Muzeul National I 1974

7/23/2019 Muzeul National I 1974

http://slidepdf.com/reader/full/muzeul-national-i-1974 1/365

www.mnir.ro



A C A D E M I A D E Ş T I I N Ţ E S O C I A L E Ş I P O L I T I C E

A R E P U B L I C I I S O C I A L I S T E R O M A N I A

M U Z E U L D E I S T O R I E A L R E P U B L I C I I S O C I A L I S T E R OM AN IA

M U Z E U LN A T I O N A L

ι

1 9 7 4

B U C U R E Ş T I

www.mnir.ro



= — = = — = Comitetul de redacţie : = =

F L O R I A N G E O R G E S C U — redactor responsabil,

Ş T E F A N O L T E A N U — redactor responsabil adjunc t

L U C I A N C H I Ţ E S C U

L U C I A M A R I N E S C U

— membri,

E L E N A P A L A N C E A N U

G A V R I L A S A R A F O L E A NA L . D . V A S I L E — secretar de redacţie .

www.mnir.ro



SUMAR

Pag.

* * * — C u v în t î n a in t e . . . 1

F L O R I A N G E O R G E S C U — Muz eul de Istorie al Republici i Socialiste

România 3

L U C I A Ţ E P O S U - M A R I N E S C U —

G H E O R G H E B I C H I R —

Ş T E F A N O L T E A N U —

C O N S T A N T I N C . G I U R E S C U —

L U C I A N CHI Ţ ES CU —

L I V I U Ş T E F A N E S C U —

CON ST A NŢ A ŞT I RB U —

I O R D A N A L U N G U —

G A V R I L A S A R A F O L E A N —

S T U D I I

Pro bleme de artă provincială romană (I).

Edicule funerare din Da ci a 13

Dacii liberi din zona extracarpatică a

României în sec. I I — I V e. η 23

Agricultura la est şi sud de Carpaţi în

sec. I X — X I V (I ) 35

V e c hi me a Bu cur e şt ilo r . . . . . . 57

Privire asupra fortificaţiilor Moldovei insec. X I V — X V I 63

Proprietatea funciară bucureşteană în pe

rioada prec apit alis tă 81

Date noi pr ivind insti tuirea „Ordinului

U n i r i i " în t impul domniei lui Alexandru

lo a n Cuza 95

Contribuţia z iarului i le g a l „ Ro m â nia l i

ber ă" la mişc area de rezistenţă antifasc istă

a popor ului ro mâ n 105

Activitatea Regionalei P . C . R . Banat pentru organizarea mişcării de rezistenţă an

tifascistă , 1940—1944 121

V

www.mnir.ro



Pag.

M U Z E O L O G I E

C O N S T A N T I N I L I E S C U — Concep ţia tem ati că şl tehnica muze ală înr e a l iz a r e a M u z e u l u i de Istorie al R e p u blicii Social iste Ro mâ ni a 131

E L E N A P A L A N C E A N U — Stea guri din cole cţi a M u z e u l u i de Istorie

a l R e p u b l i c i i Soc iali ste Ro mâ ni a . . • 135I O N I L I N C I O I U — Lu cr ăr i de art ă din patr i moniul Muz eu

l u i de Istorie al R e p u b l i c i i SocialisteRomânia — preţioase exponate ale Sec

ţ iei de istori e m o d e r n ă 157

M A R C U P A R A S C H I V — Mărtu rii referitoare la asasinar ea sava ntului Nicolae Iorga, în timpul terorii legionare din zilele de 26—27 noiembrie1940, existente la Muzeul de Istorie alR e p u b l i c i i So ci al is te R o mâ n ia . . . . 167

V A L E R I U L E A H U — A I . T z i g a r a - S a m u r c a ş , m u ze og r af . . . 173

E D I T H V A L E R I A I O N E S C U — Aspe cte ale biod eteri orări i obiectelor înmuzee 183

N O T E ŞI COMUNICĂRI

A U G U S T I N U L A N I C I — C u pri vir e la data întemeierii oraşuluiCa l la t i s 191

G E O R G E T R O H A N I — O pla că de ce ntu ră desc oper ită la C h i r -

nogi 197

K U R T H O R E D T — I nte r pr e tă r i arheologice : Consideraţi i asupr a came ei Org hi dan 201

P E T R E D I A C O N U — U n am na r din sec. al V I - l e a e.n. descoperit la Der ven t (ju d. Con sta nţa ) . . . 207

M A R I A IO NI ŢA — Aspecte ale vieţi i şi activităţ i i lui Ghe or-ghc Lazăr (la 150 ani de la moartea sa ) 209

M I H A I L P A N A I T — „ A v a n g a r d a " , organ de presă al SecţiuniiB ucur e ş t i a U n i u n i i T ine r e tului Co m unis t ,i n anii c r iz e i economice 219

D O I N A L E A H U — Îns emnă ri inedite ale lui Victor Iam an diîn C o n s i l i u l de cor oan ă din 29/30 august1940 227

D O C U M E N T E

E L E N A I O N E S C U — Docu ment e inedite privi toare Ia Di mit rieCantemir păstrate în arhivele din U . R . S . S . 237

C O N S T A N T I N C . P E T O L E S C U , — Ţigle şi cărămi zi ş tamp ilat e d in ther-

L I V I U M A R G H I T A N mel e de la M i c i a 247

VI

www.mnir.ro



Pag,

A L E X A N D R U L I G O R — I n j u r u l u n u i nou e x e m pla r a l cel ui dinţiiformular diplomatic t ipărit în l im ba rom â n ă 259

C O R N E L I A A P O S T O L — Noi m ă r t u r i i documentare p r i v i n d epocaU nir i i 267

M I R C E A D U M I T R I U — U n document important din perioada răz

boiului de inde pe nde nţă d in 1877—1878 :„ J ur na lul o pe r a ţ iuni lo r m i l i ta r e " 271

C A R M E N M A R I A P E T O L E S C U — Monede romane şi bizantine din colecţiaM u z e u l u i de Istorie a l Re publ ic i i So cia l i s te Ro m â nia 279

CRONICA

G E O R G E T R O H A N I , — Să pă tur i le arheologice efectuate de Mu -

A N C A P A U N E S C U , zeul de Istorie a l Rep ubl ici i SocialisteL I V I U P E T C U L E S C U R o m â n i a (1969—1973) 289

G H E O R G H E T O M E S C U , — No i achiziţ i i ale M u z e u l u i de Istorie a lE M I L I A M U R E T E A N U Re publ ic i i So cial i s te Ro m â nia . . . . 295

VIAŢA ŞTIINŢIFICA ŞI MANIFESTĂRIC U L T U R A L - E D U C A T I V E

L I V I U Ş T E F A N E S C U — Viaţ a şt i inţif ică şi m a nif e s tă r i cu l tur a l -educative : 8 ma i 1972—31 decembrie 1973. 301

A L . D . V A S I L E — Publ ica ţ i i le M uz e u lui de Istorie a l R e p u blic i i So cia l i s te Ro m â nia 309

R E C E N Z I I ŞI PREZENTĂRI

* * * — Bucur eşti . Materiale de istorie şi muzeografie . Muzeul de istorie a m unic ipiuluiB ucur e ş t i , I X , 1972, 454 p. + 1 pl . (EmilDum itr e scu) 313

* * * — A pu lum . A cta M use i A pule nsis . In me-

m o r i a m A v r a m I a n c u 1872—1972, vo l. X ,1972, 888 p. (Constantin C . Petolescu) . . 317

* * * — Sargetia , I X , De v a , 1972, 284 p. (MarietaGhe o r g hi ţă ) 321

E D I T H Β . T H O M A S — Hel me. Sch ild e. Dolche . Studi en iiberr ô m isch-pa nno nische W a f f e nf unde , B uda pest , Akadémiai Kiadô, 1971, 150 p. + 4pl. (Liviu Pe tcule scu) 323

www.mnir.ro



S O M M A I R E

F L O R I A N G E O R G E S C U

L U C I A Ţ E P O S U - M A R I N E S C U

G H E O R G H E B I C H I R

Ş T E F A N O L T E A N U

C O N S T A N T I N C . G I U R E S C U


L I V I U Ş T E F Ă N E S C U

C O N S T A N Ţ A Ş T I R B U

I O R D A N A L U N G U

G A V R I L A S A R A F O L E A N

Pag.

• Ava nt-p rop os 1

• L e Mus ée d'Histoire de la Rép ubl iqu eSocialiste de Ro um an ie 3

E T U D E S

- P r o b l è m e s d'art provincial romain (I) .Edicule s fun éra ire s de Daci e 13

L e s Daces libres dans la zone ex tra -car -patique de la Rou ma ni e pendant lesI l e — i v e siècles de notre èr e 23

L'agriculture à l 'est et au sud des Car-pates pendant les I X * — X I Y ' e sièc les (I) 35

• L'a nci en net é de Buca res t 57

» Cons idér atio ns sur les fortifications de M o l

davie aux X l V e — X V l e siè cle s 63

L a propriété foncière bucarestoisc p e n dant la péri ode pré céd an t le capit alisme 81

Données nouvel les concernant la créationde l '„Ordre de l ' U n i o n " pendant le règned ' A l e x a n d r u l o a n C u z a 95

Contribution de la gazette i l légale „ Rom â n i a l i b e r ă " à l 'action antif ascis te dupeu ple ro um ai n 105

L'activité de l 'Organisation Régionale du

Part i Communiste Roumain de Banat pourl 'organisation du mouvement de résis tanceantifasciste, 1940—1944 121

VIU

www.mnir.ro



MUSÉOLOGIE

Page

C O N S T A N T I N I L I E S C U

E L E N A P A L A N C E A N U

I O N I L I N C I O I U

M A R C U P A R A S C H I V

V A L E R I U L E A H U

E D I T H V A L E R I A I O N E S C U

Conception thématique et technique mu-séographique de la réalisation du Muséed'Histoire de la République Socialiste deRoumanie 131

Drapeaux de la collection du Musée d 'Histoire de la République Socialiste de R o u manie 135

T r a v a u x d'art du patrimoine du Muséed'Histoire de la République Socialiste deRoumanie — précieux objets exposés dansla Section d'histoire moderne . . . . 157

T é m o i g n a g e s concernant l 'assassinat du savant Nicolae Iorga , pendan t la terreurlégionnaire du 26—27 novembre 1940, quise trouvent au Musée d'Histoire de laRépublique Socialiste de Roumanie . .

— AI . Tzi ga ra- Sa m urc a ş , m us éogr aphe . .

— Aspects de la biodétérioration des objetsdans les musées

167

173

183

N O T E S E T C O M M U N I C A T I O N S

A U G U S T I N U L A N I C I

G E O R G E T R O H A N I

K U R T H O R E D T

P E T R E D I A C O N U

M A R I A IO N IŢA

M I H A I L P A N A I T

D O I N A L E A H U

— Sur la date de la fondation de la vi l le deCa l la t i s 191

— Une plaque de ceinture découverte à C h i r -nogi 197

— I nterp rétat ions archéolo giques : Consid érations sur la ca mé e Org hid an 201

— U n briquet d u Vi e s.n.è. déc ouve rt àDcrvcnt (Dép. de Con sta nţa ) 207

— Asp ect s de la vie et de l'ac tivi té de Gh eo r-ghe Lazăr (à 150 ans depuis sa mort) 209

— „ A v a n g a r d a " , organe de presse de la Section de Bucarest de l 'Union de la Jeunesse Communiste ( U . T . C . ) , pendant lesann ées de la crise éco nom iqu e 219

— Notes inédites de Victor Iamandi dans leConseil de la Couronne du 29/30 août

1940 227

D O C U M E N T S

E L E N A I O N E S C U — Docum ents inédits concernant DiirxtrieCant emir conser vés dans les ar chivesde l 'Union Sov iét iqu e 237

IX

www.mnir.ro



Pago

C O N S T A N T I N C . P E T O L E S C U , — Tuiles et briques estampil lées découvertesL I V I U M A R G H I T A N dans le s thermes de M i c i a 247

A L E X A N D R U L I G O R — Su r un nouvel exemp laire du premierformulaire diplomatique imprimé en langue roumaine 259

C O R N E L I A A P O S T O L — N ouveaux t ém oi gnages documentaires surl 'époque de l ' Uni on 267

M I R C E A D U M I T R I U — U n document important de la période dela guerre d ' i ndépendanc e de 1877—1878 :„ J o u r n a l de s opérat ions mil i tai res" . . . 271

C A R M E N M A R I A P E T O L E S C U — Monnaies romaines et byzantines de lacollection du Musée d'Histoire de la R épubl ique Social is te de R o u m a n i e . . . 279

CHRONIQUE

G E O R G E T R O H A N I ,A N C A P A U N E S C U ,L I V I U P E T C U L E S C U

G H E O R G H E T O M E S C UE M I L I A M U R E T E A N U

Fouilles archéologiques effectuées par leMusée d'Histoire de la R épubl i que Soc i a liste de R o u m a n i e (1969—1973) . . . . 289

Nouvelles acquisi t ions du Mus ée d'Histoirede la République Social is te de R o u m a n i e 295

V I E S C I E N T I F I Q U E E T MANIFESTATIONS

CULTURELLES-ÉDUCATIVES

L I V I U Ş T E F A N E S C U — Vi e sc ient i fique et manifestat ions c u l t urel l es - éduc at i ves : 8 ma i 1972—31 d é c e m bre 1973 301

A L . D . V A S I L E — Le s publicat ions du Musée d'Histoire de laR. S. de R o u m a n i e 309

COMPTES RENDUS E T PRÉSENTATIONS

* * * — Bucureşt i . Matériaux d'histoire et de m u sé o g r a phie . Musée d'Histoire du Municipede Bucarest , I X , 1972, 454 p. + 1 pl . (EmilD um i t res c u) 313

* * * — Ap ul um . Ac t a M us ei Apul ens i s . In me-m o r i a m A v r a m I a n c u 1872—1972, vo l . X .

1972, 888 p. (Constant in C . Petolescu) . . 317

* * * — Sarget ia , I X , D e v a , 1972, 284 p. (MarietaG heorghi ţ ă ) 321

E D I T H B . T H O M A S — Helme. Schi lde. Dolche. Studien i iber r ô -nisch-pa nnonisc he Waffefund e, Budapest ,Akadém i ai Ki ado , 1971, 150 p. + 4 pl .(L iv iu Petculescu) 323

www.mnir.ro



C O N T E N T S

* * *

F L O B I A N G E O R G E S C U






L I V I U Ş T E F A N E S C U




Page

Foreword 1

History Museum of the Socialist Republic

of Ro ma ni a 3

STUDIES

Problems of Roman provincial art (It-

Fu ne rar y aedicul ae in Da ci a 13

Free Dacians from the Romanian e x t r a -C a r p a t h i a n area in the 2nd—4th century

A. D 23

Agric ultu re in Car pat hia n eastern or south

e r n areas in the 9th—14th cent urie s (I) 35

Ag e of Bu ch ar es t 57

Considerations on the Moldavian fortif i

cations in the 14th—16th c en tu ri es . . . 63

Bucharest landed property during the pre

cap ita lis t per iod 81

N e w data concerning the setting up of the" U n i o n Order" during the reign of A l e x a ndr u I o n C u z a 95

Cont ribu tion of the unde rgrou nd paper„R om ân ia li ber ă" to the Ro ma ni an peopleantifa scist movem ent 105

Activity of the Banat Regional Section ofthe Ro m a nia n Co m m unist Par ty for organizing the antifa scist opposition movemen tOf 1940—1944 121

XI

www.mnir.ro



Page

M U S E O L O G Y

C O N S T A N T I N I L I E S C U — The mat ic outlook and mus eum techni quein organizing the History Museum ofthe So cail ist Republic of Ro mania . . . 131

E L E N A P ĂL AN CE AN U — Fla gs fr om the collection of the Hist oryM u s e u m of the Socia list Rep ubl ic ofR o m a n i a 135

I O N I L I N C I O I U — Ar t wor ks fro m the patr imony of the H i s tory Museum of the Socialist Republic ofR o m a n i a — Va lu ab le exhi bit s of theSect ion of mode rn hist ory 157

M A R C U P A R A S C H I V — Test imon ies conce rnin g the mur der in g ofthe Romanian savant Nicolae Iorga dur ing the Iron-guardist terror on the 26/27Nov em be r 1940, exi sti ng in the His to ryM u s e u m of the Socialist Republic of Romania 167

V A L E R I U L E A H U — A l . Tzi gar a-S amur caş , museographer . . 173

E D I T H V A L E R I A I O N E S C U — Asp ect s of biode teri orati on of mus eu mobjects 183

N O T E S A N D C O M M U N I C A T I O N S

A U G U S T I N U L A N I C I — Conc ern ing the date of Callatis town foundation 191

G E O R G E T R O H A N I — A belt pla te di sc ove re d at Ch ir no gi . . 197

K U R T H O R E D T — Archeologica l interpretations : Consi dera

tions on the Orghidan cameo 201P E T R E D I A C O N U — A tind er box from the 6th cent ury A. D.

discover ed at Der ven t (Con sta nţa distric t) 207

M A R I A IO NI ŢA - Aspec ts of Gheor ghe La ză r life and activity (at 150 years from his death) . . 209

M l H A I L P A N A I T — "A va ng ar da ", press organ of the Buc har estsection of the Union of the CommunistY o u t h dur in g the economi c cri sis yea rs 219

D O I NA L E A H U — Unpublish ed notes of Victor Iamandi inthe Crown Council of 29/30 Au gu st 1940 . 227

D O C U M E N T S

E L E N A I O N E S C U — Unpu bli shed documents concerning D i m i -trie Cantemir, kept in some srebives inthe U.S .S .R

C O N S T A N T I N C . P E T O L E S C U , — Sta mped tiles and bri cks discovere d inL I V I U M A R G H I T A N the Mici a thermae

237

247

Χίί

www.mnir.ro



Pago

A L E X A N D R U L I G O R — Co nce r ning a new copy of the f irst d i plomatic form printed i n R o m a n i a n . . . 259

C O R N E L I A A P O S T O L — Ne w docume ntary testimonies concer ningthe Union epoch 267

M I R C E A D U M I T R I U — A n import ant document fro m the 1877—1878 Independence wa r : " D i a r y of m i l i

tary operations" 271C A R M E N M A R I A P E T O L E S C U — R o m a n a n d Byzant ine coins from the col

lection of the His to r y M use um of the Socialist Republic of R o m a n i a 279

C H R O N I C L E


G H E O R G H E T O M E S C U ,

E M I L I A M U R E T E A N U

Archeological diggins carr ied out by theHistory Museum of the Socialist R epubl icof Romania (1969—1973) 289

New findings of the His to r y M use um of

the Socialist Republic of R o m a n i a . . . 295

S C I E N T I F I C L I F E A N D C U L T U R A L - E D U C A T I O N A L

M A N I F E S T A T I O N S

L I V I U Ş T E F A N E S C U — Scientif ic l ife a n d cu l tur a l -e ducat io na l m a nifestations : 8 May 1972 — 31 December1973 301

A L . D . V A S I L E — Publ ica t io ns of the His to r y M use um of theSocialist Republic of R o m a n i a 309

R E V I E W S A N D P R E S E N T A T I O N S

* * * — B ucur e ş t i . His to r y a n d museography m a ter ials , History Museum of the BucharestCity, I X , 1972, 454 p. + 1 p i. ( E m i l D u m i -trescu) 313

* * * — A p ul um . A cta M use i A pule nsis . I n me -m o r i a m A v r a m I a n c u 1872—1972, vo l. X ,1972, 888 p. (Constantin C . Petolescu) . . 317

* * * — Sargetia , I X , D e v a , 1972, 284 p. (MarietaGhe o r g hi ţă ) 321

E D I T H B . T H O M A S — Helme. Schilde. Dolche. Studien i iber r o -m isch-pa nno nische W a f f e nf unde , B uda pest , Akadémiai Kiadô, 1971, 150 p. + 4p l . ( L i v i u Petculescu) 323

www.mnir.ro



I N H A L T

* * *

F L O R I A N G E O R G E S C U






L I V I U Ş T E F A N E S C U




XIV

SciUi

V o r w o r t . . . 1

Geschichtsmuseum der Sozialist ischen Re-

publik Rum ăni en 3

S T U D I E N

Probleme der romischen Provinzialkunst

(I) . F une r a le A dlkulă in Dazien . . . . 13

Die frelen Daker in der extrakarpatinen

Zone Rumăniens im I I . — I V . Ja hr h. u.Z . 23

Di e La ndwlr tscha f t ô s t l i ch und siidlich

der Karpaten Im I X . — X I V . Ja hr h. (I ) . . 35

Da s Al te r Buk are sts 57

Die Festungen der Moldau im X I V — X V I .

J a h r h 63De r B u k a r e s t e r G r u n d - und Bodenbesitz

in d e r v o r ka p i t a li s t i s ch e n P é r i o d e . . . 81

Neue Angaben in bezug auf die Griindung

de s H U n i r i i " - O r d e n s w ă h r e n d d e r R e g i e -

rung Al ex an dr u Ion Cuz as 95

Beltrag der i l legalen Zeitschrif t „România

libe ră" zur antifaschisti schen Beweg ung

des ru mă nl sc he n Vol ke s 105

Die Tătlgkel t der regionalen Organisation

Banat der R K P zur Organisation der an tifaschistischen Widerstandsbewegung

1940—1944 121

www.mnir.ro



M U S E O L O G I E

C O N S T A N T I N I L I E S C U — Das thematische Konzept und die Mu-seumstechnik beim Aufbau des Ge-schichtsmuseums der Sozialist ischcn Re-publik Ru mă ni en 131

E L E N A P A L A C E A N U — Fah nen aus der Sa mml ung des Gesch icht s-museum s des Sozalist lschen Repub lik R u mănien 135

I O N I L I N C I O I U — Kun sta rbe ite n aus dem Besitz des Ge -schichtsmuseums des Sozialist ischen Republik Rumănien — wertvolle Exponate derA bte i lung fiir neue Ges ch ich te 157

M A R C U P A R A S C H I V — Zeugnisse uber die Er mor du ng des G e -lehrten Nicolae Iorga aus der Zeit deslegionâren Terrors am 26.—27. November1940 im Gcsehichtsmuscum der Sozialistischen Rep ubl ik Rum ăni en 167

V A L E R I U L E A H U — A l . T z i g a r a - S a m u r c a ş , M u s eo g ra p h . . . 1 73

E D I T H V A L E R I A I O N E S C U — Aspe kte der Biodeteriorat ion der Ge ge n-st ăn de in Mu se en 183

V E R M E B K E U N D M I T T E I L U N G E N

A U G U S T I N U L A N I C I — BezUglich des Grii ndung sdat ums der Stadt

Ca l la t i s 191

G E O R G E T R O H A N I — E i n c Gtirt elpla tte aus Ch ir no gi 197

K U R T H O R E D T — Archăo logisc he Deutungen : Bemer kung enz u m Ka me o Org hi dan 201

P E T R E D I A C O N U — E i n Feue rzeu g aus dem V I . Ja hrh . ausDerv ent (Be zlr k Con sta nţa ) 207

M A R I A I O N I I A — Asp ekt e aus dem Le be n und der Tăti gkeitGhcorghe Lazărs (150 J a h r e seit seinemTode) 209

M I H A I L P A N A I T — „ A v a n g a r da " , Presseorgan der SektionBucureşti des Verbandes der kommunisti -chen Jugend , zur Zeit der Wirt sch afts kris e 219

D O I N A L E A H U — Unverôf fentl ichte AuCzeichnungen VictorIamandis im Kronrat vom 29./30.August1940 227

U R K U N D L I C H E S M A T E R I A L

E L E N A I O N E S C U — Unverôffen tliche Urk und en bezflglichDim itr ie Cant emir s, aufbowahrt in denA r chiv e n de r U d S S R 237

X V

www.mnir.ro



Scito

C O N S T A N T I N C . P E T O L E S C U , — Geprăgte Plat ten und Ziegel aus den T h e r -L I V I U M A R G H I T A N men von M i c i a 247

A L E X A N D R U L I G O R — Uber cin neues Exe m pl ar des erstcnin rumânischer Sprache gedruckten diplo-m at i s c hc n Form ul ars 259

C O R N E L I A A P O S T O L — Neue dokume ntarische Belege beziiglichder „Uni r i i " - Epoc he 267

M I R C E A D U M I T R I U — Ei n wicht iges Doku ment aus der Pér i odedes Unabhăngig krieges von 1877—1878 :Tagebuc h des Fe l dzugs 271

C A R M E N M A R I A P E T O L E S C U — R o m a n i s c h e und byzantinisch e Miinze naus der S a m m l u n g des G es c hi c hi nus eum sder Sozial is t ischen Republik Rumănien 579

CHRONIK


G H E O R G H E T O M E S C U ,E M I L I A M U R E T E A N U

Arc hăol ogi s c he G rabungen des G es c hi c ht -m us eum s der Sozi a l i s t i s c hen R epubl i k R u

m ă n i e n (1969—1973) 289

N euerw erbungen des Geschichtsmuseumsder Sozial is t ischen Republik Rumănien . . 295

WI S S E NS C HA F T L I C HE S L E B E N

U N D K U L T U R E L L - E R Z I E H E R I S C H E V E R A N S T A L T U N G E N

L I V I U Ş T E F A N E S C U — W i s s ens c haft l i c hes Lebe n und k u l t u r e l l -erzieherische Veranstal tungen : 8. Ma i

1972—31. D ezem ber 1973 301

A L . D . V A S I L E — Di e D ruc ks c hr i f t en des G es c hi c ht s m us eum sder Sozial is t ichen Republik Rumănien . . 309

B U C H B E S P R E C H U N G E N U ND STUDIEN

* * * — Bucureşt i . Geschicht l ich es und museogra-phisches Material , Museum ftir Geschichtedes Munizipiums Bucureşt i , B d . I X , 1972,454 S. + 1 Ab b. ( E m i l D um i t res c u) . . . 313

* * * — Ap ul u m . Ac t a M us ei Apul ens i s . I n memo-r i a m A v r a m I a n c u 1872—1972, Bd . X ,

888 S. (Constant in C . Petolescu) . . . . 317

* * * — Sarget ia , Bd . IX , D eva , 1972, 284 S. (Ma-rieta Gheorghiţă) 321

E D I T H Β . T H O M A S — Helme, Schi lde, Dolche. Studien uber ro-misch-p annon ische Waffenfun de, Bud apest ,Akadém i ai Ki ado , 1971, 150 S. + 4 Abb.(Liviu Petculescu) 323

www.mnir.ro



C O f l E P W A H M E

ΦΛΟΡΜΑΗ A ) K O P f l ) K E C K y

CTp.

— ilpejiHCJioBHe

— McTo pHi ecK HH iwyaefi

Pecny6jiMKH PyMbiHHH

CoUHajlHCTHMeCHOH

HCCJlEAOBAHMfl

J1IOHH5I — ripoôjieMbi npOBHHUHaji bHoro poMaHCKOro

U E i l O C y - M A P H H E C K y HCKyccTBa (1). floxopoHHbi e o6binaH Β ,Π,βκΗΜ 13

Γ ο Ο Ρ Γ ο B H K H P — CBo6oaHbie flaKH ao BHeKapnaTCKoii 30He Py-

MbiHHH BO II — I V Bene Hameii s p u . . . 23

11ΙΤοΦΑΗ OJIT5IHy — 3eMjieAejieHne Ha Βοοτοκε H tore KapnaT ΒI X — X I V Bene ( I) 35

KOHCTAHTMH Κ. i W y P E C K y — AaBHOCTb B y x a p e c T a . . . 57

J i y i H A H K H U , E C K y — 06o3peHHe yKpenjiemiH MojiAaBHH Β

X I V — X V I Benax 63

J1HB HK) 111ΤοΦ 3Ηο0Κ ν — B yxapec T CKan aeMejibHan coôcTBeHHOCTb Β

AOKaflHTajIHCTHHCCKHH nepHOA . . . . 81

KOHCT AHU,A l U T H P B y — HoBbie AaHHbie oTHOCMTe.ibHO ynpeiKAeHHn

OpAeHa Οότ.βΛΗΗεΗΗΗ BO βρεινιη npaejieHHH

AjieKcaHApa HoaHa Ky3w 95H O P f l A H A J i y H r y — BKJiaA HejieraJibHofi raaeTU «CBo6oAHan Py -

MbiHHH» Β aHTMCpauiHCTCKoe AB Hwe HHe py -

MbiHCKoro Ha po Aa 105

T A B P H J 1 3 C A P C ^ O J I J I H — AenTeJibHOCTb BaH aTC Kor o pafiKOMa ΡΚΠ no

OpraH H3aUH H ABHIKeHHH aHTH(palUHCTCKOrO

conpoTHBJieHHfl Β 1940—1944 roaax . 121

X V I I

www.mnir.ro



C/rp.

M y 3 E E B E A E H H E

KOHCTAHTHH HJIHECKY

E J 1 E H A n3JI3H4AHy

HOH HJ1HHMOK)

MAP KY f l AP AC KH B

BAJIEPHy Jijixy

οΛΗΤ BAJTEPMA HOHECRy

T c M a T H M e c K a n pa 3 pa 5 oTK a H MyseflHan τ β χ -

HHKa Β opraHH3 auHH McTopHMecKoro Myaen

CouHa.iHCTHHecKofi Pecny6j iHKH PyMUHHH . 131

3HaMeHa HS KOJIJICKUHH HcTopHHecKoro My

aen CouHajiHCTHMeCKOii PecnydjiHKH PyMUHHH 135

PaôoTbi HcnyccTBa H3 AOCTOHHHH H c T o p H i e -

C K o r o Mysen CoiiMajiHCTHHeCKOH PecnydjiHKH

PyMUHHH — ueHHue axcnOHaTbi O T A e j i a HO -

BOH HCTOpHH 157

rioKa3aHHfi oTHOCHTejibHO yS ui ic TB a yneHoro

HHKOJiae Hopra BO epeinq Teppopa JierHO-

HepoB Β AH Η 26—27 HOfl6pn 1940-ro roAa,

HaxoAniUHecH Β HcTopHiecKOM Mysee Co -

UHajiHCTHMecKOH Pecny6jiHKH PyMUHHH . 167

A.i. U ,H r a p a - C a M y p K a u i , MyaeeeeA 173

A c n e K T w ÔHonoRpeiKAeHHfi npeAMeTOB Β My

see 183

3AMEMAHM5I H COOELUEHHfl

AyryCTMH yjlAHHI

Λ)ΚοΟΡΛ)Κο TPOXAHH

KypT ΧΟΡοΛΤ

ΠοΤΡο flHAKOHy

MAPHfl MOHHUA

MHXAHJ1 ΠΑΗΑΗΤ

ΛΟΗΗΑ j i j ixy

— OTH ocHi ejib Ho AaTbi ocHOBaHHH ropoA a Kaji-

jiaTHC 191

— rijiMTa n o n c a KOJIOHHM, o T K p u T a n Β ΚΗΡΗΟΓΗ 197

— ApxeojiorHHecKHe TOJiKOBaHHn : C o o ô p a w e -

HHS1 OTHOCHTejibHO ΚβΜβΗ OpTHAaH . 201

— ΟΓΗΗΒΟ V l - r o eeKa H a m e i i 3 p u , ο τ κ ρ Μ τ ο ε Β

Aep eeHT e ( y e 3 A K o H C T a H u a ) 207

— AcneKTW WH3HH H ACflTejlbHOCTH reopre Jla-

3 s p a ( n o c j i y i a i o 150 jieT co AHH CMepTH) 209

— « A s a H r a p A a » — op raH n e i a T H 6yxap ecT C Koro

OTAeJia CoK>3a KOMMyHHCTHiecKofi MOJiOAeiKH

B rOAU 3K0H0MHMeCK0r0 KpHSHCa . . . . 219

— HenaAaHHbie 3anHCKH Βκκτορα ţ t a a A H , n p o -

HSBeAeHHue Ha KopojieecKOM C oeeT e οτ

29 30 a e r y C T a 1940-ro r o a a 227

xv/: /

www.mnir.ro



Grp.

A O K V M E H T b l

E J I E H A H O H E C K y — HeH3AaHHbie AOKyMeHTbi KacawmHeCH J\u-

MHTpHe KaHTeMHpa, coxp aHeHHu e Β κ β κ ο τ ο -

p u x a p x H B a x Β C C C P 237

— UlTaMnoBaHHue nepenHUbi Η ΚΗΡΠΗΜΗ, oÔ Ha -

PyjKeHHbie Β Tep MHie CKHX HCTOHHHKaX Β

M H U H H 247

— OTHOCHTejibHo ΗΟΒΟΓΟ 3 K 3 e M n j i n p a nepBoroAHnjioMaTHHecKoro cpopMyjiopa, H a n e i a T a H H O -

ro Ha pyMUHCKOM H3biKe 259

— HoBbie AOKyMeHTajibHbie noKasaHHn, x a c a i o -lUHecn 9ΠΟΧΗ 0 6 t e A H H e H H « 267

— BaiKHUH A O K y M e H T H3 nepHOAa BOHHU 3a

H63aBHCHMocTb Β 1877—1878 r. : «)KypHa.n

BoeHHMX ACHCTBHH» 271

K A P M E H M A P H f l f l E T O J I E C K y — PoiwaHCKHe H BH3aHTHÛCKHe MOHeTu H3 KOJI-

jieKUHH H c T o p H i e c K o r o M y a e n C o u n a j i H C T H -MecKOH Pec ny6 jiHK H PyMbiHHH . . . . 279

KOHCTAHTHH Κ. ΠοΤΟ

JIECK y, J I H B H K )

Μ3ΡΓΗΤΑΗ

A J I E K C A H A P y ΛΗΓΟΡ

KOPHEJIHfl AnOCTOJl

MHPMA flyMHTPHy

XPOHHKA

A ) K E OP A ) K E TP OXA HH,

AHKA n a y H E C K y ,

JI HB HK) n E T K y J I E C K y

ΓοΟΡΓο TOMECKy,

3MHJ1Hfl M y p E T ţ m y

— ApxeojiorHMecKHe pacKOii KH, npoH3BeAeHHue

HcTopHnecKHM M y s e e M CouHaj iHCTHiecKOH

Pecny6jiHKH PyMWHHH (1969—1973) . 289

— HoBbie npHofipeTeHHH HcTopH'ieCKOpo M y 3 e «

CouHajiHCTHiecKOH PecnyC. iHKH PyMUHHH . 295

HAyMHAJI >KH3Hb H K W I b T y P H O - B O C f l M T A T E J I b H b l E

MEPOIIPHflTHJI

JIHBHy 11ΙΤοΦ3Ηο0Κν — HayiHan WH3Hb H Ky j i b Ty p HO - B o c r i H T a T e j i b -

Hbie MeponpHHTHH : 8 Man 1972 r. — 31 Ae-

Ka6pH 1973 r 301

A J I . A- B A C H J I E — fly6.jiHKau.HH Mysen HC TOP HH CouMajiHCTHie-

CKOH PecnyCjiHKH PyMbiHHH 309

P E I 1 E H 3 H H H O B 3 0 P ΠΡΟΜΜΤΑΗΗΟΓΟ

* * * — E y x a p e C T . H cT o p u i e c k H e M a T e p H a j i u H Myeee-

BeAeHHe, I X , McTOpH^ecKHft wy3efl ropoaaByxapecTa, 192 , 4 54 οτρ. + 1 nji. (SMHjib

AyMHTpecKy) 313

* * * — A n y j i y M . Ακτβ MyeeS Anyj ieHCHC. MecTBO-BaHtie AepaMa flnxy 1 8 7 2 — 1 9 7 2 , TOM X .

1972, 888 ε τ ρ . ( K OHC TBHTHH K . TieTOjiecKy) 317

* * * — Capreu.Hn, I X , fleea 1972, 28 4 οτρ. (Ma-

pweTa TeoprHUs) 321

E A H T y B. T O M A C — Helme. Schilde . Dolche . Studien uber rb -

m i s c h- pa nn o ni s c hc W a f i e nf unde , B uda pe s t,A c a d é m i a i K i a d é 1971 , 150 ο τ ρ . + 4 . . . ( J1H-

BHy n e T K y j i e c K y ) . . . 323

www.mnir.ro

http://fly6.jihkau.hh/

http://capreu.hn/

http://capreu.hn/

http://fly6.jihkau.hh/



S U M A R I O

* * * — P r e f ă cio

F L O R I A N G E O R G E S C U — E l Museo de Hist oria de la Rep ubl ic a Social is ta de Rumania

ESTUDIOS

L U C I A ŢEP OSU -M A RIN ESC U — Pro blemas de arte provincial romana (I).

Edfculos f un er ar ios de l a D ac ia . . . .- Los Dacios libres de la zona extracarpâ-

tica de la Rumania de los siglos I I — I V

d. de J. C

- Los fortificaciones de la Moldavia en losC â r p a t o s en los siglos I X — X I V ( I) . . .

- Antigiiedad de Bucarest

- Los forticaciones de la Moldavia en lossiglos X I V — X V I

- L a propieda d fun ci ari a bucarestin a en el

periodo precapitalista

- Nuevos datos referentes a la institucion" O r d e n de la U n i d a d " durante el reinode la Alejandro Juan C u z a 95

- Contri buti on del diario ilegal "R um an ial ibr e " en el movimiento de resistenciaa nt if as ci st a d el p ue bl o r um an o . . . . 105

- La actividad de la Organizacion Regionalde l Partido Comuni sta Ruma no de Bana tpara la organizacion del movimiento deresistencia antifascista, 1940—1944 . . . . 121




L U C I A N CHIŢESCU

L I V I U Ş T E F Â N E S C U

C O N S T A N Ţ A ŞTIRBU



X X

www.mnir.ro



MUSEOLOGIA

Pâe.

C O N S T A N T I N U L A N I C I

E L E N A P À L A N C E A N U

I O N I L I N C I O I U

M A R C U P A R A S C H I V

V A L E R I U L E A H U

E D I T H V A L E R I A I O N E S C U

— Concepcidn tematica y técnica ir.niseal en

la realizaciôn del Museo de Historia de la

R e p u b l i c a Soc iali sta de Ru m a n ia . . . 131

— Banderas de la Coleccion del Museo de

Histo r ia de la Repu blica Social is ta de Ru mania 135

— Obras de arte del patriomonio del Museo

de Historia de la Republica Socialista de

R u m a n i a , valiosas muestras en la Scccion

de Ia his tor ia mod ern a 157

— Testim onios referen tes al asesinato del

sabio Nicolae Iorga, durante el terror le-

gionario de los dias de 26—27 de noviem-

bre de 1940, existentes en el Museo de

Historia de la Republica Socialista de Ru-manio 167

— A l . Tzi ga ra- Sa m urc a ş , m us eôgrafo 173

— Asp ecto s de la bi ode ter ior aci ôn de los

objectos en los mus eos 183

NOTAS Y COMUNICACIONES

A U G U S T I N U L A N I C I

G E O R G E T R O H A N I

K U R T H O R E D T

P E T R E D I A C O N U

MA RI A I O N I T A

M I H A I L P A N A I T

D O I N A L E A H U

Referente a la fecha de la creation de la

ciudad de Cal la tis 191

Una placa de cintura descubierta en C h i r -

nogi 197

Interpreta ciones arqueologicas : Con sid era -

ciones referentes al camafeo Org hld an 201

Un eslabo n del siglo V I d. de J . C. des cu -

bierto en Dervent (depto. de Con stan tza) 207

Aspectos de la vida y de la actividad de

Ghe org he L az ă r (a 150 anos de su mue rte). 209

„ L a V a n g u a r d i a " , organo de prensa de laSecciôn de Bucarest de la U n i o n de la

Ju ven tu d C om u ni s ta , en los an os de la

crisis econ omic a 219

Notas inéditas por Victor Iair.andi en el

Consejo de Ia Corona del 29/30 de agosto

de 1940 227

XX/

www.mnir.ro



D O C U M E N T O S

Pag.

E L E N A I O N E S C U — Documcnlos inédites referentes a Demctrio

Cantemir conservados en los a rc hi ves de

la U . R . S . S 237

C O N S T A N T I N C . P E T O L E S C U , — T e j a s y ladrillos sellados descubiertos en

L I V I U M A R G H I T A N las termas de M i c i a 247

A L E X A N D R U L I G O R — E n cuanto a u n nuevo ejemp lario de la

primera formula diplomatica impresa en

la lengua rumana 259

C O R N E L I A A P O S T O L — Nuevo s testimonies docume ntari es rela ti-

vo s a Ia époc a de la U n i d a d 267

M I R C E A D U M I T R I U — U n documente importa nte del pcrfodo de

la guerra de independencia de 1877—1878

„Diario dc las operaciones mil i ta rcs" . . 271

C A R M E N M A R I A P E T O L E S C U — Monedas romanas y bizant inas de la co-

lecciôn del Museo de Historia de la R e p u

blica Social is ta de R u m a n i a 579

C R O N I C A

G E O R G E T R O H A N I , — Cavaduras arqueologicas efectuadas por el

A N C A P A U N E S C U , Museo dc Historia de la R epubl i c a Soc i a -

L I V I U P E T C U L E S C U l i s ta de R u m a n i a (1969—1973) 289

G E O R G E T O M E S C U , — Nuevas adquisic iones de l Museo de Histo-

E M I L I A M U R E T E A N U ri a de la Republica Social is ta de R u m a n i a . 295

V I D A C I E N T l F I C A Y M A N I F E S T A C I O N E S

C U L T U R A L - E D U C A T I V A S

L I V I U Ş T E F A N E S C U — V i d a c ient i fica y manifestaciones cu l tura l -

educat ivas : 8 de mayo de 1972—31 de d i -

ciembre de 1973 301

A L . D. V A S I L E — Publicaciones del Museo de Historia de Ia

Re publ ica Social is ta de R u m a n i a . . . . 309

XXI I

www.mnir.ro



R E S E N A S Y PRESEN T A CI O N ES

Pàg.

* * * — Bucu reşt i . Materiales de historia y mu -

seografia, E l Museo de historia del M u -

nicipio de Bucarest, IX, 1972, 454 p. + 1

pl . ( E mi l Dumi tresc u) 313

* * * — Ap ul um . Acta Muse i Apu lens is . I n me-

m o r i a m A v r a m I a n c u 1872—1972, vol. X,

1972, 888 p. (Co ns ta nt in C . Pet ole scu ) . . 317

* * * — Sa rg eti a, I X , De va , 1972, 284 p. (Ma ri eta

Gheorghiţă) 321

E D I T H Β . T H O M A S — Hel me . Sch ild e. Dolch e. Stud ien liber ro-

m i s c h- pannoni s c he W affenfunde, Buda

pest, Ak ad em ia i Ki ad o, 1971, 150 p. + 1 pl .

( L i v i u Petculescu) . . . . 323

www.mnir.ro



C U V l N T Î N A I N T E

I naugurarea la 8 mai 1972 a Muzeului de istorie al RepubliciiSocialiste România, în prezenţa conducerii de partid şi de stat,

a tovarăşului Nicolae Ceauşescu personal, secretar general al PartiduluiComunist Român, din iniţiativa căruia, de fapt, s-a constituit nouaunitate muzeistică reprezentativă, a însemnat un eveniment de seamăîn viaţa ştiinţifică şi culturală a societăţii noastre socialiste.

Menit să înfăţişeze cele mai semnificative mărturii ale istorieipatriei noastre, Muzeul nou creat are importanta misiune de a constituiun mijloc eficient de educare patriotică, internaţionalistă, a tinerelorgeneraţii, a tuturor oamenilor muncii din patria noastră.

In concordanţă deplină cu cerinţele unui muzeu modern, patrimoniul de însemnătate naţională al noii unităţi impune o permanentăîmbogăţire şi primenire a exponatelor şi a tematicii printr-o asiduă

muncă de cercetare ştiinţifică din partea colectivului muzeului, învederea depistării şi colecţionării celor mai valoroase mărturii referitoare la istoria poporului nostru aflate în arhive, biblioteci, colecţiiparticulare etc., sau rezultate din săpăturile arheologice.

Valorificarea complexă, istorică şi muzeografică, a acestor mărturiide către cercetătorii Muzeului, în deplin acord cu sarcinile cultural-educative şi de propagandă ale acestuia, constituie laturile fundamentale ale activităţii desfăşurate de personalul de specialitate.

Actul de înfiinţare a Muzeului prevede, printre alte forme devalorificare a patrimoniului muzeistic, şi editarea rezultatelor obţinuteîn coloanele publicaţiei proprii, prin care să se pună în circuitul ştiin

ţific inter n şi internaţional rezultatele valoroase obţinute în cele maiactuale probleme ale muzeografiei româneşti.

In cei doi ani de rodnică activitate desfăşurată de colectivulMuzeului au fost obţinute rezultate importante atit în ce priveşte valorificarea unor piese muzeistice din patrimoniul Muzeului, cît şi prindepistarea din arhive, biblioteci etc., a unor materiale inedite, deosebitde valoroase, in măsură să acopere unele goluri din tematica Muzeului.Totodată, unele rezultate interesante au fost obţinute şi în munca deeducare, a tinerelor generaţii mai cu seamă, în măsură să constituiepuncte de plecare în perfecţionarea acestei activităţi pentru întreagamişcare muzeistică din ţară. Prima sesiune ştiinţifică de comunicări a

www.mnir.ro



2 CUVINT ÎNAINTE

Muzeului, din decembrie 1973, a confirmat din plin cele exprimatemai sus, constituind un bun prilej pentru un larg schimb de experienţă,pentru o mai strînsă colaborare între cercetătorii din diferite unităţide profil asemănător.

Ne-am gîndit să însumăm aceste rezultate pozitive, obţinute pînăacum, într-o publicaţie a Muzeului, denumită, potrivit unei vechi tradiţii

de mai bine de un secol, M U Z E U L NAŢIONAL, care să constituie otribună de difuzare a celor mai valoroase experienţe şi rezultate dinactivitatea de cercetare muzeologică. Ca şi Muzeul, publicaţia vacuprinde în coloanele sale aspecte din toate epocile istoriei României,legînd în felul acesta, pe un plan mai vast, raporturile cu instituţii despecialitate din ţară şi străinătate, o nouă şi elocventă dovadă a schimbului larg de păreri promovat in domeniul ştiinţei şi culturii.

M U Z E U L NAŢIO NAL va fi , totod ată, crainic şi pentru realizărilevaloroase din domeniul cercet ări i muzeografice obţinute de colaboratoridin diferite instituţi i cu profil asemănă tor . Rezultatele lor valoroasepot fi oricînd bine primite în numerele periodice ale publicaţiei pe

care o dorim de prestigiu, acţionînd şi pe această cale pentru menţinerea şi consolidarea bunelor relaţii de colaborare dintre cei ce cu pasiunese dăruiesc muncii dificile, dar pline de satisfacţie, de cercetare ştiinţifică.

În aceste momente pline de semnificaţie pentru societatea noastrăde mîine, cînd întregul popor, în lumina documentelor programatice alePartidului nostru, elaborate cu prilejul celui de al XI - lea Congres alPartidului Comunist Român, se pronunţă asupra sarcinilor de viitorpentru construirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate, noul aşe-zămînt de ştiinţă şi cultură se integrează deplin, prin rosturile pentrucare a fost creat, în contextul înnoirilor care au loc. Odată cu angajareatotală a lucrătorilor noştri faţă de acest măreţ program de dezvoltare,ne înd reptăm mulţumi rile cătr e conducerea de partid şi de stat, carene-a înţeles şi ne-a acordat tot sprijinul dc care am avut nevoie sprebunul mers al celei mai reprezentative instituţi i muzeale din patrianoastră socialistă : M U Z E U L NAŢIONAL.

Prof. dr. FLORIAN GE OR GE S C U

Directorul Muzeului de Istorieal

Republicii Socialiste România

www.mnir.ro



I m a g i n i de l à fe s t i v i t a t e a i n a u g u r ă r i i M u z e u l u i de Is tor ie a l R e p u b l i c i i Social is te Ro mâ ni a — fi m ai1 9 7 2 — d c c ă t r e to v a r ă şul N i c o a l e C e a uşe sc u , se c r e ta r u l ge n e r a l a l P a r t i d u l u i C o m u n i s t R o m â n .

www.mnir.ro



www.mnir.ro



MUZEUL D E IS TORIE

A L REPUBLICII S O C I A L I S T E ROMÂNIA

În vasta operă de edificare a societăţii socialiste multilateraldezvoltate, o grijă deosebită acordă partidul şi statul nostrudomeniilor ştiinţei, culturii, ridicării permanente a nive

lului conştiinţei socialiste a maselor, cultivării sentimentelor dedragoste de patrie, de preţuire a tradiţiilor de luptă revoluţionarăale poporului nostru.

Din iniţiativa secretarului general al Partidului ComunistRomân, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, concretizată prin HotărîreaComitetului Central al Partidului Comunist Român din noiembrie

1968 şi Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 294 din 20 martie1970, s-a împlinit un deziderat major al politicii culturale apartidului şi statului nostru, acela de a se crea un muzeu reprezentativ al istoriei patriei, care să înmănuncheze laolaltă cele maisemnificative mărturii ale existenţei şi evoluţiei culturii materiale şi spirituale ale poporului român în decursul milenarei saleexistenţe.

Această importantă decizie a încununat totodată străduin

ţele înaintaşilor pentru păstrarea şi valorificarea patrimoniuluiistoric naţional. încă din 1834, prin donaţia colecţiei de antichităţi din domeniul ştiinţelor naturii şi istoriei a vornicului MihailGhica, lua fiinţă, în cadrul Colegiului de la Sf. Sava din Bucureşti, Muzeul Naţional de Istorie naturală şi antichităţi '. înaceeaşi vreme, 1834, lua fiinţă Muzeul istorico-naţional din Iaşi,iar în 1850 se puneau bazele Muzeului de antichităţi din Transilvania pe lîngă liceul din Blaj.

1 Adr esa Efor iei Şc oal elo r, nr. 478 din 1834, no iemb rie 12, Bu cu re şt i, a fl at ă

la Mu zeul de Istorie al R . S. Rom ân ia , sal a 35, inv. nr. 24462.

www.mnir.ro



4 FLORIAN GEO RGE S CU

Despre rostul şi preocupările Muzeului de Antichităţi dinBucureşti, periodicul cu titlul „Muzeul naţional", apărut în 1836,scria în numărul 5 din 1837 : „Acum a venit vremea săîntoarcem privirea noastră şi înapoi şi să ne întrebăm mai cudinadinsul cine sîntem, de unde ne tragem, cu ce s-au însemnat

viacurile trecute, cine a întemeiat acest stat, la ce prefaceri a fostsupus...", îndemnînd la colecţionarea de manuscrise, cărţi, obiecteantice 2. în anii 1848, 1849, 1856 se întreprind noi măsuri pentruamenajarea localului şi îmbogăţirea patrimoniului, adăugîndu-seşi o colecţie de numismatică.

Un moment important în dezvoltarea Muzeului Naţional 1-aconstituit anul 1864, cînd muzeul se îmbogăţeşte cu valoroasacolecţie de obiecte istorice, donată de generalul Nicolae Mavros3

şi mai cu seamă cînd este dat decretul nr. 71098/25 noiembrie

1864'4

, semnat de domnitorul Alexandru loan Cuza, prin care seaproba regulamentul de constituire a colecţiilor şi de funcţionarea Muzeului de Antichităţi şi Muzeului de Ştiinţele Naturii.

Trebuie remarcată totodată contribuţia deosebit de preţioasăla îmbogăţirea colecţiilor, la organizarea şi întreţinerea acestora,a acelor entuziaşti şi patrioţi oameni de cultură, unii dintre eiîndeplinind şi funcţia de conservator. Menţionăm dintre aceştiape Scarlat Wallenstein, Cezar Bolliac, Dimitrie Pappazoglu,Alexandru Odobescu, Petrache Poenaru, Grigore Bengescu.Alexandru Pelimon.

Muzeul Naţional de Antichităţi, reorganizat după 1864, s-aîmbogăţit permanent, şi mai ales în ultimele decenii, printr-ointensă activitate de cercetare şi colecţionare întreprinsă de Institutul de Arheologie al Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politicea R. S. România. în 1970, colecţiile Muzeului Naţional de Antichităţi au trecut în patrimoniul Muzeului de Istorie al RepubliciiSocialiste România, constituind fondul de bază al acestuia.

La constituirea patrimoniului Muzeului de Istorie al Republicii Socialiste România au concurat, cu o deosebită bunăvoinţă,

majoritatea instituţiilor muzeale, arhive, biblioteci, aşezămintede cult etc.Organizarea concretă a Muzeului de Istorie al Republicii

Socialiste România a pus, de la început, problema stabilirii localului ce avea să fie sediul acestui deosebit aşezămînt de cultură.

a Bib li ote ca Ac ad em ie i R. S. Ro mâ ni a, P. I I 753, p. 48 ; vez i şi „R evi st aMu ze el or ", n r. 1, an. II I , 1966, p. 37.

3 „R ev is ta Muze el or" , nr. 1, an. I I I , 1966, p. 42.4 Arh ive le Statulu i Bucureşti , Minist erul Instrucţiei Publice , dos. 526/1864,

f. 593 ; copi a ex pu să în Mu ze ul de Ist orie a l R. S. R om ân ia .

www.mnir.ro



MUZEUL DE ISTORIE AL R. S. ROMANIA 5

în 1969, în urma unor ample consultări cu numeroşi specialişti, s-a hotărît ca Palatul Poştei Centrale din Calea Victorieinr. 12, unul din cele mai valoroase monumente de arhitecturăale Capitalei, construit la sfîrşitul secolului trecut după planurile

arhitectului Alexandru Săvulescu, să găzduiască Muzeul de Istorie al Republicii Socialiste România, în care scop să fie restauratşi amenajat corespunzător.

Paralel cu lucrările de renovare şi amenajare a localului,colectivul de organizare a Muzeului de Istorie al R. S. România,constituit la sfîrşitul anului 1968 şi începutul lui 1969, pe bazaHotărîrii Consiliului de Miniştrii nr. 1448 din 3 iulie 19685 , aînceput acţiunea de elaborare a tematicii de principiu şi opera ţiile de selecţie şi evidenţă a patrimoniului.

Momentul decisiv 1-a constituit începutul anului 1970, cînda fost publicat comunicatul în legătură cu Hotărîrea ComitetuluiCentral al Partidului Comunist Român şi a Consiliului de Miniştricu privire la înfiinţarea Muzeului de Istorie al Republicii Socialiste România.

Profilul, funcţiile majore, direcţiile de dezvoltare ale noiiinstituţii erau definite cu toată claritatea şi precizia.

„Muzeul de istorie al Republicii Socialiste România — searăta în comunicatul oficial — va înfăţişa cele mai reprezentative

mărturii ale istoriei patriei noastre, ale luptei revoluţionare apoporului român pentru eliberare socială şi independenţă naţională, pentru realizarea statului naţional unitar, dezvoltarea economiei, ştiinţei şi culturii, pentru făurirea societăţii socialiste. împreună cu istoria poporului român vor fi înfăţişate istoria dezvoltării naţionalităţilor conlocuitoare, tradiţiile comune ale lupteipentru libertatea şi progresul patriei... Muzeul va înfăţişa relaţiilede prietenie dintre România şi ţările socialiste, legăturile dintrepoporul român şi alte popoare de-a lungul veacurilor, solidaritatea

cu lupta de eliberare naţională şi socială dusă de alte popoare...Muzeul de Istorie al Republicii Socialiste România va desfăşurao intensă activitate de cercetare ştiinţifică în vederea îmbogă ţirii şi valorificării patrimoniului muzeistic, va aduce o largăcontribuţie la întreaga activitate ideologică şi cultural-ştiinţificădin ţara noastră", consemna, de asemenea, comunicatul oficial6.

„Buletinul Ofic ial a l Repub lici i Socialiste Român ia" din 6 iulie 1968.6 „S cî nt ei a" din 28 ia nu ar ie 1970, p. 1.

www.mnir.ro



6 FLORIAN GEORGESCU

în selectarea materialului, ca şi în alcătuirea planuluitematic, s-a pornit de la principiile materialismului dialectic şiistoric în tratarea fenomenelor istorice, demonstrînd — cu ajutorul mărturiilor arheologice, documentelor istorice şi a numeroase alte categorii de piese muzeistice — atît evoluţia neîntreruptă şi progresivă a societăţii omeneşti pe teritoriul patrieinoastre din cele mai îndepărtate timpuri pînă în contemporaneitate, cît şi independenţa dintre factorii economici, sociali, politicişi culturali.

Anul 1970, şi mai ales 1971, au însemnat etapa concretă amuncii de organizare, etapă ce poate fi socotită pe drept cuvînteroică, datorită ritmului intens, volumului uriaş de muncă, complexităţii problemelor de rezolvat. Creşterea numărului persona

lului de specialitate a dat posibilitatea organizării colectivului pesecţii, corespunzătoare marilor epoci istorice — străveche, veche,medie, modernă, contemporană — şi separat alte trei secţii pespecific — Tezaurul istoric, Lapidarium-ul, Cabinetul numismatic şi Secţia cultural-educativă 7. Lucrîndu-se intens la depistarea de documente şi obiecte muzeistice, s-a întocmit totodatătematica detaliată a expoziţiilor muzeului. în aceeaşi perioadăs-a stabilit colaborarea cu arhitecţii şi graficienii de la I. S. Decorativa, întreprindere care a realizat proiectul şi execuţia de

ansamblu şi detaliu a amenajării interioare 8

.în stabilirea obiectivelor tematice fundamentale şi în orientarea realizării muzeistice a acestora un sprijin permanent şieficient s-a primit din partea conducerii superioare de ipartid.prin secţia de propagandă a C. C. al Partidului Comunist Român.

7 In lu na ma i 1972 c ole cti vul de spec iali tate al mu ze ul ui era consti tuit astfel :Secţi a st răveche, L e a h u V a l e r i u , Galbenu Doina, Trohani Gheorghe, Oancea A l e x a ndr u , Protopopescu V l a d , U l a n i c i Augus tin ; Secţi a veche, M a r i n e s c u Lucia ,Mărghitan L i v i u . Petculescu L i v i u , Petolescu Constantin, Gheorghiţă Maria , Nemo-ianu L a r i s a ; Secţi a medie, Chi ţe scu L u c i a n , L ig o r A le x a ndr u , S ta n M a r ia , Ră du-

lescu Venera , Don Aurora , Păunescu Anca, Ene Marcel , Hodîrnău Marcel , NemoianuToma, Iordan Ale xan dru ; Secţi a modernă , P ă l ă n c e a n u E l e n a , I l incioiu Ion, I liescuConstantin, Dumitriu Mircea , Apostol Cornelia , Bieltz L u c i a , Ioniţă Maria , D u m i -trescu Em il , C oroa mă Ra du ; Secţi a cont empo rană, Sa r a f o le a n Ga v r i lă , Lu ng u I o r -dana, Marcu Paraschiv , Panait Mihai , Petrescu Nicolae, Leahu Doina, PopoviciAdrian , Bădesc u Tati ana, Istrăţes cu E len a ; Secfia Tezaur istor ic, Bur da Ştefan,Sfîr lea Mircea , Săr aru Ec aterin a, Va sile scu Anca , Stanciu Dana , Sofronescu Crist ina ;Lapidarium, Georgescu-Ionescu Elen a, Bir san Persida, Trac he Maria , An&stasiuRux a ndr a ; Cabinetul numismatic, Ştirbu Const anţa , Petolescu Ca rme n, S tancuParaschiva ; Secţia cult ural -educat i vă, Ş te f ă ne scu L i v i u , Nicolau Octavian, RaduHomer, Constantinescu Şerban, Tomescu Gheorghe, Pavlide Paula .

H Şeful proiectului şi coordonator al lucrării — arh. Dumitru Stănesou.

www.mnir.ro



MUZEUL DE ISTORIE AL R. S. ROMANIA 7

Pentru coordonarea şi îndrumarea activităţii a fost creatăComisia de organizare a Muzeului de Istorie al Republicii Socialiste România, formată din personalităţi ale ştiinţei şi culturiiromâneşti °, avînd în frunte pe regretatul acad. prof. ConstantinDaicoviciu.

în vederea cuprinderii tuturor fenomenelor istorice şi pentrua venit în sprijinul colectivului de lucru al muzeului, condus laînceput de Ion Ardeleanu şi apoi de Florian Georgescu, cu sprijinul efectiv al Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste, au fostcreate comisii de specialişti pe perioade istorice, formate dinmembri şi membri corespondenţi ai Academiei, cadre universitare, cercetători din institutele de specialitate ale Academiei l 0 ,care au colaborat fructuos cu specialiştii muzeului la definitivarea tematicii şi uneori la depistarea de noi mărturii istorice.

în lunile decembrie 1970 — martie 1971, cu concursul plinde solicitudine al organelor locale, al directorilor şi personaluluide specialitate din unităţile muzeale, arhive, biblioteci şi alteinstituţii din capitală şi din ţară, au fost selectate şi transportatela sediu obiectele şi celelalte categorii de materiale care au constituit patrimoniul iniţial al Muzeului de Istorie al RepubliciiSocialiste România 1 1 .

în selectarea materialelor s-a avut în vedere criteriul reprezentării în cadrul Muzeului Naţional a tuturor zonelor geograficeale ţării pe parcursul întregii istorii a patriei, reflectînd în acelaşi

timp principalele aspecte ale culturii materiale şi spirituale anaţionalităţilor conlocuitoare.

O atenţie deosebită s-a acordat îmbogăţirii patrimoniuluimuzeului prin mijloace proprii, făcîndu-se însemnate achiziţii de

'•' Co mi si a de organi zare a Mu ze ul ui de Istorie a l Re pu bl ic ii Soci alis te Ro mâ ni aera formată din Constantin Daicoviciu — preşedintele comisiei —, Antonescu Iulian,Banyai Ladislau, Bărbulescu Ion, Berciu Dumitru, Berza Mihai, Cioculescu Şerban,Condurachi Em il , Constantin Petre, Const antine scu Miro n, Consta ntines cu Ni colae,Dobrescu Ilie, Dr ă g uţ Vasi le , Georgescu Ti tu , Georgescu Florian, Gôllner Carol ,Giurescu C. Constantin, Irirnie Cornel, Kovacs Iosif, Leonida Ion, Macovei Pompiliu,Maliţa Mircea , Mili taru Vasi le , Moraru Ion, Oţetea Andrei , Pascu Ştefan, Petrescu-Dîmboviţa Mircea , Petr ic Aro n, Pope scu -Pu ţuri Ion, Popescu Mircea , Rădulesc uAdrian , Rădulescu I lie , Şte făne scu Ştefan, Tit il ean u Gheorghe, Szeke ly Zoltan —membri, Ar del ean u Ion — secret arul comisiei ; vezi anexa nr. 1 la H . C . M. nr.294/1970.

1 0 Preşedinţii comisiilor au fost : prof. univ . dr. doc. Du mi tr u Be rc iu — pen truistoria străveche, acad. E m i l Condurachi — pentru istoria veche, prof. univ. dr.Ştefan Ştefăn escu — pentru is toria medie, acad. Constant in C. Gi ure sc u — pentr uistoria moder nă, prof. univ. dr. Ar on Petric — pentru istoria con tem pora nă, acad.Andr ei Oţetea — pent ru te zau rul is toric, prof. univ. dr. doc. Dio nis ie M. Pi pp id i— pentru Lapid ari um, Octa vian I l iesc u — pentru cabinetul numismatic .

1 1 în aceas tă activitate, pre cum şi în alte acţiuni cu caracter organizatoric,un aport remarcabil 1-a adus Coleşică Gheorghe, director adjunct al Muzeului deIstorie al Rep ubl ici i Sociali ste R omâ nia .

www.mnir.ro



8 FLORIAN GEORGESCU

materiale muzeistice, cît şi cercetări arheologice, care au completat colecţiile cu noi dovezi istorice.

La sfîrşitul lunii martie 1971, fondul de bază al colecţiilorfiind constituit, iar lucrările de restaurare şi amenajare a clădiriifiind încheiate, s-a trecut la lucrările propriu-zise de organizarea muzeului. ο demn de menţionat şi faptul că, înainte de a fiexpuse, obiectele au fost cercetate cu grijă în ce priveşte starealor de conservare, aplicîndu-li-se măsuri de tratare şi restaurare,în această acţiune am primit sprijinul laboratoarelor şi atelierelorInstitutului de Arheologie din Bucureşti, Muzeului de Artă alR. S. România, Muzeului Militar Central, Muzeului Satului,Muzeului de Istorie a Municipiului Bucureşti, Bibliotecii Centrale de Stat, Muzeului de Istorie a Transilvaniei, Muzeului deIstorie a Moldovei etc.

Expoziţiei de bază i-a fost afectată o suprafaţă de peste15 000 mp, repartizată în mod judicios, conform tematicii, ţinîndcont de întinderea în timp, de varietatea şi complexitatea fenomenelor istorice, de locul şi rolul fiecărei orînduiri social-politàceîn istoria poporului român.

în acest sens, cele aproximativ 50 000 de exponate oglindesc în mod grăitor, începînd cu cele mai vechi urme ale existenţei omului pe teritoriul patriei noastre, evoluţia forţelor şirelaţiilor de producţie, procesul de geneză a poporului şi limbiiromâne, constituirea formaţiunilor politice statale, lupta de secolea poporului român pentru dreptate socială şi neatîrnare faţă decontropitori, realizarea unităţii politice şi cucerirea independenţei de stat, lupta clasei muncitoare, sub conducerea PartiduluiComunist Român, pentru răsturnarea definitivă a regimuluiburghezo-moşieresc şi pentru instaurarea regimului democrat-popular, marile realizări ale poporului nostru, sub conducereaclarvăzătoare a Partidului Comunist Român, în opera de făurirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră.

La 8 mai 1972, în prezenţa conducerii superioare de partidşi de stat, în frunte cu tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarulgeneral al Partidului Comunist Român, preşedintele RepubliciiSocialiste România, a fost inaugurat Muzeul de Istorie al Republicii Socialiste România.

Referindu-se la valoarea exponatelor, la rolul şi loculMuzeului Naţional în ampla operă de instruire şi educare aîntregului popor pe drumul construirii societăţii socialiste şi

www.mnir.ro



MUZEUL D E ISTOR IE AL R. S. ROMANIA 9

comuniste, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a scris, printre altele,în Cartea de aur a muzeului : ,,Sîntem convinşi că prin acesteminunate mărturi ale glorioasei istorii a poporului nostru, Muzeulva constitui un mijloc eficient de educare patriotică, internaţio-nalistă, a tinerei generaţii, a tuturor oamenilor muncii din

patria noastră".Este lesne de înţeles că inaugurarea Muzeului de Istorie al

Republicii Socialiste România a constituit de fapt abia punctul deplecare către o activitate amplă şi complexă de promovare afuncţiilor majore ale acestui aşezămînt de ştiinţă şi cultură.Este, pe de altă parte, neîndoelnic faptul că o instituţie îşi afirmăîn chip eficient rosturile sale în măsura în care ea ştie să corespundă imperativelor epocii în care îşi desfăşoară activitatea.

Actuala etapă istorică pe care o străbate poporul nostru

— etapa construcţiei societăţii socialiste multilateral dezvoltate —pretinde celei mai de seamă instituţii muzeale a României subordonarea întregii sale activităţi ţelurilor cuprinse în amplul program al Partidului Comunist Român de îmbunătăţire a activităţiiideologice, de ridicare a nivelului general al cunoaşterii.

Cultivarea prin mijloace plenare a sentimentului patriotic,a idealurilor nobile ce au animat dintotdeauna lupta poporuluinostru pentru dreptate socială şi naţională constituie obiectivul•esenţial şi permanent al Muzeului de Istorie al Republicii Socialiste România, în realizarea căruia a fost necesar să angajeze

toate modalităţile posibile de acţiune.în acest context, funcţia de păstrare a patrimoniului, a celor

mai reprezentative mărturii ale trecutului nostru — pe caremuzeul urmează să o îndeplinească realizînd un cuprinzătoransamblu de măsuri privind conservarea şi evidenţa ştiinţificăa tuturor valorilor de care dispune — va trebui organic complinită cu cealaltă funcţie majoră, valorificarea patrimoniului. Vortrebui mobilizate toate energiile pentru a da viaţă acestor laturifundamentale ale activităţii muzeologice, obţinînd valorificareatezaurului de mărturii ale istoriei României — de o parte, considered patrimoniul instrument de cercetare ştiinţifică, de altăparte privindu-1 ca un factor eficient de educare şi cultivare asentimentelor patriotice.

îndeosebi aceste activităţi vor trebui să constituie fronturile principale de acţiune ale Muzeului de Istorie al RepubliciiSocialiste România. Cercetări în arhive, biblioteci, alte instituţii,pe şantiere arheologice, o activitate perseverentă de achiziţionarea unor noi documente şi obiecte cu valoare istorică sînt privite

www.mnir.ro



10 FLORIAN GEORGESCU

de noi drept principale canale de sporire continuă a patrimoniului. Sesiuni de comunicări şi referate, un periodic al muzeului,publicarea rezultatelor obţinute prin cercetări arheologice vorconstitui tot atîtea prilejuri de valorificarea prin cercetareaştiinţifică a tezaurului de mărturii ale istoriei României de

care dispunem. De asemenea, un permanent contact cu publicul— de toate vîrstele şi profesiile, înlăuntrul muzeului şi în afaralui, în interiorul hotarelor ţării şi dincolo de acestea — va daconsistenţă muncii cultural-educative pe care ne propunem să odesfăşurăm, utilizînd, în acest sens, toate formele şi mijloacelede care se poate dispune şi fundamentînd această activitate peo temeinică cercetare socio-psiho-pedagogică.

Muzeul de Istorie al Republicii Socialiste România, înmă-nunchind cele mai valoroase mărturii ale istoriei poporului român,

prezentate ştiinţific în conţinut şi accesibil şi atractiv în formă,constituie un preţios izvor de cunoaştere şi documentare, unautentic lăcaş de cultură şi educaţie patriotică.

Prof . dr. F L O R I A N G E O R G E S C U

Directorul Muzeulu i de Istorieal Republic i i Socialiste România

www.mnir.ro



S T U D I I

www.mnir.ro



PROBLEME DE ARTÀ PROVINCIALA ROMANA (I).E D I C U L E FUNERARE DIN DACIA

de L U C I A Ţ E P O S U - M A R I N E S C U

Aedicula, t i p de mo nu me nt fu ne ra r cu o largă răspîndire în DaciaSuperior, nu s-a bucurat de o atenţie mai stăruitoare din partea i s tor i cilor ş i arheologilor, l ipsind o p r i v i r e sintetică asupra t ipologiei, m o t i velor decorative sau o r ig in i i ei.

Cele dintîi publicaţii care au introdus în c i rcui tul ştiinţif ic ediculele,alături de alte monumente epigrafice şi sculpturale, au apărut încă însecolul trecut şi se datorează unor pionieri ai arheologiei Daciei sau

unor erudiţi şi binecunoscuţi cercetători ai antichităţii clasice 1

.La începutul secolului nostru, în lucrări cu caracter monograf icsau periodice de specialitate, s-au publicat o seamă de pereţi provenindde la diverse edicule, dîndu-li-se o descriere corectă, cu indicaţii precisereferitoare la condiţiile descoperirii , material şi d i m e n s i u n i 2 .

I n publicaţia Şcolii rom âne d in Rom a — „Ephem eris Daco -Rom ana",I V , 1930 — a apărut s tudiul cuprinzăto r a l lu i Gr . Florescu, consacratmonumentelor funerare din Dacia Superior 3 . învăţatul român are marelem er i t de a fi adunat o serie de piese aflate în muzeele d i n Tr an sil va nia ,p r in t r e care 8 pereţi de edicule, dar nu le cuprinde pe toate cele p u b l i cate pînă la acea dată, nu indică pretutindeni locul de provenienţă,

mater ia lul ş i dimensiunile ş i n ic i nu reia problema în capitolele deconcluzii . In ciuda acestor lacune, s tudiul l u i Gr . Florescu răm îne bazade plecare a oricărei lucrări pr iv i toare la monumentele funerare, înspecial, sau art a pro vin cial ă di n Dacia, în gen era l.

I n lucrarea consacrată a rtei prov inc iale de la Dunăre a l u i Si l vioF e r r i 4 sînt reproduşi şi cîţiva pereţi de edicule care nu figurează înreper tor iu l l u i Gr . Floresc u. Lipseşte, în schim b, vreo încerc are de i n t er pretare a acestor monumente .

1 J . Neigebaur , Dacien. Aus den Ueberresten des klassischen Alterthums m i t

besonderes Riicksicht auf Siebenbiirgen, Br aş ov , 1851 ; F r . Mûller , în AVSL, X V I ,1881, p. 313 ; Fr. Cumont, în AEM, X V I I , 1894, p. 24—26, fig. 3 şi 4.

2 G . T é g lâ s , Hunyadvârmegye tortenete, Bud ape st, 1902 ; R. Mii nst erb erg —

J . Oehler, în JOAI, V , 1Θ02, Beibl , c. 95, fig. 20 ; J. Ornstein, în JOAI , V I , 1903, Beibl,p. 114, fig. 34 şi 35.

3 I monumenti funerari dell a Dacia Superior, p. 72—148.4 Arte romana sul Danubio, Mi la no , 1933.

www.mnir.ro



14 LU C IA ŢEPOSU-MARINESCU

Urmează o serie de articole şi studii p r i n care autori i fac cunoscutemonumente epigrafice şi sculpturale, inclusiv pereţi de edicule, descoperi te în centre urbane sau rurale ale Daciei 5 . Ele au marele m er i t dea evidenţia bogăţia Daciei în monumente funerare, de a le prezenta cuexactitate, deschizînd calea spre o p r i v i r e de ansamblu asupra l o r 6 .

Cîţiva pereţi de edicule au fost expuşi în cadrul expoziţiilor„Romanii în România" — K o l n 1969 şi „Civilizaţia romană în România"— Roma 1970 şi figurează în cataloagele expoziţiilor respective 7 .

Consideraţiile ce urmează se bazează pe analiza unui număr de75 piese, d intre care 44 s înt publ icate 8 , iar 31 i n e d i t e 9 .

Edicu lele di n Dacia Superio r sînt construcţii fun era re puţin pre te nţ ioase, formate din t re i pereţi şi un acoperiş, deschise la partea anterioară. Pereţii sînt aşezaţi pe un postament rectangular cu care nu faccorp comun. Acest tip de ediculă funerară se deosebeşte total de construcţi i le funerare de dimensiuni m ai mari — mausolée —, atestate sporadic 1 0 şi numai p r i n fragmente (frontoane, balustrade cu lei etc.)" înprovinc ia de la nordul Dunării . A i c i se păstrează o singură aedicula

întreagă , cîteva acoperişuri şi u n număr mare de pereţi.·"' E . Pan ai te sc u, M onumente inedit e de la Largiana, în ACMIT, I I I , 1930—1931,

p. 91—93 şi p. 103—107, pl. 2—3 ; I. I. Russu , Descoperiri arheologice la Potaissa,i n AISC, I I I , 1936—1940, p. 319—320 ; I . Pau lovi cs Dacia keleti ha tăr vo nl a és azugynevezett „dak" ezustkincsek kerdésé, C l u j , 1944, N . Go st ar , I nscri pţi i şi monu

mente din Germisara, în CCRH, De va , 1956, p. 80—84 ; A . B odor, Un monument j unerar de la Gil ău, în OmD, p. 44 sq q. , fig . 3, 4, 6 ; D . Protase, Noi monumentesculpturale romane di n nordul Daciei, în „Studii şi com uni căr i. Act a Muse i Regio -nali s Ap ul en si s" , I V , 1961, p. 135 sqq., fig. 4, 5, 8 ; I. I. R u s s u , Z . Milea , Materialeepigrafice şi sculpt urale în M uzeul raional Turda, în PM , 1965, p. 28—29, fig. 17şi 18 a—b ; E. Bujor, Monumente arheologice de la Potai ssa, în „A pu lu m" , V I , 1967,p. 195 sq q. , fig. 4 şi 6 ; L . D a v i d , — L . M ă r g hi ta n , Monumente scul pt ural e de laMic ia (Partea I -a) , in AMN , V , 1968, p. 125—131, pl. I, fig. 1—5 ; L . Ţe po su — L .

M ă r g h i t a n , Monumente funerare de la M icia (Partea I l - a ) , în AMN , V I , 1969, p. 160,pl . I, fig. 1 ; O. Flo ca , Monumente epigrafice şi sculpt ural e de la M icia, în AMN,V , 1968, p. 116—117, fig. 5 ; V. Wol lm an n, Monumente sculpt urale din Germi sara,in „S ar get ia ", V, 1968, p. 114—115, fig. 7 a—b ; D. Isac, Monumente funerar e romaneîn M uzeul oraşului Blaj , in „Studi a U n i verşi tatis Babeş-Bolyai", s. Historia, fasc. 1,1970, p. 12 sq q. , fig . 1—2 ; I. Mi tr of an — L . Ţe po su , O aedicula funerară de laPotaissa, în AMN , V I I , 1970, p. 531—536.

, ; O înc erc are lapida ră fac L . D a v i d — L. Mărghitan, în AMN , V, 1966,p. 133—131.

7 Romer in Rumănien, Kô ln , 1969, p. 254—255, G 132, G 133, G 134, G 136,G. 137, G . 138 ; C iv i l tà romana in Romania, Ro ma , 1970, p. 245—247, G 91 — G 99.

8 Vezi supr a nota 5.n M u z e u l ju de ţe an H un ed oa ra — De va : 14 pie se (i nv. 110, 114, 2466, 3532,

3536, 3537, 3542, 3500, 3591, 15944, 20074, 22348 şi două piese neinv entar iate descoperite la Mi ci a în 1972, res pect iv 1973) ; Mu ze ul de isto rie al Tra ns il va ni ei C l u j :8 pie se (inv . I N 33, IN 1313, D 900, D 920, I. 6193 şi trei pie se fă ră n u m ă r de i nv en tar) ; Muzeul regional A l b a Iul ia : 3 pie se ( I N 144/1 ; 155/11 şi o piesă fără număr•de in ven tar ) ; Mu ze ul Tg. Mur eş : 2 piese (I N 6 şi o pies ă fă ră nu mă r de i nve nta r) ;Muzeul Turda : 3 piese (13480, 1224, una fă ră nu mă r de inve ntar ) ; Mu ze ul de istorieşi artă Zalău : 1 piesă (IN 257).

1 0 C. Daicoviciu — O. Floca , M ausoleul Aurel i i l or de la Sarmizegetusa, în„S ar ge ti a" , I, 1937, p. 1—24.

1 1 Ve z i frontoanele descoperite la Mi ci a : O. Fl oca , în AMN , V , 1968,p . 112—122, fig. 6—8 ; R.R., p. 258, G . 150, pl . 38, G . 151 = Ci vi l tà, G 140, pl. 45,G. 141.

www.mnir.ro



E D I C U L E FUNERARE DI N DACIA 15

Edicula, care constituie un punct de plecare pentru studiereat ip u lu i de monument funerar respectiv, este din andezit de Uro i , ared i m e n s i u n i l e : 2,30 x 1,20 x 0.85 m şi a fo st d esc op eri tă încă în sec olu lt recut la Micia (Veţel, ju d . Hune doar a). Ea constă di n t re i pereţi plasaţipe un postament rectangular şi un acoperiş bolt i t , care are în vîrf uncon de pin, lateral lei culcaţi pe labe (la partea anterioară) şi acrotere

în formă de segmente de sferă (la partea posterioară). Deschiderea bolţiiare un chenar îngust, decorat cu o ghirlandă de rozete şi frunze legatecu o taenia. Per eţi i sînt orn ame nta ţi pe faţa inter ioar ă cu familiadefunctu lu i redată în întregime şi pe l a tura îngustă cu un şarpes t i l i z a t 1 2 (fig. 1).

Acoperişurile sînt de două t i p u r i , în formă de boltă şi in douăape. Acoperişurile in formă de boltă au deschiderea ornamentată cu unchenar îngust, flancată de lei culcaţi pe labe la partea anterioară, cărorale corespund la partea posterioară acrotere în formă de segmente desferă. Acoperişurile în două ape au, cu o singură excepţie, frontonulanterior decorat, mărginit de lei culcaţi pe labe şi acrotere în formă

de segmente de sferă. Uneori acoperişurile au o nişă interioară decoratăsau lipsită de ornamente.Pereţii sînt. la rîndul lor, de două t i p u r i : au ambele feţe decorate

(fig. 2—3) sau numai faţa interioară, cu mot iv decorativ unic sau împărţit în două şi t re i registre. Majoritatea au o bordură lată, neornamentată, la una din margini ( f ig . 4). In unele caz uri au la una d in marginicîte o coloană, iar la cealaltă bordura neornamentată. In general avemde-a face cu pereţi lateral i care prezintă, uneori , o r i f i c i i pentru scoabele de legătură cu peretele posterior.

Ediculele au un reper tor iu f i g u r a t i v bogat, cuprinzînd în pr incipal :imaginea celor decedaţi, scena banchetului funerar , personaje mitologice,elemente simbolice şi scene din viaţa cotidiană, foarte rare în Dacia şi

care apar numai pe acest t ip de monument funerar.Defuncţii sînt reprezentaţi de cele m a i mul te o r i in î n t reg ime 1 3 ,

dar şi ca busturi , pe ediculele cu cîmpul ornamental împărţit înr e g i s t r e 1 4 . In mod obişnuit f i g u r i l e sînt redate din faţă şi numai încazuri izolate din p r o f i l •— edicula de la Opt atian a (S utoru, ju d. C l u j ) 1 5

sau capul din faţă şi corpul d i n p r o f i l (edicula de la Gîrbău, jud. Cluj) , e .

1 2 Fr . Cumont, AEM, X V I I , 1894, p. 24 sqq. , fig. 3—4 ; G . Té gl âs , op. cit.,

p. 191—193 ; R.R., p. 253, G 128 = Civ i li tà, G 245, G 91.1 1 E d i c u l a întreagă şi doi pereţi de la Micia (cf. nota 12 ; L . David — L . M ă r

ghitan, în AMN , V , 1968, p. 128, n r. 4, pl . I, fig. 5 ; D. Is ac , în „S tu di a" , fasc. 1,1970, p. 12—13, nr. 1. fig. 1) ; trei pe re ţi de la Potaissa (I. I. Russu , in AISC, I I I ,1936—1940, p. 319—320, fig. 1 a—b ; I. I. R u s s u — Z. Milea, în PM , 1965, nr. 18,fig. 18 ; E. Bu jo r, in „A pu lu m" , V I , 1967, p. 195—198, nr. 12, fig. 6) ; un perete dela Gîrbău, jud. C l u j (A. Buday, DolgCluj, V I I , 1916, p. 67, fig. 13 a ; G r . Fl or es cu ,în ED , I V , 1926—1927, p. 81—82, nr. 4. fig. 4 a—b, ; un perete de la Germisara(Ν. Gostar, în CCRH, p. 81—84, fig. 9).

1 4 Doi pereţi de la Micia (L. D a v i d — L . Mărghitan, în AMN , V , 1968, p. 127,nr. 2, pl. I, fig. 3 şi nr. 3, pl. I, fig. 4) ; un perete de la Potaissa (I. Mit rof an —L . Ţeposu, în AMN , V I I , 1970, p. 531—536 ; R.R., p. 250, G 136 = Civ il it à, p. 246G 97).

1 3 E . Panait escu, in ACMIT , I I I , 1930—1931, p. 93—94, fig. 4 şi pl. 2, fig. 6—7 ;R.R., p. 253, G 134 = Civ i li tà, p. 246, G 96.

1 6 A. Buday, în DolgCluj , V I I , 1916, p. 67, fig. 13 a—b ; G r . Fl or es cu în ED,I V , 192(5—1927, p. 81—82, nr. 4, fig. 4 a—b.

www.mnir.ro



16 L U C I A ŢEPOSU-MARINESCU

Femeile poartă invar iab i l aceeaşi îmbrăcăminte — tunică pină lapămint şi deasupra manta (palia), care, uneori , le acoperă şi creştetulcapului. In mină ţin elemente s imbolice d intre cele mai comune : măr,pahar, porumbel . Bărbaţii sînt îmbrăcaţi cu tunică pînă la genunchi şimanta , cu volumen în mî nă sau apar în ipostaza l u i cam ill us de pemonumentele din Pannonia, cu şervet pe umăr şi cupa de vin în mînă 1 7 .Este vorba despre un mo t iv decorativ specific p e n t r u re l iefur i le funerarepannonice, care în provinci i le învecinate îşi pierde semnificaţiaoriginară 1 8 .

O notă aparte aduce un perete de ediculă descoperit la Napoca, înfăţişind o pereche. In stînga bărbatul, îmbrăcat cu o tunică scurtă, încinsă m a i jo s de mi j loc , desculţ, ţine în dreapta o cană pentru v i nşi cu stînga apucă şervetul care atîrnă de pe umăr. In dreapta femeia,

îmbrăcată cu o tunică fără mîneci şi o manta lungă prinsă de umeri ,ţine în dreapta un pocal şi în stînga o tigaie. In t re ei se află un

panarium di n nuiele împletite 1 9 (fig. 5).

U n alt perete de ediculă, înfăţişind o f amil ie , care prezintă interesspori t deoarece constituie o dovadă a învăţămîntului în Dacia, provinede la Germisara (Geoagiu). în stînga se află femeia, îmbrăcată cu tunicalungă şi palia, ia r în dreapt a bărb atul, îmbră cat cu tun ica scurtă. Infaţa lor sînt doi copii — o fetiţă cu o pasăre în mînă şi un băiat cudouă condeie (stili) în dre apta şi o trai stă pentru rechizite (crumena)

în stînga 2 0 .

Scena banchetului , deşi apare pe un mic număr de pereţi ai edicu-lelor, are o t ipologie variată, cuprinzînd toate formele sub care esteatestată în Dacia. In ceea ce priveşte acest mo t iv ornamental se constatăaici o interferenţă de influenţe artistice venite din est, sud şi vest.

Astfe l , la A p u l u m se întîlneşte banchetul cu o singură persoană— defunctul culcat pe kline şi în fa ţă mensa tripes2\ la Potaissa —banchetul cu mai m u l t e persoane 2 2 , la Şeica Mică — banchetul de tippannonic cu două persoane — perechea camillus ş i Camilla — f lancînd

1 7 U n perete de ediculă de la Ilişua, jud. Bistriţa Năsăud (D. Protase, opcit., p. 135—136, fig. 5) ; un perete de la Potaissa (I . Mitrofan — L. Ţeposu, op. cit.,

p. 531—536, fig. 2 ; R.R., p. 254, G 134 = Civ i li tà, p. 246, G 96) ; un perete de laU l p i a Tr ai an a (Muzeul De va , inv . 3591) şi un perete de la Sărăţeni , jud. Mureş(Muzeul de istorie al Transilvaniei C l u j , inv. I 6193).

1 8 Vezi p entr u No ri cu m : W. Modrijam — E. Weber, în „Schild von Steier",12, 1964—1965, p. 18.

1 9 Neigebaur , Dacien, p. 227, nr. 22 ; Oe hl er — Miin ste rbe rg, în JOAI, V , 1902,Beibl , c. 95, fig. 20 ; Gr. Florescu, în ED , I V , 1926—1927, p. 92, nr . 5, fi g. 5 ; R.R.,p. 254—255 = Civ i li tà, p. 246, G 96, p l . L 1 x.

2 0 N. Gostar, în CCRH, p. 81—84, fig. 90 ; V . Wo ll ma nn , in „S arge tia" , V ,1968, p. 116, nr. 8, fig. 8.

2 1 Pies a se af lă la Muzeul regional A l b a I u l ia . V . Moga de la Muzeul dinA l b a Iu l i a pregăteşte un articol asupra piesei respective.

2 3 I . Mitr ofan — L . Ţepos u, în AMN , V I I , 1970, p. 531—536, fig. 1 ; H.R .,p. 253, G 130 = Ci vi l tà, p. 245, G 92.

2 3 Fr . Mûler , în AVSL, X V I , 1881, p. 313 ; J . Ha mp el , AE, X X V , 1905, p. 7—8 ;C I L , I I I , 967 ; R. R. , p. 255, G 137, pl . 86 = Civ il i tà, p. 246, G 98.

www.mnir.ro



F i g . 1 . E d i c u l ă . M i c i a ( V e ţ e l , j u d .H u n e d o a r a )

F i g . 3. Perete de e d i c u l a — fa ţăe x t e r i o a r ă . T r a n s i l v a n i a .

Fig. 2. Perete de e d i c u l ă — fa ţăi n t e r i o a r ă . T r a n s i l v a n i a .

F i g . 4. Perete de ediculă . Şe icaM i c ă , j u d . S i b i u .

www.mnir.ro



www.mnir.ro



E DIC UL E FUNERARE DI N DACIA 17

masa cu t re i p i c i o a r e 2 4 , la M i c i a — defuncta în picioare, lingă masa încărcată cu a l imente 2 5 .

D i n mi t o log ie , în r eper tor iu l o rna ment a l a l pereţi lor de edicule,figurează Scylla, Meduza, At t i s , Eros şi Hercule.

Pe f r o n t o n u r i l e acoperişurilor de edicule de la M i c i a este reprezen

tată Scylla cu cap şi bust de femeie şi picioare în forma cozilor depeşte 2 6 . M o t i v u l este s imi la r cu cel din partea superioară a u ne i stelede la C a r n u n t u m 2 1 .

Meduza apare într-o manieră sui generis în nişa unui acoperiş deediculă de la M i c i a — două bus tur i dispuse ca f igur i le de pe cărţ i le de

joc. Gorgona are faţa lată, gura cărnoasă cu colţurile lăsate în jos, ochiiexof ta lmic i . De o parte şi de cealaltă a feţei, părul răsucit în cîte ocoadă groasă cu v î r ful r id ica t aminteşte de şerpii care îi înconjuraucapul . Poartă o cămaşă cu fa ldur i unghiulare redate sub forma unorl i n i i în brăduleţ , iar pe u me r i o manta cu ti v lat pe p i e p t 2 8 . Acest t ipumanizat a l Meduzei îşi găseşte cele mai apropiate analogii pe niştestele descoperite to t la M i c i a 2 9 (fig. 6).

A t t i s în postura obişnuită, cu bonetă frigiană pe cap, îmbrăcat cutunică dublă, mîna stingă dusă la t împlă şi co t u l s p r i j i n i t pe nelipsitul

pedum, ţ inînd p ic iorul drept încrucişat peste stîngul, este înfăţişat peediculele de la Potaissa 3 0 , G h e r l a 3 1 , j u d . C lu j şi I lişua, j u d . B is tr i ţa -Năsăud 3 2 .

Eros ca geniu a l morţ i i , spri j inindu-se pe o făclie întoarsă, aparepe u n perete de ediculă de la Gîrbău, j u d . C l u j 3 3 . A m b e l e m o t i v e 3 4

au analogi i pe ediculele de la Interc isa 3 5 .Hercule, a l cărui loc în s imbolist ica funerară este p rec i s s t a b i l i t 3 0 ,

redat pe un perete de ediculă de la Micia , îndeplineşte una di n poruncilela care a fost supus — ucide h idra de la L erna 3 7 .

2 ' ' Pent ru banchetul de tip pannonic vezi : A . Biirger , în „Régész eti fuzetek ",S. I I , nr . 5 , B uda pe st , 1959.

2 5 G r . F l o r e s c u , în ED, I V , 1926—1927, p . 83, nr. 7, fig. 7.2 6 L . Ţ e po su — L . M ă r g h i t a n , în AMN , V I , 1969, p. 159, pl . I , fi g. 1 şi o

piesă inedită d i n M uz e ul jude ţe a n Hune do a r a — D e v a , inv. 110.2 7 A . Schober , D i e rômischen Grabsteine von Noricum und Pannonien, Wien,

1923, p. 34, n r. 62, fi g. 28.2 8 L . D a v i d — L . M ă r g h i t a n , în AMN , V , 1968, p. 128, p l . I , fi g. 1 ; R.R., p. 255,

G 138 = Civ i l tà, p. 246—247, G . 99.2 9 L . D a v i d — L . M ă r g h i t a n , op . cit., p. 131—132, p l . I I , fi g. 2 şi 3.3 0 E . B u j o r , în „ A p u l u m " , V I , 1967, p. 195—198, n r. 12, fig . 6.3 1 J . Or nste in , în JOAI, V I , 1903, p. 114—115, n r. 3, fig . 35 ; A . B uda y , în

DolgCluj, V I I , 1916, p. 83, fig. 8 a ; G r . F lo r e scu , în ED , I V , 1926—1927, p. 83,

nr. 8, fig. 8.3 2 D . Protase, în „Studii şi comun icăr i . Acta Musei Regionalis Apu lens is" ,

I V , 1965, p. 135, fig . 4.3 3 A . B uda y , în DolgCluj, V I I , 1916, p. 67, fig. 13 b ; G r . F lo r e scu în ED,

I V , 1926—1927, p. 81—82, n r. 4, fi g. 4 b.3 4 P e n t r u interpretarea l u i A t t i s şi E r o s pe monumentele funerare v e z i :

L . Zotovic , în „ S t a r i n a r " , X X , 1969, p. 431—440.3 5 Intercisa, I , Ar chaeologia Hungarica, s .n., X X X I I I , Budapest , 1954, n r.

148—152, pl. L I V — L V .3 6 F r . Cum o nt , Recherches sur le syombolisme f unérai re des romains, Paris ,

1966, p. 415—416.3 7 L . D a v i d — L . M ă r g h i t a n , în AMN , V , 1968, p. 128—129, n r. 5, pl . I I , 1.

www.mnir.ro




M o r t u l eroizat, sub înfăţişarea cavalerului trac, este reprezentatmergînd la pas (un perete de ediculă prov eni nd din Tr an si lv an ia 3 8 şialţi doi pereţi de la Optatiana 3 9 ) sau galopînd. pe punctu l de a vînaun animal (un perete de ediculă de la Micia 4 0 , f ig . 7) . I n ambele ipostazeeste schematizată scena de pe re l iefur i le v o t i v e 4 1 . Pe u n pere te deediculă de la Şeica Mică 4 2 , deja amint i t , este înfăţişat în registrul

superior un călăreţ in galop spre dreapta, pe punctul de a înfige lancea în duşmanul căzut la picioarele calului . Credem că în acest caz nu maieste vorba despre cavalerul trac, ci de mot ivul specific artei funerarede pe Rhin 4 : t .

In cazuri izolate, pe ediculele din Dacia apar : Calo ţinînd caii ded î r l o g i 4 4 , g l a d i a t o r i 4 3 . v i z i t i u în b igă 4 6 , două persoane într-un car cucoviltir'" '·, femei cu părul despletit şi capul aplecat pe umăr — bocitoare 4 8 , şi chiar s imbolul Romei — lupa cu cei doi gemeni 4 e .

Elemente adiacente in decorul ediculelor sînt păsări şi animale curol de s imbolur i funerare : porumbelu l , leul, păunul sau motive vegetale:viţa de vie cu ciorchine de strugure şi frunza de iederă. Trebuie men

ţionat faptul că în Dacia Superior lipsesc scenele bacchice.Aspectele vieţii cotidiene, aşa cum s-a amint i t , se reduc la cîtevascene. Un perete de ediculă de la Potaissa reprezintă pe una din feţeo femeie îmbrăcată cu o tunică pînă la pămînt, care ţine în mîna dreaptăfusul şi în stînga furca şi caierul. Alături se află un copil care întindemîna spre mama l u i 5 0 . Tot de la Potaissa trebuie să provină rel ieful„coafezei", descoperit la Rediu, jud. C l u j 5 1 . Este înfăţişată o femeieşezînd. cu păr bogat pieptănat în bucle la creştet şi pe tîmple. In mînastingă întinsă ţine o cutie cu pomadă. In spatele ei stă o femeie carese pregăteşte să o pieptene, întinde mîna dreaptă după cutia cu pomadă,ia r cu stînga apucă buclele femeii pe care o piaptănă. In cîmpul relief u l u i se găseşte un pieptene cu două rînduri de dinţi. In sfîrşit. în

•Λ Neigebaur , Dacien, p. 288, nr . 17 ; S. Fe rr i , în ARD , p. .320, fig. 418 ; R.R.,p. 254, G 133, pl. 98 = Civ i l tà, p. 245, G 94.

: M Em . Pa na l te scu , ACMIT , I I I , 1930—1931, p. 91—94, fig. 4 şi fig. 66 ; R.R.,

p. 254, G 134.4 0 O. F loca , AMN , V , 1968, p. 116—117, nr. 5, fig. 5.

/ , ' Pent ru mortul eroizat în chip de cav aler trac vezi : A. Cer man ovi c —Kuzma novié , în „Ar cha eol ogia Jugos lav ica ", 4, 1963.

4 2 Ve z i supr a nota 23 şi I. I. Russu, în AMN , I V , 1967, p. 99—101, nr . 24 a.4 3 S . F e r r i , Arte romana sul Reno, Mi l an o, 1931 p. 63, fi g. 2 ; p. 64, fig. 3.4 4 Perete de aedic ula de la Gh er la : J . O rns tei n, în JOAI, V I , 1903, Be ib l,

p. 114—115. nr. 3, fig. 35 ; A. Buday, în DolgClu j , V I I , 1916, p. 83, fig. 8 a ; G r . F l o rescu, în ED , I V , 1926—1927, p. 83, nr. 8, fig. 8.

4 3 Perete de aedicula din Transilvania . Ve z i supr a nota 18.4 8 Perete de aedicu la de l a Ghe rl a : J . O rns tei n, în JOAI, V I , 1903, Be ib l,

p. 114, fig. 34 ; G r. Flor es cu , în E D , I V , 1926—1927, p. 84, nr. 9, fig. 9.

47 p e r e t e de aedicula din Transilvania . Ve z i supr a nota 38. Asupra semnificaţiei carului pe monumentele funerare din Pa nno nia vezi : C. Sâgi, în AE,

V — V I , 1944—1945, p. 232—238.

w Perete de aedicula de la Cristeşti, piesă inedită în Muzeul Tg. Mureş.4 9 I . Paulo vics , Dacia, p. 87—88, fig. 25 ; C. Pop, în AMN , V I I I , 1971, p. 178—179,

nr. 5, fig. 5.™ I. I. Ru s su . — Z . Mi le a. în P M , 1965, nr. 18, fi g. 18 a—b .3 1 Idem, op. cit., p. 28—29, fig. 17 ; R.R., p. 254, G 132 = C iv i l tà p. 245, G 93.

www.mnir.ro



EDICULE FUNEBARE DIN DACIA 19

registrul central al ediculei de la Şeica Mică 5 2 este înfăţişat un ţăranarind cu p lugul şi un copil care mînă caii 5 3 (fig. 8).

Lipsa inscripţiilor şi a unor date mai precise referitoare la condiţiile descoperirii fac extrem de dificilă încadrarea cronologică a edicu-lelor şi o limitează, în ultimă instanţă, la analiza stilistică, destul desubiectivă şi nesigură, dat f i i n d faptul că frontalitatea. schematismul,simetria s înt trăsături comune monumentelor provinciale 5 4 şi nu de f in i tor i i pentru secolul I I sau I I I . In s p r i j i n u l unei datări mai sigure, maipot f i aduse, la rigoare, analogiile din provincii le învecinate şi grupareaediculelor din Dacia pe ateliere, acolo unde este posibil.

I n Pannonia s-au descoperit circa 30 de pereţi de ediculă, dar nus-a păstrat n ic i un monument în întregime. Tipologia este, în general,asemănătoare cu a pieselor din Dacia, dar decorul, deşi mai uni tar , areun reper tor iu m a i l imi ta t . Din punct de vedere stilistic ediculele dinPannonia sînt mai izbutite . Pereţii, mărginiţi de pilaştri, sînt decoraţipe ambele feţe : elemente simbolice, scene bacchice şi de ofrandă — înexterior şi f amil ia celor decedaţi — în i n t e r i o r S 5 . Analoage ediculelor

din Dacia sînt unele monumente de la Intercisa. unde ediculele cuf igura întreagă a defuncţilor sînt datate la mi j locul sec. al II-lea e.n.Aic i datarea şi t ipologia se face mai cu seamă pe baza interpretăriimotivelor vegetale 5 β , care lipsesc în Dacia.

I n sec. al II-lea e.n. este datat şi un perete de ediculă descoperit Ja F lavia Solvă, în Noricum, pe care este reprezentat un bărbat îmbrăcatcu o tunică pînă la genunchi, ţinînd în dreapta o cană şi în stingăo cupă 5 7 .

Este de subliniat faptul că, în stadiul actual al cercetării, dispunerea m ot ive lo r orname ntale pe registre este un element specific edicule lor din Dacia. Credem că această morfologie inedită s-a individualizat

mai tîrziu, adică nu imediat după ce t i p u l de monument funerar respectiv a pătruns în regiunea intracarpatică.Menţinînd rezervele pe care le impune ipoteza, socotim că aedicula

ca formă de monument sépulcral pătrunde în Dacia la mi j locul sec. alI I - l e a e.n. şi că t i p u l cel mai vechi îl constituie edicula cu pereţiidecoraţi pe ambele feţe. Paralel se răspîndeşte t i p u l cu o singură faţăornamentată, t ip care continuă şi în secolul următor. La sfîrşitul sec. al

r ' 2 V e z i supr a nota 38.r j As up ra semni fic aţi ei sim boli ce a scenei vez i : Fr . Cum ont , op. cit., p. 431.M Pen tru probleme generale p r i v i n d ar ta provi nci ală ro ma nă vezi : A. Schober,

Zur Entstehung und Bedeutung der provi nzial -rômischen Kunst, în JOAI, X X V I ,1930, p. 9—52 ; L . H a h l , Zur Sti lentw icklung der provinzialr omischen Plastik inGermanien und Gall ien, Da rm st adt , 1936 ; R. Noll, Kunst der Rômerzeit i n ôster- reich, Sal zbu rg, 1949 ; H . Sch oppa , L'art romain dans les Gaul es, en Germanie etdans les iles Britanniques, Fri bou rg, 1958 ; A. Fr ov a, L' art e di Roma e del mondo

romano, Tor in o, 1961 ; J. M. C. Toy nbe e, Ar t in Br i ta in under the Romans, Oxford,1964 ; Le rayonement des civi l i sati ons grecque et romaine sur les cultures périp hériques, Pa ri s 1965 ; Art e e c i v i l tà romana ne l l ' I t a l ia set tentri onale dall a republi caalla terrarchia, Bol ogn a, 1964 (I) şi 1965 (I I) ; G . A. Ma ns ue ll i, s.v. Provinciale, arte

in Enciclopedia dell 'art e anti ca classica e orientale, V I , p . 519—527.

·'•'> G. Erdélyi, în AÊ, 88, 2, 1961, p. 184—191.5 0 Intercisa, I, p. 201 sq q."· W. Mo dr ij an — E Weber, în „Schild von Stei er" , 12, 1964/65, p. 18—19,

nr. 160.

www.mnir.ro




I I - l e a e.n. şi, mai ales, în sec. al I I I - l ea e.n. se răspîndeşte t i p u l cucîmpul ornamental împărţit în două sau t re i registre.

Atît în ceea ce priveşte structura, cît şi în ceea ce priveşte decoruleste de sesizat o înrudire între edicule şi stele. Este suf icient să amint imcă împărţirea în registre a ediculelor este un element preluat de lastele, că odată cu ediculele pătrunde în Dacia t i p u l de stele cu pseudo-

ediculă 5 8 puţin răspîndit a i c i 9 S , datorită concurenţei stelelor cu medalionşi a ediculelor însăşi sau că imaginea întreagă a defuncţilor se aseamănămult cu aceea de pe stelele f a mi l ia le e o .

După locul de pro ven ienţ ă edicule le di n Dacia se repar tizeazăastfel : A p u l u m — 3 ; Crist eşti — 7 ; De va — 1 ; Ge rm is ar a — 2 ;Gh erl a — 6 ; Gilău, j u d . C lu j — 2 ; Gîrb ău, j u d . C lu j — 1 ; Il işu a, j u d . B istri ţa-N ăsău d — 2 ; Mic ia — 24 ; Napo ca — 5 ; Op ta ti an a — 2 ;Porol issum — 1 ; Potaissa — 9 ; Rediu — 1 ; Sără ţeni , j u d . Mure ş — 1 ;Şei ca Mic ă — 2 ; Tih ău, j u d . Să laj — 1 ; Tra nsi lva ni a — 4 ; UlpiaTraiana — 1 6 1 .

D i n stati stica de m ai sus se con ture ază cîte va ce ntre : Micia,

Potaissa, Gherla, unde edicula, ca formă de monument sépulcral, a fostpreferată. Trăsăturile st i l is t ice comune ale unor monumente funerareau permis să se vorbească fundamentat despre existenţa unor ateliereale meşteri lor p ie trar i l a Na p oca 6 2 , Pota issa 8 3 şi M i c i a 6 4 .

Rămînînd în cadrul l i m i t a t al unei singure categorii de monumentefunerare — ediculele —, problema atelierelor se pune un i la tera l şidovada existenţei lor este privată de o serie de argumente, pe carenumai o p r i v i r e de ansamblu asupra t u t u r o r monumentelor funeraredescoperite într-o aşezare le poate ofer i . Cu toate acestea ne vom oprisuccint asupra a te l ieru lu i de la Gherla şi al celui de la Micia , deoareceunul se dezvoltă exclusiv pe lîngă un castru, pe cînd celălalt se dezvoltă într-o aşezare importantă, cu caracter cvasi urban.

La Gherla , pe l îngă cas trul a le i I I Pannoniorum 8 5 a existat unatelier de p ie trar i în a doua jumătate a sec. al II-lea e.n. Pereţii de

5 8 Pe ntr u d i f uz iune a stelelor sub pseu do-e dic ulă vezi : S. R i n a l d i - Tu f i ,Stele funerarie con ri t ratt i di etă romana nel Museo Archaeologico di Spalato, în„Atti della Accademia Nazionale dei L i n c e i " , S. [ VII I , v. X V I , fasc. 3, 1971,p. 115—124.

5 9 O stelă de la Avrig, jud. Sibiu, în M uz e ul B r uke ntha l d in S i b i u : Gr . F lo rescu, în ED , 1926—1927, p. 90—91, nr. 22, fig. 19 ; R.R., p. 266, G 179, p l . 93 = Ci v i l tà, p. 250, G 116.

m Pe ntr u stelele famili ale vezi : L . Ţ e po su-M a r ine scu , în SCIV, 23, 2,1972, p. 220—227, fig. 4, 1—2 cu bibliograf ia res pec tiv ă.

6 1 C u exc epţ ia ediculei păst rate în întregime de la Mic ia socotită ca unsingur monument, în statistică sînt menţionaţi toţi pereţii de edicule descoperiţi ,ch ia r da că uni i dintre ei ar putea să provină de la acelaşi monument, cum ar fica z ul celor doi pereţi de la Optatiana.

6 3 A . Bodor, în OmD, p. 47.1 3 Z . Mi le a — V . Fen eşa n, în „Re vis ta muze elo r", I I I , nr. 3, 1966, p. 267—268 ;

I . M it r o f a n — L . Ţeposu, în AMN , V I I , 1970, p. 533 sq.6 4 L . D a v i d — L . Mărghitan, în AMN , V , 1968, p. 130—131.6 5 Ve z i : V. Ch riste scu, Is tor ia mi l i tară a Daciei romane, Bucureşti 1937,

p. 135—136 şi p. 181 ; W. Wagner, Di e Di slokat ion der romischen Auxi l iar iormat io- nen i n den Prov i nzen Noricum, Pannonien, Moesien und Dakien, Be rl in , 1938,p. 60—62 ; C. Daicov iciu, La Transylvanie dans l' ant i qui té, Bu cu re şt i, 1944, p. 109— 110 ; C Da ic ov ic iu — D. Protase, în JRS, L I , 1961, p. 63—70 ; D . Protase înSCIV, 19, 2, 1968, p. 319 sq.

www.mnir.ro



E DIC UL E FUNERARE DIN DACIA 21

ediculă lucraţi aici au ambele feţe ornamentate, o singură faţă ornamentată cu un mo t iv unic sau o singură faţă ornamentată împărţită

în do uă registre. R ep er t o r iu l f i g u r a t i v este legat de specificul trupeide cavalerie şi de locul ei de rec ru tar e : călăr eţi, Calo, car, bigă şiAttis . S t i l u l este destul de p r i m i t i v şi schematic, monumentele parlucrate în pripă, de meşteri puţin pricepuţi. Nu este exclus să fie chiarsoldaţi acei care transpun pe piatră locală motive f igura t ive pe carele cunosc d i n locu l lor de baştină.

In pagus Miciensis, înfloritoarea aşezare romană de pe malulM u r e ş u l u i 6 6 , existenţa unor meşteri care sculptau piatra scoasă dincarierele învecinate este axiomatică. De aici provine, de a lt fel , şi oinscripţie care aminteşte pe un M. Cocceius Lucius lapidarius e 7 . Credemcă la sfîrşitul sec. al II-lea e.n. şi primele decenii ale sec. al I I I - l ea e.n.funcţiona aici un atelier de p ie trar i care executau monumente funerarenu numai p e n t r u armata cantonată în castru, ci şi p e n t r u populaţiacivilă. Sec. al I I I - l e a este perioada de maximă înflorire a Mic ie i , dove

dită de o intensă activitate constructivă, cînd se refac t h e r m e l eβ 8

, sereconstruieşte t e m p l u l zei lor maur i şi d intre t ipur i le de monumentefunerare este aleasă cu precădere aedicula. Pe re ţii de edic ule de laMicia sînt ornamentaţi pe o singură faţă, cu un mo t iv unic sau dispuspe două registre. Din r eper tor iu l f i g u r a t i v se vădeşte preferinţa pentruimaginea celor decedaţi. Sînt frapante f iz ionomii le asemănătoare, f iecă este vorba despre bărbaţi, femei sau personaje mitologice . Obra j i isînt bucălaţi, ochii exof ta lmici fără i r is şi pupilă, cu fosa lăcrimarăbine marcată, gura cărnoasă cu buze paralele, nearcuite, nasul multlăţit la rădăcină. Capilatura, atît la bărbaţi cît şi la femei, are aspectde perucă, iar veşmintele sînt greoaie, cu fa ldur i paralele, nenaturale

şi supărător de simetrice.I n ceea ce priveşte originea t i p u l u i este de acceptat părerea lui

A. Schober 6 9 , după care edicula funerară derivă din forma greceascăde naiskos, răspîndită d in Grecia în sudul I ta l ie i şi de acolo la Romaşi în nordul I tal ie i , de unde a pătruns în provinci i .

Faţă de construcţi i le funerare din nordul I tal ie i , unde în nişă seaf lă s ta tui le defuncţ i lor 7 0 , t i p u l răspîndit în provinc i i este simplificat ,

m C . Da ico v ic iu , în ACMIT, I I I , 1930—1931, p. 3—43 ; idem, în „Sarg etia" ,I I , 1941, p. 117—124 ; O. Floca , în „ Dac ia", . V I I — V I I I , 1937—1940, p. 341 s q. ; id em ,în Mat eri ale, I , 1953, p. 781 sq. ; O. Fl oc a — L . Măr ghi tan , în „Sa rge tia ", V I I ,

1970, p. 43—52 ; O. Flo ca — V. Vas il ie v, în „S arge tia ", V , 1968, p. 121—152 ; M .M a cr e a , Vi aţa în Dacia romană, Buc ure şt i, 1969, vez i in dic e ; D. Protase, Problema

conti nui t ăţii în Dacia în lum ina arheol ogiei şi numismatici i , Bu c ur eş ti , 1956, p. 59 ;C . Petolescu, în „Sargetia", IX, 1972, p. 43—49.

6 7 CIL, I I I , 1365.0 8 Thermele sînt în curs de cercetare de un colectiv de arheologi de la

M u z e u l de istorie al R. S. România.6 9 D i e romischen Grabsteine von Noricum und Pannonien, Wi en , 1923,

p. 194 sq.7 0 G . B r u s i n , Gli scavi di Aquileia, Ud in e, 1934, fig. 135 (d up ă AÊ, 88, 2,

1961, p. 189, fig. 3.

www.mnir.ro




adică imaginea celor decedaţi este transpusă pe pereţii construcţiei înNoricum, Pannonia şi Dacia sau ocupă faţa centrală a unui cippus înformă de ediculă la Saint A m b r o i x sur A r n o n , în Gal l ia η ι .

Aedicula lipseşte în Dacia Infer ior . I n provincia intracarpaticăDacia Superior acest t ip de monument este bine reprezentat şi pătrundedin nordul I tal ie i p r i n in termediul provinci i lor învecinate Nor icum şiPannonia, sufer ind anumite modif icări . Este de subl iniat în cazul Dacieilegătura d intre stele şi edicule, care preiau de la primele imagineacelor decedaţi sub formă de bust şi împărţirea cîmpului ornamental în registre.

Ediculele ca şi alte t i p u r i de monumente funerare, cum sînt medalioanele lucrate aparte, coronamentele în formă de t runchi de piramidăcu muchi i le arcuite sau stelele fami l ia le dovedesc orientarea artei funerare din Dacia spre nordul I tal ie i şi provinci i le d i n vestul Daciei *.

P R O B L È M E S D ' A R T P R O V I N C I A L R O M A I N (I) .

É D I C U L E S F U N E R A I R E S D E D A C I E

— Résumé —

L' a ute ur base ses considérations concernant la forme, le décor, les possibilités de datation, la diffu sion en Dac ie et l 'origine des édicul es funér aire s surun nombre de 71 monuments, dont 40 sont publiés et 31 inédits.

Les édicules funéraires comportant trois parois et un toit — à deux pentesou en forme de voûte — ouvertes à , la partie antérieure. E l l e s sont différentes des

constructions fun éra ire s de dimen sions plu s grandes — mausolées. Dans la DacieSupérieure une seule aedicula s'est co nse r v é e toute entière, celle découverte àM i c i a (Veţel, district Hunedoara), les autres é tant seulement quelques toits et ungrand nombre de parois. C e l l e s - c i ont les deux faces déc oré es ou seulem ent ia l'aceintérieure. Le champ ornamental est divisé, quelques fois, en registres, et la plupart des murs ont une large bordure, sans décorations, en une marge. Les paroisde l'édi cule ont un ric he répe rt oi re figurati f : l'ima ge des décédé s, le banqu et fun éraire, des personnages mythologiques, des éléments symboliques, des scènes de lavie quotidienne.

L'a ute ur cons idèr e, faisant les rés erve s impo sées par l 'hypothè se, quel 'aedicula, comme forme sépulcrale, pénètre dans la Dacie Supérieure du nordde l 'Ita lie, par l 'entremise des provinc es avoisin nantes Noriq ue et Pann onie aumilieu du II-ème siècle n.è. , environ. Le type le plus an ci en de la pro vin ce aunord du Danube, c'est l 'édicule funérarire à parois décorées des deux côtés. Enparallèle se diffuse aussi le type à une seule face dé co r é e , type qui continue aussipendant le siècle suivant. A la fin du II-ème siècle et surtout au commencementdu III-ème siècle se répand le type à cham p orna menta l divisé en deux ou troisregistres. Dans le stade actu el des rec herc hes il par ait que ce type a été créé iciet qu'il est spécifique à la Dacie.

7 1 E . Espérandieu, Recuel général des bas-reliefs et sculptures de l a G aul eromaine, I X , 6992.

* După predarea articolului la redacţie în anul 1972, a apărut studiul monografic, al lui O. Floca — W. Wolski , Aedicula romană în Dacia, în BMI , X1LII, 3,1973, p. 3—52. Pen tru int erpretarea diferit ă a monumentelor, vezi L . Ţ e po su-M a r i -nescu, S C I V . 4 , 3, 25, 1974.

www.mnir.ro



DACII LIBERI DIN ZONA EXTRACARPATICA A ROMÂNIEIIN S E C O L E L E I I — I V E.N.*

de dr. G H E O R G H E B I C H I R

Crearea provinciei romane Dacia a lăsat în afara Imper iului romano mare parte d intre daci, care au continuat să trăiască pe ter i toriullor de baştină.

Izvoarele literare şi descoperirile arheologice arată că dacii l iberidin sec. I I — I V e.n. au convieţuit în anumite regiuni cu sarmaţii şiunele neamuri germanice şi au fost continuu influenţaţi de romani.

Deşi, priviţi în general, dacii l iber i au venit în contact cu aceleaşi

grupur i de populaţii (romani, sarmaţi, germani), situaţia lor diferă dela o regiune la alta, datorită rapor tur i lor care au existat între ei şigrupur i le de populaţii mai sus amintite. Astfel , carpii din Moldova aureuşit să-şi menţină independenţa faţă de romani şi organizîndu-se

într-o puternică u n iu n e tribală au dom ina t pe sarmaţii pătrunşi înt e r i t o r i u l lor şi au atacat în repetate rînduri I m p e r i u l roman.

I n schimb, dacii l iberi din vest, din Crişana, n-au avut aceleaşicondiţii ca cei din Moldova. Situaţi între romani şi iazigi şi strîmtoraţi în acţiunile lor şi de u n i i şi de alţii, dacii l iber i d in vest au t rebuit sărecu noas că f ie hegemo nia ro ma ni lo r, fie pe cea a sarm aţilo r ; aceştiadin urmă i-au dominat pe daci nu atît p r i n numărul lor mare, ci maia^es pe plan politic şi m i l i t a r în calitatea lor de clienţi ai Romei.

Descoperirile arheologice, mai vechi şi mai noi, făcute în R. P.Ungară arată că pătrunderea iazigilor în cîmpia ungară (Alfold) nu a

împins populaţia dacică spre est, în t er i tor iu l Daciei, aşa cum se consideră în mod obişnuit, ci ea a rămas pe loc şi a continuat să convieţuiască cu noi i veniţi. Deci, ceramica dacică descoperită în pusta ungarăatestă pe daci aici şi nu „aminteşte ecoul unor tradiţii mai vechi" aşacum consideră u n i i d intre cercetătorii din ţara vecină şi prietenă. Innord-vestul ţării, la Medieşu A u r i t , a fost documentată masiv populaţiaautohtonă dacică, dar aici, alături de daci îi întîlnim şi pe vandali, aşacum par să indice descoperirile din necropolă.

Situ aţia d in M un te ni a îşi are şi ea par ticulari tăţile ei. Mu nt en ia, încercuită de I m p e r i u l roman, temporar stăpînită ş i continuu supra-

* Comu nica re prez enta tă la a V l l - a Consfătuire de lucru a arheologilor dinR. S. Rom âni a, Bucu reş ti, 27 nov. — 1 dec. 1971. Au tor ul foloseş te p res cur tăr ileintrate în uz la periodicele Institutului de Arheologie („Dacia" şi S C I V ) .

www.mnir.ro



24 GHEORGHE BICHIR

vegheată, nu oferea locu i tor i lor ei aceleaşi condiţii de dezvoltare pecare le aveau dacii l iberi d i n Moldova.

Dacă îşi puteau permite carpii să facă incurs iuni în imper iu şisă reclame subsidii de la romani , aşa cum ne informează PetrusPatricius (frag. 8) , nu acelaşi lucru î l puteau face f raţ i i lor di n Mu nte ni a.

I n nordul Moldovei, şi în special în zonele adiacente d i n nord

şi est, locuiau costobocii, care cunosc m ax im u m de dezvoltare în secolulal II- lea. Cercetările arheologice arată că alături de costoboci au trăit

în spaţiul a min t i t sarmaţi, carpi şi d i fer i te neamuri germanice.Deşi intenţionăm să ne ocupăm numai de populaţiile din zona

extracarpa tică a României , respectiv Mol dov a şi Mu nte nia , am amintittotuşi pe scurt situaţia t u t u r o r dacilor l iber i pentru a scoate în evidenţătrăsăturile specifice f iecărei r eg iuni în parte şi a arăta că dacii, rămaşi

în afara provincie i romane Dacia, cunoscuţi de noi sub numele de dacil iber i , nu întotdeauna au dus o viaţă liberă, independentă, ci soartalor a depins adesea de cea a vecinilor mai puternici .

S ingur i i care au reuşit să-şi menţină independenţa faţă de romani

şi să primească influenţa romană numai în măsura necesităţii unuipopor l iber, au fost dacii din Moldova, care au reuşit să se impună peplan politic şi mi l i tar , atît în faţa ro ma ni lo r cît şi a un or sem inţiibarbare cu care au venit în contact, reînviind uneori, in cursulsec. I I — I I I e.n., epoca de glo rie a lu i Bure bista şi Decebal.

Este suf icient să a min t im atacul costobocilor din anul 170 e.n. cîndaceştia pătrund pînă în Ellada, distrugînd cunoscutul t e mp lu de laEleusis , inc ur siu nil e carp ilor di n sec. al I I I - le a în imper iu , din rîndulcăro ra se evidenţia ză în m od special atac ul di n 245, care s -a transformat

într-un adevărat război ce a d u r a t pînă în primăvara anului 247. Lupteleau fost atît de puternice încît a fost necesară prezenţa împăratului

roman pe cîmpul de luptă ' . Dar între dacii l iber i şi i m p e r i u au existatşi relaţii de bună vecinătate, însă asupra lor nu putem insista aici 2 .De a lt fel , vastitatea problemelor pe care le ridică tema abordată

d in punct de vedere istoric şi cu l tura l nu ne permite decît să prezentămpe scurt unele rezultate mai importante şi să punem în discuţie noipuncte de vedere cu p r i v i r e la începutul şi sfîrşitul c u l t u r i i c a r p i c e 3 .

Intru cît relaţiile arheologice d in fiecare r egiu ne diferă, v om trat aseparat s i tuaţia d in Mo ldo va şi cea di n Mu nt en ia.

începem discuţia cu ce i m a i puternici dintre dacii l iberi şi anumecu carpii . In prezent, se cunosc pe t er i tor iu l Moldovei circa 180 dedescoperiri carpice : 137 aşezări şi 43 ne cropo le, da r cerc etăr i siste

matice nu s-au făcut decît în puţine d intre ele.Cele mai multe aşezări şi necropole se găsesc în zona centralăşi subcarpatică a Moldovei, unde au fost îngropate şi cele mai multe

1 Pen tru conflictele dintre daci şi romani, vezi Gh. Bichir , Carpii în istor io grafia română şi străi nă, S C I V , 22, 1971, 2, p. 189—195.

2 .Vezi G h . B i c h i r , Les relations entre l es Daces l i bres et Romai ns auxI I e —IV» siècl es de n.è. à l a l umière des recherches ar chéol ogi ques, în Actes duVi le Co ngrès international des sciences préhi st or i ques et protohistoriques, 2, Praga,1971, p. 1034—1037.

3 Tratarea a m plă a acestor probleme o face autorul în monografia Culturacarpică, Edi t ur a A ca de m ie i R.S.R. , Buc ure şt i, 1973.

www.mnir.ro



DACII L I B E R I DI N ZONA EXTRACARPATICA 29

tezaure monetare în sec. I I — I I I e.n., respectiv a doua jumătate a sec.al I I - lea ş i p r ima jumătate a celui următor.

Di n to ta lul de 137 aşezări, 79 se află între Şiret şi Carpaţi, iar58 sînt între Şiret şi P r u t . I n ceea ce priveşte necropolele situaţia estemai ech ilib rat ă : 18 necropo le sînt situ ate într e Şir et şi Carpaţ i şi 25

între Ş ire t şi Prut .

Materialele de tip carpic se găsesc şi în nordul Moldovei, dar cumacolo predomină cele de tip Lipiţa, considerăm că în zona respectivăne aflăm în aria sudică a acestei c u l t u r i . De a lt fel , materialele carpicenu-şi fac apariţia aici decît la sfîrşitul sec. al II-lea şi în sec. alI I I - l ea e.n. Se poate presupune că după înfrîngerea costobocilor dinanul 170, partea de sud a „ţării costobocilor", respectiv nordul Moldovei,a in t r a t în sfera de dominaţie a carpilor.

în u l t i m u l t i m p , la Zvoriştea, jud. Suceava, s-a descoperit o necropolă de incineraţie, în cadrul căreia M. Ignat dist inge elemente de tipLipiţa, de tip carpic şi de tip Przeworsk 4 .

Caracterul nordic al materialelor de la Zvoriştea (atr ibuite asdin-

gilor şi lacringi lor de cercetătorul sucevean) a fost contestat de KazimirGodlovski , bun cunoscător al c u l t u r i i Przeworsk. După cercetătorulpolonez, materialele în discuţie aparţin unui aspect cu l tura l local.

Deci , arheologic se constată că întreg t er i tor iu l Moldovei a fostlocuit de populaţii de origină traco-dacică, indi ferent dacă sînt carpisau costoboci.

I n ceea ce priveşte localizarea carpilor a m i n t i m că păreri maivechi conform cărora carpii au locuit p r i n părţ i le Germaniei răsăriteneşi au contr ibuit la formarea c u l t u r i i Lausitz (Luzice) au fost multdepăşite. La fel nu mai poate fi susţinută n ic i ipoteza conform căreiacarpii ar f i locuit iniţial la est de N i s t r u şi începind cu sec. al II-lea e.n.,ei ar f i înc eput să se deplaseze spre vest de-a lungul ţărmului nord-pontic, în t e r i t o r i u l d a c i c 5 . Din păcate se mai întîlnesc şi astăzi cercetători care vorbesc de „carpi p o n t i c i " 6 . O altă ipoteză susţinută şi inprezent, de u n i i is tor ici , este aceea a o r ig in i i nordice a c a r p i l o r 7 , lucrui n f i r m a t de cercetările arheologice care arată că cultura materială acarpilor este atît de strîns legată de daci, încît poate fi consideratăca o formă evoluată a La Tène-ului geto-dacic.

Concluzia logică care se desprinde din analiza acestei problemeeste aceea că o cultură materială eminamente dacică nu putea veni d int er i tor iu l extra-dacic, n ic i d i n nord, nici din est.

După părerea noastră în carpi trebuie să vedem un t r i b dacic,care iniţial a locuit în regiunea Carpaţilor răsăriteni, în t er i tor iu l ce

poate fi de l imita t în l i n i i mar i între apa Moldovei în nord, Şiret în estşi probabi l Putna în sud şi care cu t i m p u l s-a extins treptat, aşa încît

în sec. I I — I I I e.n. au ajuns să stăpînească cea mai mare parte dint er i tor iu l geto-dacic de la est de Carpaţi.

4 M. Ignat, S C I V , 21, 1970, 4, p. 681—682.6 U . K a hr s te dt , D ie Karpodaken, P Z , I V , 1912, p. 84.6 Cf . Gh . B ichir , Precizări în legătură cu unele lucrări recent apărute, S C I V ,

22, 1971, 4, p. 664 cu nota 4.7 N. Gostar, în „Studii şi aricole de ist orie ", X I X , 1972, p. 87. Pen tr u alţi ad epţi

ai acestei pă r e r i v e z i Gh. B ichir , S C I V , 22, 1971, 2, p. 186—188.

www.mnir.ro



26 GHEORGHE BICHIR

Studi ind îndelungata istorie a geto-dacilor, constatăm că întotdeauna a existat un t r i b hegemon care a reuşit să polarizeze în j u r u lsău numeroase alte t r i b u r i geto-dacice. Aşa se explică de ce în difer iteperioade istorice se vorbeşte numai de daci, iar în epoca mai tîrzie(sec. I I — I V e.n.) în special de costoboci şi carpi.

I n izvoarele l i terare antice carpii sînt menţionaţi numai după

distrugerea regatului l u i Decebal şi dispariţia costobocilor de pescena istoriei.

I n problemat ic i i calipizi (καίλιπίδαι), amintiţi de Herodot (IV. 17),Strab on ( X I I , 3, 21) şi Pom poniu s Me la ( I I , 1, 7) şi carpizi καρπίδαι întîlniţi la Ephoros ( fragm. 158, 78) şi Pseudo Scymnos (942—844) şipuşi de aproape toţi cercetătorii (W. Tomaschek, Ε. H. Minns, V. Pârvanetc.) în legătură cu carpii, noi nu putem vedea decît cel m u l t t r ibu r ide or igine traco-dacică, înrudite cu c a r p i i 8 .

Conform tezei noastre, cultura carpică este o continuare a LaTène-ului geto-dacic d in Moldova, căreia i s-a adăugat influenţa romanăşi cea sarmatică.

Arheologic se constată că în t i m p u l celui de-al doilea război dacic(105—106), aşezările La Tène din Moldova au fost distruse (BîtcaDoamnei, Piatra Şoimului (Calu). Răcătău, Bradu, Poiana-Dulceşti (LaBroşteanu) etc.).

Infrîngerea dacilor de către romani a favorizat pătrunderea unorgrupur i de sarmaţi la vest de P r u t . In această situaţie t r i b u r i l e dacicede la est de Şiret s-au refăcut mai greu. deoarece t er i tor iu l lor eracălcat mereu de sarmaţi şi alte populaţii care atacau imperiul .

Feriţi de presiunea sarmatică şi de faptul că t er i tor iu l lor nuservea drept „culoar" pentru „barbari i " care atacau imper iu l , carpiicare locuiau în zona subcarpatică s-au refăcut mai uşor şi cu t impul

şi-au extins dominaţia şi asupra celorlalte t r i b u r i geto-dacice de laest de Şiret.Obs erva ţiile arheolo gice făcute pe te ren, în zona sub car pati că a

Neamţului, arată că după încetarea aşezărilor La Tène, in t i m p u l celuide-al doilea război dacic, alte aşezări noi apar în imediata apropiere acelor părăsite. Dar în t i m p ce vechile aşezări fuseseră situate pe înălţimişi în locuri m a i retrase, aşezările noi au fost înfiinţate în locuri deschise.A m i n t i m aici situaţia de la Piatra Neamţ, unde după distrugerea aşezăr i lor de pe Cozla, Pietricica şi Bîtca Doamnei (toate situate pe înălţimi), întilnim în apropierea lor , în locuri deschise, aşezările din secoleleI I — I I I e.n. de la Lutărie (la poalele Pietricicăi) şi Dărmăneşti, pe terasamediană a Cuejdului.

O situaţie asemănătoare a fost observată şi la Poiana-Dulceşti. Şiaşezarea La Tène din punctul „Broşteanu" se afla într-un loc retras, în t i m p ce aşezările de pe Silişte şi Varniţa sînt situate la ma r g i nea terasei.

Aşezarea din punctul „Broşteanu" încetează în pragul sec. al II-lea(anii 105—106), iar p r i m u l n ive l de locuire al aşezărilor de pe Silişteşi Varniţa, datat cu monede de bronz şi argin t de la Traian (AR, anii112—117), Hadr ian (AR, an 118), Antoninus Pius (bronz şi AR) şi

8 Vezi Gh. Bichir, op. cit., p. 187—188.

www.mnir.ro



DACII L I B E R I DI N ZONA EXTRACARPATICA 2 7

Faustina I I , soţia lu i Marcus Aurel ius (bronz şi AR), începe tot înpr ima jumăt ate a secolului I I ; probabi l la mică distanţă în t imp dupădistrugerea aşezării de la „Broşteanu" 9 .

Cauzele care am determinat pe locui tor i să-şi schimbe vatra satuluisînt mult ip le şi nu putem insista asupra lor.

O altă problemă pe care v r e m s-o discutăm este aceea

a sfîrşituluic u l t u r i i carpice.

Pînă în prezent, cercetătorii puneau încetarea acestei cu l tur i înlegătură cu luptele d intre romani şi carpi d i n anii 295—297 şi consideraucă la aceste evenimente se referă Aurel ius Vic tor (Caesares, 39, 43) şialţi autori antici care spun că întreaga seminţie carpi că a fost tr an sferată în imper iu : Carporum naţio translata omnis in nostrum solumsau Carporum gens universa in Romania se tradidit (Consularia Constan-tinopolitana, ad. a. 295).

I n u l t i m u l t i m p însă au apărut o serie de date care pun la îndoială această teză.

Astfe l , republicarea corectă a diplomei mi l i t a r e de la Avell ino.cunoscută încă din anul 1824 (CIL, XVI, 157) dar greşit citită, a permissă se constate că în anii 302—303, romani i au făcut de pa tru ori război împotriva carpi lor . Diploma de la Ave l l ino datează din 7 ian. 304 1 0 .Acelaşi l u c r u poate fi constatat şi din diploma militară de la Granaionedi Campognatico (Grosseto), datînd din 7 ian. 306 1 1 . Din edictul detoleranţă al lui Galerius, datat în apr i l ie 311, reiese că în perioada306—311, r o ma n i i fac o nouă expediţie împotriva carpi lor , iar Galeriusia pentru a şasea oară t i t l u l de Carpicus Maximus, aşa cu m ne i n fo r mează şi Eusebius ( V I I I , 17, 3).

Dacă ţinem seama că în perioada 313—319 romani i au din noulupte cu carpii , dovadă t i t l u l de Carpicus Maximus pur ta t de Constant in cel Ma re . în una di n insc ripţ iile desco perite în Mauritania,datînd din 319 (CIL, V I I I , 8412), reiese că în p r i m u l pătrar al secoluluial I V - l e a carpii mai reprezentau un pericol pentru romani .

Acceptînd teza susţinută pînă în prezent de toţi cercetătorii căaşezările şi necropolele carpice încetează la sfîrşitul sec. al I I I - l ea (anii295—297), întrebarea care se pune este următoarea : oare carpii carecontinuă să ameninţe securitatea imper iu lu i şi împotriva cărora romaniifac nu mai puţin de pa tru războaie în 302—303 şi poartă noi lupte între306—311 şi 313—319 sînt carpii pe care-i avem documentaţi în aşezărileşi necropolele de tip Sîntana de Mureş sau trebuie să pre lungim culturacarpică şi în p r i m u l pătrar al sec. al IV-lea (pînă în j u r u l anului 319),admiţind că în 295—297 au încetat numai o parte din aşezările şinecropolele carpice.

n Cf . supra, nota 3.

' " Cf. G. Forni, I l diploma mi l i t a re frammentario CI L ' XVI , 157 dél i a pr ima

tetrarchia, în „Bull etin o dell'Istit uto di Diritto Rom ano «Vitto rio Sci oloj a»" , 62,Milano, 1959, p. 247—266 ş i J . Kolendo, Hommages à M ar cel Renard, I I , B r ux e l le s ,1969, p. 378—385.

1 1 M . B i z a r i , G . F o r ni , D ip loma mi l i t a re dell 306 At he na um ", N.S. , 38,fasc. 1—2, Pavia, 1960, p. 3—25.

www.mnir.ro



28 GHEORGHE BICHTK

Confirmarea o aşteptăm de la cercetătorii ce se ocupă de culturaSîntana de Mureş şi care trebuie să precizeze, pe bază de observaţiiconcrete, cînd începe cul tura Sîntana de Mureş în zona extracarpaticăa României, diferenţiat pentru Moldova şi Muntenia.

Di n mater ia lul publicat pînă în prezent reiese că în zona de carene ocupăm nu s-au găsit materiale de tip Sîntana de Mureş, care săpoată fi datate precis la sfîrşitul sec. al I I I - l e a şi începutul sec. al IV-lea.Chiar dacă unele descoperiri izolate ar putea fi a t r ibui te acestei p e r i oade, ele nu schimbă cu n imic accentul prob leme i. Marea maj ori tate amaterialelor de tip Sîntana de Mureş, publicate, se datează începînd cual doilea pătrar al sec. al IV-lea şi, în special, la mi j lo c u l şi în a doua

jumătate a acestui secol. Aşa încît se poate pre sup une că, la sfîr şitulsec. al I I I - l e a şi începutul sec. al IV-lea, avem de-a face cu infiltrăriizolate de populaţii germanice ; aşezarea goţilor în număr mai mare pet er i tor iu l Moldovei nu s-a petrecut decît după 319, respectiv după

încetarea c u l t u r i i carpice, dar şi după această dată carpii au rămas în număr re la t iv mare pe t er i tor iu l de la est de Carpaţi şi au convieţuit

cu goţii aşa cum demonstrează descoperirile arheologice.Către sfîrşitul sec. al IV-lea, scăpaţi de sub autoritatea goţilor,datorită pătrunderii huni lor în aceste regiuni, carpii, antrenaţi de huni,atacă din nou i m p e r i u l dar sînt respinşi de împăratul Theodosius I înanul 381. Este u l t i m a menţiune a carpilor în izvoarele literare (Zosimus,I V, 34). Sîntem în vremea cînd o bună parte d intre carpi locuiau îndiverse provinc i i ale i m p e r i u l u i (Scythia Mi n o r , Pannonia) şi Zosimusa ţinut să precizeze că populaţia carpică pe care Theodosius I a alungat-opeste Dunăre şi a s i l i t -o să se aşeze pe locuri le pe care le părăsise,era cea din Dacia, carpodacii (καρποδακαι) adică carpii din Dacia şi nucarpii care locuiau în i m p e r i u 1 2 .

I n ceea ce priveşte M u n t en i a este ştiut că în Cîmpia românăo parte din aşezările getice au încetat în pragul e.n. (ne r e f er i m laacţiunile lui Ael ius Catus despre care Str ab on ( V I I , 3, 10) spune că astrămutat în sudul Du năr ii 50 000 de geţi ), altele pe vrem ea l u i T ib .Plautius Si lvanus Aelianus, care a transferat în i m p e r i u 100 000 detransdanubieni ( C I L , X I V 3608 ; IL S, 986), ia r o par te d intre ele aufost distruse cu ocazia războaielor d intre daci şi romani d i n t i m p u l lu iDecebal, l u c r u ce se confirmă pînă în prezent şi arheologic.

I n schimb, populaţia geto-dacică a continuat să trăiască neîntrerupt în zona subcarpatică ; o demonstrează d i n p l i n săpăturile mâi vechifăcute la Drajna de Sus 1 3 , precum şi cercetările mai noi de la Cetăţeni,

Tîrgşor 1 4 etc., care au documentat prezenţa geto-dacilor în tot cursulsecolului I e.n. şi în p r i m u l pă tr ar a l sec. al II- le a ; la Dr aj n a de Susşi Mălăeşti u l t imele monede sînt din 117. Săpăturile arheologice efectuate la Mătăsaru, jud. Dîmboviţa, la l imita de nord a Cîmpiei române,

1 2 Cf . Gh. B ichir , S C I V , 22, 1971, 2, p. 180—182, unde se discută şi combateI nte r pr e tă r i le date de alţi cercetători termenului de πκαροδακαι.

1 3 G h . Ş te f a n , Le camp Roma in de Dr aj na de Sus, „ Da cia " , X I — X I I (1945—1947), 1948, p. 115—144.

Mat eri al inedit. Săp ătu ri D. V. Rosetti ( Cetăţ eni) şi G h . Dia con u (Tîrgşor).

www.mnir.ro



DACII L I B E R I DIN ZONA EXTRACARPATICA 29

au permis să se identifice o puternică aşezare, aparţinînd populaţieiautohtone în cadrul căreia s-au interceptat două n ive lur i de locuire 1 5 .

I n funcţie de materialele descoperite, aşezarea de la Mătăsaru sedatează între a doua jumătate a secolului al II-lea e.n. şi sfîrşitulsec. al I I I - l ea sau începutul sec. al IV-lea e.n. Pe baza f ibu le lor , monedelor de bronz şi argin t şi a unor materiale ceramice, p r i m u l n i v e l de

locuire al aşezării în discuţie, notat de noi cu Mătăsaru I I I i , se datează în a doua jum ătate a sec. a l I I - l e a e.n. (eventual sfîrşitul acestui secol)şi p r ima jumătate a celui următor. Monedele de argin t sînt de laAntoninus Pius (2) şi Marcus Aurel ius (1), iar cele de bronz de laMarcus A u r e l iu s (1), Severus Alexander (1), Orbiana — soţia lui SeverusAlexander (1) şi o monedă colonială din a doua jumătate a sec. alI I - lea e.n. sau p r ima jumătate a celui următor.

A l doilea n ive l de locuire (Mătăsaru I I I 2 ) aparţine mi j locului şicelei de-a doua jumătăţi a sec. al I I I - l ea e.n. Cea mai tîrzie monedăde bronz este d in perioada Gal l ienus-Aurel ian 16 . Pe baza documentăriiactuale este greu de precizat în ce măsură aşezarea de la Mătăsaru

încetează la sfîrşitul sec. a l I I I - l ea sau durează şi la înc epu tul sec.al IV-lea e.n.Marea importanţă a cercetărilor de la Mătăsaru constă în faptul

că permite coborîrea datării c u l t u r i i materiale de t ip Mi l i tar i -Chi l iade la a doua jumătate a sec. al I I I - l e a e.n., datare acceptată, pînă laefectuarea săpăturile de la Mătăsaru, de toţi cercetătorii, la a doua

ju m ă tate a sec. a l I I - l e a e.n. Se documentează astfel pe cale arheologicăprezenţa populaţiei autohtone cu un secol m a i t i m p u r i u , l u c r u ce infirmăacele ipoteze conform cărora, în această vreme în Muntenia îi avemdocumentaţi numai pe sarmaţi.

I n funcţie de observaţiile făcute la Mătăsaru va t rebui revizuită

şi cronologia aşezărilor de tip M i l i t a r i de pe t e r i t o r i u l oraşului Bucureşti(Militari-„Cîmpul lui Boja", Lacul Tei, Căţelu Nou etc.) şi dinalte locuri.

Lipseşte în prezent documentarea arheologică cu p r i v i r e la populaţ ia autohtonă din Muntenia, p e n t r u perioada cuprinsă între 117 şia p r o x i m a t i v mi j lo c u l sec. I I e.n., t i m p în care Cîmpia română a pututf i controlată de sarmaţi.

Incepînd însă cu mi j lo c u l sec. al II-lea, geto-dacii retraşi în r eg iunea subcarpatică se ex t i n d către Dunăre, încurajaţi şi de creşterea puteriicarpilor d i n Moldova , şi în fe lu l acesta, treptat , treptat , micşorează sferade acţiune a sarmaţilor. Se ajunge astfel ca în sec. al I I I - l ea e.n. întregt er i tor iu l M u n t e n ie i , de la Dunăre la Carpaţi, să f ie repopulat din noude geto-daci. O demonstrează din p l i n aşezarea de la B r a ga d i r u - Z i m -nicea de pe Dunăre şi cele de la Udeni , Costeşti de Vale, Bucureşti-M i l i t a r i , Străuleşti, Căţelu etc., ca să le a min t im n u m a i pe cele din zonade cîmpie, considerată de u n i i cercetători ca regiune ocupată exclusivde sarmaţi.

1 5 Gh. Bichir şi Eug. Popescu, Cercetările arheologice de la M ătăsaru şi con

tr ibuţia lor la cunoaşterea cult urii mater iale a daci l or l i beri , „Studii şi com uni că ri ", I, Pit eşt i, 1968, p. 81—96 ; idem, Materiale, I X , 1971, p. 271—279 ; G h. Bic hir ,în Valahica, I, 1969, p. 15—21 ; id em , lu cr ar ea c it at ă supra, l a nota 2.

1 6 Vezi datele în „Studii şi comunicări" , I , p. 88—92.

www.mnir.ro



30 GHEORGHE BICHIR

Se cunosc pînă in prezent pe t er i tor iu l Munteniei nu mai puţinde 30 descoperiri de tip C h i l i a - M i l i t a r i ; d intre care 12 sînt situate

între l imesul A l u t a n şi cel Transalutan 1 7 . La est de l imesul Transalutan, în cadrul aspe ctului de ti p Milit ari-M ătăsar u, se constată influenţa sarmatică şi cea carpică.

După informaţiile pe care le avem de la Gh. Diaconu, la Tîrgşorşi Str ăul eşt i lîngă Buc ure şti a apăr ut în cadrul aşe zărilo r di n sec. alI I I - l ea şi ceramică de tip Przeworsk. Spre deosebire de complexele det ip carpic din Moldova, în Muntenia se constată o puternică influenţăromană. In aşezări, se întîlnesc frecvent importur i d i n imper iu , constînddin : cer ami că (amfo re, opaiţe, străch ini etc.), obiecte de podoabă şiaccesorii pentru veşminte ( f ibule, cătărămi) , vase de bronz, linguriţăde argint, arme (pi l lum) etc. ι β . Important de subliniat este faptul căinfluenţa romană se simte şi în producţia locală, în special în ceramică,meşterii locali însuşindu-şi procedee tehnice noi in ceea ce priveşteprepararea pastei, modelarea şi arderea vaselor, care adesea imită formeromane. As t fe l . în Muntenia apare frecvent ceramica de aspect zgrun

ţuros, care p r i n tehnică de lucru , forme şi ornament, aminteşte despecia similară de tip provincial roman, care lipseşte în aşezările şinecropolele carpice. Notăm de asemenea că, în Moldova, nu s-a descoperit nici un opaiţ roman, în t imp ce în Muntenia , în afară de pieseoriginale romane, avem şi copii după astfe l de lucerne executate delocalnici (Mătăsaru, Scorniceşti etc.).

Menţionăm, de asemenea, că inventarul aşezărilor şi, în special,al necropolelor carpice este mult mai bogat decît al complexelor similaredin Muntenia . Nicăieri în cadrul c u l t u r i i M i l i t a r i - C h i l i a nu s-au întîlnitperle numeroase de coral, calcedoniu, cornalină etc. şi podoabe de argintlucrate în tehnica f i l igranulu i 1 9 . In prezent, se cunosc în necropolele

carpice peste 100 de piese de acest gen (cercei, pandantivi-coşuleţ şiperle în formă de butoi) ; cele m a i mul te au fost descoperite la Pădu-reni (43) şi Poieneşti (22). Tehnica de lucru este elenistică şi nuromană 2 0 . Probabil că podoabele în discuţie au fost lucrate în mediulcarpic. de meşteri veniţi din oraşele nord-pontice (Olbia), buni cunoscători ai tehnicii f i l igranulu i şi de la care autohtoni i au putut învăţaşi ei. Dacă arta f i l igranulu i şi a granulaţiei a fost practicată în ţărilenordului , cu atît mai m u l t a p u t u t fi însuşită de carpi, urmaşii traco-dacilor, făuritori ai unei arte remarcabile aşa cum demonstrează numeroasele tezaure descoperite pe t er i tor iu l Daciei. La carpi, podoabele

1 7 Cf . supra, nota 2 . Săpături s-au făcut între limesul Alutan şi cel Transa

lutan la C h i l i a de S. Morintz (Cf. „Dacia", N. S., V, 1961, p. 395—414) şi la Maldăr,Scor nice şti şi Vult ure şti de G h . Bi ch ir (material inedit).1 8 Cf . supra, nota 15.1 0 Ve z i G h . B i c h i r , La civi l i sation des Carpes ( l ie —///e siècl es de n.è.) à l a

lumi'cre des fouil les archéol ogi ques, „ Da cia " , Ν. S., X I , 1967, p. 177—224 ; ide m, inA t t i del VI Congresso I nt ernazi onal e dél i e Scienze Preistor iche e Prot ostori che,I I I , Roma, 1966, p. 74—79.

-" Necu nosc înd originea şi tipologia podoabelor lucrate în tehnica filigra-îului, D. Protase („Dacia", N. S. , X I I I , 1970) face analogii, pentru piesele de laSoporul de Cîmpie (carpice), cu podoabe de tip nordic, pentru a le „demonstra"originea lor romană şi în felul acesta a nega prezenţa elementelor de tip carpic

în necropola res pec tivă .

www.mnir.ro



DACII L I B E R I DI N ZONA EXTRACARPATICA 31

au iost lucrate din argint, metal preferat şi în perioada mai veche deg e t o - d a c i 2 I .

Şi în Muntenia şi în Moldova populaţia daco-carpică a convieţuitcu sarmaţii.

Prezenţa sarmaţilor pe t er i tor iu l României este atestată de morminte, descoperite f ie întîmplător, f ie în urma unor cercetări siste

matice 2 2 . Nu se cunosc aşezări aparţinînd acestor migrator i , în schimb,s-au descoperit materiale sarmatice în aşezări aparţinînd daco-carpilor.Mormintele sarmatice apar în mod obişnuit izolat sau în grupur i mici.Se întîlnes c mo rm in te de bărbaţi , femei şi copii, ceea ce dovedeşte căse aflau aici cu fami l i i le . Pînă în prezent, s-au făcut descoperiri sarmatice în circa 37 de puncte în Moldova şi în 41 în Muntenia. Mareamajoritate a materialelor sînt însă inedite.

Pătrunşi la Dunărea de jos sarmaţii p ierd într-o măsură considerabilă caracterele pr imordia le a le cere mon ialu lui fune rar ş i cul tura lormate rială capătă o colorat ură specifică acestei regiuni sub influenţapopulaţiei auto hto ne daco-car pice şi a co nt ac tu lu i cu civilizaţia rom ană.

I n Moldova, cele m a i t i m p u r i i mo rm in te sarmatice pot f i datatela începu tul sec. I I e.n. (Ştefă neş ti pe P r u t şi Va slu i).Probabi l că înfringerea dacilor de către romani , în anii 105—106.

a fac i l i ta t pătrunderea unor g r u p u r i de sarmaţi la vest de Prut. înte r i tor iu dacic.

I n Moldova, s-au descoperit şi vestigii sarmatice mai vechi, înaşezări geto-dacice, dar ele nu indică prezenţa efectivă a sarmaţilor

în zona respectivă ; piesele în discuţie atestă existenţa unor relaţii deschimb anterioare pătrunderii sarmaţilor la vest de Prut. A m i n t i m aicicazanul de bronz (sec. I î.e.n.—I e.n.) din aşezarea geto-dacică de laPiatra Şoimului (Calu). localitate situată la poalele munţilor Tarcău 2 J .

zonă und e sarmaţii n -au ajuns niciod ată. Cazanul ar putea fi inte rpr etatşi ca pradă de război.Inf luenţa sarmatică este prezentă şi în alte aşezări autohtone din

La Tene-ul tîrziu. cum sînt cetăţuile de la Poiana-Tecuci şi Răcătău(ambele situate pe malul stîng al Şiretului) , care au întreţinut sigurrelaţii cu sarmaţii şi centrele meşteşugăreşti (elenistice) din stepelenord-pontice, judecind după mater ia lul descoperit. Influenţa sarmaticăse va accentua începînd cu sec. al II-lea e.n., odată cu instalarea sarmaţilor în t er i tor iu l daco-carpic.

In Muntenia , pe baza inventarulu i mormîntului nr. 1 de la U lme n i -Olteniţa (săpături S. Mor intz ) se poate admite pătrunderea sarmaţilor

3 1 Dis cut area pe larg a acestei probleme o face autoru l în lucr area citat ăsupra la nota 3 . Menţionăm că numai la carpi podoabele lucrate în tehnica f i l i granului sînt făcute din argint, la alte grupuri de populaţii ele sînt din aur.

2 2 Ve z i Gh . B ichir , Les Sarmates sur le terr i to i re de l a Roumanie, în Actes

du VUle Congres Int ernati onal des Sciences Préhi sto ri ques et Pr ot ohi sto ri ques, I ,Rapports généraux, Belgrad, 1971, p. 275—285 ; i dem, Sarmaţii la Dunărea de Jos

în lumi na ult imelor cercetări, Po nt ic a, 5, 1972, p. 137—176.

- :! Men ţi onă m că aşe zar ea de la Pia tra Şoi mului (Cal u) se dat eaz ă în secoleleI I î.e.n. — I e.n. (cf. Gh . Bi ch ir , Aşezări dacice în Ţara Ol tul ui , „Studi i şi co muni că ri ", X I V , 1970, p. 145 cu nota 18) şi nu în secolele I — I I I e.n., cum a crezutR. Vulpe (vezi „Dacia", V I I — V I I I , 1941, p. 66—67).

www.mnir.ro



32 GHEORGHE BICHIR

în Cîmpia română în preajma an i lo r 117—118, după părăsirea de cătreromani a castrelor din zona subcarpatică a M u n t e n i e i 2 4 .

N u există n ic i o dovadă arheologică, deşi descoperiri s-au făcutnumeroase, care să ateste pătrunderea sarmaţilor în Cîmpia românămai t i m p u r i u de această dată, aşa încît teza l u i A . A l f b l d i , îmbrăţişatăşi de numeroşi alţi cercetători, conform căreia în locul populaţiei geticed in Muntenia, transferată de Tib. Plautius Si lvanus Aelianus in imperiu,au pătruns a ic i sarmaţ i i roxolani 2 5 , n u ma i poate f i susţin ută. Deasemenea, inc ursiunea ro xol ani lor în Moesia, pe vremea lu i Otho, a m i n tită de Tac itu s (H isto ria e, I , 79), n u m ai poate f i int er pre tat ă în sensulcă în această vreme roxolani i se aflau în Cîmpia română, ci acesteatacuri t rebuie pr iv i te ca incurs iuni prădalnice, cum însuşi Tacitus ledefineşte, a căror bază de pornire era în afara t er i tor iu lu i Daciei, şi cuatît mai m u l t nu poate fi susţinută ipoteza unui presupus „imperiusarmatic" între anii 125—61 î . e . n . 2 6 , care s-ar fi întins din stepele nord-pontice, pînă în no rd -v es tu l Bu lg ari ei, incluzînd şi zona extr acar pati căa României, precum şi sud-estul Transilvaniei, regiune unde nu s-au

descoperit morminte sarmatice n ic i p e n t r u epoca mai tîrzie.Şi în Mo ld ov a şi în Mu nt en ia cei ma i mulţi sarm aţi p ar a f ipătruns la sfîrşitul sec. al II-lea şi în p r ima jumătate a sec. al III-lea e.n.,presaţi de goţi, n o i i stăpîni ai stepelor nord-pontice.

Sarmaţii pătrunşi în această vreme în zona extracarpatică aRomâniei, intens locuită de carpo-daci, au t rebuit să accepte hegemoniacarpi lor , care la această dată pretindeau că sînt mai puternic i şi decîtgoţii (Cf. Petrus Patricius, f r a g m. 8).

Roxolani i care n - a u vo i t să accepte hegemonia carpilor n-aupătruns în t er i tor iu l dacic şi s-au îndreptat spre vest (pr in nordulDaciei) la fraţii lor iazigi, unde puteau să se manifeste liber. Aşa seexplică prezenţa mo rm in te lo r tum ula re în Cîmpia ungară (Alfold) şilipsa t u m u l i l o r sarmatici din regiunile noastre, dominate de puternici icarpi (în România se cunosc înmormîntări secundare sarmatice, înt u m u l i mai vechi) 2 7 .

Este semnif icat iv f a p t u l că mo rm in tel e tum ula re sarmatice seopresc la l imita estică a t er i tor iu lu i dominat de carpi . A m i n t i m aicinecropolele tumulare de pe cursul in fer ior a l N i s t r u l u i de la Katargi,Şaba lat, Kor otn oe , Cio bru ci, Slobodzeia, Suk leia şi Oloneşti.

I n Mu nt en ia, sarmaţii par a se f i l imitat la partea estică şi centralăa provinciei , căci la vest de rîul Vedea nu constatăm decît pătrunderiizolate, la Păuleasca pe cursul in f e r io r al Vedei şi la Bogdana pe U r l u i .Descoperirea mo rm in te lo r sarmatice de la Păule asca şi Bogdana (datatein p r ima jumătate a sec. al III- lea) arată că în momentul pătrunderii

-'' Cf . su pr a nota 22 ; idem, Sarmaţii si păt runderea l or la Dunărea de jos,

„Peuce" , I I , 1971, p. 142.2 5 A . Alfoldi , D ie Roxolanen in der Walachei, Bericht uber den VI. Inter-

nationalen Kongress jur Ar chăologie, Be rl in , 1940, p. 534—535.2 6 J . Harmatta , Studies in the Hi story and Language of the Sarmatians r Acta

Antiqua et Archeologica , X I I I , Szeged, 1970, p. 30, 34—40. Combaterea acestei tezela G h . Bi ch ir în studiile citate supra l a notele 22 şi 24 şi la D. M. Pi pp id i, S tCl ,X I V , 1972, p. 213—220.

2 7 V e z i lucr ă r i le citate supra l a nota 22 unde se dau detalii cu privire laaceastă problemă.

www.mnir.ro



DACII LIBEHI DIN ZONA EXTRACARPATICĂ 35

sarmaţilor aici , exista l imesul transalutan, dar nu mai era în funcţiune,,Brazda l u i Nova c de su d", ambele localităţi — Pău leas ca şi Bogdana —sînt situate la sud de „Brazdă".

M o r m i n t e l e sarmatic e di n zona extrac arpa tică a Român iei, databile- în sec. I I — I I I e.n., aparţin roxolani lor .

Pătrunşi în t er i tor iu l dacic, sarmaţii au convieţuit cu carpo-daciişi s-au influenţat reciproc. Convieţuirea d intre carpo-daci şi sarmaţi es Lebine documentată de cercetările arheologice şi, în special, de materialedescoperite in necropolele carpice. Carpii au luat de la sarmaţi perlelede calcedoniu. coral, lapis lazuli , oglinzile cu tamga şi alte obiecte, iarsarmaţii la rîndul lor au fo losi t d i n p l i n ceramica daco-carpică,.lucrată la roată.

Dacă la început avem de-a face numai cu împrumuturi de produsefinite, cu t i m p u l s-a trecut la asimilarea şi prelucrarea de către a u t o h toni, în ceramică, a unor elemente sarmatice aşa cum este cazul cuvasele cu torţi zoomorfe sau cupele din mediul carpic. Influenţa sar

matică constatată în ceramică, in faza mai tîrzie a c u l tur i i carpice,atestă pe plan istoric asimilarea de către autohtoni a unor grupur i desarmaţi. Presaţi la răsărit de goţi, noi i stăpîni ai stepelor nord-pontice.constrînşi la sud şi vest de măsurile luate de romani p r i n întărireal imes-ului dunărean şi a f ront ierelor Daciei, cît şi faptul că, pentru maimultă siguranţă, carpii nu le-au mai dat voie să circule oriunde, sarmaţii s-au văzut nevoiţi cu t i m p u l n u numai să recunoască hegemoniacarpică, ci o bună parte d intre ei să devină sedentari sau semisedentari.muncind şi luptînd alături de carpi. Şi desigur, cu t i m p u l , o parte dintreei s-au con top it în sînul comu nităţilor daco-carpice 2 8 .

Este o urmare firească a unei lungi perioade de convieţuire. Atîtde profundă a fost această înrîurire, încît o serie de elemente specificesarmaţilor pe care carpo-dacii şi le-au însuşit au devenit bunuri culturale comune. Ne mulţumim să a min t im aici oglinzile cu tamga (de tipsarmato-carpic) care iniţial au fost împrumutate de la sarmaţi, iar cut i m p u l au început să fie lucrate şi în aşezările populaţiei autohtone,aşa cum au demonstrat săpăturile de la Bucureşti-Militari 2 9 .

Dacă în sec. I I — I I I e.n.. zona extracarpatică a României a fostdominată de dacii l iber i , d i n Moldova. în sec. al IV-lea ea este dominatăde goţi. De a lt fel , goţii preiau conducerea coaliţiei antiromane laDunărea de Jos, începînd cu mi j locul sec. al I I I - l ea (pînă la această

dată conducerea au avut-o carpii) , deşi în acea vreme ei nu pătrunseseră în zo na extracarpatică a României .Izvoarele literare antice menţionează că în repetate rînduri goţii

şi carpii au atacat împreună imper iul roman începînd cu anul 238.

2 8 Cf . Gh. B ichir , în l egăt ură cu r i tu r i le funerare l a carpi, S C I V , 20, 1969,

2, p. 232.2 9 Pentru semnificaţia şi alte detalii cu privire la oglinzile de tip sarmato-

capic, vezi supra nota 3 ; id em, Manifestations de car act ère magique et cultuel

chez l es Car pes , „D ac ia ", N. S., 17, 1973, p. 243—256.

www.mnir.ro



34 GHEORGHE BICHIR

Pătrunderea goţilor în zona extracarpatică a României a făcut cacultura materială d i n sec. al I V - l e a e.n. să îmbrace o altă formă, datorit ănoilor realităţi istorice de la Dunărea de Jos. D ar şi în M u n t e n i a şi înMoldova, populaţia autohtonă (dacică) a cont inuat să trăiască în numărmare pe t er i tor iu l de baştină, alături de noi i veniţi , lucru subl in iat dealtfel de toţi cercetătorii care s-au ocupat de cu l tura Sîntana de

Mureş-Cerneahov 3 0 .

L E S D A C E S L I B R E S D A N S L A Z O N E E X T R A - C A R P A T I Q U E

D E L A R O U M A N I E P E N D A N T L E S I l e — I V e S I E C L E S D E N O T R E E R E

— Résumé —

L a création de la provin ce romain e Dacie a laissé à l ' e x té r ie ur de l 'empire

une grande partie des Daces qui ont continué à v i v r e su r leur territoire indigèn e età constituer la population major itaire de ces régions pendant les I I e — I V e siècles.

L es découve rtes archéologiques et les sources littérai res antiques montrentqu e les Daces libres de s I l e — iye s iè c le s de n.è. ont vé cu en certaines régio ns encommun avec les Sarmates et avec d'autres peuples germaniques et qu' i ls ontété sans cesse influencés .par les Romains.

A p r è s une vue d'ensemble su r tous les Daces libres, l 'auteur s'occupe de lapopulation de la zone extra-carpatique de la Roumanie, en traitant sé paré ment l asituation de la Moldavie et de la Valachie .

O n pr ésente synthét iquement les résultats des dern ière s recherches et l'onexpose de nouv eaux points de vue concernant le début et la f in de la culturecarpique, identifiée sur le territoire de la Moldavie en 180 points environ.

On discut e ensuite les relations qui ont e x i s té entre les Ca r pe s , les Dacesl ibres de Va la chie , les Romains , Sarmates, Goths, etc.

O n met en é vide nce le fait que la population qui a pénétré pendant lesl i e — me siècles n.è. dans l a zone extra-carpatique de la Rouma nie ont du accepterla hé gé monie des Carpes qui, au milieu d u Hl e siècle, préte ndai ent qu 'ils éta ientplus puissants que les Goths mê m e (cf. Petrus P atric ius, fragm. 8).

Les découve rtes archéologiques des dernières années ont mis en une lumièretoute nouvelle l 'histoire des Ca r pe s et des Daces libres en gé né r a l et inf i r me nt lesthèses qu i ont e x a g é r é le rôle joué par les Sarmates et pa r certain es populationsgermaniques du Bas- Danu be pendant les I I s 5

— I V e siècles de n.è.

30 I. Nestor, Istori a României, I , 1960, p. 682—694 ; G h . Diaconu, „Dacia",N . S. , V I I I , 1964, p. 195—210 ; B. Mitrea şi C. Preda, Necropole di n secolul al IV-leae.n. în Muntenia, 1966, p. 161—164 ; I . Ioniţă , A M , I V , 1966, p. 189 şi ur m . Pentruizvoarele literare cu pr ivi r e la carpi, vezi G h . B ichi r , S C I V , 22, 1971, 2, p. 179—197.

www.mnir.ro



AGRICULTURA LA EST ŞI SUD DE CARPAŢIÎN SEC. I X — X I V (I)

de dr . ŞT EF A N O L T E A N U

Istoria îndeletnicirilor agrare, în general, ale locuitorilor patrieinoastre în evul mediu, reflectată în imensa majoritate a materialelordocumentar e, a co nst itu it obi ectu l cen tral al cerce tători lor noştri chiarde la începutul i s toriografiei româneşti moderne. Dacă acest l u c r u aparecu to tu l firesc, o evidenţă, mai m u l t sau mai puţin exactă, a studiilorde istorie agrară întreprinse pînă acum ne pune în faţa unei constatărigreu de explicat la p r ima vedere. Marea majoritate a cercetătorilor,atît din trecut cît şi din prezent, au cuprins în cîmpul investigaţiei lor

aproape în întregime probleme de istorie a relaţiilor agrare medievalecu m ar f i . de pildă, obştea sătească, cotropi rea păminturil or ţărănim iilibere şi aservirea acesteia, evoluţia şi caracterul proprietăţii feudaleasupra pămintului, relaţiile d intre ţărănimea dependentă şi mar i i proprietari , formele şi evoluţia rentei feudale, originea şi evoluţia rezerveifeudale, formele luptei de clasă a ţărănimii împotriva exploatării etc.Rezultatele i mp or ta nt e obţinute pînă acum în sectoarele pomenite aucontr ibuit la elucidarea mu l t o r aspecte d in is tor ia rapor tur i lor agraremedievale din România.

U n grup de probleme a rămas, însă, într-o mare măsură în afaracercetări lor ; este vorba de problemele în directă legătură cu producţia,

cu tehnica agrară în d i fer i te epoci, cum ar fi evoluţia uneltelor agrarede-a lungul veacurilor, operaţi i le agrare principale (aratul, semănatul,recoltatul), sistemele de cultură, plantele cerealiere, tehnica producţieiagrare etc.

Cum se explică această „preferinţă" a i s toric i lor pentru p rob le mele de relaţii agr are ? Pre ciz ăm de la înce put c ă nu e vo rb a de opreferinţă în adevăratul înţeles al cuvîntului, ci de o orientare a lorimpusă de nat ura şi cara cteru l mater ia lu lu i documentar.

Precum se ştie, marea majoritate a documentelor noastre medievale sînt acte de proprietate cu u n predo minan t caracter jur idic : vînzărişi cumpărări de ocine, danii de pămînt, confirmări de proprietate.

Obiectul central al actului vizînd proprietatea, este lesne de înţeles căoele m a i m u l t e detali i privesc relaţiile dintre proprietar i , dintre vînzătorşi cumpărător, d intre ţărănime şi stăpînii de pămînt feudali etc. Numaiarareori , fortuit , apar şi unele indicaţii cu p r i v i r e la tehnica producţieiagrare. Aşa se explică orientarea cercetătorilor spre problemele de

www.mnir.ro



36 ŞTEFAN OLTEANU

relaţii agrare unde exista o bază documentară bogată, în măsură s ăasigure obţinerea de rezultate satisfăcătoare.

P e n t ru cel de-al doilea grup de probleme, unde nu exista o asemenea bază documentară, suficient de bogată, cercetătorii au recurs (încazul celor cîteva studii existente) la îmbogăţirea acesteia p r i n materia letnografic ; de aceea studiile lor poartă acest caracter. Una d intre pr imelelucrări de acest gen a fost elab ora tă la încep utul sec. al X X -l e a pebaza, în cea mai mare parte, a practici i existente în agr icu ltur a românească de la sfîrş itul sec. a l X I X - l e a şi încep utul s eco lului urm ăto r ' .Problemele legate direct de producţia agricolă ca, de exemplu, tehnologia uneltelor agrare, principalele munci agricole, plantele cultivate,sistemele de cultură, producţia propriu-zisă cerealieră au fost detaliat

înfăţişate, ad ese ori într-un cadru pitoresc specific epocii în care carteaamintită a fost concepută.

Un caracter oarecum di fer i t , raportat la epoca cercetată, il austudiile lui P. S. Aurel ian apărute la sfîrşitul sec. al XIX-lea .şi la

începutul secolului următor ; ele sînt consacrate cercetări i unor aspectedin cel de-al doilea grup de probleme, în epoca romană, avînd ca bazăo serie de mărturii ale s cr i i tor i lor romani pr iv i toare la agricul tură 2 .Pe lîngă problemele de metodologie pe care le ridică aceste studii , şiasupra cărora vom reveni mai jos, reţine atenţia raportul de reciprocitate d intre agricultură şi factorul demografic promovat de autor înunele din lucrările amint i te . S tudi i ulterioare au încercat să prezinteevoluţia pr inc ipalului ins t rum ent agrar , a p lug ului , de-a lungul veacur i lor 3 , să stabilească o anume continuitate a acestuia pe ter i toriulRomâniei încă din epoca rom ană să demon streze raporturile agricultur i i cu societatea în d i fer i te etape i s t o r i c e 5 .

Terminologia agrară în general, a uneltelor agricole în special, a

const i tui t obiectul cîtorva articole în care autor i i lor s-au străduit s ădemonstreze fie originea slavă a termenilor şi de aici teza preluăriiagr icul tur i i de la popoar ele slave în m om en tu l apariţie i lo r pe ter i toriulRomâniei 6 , f ie originea latină a terminologiei agrare admiţînd o permanenţă a îndeletnicirilor agricole din cele mai vechi t i m p u r i '.

1 T . Pa m f i le , Agri cultur a la români. Studi u etnografic, Bu cu re şt i, 1913.- P. S. Au re li an , Plantele cereale şi leguminoase l a romani, extras din „An.

Ac . Rom .", seria II , tom. X X V I , Buc ure şt i, 1904 ; ide m, Agricultura la romani.

Creşt erea albinelor, ex tras din „An. Ac . Rom .", seri a I I , tom. X X V I I I , Bucureşti ,1905 ; idem, Despre sist emele de agricultur ă şi raport ul lor cu starea socială,Bucureşti, 1891.

3 Gh . B ung e scu , Evoluţia plugului di n cel e ma i vechi ti mpuri pînă astăzi,Buc ure şti . 1934 ; vezi în ace ast ă privinţ ă lucr are a mai vech e a lui R. Braungart,Di e Urheimat den Landwi rtschaft al i en i ndogermani schen Vol ker..., Hei del ber g, 1912.

I R. V u i a , Dovezi le etnografice ale continui tăţii , în Problema continuităţi iromânil or în Dacia, Sibiu, 1943 ; vezi şi N. A. Rădulescu, Asupra răspîndiri i plu gului de lemn în Români a, în „Rev. Geogra fică" , V (1942), fasc. I — I I .

•"' S. P. R a d i a n u , Di n trecutul şi prezentul agricult uri i române. Partea întîia :Raporturi le agriculturi i cu societatea în diferitele ei faze de transformare, B ucureşti, 1906.

II Β. P. Ha şde u , Ori gini le agriculturi i la români, în „Colu mna lui Tra ia n" ,1874, nr . 3, p. 49 şi ur m . ; i de m, Or igini l e vini cult uri i la români, in opt cit .

7 P . Cancel , Termenii slavi de plug în daco- rom ană, Buc ure şt i, 1921 ; A l . Boc ă-neţu. Terminologia agrară în l imba română. Studi u filol ogic-istori c-cult ural, Ce r năuţi, 1926.

www.mnir.ro



AGRICULTURA LA EST ŞI SUD DE CARPAŢI 37

U l t i m u l sfert de veac a marcat şi pentru cercetarea problemelorlegate direct de istoria producţiei agrare de pe t er i tor iu l patr iei noastreo etapă cal i tat iv superioară în raport cu situaţia existentă pînă atunci.Posibilităţile sporite de investigare, lărgirea bazei documentare, mai cuseamă p r i n efectuarea unor ample cercetări arheologice într-o serie deaşezări medievale, au creat cadrul necesar pentru cercetarea profundă

a multor aspecte din cel de-al doilea grup de probleme agrare. Pelîngă studii axate pe material etnograf ic 8 , o pondere tot mai însemnatăa fost acordată cercetării evoluţiei principalelor instrumente de arat,cercetare înle snită de descoperirea în săpăt urile arheolog ice efectuatea principalelor piese al e p l u g u l u i 9 . Consideraţii im po rt an te au fostfăcute şi cu p r i v i r e la alte chestiuni ca, de pildă, cea a sistemelor derotaţie (asolamente) a cu l tur i lor în evul mediu 1 0 , a plantelor cerealierecult ivate, a agr icul tur i i în general din cele ma i vec hi epoci " . Se poatespune că istoria agr icul tur i i româneşti şi-a sporit considerabil aria decercetare, incluzînd şi problemele care pînă mai i e r i au stat, în bunămăsură, la periferia investigaţiei istorice.

•

Dacă sub raport cant i tat iv, cercetarea is tor iei agr icul tur i i medievale româneşti sub cele m a i d i fer i te aspecte a fost considerabil îmbo-

ρ Georgeta Mora ru-P opa, Comentarii etnografice l a arheologia plugului, în„Rev. de etnografie şi fol cl or" , 1967, nr. 3 ; R. O. Ma ie r, Si steme arha i ce de îmbl ăt it ,în „Rev. de etnografie şi folclor", 1967 ; idem, Agricultura de munte..., în „Re v. deetnografie şi folc lor", 1967, nr. 2 ; I. Chel ce a, în „ Ap ul um ", V , 1965 ; K . Ko s, în„ A nua r ul m uz e ului etnografic a l T r a n s i l v a n i e i " , 1957—1958.

V. Ne a m ţu , Contribuţi i la istoricul instrumentelor de arat..., în „ArheologiaMoldovei", 1966 ; idem, Contribution à l 'ét ude du prob lème des instr uments ara t oi res ut i l i sés au M oyen Age en M ol dav i e, în ..R evue Ro um ai ne d'H ist oir e", 1967,nr. 4, p. 533 şi urm . ; N. Edr oi u, P. G y u l a i , Evoluţia plugului în ţăr i l e române în

epoca feudală, în „Ac ta Musei Napocensis" , I I (1965) ; I. H. C riş an, Un depozitde unelte descoperit la Lechi nţa de M ureş (plugul geto-dac), în S C I V , 1960, nr . 2 ;I. Glo da r iu , M . Cîm pe a nu, Depozitul de unelte agricole de la Dedrad (r. Reghin),în S C I V , 1960, nr. 1 ; V. Dum itr esc u, T. Băn ăţ ea nu , A propos d'un charrue pr imi tive en bois de cerf, în „Dac ia" , N. S. , 1965 ; V . Ber bec aru , Unelte de arat di n epocafeudal ă în j udeţul Dîmbov i ţa, în „Va lah ica . St ud ii şi mat eri ale de istori e şi istoriea agriculturii" , Tîrgovişte, 1969 ; V. Canarache, Unelte agricole pe terit ori ul R.P.R.

în epoca veche, în S C I V , 1950, nr. 2 ; M. Co mş a, G h . Con sta nti nes cu, Depozitulde unelte şi arme di n epoca feudală timpurie descoperit la Dr agoslăv eni, în S C I V ,1969, nr. 3 ; M. Comş a, E le na G hean nopu los, Unel t e şi arme di n epoca feudalătimpurie descoperite la Radovanu (jud. I l fov), în S C I V , 1969, nr. 4 ; C . Mă ta să ,I . Z a m o ş t e a n u , Săpături le de la Piat ra Neamţ, în M at eri ale şi cercet ări arheologice,

I I : vez i şi depoz itul de la Mă rc ul en i, în „ Dac ia" , N. S., 1970 ; vezi, de asemenea, şistudii le unor istorici străin i : N. Bi le tki , Element ul slav în terminologia părţilorr i luqulu i , în „L im ba şi lit era tur a mol dov en eas că , 1962, nr. 4 ; N. A. D emc enk o,3eM .iedeAbne-cme opydusi κακ MarepuaAb ÔAR usyneHU H 3TH0zeue3a u STHU HecKoă ucropuăMOA daecKoeo napoda, în M arepuaAbi u uccnedoeanun, Ch iş in ău , 1964.

1 0 H. H. Stahl , Contri buţii la studiul satelor devăl maşe româneşti , v o l . I — I I I ,Bu cu re şt i, 1958, 1959, 1965 ; P. P. Pa na it es cu , Obştea ţără nească în Ţa ra Româ nească şi M ol dova. O rîndui rea feudală, Bu cu re şt i, 1964 ; St. Ol te an u, Încercăr iexperimentale de asolament cerealier în M ol dov a, în a doua jumăt ate a secoluluia l XVI I - lea, în „Te rr a nostra ". Buc ure şti , 1969.

1 1 E . L a z e a , Agri cult ura în Transi lv ani a în sec. al XV1 - l e a , în „S tu di i", 1964,nr. 2 ; Λ. Bodor, Contri buţi i la problema agri cult uri i în Dacia înai nt e de cucerirearomană. Problema obşti lor la daci, (partea I-a), în S C I V , 1956, nr . 3—4 ; R. F l o rescu, Agri cult ura în Dobrogea la început ul stăpîni ri i romane (partea I-a), în S C I V ,1956. nr." 3—4.

www.mnir.ro



38 ŞTEFAN OLTEANU

găţită, mai cu seamă în u l t i m a vreme, obţinîndu-se rezultate valoroase în elucidarea diverselor probleme, în domeniul metodologico- interpre-tat iv se manifestă, mai ales în t i m p u l din urmă, op in i i contradictoriiatît în ce priveşte modalitatea de înţelegere a l imite lor noţiunii deagricultură, cît şi în cea a raportului d intre di feri tele r a m u r i ale pre

ocupărilor din sectorul agrar. Nu este, credem, lipsită de interesconstatarea că în decursul celor peste 100 de ani de istoriografie modernăromânească, modul de înţelegere a celor două chestiuni metodologicea var ia t de la o etapă istorică la alta. Agronomi şi is tor ici , deopotrivă,au căutat să răspundă într-un mod sau a l tu l la asemenea întrebări.De fapt cele două categorii de cercetători reflectă cele două puncte devedere difer ite , exprimate în problemele amint i te.

A g r o n o m i i în general, începînd cu larga concepţie a strălucituluiprecursor al agr icul tur i i ştiinţifice româneşti, Ion Ionescu de la Brad,au acordat noţiunii de agricultură un sens foarte larg, depăşind strictulsens semantic a l t ermenului ca atare ; ei i nte gra u în sfera agriculturi ipreocupări ca, de pildă, cul tura p lantelor cerealiere şi creşterea v i te lor 1 2

în p r i m u l r înd, cul tura plantelor leguminoase, pomicultura, vit icultura,apicultura 1 3 etc. De subl in iat că această poziţie a fost exprimată şi deu ni i is tor ici a i problemei agrare din România 1 4 . Acordînd noţiunii deagricultură o asemenea semnificaţie, se recunoştea, implic i t , raportulde interdependenţă d intre di feri tele r a m u r i ale agr icul tur i i . In modexpres s-a pus această problemă pentru creşterea v itelor , demonstrîn-du-se strinsa legătură d intre aceasta şi cul tura cerealelor ca ramuriprimare al e agr icul tur i i . In cuvîntul de deschidere a cursului de agr i cultură de la şcoala normală prim ară d in Bucu reşti , di n noi em bri e 1867,

Ion Ionesc u de la Br ad ară ta : „Ave m da r, în agr icul tură două ştiinţe :f i tologia şi zootehnia sau plugăria şi păstoria... Producerea animală saupăstoria, al doilea ram al producerii agricole, se leagă foarte strîns cuproducerea vegetală sau plugăria. In agricultură, ca în întreaga natură,viaţa vegetală şi viaţa animală sînt atîrnate una de alta. Măiestriacul t ivatorului , în genere, consistă în a combina astfel relaţiunile producerii vegetale şi animale cît una alteia să dea ajutor spre a se dezvolta,unindu-se in proporţiunile cele m a i largi şi mai convenabile cu in te-

1 2 Este vorba de creşterea sedentară a vitelor, pe lîngă casa omului, nu deacea inf im ă parte de păstorit t ranshumant care e cu totul altceva. A s u p r a acesteichestiuni vom reveni, de altfel, mai jos.

1 3 Ion Ionesc u de la Bra d, Lecţiuni elementarii de agricult ură, în Opere

agricole, vol . I, 1968 ; vez i şi H . Ha rş ia n, Concepţi a lu i Io n Ionescu de l a Brad

privind rolul creşterii animalelor în rentabilizarea agriculturi i , în I on Ionescu de

l a Brad. An iv ersarea a 150 ani de l a naştere. Volum omagial, B a c ă u , 1968, p. 186şi urm. ; P . S . A ur el ia n, Agricultura l a romani. Creşt erea albinelor, extras din„An. Ac. Rom. " , seria I I , tom. X X V I I I , Bucureşti, 1905 ; idem, Despre sist emele de

agricultură şi raportul l or în starea socială, Bu cu re şt i, 1891, p. 2.u P . S . Rad ian u, D in trecutul şi prezentul agriculturi i române. P a r t e a întîia.

Raportur i le agriculturi i cu societatea în diferitele faze de transformare, Bucureşti ,1960. O poziţie asemănătoare, nemărturisită însă, la H. H. Stahl, Contribuţi i la

studiul satelor devăl maşe româneşt i , vol . I, Bu cu re şt i, 1958.

www.mnir.ro




resele sale" 1 5 . I n t r -o altă lucrare a sa. cel ce a pus bazele ştiinţei agiicole în România sublinia raportul de directă proporţionalitate dintrecultura cerealelor şi creşterea v i te lor : ,,...cu cît se dă mai multă importanţă păstoriei, arăta el, cu atît veni tur i le plugăriei sînt mai considerabile". „In combinarea amîndoror acestor r a m u r i de producere stăexploatarea cea mai bună şi cea mai profitabilă a unei moşii. Acolo

e tot secretul producer i i abundente a g r i u l u i " 1 6 . Această poziţie a fostreafirmată de celălalt reprezentant al ştiinţei agricole româneşti de lasfîrşitul sec. al XIX-lea şi începutul celui următor, P. S. Aurelian.Arătînd că creşterea v i te lor este o formă principală sub care se m a n i festă agr icul tura propriu-zisă, P. S. Aurel ian definea, de fapt. loculcreşterii animalelor în cadrul agr icul tur i i , precum şi r a p o r t u l ei cucelelalte r a m u r i a g r a r e 1 7 . As t fe l , încă din a doua jumătate a sec. alXIX-lea reprezentanţi de seamă ai ştiinţei agricole româneşti au reuşitsă definească semnificaţia largă a noţiunii de agricultură şi să clarificeraportul de interdependenţă d intre pr incipale le r a m u r i al e agriculturi i(cultura cerealelor şi creşterea animalelor) statornicind p r i n c i p i i careşi-au a f i r m a t trăinicia şi valabilitatea în epoca următoare. într-adevăr,ceilalţi reprezentanţi din p r ima jumătate a sec. al XX-lea n-au făcutaltceva decît să reafirme aceste p r i n c i p i i . Chiar şi la începutul celeide-a patra decade, atunci cînd s-a dezbătut cu mare aprindere problemaviitoarei orientări a agr icul tur i i României, în funcţie de conjuncturaeconomică internaţională, principii le , stabilite cu aproape un secol

înainte, n -au fost m od if icate . D i n contra, teza valorif icări i cerealelorp r i n vite , af irmată atunci cu tărie, confirmă din p l i n strinsa legătură

între cul tura cerealelor şi creşterea v i te lor 1 8 .

I n t r - u n chip d i fer i t de cel exprimat mai sus au înţeles istoriciiproblema sensului noţiunii de agricultură şi raportul d intre di feri teleei r a m u r i . Ei au căutat să comprime semnificaţia largă pe care auacordat-o reprezentanţii ştiinţei agricole româneşti, reducînd-o la sensulei s t r ic t semantic : de cu ltur ă a ogorului cerealier. Este semnificativă în această privinţă pozi ţia expr im ată de unul d intre cei dinţii reprezentanţi ai i s toriografiei noastre moderne, Β. P. Haşdeu. I n t r - u n u l dinstudiile sale consacrate o r ig in i i agr icul tur i i la români el arată că „naţionalitatea română η-a putut deveni agricolă decît foarte tîrziu, căci viaţade p la iu şi de codru p ermi t e numai dezvoltarea păstoriei, pe cînd plugar u l u i î i trebuie şes" 1 9 . Aproape în exclusivitate i s tor ic i i din toate t i m p u -

1 5 Ion Ionesc u de la Br ad , Lecţiuni elementarii de agricultur ă, în Opere

agricole, vo l. I , 1968, p. 200, 283 ; cf. H. Ha rş ia n, Concepţia l ui I on Ionescu de l a

Brad privind rolul creşterii animalelor în rentabilizarea agriculturi i , în I on I onescu

d& l a Brad. Ani versarea a 150 ani de l a naştere. Vo l um omagi al, Ba că u, 1968,p. 186—189.

1 6 Ion Ionescu de la Brad, Proi ect de cultur ă pentru esploat aţi unea moşiei

Pantel imonului, în Opere agricole, vo l. I, p. 147.1 7 P . S . A ur e l ia n , Despre sistemele de agri cult ură şi raportul lor cu starea

socială. Bu cu re şt i, 1891, p. 12 şi ur m.1 8 N . Co r nă ţe a nu , Cereale sau vit e ?, în „Re v. zo ot eh ni că ", 1934, nr . 1—2,

p. 2 şi urm. ; a se vedea şi luc răr ile pr im ul ui simpozion naţio nal de istoria agriculturii ţ inut la C l u j 1969, în „Terra nostra" , I I , Buc ureş ti, 1971.

w Β. P. Haşdeu, Or ig in i l e agriculturi i la români, în „Col umna lui Tr ai an " ,1874, nr. 3, p. 49—51.

www.mnir.ro



40 ŞTEFAN OLTEANU

r i l e au restrîns sensul noţiunii de agricultură la cul tura cerealelor.Mari le sinteze de Istoria României, aparţinînd vechi i 2 0 sau n o i i is tor iog r a f i i 2 1 , au dat o înţelegere foarte îngustă agr icul tur i i , rezumînd-o laprincipala ei ramură : cul tura plantelor cerealiere ; în ra re cazuri uniiautor i au căutat să depăşească această înţelegere p r i n includerea înnoţiunea de agricultură şi a al tor preocupări ca v i t i c u l t u r a (consideratăca o ramură specializată a agr icul tur i i ) , pomicultura, g r ă d i n ă r i t u l 2 2 .Creş terea v i te lor însă a fost considerată, în total i tate , ca o îndeletnicireimportantă a locuitor ilor patr iei noastre, ca o ramură a economiei, dar

în afara a g r i c u l t u r i i 2 3 .Evident că, sub acest raport , didactic, prejudici i le s-ar f i menţinut

în l imite le unor eror i formal-conceptuale. Din păcate însă asemeneaviziune formală a antrenat consecinţe de fond : preocupările agrare alepopulaţiei de pe t er i tor iu l României din d i fer i te epoci, în special celeprincipale (cultura cerealieră şi creşterea v i te lor ) au fost opuse unaalteia, deşi se recunoştea legătura d intre ele. S-a încercat chiar resta

bil irea unei o rd in i de mărime pentru a determina, astfel, (pe baze cut o t u l nesemnif icative) caracterul predominant al uneia sau alteia dintrecele două forme ale economiei noastre medievale, negîndu-se, în fond,. . îmbinarea" sau „legătura" d intre ele afirmată în acelaşi context 2 4 .Neînţelegînd deosebirile de fond (caracter şi mărime) d intre creştereaanimalelor în cadrul gospodăriei ţărăneşti, în special a cornutelor, şipăstori tul t ranshumant care a caracterizat în trecut o infimă parte apopulaţiei ţărilor române, u n i i autori , confundînd aceste forme de economie pastorală, au imp r ima t creşterii v itelor , în general, un caracter

C. C . G i u r e s c u , Istoria românilor, v o l . I I I , partea a doua, Buc ur eş ti , 1946,

p. 547 şi urm. („temeiul îl formează tot agricultura cu diferitele ei ramuri şi creşterea vitelor").

-' Istor ia României, vol. I I , Buc ure şti 1961, p. 224—225, 284, 286—288, 554,573, 82(! (vezi mai cu seamă paragrafele intitulat e : „agr icu ltu ra şi cre şte rea vite lor" sau „agricultura , v it icultura , creşterea vitelor , pomicultura . . . " ) ; Istoria Româ

niei, vol. I I I , Bu cu re şt i, 1964, p. 45, 96, 358, 403, 792, 1006 („A lăt uri de ag ri cu lt ur ăcu sectoarele e i specializate — viticultură , pomic ultu ră , şi legumi cultu ră — creş terea v i telor rămîne mai departe una din ramurile de bază ale economiei...") ;A . Oţetea şi colectiv, Is tor ia poporului român, Bu cu re şt i, 1970, p. 118, 130—131. („locuitorii se ocupa u c u agricul tura şi cre şte rea vitelor) ; C. Dai cov ici u, M. C o n stantinescu. St. Pascu, Istor ia României. Compendiu, Bu cu re şt i, 1969, p. 113.

~ în afara unor menţiuni citate în nota prec edent ă sem nal ăm lucrar ea luiI . Co r f us , Agricultura Ţăr ii Româneşt i în pr ima jumăt at e a sec. al XIX-lea,

Bucureşti, 1969.£ ' Pe l îngă notele anterioare vezi şi P. P. Panaitescu, Obşt ea ţără nească

în Ţar a Românească şi M ol dova. O rîndui rea feudală, Bu cu re şt i, 1964, p. 87 şi ur m. ;ide m , Introducere la istoria cult uri i româneşti , Bu cu re şt i, 1969, p. 93, 143 şi ur m.Deşi formal reduce agric ultu ra la ra mu ra prin cip ală a ei, cult ura cere alie ră,H. H. Sta hl, în luc rări le sale consacrate satului devălmaş românesc, af irmă legătura indi solubilă d intre ramu ril e prin cipa le ale agric ultu rii : cult ura plantelor decîmp şi creşterea vitelor (Contri buţii la studiul satelor devălmaşe româneşt i , vo l. I,Bucureşti, 1958, p. 223).

în această optică greşită se luau drept argumente de bază două stări delucr ur i : nu măr ul îns emn at de vite pomenite în documentele vremii, precum şiponderea prod usel or-m arfă an imalier e comercializate pe piaţa i nternă şi ext ern ă ;vom vedea mai jos în ce a constat eroarea unor asemenea invocări de fapte.

www.mnir.ro




pendulator iu. nomad, generînd o continuă mişcare a poporului român între zona alpină a Carpaţi lor şi Lunca Dunării sau în alte r e g i u n i 2 5 .

S-a încercat chiar şi o largă dezbatere a problemei pr imatului uneiadintre cele două r a m u r i principale ale agr icul tur i i medievale din ţărileromâne în scopul d e f i n i r i i caracterului economiei noastre. S-au opusatunci una alteia, sub aspectul importanţei, al priorităţii, agricultura(în înţelesul de cultură cerealieră) şi creşterea v i te lor . Concepută într-oasemenea manieră, care anula teoretic, echi l ibru l şi unitatea d intre celedouă r a m u r i agrare, dezbaterea η-a consemnat, aşa cum era de aşteptat,nici un rezultat practic, ambele teorii , cea a priorităţii agr icul tur i i şicea a priorităţii creşterii v itelor , f i i n d departe de înţelegerea metodologică a problemei în cauză. Se punea semnul egalităţii între douăcategorii (creşterea v i te lor şi păstori tu l tran shum ant ) apropi ate ca formă,da r complet deosebite d in punctul de vedere al raportului lor faţă decult ivarea p ă m î n t u l u i 2 S .

•

Problemele metodologice analizate mai sus, vizînd optica generalăde concepere a locului şi r o lu lu i d i fer i te lor r a m u r i ale economiei agrareromâneşti, prezintă o deosebită însemnătate pentru stabilirea teoreticăa unor p r i n c i p i i călăuzitoare în măsură să ne conducă. în cercetare, laprecizarea rapor tur i lor de interdependenţă d intre di feri tele îndeletniciricu caracter agrar, spre a evita astfel eventualele eror i de genul celorcomise pînă acum.

Ramură de importanţă vitală a sferei producţiei materiale, agr i cultura a ocupat în contextul economiei ţărilor române un loc de primă

însemnătate. Ea era menită să asigure, pe măsura nev oi lor mereucrescînde ale societăţii, aprovizionarea întregii populaţii cu produse

alimentare de primă necesitate. In nemijlocită legătură cu producţiaagrară, cu practica-propriu-zisă a preocupărilor agrare ale populaţiei,agronomii , spre deosebire de is tor ici , au fost cei dintîi, şi cei mai înmăsură să constate în p r i m u l rînd şi apoi să conceptualizeze sferanoţiunii de agricultură, să observe, totodată, echi l ibru l şi unitatea dintrediferi tele ei r a m u r i . Cunoaşterea procesului de dezvoltare a economieiagrare, a evoluţiei ei de-a lungul veacurilor pe t e r i t o r i u l patr iei noastrene dă posibilitatea de a considera agr icul tura ca ramură de producţiehotărîtoare în t recutu l societăţii româneşti, ea incluzînd d i fer i te sectoareagrare : cul tura p lantelor vegetale în gen eral (cu su br am ur ile : culturacerealelor, a furajelor, a plantelor text i le) , c reş t erea a n ima le lor 2 7

(aceste două r a m u r i f i i n d pr incipale le r a m u r i ale agr icul tur i i ) , v i t i c u l -

2r > T e o r ia no m a dism ului pastoral rom âne sc cu varia nta sa a transhum anteila Gy . Gy o r f f y , Ei n Wohnerzahl und Bevol kărungsdichte in Ungaro bis zum Anfang

des XIV Jahrhunderts, în Etudes hist ori ques, Bud ap es ta, 1960, p. 186—187 ; ide m,A honj ogl al âskori népesség és nepsurûsèg. A népgyarap odâs a XI —XiJ szazadban,In „ Magyar orszâ g tôrteneti demo grafi âja" , Budapesta , 1963 ; T . Vuk onov ici , LesValaques autochtones des Pay s Balkaniques, în „L'et hnogr âphi a" , nr . 56 (1962),Paris, p. 11—41 ; cf. I. Donat, Păstor it ul românesc şi problemele sale, în „Studii",I960, nr. 2, p. 281 şi urm.

2 6 Dezbaterea a avut loc în anul 1957 la Institutul de istorie „N. Iorga" dinBucu reşt i ; la ea au participat istorici din cele trei centre prin cipa le ale ţării •B ucur e ş t i , C l u j , Iaşi.

www.mnir.ro



42 ŞTEFAN OLTEANU

tura, pomicultura, grădinăritul , precum şi unele preocupări în directăcondiţionare de cul tura cer ealieră, cum ar f i , de pildă, cr eştereapăsărilor.

După cum am văzut mai sus, cele m a i aprigi discuţii s-au purtat între is tor ici in legătură cu probleme apartenenţei acestor r a m u r i lasfera agr icul tur i i şi, de asemenea, cu pr iv ire la raportul d intre ele. Inmod deosebit s-a discutat raportul d intre cultura plantelor cerealiereşi creşterea animalelor ca principale r a m u r i ale agr icul tur i i . în pofidatratări i acestora ca r a m u r i separate aparţinînd unor sectoare difer iteale economiei, între aceste două ramuri η-a putut şi nu pot exista decîtun ech i l ibru şi o uni tate demne de remarcat, rezultate din însăşi esenţacare le uneşte : fenomenul de reciprocitate p o t r i v i t căruia una trăieşteşi se dezvoltă p r i n cealaltă. Dacă astăzi această condiţionare dintrecul tura plantelor ş i creşterea animalelor este dirijată în mod esenţial decătre om, în trecut ea se regla fără o activitate conştientă a omului ,p r i n t r -o necesitate , ,oarbă". Pe bună dreptate s-a remarcat că aceastălegătură indisolubilă d intre cele două r a m u r i a existat chiar de la

începutul acestor îndeletniciri : t r i b u r i l e de mar i crescători de vite n-arf i putut vieţui fără practicarea c u l t u r i i plantelor cerealiere şi furajerepentru asigurarea nutreţului respectiv, chiar într-o mai mare măsurădecît pentru alimentaţia oamenilor cu cereale 2 8 . Pe măsura dezvoltăriisocietăţii, a apropier i i de v r em u r i l e mai noi, cînd factorul demograf ica început să aibă o pondere din ce în ce mai însemnată, cultura p lantelor cerealiere, pentru alimentaţia populaţiei în p r i m u l rînd, a căpătatnoi dimensiuni . Odată cu adoptarea unor noi tehnici agricole la încep u t u l evului mediu, mai întîi în domeniul inst rumente lor de arat 2'Kforţa de tracţiune animală, solicitată din ce în ce mai mult în culturaogoarelor, a relansat creşterea v i te lor la n ive lul cerinţelor utilizării lor

2 7 P r e c iz ă m că este vorb a de cre şte rea an imal elor (boi, cai, vac i, oi, porcietc.) în cad rul gospodă riei ţără neş ti ; anim ale le erau ţi nute în cons truc ţii specia lamenajate (staule, grajduri, saiele) pe lîngă locuinţa fiecăruia. în nici un caz nutrebuie confundată această îndeletnicire sedentară cu păstoritul transhumant şi îngeneral cu alte forme de păstorit nomad, care a u caracterizat în trecut o infimăparte a populaţiei ţării noastre. Confundînd creşterea vitelor cu păstoritul nomad,transhumant, s-a creat o falsă imagine asupra sensului şi proporţiilor îndeletnicir i lor din trecut ale poporu lui româ n, cu impli caţi i asu pra dezvolt ării sale ulterioare. S t u d i u l realităţii istorice, în toată complexitatea ei, arată în chipul celmai limpede cu putinţă deosebirile cantitative şi calitat ive dintre păstori tul noma dşi cr eşt ere a vitelor în cad rul gospodărie i agricole săt eşti. Păs tor itu l itine rant aconstituit un fenomen limitat din punct de vedere economic ş i excepţional dinpunct de vedere etnografic ; e l a caracterizat doar un num ă r e x t r e m de redusde locuitori ai plaiurilor, constituind o îndeletnicire cu un m a r e grad de idepen-

denţă faţă de cultura cerealelor. Ve z i pent ru ac eas tă ch estiune studii le : S. I . R u -denko, Studieri iiber das Nomadentum, în Wi ehwi rtschaft und Hi rtenkult ur, B u d a pesta, 1969 ; K. Dobrowolski, Bemerkungen zur Forschungsmethoden i i ber die Hi r tenkult ur in den Karpat en, în Wi hwi r tschaft und Hinterkul t ur , Bud ape st a, 1969.Pentru deosebirea pe care o face între creş terea vitelor şi păstoritul transh umantîn Ţ a r a Ro m â ne a scă (apreciat sub 10%) a se ve de a sta tis tic a d in 1838 l a I. Don at ,Păstor it ul românesc şi problemele sale, în „Studii", 1966, nr. 2, p. 286 şi urm.

2 8 „Este mai mult decît posibil că aici cultura cerealelor s-a născut la începutdin nevoia de nut reţ pent ru vite şi că abia mai tîrziu ea a devenit imp ort an tăpentru hrana oamenilor" (F . Engel s , Ori ginea famil i ei, a propri etăţii priv ate şi astatu lu i , în Ma rx , Engel s, Oper e, vol. 21, Buc ure şti , 1965, p. 32—33, 156—157).

2 0 Asupra acestui fenomen vom reveni mai jos cu detalii .

www.mnir.ro




în cultura cerealieră. Complexele sarcini materiale ale ţărănimii medievale generate de dezvoltarea economiei de schimb au spori t importanţacreşterii v itelor ca aducătoare de ven i tur i p r i n comercializarea produselor, într-o vreme cînd valorificarea intensă pe piaţă a cerealelor aparţinea încă v i i t o r u l u i 3 0 . Exist a totuşi o val or ifi car e a cerealelor, indirectă însă, superioară, anume p r i n vite . Pentru a putea aduce ven i t şi pentru

a putea fi ut i l izate la munci agricole, vitele t rebuiau hrănite. Se puneacu acuitate această problemă mai cu seamă în perioada stabulaţiei, învreme de iarnă, în medie 5 lu n i pe an (circa 150 zile), din noiembriepînă în aprilie. Excluzînd unele zone subcarpatice, bălţile şi delta, cu oclimă mai blîndă şi unde se putea oarecum asigura o bază furajerănaturală, cea mai mare parte a gospodăriilor săteşti t rebuiau să-şiasigure baza fura jeră p r i n cul tura p lantelor (cereale, furaje) . La rîndulei asigurarea bazei furajere atrăgea după sine sporirea suprafeţei arabile

în condi ţi il e unei cu l tur i extensive a plantelor, caracteristică evuluimediu. Rezultă, aşadar, un raport de directă proporţionalitate între celedouă ramuri , u n ech i l ibru şi o unitate care, teoretic, aproape le contopesc. In această optică, cul tura plantelor ş i creşterea v i te lor reprezintă, fiecare, un indice de apreciere a v o l u m u l u i producţiei : o culturăcerealieră dezvoltată presupune şi o creştere a animalelor pe aceeaşimăsură, după cum dezvoltarea creşterii v i te lor presupune şi dezvoltareaculturi i cerealiere. De aceea, ven i tul adus de creşterea v i te lor p r in valorificarea pe piaţă a produselor animaliere reprezintă un ver i tab i l coef icient de apreciere a g radului de dezvoltare a c u l t u r i i p lantelor cerealiere. Aşa cum arăta Lenin, gradul de dezvoltare a creşterii vitelorconstituie unul d intre cei mai importanţi indicator i ai intensificăriiagriculturii .

In acest context, în această înţelegere, apare cît se poate de eronată în cer car ea de a s tabi l i p r i m a t u l uneia sau alteia d intre cele două ramuriprincipale ale agr icul tur i i noastre medievale, prevalîndu-se de aşa-zisulargument de bază : cota ridicată a ven i tului provenit din comercializareaproduselor animaliere. Or, am văzut că acest argument , care, în esenţă,reprezintă valorificarea p r i n v i te a cerealelor, subliniază, cît se poatede limpede, gradul de intensitate a c u l t u r i i cerealelor. Atît cul tura cerealieră, cît şi creşterea v i te lor alcătuiesc o unitate ce nu poate fi desfăcută ; împreun ă cu celelalte îndele tnici ri agrare enu mer ate ma i s us ,ele definesc esenţa agr icul tur i i . Această unitate este scoasă în evidenţăde imensa majoritate a documentelor noastre medievale în care proprietatea sătească se manifestă sub forme corespunzătoare : zonă rezervatăculturi i plantelor (cimp, ţarină, hotar etc.) şi locuri destinate obţinerii

unei părţi din baza furajeră a v i te lor (păşune, islaz, fîneaţă etc.). Deosebit de interesant şi revelator în acelaşi t i m p este şi faptul că locuitori idin Ţara Românească, posedînd un număr mare de v i te crescute înpropria gospodărie, s-au declarat cu p r i le ju l recensămîntului din 1838plugari, considerînd creşterea v i te lor parte integrantă din ocupaţia lorde bază, agricultura. Este vorba , p r i n urmare, de o at i tudine m e n t a l -colectivă exprimînd o stare de lucrur i reală care definea, cu cea maimare claritate, raportul d intre cul tura ogoarelor şi creşterea v i te lor în

3 0 D upă cum sub lini a V . I . L e n i n , cerealele apar foarte tîrziu pe piaţă.

www.mnir.ro



44 ŞTEFAN OLTEANU

cadrul gospodăriei săteşti. Numai în această lumină ne putem explicacum unitatea d intre cultuţa cerealelor şi creşterea animalelor, ca ramuride bază ale agr icul tur i i , a putut asigura echi l ibru l economiei medievaleromâneşti în sectoru l ei fu nd am en ta l.

•

I n lu min a celor discutate mai sus, acceptînd sensul şi semnificaţialargă a noţiunii de agricultură, vom încerca în cele ce urmează săurmărim dezvoltarea agr icul tur i i la est şi sud de Carpaţi sub aspecteleei majore, accesibile cercetării în s tadiul actual de documentare (tehnicaagricolă, producţia etc.). P o r n i n d de la studierea unor asemenea probleme vom putea defini cu mai multă exactitate r o lu l îndeletniciriloragrare în procesul general de dezvoltare a societăţii româneşti. Inprezentul s tudiu ne vom mărgini în t i m p la epoca de început a evuluimediu ro mâne sc cunoscută în istor iog raf ia rece ntă sub num ele de feudal ismul t i m p u r i u (sec. I X — X I V ) . De a l tminter i , l imita inferioară a acesteiepoci, care η-a fost întîmplător aleasă, corespunde unor fenomene de

o deosebită însemnătate pentru i s tor ia poporului nostru : este vorbade încheierea procesului de etnogeneză românească, moment cînd încadrul societăţii de pe t er i tor iu l României se constată, pe planuridiverse, transformări semnif icative. Nu putem să nu consemnăm aiciinfluenţa a cel puţin doi factori hotărîtori în ce priveşte evoluţia pecare a înr egi str at-o ag ri cu lt ur a la est şi sud de Carpa ţi în vreme a a min tită şi. totodată, consecinţele manifestate pe plan social-economic. Unuldintre aceştia, fac torul demografic explică cît se poate de limpede nouastare de lucrur i observată în domeniul preocupărilor agrare de la estşi sud de Carpaţi începînd, aproximat iv , di n sec. I X — X . Cercetări lerecente au arătat că sec. IX—X reprezintă pentru întreaga Europă un

moment de bruscă dezvoltare a societăţii omeneşti manifestată în pr imulrînd p r i n t r -o creştere sensibilă, în raport cu situaţia anterioară, a populaţiei (urmare a perioadei de relativă linişte şi stabilitate din aceav r e m e ) 3 1 . T e r i t o r i u l de la est şi sud de Carpaţi s-a integrat şi el deplin

în acest context. Cartografierea recentă a datelor obţinute pe baza săpătur i lor arheologice şi a celor furn iza te de cro nic ari, b izantini mai cuseamă, ne oferă un tablou destul de semnificativ în ce priveşte procesulde creştere a populaţiei reflectat în frecvenţa aşezărilor omeneşti însec. I X — X I I I comparativ cu acelaşi fenomen din epoca precedentă. Aufost puse în evidenţă sute de aşezări omeneşti (peste 300 numai întrebazinele mi j loc i i ale rîurilor Şiret şi P r u t ) 3 2 . Această sensibilă creşteredemografică a pus, evident, problema asigurării populaţiei cu mijloace

de subsistenţă corespunzătoare, alimentare în p r i m u l rînd. Producţiaagrară cu principalele ei sectoare de realizare (cultura plantelor cereal iere, creşterea animalelor , legum icu ltu ra etc.) trebuia în chip necesar

3 1 Roger G r a n d , L'agriculture au moyen âge (de la fi n de l 'empire romain

au XlV-e siècl e), Pa ri s, 1950, p. 245.3 2 Ghe nuţă Co m a n, Cercetări arheologice în sudul M oldovei cu privi re l a

secolele V—XI, în S C I V , 1969, nr. 2, p. 287 şi ur m. ; N. Za ha ri a, M. Pe trescu- Dîm boviţa , E . Zaharia , Aşezări din Mol dova de la paleol i t ic pînă în sec. al XVI I I -l ea,Bucu reş ti, 1970 ; Şt. Ol tea nu, Evoluţia procesului de organizare statal ă la est şisud de Car paţi în sec. IX—XIV, în „Studi i" , nr. 4/1971.

www.mnir.ro




să satisfacă aceste c eri nţe : ea t re bu ia să sporea scă p r i n extindereasuprafeţei de cultură, cît şi p r i n găsirea unor soluţii tehnice capabile deun randament superior. A i c i stă originea unor procedee tehnice noiconstatate în această vreme în sectorul agrar, susceptibile la creştereavolumului producţiei agrare, asupra cărora vom reveni mai jos.

Aceleaşi necesităţi de alimentare a populaţiei, de creştere a p r o

ducţiei agrare au antrenat consecinţele corespunzătoare într-un altdomeniu, strîns legat de cul tura plantelor cerealiere : sporirea materieiprime necesară confecţionării uneltelor agrare. In acest conte xt, constatările p r i v i n d dezvoltarea meta lurgie i extractivo-reducătoare ş i pre lucrătoare îşi capătă dimensiunile ei reale. încep înd di n sec. I X — X seconstată în regiuni le extracarpatice o creştere considerabilă, în raportcu s i tuaţia din epoca precedentă, a preocupărilor de extracţie, reducereşi prelucrare a meta lu lu i de bază, a f i e r u l u i . Aproape că nu existăaşezare omenească d intre cele cercetate în care să nu fie atestată p r e ocuparea unor locuitori din aşezare de a extrage şi reduce minereulde f ier şi apoi a-1 prel uc ra ; dovada o co nst itu ie num eroasele vestigii

ale acestor operaţiuni tehnice (fragmente de minereu, bucăţi de zgură.,părţi din cuptorul de redus, deşeuri de la prelucrare etc.) J 3 . O mare pondere p r in t r e obiectele şi uneltele realizate de aceşti meşteri o aveauune ltel e agr icole : brăz dare şi cuţite de plug, coase, seceri, săpăligi.cosoare etc. Creşterea numerică a acestor unelte ş i instrumente agrare începînd d i n sec. I X — X se reflectă în numărul m are de depozite de asemenea unelte descoperite pînă acum atît la est cît şi la sud de Carpaţi 3 4 .

Baza documentară a cercetărilor noastre o constituie menţiunilereferitoare la agr icul tura de la Nordul Dunării cuprinse în izvoarelescrise (bizantine mai cu seamă) şi d i fer i te materia le care reflectă îndele tn ic ir i le agrare (unelte agricole în special) descoperite cu pr i le julsăpăturilor arheologice efectuate în numeroase aşezări extracarpatice 3 5 .

Cu aceste determinări să încercăm, în continuare, să reconst i tuimpe baza materia le lor in format ive mai sus-pomenite tabloul îndeletnic ir i lor agrare în accepţiunea lor largă, începînd cu cele mai dezvoltate.

I . Cultura plantelor cerealiere. Cul tura cerealelor deţinea un roldeosebit de important în cadrul economiei ţărilor române, deoarece easta la baza obţineri i produselor necesare alimentaţiei populaţiei, a creşt e r i i ani mal elo r ; totodată, ea furniza materie primă pentru unele ac t i vităţi „industriale".

n 3 N. Maghiar, Şt. Olteanu, Din is tor ia mineritului în Români a, Bucureşti, .1970, cap. I.

: w

A s u p r a acestor depozite vom reveni mai jos.• a Evi den t că mater ialul informativ de care dispunem, incomparabil maibogat şi variat decît în trecut, n u este încă suficient pentru rezlovarea defini tivaa problemelor pe care le ce rc et ăm ; unele izv oare n u sînt destul de concludentepentru a trage, pe baza lor, încheieri general valabile. In săpăturile arheologice,de pildă, reprezentarea celor două ramuri principale ale agriculturii (cultura cerealelor şi creşterea animalelor) este neproporţională în raport cu importanţa pe carea avut-o datorită faptului că vestigiile creşterii vitelor au fost într -o măsură multma i mare conservate. O situaţie diferită o prezintă vestigiile culturii cerealiere :uneltele agricole, produsele cerealiere, numai în rare cazuri au putut ajunge pînăîn zilele noastre. D in acea stă cauz ă ni se pare eronată încercarea de a stabili ponderea uneia sau alteia dintre cele două ramuri pe baza reflectării lor în vestigiileculturii materiale

www.mnir.ro



46 ŞTEFAN OLTEANU

Cele mai importante plante cerealiere erau g r i u l şi meiul , culturicare p r i n natura şi ut i l i tatea lor variată pr ezentau o impor tanţă economică deosebită. De gradul de dezvoltare a producţiei cerealiere depinde

întregul avînt al agriculturi i .Cercetarea p rob lemei c u l t u r i i cerealelor pentru hrana oamenilor şi

animalelor presupune mai întîi cunoaşterea principalelor lucrări tehnice

agrare (aratul, semănatul, recoltatul) , a evoluţiei principalelor i n s t r u mente agrare cu a ju torul cărora se efectuau muncile agricole. Un rolimportant revenea uneltelor de arat, p lugului cu principalele sale piese :brăzdar şi cuţit. Singurele izvoare care ne pot procura date în aceastăprivinţă sînt materialele arheologice (brăzdare şi cuţite de plug) scoasela iveală în u r m a cercetărilor întreprinse odată cu naşterea celei mait inere r a m u r i a arheo logiei : arheolog ia medie vală. T i m p de 25 de aniaceastă ramură a arheologiei româneşti a adus în cîmpul cercetării unbogat şi valoros număr de instrumente de arat pe baza cărora se potface astăzi o serie de consideraţii referitoare la tehnica aratului . N u m eroasele depozite de asemenea unelte din epoca la care ne refer im, descoperite pe întreg t er i tor iu l României, ridică probleme deosebit de imp o r tante, puse pentru prima oară acum, asupra cărora vom stăruimai departe.

O mare însemnătate prezintă brăzdarele, cuţitele de plug şi o t icu-r i le descoperite izolat sau în complexe cu alte unelte agrare sau obiectede altă natură datînd din sec. I X — X I V . Uneor i asemenea brăzdare formează veritabile depozite, cîte 6—7 exemplare la un loc, cum e. depildă, depozitul de la Dragoslăveni (jud. Vrancea) : 7 brăzdare de t ipologii var iat e (asupra căro ra vo m rev eni m ai jos) , 2 cuţite de plug,2 o t i c u r i 3 B . A l t e exe mp lar e di n aceeaşi perioadă s-au descoperit la

Radovanu ( jud . I l fov) 3 7 , la Bîr logu ( jud . A r g e ş) 3 8 datînd di n sec. al X-l ea ,la Dinogetia şi Capidava (sec. I X — X I I ) 3 9 , la Bîtca Doamnei (sec. X I I —

X I I ) 4 0 , precum şi în alte numeroase localităţ i 4 1 .3 0 M. Comşa, Gh . Constantin escu, Depozitul de unelte ţi arme di n epoca

feudală timpurie descoperit la Dr agoslăv eni, în S C I V , 1969, nr. 3, p. 425—435.3 7 M . Co m şa , ο . Gheannopoulos, Unelte ţi arme di n epoca feudală timpurie

descoperite la Radovanu (jud. I l fov), în S C I V , 1969, nr. 4, p. 617—620.3 8 I . Nania , Săpătur il e de la Bîrl ogu (jud. Ar geş), com uni car e la cea de a

I l I - a sesiu ne şti inţi fic ă a Muze elor , dec emb rie 1966.3 9 Gr . F lorescu şi colab. , Capidava. Monografie arheologică, vol. I , Buc ure şti

1958, p. 141 şi urm. ; M aterial e, V , p. 575, fi g. 8 ; Materiale, V I I I , p. 694 ; V. Cana-rache, Unelte agricole pe t eri t ori ul Republi cii Popul are Române în epoca veche,

în S C I V , an. I. (1950), nr. 2, p. 103—104 ; G h . Şte fan şi colab., Dinogetia, I , B uc ureşti, 1967, p. 58—62.

''" C. Măta să , I . Zamo ştea nu, M. Zamo şte anu, Săpături le de la Piat ra Neamţ,

în M aterial e, V I I , p. 346 şi ur m. ; S. Sco rpa n, L'ensemble archéol ogi que féoda l e deBît ca Doamnei, în „D ac ia ", 1965, p. 422 şi ur m.

4 1 L a Băn ea sa — Bucu reş ti, sec. al X- le a (inedit) ; la Surd uleş ti (Roşioriide Vede), sec. X — X I I I (M aterial e, V , p. 702, 706) ; la Pă cu iu l lu i Soa re, sec . alX I - l e a (Materiale , V I I I , p. 718, fig. 8/3) ; la Bu de şt i ( Vr an ce a) sec . al X - l e a (in edit) ;la Suceava probabil în sec. X I — X I I I (inedit) ; la Mu rg en i şi 23 Augu st d in sec.X — X I (Gh. Co m a n, Cercetări arheologice în sudul M ol dovei cu pri vi re la sec. X—XI,

în S C I V , 1969, nr. 2, p. 287 şi urm.) ; la Ploieşti-Triaj (V. Canarache, op. cit., p. 98) ;la Ciurelu — Bucureşti (M aterial e, V I I , p. 660) ; la Ta iţ a, în apro pier e de Mă ci n,datînd din sec. X — X I I I (inedit la Muz eul din Con sta nţa ) ; la Măn ăst ire a Liş cov(jud. Vaslui) din sec. a l XI - le a (Dan Gh. Teodoru, Cont ri buţii la cunoaşt erea cul

tur i i Dr i du pe ter i tor iu l M oldovei , i n S C I V , 1968, nr . 2, p. 265, fi g. 24/10).

www.mnir.ro




N u putem stărui acum asupra detali i lor p r i v i n d evoluţia tehnicăa acestor unelte de arat în decursul sec. X — XIV ; s înt necesare pentruaceasta numeroase observaţii de laborator, singurele în măsură să permită consideraţii. Prezenţa acestor instrumente enumerate mai sus ridică

însă o serie de probleme nu mai puţin importante pe care intenţionămsă le punem în discuţie, fără a emite pretenţii de completă e luc i dare a lor.

Se impune în pr imul r i n d constatarea vizînd înmulţirea acestorunelte de arat începînd, aproximat iv , din sec. IX—X. atît la est cît şi lasud de Carpaţi. Cu toată rezerva pe care trebuie să o păstrăm, rezultatădin s tadiul actual al cercetărilor pentru epoca cuprinsă între sec. I V —X I V . precum şi din prezenţa fortuită în aşezări a uneltelor de arat— uzate sau pierd ute —. marea lo r maj ori tat e f i i n d conştient evacuatespre a fi folosite în continuare, nu putem să nu subliniem observaţiap r i v i n d înmulţirea acestor obiecte începînd din sec. IX—X în raport cuepoca anterioară. Această constatare corespunde de a lt fel altor două

fenomene contemporane pe care le-am a m i n t i t mai sus şi cu care seaflă în strîns ă le gătură : pe de o par te cr eşte rea sensibi lă a populaţieiextracarpatice a cărei alimentaţie reclama. în chip firesc, sporirea vo lum u l u i produselor cerealiere, iar pe de alta. ca o condiţie a creşteriiposibilităţilor de realizare a producţiei agrare, o mai intensă valorificarea surselor de materie primă (a f ie rului ) pentru confecţionarea uneltelorde arat. Aceste fenomene, reciproc condiţionate, reprezintă caracteristiciesenţiale ale procesului general de dezvoltare a societăţii româneşti dinvremea amintită.

O altă constatare p r i v i n d t ipologia brăzdarelor de fier cunoscutepînă în prezent prilejuieşte unele consideraţii ştiinţifice de maximă

importanţă p e n t r u permanenţa poporului nostru. Este vorba de fenomenul legic de coexistenţă pe o perioadă de t i m p cuprinsă într e sec. I I Işi X a brăzdarelor de fier de t i p u l aşa n u m i t dacic cu cel roman. Deşis u p e r i o r 4 2 . brăzdarul de tip roman introdus la nordul Dunării odatăcu venirea aici a romani lor , acesta η-a putut să înlocuiască d in tr -o datăbrăzdarul tradiţional, dacic, care în anumite zone geografice corespundeamai bine condiţiilor pedo-climatice existente. Aşa se explică folosireapînă în sec. al X-lea. mai cu seamă pe t er i tor iu l Dobrogei. a brăzdarelordacice ca cel de la Ca pid ava sau de la Taiţ a ; este vorba de o transpunere pe plan tehnico-agrar a procesului de permanenţă a unor tradiţiiale vechilor locuitori ai Daciei.

Pe plan european această epocă reprezintă vremea căutărilor unorfo rm e evoluate de brăzdare cu un randament superior. In regiunileextracarpatice primele atestări ale acestor încercări de tranziţie cătrebrăzdarele numite asimetrice (adică lucrătoare numai pe o parte, lucrupentru care aripa lucrătoare este considerabil mărită) 4 3 , se constată

înc epîn d din sec. al X-lea. Deşi n u poate f i vorba înc ă de pe acum de

/, :) S p r e deosebire de brăzdarele simetrice folosite pînă în sec. al X-lea, care

au a r i pi l e egale, gen rariţă.

www.mnir.ro



48 ŞTEFAN OLTEANU

folosirea p lugului în sensul real al cuvintului v , apariţia în depozitul dela Dragoslăveni (Vrancea) şi de la Mînăsti rea Lişcov a unor tendinţede modificare a brăzdarului acţionînd cu o singură latură lucrătoareeste edificatoare în ce priveşte căutarea noului . Este vorba de uneleexemplare d in depozitul a min t i t care prezintă aripa dreaptă mărită şicu evidente u rm e de folosire intensă numai a acestei părţi. In acest fel

se face dovada, p r ima cunoscută pînă în prezent, că începînd din sec. alX-lea brăzdarele simetrice încep a evolua către forme asimetrice, faptcare marchează o importantă etapă în dezvoltarea tehnic i i agrare ' i 5 .P e n t ru t e r i t o r i u l Moldovei şi al Ţării Româneşti acest început t i m i d derealizare şi folosire a brăzdarului asimetric va căpăta o mare extindere

începînd din sec. al XV-lea cînd alţi factori de altă natură vor reclamaperfecţionarea acestui t ip de brăzdar şi generalizarea l u i concretizată în apariţia p luguri lor g r e l e 4 6 . Acest început de transformare a p r i n cipalei piese a p l u g u l u i , de adaptare la noile cerinţe ale societăţii, se

înscrie în contextu l celorlalte fenomene constatate asupra cărora amstăruit mai sus, confirmînd, odată mai mul t , însemnătatea momentulu i

de trecere la cel de- al I I - lea mi len iu pentru societatea de la est şisud de Carpaţi.

V l Se conside ră că folosirea brăzdarului asimetric deter mină momentul apariţiei plugului propriu-zis. In legătură cu definirea tipurilor de pluguri (aratrucu plaz şi făr ă plaz , plug etc.) a se vedea : A. Haudr ico urt, M. De lam arr e, L'Homme

et la charrue a trav ers le monde, Pa ri s, 1955 ; V. I. Dovj enok , 3eMAepo6creo dpee-

Hboû Py cuû (do X I I I cepednnu CT.) K i e v , 1961 ; U. Bentzien, Haken und pflug. Vinevolks zundl i che Unt ersuchung zur Geschicht e der Produkt i onsinst rumente in Gebietzw ischen unterer Elbe und Oder, Ber lin , 1970 ; H. Lo wmi an sk i, Le probleme dutournant dans l a culture du sol ches les sl av es à l 'époque du haut M oyen Age,in „Kw art aln ik Hystory Kul tu ry Mater ialn ej", 1964, nr. 3, fasc. Supl . p. 499 şi urm. ;pentru clasificarea instrumentelor de a r a t a se vedea : Fr. Sasch, Proposal for t he

classifi cation for preindustr i al ti l l ing implements, în „Too ls et till age" , vol. I, 1,

1968 ; S. A. Tokarev, 9TH0apad >un napodoe CCCP, Mosc ova, 1957 ; L . Duk ov. 3eM Aede- Aucreo u 3eM edeACKure ot ceAesun ορτ ιίΛ β EoAeapcKure 3euu npe3 amuHKOCTra, in H see- CTUH πα STHoepadw cun HHCTUTI/T U Myseă tom. 8, 1965 ; J . Ku dr n ac , Citeva date noi

despre agricultura la slavi, în Arheologia Modovei, I,

Deosebirea calitativă între brăzdarul simetric şi asimetric constă în posibilitatea de mărire a suprafeţei lucrătoare şi de întoarcere a brazdei cu ajutorulbrăzdarului asimetric, lucruri care nu se pot realiza cu brăzdarul simetric, aceastadoar scormonind într-o parte şi alta p ămî ntu l. Mai cu se am ă real izar ea înto arcerii brazdei marchează o etapă importantă pe l in ia spor irii cant ităţi i cerealelordatorită creşterii proprietăţilor nutritive ale pămîntului.

w Apar iţi a plugulu i greu (brăzda r asimetric mu lt mărit pe o aripă lucr ătoare) a fost inf luen ţat ă puterni c de unele reali zări tehnice important e, cu m arfi , de pildă, posibilitatea elaborării oţelului de bună calitate. Remarcăm că anali

zele chimice şi metalografice efectuate asu pra unor piese de uz casni c medie valelucrate local au demonstrat că pe teritoriul Sucevei se trecuse în sec. al XV-leala elab orarea unu i oţel cu cali tăţi superioare, cu m a r e rezistenţă la uzură, obţinutprin aşa numitul procedeu de cementare. în această lumină, brăzdarele de tiproman întîlnite frecvent în sec. X — X I V lucrate din fier masiv tocmai pentru acompen sa cali tăţi le unu i oţel superior (vezi band ajel e de fier aplica te ca urma rea uzuri i părţii luc răt oare a brăzdaru lui, cara cter ist ică gener ală valabilă — L.Schmidt , Anti ke und M it telalt er l i che Pflugscharen i n Ost erreich, în „Arc heol ogiaAust r iaca" , caiet 19/20, Vi en a 1956, fig. 4 ; V. I. Dov jen ko, op. cit., p. 31 ; Ζ . P o d -w i n s k a , Technika i prawi voii w Polsca sredniow iecznej, W r o c l a w - W a r s z a wa - K r a -kov, 1962, p. 191, fig. 104) cedează locul, începînd din sec. al XV-lea, brăzdarelorasimetrice cu o formă mai sveltă, elegantă, cu mai m a r e rand amen t, realizatep ri n procedeul tehnic amintit.

www.mnir.ro




I n contextul european, regiuni le de la Dunărea de Jos se înscriupr intre zonele cu vechi tradiţii în cul tura pămintului şi în evoluţiauneltelor agrare. Cele mai vechi brăzdare cu tendinţe asimetrice caracteristice p lugului propriu-zis apar in primele secole ale e.n. (în Anglia

în sec. I I - I I I - I V ; în R. S. F. Iugoslavia în sec. al I I I - lea ) . Ele apar înzona nordică cu sol umed şi dur. In I m p e r i u l Roman ele apar în pro

vincii le europene de nord, din brăzdarele simetrice romane p r i n e l imi narea unei a r i p i 4 7 . Din sec. IV-—V încep să apară asemenea brăzdareşi mai la nord ( în G erm ania, Polon ia) ' , 8 . I n secolele următoare sîntatestate şi in alte părţi (Bulgaria, Austr ia , Cehoslovacia, Rusia) / , < J . Dupăcum am văzut, între Carpaţi şi Dunăre brăzdare asimetrice certe aparla sf îrşitul mi leniu lu i I . Ex ist ă însă une le exem pla re datînd d in sec.I I — I I I simetrice de tip roman care prezintă una din l a t u r i mult maiuzată, cum e, de pildă, cazul brăzdarelor de la Tei, Băiceni, Buţuluc,sec. I I I — I V 5 0 . Credem că aceste observaţii ne îndreptăţesc să afirmăm,ca o ipoteză de lucru, că sîntem în faţa unor îndepărtate începuturi defolosire numai a unei s ingure l a t u r i a brăzdarului, p r i n apăsarea pe osingură parte în vederea realizării unei arături mai bune (eventual prin

întoarcerea brazdei). Dar dacă acestea sînt doar începuturi îndepărtate,nu numai pentru t er i tor iu l României, ci şi pentru celelalte ţări europene, adevărata placă turnantă în domeniul tehnic i i aratului a constitu i t -o începutul mi leniu lu i al I I - l ea , cînd brăzdarul asimetric se perfecţionează ; este vremea cînd documentele scrise consemnează termenulde p lug propr iu-z is 5 I .

O precizare se impune, care, departe de a constitui o justif icarepentru decala jul tehnic d intre ţările române şi cele europene, minimde a lt fel , este necesară pentru înţelegerea deplină a evoluţiei tehniciibrăzdarelor de plug. Solul ţărilor române de la sud şi est de Carpaţi aprezentat şi prezintă, în mare parte a cîmpiei şi podişului, calităţi n u t r i

t ive excepţionale care nu se întîlnesc decît în puţine zone europene. Inaceste r eg iuni deosebit de fer t i le , procesul tehnic în domeniul producţiei agrare a putut f i mai lent , produsul cerealier necesar alimentăriiputîndu-se realiza în condiţii tehnice tradiţionale. Această par t icu lar i tate s-a constatat şi în cadrul I m p e r i u l u i Ro ma n ; cău tăr ile de noisoluţii tehnice pentru sporirea producţiei au avut loc în părţile nordiceale imper iu lu i cu soluri dure, umede. In zona mediteraneană s-a menţ inut tehnica t radi ţ ională 5 2 . Aceeaşi stare de lucrur i s-a petrecut şi în

4 7 M . B e r a no v a , Hromadny nălez orebniho năradi ze Smolnice ă problematika

oradla ν cechâch ν dobe hradistni, în „ Pa m â tky archeologicke", L I X (1968), nr. 2,p. 537—538.

4 8 J . W i e l o w i e j s k i , Recherches sur l' agricult ure ant ique..., în „K w. Hist. Kul t .Mat .", 1964, (Er gon I V ) , p. 648 ; ve zi şi „Kw. Hist. K u l t . Mat", 1955, nr. 1, p. 153—165.

4 9 J . K u d r n a c , Cît eva date no i despre agricultura la slavi , în Arheologia Mo l dovei, I ; H . Lo w m ia ns ki , Le probleme..., în op. cit, p. 499 şi ur m. ; ve zi şi KratkieSoobşcenie, 1954, p. 116, fi g. 51.

5 0 Aceste observaţii apar ţin cercetă torului V . Neam ţu, care l e - a consemnatîn lucrarea sa de doctorat in t i tu la tă Tehnica producţiei agricole în M oldova şi ŢaraRomânească în epoca feudală. Cont ri buţie la dezvoltarea producţiei cerealiere pînăîn sec. a l XVI I I -l ea (ms).

5 1 A. Haudricurt , M. Delamarre , op. cit., p. 46, 351 ; Jacques le Goof, Il BassoM edioevo, Mi la no , 1967.

5 2 H . Lo w m i a n sk i , op . cit., p. 499 şi urm.

www.mnir.ro



50 ŞTEFAN OLTEANU

zona Dunării de Jos. In regiuni le cu cernoziom a continuat să se fo losească pînă tîrziu brăzdarul tradiţional simetric. Deşi cele t re i brăzdaredescoperite în di feri tele localităţi de pe t er i tor iu l Moldovei şi ŢăriiRomâneşti nu sînt edificatoare pentru a avansa o anumită concluzie(sînt necesare ample cercetări in această privinţă), considerăm aprioriccă încercările de găsire a n o i i modalităţi tehnice în perfectarea p r i n c i

palei piese a p lugului au avut loc în zonele cu soluri mai sărace subaspect n u t r i t i v (zona colinară de exemplu). F i i n d însă o prezumţie,rămîne ca cercetările să in f i r me sau să o confirme.

Pe această bază documentară, se pot face oare unele consideraţii în ce priveşte t i p u l p lugulu i fo losi t pe t er i tor iu l extracarpatic în sec.X — X I V ? N u v r e m să intrăm aici în detali i p r i v i n d d isputa istoricilor

în legătură cu evoluţia ace st ui inst rument de arat de-a lungul veacur i lor . Majoritatea cercetătorilor, români sau străini, admit următoareaevoluţie : arat ru (plug p r i m i t i v t r iunghiu lar sau patrulater ca formă,cu plaz sau fără plaz) utilizînd brăzdare simetrice (dacic sau roman) şicuţit e în unele c azu ri ; p lugul propriu-zis avînd ca particularităţi funda

mentale brăzdarul asimetric cu cormană şi cuţit şi, în general, cu rotile( a v a n t r e n ) 5 3 . Evident că această schemă rămîne totuşi didactică, p r o cesul evolut iv f i i n d în realitate deosebit de complex în sensul coexistenţei unor elemente ale p lugului p r i m i t i v (aratru) cu cele al e pluguluipropriu-zis. Au fost zone geografice care p r i n condiţiile pedo-climaticeau menţ inut ut i l izarea a r a t r u l u i o foarte îndelungată vreme, acestapreluînd unele particularităţi tehnice ale p lugului propriu-zis . I n acestcontext trebuie să admitem, de asemenea didactic, existenţa unei epocide tranziţie tehnică de la arat ru la p lug care, după datele prezentatemai sus ar corespunde pe p lan european cu sec. I I I — X I / X I I . Pentrut er i tor iu l României această epocă corespunde cu sec. I V — X I V . Cumarăta acest t ip de p lug este greu de precizat. Există însă, aşa cum am

văzut mai sus, unele elemente ca, de pildă, brăzdarul simetric cu t endinţe de modificare a l a t u r i i lucrătoare (în sensul măririi ei în daunaceleilalte) , fapt care presupune ataşarea cormanei pentru răsturnareabrazdei. Intrucît unele brăzdare prezintă uzări mai pronunţate pe laturadreaptă, altele pe cea stingă, s-a prusupus existenţa unei cormane schimbătoare, mobile care putea fi ataşată pe ambele părţi ale uneltei dearat în funcţie de sistemul de arătură. As t fe l , s-a născut în l i teraturade specialitate noţiunea de plug simetric cu cormană schimbătoare,caracteristic perioadei de tranziţie de la arat ru la p lugul propriu-zisp r in excelenţă asimetric 5 4 . P r in brăzdarele de la Dragoslăveni şi Mănăs-

5 3

Vezi recenta lucrare

: U. Bentzien, Haken und Pflug. Eine wolkskundlicheUntersuchung zur Geschichte Elbe und Ode r , B e r l i n , 1970.5 4 Pentru întreaga discuţie în legătură cu tipurile de plug de-a lungul veacu

rilor, a se vedea u r m ă to a r e le s tudi i recente unde se redă î ntr eag a bibliografie :N. Edroiu, P . G y u l a y , Evoluţia plugului i n ţări l e române în epoca feudală, în „Ac taMusei Napocen sis", 1965, I I I , p. 307—344 ; V . Neamţ u, Contribuţi i la problemauneltelor de arat în perioada feudală în Arheologia Moldovei, 1966, I V , p. 293—316 ;idem, Contri bution a l 'étude du probleme des instruments aratoi res ut i l i sés auM oyen Age en M oldavi e, în „Rev. Ro um . d' Hi st " , 1967, V I , nr. 4, p. 533—552 ;N. Edr o iu , Bibli ografia referit oare la is tor ia instrumentelor de arat ut il izat e înagricultura ţări lo r române, în „Studia Universitati s Bab eş- Bol yai " , seria Historia ,1970. X V , nr. 1 ; Ν. E d r o i u . Despre apariţia plugului în ţăr i l e române, în „T err anostra", vol. II (1971), p. 95—117.

www.mnir.ro




tirea Lişcov, acest t ip de plug se apropia foarte mult de p lugul asimetric,astfel că putem considera epoca sec. X — X I V etapă importantă şi în cepriveşte evoluţia tehnică a p lugului către forma lui superioară.

Dar dacă brăzdarul asimetric al p l u g u l u i , sau , , f ierul lat" cum senumeşte el în documentele noastre medievale, evidenţiază mai multcaracterul intensiv al c u l t u r i i cerealiere, celelalte piese al e p lugului ,

cuţitul („fier l u n g " în documente) şi ot icul reliefează mai m u l t caracterul extensiv al cultivării ogoarelor. Cuţitul şi ot icul se leagă în pr imulrînd de extinderea suprafeţelor arabile în dauna ţelinei şi a pădurii.Acest proces a fost permanent după cum ne indică prezenţa cuţituluide plug încă din epoca d a c i c ă 5 5 .

Începînd din sec. al X-lea însă, se constată o înmulţire a număru l u i acestor piese la est şi sud de Carpaţi 5 6 . Asemenea piese s-audescoperit la Bîrlogu (sec. al X-lea) 5 7 , la Dragoslăveni (sec. al X-lea) 5 8 ,la Radovanu (sec. al X-lea) 5 i ) , la Capidava (sec. Ν — X I ) 6 0 , la Ciurelu 6 1 ,la Murgeni şi 23 August (sec. Ν — X I ) 6 2 , la Ploieşti-Triaj (sec. X — X I I I ) 6 i ) ,la Păcuiul lui Soare (sec. al XI- lea) 6 4 . la Bîtca Doamnei (sec. X I I —

X I I I ) 6 5 , la Suceava ( sec . a l XIV- lea) 6 6 . Pe baza acestor date, pe careoricît le-am pune pe seama hazardului, rămîne loc totuşi şi pentru concluzia înmulţirii numărului lor în raport , am spune, direct proporţionalcu numărul brăzdarelor şi, ca urmare, a sporului de populaţie constatat

în aceea vreme, v i t a l interesată în creşterea v o l u m u l u i de cereale.

D in t r e lucrările agricole următoare aratului , vestigii ma i nu meroase d in epoca t impur ie a f eudal ismului a lăsat recoltatul cerealelor.Principalele unelte de recoltat cerealele erau secerile, coasele şi cosoa-rele. Unele d intre aceste piese au ajuns pînă în zilele noastre, întregisau fragmentare, descoperite f i i n d cu p r i le ju l săpăturilor arheologiceefectuate în d i fer i te puncte de pe t er i tor iu l de la est şi sud de Carpaţi,

de pildă, la Dinogetia6 7

, Păcuiul lui SoareS 8

, I zvorul ( I l f o v )6 9

, Dridu

ΓκΓ> R. Vulpe , La c iv i l i sa t ion dace..., în „D ac ia ", 1957, fig. 3/1 ; I. Crişan, înMuzeul Brukental, „Studii şi comunicări" , 12, Arheologie-istorie, Sibiu, 1965, p. 214,fig. 1/16 ; 2/10 ; Mat eri ale, V I I I , p.86.

M E v i d e n ţ a aceasta se referă la stadiul actual a l cercetărilor .5 7 I. Na ni a, op. cit.M M. Comş a, Gh . Constanti nescu, Depozitul de unelte şi arme di n epoca

feudală timpurie descoperit la Dr agoslăv eni, în S C I V , 1969, nr. 3, p. 425 şi urm.M M. Comşa, E . Gheannopoulus, Unelte şi arme di n epoca feudală timpurie

descoperite l a Radovanu (jud. I l fov) în S C I V , 1969, nr . 4. p. 617 şi ur m .

'* > Mat eri ale, V I I I , p. 694.(il

Mat erial e, V I I , p. 660.0 2 G h . C o m a n , Cercetări arheologice..., în op. cit., p. 287 şi urm.1 : 3 V . Ca na r a che , op. cit., p. 98.

'' Α Materiale, V I I I , p. 718, fig . 8/3.m C . Mătasă şi colab., op. cit.

1 ) 6 S C I V , an. VI (1955), nr . 3—4, p. 757 ; „D ac ia ", 1965, p. 453, fig . 7/5." Mat eri ale, V I I , p. 592 ; S C I V , an. IV (1953), nr. 1—2, p. 249, 251 ; Gh. Şte

fan şi colab., Dinogetia, I, p. 58—60.

>* Mat eri ale, V I I , p. 605.m B . Mitrea , Unele probleme în l egăt ură cu necropola pr efeudală de la Izvo

rul (r. Giurgiu), în S C I V , 1967, nr. 3, p. 449.

www.mnir.ro



52 ŞTEFAN OLTEANU

( I l f o v ) 7 0 , Poieneşt i (Vas lui ) 7 l , Răducăneni (Vas lui ) 7 2 , Bîtca Doamnei(8 seceri şi 6 coase) 7 a , Coşna-Floreni (Suceava) 7 4 , Zimnicea 7 5 , Rîpa Bărboşilor 7 6 , Dragoslăveni (5 seceri) 7 7 , Caste lu Constanţa) 7 8 . In unelepuncte ca, de pildă. Celei 7 9 ut i l izarea coasei este atestată indirect pr inprezenţa nicovalei de bătut coasa. Toate aceste mărturii confirmă efectuarea de către locuitori i de pe t er i tor iu l Moldovei şi al Ţării Româneşti

a lucrării f inale a ogorului , recol ta tul , cu a ju torul principalelor unelte :seceri, coase, cosoare. Intrucî t asemenea piese au fost folosite încă dinepoca f i e r u l u i , şi în lipsa unor cercetări de laborator asupra fragmentelor conservate, nu putem, în s tadiul actual al cercetării, să surprindemo evoluţie tehnică spectaculară în sec. X—XIV. Singura consideraţiecare s-ar putea face ar fi cea referitoare la prezenţa lor mai numeroasă

în această v reme în raport cu epoca precedentă, observaţie care s-ar înscrie, cu aceleaşi semnificaţii , în cadrul constatărilor generale prezentate mai sus.

Descoperirea pe t er i tor iu l patr iei noastre a unor depozite de unelteagrare ca brăzdare, coase şi seceri în p r i m u l rînd (constatarea depăşeşte

hotarele ţării noastre, ea f i i n d valabilă şi pentru alte ţări europene)ridică o problemă extrem de importanţă pentru aprecierea g radului deorganizare socială a producţiei agrare în sec. X—XIV. Fără a i se acordaprea mare atenţie, această chestiune a rostului social-economic al acestordepozite a preocupat şi pe înaintaşii noştri, mai m u l t pentru a da oexplicaţie acestei „curiozităţ i" . U n i i d intre cercetători, chiar din zilelenoastre, au încercat să explice prezenţa acestor depozite p r i n a le considera ateliere de meşteşugari. Aceasta este concluzia pentru depozitulde unelte agrare descoperit la Dragoslăveni (Vrancea), ca şi pentru u nalt depozit de la Radovanu. A u t o r i i acestor descoperiri au considerataceste depozite drept inventarul unor bogate ateliere de fierărie. Varietatea de obiecte şi unelte care alcătuiesc conţinutul acestor d e p o z i t e 8 0 ,i-a obligat pe autori (în ipoteza existenţei a te l ieru lu i de fierar) să conchidă asupra slabei specializări a acestor f i e r a r i şi, totodată, să subl i nieze dezvoltarea sensibilă a prelucrării metalelor şi a a g r i c u l t u r i i 8 1 .O primă obiecţie împotriva acestei interpretări a depozitelor amintite

7 0 Materiale, V I I I , p. 664 ; Eug. Zaharia, Săpăturile de la Dr idu. Contri buţiel a arheologia şi istoria perioadei de formare a poporului român, Bu cu re şt i, 1967,p. 135—149, 163—165.

7 1 V. Cana rach e, op. cit., 103—104.7 2 Materiale, V I I , p. 726.7 3 C . Mă ta să şi colab., op. cit., p. 346 şi urm.7 4 Inedit.7 5

Istor ia României, vo l. I I , p. 286.7 6 Inedit.7 7 M. Comşa, G h. Constantin escu, op. cit.7 8 Materiale, V I I , p . 651—652.7 9 M aterial e, V I I , p. 487—488.8 0 U ne l te agrare (7 brăzdare, 2 cuţite plug, 2 oticuri, 5 seceri, 1 coasă, 5 sâpă-

ligi, 3 r a m e hîrleţ), unelte de fierărie (2 nicovale, 7 cleşti de fierar, 2 ciocane),arme ş i piese de harnaşament (topoare c ă t ă r ă m i etc.), obiecte de uz casnic (torţişi cercuri de fier provenind de la clădiri de lemn etc.).

8 1 M. Comşa, Gh. Constantinescu, Depozitul de unelte şi arme di n epocafeudal t impuri e descoperi t la Dr agoslăv eni (jud. Vrancea) în S C I V , 1969, nr. 3,p. 434 ; M. Comşa, ο . Gheanopoulos, Unelte şi arme di n epoca feudală timpurie

descoperite la Radovanu (jud. Ilfo v, în S C I V , 1969, nr. 4, p. 619—621.

www.mnir.ro




o constituie lipsa completă a vest igi i lor de prelucrare a metalelor pecare în mod normal le conţine orice activitate de acest gen : zgurămetalică de la prelucrarea buretelui metalic, deşeuri, piese nefinisatesau în curs de prelucrare etc. Chiar şi în cazul în care am admite căasemenea colecţie de obiecte a fost ascunsă cu p r i l e j u l unor tulburărisocial-politice, astfel de vestigii , mai cu seamă piese nefinisate, nuputeau l ipsi . De a lt fel , torţile şi cercurile găsite p rovin de la vasele

respective de l emn care au putrezit , el e nef i ind elaborate de meşterulatelierului pentru a f i u lter ior uti l izate. S ituaţia este asemănătoare şi

în cazul a l tor depozite ca, de pi ld ă, la Bîr logu ( ju d . Argeş), unde cant i tatea de unelte şi obiecte metalice cîntărea circa 400 kg 8 2 .

Care este, atunci , semnif icaţia acestor depozite de unelte şiobiecte ? Com para ţia cu tezaur ele mo net are şi de obiecte de preţ contemporane ne-ar putea duce, teoretic, la a accepta aceeaşi exp lica ţie :folosirea lor ca etalon de schimb. Prezenţa în aceste depozite a obiecte lor de mică însemnătate şi fără valoare intrinsecă a meta lu lu i (cătă-

rămi, cercuri de vase etc.) nu permite acceptarea unei asemenea i n t er pretări care vizează valoarea circulatorie a unor asemenea obiecte. Deaceea, credem că explicaţia trebuia căutată în procesul de organizare aproducţiei, în deplină concordanţă cu s tadiul de organizare socială acomunităţii de viaţă din acea vreme.

Ideea noi i explicaţii pe care o propunem ne-a fost sugerată deconţinutul unor acte- inventar d in tr -o epocă mai nouă, precum şi dean u m i t e tradiţii care s-au menţinut în unele zone agrare pînă în epocamodernă. Este vorba în p r i m u l caz de p r i m u l inventar de b u n u r i ma t e riale cunoscut pînă acum al unei mar i gospodării. Documentul dateazăd i n 25 noiembrie 1588 şi se referă la „bucatele" mănăstirii Galata. Semnificaţia largă a acestei noţiuni de „bucate" este redată la începutuldocumentului care arat ă : „Cic e (aici) catas tih de la mă nă st ir e de laGalata să se ştie de veşmintele beserecei şi de a rg intu şi de covoare şide bani şi de cai şi de cară şi de tot dobitocul şi de toate bucatele 8 J .P r i n u rma re , aceste b u n u r i pot fi împărţite în veşminte bisericeşti (alemănăstiri i ) , piese de podoabă lucrate din metale preţioase (aur, argint) ,icoane, precum şi b u n u r i cu caracter gospodăresc. Această ultimă categorie de bunuri materia le este diferenţiată în catastihul inventar îndouă subparagrafe 8 4 ; ea ne interesează în mod deosebit deoarece comparaţia pe care o vom încerca vizează această categorie. Ca bunuri sînt

inserate în aceste două subparagrafe : 8 talgere de p lumb, 23 căldări,4 gra t i i , 2 p irostr i i , 4 căldări mar i de bere, 6 sfredele, 4 hîrleţe, 9 fiarede ferestre, 2 cuie mar i de car, alte 4 cuie mai mici , 3 securi, 2 cîrlige

y l I . Nani a , op. cit .s ) Doc. priv. ist. Rom., veac. X V I , Λ, vol. I I I , p. 402—410.8'' A c e a s t ă deosebire din act credem că exprimă, de fapt, pe lîngă evidentul

carac ter diferit al acestor piese în raport cu celelalte (veşminte , icoane, odoare),particularitatea lor în legătură cu locul de păstrare în cadrul gospodăriei mănăstireşti (vom reveni mai jos asupra acestei chestiuni).

www.mnir.ro



54 ŞTEFAN OLTEANU

de magherniţă, 52 sape, 444 bucşe de oţel pentru fîntînă, 27 ..perce-pele" de lut, 2 cuţite „de mănăre", 2 p u t i n i de poame murate, 2 cociietc. Aşadar, p r in t r e ele un important număr de unelte agricole, meşteşugăreşti, obiecte de uz casnic-gospodăresc etc. Corespondenţa de conţinut dintre inventarul bunur i lor gospodăreşti ale Galatei şi inventaruldepozitelor pomenite ne îndreptăţeşte să acordăm acestora o semnificaţie

apropiată de cea a inventarulu i Galatei. Cu alte cuvinte, este vorba debunurile materiale cu caracter gospodăresc aparţinînd unei comunităţide viaţă agrare. In mai toate cazurile cunoscute, asemenea depozite aufost descoperite în cadrul unor aşezări sau în imediata lor apropiere.Observaţiile făcute cu p r i le ju l descoperirii depozitelor de la Dragoslăveni şi Radovanu n-au putut s tabi l i cu exactitate dacă aceste depoziteau fost îngropate spre a fi salvate de la o eventuală distrugere a lorsau se af lau în cadrul unei construcţii de un anumit caracter în care eleerau păstrate. Indi ferent de faptul că au fost sau nu îngropate, trebuiesă admitem că ele aparţineau nu unui s ingur indiv id , ci comunităţiide viaţă, grupulu i f amil iar , eventual, în cadrul sau în apropierea căreiaau fost găsite. Raportat la s tadiul de organizare socială din sec. X — X I I I .aceste bunuri din depozitele descoperite aparţineau mai degrabă grupuluifamil ia l sătesc devălmaş. într-un asemenea tip de organizare socială,principalele unel te agrare, meşteşugăreşti, arm e şi harn aşame nt, obiectegospodăreşti, erau ţinute în încăperi corespunzătoare. Obştea devălmaşesau g rupul f amil iar de la Dragoslăveni, de pildă, poseda un număr decel puţin 7 p l u g u r i 8 5 (în cazul în care numărul de brăzdare descoperiteste cel real), ceea ce exclude ipoteza apartenenţei lor unui s inguri n d i v i d ieş i t d in devălmăşie 8 B . Exemple de ţinere şi folosire a p r i n c i palelor unelte gospodăreşti ale comunităţii agrare sînt şi din sec. alXIX-lea şi chiar de la începutul secolului următor. Ele erau date înseama u nor m e m b r i ai obştei săteşti care le păstrau şi ţineau evidenţa

folosir i i lor de către ceilalţi membri .

L ' A G R I C U L T U R E A L ' E S T E T A U S U D D E S C A R P A T E S

P E N D A N T L E S I X e — X l V e S I È C L E S

— Résumé —

E n utilisant une série de données historiques et archéologiques, ainsi qu'une

vaste bibliographie , l 'auteur commence son étude cons acr ée à l ' investigation duproblème de l 'agriculture roumaine pendant les I X e — X l V e siècles sous l'aspectde la technique et de la production agraire, avec quelques questions de méthodologie concernant le sens et la signification de la notion d'agriculture. D'après lathèse exprimée, la notion d'agriculture comporte une large spher e : la cul tur e des

8 5 Un exemplu comparativ ni-1 o f e r ă documentele d in T r a nsi lv a nia . în t r eposesiunile pri mit e în 1181 de că tr e o mă nă st ir e de lîng ă Som eş sînt pomenite 33gospodării de slugi care posedă 12 pluguri (duodecim aratra) ; deci o aşe zar e formată din 33 de case fo loseşte pentru cultivarea ogoarelor 12 pluguri fDoc. priv. ist.Rom., C. Trans. , veac. X I — X I I I , vol . I, p. 6—8). L a Drago sl ăve ni cele 7 pluguriar fi revenit, păs trîn d propo rţi a, unei aşezăr i de circ a 20 case.

www.mnir.ro




plantes produisant des céréales (en général, de champ), l'élevage du bétail, laviticulture, la culture maraîchère, l 'arboriculture, etc. , branches entre lesquellesil existe des rapports de conditionnement réciproque, surtout entre la culture desplantes produisant des céréales et l'élevage des animaux, rapports qui ont assurél'équilibre de l'économie des pays roumains au cours des siècles.

D e ce point de vue, la population qui avait de telles occupations était unepopulation stable, sédentaire, ces activités étant incompatibles avec le mode de

vie des peuples nomades.O n ataque aussi d'autres prob lèm es en cet arti cle, tels que, par exempl e,ceux de l'évolution de la technique agraire, la signification historique des dépôtsd'utils agraires déc ouve rts , la production de céré ales , les types de culture prat iqués pendant le temps respectif, etc., en formulant des interprétations, dont beaucoup ont été pour la première fois mises dans le circuit scientifique de spécialité.

www.mnir.ro



VECHIMEA BUCUREŞTILOR

de acad C O N S T A N T I N C . G I U R E S C U

In lucrarea de sinteză Istoria Bucureştilor, apă rut ă în 1967, ară tamcă oraşul nostru are o vechime mult mai mare decît p r ima menţiunedocumentară sigură, aceea din 20 septembrie 1459. A f i r m a m anume, pebază de raţionament, că el a existat cu siguranţă în sec. al XIV-leaşi că. după toate probabilităţile, satul i l fovean Bucureşti, purtînd unnume străvechi şi general românesc — sate numite astfel se întîlnesc, în secolele X I V — X V I , atît în Oltenia, cît şi în Moldova ş i în Transilvania — devenise tîrg, adică ce nt ru de vîndut şi cum păr at produse încă

în ainte de întemeierea s tatului Ţării Româneşti, aşadar înainte dedomnia l u i Basarab I zis şi Negru Vodă Ar gum ent ele pe care mă înte-meiam erau de natură diferită. In p r i m u l rînd necesitatea pentru săteniiariei bine populate a I l f o v u l u i — descoperirile arheologice arată adevărate şiruri de aşezări omeneşti de-a lungul văii Dîmboviţei, a văiiArgeşului, a văii Sab aru lu i, a văii C ol en tin ei , a văii P asăr ii, a" văiiMostistei, precum şi o serie de aşezări din preajma lacuri lor Snagov şiCăldăruşani — necesitatea, zicem, pentru locuitori i acestei mulţimi desate de a avea un centru de unde să-şi poată procura sarea, necesarăt ra iului zilnic, şi acele unelte agricole indispensabile care erau secerileşi coasele, apoi topoarele, pre cum şi un m i n i m u m de fier pentru facerea

de cuţite, cosoare de vie, foarfeci de tuns lîna oilor, potcoave, cuie şiscoabe. Centru în care să poată, la rîndul lor, aduce spre vînzare p r i sosul produselor lor : am n u m i t grînele — grîu, orz, mei, ovăz —, apoiprăsila de vite, mar i şi mici, peştele bălţilor, mierea şi ceara prisăcilor,produsele laptelui, pieile argăsite, v inu l şi fructele lor etc. Acest centrutrebuia să fie situat într-o poziţie potrivită, egal depărtată de marginileregiunii pe care o deservea şi la o răspîntie de d r u m u r i , a drumuri lorcare, pornind de la vadurile Dunării şi „slonurile" sau „cherhanalele"bălţilor ei, se îndreptau spre ocnele de la deal şi apoi mai departe, pestemunte, spre oraşele Transilvaniei . Aşezarea Bucureştilor ilfoveni întruneatoate aceste condiţii. A c i se întîlneau d r u m u r i l e care veneau de laGiurgiu, Greaca, Olteniţa şi Mostiştea, mergînd spre deal şi munte, aci

poposeau carele cu peşte sărat şi proaspăt, precum şi acelea ale negus¬torilor cu marfă străină venind d i n Ba lc an i sau de la B ra şo v •'. Feno-

1 Constantin C. Giurescu, Istor ia Bucureşti lor, p. 45—47.- Ibidem.

www.mnir.ro



58 CONSTANTIN C. GIURESCU

menul nu e specific Bucu reştil or ; asemenea tîrguri sau centre de vîn-zare-cumpărare pentru populaţia satelor s-au format , în perioada dedinainte de întemeierea statelor, pe toată întinderea pămîntului românesc, în tustrele ţările. Aşa se explică întemeierea Tîrgoviştei, Cîmpu-lungulu i , a Buzăului, a Tîrgu-Jiului, a Rîmnicului Vîlcii şi a altor tîrg u r i d in Ţar a Românea scă, a Bîrladul ui, Tîrgului Pu tne i, Bacăului,

Iaşilor, Sucevei, Lăpuşnei, Orhe iului şi a altora la fel din Moldova,precum şi a Tîrgului Mureş, a Făgăraşului, a Albei I u l i i sau, cum îispunea poporul , a Bălgradului, a Devei, a Băii Mar i şi a altora asemeneadin T ra ns i lv a nia 3 .

Aşadar, argumentul p r i m pentru vechimea Bucureşti lor este acelade caracter economic : necesitatea locu i tor i lor d in tr -o arie intens populată de a avea un centru de schimb, un tîrg situat într-un punct aprox i m a t i v echidistant de margin i le ariei.

Odată cu întemeierea s tatului Ţării Româneşti, sub Basarab I(1310—1352) sau Negru Vodă, se adaugă un nou argument, de ordinadministrat iv şi mi l i tar . Şi înainte de întemeierea s tatului a t rebuit să

existe în această regiune a I l f o v u l u i vreun cnezat sau voievodat, aşacum existau în aceeaşi vreme, în 1247, acelea di n Ol te ni a sau, dincoacede Olt, voievodatul l u i Seneslau. Este exclus ca asemenea formaţii p o l i tice să nu fi fost şi în partea centrală şi de răsărit a Ţării Româneşti,după cum este exclus ca ele să nu fi existat şi în Moldova. Dar cneazulsau voievodul care cîr mui a ţinut ul „ar ini şulu i" —• căci aceasta înseamnăIlfov (d in El ho v !) în l imba veche slavă 4 — a t r e b u i t să aibă o reşedinţă,o . ,curte", unde să stea, cu ostaşii şi dregăto rii l u i ; după toate probabilităţile, reşedinţa acestui cîrmuitor coincidea cu „tîrgul" unde avea locvînzarea şi cumpărarea de produse, unde erau deci şi vameşii care luau.pe socoteala cneazului sau a voievodului , „vama" respectivă.

Dar, va spune cineva, toate acestea sînt ipoteze. Ε adevărat, sîntipoteze, dar impuse de logica istorică şi de com para ţia cu fapt e şi r ea l i tăţi contemporane, care nu pot f i contestate. Să le considerăm totuşi caipoteze. In m o m en t u l însă cînd se întemeiază s tatul Ţării Româneşti,su b Basarab I , c înd acest voievod cîrmuieşte întreg t er i tor iu l cuprins

între Carpaţi şi Dunăre, cînd, în locul cnezatelor şi voievodatelor anterioare, apar judeţele, cu pîrcă labi num iţi de domn, este evident căpîrcălabul de I l f o v trebuia să aibă o reşedinţă şi această reşedinţă afost, după părerea noastră, la Bucureşti. Ac i , pe locul viitoarei curţidomneşti, pe malul stîng al Dîmboviţei, au stat pîrcălabul sau pârcălabiil u i Basarab I , precum ş i aceia u l ter ior i d i n domnii le lu i Necula i -Ale-xandru , Vladislav I sau Vla icu Vodă, Rad u I , Dan I şi Mi rc ea cel Băt rîn .

Cînd am f o r mu la t aceas tă concluzie 5 , am avut în vedere şi ceeace ne spune raguzanul Luccari care, trăind în Ţara Românească pevremea lui Mi h a i Viteazul , a a f i r m a t într-o lucrare a sa, întemeiată şipe o veche cronică munteană, azi pierdută, că Negru Vodă a făcut cîteva„întărituri de cărămidă" („cortine di mat toni cotti") in oraşele Tîrgovişte,

3 Co nsta nt in C . Giur e scu , Tîrgur i sau oraşe şi cet ăţi moldovene di n sec. al

X- lea pînă l a mi jl ocul sec. al XVI -l ea, Bu cu re şt i, 1967, p. 68—79.4 Iorgu Iordan, Toponimia românească, Bu cu re şt i, 1963, p. 50.5 Co nsta nt in C . Giur e s cu , Istor ia Bucureşti lor, p. 47.

www.mnir.ro



VECHIMEA BUCUREŞTILOR 59

Bucureşti , Buzău şi Floci ( la gura Ialomiţi i ) 6 . Săpăturile arheologice, întreprinse recent pe locul vech i i Curţi domneşti, au dat la iveală, subclădirea din vremea lu i V lad Ţepeş, resturi le , din cărămidă, ale uneiconstrucţii mai vechi, o cetăţuie trapezoidală, în formă de turn dinsec. al XIV-lea 1 . S-a făcut astfel dovada certă că exista aci o aşezaremai importantă, desigur reşedinţa pîrcălabului.

Ocupîndu-mă în continuare în susmenţionata operă de sinteză deistoria Bucureştilor în sec. al XIV-lea, am ident i f icat pe corniţele „Dra-gomir românul, castelanul de Dîmboviţa", al lui Vla icu Vodă, cu pîrcălabul cetăţii Bucureşti. Cronica maghiară a lui loan de K i ik i i lo (deTîrnave) , relatînd campania întreprinsă de regele ungur, în toamnaanului 1368, după 13 octombrie, împotriva domnului muntean, arată căacesta din urmă a t r i m i s împotriva oastei ce trecea Carpaţii p r i n parteade răsărit a Ţării Româneşti, pe sus-numitul comite Dragomir care aizbut i t să distrugă armata duşmană, ai cărei comandanţi, Nicolae, voievodul Trans i lvanie i , ş i Petru , vice-voievodul , au căzut pe cîmpul debătaie. Lupta a avut loc într-o regiune accidentată, muntoasă şi pădu-

r o a s ă8

. Am arătat că indicarea locului luptei n-are nici o legătură cucalitatea lui Dragomir , de pîrcălab al cetăţii Dîmboviţa, nici cu situareaacestei cetăţi. Dragomir a putut foarte bine să fie căpetenia cetăţii dela Bucureşti şi să dea lupta — cum s-a şi întîmplat — departe deaceastă cetate 9 .

U n argument în spr i j inul identificării cetăţii comandate de pîrcălabul D rag o m i r în 1368 cu Bucureştii se poate scoate d i n t r -o împrejurareulterioară din iarna 1396—1397, cînd voievodul Ţări i Româneşti Vlad.adversarul l u i Mir cea cel Bătrîn ş i o m u l turcilor , este asediat în „cetateaDîmboviţei" de către Ştibor, voievodul Transilvaniei şi, după o rezistenţă de vreo două l un i , luat prizonier împreună cu toată familia sa.

Documentul ungar din 8 decembrie 1397, care relatează faptul , ne spunecă Ştibor a înaintat cu oastea sa în părţile transalpine — adică in ŢaraRomânească — „pînă la cetatea Dîmboviţei" („usque ad castrum Dom-bovicha vocatum") , în care se refugiase zisul voievod, a asediat aceastăcetate şi a stăruit în asediu atît de mul t , pînă cînd V lad s-a predat,„împreună cu soţia, copii i şi întreaga f a mi l i e " 1 0 . Ni se pare foarte puţinprobabi l ca voievodul să se fi refugiat cu toţi ai săi în redusul fort

— un pătrat cu l a tura interioară de 25 m e t r i — de la Burlăneşti (comunaVoin eşti, j u d . Dîm bov iţa) , la mic ă distanţă de apa Dîmbov iţei — aşac um s-a susţinut de un cercetător 1 1 — şi să f i p u t u t susţine, în aceastăfoarte mică întăritură, un asediu îndelungat. Mai normal era ca să sef i tras spre miazăzi, mai aproape de turc i , protectori i săi, deci spre

0 L u c c a r i , Copioso ri stretto degli annali di Rausa, Ve ne ţi a, 1605, p. 49.7 Pana it I . Panait , Cercet area arheologică a culturi i materiale din Ţara

Românească în secolul al XI V-lea, în „Stud ii şi ce rc et ăr i de istorie veche", 22 (1971).2, p. 253 şi 255.

8 I . G. Schwandtner , Scriptores rerum hungaricarum veteres ac genuinis,

Tyrnaviae, 1765, p. 311—312.9 Co nsta nt in C . Giur e s cu , Istor ia Bucureşti lor, p. 48.1 0 Hur m uz a ki — I o r g a , Documente, X V , 2 , p . 1822—1826 şi în spe ci al p. 1825.1 1 A l . V a s i l e s c u , Cet at ea Dîmbov i ţei, în „Bul. Co m. Mon. 1st.", X X X V I I I (1945),

p. 26 şi 33—37.

www.mnir.ro



60 CONSTANTIN C. GIURESCU

Bucureşti , care ofereau şi alte posibilităţi de aprovizionare şi rezistenţă.Convingerea noastră este că V lad s-a închis în această cetate a Dîmboviţei de pe cursul in fer ior al rîului. Tot aici, credem noi, a comandatşi Dragomir pîrcălabul, b i r u i t o r u l d in 1368. „N-avem u n arg um en tperemptor iu — spuneam în 1967 — în spr i j inul acestei identificări, dupăc u m . repetăm, nici unul contra. Dar analiza împrejurărilor istorice şi

consideraţii de ordin logic pledează, după părerea noastră, pentru iden-r i f icarea „cetăţii Dîmboviţa" din 1368 şi 1396 cu Bucureşti" 1 2 .A t r a gem atenţia acum şi aici asupra unui fapt care v ine în s p r i

j i n u l acestei identif icări . Ε vorba de numele sub care sînt cunoscuţiBucureştii în izvoare istorice moldovene din sec. al XV-lea. Cit ăm înp r i m u l rînd letopiseţul anonim — cunoscut şi sub numele de letopiseţulde la Bistriţa. Relatînd lupta de la Vodnău din 18—20 noiembrie 1473, între Ş tefan cel M a re şi Radu cel Frumos, letopiseţul arată că acestad i n urmă învins f i i n d , „a f u g i t cu toată oastea sa în cetatea sa de scaunnumită Dîmboviţa" (ΒΤ> HÎICTCOAHIH rpaa CBOH HapHuaeMÎH ΛΤ>Μ6ΟΒΗΙΙ3) 1 S .

La fel în cronica moldo-g erman ă : după lupta amintită, Radu

Voievod ,,a scăpat cu fuga, cu puţină oaste, într-o cetate ce senumeşte — Dîmboviţa" („auf eyn schloss das heyst Dembovyscza") H .Este evident că moldovenii cunoşteau numele Bucureştilor, totuşi

cînd trebuie să- i designeze într-o cronică, ei întrebuinţează expresia„cetatea Dîm bov iţei" . Pînă şi în sec. al X VI I- le a , în cronica lu i Gr igo reUreche — Simion Dascălul, cînd se relatează lupta din 1473 şi urmareaei imediată, se spune că Radu cel Frumos „au fugi t cu toată oastea sala scaunul său la Dîmboviţă" şi că Ştefan cel Mare „au încunjuratcetatea Dîmboviţa" , din care Radu a fugit , ducîndu-se la turc i şi pără-sindu-şi soţia şi f i ica în mîinile învingătorului 1 5 .

Astfe l stînd lucrur i le , mi se pare că e normal ca să admitem căşi în sec. al X I V - l e a cînd e vorb a de „Cetate a Dîm bovi ţei" , cu un

pircălab, cetate în care u n voievod susţine un asediu îndelungat — ceeace implică armată, cantonamente şi proviz i i — să ne gîndim la Bucureşti, în această cetate a Dîmboviţei de pe cursul in fer ior al rîului astat cu siguranţă Mircea cel Bătrîn ; de aci putea mai uşor supraveghealinia Dunării. în vederea îndelungatului său război cu turc i i .

I n concluzie : Bucure ştii , sat la început, cu nume străvechi şigeneral românesc, a devenit tîrg, adică loc de desfacere şi de aprovizionare pentru numeroasele sate al e ariei i lfovene, în a doua jumătatea sec. al X I I I - l e a . Reşedinţă a pîrcălabului de I l f o v , în vremea luiBasarab I sau Negru Vodă care ridică, aci, o construcţie de cărămidă,Bucureştii sînt „cetatea Dîmboviţei" în care s-a refugiat V lad I în 1396

şi de un de fug e Ra du cel Fr um os în 1473. N o i desc ope rir i — arheolog iceşi de texte — sper să dovedească temeinicia părerii mele despre începutur i le oraşului nostru şi istoria l u i în sec. al XI V- le a.

1 2 Constantin C . G i u re s c u , Istor ia Bucureştilor, p. 48.13 Cronicele slavo-române di n sec. XV —XV/, publicate de Ion Bogdan, ediţie

revăzută şi co mple ta tă de P.P. Panaitescu. Bu cu re şt i, 1959, p. 8 şi 17.'' ' Ion Const. Chi ţim ia, Cronica l ui tefan cel Mare. Versiunea germană a

lui Schedel , Bu cu re şt i, 1942, p. 41 şi 63 — „Schloss" poate f i tradus şi pr in „caste l",dar pentru problema care ne pr eo cupă l u c ru l n -are importanţă .

1 " ' Letopi seţul Ţări i Moldovei pînă la Aron Vodă, ediţie de Const . Giurescu,Bucureşti, 1916, p. 54.

www.mnir.ro



VECHIMEA BUCUREŞTILOR 61

L ' A N C I E N N E T É D E B U C A R E S T

— Résumé —

Da ns l 'oeuvre de s ynt hès e Istor ia Bucure ti lor (L'hi stoire de Bucar est) , paru een 1967, j 'ai affirmé que la v i l l e de Bucarest est plus ancienne que la prem i èrementio n docum ent air e (20 sep temb rie 1459) ; c'ét ait une „c ité " (forteresse) au coursdu X l V - e s iècle et un bourg ava nt 1300. L'a rgu men t p rin cip al sur lequ el s 'appu iecette affi rmation est d'ordre écono miq ue : la néce ssité pour la mu ltitu de des paysans de la région d'Ilfov d'avoir un marché, un centre où ils puissent acheter lesel, indispensable à la vie humaine, les faucilles, les faulx, les cognées et les serpesnécessaires à la vie agricole, pastorale et forestière, le fer enfin duquel on confectionnait des briquets, des fers à cheval, des clous etc. et, en même temps, où ilspuissent vend re leurs produits : ani mau x, céréa les, peaux, laines, poissons, mie l et

cire etc. Après la fondation de la Valachie et de ses districts, sous Basarab I(1310 — 1352), le distr ict d'Ilfo v a dû avoir une résid enc e, à sav oir Buca res t. Le ssour ces hon gro ises me nti on ne nt en 1368 et 1396 „la cit é de D î m bovi ţ a" : c'estBuca rest . L a preu ve nous est fournie par deux sources moldav es du X V - e siècle,La chronique anonyme et La chronique mol do-al lemande qui désigne nt Buc are stsous le nom de „la cité de D î m bovi ţ a" .

www.mnir.ro



PRIVIRE ASUPRA FORTIFICAŢIILOR MOLDOVEI

IN S E C . XIV—XVI

de dr. L U C I A N C H I Ţ E S C U

Este bine cunoscut faptul că încetarea existenţei în anul 271 aorganizării statale sclavagiste de pe o bună parte a t er i tor iu lu i ţăriinoastre a însemnat mai întîi decăderea şi apoi dispariţia organizăriimunicipale , ce con stitu ise osatu ra prin cipală a societ ăţii sclavagiste.După retragerea aureliană, oraşele sînt abandonate, iar populaţia autohtonă se răspîndeşte în mediul rura l unde îşi duce t r a i u l şi activitatea

în cadrul obştilor săteşti, forme de organizare ce-şi dovediseră v i a b i l i tatea şi în cursul stăpînirii romane şi care se vor întări tot mai mult

după încetarea existenţei s tatului sclavagist pe t er i tor iu l ţării noastre.Populaţiile migratoare, aflate pe treapta organizaţiei gentilice, au distrusvechile cetăţi şi oraşe din epoca sclavagistă şi, în trecerea lor pestet er i tor iu l ţării noastre, au supus dominaţiei lor populaţia locală. Inperioada secolelor I V — X . cînd se petrec şi se suprapun în t i m p şispaţiu cele două procese d i n istoria societăţii autohtone de la noi — f o r marea poporului român şi trecerea la feudalism 1 —. atît datele arheologice cît şi izvoarele scrise menţionează existenţa pe acest t e r i tor iu aunor aşezări rurale mici (sate) ca o consecinţă firească a organizăriicomunităţilor locale în obşti săteşti ter i toriale, pe cîtă vreme aceleaşisurse de informare lasă să se înţeleagă că populaţiile alogene, migra

toare, nu s-au s tabi l i t aici. prezenţa lor f i i n d redusă din punct devedere numeric şi destul de efemeră 2 . In schimb, prezenţa populaţieiautohtone, sedentare, cu ocupaţii predominant agricole şi păstoreşti estetot mai des atestată, iar organizarea ei în obşti a avut un rol hotărîtortocmai în formarea relaţiilor de producţie feudale, ştiut f i i n d că dezvoltarea f eudal ismului înseamnă tocmai transformarea ţăranilor l iberi ,m em b r i ai obştilor. în ţărani dependenţi 3 .

P o r n i n d de la aceste realităţi, constatăm că pînă re la t iv tîrziu aşezările omeneşti de aici nu au beneficiat de existenţa unor elemente speciale de fortif icaţie. Situaţia aceasta este departe de a caracteriza numai

1 In legătură cu aceste aspecte vezi I . Nestor, Arheologia peri oadei de tre

cere l a feudalism pe terit ori ul R.P.R., în „S tu di i" , X V , 6, 1962, p. 1425—1438 ; acelaşi, Formarea poporului român, în Is tor ia poporului român, Bu cu re şt i. 1970,p. 91 — 113.

2 I . Nestor, Arheologia perioadei de t recere..., lo c. cit ., p. 1425—1438.

3 P . P . Panaitescu, Obştea ţără nească în Ţa ra Românească şi M ol dov a, B u c u re şt i, 1964, p. 20 şi ur m .

www.mnir.ro



64 LU C IA N CHIŢESCU

viaţa autohtoni lor d i n regiuni le noastre, ea f i i n d dovedită ca atare şi în alte locuri de la nord şi est de ţara noastră. Cercetătorii sînt îngeneral de acord că pînă şi t r i b u r i l e slave, considerate pe drept creatoareale unei înfloritoare civilizaţii a l emnului , nu au cunoscut şi aplicatdecît destul de tîrziu sistemul fortif icării aşezărilor lor, însuşi caracterullor migrator nepermiţîndu-le asemenea r e a l i z ă r i 4 . Pe încetul însă, şi

pe măsura accentuării formelor de organizare feudală, începînd cu secolele V I — V I I , mai întîi foarte sporadic iar apoi tot mai numeroase şipe spaţii geografice tot mai întinse, sînt semnalate aşezări, care, păşindpe calea transformării lor în centre ale unor formaţiuni polit ice, destulde simple ca organizare dar de tip feudal, sau în centre meşteşugăreştipuse în slujba formaţiunilor respective, se înconjoară cu fortificaţii maiuşoare sau mai puternice lucrate din lemn şi pămînt. Şi dacă pentrusecolul al VI-lea aşezarea fortif icată cu t re i şanţuri de apărare şi treivalur i adiacente de la Moreşti, jud. Mureş, este considerată încă unu n i c a t 5 , pentru secolele următoare se cunosc destul de mul te aşezări întărite cu l emn şi pămînt, acum începînd perioada de înflorire a c i v i l i zaţiei ,.gorodiştilor". Porn ind de la P r u t şi pînă dincolo de K iev , sauspre nord pînă la ţărmurile Balticei, vreme de mai mul te secole f o r t i f i caţiile din piatră sînt aproape necunoscute, locul principal ocupîndu-1cu autoritate amenajări le defensive lucrate din pămînt ş i lemn.

D e m n de reţinut este faptul că pînă destul de curînd din ter i toriulest-carpatic de pînă la P r u t l ipseau semnalări le unor asemenea f o r t i f i caţii, în ciuda faptu lu i că nu mai departe decît în spaţiul d intre Prutşi N i s t r u atari aşezări (Echimăuţi. Alcedar, Tarevschi ş.a.) cunoşteau oepocă de remarcabilă înflorire, căreia aveau să-i pună capăt ul t imelev a l u r i a le popoarelor migratoare, mai exact p ecenegi i 6 . Construcţiilelucrate din pămînt şi din l em n nu au încetat însă să domine o dată cuinvazia pecenegilor, ci au continuat să fie caracteristice chiar marilor

aşezări urbane ale vechii Rusii , exemple edificatoare în acest sens ofe-r in d u - le numeroasele aşezări de caracter u r b a n ce împînzeau ter i toriulRusiei Kieviene din perioada dinaintea invaziei tătari lor, K i e v u l însuşif i i n d for t i f ica t cu palisade şi va lur i d e p ă mî nt 1 . O situaţie nedeosebităs t ruc tural o întîlnim şi în alte r eg iuni situate dincoace de Elba, şi dinacest punct de vedere socotim p o t r i v i t să atragem atenţia cu precădereasupra t e r i tor i i lor de azi ale Poloniei şi Cehoslovaciei, unde vechileaşezări medievale foloseau curent fortif icaţiile din lemn şi pămînt atît

în in ter iorul , cît mai ales la graniţele t e r i tor i i lor res p ec t iv e 8 . Pe unspaţiu extrem de întins, ce cuprinde ter i tor i i le U n i u n i i Sovietice, Poloniei, Cehoslovaciei şi Ungariei , apărarea graniţelor comunităţilor era

4 Aşezări î ntări te sînt cunoscute l a s lavi începînd cu secolele V I I — V I I IB. Gr e co v , La culture de la Russie de K iev, Mo sc ov a, 1947, p. 27.

5 K ur t Ho r e dt , Contri buţii la istor ia Transilv aniei în sec. IV—XIII, B u c u reşti, 1958, p. 73.

0 B . Grecov, MTOZU τρβΛ ετηαχ ραδοτ β M oAÔaeuu β oÔAacru οΛ αβΛ ΰθ -pyccKo ăapxeoAoauu, în K S , 1954, 56, p. 8—23 ; Idem, Descoperirile di n R.S.S. M ol doveneascăprivind mileniul I al e.n., în S . C . S . Iaşi , V I I I , 1, 1957, p. 164 şi urm.

7 A. L. Mongait, Arheologia în U .R.S.S., Bu cu re şt i, 1961, p. 337 şi ur m.8 Witold Hensel , L'étude des vi l l es du Haut M oyen Age en Pologne au moyen

de l a méthode ar chéol ogi que, în „D ac ia ", N. S. , V , 1961, p. 423 şi ur m. ; JaroslavK u d r n â c , Cercetări arheologice în horodi şt ea slav ă de l a Kl ucov (Cehoslov acia),în S C I V , 18, 2, 1967, p. 269 şi urm.

www.mnir.ro



FORTIFICAŢIILE MOLDOVEI IN SEC. XIV—XVI 65

pentru multă vreme asigurată de aşa-numitul sistem al prisăcilor : valuride pămînt întărite cu t runchiur i d i n lemn. Se pare că la venirea lor înPannonia maghiar ii au găsit asemenea fortificaţii pe care şi le-au însuşitrepede, astfel că pentru sec. X I — X I I , pr inc ipalul mijloc de apărare agraniţelor maghiare îl constituiau l i n i i l e de prisăci !\ Aceeaşi situaţie seconstată, de a lminter i , şi în Transilvania unde, la venirea maghiarilor,

izvoarele menţionează o sumedenie de prisăci care marchează în terenprincipalele etape al e cucer ir i i acestei provinci i româneşti de către f eudalitatea maghiară 1 0 . In afara prisăcilor însă, în Transilvania se cunosc

în că de t i m p u r i u şi cetăţi în sensul cel mai deplin al cuvîntului, lucratedin pămînt şi lemn. Celor şapte cetăţi, menţionate de Anonymus laveni rea mag hi ar il or , l i se adaugă acum altele, descoperite pe cale arheologică. Aşa, de pildă, cetatea d i n lemn şi pămînt de la Moldoveneşti,

j ud . Cluj , din secolul al XI-lea, identificată cu „castrum Turda" împreună cu cetatea de pămînt de formă rectangulară de la Biharea. j u d . B i h o r 1 2 , par a fi p r i n t r e cele mai vechi cetăţi d in Tran silva nia.Acestora le urmează, pentru secolele X I — X I I , cetatea de la Moreşti, jud.

Mureş 1 3 , iar p e n t r u etapa următoare , aceea a secolelor X I I — X I I I , rep re zentativă este considerată a f i cetatea cu patru şanţuri şi tot atîteavaluri de apărare de la Prostea Mare , jud . S ib iu M .

Un interes cu t o t u l aparte insă şi pe deplin justif icat î l prezintărezultatele cercetărilor arheologice de la cetatea, atribuită voievoduluiGelu, de la Dăbîca, jud. C lu j 1 5 , precum şi de la mai tîrzia, dar cu atîtmai semnif icat iva cetate de lemn, reşedinţă a voi evo zilo r români ma ra mureşeni, din secolul al XIV-lea de la Cuhea, jud. Maramureş Cercetările de aici au demonstrat în ch ipul cel mai convingător cu putinţă că

în secolul a l X I V - l e a voievozii români di n Maramureş (nordul T r a n s i l vaniei) nu foloseau pentru reşedinţele lor decît întăriturile din lemn

şi pămînt.P e n t ru t er i tor iu l de la răsărit de Carpaţi cercetările arheologice au

adus abia în u l t i m i i ani con tribu ţii im po rt an te , relevî nd că şi aici seconstată aceeaşi situaţie ca în celelalte zone româneşti. După ce laUdeşti , jud. Suceava, a fost identificată şi cercetată parţial o aşezarefortif icată din secolul al VII-lea 1 7 , tot în nordul Moldovei, la Fundul

" Kurt Horedt, op. cit., p. 109 şi urm.1 0 Ibidem.

11 Ibidem, p. 119 şi urm.1 2 M . R u s u , Contribuţii arheologice la istor icul cetăţii Biharea, în ΛΙΙ Clu j ,

1960, I I I , p. 7 şi urm.1 3 Kurt Horedt , op. cit., p. 48 şi urm.14 Ibidem, p. 119 şi u r m .1 5 Şt . Pascu, M. R u s u , P. Iambor, E. Edroiu, P. G y ula i , V. Wolman, Şt. Matei,

Cetatea D ăbîca, în „A ct a Mus ei Nap oce nsi s", V . 1968, p. 153—183 ; cf. şi M . Rusu,Castrum, urbs, civi t as (Cetă ţi şi oraşe tr ansil vănene di n sec. IX—XIII ) , în „A ct aMusei Napocensis" , V I I I , 1971, p. 197—202).

1 6 Radu Popa, Mircea Zdroba, Şantierul arheologic Cuhea, B ai a Ma re , 1966,p. 13, 22 ; Radu Popa, Recherches d 'ar chéol ogi e médiéval e au M ar amur eş, în R R H ,V , 5, p. 771.

1 7 Info rmaţ ii de la Mir ce a D. Matei , autorul descoper irii .

www.mnir.ro




Hertei , ju d . Botoş ani, a fost cerc etată m etod ic o horo diste d i nsecolele V I I I — X 1 8. '

Evoluţia ulterioară a acestor fortif icaţii a fost m u l t stînjenită dedominaţia mongolă în aceste locuri . Dominaţia străină a încetinit r i t m u lde dezvoltare a societăţii autohtone supuse dar η-a putut opri completacest proces legic şi firesc. Orice urmă de îndoială în privinţa existenţei

în Moldova a unei vechi tradiţii în domeniul construcţiilor defensivelucrate d in l em n şi pămînt este înlăturată de descoperirea şi cercetareaunor complexe ce ţin de domeniul fort if icaţi i lor mi l i t a r e în sensul celmai deplin al cuvîntului. Din analiza cetăţilor din lemn şi pămînt de laRoman (sfîrşitul sec. al XIV-lea), Bîrlad şi Crăciuna (a doua jumătatea sec. al XV-lea), precum şi a fortificaţiilor orăşeneşti de la Suceavaşi Roman (sec. X I V - X V ) rezultă că autohtonii de la est de Carpaţi dispuneau de o bogată experienţă în acest domeniu, practica adusă dinMaramureş de către p r i m i i domnitor i moldoveni f i i n d tot una, bazată pefolosirea l emnului şi pămîntului la ridicarea fortif icaţiilor. Nu numai căşi la răsărit de P r u t fort if icaţi i le din l emn şi pămînt continuă să fiefolosite pe toată durata secolelor X I V — X V , după cum o dovedesc întă-r i t u r i l e oraşului Orhei şi cetăţile de la Costeşti şi Soroca, dar şi la sudde Carpaţi situaţia se constată a fi întru t o t u l asemănătoare. In afaracompl exelor de la Frumoasa, ju d. Teleo rman l 9 , Coconi, jud. I l f o v 2 0 şiBasarabi, j u d . Dol j , cercetate pe cale arheologică şi asemănătoare dinpunct de vedere tehnic cu cele d i n Moldova, izvoarele scrise menţ ionează pînă tîrziu existenţa unor asemenea amenajări la sud de Carpaţi,despre unele d intre ele avînd chiar precizarea expresă că sînt realizate„după obiceiul l o c u l u i " 2 1 .

De a l t m i n t e r i , însăşi analiza pr imelor cetăţi din piatră ale Moldoveimedievale duce, o dată mai mul t , la aceleaşi încheieri. într-adevăr,după cum se ştie deja de mai multă vreme, dar tot pe cale arheologică,

în t i m p u l domniei l u i Pe tr u I Muşat (1374—1392) în Moldova a fostcreată baza s istemului defensiv a ţării p r i n construirea unor puternicecetăţi de piatră în rîndul cărora trebuie incluse cu cer t i tudine CetateaŞcheia, Cetatea de Scaun a Sucevei şi Cetatea Neamţului şi cu probabi l i tate cetăţile de la H o t i n şi Ţeţina.

I n istoriografia românească s-a pur ta t şi se mai poartă încă o discuţie de cel mai mare interes ştiinţific pentru lămurirea o r ig in i i t ipuluiprimelor cetăţi de piatră ale Moldovei feudale şi, din acest punct devedere, socotim că două sînt opinii le care au polarizat în majoritateatenţia cercetătorilor şi anume : a) t i p u l de cetate patrulateră, prevăzutcu bastioane rectangulare la colţuri (ca în cazul cetăţii de la Şcheia sau

1 8 Dan Gh. Teodor , Le haut fëodal i sm sur terr i to i re de la M oldavie à l al um ière des do nnées ar chéologi ques, în „D ac ia ", N. S., I X , 1965, p. 326 ; ma i nouşi cu precizări ferme în privinţa datării elementelor de construcţie vezi M . Pe trescu-Dîmboviţa, Dan Teodor, V. Spinei , Principalele rezultate ale săpătur il or arheologice

din horodiştea de la Fundul Herţei (jud. Bot oşani ), comunicare la Sesiunea Ştiin ţifică or ga niz a tă de Inst i tu tul de Arheologie A . D. X e nop ol , Iaş i, 27—29 dec . 1969.

ι ι ' N. Constantinescu, Cetatea de pămînt di n secolul al XI V-l ea de la Fru moasa (r . Zimnicea), în S C I V , 16, 4, 1965, p. 731 şi urm.

2 0 N. Constantinescu, Observaţii asupra satului forti f icat în Ţa ra Românească(Aşezarea de la Coconi, r. O lt eni ţa), în S C I V , X I I I , 1, 1962, p. 59 şi urm.

n A. Veress, Campania creşt i nil or în contra l ui Sinan Paşa, în A R M S I , s. I I I ,t. I V , Bu cu re şt i, 1925, p. 76.

www.mnir.ro




a for tur i lor iniţiale de la Cetatea de Scaun şi Cetatea Neamţului) , estede origine nordică , polono-bal t ică 2 2 ; b) originea t i p u l u i respectiv estede tăutat în sud, atari fortif icaţii putînd, eventual, deriva d i n for t i f ica ţiile din lemn ş i p ă mî nt 2 3 . Indi ferent care d i n cele două puncte devedere se vor dovedi în ultimă instanţă a corespunde realităţii — şi înceea ce ne priveşte socotim că p r i m u l — important de reţinut este

faptul că Petru Muşat a fost în situaţia de a chema în Moldova constructori în piatră cu experienţă, cărora le-a încredinţat ridicarea primelor cetăţi de piatră ale Moldovei medievale, exp erie nţa autohtonă,ca şi aceea cu care veniseră în Moldova voievozii maramureşeni, neper-miţindu-i ridicarea unor asemenea întărituri .

•

Cea de-a doua jumătate a sec. al XIV-lea reprezintă pentruregiunea şi populaţia de la răsărit de Carpaţi nu numai etapa creăriistatului feudal de sine stătător ci, în egală măsură, perioada luptelor

îndîrj ite du se p e n t r u apărarea independenţei, precum şi lărgirea treptată

a hotarelor micului s tat moldovean creat în 1359, p r i n înglobarea progresivă a t u t u r o r zonelor moldovene pe măsura eliberării lor de subdominaţia tătară. Larga acţiune de eliberare şi unificare a întreguluite r i tor iu moldovean a început o dată cu crearea s ta tu lu i feudal şi acontinuat pînă în u l t i m a decadă a secolului al XIV-lea. Ea a fost urmată,şi poate chiar grăbită, de luptele pe care locuitori i regiunii de la est deCarpaţi au fost nevoiţi să le ducă împotriva inamici lor e x t e r n i comuni,respectiv Hoarda de Aur şi statul feudal maghiar, dar şi de slăbireaeconomică şi militară a acestor adversari externi ai existenţei unui statfeudal moldovean independent. In cadrul acestei acţiuni legice şi fireştiare loc eliberarea de sub stăpînirea tătară a Ţării Şepeniţului şi înglobarea ei în s tatul feudal moldovean, ridicarea unor puternice cetăţi dinpiatră (cu p lan rectangular ş i t u r n u r i pătrate la colţuri după p lanurileşi cu s p r i j i n u l unor meşteri aduşi, se pare, din zonele polono-baltice,pe înălţimile de la Şcheia, Suceava şi Neamţ), mutarea capitalei ţăriid i n t r - u n loc deschis ca Şiretul la Suceava acum fortif icată şi apropiereapolitică a Moldovei de Polonia la numai o lună după ce aceasta anexaseHalic iul şi atinsese, astfel, graniţa de nord a Moldovei. Toate acesteacţiuni se află într-o interdependenţă logică şi cauzală întrucît seconstată că numai după ce au fost ri dic ate cetă ţile d i n piatr ă se creaseră acele condiţii de stabilitate şi prosperitate internă care să favorizezep r in interese comune apropierea politică a unui stat mic dar viguros deunul de rang european. Şi este important de reţinut faptul că pe cîtă

v reme cercetarea arheologică a demonstrat pe deplin că cetăţile de laŞcheia 2 \ Suceava 2 5 ş i Nea mţ 2 6 , cu p lanuri rectangulare şi turn ur i

- - V. Vătă şian u, Is tor ia artei feudale în ţăr i l e române, I, Bu cu re şt i, 1958, p. 290.--1 Gh. Diaconu, N. Constantinescu, Cetatea cheia, Buc ur eşt i, 1960, p. 116—117.

Ibidem.

Pentru principalele rezultate a le ce r ce tă r i lo r arheologice de la Cetatea deScaun vezi mai cu seamă M. D. Matei, Contribuţii arheologice la istoria oraşuluiSuceava, Bu cu reş ti , 1963, p. 89—129.

2 6 N. Constantinescu, Date noi în l egătur ă cu Cetatea Neamţului, în S C I V ,X I , 1, 1960, p. 81 şi ur m. ; id em , D in nou în problema Cetăţii Neamţului, în S C I V ,X I V , 1, 1963, p. 217 şi urm.

www.mnir.ro




pătrate la colţuri, au fost zidite în cuprinsul domniei l u i Pe tru Muşat(1375—1392), înlăturind astfel de f in i t iv din istoriograf ia româneascăconcepţia o r ig in i i teuto nice a cetă ţilor mo ldo ven e de piatră, omagiuldepus de Petru Muşat la 26 septembrie 1387 la L iov demonstrează căaceste fortificaţii au fost înălţate înainte de această dată de vremece în act sînt deja menţionaţi „cetăţile M o l d o v e i " 2 1 , iar peste un an

domnul moldovean se afla deja „în Cetatea Sucevei" 2 8 .Rezultă, aşadar, că în t i m p u l domniei lu i Pet ru Muşat Moldova,

chiar dacă nu cuprindea încă decît jumătatea de nord a t er i tor iu lu i dela răsărit de Carpaţi, era înzestrată cu puternice cetăţi şi dispunea deo putere economică suficient de însemnată spre a putea suporta nunumai efortul material cerut de zidirea acestor fortificaţii, dar şi deposibi l i tatea de a acorda regelui polon u n îm pru mu t de 3 000 ru bl e 2 9 .

I n această situaţie efortul pr incipal al s tatului moldovean se va îndrepta cu precădere spre sud unde rămăsese încă u n însemnat t e r i t o r i u în stăpînirea tătarilor sau a căpeteniilor feudale locale. Nu este,de aceea, intîmplător că, dacă pentru epoca p r i m u l u i domn muşatin

(Petru), Cetatea Neamţului reprezenta cea mai sudică fortificaţie a stat u l u i moldovean, abia la sfîrşitul acestei domnii — in orice caz înin tervalul cuprins între anii 1386—1392 — Roman Muşat, fratele luiPetru, completează sistemul defensiv al ţării p r i n construirea celei maisudice cetăţi din in ter iorul Moldovei de la sfîrşitul sec. al XIV-lea,cetatea d i n l emn şi pămînt de la Roman.

Datele furnizate de cercetări le arheologice 3 0 , şi în p r i m u l rîndtehnica străveche a palisadelor cu construcţii interioare din lemn, ca şiprezenţa străr uitoar e a l u i Rom an în această fortif icaţie, oferă doveziaproape sigure că cetatea muşati nă de la Roma n a con sti tui t sediulreprezentantului autorităţii centrale în zona de sud a Moldovei i n t i m p u lşi imediat după includerea acesteia în cadrul s tatului moldovean. Aşadar,cetatea d i n l em n şi pămînt de pe malul stîng al rîului Moldova aveascopul de a ofer i loc rep reze ntan tulu i autorităţi i domneşti , ven i t cu oaste

în aceste părţi pentru a instaura şi consolida autoritatea domniei de laSuceava asupra reg iuni i sudice a Moldovei, în acţiunea de unificare a

întregului t e r i tor iu moldovean şi, p r i n aceasta, un punct bine fort if icat în calea eventualelor atacuri venite atît din partea feudalilor locali , abiasupuşi autorităţii c entrale, cît şi di n partea e ven tua lil or aliaţi ai acestora, tătarii . In egală măsură, cetatea nou construită oferea protecţieproducţiei de mărfuri şi relaţiilor de schimb din regiune, oraşul Roman

în suşi luînd acum naştere în j u r u l şi sub protecţia cetăţii muşatine, el însuşi f i i n d for t i f ica t cu şanţ de apărare, val de pămînt şi palisade din

l emn. Cu acelaşi pr i le j şi în cadrul aceleaşi acţiuni politice trebuie să fiin tra t în stăpînirea Moldovei şi colonia genoveză de la Cetatea Albă devreme ce. imediat după înscăunarea sa pe t r o n u l de la Suceava la

2 7 M. Costăchescu, Documente mol doveneşt i înai nt e de t efan cel M are, I I ,laşi, 1932, p. 600.

- 8 Ibidem, p. 604.2 9 Ibidem.3 0 P e n t r u rezultatele cercetărilor din cuprinsul cetăţii de pămînt de la Roman

vezi M. D. Matei şi L. Chiţescu, P r o blè m e s historiques concernant l a forteresse dutemps des Muşat et l 'établ i ssement urbain de Roman , în „D ac ia ", N . S., X , 1966,p. 291 şi urm.

www.mnir.ro




începutul anului 1392, Roman I Muşat se intitulează „Domnul întregiiţării a Moldovei d i n mun te pînă la ţărmul m ăr i i " 3 1 .

Se poate concluziona deci că pînă la constituirea s tatului feudalde sine stătător populaţia locală de la est de Carpaţi folosea în exclusivitate tehnica construcţiilor defensive lucrate din lemn şi pămînt, carezultat f iresc al unei experienţe dobîndite t i m p de mai mul te secoleanume în acest domeniu. După crearea s tatului feudal moldovean, autor i ta tea centrală in tervine în lucrările de apărare, organizînd construireaunor puternice cetăţi din piatră şi dezvoltînd pe o treaptă superioarăstrăvechea tradiţie locală a fortif icaţiilor din l em n şi pămînt. Prinacţiunea energică a autorităţii centrale — acţiune impusă de existenţa

în vecinătate a u n o r state puternice şi expansioniste — se creează înMoldova un sistem un i tar de apărare bazat pe trainice cetăţi domneştizidite din piatră şi pe cetăţi din lemn şi pămînt făcute, tot din iniţiativădomnească, acolo unde interesele majore ale ţării o impuneau.

După ce o descoperire re la t iv recentă a conţinutului celei maivechi inscripţii (de m u l t dispărute) de la Cetatea Albă ne aduce ştirea,

se pare certă, că cea mai veche parte păstrată a cetăţii de aici a fostzidită de către moldoveni în t i m p u l lu i Iuga Voievod (1399 — februarie14 0 0 ) 3 2 , în 1426 A l exa n d r u cel Bun, folosindu-se de luptele interne dinŢara Românească d intre urmaşi i l u i Mi rc ea cel Bătrîn , Dan I i şi RaduPraznaglava, şi de intervenţia t rupelor otomane in ţara vecină, cucereşteChilia 3 3 de la M u n t e n i . La rîndul lor, urmaşii lui A l exa n d r u cel Bun,

în ciuda disensiuni lor şi luptelor interne ce au măcinat forţele ţării,au acordat acelaşi interes major fortif icaţiilor. P o t r i v i t tex tului şi in ter pretărilor ce s-au dat inscripţiei puse la Cetatea Albă la 10 noiembrie1440, în t i m p u l l u i Ştef an I I , au fost întrepr inse lucrări de refacere şide întărire a vechiu lu i for t de a i c i 3 4 , z idit , după cum am văzut, de m o l

doveni în t i m p u l l u i Iuga. P e n t r u aceste lucrări s-au folosit acum, ca şimai înainte, elemente bizantine cunoscătoare a tehnicii constructive,elemente pe cît de vechi pe atît de numeroase în această zonă. DacăŞtefan I I făcea e for tur i apreciabile de întărire a sudului Moldovei, înnord. în schimb, fratele său I l ie şi soţia acestuia Marinca, forţ ind p r ie tenia polonilor , le promiteau acestora cedarea cetăţi lor din nord. Hot in ul ,Ţeţina şi H m i e l o v u l 3 5 . Acţiunile acestea au const i tui t însă simple p r o m i siuni , cetăţile menţionate rămînînd mai departe în stăpînirea statuluimoldovean.

I n condiţii cu t o t u l speciale, Petru al II-lea oferă în 1448 CetateaChil ia l u i Iancu de Hunedoara, care stăpînea astfel întreaga l in ie a

3 1 M . Co stă che scu , op. cit., p. 608, DI R , vea cul X I V — X V , A. Moldova (1394—1475), p. 23.

3 2 V. A. Voiţeho vaschi , 9ταηω crpoureAbcrea icpenocru β BeAiopod-Hneecrpoe- CKOM, în M arepuaAbi doKAadoe ηητοΰ H ayi no-TexHunecKO u κοη ερεημαα KuuiuneecicoeonoAurexHutecKoao HncruTyra, Ch iş in ău , 1969, p. 341.

3 3 Grigore Ureche, Letopiseţul ţări i M oldovei, ed. P. P. Panai tesc u, B ucur eşt i,1955, p. 101.

I. Bogdan, I nscri pţii le de la Cetatea Al bă şi stăpîni rea M ol dovei asupra

ei, în A R M S I , ser ia I I , tom. V I I , 1929, p. 313 şi urm .3 5 M . Co stă che scu , op. cit., p. 708.

www.mnir.ro




D u n ă r i i 3 6 . Şi merită a f i subl iniat faptul , p l i n de profunde semnificaţiiistorice, că atîta vreme cît a trăit Iancu de Hunedoara — pentru carelupta antiotomană a const i tui t ţelul pr incipal al po l i t i c i i sale — nici u nmoment moldoveni i n-au încercat să reintre în posesia Chil ie i , punctstrategic extrem de important în cadrul rezistenţei împotriva expansiunii otomane. Vom vedea însă că atunci cînd, după moarte eroului de

la Belgrad, garnizoana maghiară de la Chi l ia urmărea cu t o t u l altescopuri decît lupta antiotomană, at i tudinea moldovenilor se va schimbaradical , ei făcînd t o t u l pentru preluarea acestei i mp or tan te cetăţi de lagur i le Dunării şi pentru continuarea luptei de apărare împotriva expansiunii străine.

P e n t ru buna înţelegere a e for tului deosebit pe care moldoveni i îlfăceau pentru apărarea ţării lor împotriva expansiunii străine, un interescu t o t u l aparte îl prezintă însă p r i n conţinutul ei inscripţia pusă laCetatea Albă în 1454 şi care ne informează că la această dată pîrcălabulStanciu a înălţat la Cetatea Albă un nou zid pe care I-a înarmat cutunuri37 . Aceas tă di n urm ă precizare este, după ştiinţa noastră, cea dinţii

informaţie privind înzestrarea unei cetăţi moldovene cu piese de artilerie, la numai un an după ce această armă îşi făcuse pe deplin intrarea în is tor ie spărgînd z iduri le Constant inopolului . P r i n aceasta avem dovadaindubitabilă că, într-adevăr, Moldova a fost una din primele ţări aleEuropei răsăritene care şi-a adaptat cetăţile la folosirea ar t i ler iei .

I n l ipsa unor cercetări ample la faţa locului şi porn ind numai dela conţinutul inscripţiilor menţionate, coroborat cu p lanul şi cu datelepe care le avem acum la îndemînă în privinţa cetăţilor Moldovei, îngenere, socotim că lucrările din anii 1399, 1440 şi 1454 au dus la r ea l i zarea citadelei de la Cetatea Albă, a acelei fortăreţe cu p lan rectangularşi cu turnuri circulare la colţu ri. Aceste t u r n u r i , în măsură să suporte

lovi tur i le pieselor de ar t i l er ie dar şi să ofere loc de amplasare şi manevră a a r t i ler ie i p r o p r i i , constituie cele dintîi elemente al e a rhi tectur i imi l i t a r e bizantine pe care o sesizăm în Moldova. Conţinutul inscripţiilorla care ne-am refer i t mai sus, p lanul citadelei, tehnica de construcţieşi ceramica bizantină descoperită a i c i 3 8 , nu fac decît să susţină punctulacesta de vedere.

Dacă însă p r ima atestare documentară în legătură cu amenajareaunei fortif icaţii moldovene în funcţie de folosirea a r t i ler ie i la asedii şicu dotarea ei cu piese de ar t i l er ie este cu puţin anterioară domniei lu iŞtefan cel Mare, numai în t i m p u l şi sub conducerea acestuia acţiunease generalizează şi devine un sistem pentru întreaga ţară.

•

P r i m a acţiune a marelui domn în domeniul fortif icaţiilor o sesizămla 4 apr i l ie 1459 cînd, exclusiv din interese polit ice de p r i m ordin care-i

3 0 F r . P a l i , Int ervenţia lui Iancu de Hunedoara în Ţa ra Românească şi M ol

dova di n anii 1447—1448 în „St udi i", X V I , 5, 1963, p. 1067 şi urm. ; ide m, Si ăp î-nirea l ui Iancu de Hunedoara asupra Chiliei şi problema ajutorări i bizanţului, în„Studii", 18, 3, 1965, p. 619 şi urm.

3 7 I . Bogda n, op. cit., p. 327.3 8 Ν. Co nsta nt ine scu , Cont ri buţii la cunoaşt erea cerami cii bizant ine de l a

Cetatea Albă (Belgorod Dniestrovski), în S C I V , X , 2, 1959, p. 441—451.

www.mnir.ro




cereau cu fermitate să aibe în vecinul de la nord un aliat la începutuldomniei, renunţă pentru scurtă vreme la H o t i n în favoarea regeluipolon 3 9 . Urmărind permanent să-şi asigure la începutul domniei linişteainternă şi alianţa vecini lor în vederea mar i lor acţiuni ce aveau săurmeze, Ştefan a renunţat temporar la H o t i n în favoarea polonilor, darη-a ezitat să încerce, în vara anului 1462, să elibereze Chil ia de sub

stăpînirea garnizoanei maghiare 4 0 de îndată ce regatul maghiar de dupăIancu de Hunedoara îşi schimba radical poziţia faţă de Moldova şi dinaliat f idel al acestuia devenea tot mai accentuat un adversar.

Se consideră, pe bună dreptate, că p r i n acţiunea sa din 1462 Ştefanη-a urmărit să cucerească Chil ia de la vec in i i şi aliaţii săi, muntenii ,care nici n-o stăpâneau de mai multă vreme ci, dimpotrivă, s-o preiadin stăpânirea garnizoanei maghiare, evitând în acelaşi t i m p o posibilăocupare a cetăţii de către oastea otomană ce intrase în Ţara Românească. Aceeaşi pr imejd ie otomană, devenită insă şi mai acută în aniice au urmat , a determinat, de a l tminter i , pe înşişi locuitori i oraşului şiapărătorii cetăţii de la Chil ia să se supună în 1465 aceluia căruia îi

rezistaseră cu t rei ani mai înainte şi care, între t i m p şi in împrejurărirămase neclare, reluase în 1464 H o t i n u l de la poloni, punind capăt aceleicedări vremelnice a cetăţii din nordul ţării.

N u m a i după reluarea Chil ie i , cînd toate cetăţile Moldovei erauiarăşi în stăpînirea s tatului moldovean, ca în t i m p u l l u i A le x a n d r u celBun, va începe adevărata operă constructivă a l u i Ştefa n cel Mar e. Princercetare pe cale arheologică a Cetăţii Noi de lîngă Roman 4 1 s-a constatat că activitatea de constructor mi l i tar a lu i Şte fan cel Mar e înMoldova începe cu ridicarea acestei cetăţi, care este şi prima zidită înîntregime în t i m p u l mare lu i domn.

Construită în vara anului 1466 pe un teren fără urme de locuireanterioară, în lunca joasă şi nisipoasă a rîului Şiret, la circa 5 km estde oraşul Roman, Cetatea Nouă are z idu r i groase de 4,50 m şi planrectangular prevăzut cu 7 turnuri circulare la colţ uri şi pe m i j l o c u l at rei d intre l a t u r i şi cu un bastion rectangular pe mi j locul l a t u r i i de est,p r i n care se făcea accesul în in ter ior ; la ext erio r, cetatea era încon

jurată cu u n şanţ de apărare, lat de 9—13 m şi adînc de 4 m cu cont ra -escarpă zidită. Pentru consolidarea terenului nisipos şi inundabi l dinlunca Şiretului, constructori i au aşezat la baza întregii construcţii depiatră o ingenioasă reţea de bîrne orizontale din lemn, fixată pe pilonidin l emn înfipţi în nisip. Metoda aceasta a substrucţiilor din lemn aşezatela baza z iduri lor ridicate pe t erenur i instabile, deşi n-o mai întâlnim,deocamdată, la nici una din construcţiile f eudal ismului moldovenesc,

este specifică tehnicii constructive bizantine şi se întâlneşte la o seriede cetăţi ale epocii feudale t i m p u r i i de pe t er i tor iu l R. P. Bulgaria,precum şi la cetatea ridicată de b izantini în sec. al X-lea la Păcuiul lui

3 0 I . Bogdan, Documentele lui t efan cel M are, I I , Bu cu re şt i, 1913, p. 266. /,ϋ Cronica moldo-polonă, în Croni cil e slavo -romăne dt n sec. XV—XVI, p u b l i

cate de Ion Bog dan , ed. P. P. Pan ait es cu, Buc ur eş ti , 1959, p. 178.4 1 Cetatea Nouă se află pe malul sting al Şiretului la circa 5 km de oraşul

Roman. L . Chiţescu, Pri ncipalele rezult ate ist ori ce ale cercet ări lor arheologice din

cetatea medi eval ă de la Gîdin ţi (r. Roman), în S C I V , 17, 2. 1966, p. 405—413 ; idem,Cu privi re l a tehnica de constr ucţi e a Cetăţi i Noi de lîngă Roman, în S C I V , 18, 4,1967, p. 661—669.

www.mnir.ro



72 LUCIAN CHIŢESCU

S o a r e r i . Folosirea acestei tehnici la Cetatea Nouă şi asemănarea dinpunctu l de vedere al p lanului şi a formei t u r n u r i l o r cu citadela de laCetatea Albă ne-au determinat să considerăm că, întocmai ca şi lacetatea de la Nis t ru , tehnica constructivă întîlnită la Cetatea Nouă nupoate fi atribuită decît aceloraşi influenţe răsăritene venite în Moldovap r i n in t e r me d iu l l u m i i bizantine, cu care ţările române au avut

atîtea legături.Dar constatări le pr i le ju i te de cercetarea acestei pr ime construcţii

mil i t a r e a lu i Şte fan cel Mare n u par a sugera numai folosirea înMoldova a tehnicii constructive bizantine ci. în egală măsură, dezvoltarea şi aplicarea creatoare a acesteia la cerinţele celei de-a doua jumătăţi a sec. al XV-lea. După cum se ştie, în această vreme tehnica amenajării fortificaţiilor se schimbă în funcţie de folosirea a r t i ler ie i laasedii. Sintetizînd caracteristicile fortif icaţiei în acel moment, Fr. Engelsarăta că „întrebuinţarea ar t i ler iei a avut ca rezultat imediat mărireagrosimii z iduri lor şi a dimensiuni lor turnuri lor în dauna înălţimii lor.A c u m aceste t u r n u r i au început a fi denumite rondele (rondelli) ; ele

se făceau îndeajuns de mar i pentru a putea cuprinde cîteva piese dea r t i l e r i e " 4 3 .Dacă aşa stăteau lucrur i le pe plan european în secolul al XV-lea,

fo rm a şi dimensiunile t u r n u r i l o r şi cur t inelor de la Cetatea Nouă nufac decît să probeze că cel puţin în acest caz moldoveni i nu erau cun i m i c în u r m a n ive lu lu i atins în apus de tehnica fortificaţiilor.

Lăsînd la o parte f a p t u l că p r i n cercetarea pe cale arheologică aCetăţii Noi, şi p r i n coroborarea acesteia cu izvoarele scrise, s-a stabilitdata exactă a cons tru ir i i ei (anul 1466)/| 4, aducîndu-se astfel o substanţială corecţie cronici lor noastre interne ce a f i rmau că cetatea a fostzidită în 1483, s-au aruncat totodată unele l u m i n i noi chiar asupra unor

aspecte d i n istoria s tatului moldovean. Aşa, de pildă, noile cercetăridemonstrează că în t i m p u l atacului maghiar din 1467 la Roman nu aavut de sufer i t decît oraşul medieval şi fortif icaţiile sale d i n lemn.

în tru c ît n u avem nici o ştire în legătură cu atacarea de către MateiC o r v i n şi a Cetăţii Noi, aceasta nef i ind confirmată n ic i de cercetărilearheologice, sîntem nevoiţi să considerăm că regele maghiar a incendiatnumai oraşul Ro man şi fortif ica ţiile s a l e 4 5 şi că, deci, oastea maghiarăη-a juns pînă la rîul Şiret şi la Cetatea Nouă.

După zidirea cetăţii de pe malul stîng al Şiretului atenţia şi e f o r t u r i l e l u i Ştef an cel Ma re se vor îndrepta spre apărarea graniţei răsări tene, ameninţată de puternice şi permanente atacuri tătare. împotrivaacestora domnitorul acţionează energic atît pe cîmpul de luptă cit şi peşantierele de construcţie, ridicînd la Orhei o cetate de piatră cu plan

Vezi în aceas tă privinţ ă D. Vîlcea nu, Cu privi re l a tehnica de constr ucţi ea zidul ui de incint ă al cetăţii bizantine de la Păcuiul lui Soare (sec. al X-l ea e.n.),în S C I V , 16, 2, 1965, p. 301 şi urm.

u K a r l M a r x — F r ie de r ich Eng e ls , Opere, vol. 14, Ed . Polit ică, Buc ureş ti,1963, p. 349.

' Λ L . Chiţescu, Principalele rezultate ist ori ce..., l oc. cit ., p. 411.M. D. Mat ei şi L. Chiţ esc u, în „Da ci a", N . S., X , 1966, p. 291 şi urm . ;

M. D. Matei şi L. Chiţescu, Nouvelles données du probleme de l 'appar i t ion desfort i f ications des vi ll es M old aves au M oyen Age, în „D ac ia " N . S., X I , 1967, p. 321.şi urm.

www.mnir.ro




oblic rectangular ş i pa tru t u r n u r i circulare la colţuri „la sfîrşitul anilor60 ai secolului al XV-lea" / , e , confirmîndu-se, astfel, izvoarele scrise cemenţionează, începînd cu 8 februarie 1470, în fruntea cetăţii, pe pîrcălabul Radu Gangur. Tot atunci, la est de cetatea nou construită, a fostrealizat cel de-al treilea şanţ şi val de apărare ale oraşului de aici, sepa-rîndu-se astfel complet, p r i n t r -o fort if icaţie proprie , aşezarea urbană de

restul platoului .P l a n u l şi tehnica de construcţie a n o i i cetăţi, t u r n u r i l e c irculare,

precum şi data la care a fost zidită (este cea de-a doua cetate de piatrăpe care o ridică din temel i i Ştefan cel Mare la un in terva l de pa tru ani)apropie cel mai mult cetatea de la Orhei de Cetatea Nouă, ceea ce confirmă atît originea comună a t ip u lu i celor două cetăţi (nu este delocexclus ca în ambele locuri să fi fost aceiaşi constructori), cît şi concepţia unitară de construcţie a celor două fortificaţii nou construite cut u r n u r i c irculare.

In primăvara anului 1471 însă întreaga energie a domnului era concentrată în sudul ţării , unde conf l ic tu l mold o- mu nt ea n trecea de la faza

latentă de pînă atunci la forme violente, a căror primă expresie a fostlupta de la Soci d in luna mart ie . De subl inia t este faptul că după v i c toria moldoveană de la Soci. deşi urmează o expediţie munteană înMoldova ce se soldează — conform scrisorii din 13 martie 1471 datăde Ştefan cel Mare solului polon Suhodolschi — cu ridicarea unei forti ficaţii muntene pe teritoriul Moldovei, şi pe care noi am ident i f ica t -orecent cu cetatea d i n lemn şi pămînt Crăciuna / ' 7 , Ştefan preferă sădejoace intenţi i le belicoase ale l u i Radu cel Fru mo s abătînd apa Şi re t u l u i pe un alt curs şi lăsînd cetatea ridicată de munteni fără apă decîtsă ajungă la o ciocnire hotărîtoare cu vec inul său. P r in aceasta, Ştefanurmărea menţ inerea unui ech i l ibru în relaţiile cu Ţara Românească,şt iut f i i n d că o ciocnire hotărîtă şi energică cu ţara vecină însemna de

fapt declanşarea conflictului cu imper iul otoman. In permanenţă şi înmo d repetat Ştefan va duce o politică de alianţă cu ţara vecină, incercînd

în ch ip sta torn ic să aibă în Scaunul de la Bucureşti aliaţi în rezistenţape care se străduia s-o organizeze împotriva expansiunii otomane.P e n t ru întăr irea acestei rezistenţe o atenţie cu t o t u l specială a acordatdomnul Moldovei atît întăririi vechilor cetăţi moldovene de la f ineleveacului a l XIV- lea — care fuseseră făcute să reziste numai armeloralbe specifice acelui t i m p , dar nu şi pieselor de ar ti le ri e — cît şi r i d i cării unor fortif icaţii uşoare din l emn şi pămînt acolo unde ţara era

încă lipsită de mijloace defensive şi unde interesele strategice şi tacticele reclamau şi impuneau.

Chiar dacă în mo m en tu l de faţă datele nu sînt sufici ent de c oncludente şi convingătoare în stabilirea fermă a mo me n t u lu i cînd aufost adaptate vechile cetăţi moldovene noilor condiţii de luptă, cert estef a p t u l că, or icum, în t i m p u l invaziei otomane di n vara anului 1476 eleerau în măsură să reziste puternicelor asedii. Se pare că atacul otomand i n primăvara anului precedent, chiar dacă se încheiase cu strălucita

/ ,, ; G. D. Smirnov, ApxeoAoeutecKoe uccAedoeanue crapoeo Opxest, în K S , Chie v ,1954, p. 24 şi urm.

L . Chiţescu, Cu privi re l a localizarea cetăţii Crăciuna, în S C I V , 18 ,2, 1967,p. 351 şi urm.

www.mnir.ro




vic tor ie a oştilor moldovene la Vaslui , fusese în măsură să edifice şi peoşteanul ş i constructorul m i l i t a r care a fost Ştefan cel Mare. că vechilecetăţi de la sfîrşitul secolului al XIV-lea nu vor rezista unor asediiputernice decît dacă vor fi grabnic şi bine adaptate noilor condiţii deluptă. Pentru aceasta cele două vechi cetăţi moldovene. Cetatea deScaun a Sucevei şi Cetatea Neamţului au devenit iarăşi şantiere de

c o n s t r u c ţ i e 4 B , de astădată în concepţia şi viziunea aceluia care zidisedin temel i i şi în condiţiile de luptă impuse de cerinţele celei de-a doua

jumătăţi a sec. al X V - l e a cetăţile de lîn gă Roman şi de la Orhei . Numaică, de astă dată, misiunea constructorului era cu mult mai dificilă însensul că era pus să zidească nu după p lanuri dinainte stabilite, ca mai

înainte, ci să adapteze numai vechile fortif icaţii noilor metode şi m i j loace de luptă, şi aceasta într-un t i m p foarte scurt în care efortul

întregii ţări era subordonat intereselor apărări i.Referindu-se la cetăţi în general, dar mai cu seamă la adaptarea

cetăţilor occidentale, Fr. Engels, care a studiat special această problemă,sintet izind-o, arată că „noile arme de foc făceau pretut indeni breşe în

ziduri le de piatră construite după vechiul sistem şi de aceea se impuneainventarea unui nou sistem de fortif icaţie. Lucrările de apărare t rebuiauconstruite în aşa fel încît focului direct al asediatorului să-i f ie opusăo suprafaţă cît mai mică din construcţiile de piatră, iar pe va lur i să fieinstalată o ar t i l er ie puternică. Vec h i u l zid de apărare a fost înlocuit cuvalu l de pămînt care era doar căptuşit cu piatră" / l 9 . Intrucît acesta erapr inc ip iu l fortif icării în genere, cunoscut şi aplicat, de a l tminter i , demoldoveni la Cetatea Albă, Cetatea Nouă şi Orhei, să vedem cum auştiut aceeaşi constructori moldoveni să reamenajeze vec hil e cetă ţi şi săle adapteze noi lor cerinţe.

L a Cetatea de Scaun a Sucevei s-a încer cat m ai întii un fel d e

exp er iment in sensul că la circa 20 m distanţă de vechiul zid muşatin,pe mi j lo c u l şanţului de apărare existent, a fost r id ica t în j u r u l for tu lu imuşa tin u n zid gros de 1,50 m prevă zut la ext er io r cu bastioane pătratecu c o n t r a f o r ţ i 5 0 . P r i n umplerea cu pămînt a porţiunii din vech iul şanţde apărare rămasă în spatele noului zid se crea n u numai o curte exterioară cu mare suprafaţă de manevră ci, în p r i m u l rînd. o masă enormăde pămînt ce sprij inea spatele noului zid . Totuşi, îngu stimea noului zidde incintă şi, mai cu seamă, bastioanele de formă pătrată nu erau încă.

în măsură să reziste lov i tur i lor de ar t i l er ie şi n ic i să ofere posibilităţilarg i de instalare şi de manevră ar t i ler iei p r o p r i i . Se cereau, după cumam văzut, suprafeţe circulare care să permită ricoşarea proiectilelor şisă e l imine unghiur i le mo arte di n bătaia apărătorilo r. Constructorul a.

sesizat de îndată acest lucru întrucît a in terveni t p r o mp t în înlăturareaneajunsuri lor . I n t r - o nouă etapă de construcţie, dar care urmează practiccurînd pe pr ima, z idul de incintă abia construit era dublat la exter ior-de un a l tu l , gros de circa 2 m şi adosat l u i ; se rea liza ast fel, în a nsam blu ,un zi d de inc int ă gros de circa 3,50 m , ce înco nju ra cetatea ca un inel.

w M. D. Matei, O nouă stemă cu in scri pţie descoperit ă l a Cetatea de Scaun

a Sucevei (1477, sept. 8), comunicare pre zen tat ă la Insti tutu l de Arheolog ie înaprilie 1972.

'·'' F r . En ge ls , Opere mi l i ta re al ese, I, E d. Mil ita ră, Bucu re şt i, 1962, p. 306.M M. D. Matei , Contribuţii arheologice..., p. 119 şi urm.

www.mnir.ro




vechile bastioane păstrate f i ind şi ele îmbrăcate la exterior c u turnurisemicirculare.

După ridicarea acestei incinte, vech iul şanţ de apărare a fost lărgit,realizîndu-se astfel, un nou şanţ de apărare, larg la deschidere de peste30 m, cu contraescarpa zidită şi susţinută de contraforţi 5 1 . Accesul pesteşanţul de apărare se făcea pe un pod de lemn, spr i j in i t de piloni

de piatră.Se consideră că adaptarea Cetăţii Neamţului la noile condiţii de

luptă s-a efectuat după încheierea operaţiilor de la Cetatea de Scaun, întrucît experienţa de la Suceava pare că i-a fost de mare folos cons tructorulu i : acesta η-a mai fost în situaţia de a mai recurge la pînzade z idu r i cu bastioane pătrate, ci a realizat, direct, o nouă pînză dez idu r i exterioare, groasă de 3,50 m şi prevăzută la exterior cu patrut u r n u r i semicirculare. Şi aici noul zid de incintă a fost r id ica t pe m i j locul vechiului şanţ de apărare şi, datorită terenului, numai pe laturade nord a cetăţii existente ; şi aici golul d i n spatele noului zid a fostumplut cu pămînt şi moloz 5 2 , după cum şi de astă dată noua incintă a

fost separată de exterior p r i n săparea în stîncă a unui şanţ de apărarelat de peste 35 m. Atît la Cetatea de Scaun a Sucevei, cît şi la CetateaNeamţului lucrările de amenajare se pare că erau foarte avansate învara anului 1476, cînd ambele fortificaţii au rezistat cu succes puter nic i lor asedii otomane.

Nemulţumindu-se însă numai cu pregătirile de la Suceava şi Neamţşi ţinînd seama de ştirile pe care le pr imea necontenit p r i v i n d uriaşeleforţe ce u r m a u să f ie aruncate împotriva Moldovei, Ştefan întăreşteCetatea Albă şi pune să construiască pe direcţia probabilă de invazie oserie de fortif icaţii uşoare, lucrate din l emn şi pămînt. P o t r i v i t conţin u t u l u i inscripţiei de la Cetatea Albă din 1476, în zilele pîrcălabilor

H er m a n şi Luca a fost zidită marea poartă 5 3

. Se pare că este vorba derealizarea unei intrări speciale, lucrare ce dădea cetăţii moldovene dela Marea Neagră un plus de rezistenţă în faţa atacului iminent a l floteiotomane. Totodată, la Berheci, Bîrlad şi Valea Albă sînt r idicate f o r t i f icaţii din lemn şi pămînt după p r inc ip iu l străvechi al palisadelor. Şidacă cercetarea fortif icaţiilor de la Berheci şi Valea Albă constituie încă probleme de v i i tor , cetatea de la Bîrlad este acum bine cunoscută,cercetarea ei p r i l e j u i n d o serie de constatări cu implicaţii d intre celemai largi . P o t r i v i t constatărilor făcute în t i m p u l c e r c e t ă r i l o r 5 4 , cetateade la Bîrlad (şi foarte probabi l şi cea contemporană de la Berheci)reprezenta cent rul de concentrare a unor puternice t rupe de ţară caresă fie manevrate în funcţie de deplasările, pe d i fer i te direcţii, ale oastei

5 1 M. D. Matei şi AL Andronic, Cetatea de Scaun a Sucevei , ed. Meri dia ne,Bucureşti, 1965, p. 27.

"'2 N. Consta ntinesc u, Date noi in legătur ă cu Cetatea Nemţului, în S C I V ,

14, 1, 1963, p. 219 şi urm. In aceeaşi problemă vezi Ra du Po pa , Cetatea Neamţului,

ed. Meridiane, Bucureşti, 1968, p. 33.5 3 I. Bog dan , op. cit., p. 334.5 4 M. D. Matei, Date noi în l egătură cu cetatea de pămînt de l a Bîrl ad, în

S C I V , X, 1, 1959, p. 119 şi urm. ; M. D. Matei şi L. Chiţescu, Henoropue ucropmecme

eueodbi apxeoAoeutecKoao uccAedoeanua seMAHHOu Kpenocru β BbtpAade, în „Dacia",N. S., V I I , 1963, p. 439—465.

www.mnir.ro




inv ada toa re ; în acelaşi t i m p , asemenea fortif icaţie avea menirea de aopune invadatorulu i ce ar fi înaintat dinspre sud pe valea Bîrladuluio primă rezistenţă pentru a da răgaz oştirii moldovene să ocupe poziţiilede luptă cele mai avantajoase impuse de situaţia dată. In momentul

în care însă oastea otomană a pătruns în vara anului 1476 în Moldovanu pe valea Bîrladului, ca în anul precedent, ci pe valea Şiretului, Ştefan

şi-a retras oastea din fortif icaţiile abia ridicate la Bîrlad şi Berheci, iaracestea au fost incendiate spre a nu fi ocupate şi folosite de oasteaotomană împotriva acelora care le ridicaseră. Desfăşurarea evenimentelor d in vara anului 1476 şi grelele încercări p r i n care a trecut atunciMoldova constituie tot at î tea dovezi ale gîndirii mi l i t a r e superioare a luiŞtefan cel Mare. Fiindcă, dacă în cursul acestei campanii cetăţile depiatră, de curînd reamenajate, de la Suceava şi Neamţ au rezistat puter nicelor asedii otomane, contr ibuind i n acest fel la salvarea ţării , CetateaNouă de lîngă Roman, situată chiar pe direcţia înaintării grosului oasteiotomane, a fost nevoită să cedeze. Cercetările arheologice au dovedit căacum z iduri le cetăţii au fost distruse ( f i in d refăcute ulterior) , iar izvoarele

scrise demonstrează că între 22 mai 1476 şi 11 februarie 1478 în

divanul domnesc nu mai apar pîrcălabii acestei cetăţii. Rezultă de aicică în vara anului 1476 Cetatea Nouă a fost distrusă, refacerea ei petre-cîndu-se, or icum, înainte de 11 februarie 1478 cînd pîrcălabii acesteicetăţii reapar în d ivanul domnesc.

Imediat după refacerea şi repunerea în funcţiune a Cetăţii Noiefor tur i le domnitorului se concentrează spre sudul ţării . A i c i , potr ivitcronici lor , după 22 iunie 1479, moldoveni i au construit o nouă cetate,Chilia , folosind 800 de zidari şi 17 000 de a ju t o a r e 5 5 . Chiar dacă,pînă la efectuarea un or cer cetăr i arheologice, nu vo m f i în măsură să ştimdacă Ştefan cel Mare a zidit înt r-a dev ăr, aşa cu m se pare, o nouă cetatela Chi l ia Nouă sau a întărit şi reamenajat vechea Chil ie , luată în 1465di n stăpînirea garnizoanei maghiare, important este faptul că în acestan cetatea de la gurile Dunării a fost pusă de domnul Moldovei însituaţi a de a rezista uno r no i at ac ur i ; to t aşa cu m în acelaşi an, 1479,o altă inscripţie de la Cetatea Albă ne informează că şi aici s-au efectuatlucrări de fort i f icare, materia l izate p r i n înălţarea unui nou zid deapărare r ' 6. Asemenea intense şi grabnice măsuri de for t i f i care a suduluiţării le lua Ştefan pentru a nu fi surprins de un atac din partea turcilorsau a aliaţilor acestora, domnii Ţări i Româneşti . Fi indcă numai dupăce şi ultima încer care pe care o face Ştefan în 1481 de a avea în VladCălugărul un aliat în Ţara Românească se dovedeşte la fel de in f r u c tuoasă şi neviabilă ca şi cele de mai înainte, domnul moldovean va

renunţa la polit ica munteană de pînă atunci şi, în cadrul e for tur i lor pecare le face de a for t i f ica ţara spre a putea rezista atacurilor externe,pune stăpînire pe cetatea munteană Crăciuna 5 7 , care fusese ridicată (dinl emn şi pămînt) pe m a l u l stîng al cursului f inal al Şiretului, deci pet er i tor iu l m old ov ean , la 10 m ar ti e 1482.

•" ' Croni cil e slavo -r omâne di n sec. XV —XV/, publ icat e de I. Bogd an, ed.P. P. Panaitescu, Bucureşti, 1959, p. 34.

r , c I . Bogdan, op. cit., p. 338.Istoria României, II , Bu cu re şt i, p. 527 ; L . Chi ţes cu, în S C I V , 19, 1, 1968,

p. 81, şi urm.

www.mnir.ro




Tot atunci , sau la puţin t i m p după luarea în stăpînire a cetăţiiCrăc iuna, au loc amp le lucrăr i de în tăr ire a Cetă ţii N o i de lîngă R om an.Cercetările arheologice au dovedit că în 1483 are loc mărirea şi întărirea cetăţ ii de aici şi nicidecum fondarea ei, cum af irmă textul cronici lor noastre i n t e r n e 5 8 . S-a dovedit că acum i se adaugă Cetăţii Noi onouă curtină exterioară pe l a tura de est, de circa t re i ori mai mare

decît pr ima. Noua incintă exterioară, cu z idu r i groase de 4 m, era prevăzută la colţuri cu t u r n u r i circulare şi cu intrarea flancată de douăt u r n u r i semicirculare. După terminarea z i d i r i i noi i incinte, ce se legade faza mai veche p r i n două t u r n u r i circulare, întregul complex de laCetatea Nouă a fost înconjurat de un impunător şanţ de apărare, acărui lărgime variază între 30 şi 50 m şi în care a fost abătută apaŞiretului, întocmai ca la Chil ia , unde apa braţului cu acelaşi nume alDunării pătrundea în şanţul de apărare al cetăţii dunărene. Numai dupăaceste lucrări Cetatea Nouă a devenit acea fortif icaţie inexpugnabilă înmăsură să impresioneze, chiar în veacul următor, pe călători 5 9 şi săofere un loc de concentrare şi conducere a t rupelor atît în t i m p u l lui

Ştefan cel Mare cît şi mai tîrziu, în zilele celui dintîi un i f i cator alţări lor române care a fost Mihai Viteazul.

Aşa cum este îndeobşte cunoscut, în ciuda e for tur i lor făcute demoldoveni , în 1484 turc i i , cu o mare oaste şi cu o flotă puternică,conduşi direct de sul tanul Baiazid al I I - lea şi ajutaţi de tătari şi VladCălugărul, asediază şi cuceresc Chi l ia şi Cetatea Albă şi pătrund pînăla Suceava, j e f u in d şi pîrjolind t o t u l în cale, inclusiv cetatea de pămîntşi l emn de la Crăciuna, care în aceste momente ş i-a încheiat de f i n i t i v existenţa.

Căderea cetăţilor de la Dunăre şi Mare a însemnat p e n t r u statulmoldovean crearea unor mar i breşe în sistemul defensiv şi p ierderi deo

sebite d i n punct de vedere t e r i tor ia l şi economic. In această situaţie,atenţia l u i Şte fan se va îndrepta în u l t i m i i ani ai vieţii spre fort i f icareacetăţi lor din nordul ţării şi spre construirea de obstacole împotrivaatacuri lor tătare din est. Mărturii în acest sens găsim într-o cronicărusească după care, înaintea luptelor cu regele polon loan Alber t , Ştefancel Mare „şi-a adunat oastea lui şi a aşezat cu oameni şi a întăritputernic Cetatea de Scaun Suceava şi toate celalte cetăţi ale l u i " 6 0 şii n construirea cetăţii de la Soroca.

Cercetările arheologice efectuate la Soroca de către cercetătoriisoviet ici au demonstrat că împotriva cetelor tătare a r id ica t Ştefan celMare fortif icaţia al cărei pircălab este atestat documentar începînd cu12 iu l ie 1499. Cetatea pe care a r idicat -o Ştefan cel Mare în aceşti anila Soroca şi pe care a condus-o pîrcălabul Coste, m e m b ru a l divanuluidomnesc, era din l emn şi pămînt. Resturile ei au fost găsite sub zidurile

Grigore Ureche, op. cit., p. 27.5 9 George Reich erstor ffer, în Călători străi ni despre ţările române, I , Buc u

reşti, 1968, p. 202.6 0 ΠοΛΗοε co6paHne pyccKHx jieTonnceii, V I I . St. Petersburg, 1907, p. 555, apud

M. D. Matei , Contribuţii arheologice la istoria oraşului Suceava, Bu cu re şt i, 1963,p. 120.

www.mnir.ro




cetăţii de piatră pe care o va înălţa în acelaşi loc Petru Rareş 6 1 . F o r t i f i caţia din l em n şi pămînt de la Soroca a continuat să funcţioneze cuaceleaşi ros tur i şi rezultate şi în t i m p u l l u i Bogdan cel Orb, care precizad i n nou me nire a ei : „castrum nost rum Sorocianum.. . contra paganostutelam habet" 6 2 .

Importanţa cu t o t u l deosebită pe care Ştefan cel Mare a acordat-oacestei cetăţi din l em n şi păm înt rezul tă di n însăşi prez enţa pîrcă labul uiei în lista de ma r t o r i : Coste este p r i m u l şi s ingurul pîrcălab cunoscutpînă acum, al unei cetăţi domneşti din lemn şi pămînt, m e m b ru aldivanului domnesc.

Cu cetatea d i n l em n şi pămînt de la Soroca se încheie activitateal u i Ştefan cel Mare de constructor strălucit al celui mai puternic ş i maiorganizat sistem de apărare din întreaga istorie a Moldovei medievale.P r i n trăinicia şi solidaritatea construcţiilor, p r i n construirea de noi cetăţisau p r i n adaptarea celor vechi la cele mai noi cerinţe ale tehnic i i deluptă, p r i n dispunerea lor în locuri le cele mai indicate atît la graniţecît şi în in t e r io r (ceea ce oferea posibilităţi sporite de manevrare a t r u pelor) sistemul defensiv al Moldovei din cea de-a doua jumătate asecolului a l XV- lea , bazat pe coexistenţa cetăţilor din lemn şi pămînt,a cunoscut un interes d intre cele mai importante d in partea domniei.Interesul cu t o t u l aparte pe care Ştefan cel Mare 1-a acordat cetăţilors-a mat eria l iza t n u numai p r i n folosirea celor mai noi sisteme şi m i j loace de apărare, ci şi în numirea în funcţia de pîrcălabi a celor maiapropiaţi şi mai de nădejde oameni ai săi, uneori chiar a rudelor sale.Ca să dăm numai cîteva exemple, va fi suficient, credem, să amintimcă, încă de la începutul domniei lu i Ştefan cel Mare, unchiu l său Vlaicu

a fost n u m i t pîrcălab al Cetăţii Albe ; în 1476 Vla icu apăra Hot inul înfaţa asediului otoman, iar în 1481 îl întîlnim conducînd cetatea de laOr h ei . Tot aşa, pe Duma, f i u l l u i Vlaicu, îl aflăm conducînd mai întîiH o t i n u l , împreună cu tatăl său, apoi Cetatea Albă şi mai pe urmăCetatea Neamţului, iar Şendrea, cumnatul domnului , a condus Cetateade Scaun a Sucevei.

Continuînd, trebuie spus că bătrînul Arbore a condus apărareaeroică a Cetăţii Neamţului în t i m p u l asediului otoman din 1476, iar f iul

său Luca a condus cu aceeaşi grijă şi pricepere apărarea Cetăţii de Scauna Sucevei împotriva asediului l u i loan A l b e r t 6 3 . I n f ine, trebuieadăugat, de asemenea, că aceeaşi grijă a domnului pentru cetăţile M o l

dovei şi pentru pîrcălabii lor rezultă şi din constatarea că mormîntulpîrcălabului Micotă — acela care a condus mai întîi Cetatea Nouă şi

0 1 în legătur ă cu cerc etări le arheologice de la Soroca, vezi G. F. Cebota-renko, Κ eonpocy o β pe M enu eosHUKHoeenuH CopoKCKOă npenocTu. în M arepua.îbi u ucc.ie-

doeanuR no apxeoAoeuu u 3Τΰ θερα ιιιι M oAÔaecKOû CCP , Ch iş in ău , 1964, p. 210 şi ur m.6 2 H u r m u z a k i , Documente..., I I , 3, p. 700.

6 3 Ve z i mai cu seamă A. Sarcedoţeanu, Divanele lui tefan cel M are, i nA U B , ser ia şt i inţelor sociale (ist orie) , nr . 5, 1956, p. 157 şi ur m. ; cf. C. C. Gi ur es c u,Istoria românilor, I I , 1, Bu cu re şt i, 1937, p. 103.

www.mnir.ro




apoi Cetatea Neamţului — a fost aşezat în pronaosul Mănăstirii Neamţ„şi 1-a împodobit Io Ştefan Voievod al Ţării M o ld o v e i " 6 4 .

Avînd în fruntea lor pe u n u l sau chiar doi pîrcălabi, membri aidivanului domnesc, cetăţile de piatră ale Moldovei au constituit înt i m p u l l u i Şte fan cel Ma re coloana verteb rală a apărării întregii ţări.

P r in pierderea Chi l ie i şi a Cetăţii Albe în 1484 sistemul acesta unitar ş icomplet de apărare a fost puternic l o v i t şi va începe să decadă. Fiindcă,a ş a cum am încercat să arătăm, în t i m p u l l u i Ştefan cel Mare Mo ldo vadispunea de un sistem durabi l de apărare, cu nimic in fer ior celor dinţările vecine ; în veacul al XVI-lea şi, mai cu seamă, în cele următoaresituaţia se prezintă st ru ct ur al deosebită. In vre me ce fortif icaţiile di nalte ţări se modernizează în sensul adaptării treptate şi permanente alor la progresele înregistrate în tehnica asediilor, cetăţile Moldovei aurămas în general la for ma şi dime nsiu nile di n secolul al XV -le a. In sta urarea dominaţiei otomane asupra Moldovei în 1538 a făcut să disparăorice posibil i tate de a continua fort if icarea ţări i . E f o r t u r i l e pe care le

vor face u n i i d intre domnitor i i eroi ai Moldovei sec. al XVI-lea învederea eliberării ţării de sub dominaţia otomană nu puteau nicidecumviza şi ridicarea unor fortif icaţii — a t r ib u t al existenţei unui s tat independent —, ci numai recucerirea de la turc i a unor cetăţi moldovene.Şi clacă zidirea la Soroca a unei cetăţi de piatră în locul celei de lemn

în t i m p u l celei de-a doua domnii a lu i Pet ru Rares 6 5 are menirea de ademonstra posibilităţile economice pe care le avea încă Moldova, eavădeşte şi l imite le polit ice ale acesteia : se putea construi o cetate dinpiatră împotriva incursiuni lor tătare din est, dar nicidecum nu se puteazidi una în sud împotriva turcilor.

I n a doua jumătate a secolului al XVI- lea, cînd lupta pentru în lă turar ea dominaţiei otomane s-a înteţit , Poarta a int er ve ni t dir ect şibruta l cerînd lu i A le xa nd r u Lăpuşn eanu în cu rsu l celei de-a douadomnii (1564—1568) distrugerea cetăţi lor ţări i 6 6 . Se pare însă că A l e xa n d r u Lăpuşneanu η-a îndeplinit această poruncă, mulţumindu-se p r o babil cu un sim ulac ru în acest sens, întrucît atît arheologic cît şi documentar existenţa cetăţi lor moldovene este atestată în continuare, atît în t i m p u l campaniei lu i Mi h a i Viteazul în Moldova, cît şi mai tîrziu.

I n afara corectării substanţiale aduse informaţiei cronici lor m o l dovene ce af ir m a u că dis tru ger ea cetă ţilor s-a făc ut în t i m p u l domnieilui A le x an dr u Lăpuşnea nu, cerce tăril e arheologice au adus dovada cămajoritatea cetăţilor moldovene au fost distruse la începutul u l t i m u l u i

sfert al veacului al XVII-lea de către Dumitraşcu Cantacuzino, uneledintre cetăţi, p r in t r e care şi Hot inul şi Cetatea Neamţului, f i i n d folositechiar şi după această dată, dar numai temporar.

m Te xt ul inscripţi ei de pe mor mîn tu l lui Mico tă, la G . Balş , Biseri cile lui

t efan cel M are, în B C M I , X V I I I , 1925, fasc. 43—46, p. 289.·" G . F . Cebotarenco, op. cit., p. 216.0 8 Grigore Ureche, op. cit., p. 197.

www.mnir.ro




C O N S I D É R A T I O N S S U R L E S F O R T I F I C A T I O N S

D E L A M O L D A V I E A U X X l V e — X V I « S I È C L E S

— Résumé —

Q u a n d en 271 l'organisation d'état esclavagiste a cessé d'exister sur le territoire de l 'ancienne Dacie, les anciennes v i l les et citadelles ont été abandonnées etla population locale vécut par la suite dans des agglomérations rurales (villages)sans aucun élément de fortification. Mais, lentement, et à messure que les formesd'organisation féodal e s 'accentuaient, en co mm en ça nt avec les V I e — V i l e s., certaines agglomérat ions de type féodal sont entourées de fortifications en terre etbois. Jusqu'aux X I I I e et X l V e siècles, sur le territoire de notre pays on signaleseulement des fortifications de ce genre, construites d'après le principe des palissades. Les premières fortifications en pierre sont élevées en Moldavie pendant lerègne de Petru M u ş at (1375—1392). Don c jusqu'à la constitution de l'état féodal

moldave, la population locale utilisait en exclusivité des fortifications en bois eten terre. A partir de Petru M uşa t, l 'auto rité centrale in itie la construction de puissantes citadelles en pierre à Şcheia, Suceava ou Neamţ et développe à un niveausupérieur l 'ancienne tradition des fortifications en terre et bois : la cité des Muşatsde Roman ou les fortifications urbaines de Baia, Şiret , Suceava ou Roman. Jusqu'aum il ie u d e XV« siècle on construit d'autres forti ficat ions en pie rre et en 1454 ap pa raît la première nouvelle sur l 'équipement d'une cité moldave avec des piecesd'artillerie.

Pendan t la deux ième moit ié du X V e siècle, au temps d 'Etienne le Grand(1457—1504), le système de défense de la Moldavie acquiert une solidité maximale.E n 1466 on cons trui t la Cit ade lle Ne uve (Cetatea Nouă) près de Roman, à mursépa is de 4,50 m, pl an rec tan gul air e et sept tours circulaires capables de résisteraux armes à feu. A la fin de la 6-ème décennie du XVe siècle on érige à Orhei,d'apr ès les mêm es plans qu'à Roma n, une citadelle en pierre à pla n oblique —

rectangulaire et quatre tours circulaires aux coins. Pendant les années 1475—1476,les anciennes citadelles du X l V e siècle de Suceava et Neamţ on été réorganisées etad apt ée s au x nouv elle s conditi ons de lutte, éta nt muni es de r ang ée s de mur sextérieurs gardés par des tours à demicirculaires . Ainsi fortifiées, les deux citadellesont rés isté au x siège s des Otto man s pendant l'été de l'a nné e 1476. Av an t deconstruire une nouvelle citadelle en pierre à Chi l ia en 1479, le système de défensedu pays avait été complété par une série de petite forteresses en bois et terreélevées à Bîrlad, Berheci et Valea Al bă . E n 1484, o n ajoute à la Citadelle Nouvelleune petite cour extérieure gardée par des tours circulaires, le complexe tout entierétant ensuite entouré d'une imposante douve de défense en laquelle on avait déviéle s eaux du Siret . E n f i n , le système défensif est parachevé en 1499 par l'élévationd'une citadelle en bois et terre à Soroca. C e l l e - c i termine l 'activité d'Etienne leG r a n d comme b r i l l an t constructeur du plus puissant et organisé système de défensede toute l 'histoire médiévale de la Moldavie.

Après l'occupation en 1484 de Chi l ia et de Cetatea Albă par les turcs, cesystème unitaire et complexe de defénse a été fortement touc hé et i l a c om me nc éà rég res ser . L'in sta ura tio n de la dominat ion ét ra ng èr e sur la Mold avi e en 1538a diminué au minimum toute possibil ité de forti ficat ion. E n 1543, qu an d P et ruRareş construit la citadelle en pierre de Soroca, l 'action de fortification du paysest pratiquement finie. Les citadelles continueront d 'être utilisées approximativement en leur ancien aspect j u s q u ' au X V I l e siècle quand elles ont été détruitespour la plupa rt , s eulemen t quelques une continuant à durer mê me après .

www.mnir.ro



PROPRIETATEA FUNCIARĂ BUCUREŞTEANAÎN PERIOADA PRECAPITALIST^.

de L I V I U Ş T E F Ă N E S C U

I n per imetru l oraşului feudal era cuprinsă vatra lui şi pămîntul înconjurător. I n sec. al X V I - l e a şi al X V I I - l e a orăşenii fo loseau această întindere pentru agricultură şi creşterea v i te lor . Dezvoltarea economicădin sec. al X V I I I - l e a şi mai ales dezvoltarea tot mai pronunţată a meşteşugurilor, apariţia manufac tur i lor au început să pună tot mai multproblema proprietăţii funciare. Considerînd pămîntul oraşului propr ie tatea domnului , u n i i orăşeni se credeau stăpînii întregului hotar şi îşiziceau moşneni '. Pe locuri le acestea ei îşi clădeau case, prăvălii , depen

dinţe „făr de chirie şi făr de gîlceavă" 2 . Dar domnii au făcut treptatdanii masive din t r u p u l oraşului, mărind proprietăţile mar i lor feudalieclesiastici, ale unor aşezăminte ori ale unor mari boieri. La mij loculsec. al X V I I I - l e a aşezămintele domneşti : Radu Vodă. P lumbui ta , MihaiVodă, Sf. Apostoli , Căldăruşani, Sărindar, Mit ropol ia , Biserica domneascăd in Curte, Cotroceni, Văcăreşti , Pantelimon, Sf . Spir idon, precum şialtele c t i tori te de boieri şi clerici : Sf. Ec ate ri na . Sf. loan cel Mare,Sf . Sava, Sf . Gheorghe, Mărcuţa, Hagi Dina, au rupt p r i n puterea domnească întinderi ma r i din moşia oraşului. Toate dealurile Bucureşti lor,o puternică podgorie în t i m p u l acela, au fost acaparate de mănăstiriavide de a stăpîni numeroase prăvălii şi pivniţe în oraş 3 .

Constant in M av ro co rd at ho tăr a la 1745 ca la toţi aceia care aveaucase pe pămîntul mănăstirii Radu Vodă, „...însă nu în tîrgurile celedinlăuntru, ci p r i n mahalale...", să li se „...măsoare locul cît ţine al uni icase lungul şi l a tu l şi să se plătească după stînjeni, plătindu-se stînjenulcîte un ban... şi aceasta să fie chir ia a tot anul. . . " 4 . Diferenţierea chirieiera şi efectul creşterii importanţei comerciale pe care începuseră să oobţină terenurile din oraş odată cu dezvoltarea economiei băneşti.

La 1752 s-a produs una din cele m a i mar i dislocări din t rupuloraşului Bucu reş ti : Gr igo re vodă Ghica a trec ut întreaga parte derăsărit a moşiei oraşului, 12 mahalale cu tîrgoveţii şi casele lor, în depen-

1 I . Ionaşcu, Aspecte demografice şi sociale di n Bucureşt i l a 1752, în „RevistaAr hi ve lo r" , an. II , nr. 2, Bu cur eş ti , 1959, p. 118. O carte a judeţului buc ure şte anT o m a amintea că Preda Brîncoveanu , ,a avut nişte loc de grădină aici în oraşulBucureşti , moşnean încă mai dinainte vreme. . . " (cf. nota 9).

2 Ar h. St . B u c , Fon d M-re a Rad u Vodă, L V I I I / 9 .3 I . Ionaşcu, op. cit., p. 119.4 I b ide m , nota 12.

www.mnir.ro



82 L I VI U ŞTEFĂNESCU

denţa aşezămintelor sale de la Pantelimon. Cei mai mulţi din locuitori iacestui vast domeniu erau slujbaşi, ţărani şi meşteşugari. Ei au fostsupuşi la plata unei rente care var ia de la 30 bani la un taler şi jumătate. U n u l singur a fost obligat la plata a doi ta ler i , iar un a l tu l careavea un scaun de carne şi vie la 15 t a l e r i 5 . In anaforaua marilor boieridi n ia nu ari e 1785 se re am in te au eve nim ente le d i n 1752 : „răposa tul

Gri g o re vodă Ghica n-au cumpărat această moşie şi să o dea danie laspital , care moşie ce ar fi fost cumpărat-o se cuvenea a fi la spi tal suptfe lu l de pl irezuot i ta şi avea pe deplin toate îndreptările ca şi celelantemoşii. Ci au afierosit 12 mahalale din Bucureşti in care mahala fieşte-care stăpîn al casii îşi avea stăpînirea casii şi a locului lui de sumă deani multă, ce nu se ţine minte (sublinierea noastră — L. Ş.)... Şi răposatul Grigore vodă măcar de au şi îndatorat a da la spital pentru pomanăoareşicare dare p r i n catastih, ce atunci s-au pecetluit, dar nu este t ucale să-şi piarză ei şi stăpînirea ce au stăpînit după paragraf ton exani-monefton hronos, adică fiindcă ş-au stăpînit ei casile şi locuri le lor desumă de ani ce nu să ţine minte , iar paragraf a domnilor iaste maimică, şi găsesc cu cale să plătească Manolache polcovnic ceia ce atuncea

întî ia dată s- au o r indui t după catastihu mării sale, făr de vreo maisporire şi să stăpînească locul acela neînstreinîndu-să cu niscaiva caacestea pr ic in i , fiindcă îl are de zestre şi preţuit în banii l ips i i zestrilor,dupe cum să vede într-un comision ce-1 are la mînă..." 6 .

A m i n t i r e a şi invocarea dreptului de moştenire era frecventă încazul t ransmiter i lor proprietăţilor bucureştene. La 12 mai 1755 un zapisre am int ea : „...că avînd Con sta ndi n sin Ghio ca u n loc de casă aici înBucureşti, in mahalaoa Colţii, rămas de la tată-său de baştină, iar nu dela mumă-sa şi făcîndu-1 vănăzătoru, l-au fost cumpărat un popă Şerbanot Colţea, în' taleri 130..." 7 .

La 10 ma r ti e 1756 u n zapis men ţio na : „...pre cum să se ştie căi - a m vîndut un loc, ce-mi este şi mie de la părinţii mie i . Şi acel loc estepă lîngă Radu călăreţ şi l-am vîndut de a mea bună voe, să facădumnealui ce-i va fi voia cu dînsul, după cum arată şi zapisele celev e c h i . . . " 8 ; în fe br ua ri e 1758 u n al t zapis : „...care pră văli i sînt cupăţmîntu cju tot ale mele şi să t ragu de la moşul dumnealui şă de lamoşul dumnealui le-au fost cumpărat Staicul logofăt şă de la Staicullogofăt le-au cumpărat răposatul soţul mieu Gheorghe abagiul, după cumdovedesc zapisele cele v echi . . . " ( J ; la 9 iul ie 1768 un alt zapis de vînzarea unor prăvălii în mahalaua Răzvanului : „...care prăvălii sănt iarăş dela muma mea luate şi acum căzăndu-i-să dumnealui iarăşi i-am dat şi

5 Ibidem, p. 130.(i George Potra, Documente privi toare la istor ia oraşului Bucureşti , 1594—1821,

Bucureşti, 1961, p. 518—521. Deşi justiţia prin sentinţa din 16 iunie 1784 a Departamentului de opt dădea dreptatea lui Manolache, rezoluţia domneas că î l decadeşi din dreptul de embaticar, preferind pe Gheorghe Cernavodeanu, „. . .om strein şil ipsi t de casă. . ." , care s-a aşezat cu epitrop ul mănă stir ii .

7 Ibidem, p. 428—429.

s F lorian Georgescu, Paul Cernovodeanu. Ioana Panait Cristache, Documente

privind istoria oraşului Bucureşti, Bu cu re şt i, 1960, p. 100.;l Ibidem, p. 104.

www.mnir.ro



PROPRIETATEA FUNCIARA BUCUREŞTEANA PRECAPITALISTA 83

eu această prăvălie cu pămîntul ei din podul cel mare păn în gardulStel i i , după cum să coprinde şi în zapisele cele vechi de cumpărătoare.. . ' "" .

La 3 iul ie 1775, A l exa n d r u Ipsilanti întărea jalba pe care o dăduseră : popa Gheo rgh e protopopul şi popa Bălaş, popa Andrei , popaDobre. Hristea căpitanul, Voico căpitanul, Dragu tabacul, Ion scutelnicul,

Alexandru Preda păhărnicelul, Apostol , Staico, Pavel, Păun şi Dumit rucăpitanul cu toţi mahalagii di n mahalaoa Br oşten ilor de aici din oraşuldomnii mele Bucureşti, zicînd că ei au ocină de moşie într-acea mahalace se chiamă Slobozia Domnească de moştenire, care moşie o au cuhotare şi pietre şi întărită stăpînire cu hr isovul domnii sale răposatuluiMatei vodă Basarab d i n anul 1636 sept(em)v(rie) 6..." , , . . .drept aceia, şidomnia mea a dat acest hrisov la măna mai sus numiţilor mahalagii de

întărire ca să aibă a ţine şi a stăpîni acea moşie cu bună pace de cătrevecinii împrejuraşi pă toate semnele şi hotarele ce le sînt împietrite, însădin colţul z idului s f întului Spi r idon n ou pînă în Dîm bov iţa în matca ceaveche şi pînă la mor i le d i n anini şi la hotarele din luncă şi pînă la

hotarul cel din lac şi la deal pînă în v i i l e s f intei mănăstiri Radul vodăşi ale orăşenilor, găsindu-să toate hotarele aceştii moşii nestrămutate(sublinierea noastră — L.Ş.), după cum să coprinde şi în hr isovul domniisale răposatului Matei vodă Basarab..." u .

Uneori , cînd domnia închina c lerici lor locuri în oraş, tîrgoveţii carenu vroiau să devină chiriaşii noilor stăpîni îşi răscumpărau de la domniecheltuiel i le l 2 .

Anaforaua mar i lor boieri din 15 mart ie 1783 menţiona un loc viran în mahalaua Negustori lor , care f i i n d loc domnesc nu era cu cale să fieluat de Petcu Dr is toreanu. Deoarece Petcu nu vro ia să cedeze loculviran : ,,...au eşit de faţă t re i neguţători de cinste vechil i din partea

mahalagii lor, anume : Ioniţă mazi lu lumînăraru şi Drăghici mărgelaru şiApostol şalvaragiu făcînd deosebită cerere... să întoarcă lui Petcu c u m părătorul , banii cu dobânda lor şi acel loc să rămîie iar viranea.. ." . Loculviran a fost apoi închinat bisericii sf . Nicolae din mahalaua Neguţători lor 1 3 .

Hrisovul d in 4 iunie 1763 al l u i Con stan tin Racov iţă întăre a :„...cinstitului şi credinciosului boiarului domniei meale D imi t r a c h i Ghicabiv vel spătar ca să aibă a ţine şi a stăpîni un loc în dosul puşcăriei. . ." H .

O proprietate boierească se vindea în Bucureşti la 1767 în cuprinsulei astfel : „...casile noastre dă aicea den Bucureşti, den mahalaoa biser i c i i îanii, cu tot locul lor, cu grădina şi cu toate namestiile dă pe

împre ju r cu gard, cu culmie, cu şopron, cu casa de jos, cu o casă maimică, cu poartă bună, cu puţu în curte, cu curtea dăspre u luci , cu grădină

K Ibidem, p. 115.! l Ibidem, p. 117—118. L a 3 februa rie 1754 D um it ru rumelio tul r ecu noşt ea :

„...să ştie că făcînd eu scaun de carne cu învălitoare pe loc domnesc, l a poartadomnească din jos şi închinînd măria sa vodă locul bisearicilor domneşti, am luatde la măria sa Vodă bani taleri şapte şi pe lemnele mele care am făcut acel scaun.Şi de ncum înainte să nu mai aib eu treabă cu acel scaun nicidecum, ci să-1 stă-pînească preoţii cu bună pace dă către mine şi dă către tot neamul mieu.. ." (veziG . Potra, op. cit., p. 420).

Ώ George Potra, op. cit . , p. 420. , : : Florian Georgescu.. . , op. cit . , p. 137—138.'"' George Potra, op. cit., p. 456.

www.mnir.ro




asemenea, cu casile dă sus, toate grăjite cu patur i , cu laviţi, cu păticine,cu macaturi, cu uşile la toate casile căptuşite, cu ferestre de sticlă la toatecasile, cu încuietori la toate uşile. Asemenea şi beciurile iarăşi cu paturi,cu l aviţi, cu uşi ; aşi jde rea şi o căsc ioa ră ce este dendosul grădinii culocşo ru ei şi cu puţu în cu rt e. .. " toate cu 5 000 de ta ler i . Vindea . .RaduVăcărescu biv vel vornic , împreună cu Veneţiana soţiia mea..." şi c u m

păra , , . . .Mihai Bărbătescu biv vel stolnic. . ." cu jupineasa Safta, soţia lui 1 5 .Proprietatea imobiliară bucureşteană devenise căutată în a doua

ju m ăt ate a sec. a l X V I I I - l e a . Numeroase sînt schimburi le pe care le facbiser icile şi mănă stirile bucu reştene adm ini stra toar e di n depărtare alela t i fundi i lor din ţară, avide de un ciştig mai mare, sigur şi mai lesniciosde supravegheat. Creşterea valori i proprietăţii imobil iare bucureştene afost ur ma rea dezvoltării con tinu e a economiei băneşti, a dezvoltării comerţului şi meşt eşug uril or d in oraş. La 16 ianu ar ie 1768 se sch imb au şapteprăvălii situate ,,...la poarta hanulu i l u i Z a n f i r u . . . " pentru ,,...doao hotarăde moşie în sud Slam Ră mn ec u ce se nume scu Obidiţii i Măc iuc eşti i..." ;benef iciara sch imbului era Mănăstirea sf . loan . Dar ieşind ,,.. .cumpă-

rătoarea prăvăliilor mele ce le didesem schimbu rea...", se cumpărau alteb u n u r i imobi l iare aproape de puşcărie, în mahalaua sf. Gheorghe celVechi 1 6 . In alt zapis de schimb, din 12 mart ie 1775. se menţiona : ,,...căavînd eu o prăvălie de piatră cu pivniţă dedesupt, de piatră, lîngă poartadomnească de sus, cu pămîntul ei răscumpărat (sublinierea roastră —L. Ş.) ce este alăturea cu prăvălia lui Nicolae bărbieru, cu simigeria luiAntonie logofăt, m-am învoit cu dumnealui de am făcut schimb.. ." u

Se dădeau 20 de pogoane de vie la Cernăteşti în judeţul Saac.

Procesul de formare a proprietăţii burgheziei începe din răscumpărări le efectuate de la feudali . Ceea ce deosebea răscumpărările per i oadei precapitaliste de cele dinainte nu era numai f recvenţa, mult mai

ridicată, ci f a p t u l că la baza acumulării sumelor necesare stăteau tocmaivenitur i le obţinute di n vînza rea-cu mpăr area m ărfii , a produselor-m arfă,a forţei de muncă-marfă, a izvorului acumulării capitaliste, care rezidă

în dezvoltarea puternică a schimbului , a economiei băneşti de un feldeosebit, care antrena munca producătoare de bunuri într-un mod deosebit decît pînă atunci . Burghezia a început în Bucureşti un lung drumde răscumpărare de la feudali , greu, d i f ic i l , dar neîntrerupt, plătind cubani gheaţă proprietăţile, imobilele, dreptul de acţiune de a deschidemanufac tur i , hanuri , prăvălii , f iecare tranzacţie f i i n d u n puternic proiect i l care distrugea z iduri le relaţiilor feudale, trăgindu-şi însă forţa dinexploatarea aceloraşi mase aflate sub influenţa feudal i lor , dar într-unalt mod şi destinînd toate acestea unui nou mod de a produce cele

necesare maselor.

1 5 Ibidem, p. 471.1(1 Ibidem, p. 473.17 Ibidem, p. 484—485., : „...eu am dat dumnealui această prăvălie şi dum

nealui în locul prăvălii mi-au dat 20 pogoane de vie în dealul Cernăteştilor ot sudSaac, însă pogoane opt pă valea Poenii, cu pămîntul lor, cu pivniţă de lemn şi cuvasele cît se află ale vii. Şi pentru livada ce este în poalele v i i , este de să dătoamna cîte 2 vedre de must la dumnealui c lucer Pantazi ; i douăsprezece pogoaneîn dealul Negovanilor din care 3 1/2 sî nt cu ota şti nă pă moş ia Zna gov ul , iar pogoane8 1/2 sînt cu pă mî nt ul r ăs cu mp ăr at , cu lived ea de pomi di n sus şi din jos...".

www.mnir.ro




Domnia exercita dreptul ei feudal pentru uliţe şi t erenur i în oraş.La 1 mai 1768 anaforaoa mari lor boieri arăta pentru o uliţă din podulMogoşoaiei, pe care vroia s-o răşluias că Tom a Cre ţules cu : „...Ci dupădreptatea pravilii şi a obiceiului locului (sub lini ere a noast ră — L . Ş.)hotârîm că nu iaste dumnealui volnic a face zidire, care aduce s tricăciune şi supărare vecinului, însă închizînd şi uliţa domnească..." 1 8 ; iar

la 1 august 1780 A l exa n d r u Ipsilanti dădea : „...boierului domnii meleStanciul 3 [ tret i ] logofăt ca să aibă a ţinea şi a stăpîni la poarta dinsus a Curţii domneşti cei vechi între podul de peste Dîmboviţa şi întrelocul mănăstirii sfîntului Spir idon vechi pa tru stînjeni şi douăpalme de loc...".

La 30 noiembrie 1784 o prăvălie „...în zăbunari...", care costase850 taleri în 1782, ajunsese să va lor eze 1 054 ta ler i , deoarece i se adăogadobînda banilor de 5»/o pe lună ; vinzătorul scria că : „...m-am rugat dedumnealui de a p r i m i prăvălia drept aceşti bani ta ler i 1 054 cu locu eişi după cum se vede, pentru ca să nu in tre a l tul străin şi dumnealuisă plătească bani i la ne gu ţăt or ... " La 18 aug ust 1786 se sch im ba u n

loc de casă în Bucureşti p e n t r u o vie şi un loc de casă cu pivniţă înT î r g o v i ş t e 2 U . I n zapisul de vînzare a unei prăv ăl ii, la 8 m a i 1787, searăta că : „...după rugă ciun ea ce-au făcut răposatul soţul mieu, răposatu l u i întru fer ic i re mării sale Grigore Ghica vodă s-au mi lost iv i t măriasa dă ni l-au dat de pomană cu domneasca carte a mării sale ot leat7>260 (1752) iu l ie 22..." 2 1 . Locul se afla lîngă poarta din jos a Curţii şis-a vîndut cu 600 taleri.

I n diata pe care o făcuse la 14 octombrie 1788, loan te la lul dădea în seama ep i t ropi lor săi : „...pr ăvăl iile ce le am fă cu te pă loc domnescsă nu aibă voe epitropii să le vînză n ic i într-un chip, ci să dea cu chiriece să face într-un an ta ler i optzeci . . . " 2 1 . O altă diată bucureşteană, a

Prof i re i soţia lu i Şte fan ceauşul, di n 26 iul ie 1765, consemna o in teresantă transmisiune succesorală proprie vechiului drept româ nesc :„...6 pogoane de vii în dealul Bordenilor cu moşăi după cum să aratăzapisele. In colţul moşii de acolo din Scorţeni sănt 3 moşi şi noi ţinem2 moşi şi jumătate, mai rămîne o jumătate de moşu, dintr-această jumătate mai luăm noi o jumătate de ciozvîrte şi rămîne o ciozvîrte şi jumătate la moşii moşneni..." 2 3 .

Feudal i i ecleziastici bucureşteni pr imeau şi numeroase danii înlocur i de prăvălii sau chiar prăvălii. La 26 februarie 1761 Petre abagiulşi soţia sa făceau danie mi t ropol ie i : „...o pr ăvă lie cu păm înt ul şi culeamnele tot de nuia care mi - a u fost mie de cumpărătoare de la jupî-neasa M a r i a a răposatului Bobe abagiul, în ta ler i 530...", situată pe uliţacea mare a Mărgelarilor. Petre abagiul mărturisea : „...deci eu de a meabună voe şi nesi l i t de n imeni am ven i t la sfinţiia sa părintele m i t r o p o l i t u l de am dat danie s f intei M i t r o p o l i i această mai suszisă prăvălie

18 Ibidem, p. 474—475.111 Ibidem, p. 516.

-° Ibidem, p. 546—547.

21 Ibidem, p. 648—649.

2 2 Ibidem, p. 551—552.' a A rh . St . Bucureşt i , Fond Mitropolia Bucureşti , C C C L X X X I I / 3 6 .

www.mnir.ro




şi cu leamnele şi cu pămîntul e i . . . " 2 4 ; la 14 iunie 1785 Ecaterina, soţiamarelui stolnic Ioniţă Bălăceanu, scria în zapisul dat biseric i i sf. Gheorghevechi : „...pentru po me nir ea răposaţi lor pă rinţ ilor şi moşilor noştr i şipentru pomenirea noastră am închinat această casă cu pivniţa e i . . . " 2 5 .

I n zapisul de vînzare al polcovnicului Pană Voinescu din 23 martie1794, pentru un loc alături de Ecaterina Otetelişanu, se poate urmăritransmiterea proprietăţi i p r i n vînzare : „...care loc îl am de zestre de larăposatu socru-mieu paharnic Radu Rătescu ce-1 cumpărase de la unpreot popa Pană Grecu. Şi acel preot îl avea cumpărat de la o Dragnăfămeia, după cum zapisu cel vechi al preotului arată. . . " 2 6 .

La 30 mai 1796 se ami nte a într -un zapis al lu i Tăn ase , feciorullui Ant iohie logofăt de divan, dat doctorului Constant in Darvar i , de oprăvălie : „...la poarta din sus a Curţii domneşti cei vechi, cu pămîntulei ohabnic (sublinier ea noastră — L.Ş.) . . ." 2 7 ; iar în zapisul Măriei Bălă-ceanca către marele logofăt Costache Şti rbe i se men ţion a : „...că i- amdat dumnealui nişte loc de dăruire, din locul mieu de aicea din Bucureştidi n mahalaoa sf. D i m i t r i e . . . " şi să aibă dumnealui a stăpîni acest loc

cu bună pace ca un ohavnic si stătător în veci (sublinierea noastră— L. Ş.)...« 2 8 .

Casele T u r n a v i t u l u i din mahalaua sf . loan cel Nou cumpărate la7 iul ie 1798 cu 5 000 ta ler i 2 9 au fost vîndute în mai puţin de un an, la8 iunie 1799, cu 6 500 t a l e r i a 0 .

Burghezia bucureşteană în formare pătrundea cu greutate pe proprietăţi le feudalilor, care chiar cînd vindeau erau dator i să respecteregula prot imis is -ului . Din anaforaua marilor boieri alcătuită la 9 iulie1787 reiese că fostul mare paharnic loan L e h l iu se împotrivise din răsputer i la încheierea unei tranzacţii pentru două prăvălii alături de alesale între Măinea papugiu şi Nicolae Hagi Efstathiu ş i Nicolae Hafta.

Dar şi cei doi negustori au făcut t o t u l p e n t r u a păstra prăvăl i i le 3 1 .La 8 februarie 1778, Constantin dascălul de la biserica Domnească,

p r i n zapisul pe care-1 dădea l u i : „...Alex ie Necolescu bi v logofăt zavist ier ie. . . " , pre ciza că : „...dumnealu i are prot imisis a-1 cumpăra devreme ce din dascălul Şărban a l tu c l ironoamu n-au rămas fără d u m nealui. . ." . Locul din mahalaua Răzvanului care făcea obiectul tranzacţiei

îl avea de la mătuşa sa Marzani ia , iar Alexie Neculescul avea locul dealăt uri de la dascălul Şe rb an şi : Şte fan care au ţinut pă jupăneasa

2 '· Ibidem, C X C l / 5 .2 5 George Potra, op. cit., p. 534—535.2li

Ibidem, p. 575—576.2 7 Ibidem, p. 597—598.2 8 Ibidem, p. 599.2 9 Ibidem, p. 617—618.

• I0 Ibidem, p.621—622.n i Fl or ia n Georgescu.. . , op. cit., p. 152—159 : ci acestea se vede că sănt

p r i c i n u i r i a le dumnealui paharnicului , cu socoteală că cu acest fel de mijloace arputea să întoarcă bani la Egstahiu, acum peste pa tru ani ce au trecut de căndau cumpărat prăvălii le pînă acum. . . c i drept acest mai sus arătate , cererea de pro timisis ce face dumnealui paharnicu asupra acestor două prăvălii iaste neprimită .Şi Nicolae Dumitru Hafta cel mai din urmă cumpărător rămîne să-şi stăpîneascăprăvălii le cu bună pace după zapisul de cumpărătoare . . . " .

www.mnir.ro




Marzaniia au fostu frate cu dascălul Şerban...", iar „...locul urma să-i fiedumnealui moşie ohabnică şi stătătoare în veci. . ." 3 2 .

Prot imis i sul era şi subterfugiu, aşa cum mărturiseşte in zapisulsău de vînzare Mi s a i l monahul, fost logofăt de taină 3 3 .

Vînzarea la licitaţie (sultan-mezat, mezat, cochi-vechi) a dat posibil i tate burgheziei bucureştene în formare să-şi rostuiască proprietăţile

funciare. La 24 ianuarie 1780 D u m i t r u Pol izu cumpăra cu 550 ta ler i oprăvălie pe locul Măriei Bălăceanca, plătind chirie de 9 ta ler i pe an.Starostele Panai t raporta domnului A l exa n d r u Ips i lant i , care dădeacuvenita întărire 3 4 . Strigarea la mezat se urma cel m u l t două luni pr inte lal i , muşterii se „atîrdiseau" după obicei, preţul se adjudeca la ofertacea din urmă la care se „haracladisea mezatu", banii se numărau lastarostie „din care scoţîndu-se telaliuc după obiceiu, la leu po bani şase,ceilalţi să vor da unde voiu avea luminată porunca. . . " 3 5 . La 15 iunie1798 Panait Tzigara starostele înştiinţa d om nia că s-a te rm in at : „. . .vânzarea locului Curţii domneşti cei vechi de aici din Bucureşti..." „...însorocul cel orânduit al mezatului de zile patruzeci şi atărdisind din

muştirii după obiceiu fieştecare pe cîţi stînjeni au v r u t şi în ce parte,la preţul cel d i n urm ă... ". Cei 49 stî nje ni ră maş i şi bin aua foişorului aufost adjudecaţi la preţul foarte r id ica t de 245 ta ler i de către marelevornic al obştirilor Radu Golescu. Banii rezultaţi au fost daţi pentruedif icarea Curţi i noi din Dealul S p i r i i J 6 .

Uneor i , şi fără cumpărătoare, cu prot imisis ori fără mezat, tîrgo-veţii deveneau stăpîni pe locuri în oraş şi-şi făceau case, prăvălii,„namesti i" . Feudali i prindeau de veste mai tîrziu, începeau jalbele, cercetările, cărţile de blestem. In septembrie 1789 egumenul mănăstiriiRadu Vodă se plîngea domniei că terenul mor i lor din Gorgani i-a fost

încălcat de m aha la g i i care au construi t case, prăvălii . Cercetarea la faţalocului constata gospodăria l u i Lolea A rnă utu , care -şi fă cuse : „...case

înalte de cărămidă şi cu prăvălie dedesubt. .." şi intrase „...şi în luminaDîmboviţii de au coprinsu cîtva din apă cu taraşi de au depărtat Dîmboviţa..." ; două case ale M a r i i văduva cu băcănie şi „furnu de bucate" ;o casă a popii Anastasie. Plîngerile către domnie se repetă şi în aniiurmători . In iunie 1794 se întocmea o plîngere comună a mănăstiriiRadu Vodă şi a mănăstirii Spir i i pentru locuri le din mahalaua Popescului , care „...se încalcă de împrejuraşi vecini . . . " , urmată de o înfricoşătoare carte de blestem pentru ca : „...cei care va fi avînd zapise şiscrisori de stăpînirea caselor sau locuri ce va fi avînd să vecineze cuacest loc să le scoată să le arate, ca să să vază pentru mai înlesnireadescoperiri i a d ev ă ru lu i . . . " 3 7 . Dar aceştia nu sînt negustorii şi meşteşu

gari i avuţi care-şi fac loc p r i n forţa banului, ci sînt tocmai acelemase populare, obiect al exploatării şi de către noua clasă socială în fo rm a re .

3 2 George Potra, op. cit., p. 494.3 3 Ibidem, p. 479—480.y > Ibidem, p. 496.3 5 Ibidem, p. 618.3 0 F lo ria n Georgescu. .. , o p . cit., p. 176—177.

1 7 L i v i u Ş te f ă ne scu , Aspecte al e vi eţii sociale i n oraşul Bu cureşt i în perioada

de trecere spre capital ism, în Materia le de ist ori e şi muzeografie, v o l . I I , Bucureşti ,1965, p. 31—32.

www.mnir.ro



8 8 L I V I U Ş T E F Ă N E S C U

Proprietatea feudală a generat fo rm a de posesiune denumităembatic. A doua jumătate a sec. al X V I I I - l e a a fost caracterizată, maimult decît cumpărarea de proprietăţi şi imobile, p r i n mult i tudinea închir ie r i lor de către negustori şi meseriaşi. Pînă pe la 1800—1810, perioadade acumulare primitivă a capitalului bucureşten a avut un corespondentcarâc terist ic faţă de prop rie tat e : mult i tudinea închirierilor, parcelărilor,

construcţiilor, cu impresie de conjunctură p e n t r u stăpînii feudali , dar cureversul statorniciei şi al amplificării în p r ima jumătate a sec. al XIX-leaLa 21 mai 1751, pentru prăvăliile biseric i i domneşti situate în uliţa

Boiangi i lor d in mah alau a sf. Gheorg he V ech i se stabilea chir ia astfel :cei cu prăvăliile cele vechi, să aibă a-şi da chir ia după cum scriu zapi

sele chiriaşilor celor vechi, pe an cîte ta ler i 7 pol 12. Iar cei ce şi-austricat prăvăliile lor cele vechi de l emn şi şi-au făcut alte prăvălii cupivniţe de piatră, fără de ştirea şi voia ec l is iarhului şi a preoţilor, aceiasă dea într-un an de prăvălie cîte ta ler i opt, cum dă şi Tudorancojocarul . . . " 3 8 .

Z a mf i r D u m i t r i u a închiriat la 26 octombrie o prăvălie a mănăstirii

Radu Vodă în uliţa Şălarilor : „...cu chirie pă an căte ta ler i şaizeci, înfieştecare an să a ibu a da tot această chirie însă de două ori pă an, adecăla s fet i Gheorghe ta ler i treizeci şi la sfete D i m i t r i e iar ta ler i treizeci,fără de n ic i o pricină că aşa ne-am aşezat cu sfiinţia sa..." 3 9 . Toma măr-gelar închiria la 23 april ie 1762 o prăvălie a Mit ropol ie i în Tîrgul dinLăuntru cu 35 ta ler i pe an, avînd voie să o prefacă 4 0 .

Em b at i c u l era l imitat în Bucureşti la durata vieţii închirietorului saula bunăvoia l u i , iar uneori la un termen de 30 ani : „...şi m ai adause azice vechi lu l s f intei M i t r o p o l i i că f i i n d trecuţi ani 30 şi pentru ca să nusă întărească la stăpînirea pămîntului al s f intei M i t r o p o l i i , de aceia s-audat în chirie la alte obraze şi de la acelea de va vrea ea poate să o ia

cu chir ie, adică numai şi numai ca să o prefacă stăpînirea ei şi să secunoască că ia în chirie acaret de al s f intei M i t r o p o l i i , răspuns care estechiar după pravilă. . ." 4 I .

George Potra, op. cit. : , , . . .iar nevrînd să dea şi ei ca Tudoran, să aibăa-şi ridica lemnele şi ziditura dupe locul sfintei biserici, şi să dea eclisiarhul şipreoţii locul altora care vor da chirie ca şi ceilalţi prăvălia şi, după cum hotărăşteşi cartea mării sale lui Vodă. Iar pentru cei ce au pivniţe şi vînd vin pe loculbiser ici i să aibă a da de bute cîte taleri u n u l , după cum dau şi alţii, ce vînd vinpă alte moşii mănăstireşti , cum iaste Radul Vodă, Mitropolia şi alte mănăstir i . . . " .

3 9 A rh . St . Bucure şti , Fond M-re a R ad u Vodă L V I I I / 1 ! ) „...şi orice voi cheltuieu la această prăvălie ca să fac după plăcerea mea, să n-aibu a cerea de la mănăstire nici un ban, că aşa m-am învoit eu cu sfinţia sa, de a mea bună voie...".

4 0 Ar h. St . Bucureşti , F ond Mitropolia Bu cureşti , C C VI/2 3 : „de care p r ă vălie iaste şi loc şi lemnele tot ale Mitropoliei. Care m-am aşezat cu sfinţia sa săaibă a da pe an chirie cîte taleri treizeci şi cinci, însă în două sferturi într-unan, la Sfentu Gheorghe bani înainte jumătate şi la Sfintu Dimitrie iar jumătate.S i să aib a o şi preface eu după cum îmi va plăcea cu toată cheltuiala de la mine.Şi cît voi avea eu viată să aib a o stăpîni tot pe această tocmeală, iar nici să maiînalţe la chirie nici să mai scază. Iar în urmă după moartea mea, să rămîie iara Sfintei Mitropolii şi ce va vrea Mitropolia să facă cu dînsa să fie volnică...".

4 1 George Potra, op. cit., p. 562, ce se face de la biserici şi de la mănăstiriin două chipuri, slobozim să se facă, adică are pînă la sfîrşitul vieţii acelui ce oprimeşte pă cît sâ vă tocmi şi să vor învoi numai peste ani 30 să nu treacă...".

www.mnir.ro



P R O P R I E T A T E A F U N C I A R A B U C U R E Ş T E A N A P R E C A P 1 T A L I S T A 89

La 29 septembrie 1768, Panaioti Gheorghiu obţinea p r i n schimb unloc al Mit ropol ie i în mah alau a Sf. Nic olae di n Şel ari şi pentru că pe else af lau chiriaşi : „...prea sfinţia sa au oprit pe Pană şălar de a in tra maimult la cheltuială şi preţuind lucrur i le ce apucase Pană de făcuse s-aufăcut ta ler i douăzeci şi cinci . . . " i -a r e s t i t u i t b a n i i 4 2 .

I n catast ihul de ch ir i i le prăvăliilor din Bucureşti ale Mitropolie i , la1 noiembrie 1772 se menţiona că Nică Atanasie avea : cafeneaua, f u r n u l deplăcintărie şi două prăvălii în preţul a 100 ta ler i , dar toate acestea aveauchiriaşii lor : cafeneaua o ţinea Niculai ceauş, f u r n u de plăcintărie îl ţineaTudor s imigiu, o prăvălie o ţinea Anest i grecu. iar cealaltă, de bărbierie,o ţinea tot Anest i . Nu ştim cît lua Nica Atanasiu de la subchiriaşii săi.Acelaş catastih ne dă o imagine a stăpînirii Mitropolie i în oraş : 5 case,3 prăvălii, 2 locuri şi o pivniţă toate lîngă baia Mit ropol ie i şi aduceau161 ta ler i şi 8 oca de ceară pe an ; 6 case, cafenea, plăcintărie, 3 prăvălii,2 locuri şi 2 pivniţe la Poarta din jos aduceau 239 ta ler i pe an ; 5 case,2 prăvălii, 2 locuri pe pămîntul de la Micşunescu aduceau 64 ta ler i şi36 parale ; 4 case, o pivniţă şi un loc aproape de Stelea aduceau 36 ta ler i ;

10 prăvălii, 4 case şi locuri de la Puşcărie în sus aduceau 230 ta ler i ;5 case, 5 prăvălii, 2 pivniţe şi 2 locuri lîngă pivniţă de la M a x i m aduceau206 ta ler i şi 20 parale ; 7 prăvălii în Tîrgul din Lăuntru sub samar aduceau 370 ta ler i ; 7 case şi locuri la Scaunele de carne cele vechi aduceau31 ta ler i şi 9 parale ; 30 case, 3 pră văli i de rao hi er ie şi 13 locuri aleschitului Cernica la scaunele de carne cele vechi aduceau 250 ta ler i şi3 oca ceară ; 4 case şi 12 locuri la Livedea Văcărescului aduceau 2 taleri;casele de pe marginea podului Tîrgului de Afară pînă în podul Armeni lorşi un loc erau neînchiriate ; în total se înc asa u 1 590 ta ler i , 25 parale şi11 oca de ceară 4 3 .

U l t i m u l deceniu al sec. al X V I I I - l e a şi pr imele două ale secolului

următor sînt caracterizate p r in două fenomene suficient de bine reflectate în documentele epocii ;1. urcarea ch ir i i lor şi majorarea preturilor de vîn~are ale proprie

tăţilor, t erenur i şi imobile ;2. înmulţirea vînzărilor de teren şi al închirierilor unor terenuri

noi pe care se construia intens.Este de remarcat că preţul nou legiferat al închirierilor se majora

cu 50—100%, subl in i ind fenomenul creşteri i va lor i i locative orăşeneşti,semn al noi i orînduiri în care valori le imobil iare, terenuri , case, prăvălii,atel iere vor constitui obiectul sch imburi lor economice intense, al t r a n zacţiilor obişnuite şi cu scop speculativ, caracteristice g radului de dez

vol tare a forţelor de producţie. Era semnul întinderii şi al dezvoltăriivieţii orăşeneşti, fundată pe intensificarea economiei băneşti, a ceea ce însemna de fapt, în mii de mic i faţete, imaginea uriaşului proces deacumulare primitivă a capitalului 4 4 .

' Λ Arh . St . B u c , Fon d Mitropolia B ucur e ş t i , C L X V / 9 , „...aşişderea tot înainteprea sfinţii sale am mai întorsu şi taleri şaptesprezece ce s-au preţuit o căscioarăcare o făcuse mătuşa Florica iar pe acest loc. Şi au rămas locul acesta de am făcutschim bu cu prea sfinţia sa...".

« Ibidem, C C L V I I I / 6 .

V i L i v i u Ştefănescu, op. cit., p. 31—36.

www.mnir.ro



90 L I V I U Ş T E F Ă N E S C U

Proprietatea feudală cuprindea şi pe robi, cel mai adesea ţiganidestul de numeroşi în Bucureşti şi care se vindeau cu 55 t a l e r i 4 5 pe la1768; se dădeau robi p r i n c ă s ă t o r i e 4 6 ; erau transmişi p r i n diată 1 7 saup r i n d o n a ţ i e 4 8 , produceau necazuri feţelor bisericeşti cînd se „amestecau" 4 9 . In Bucureşti erau însă foarte mulţi robi sloboziţi şi procesul deeliberare a lor caracterizează p r i n creştere continuă perioada de pînă la

8 februarie 1856, cînd s-a adoptat Legea pentru emanciparea tuturorţ iganilor 5 0 .

Proprietatea capitalistă bucureşteană se a f i rma tot mai intens începînd cu deceniul a l tre i lea a l sec. al X I X - l e a , cînd p r i n t r - u n procesneîntrerupt a măcinat încet dar sigur legiuirea feudală apărătoare abazei seculare care i-a dat naştere. Legiuirea Caragea, promulgată la9 august 1818, era obligată să ţină seama de transformările produse ineconomia noastră şi consemna prevederi cu caracter burghez. In t re 1818şi 1865, cînd a fost pus în vigoare Codul C i v i l , au apărut peste 120reglementări, în medie mai m u l t de două pe an, care reflectau treaptăcu treapt ă consolidarea pr oprietăţii capitaliste, ext inde rea relaţiilor

noi de producţie capitaliste, formarea pieţii naţionale, a s tatului naţionalromân, a l e g i u i r i i burgheze datoare să păstreze şi să consfinţească proprietatea burgheză. La 29 noiembrie 1825 se precizau pr ic in i le caredupă pravilă puteau strica un mezat u r m a t şi săvîrşit cu porunca stă-pînirii. La 15 april ie 1824 un pitac domnesc întărea anaforaua intitulată :„Arătarea pontur i lor după care are a se întocmi hr isovul pentru o r i n -duiala Departamentului Ep i tropie i Obştiri lor ' . în cadrul acestui departament se înfiinţa Obşteasca Epitropie a Sărmanilor datoare să cerceteze„pricinile orfaniceşti" şi să administreze averile nevîrstnicilor şi celorfără moştenitori. A apărut astfel în locul sutelor de epitropii ale nevîrstnicilor , particulare, o singură instituţie, de stat, care administra ş ifolosea importante sume de bani . b u n u r i mobil iare ş i imobil iare în toată

ţara, dar mai ales în B u cu r eş t i 5 1 .P r in p i tacul lu i G r igore D i m i t r i e Ghica din 25 iunie 1824 se

constata : „...că mulţi din cei ce vînd şi cumpără p r i n zapise între dînşil u c r u r i nemişcătoare aici în poli t i ia Bucureştilor, nu urmează a veni lalogofeţie ca să-şi adevereze zapisele, ci obişnuiesc de merg pe la De-partamentur i şi îşi adeverează zapisele, şi dintr-această a lor urmare se întîmplă p r ic in i împotrivitoare cuvintelor ce urmează a să păzi la vînzăride lucrur i nem işc ăto are ...". Sub pedeapsă se dispu nea că n u avea voie săadeverească astfel de zapise decît numai „Logofeţiia mare a Ţării desus". La 29 august se revenea cu un nou ordin, amin tind u-se că :„...toate vînzările l u c r u r i l o r nemişcătoare i de ţigani, cîte se fac aici în

polit ie se cuvine a se adeveri la logofeţia cea mare a Ţării de sus..." 5 2

.4 5 A r h . S t . B u c , F o nd M itr o po lia B ucur e ş t i , C C C L V/4 4 .4 0 I b ide m , C C C L V I I / 2 4 .4 7 George Potra, op. cit., ρ. 5ββ—589.4 8 Ibidem, p. 621.4 9 Ibidem, p. 649 sch itul Hag ii Dinii d i n oraşul Bucureşti , avînd vreo

cîteva sălaşe de ţigani în partea locului , după vremi , ames tecî ndu- se cu ţ iganiisfintei episcopii, s-au învăluit luînd adică în căsătorie ţigani de ai episcopii fetede ale schitului şi ţigani de ai schitului fete din ţiganii episcopiei...".

5 0 Legiui rea Caragea, Bu cu re şt i, 1955, p. 296.5 1 Ibidem, p. 227.5 2 Ibidem, p. 211.

www.mnir.ro



P R O P R I E T A T E A F U N C I A R A B U C U R E Ş T E A N A P R E C A P I T A L I S T A 91

Regulamentul Organic a t rebuit să cuprindă atît de mul te prevedericu caracter capitalist tocmai datorită dezvoltării economice a ţărilorromâne şi a pătrunderii tot mai adinei a relaţ i i lor de producţie no i, decare t rebu ia să se ţ ină seama. E l a fost în acelaşi t imp o legiuire afeudal i lor care conduceau d i n p u nct de vedere polit ic ţara, dar şi aburgheziei care conducea numeroasele afaceri comerciale, cointeresînd

foarte mulţi boier i . El a dat un nou impuls negustorilor, meseriaşilorşi propr ie tar i lor de manufac tur i , a s ta tornic i t reguli moderne de comerţşi judecătoriile de comerţ, a legiferat instituţiile no i în vech iul organismfeudal al ţării . Prăpastia mare însă în care a adâncit suferinţele mariimajori tă ţ i a ţării , reglementînd rapor tur i le boieri lor avizi de mar i sumede bani (stimulaţi la abuzuri de puternica economie bănească de cares-au văzut asaltaţi) cu întreaga ţărănime, i -a adus de t i m p u r i u duşmăniaşi u r a forţelor sociale interesate în realizarea revoluţionară a progresuluisocial a l ţări i . N u m a i la distanţă de 14 ani mul te d i n prevederileL e g i u i r i i Caragea au t rebuit să fie abrogate, iar altele subst anţi almodificate.

Legea nr. 12 din 1832 desprindea Obşteasca Epi t ropie a Sărmanilor într-o Administraţie publică de sine s tătătoare 5 3 . La 9 f ebruarie 1832,oglindind necesităţile economiei capitaliste, se adoptă „Legiuirea asuprasecfes trului" , deoarece „...nici în pravilă n ic i în Regulament nu secuprinde mi j lo c u l cu care să se facă seefestru...", iar cu vech iul obicei„...se făcea îndelungată zăbavă la punerea secfestrului , în v reme ce laseefestru nu se cuvine a mi j loc i nici o întîrziere, ca să nu se prăpădească sau să se iconomisească de către datornic averea sa pe care sepune seefestru...".

A m i n t i r e a vestitei închisori a datornici lor , însoţitoare a capital ism u l u i , s tăruie şi în documentele bucureştene : „...care soroc v i i n d n-amfăst următor cu plata după al mieu zapis, ci au ven i t vremea dă ne-am

judecat la boieri ispravnici , unde ne-au închis dă am périt la închisoarepiste şase săptămîni. . ." 5 4 . De a lt fel , în Legea pentru organizarea mănăst i r i l o r d i n 1833 se prevedeau locuri le de executare a pedepsei cu

închisoarea, surghiunul şi r eg imul penitenciar.A v e r i l e mănăstireşt i au fost deseori în atenţia normelor, care au

reglementat tot ma i m u l t adminis trarea lor , arendarea moşiilor , regimulembaticar d i n Buc ure şti, îngustând tot mai mult sfera dreptului feudalşi posibilitatea scoaterii d i n ţară a bunur i lor lor , făcînd posibilă tr epta t,t reptat (1833, 1834, 1847, 1849, 1851) cunoscuta măsură a s ecu la r iz ă r i i 5 5 .

Procedeul vînzării p r i n mezat a fost reglementat în mod succesivp r i n : Circularea Logofeţiei M a r i a Dreptăţii publicată la 4 februarie

1834, Of isu l domnesc nr. 98 din 15 f ebruarie 1843, C i rcu la ra 9691 aDepartamentului Dreptăţii d i n decembrie 1814.

5 3 Ibidem, p. 243—244. Obşte a sca epitropie a să r m a ni lo r e ra datoare : „...dea închiria sau a da în a r e ndă lucr ur i le cele n e m i ş c ă t o a r e l a vreme şi cu cele maibune condiţi i , s tr igîndu-le l a mezat după orînduieli le întocmite pentru arendam o şi i lo r celorlalte case f ă c ă t o a r e de bine şi de obştescu folos. . ." ...de a pune l adobîndă banii ce să vor găsi de m o şte nir e , ori din v înz area lucr urilor mişcăt oare ,s a u d i n p r iso sul ce va r ă m î n e a d i n cheltuieli le veniturilor f ieşcăruia an , însăniciodată fără amanet sigur...".

5 4 L i v i u Ş te f ă ne scu , op . ci t., p. 36.5 5 Legiui rea Caragea, B ucur e ş t i , 1955, p. 294—296.

www.mnir.ro



3 2 L I V I U Ş T E F Ă N E S C U

Prevederile referitoare la contractele de închiriere de case şi prăvălii , precum şi la arendări de moşii din Regulamentul Organic au fosttransformate la 4 iul ie 1836 şi apoi de f in i t iv înlocuite cu prevedericorespunzătoare relaţiilor capitaliste p r i n Legiuirea pentru închiriere şiarendă din 1852, care a el iminat aproape integral vech iul obicei em-baticar 5 6 .

Vinzările tot mai numeroase au făcut obiectul repetatelor dispo-ziţiuni asupra f e lu lu i cum trebuia să se procedeze la adeverirea zapiselorde vînzare a bunur i lor m ob ili ar e de cătr e judecăto rii : Public aţia 9401d i n 13 august 1837, Circulara nr. 4810 din 27 mai 1838, Circulara nr. 1886d i n 22 martie 1848.

Donaţiile au fost reglementate la 9 februarie 1839, p r i n înscrierealor „în condica vînzărilor de bună voie şi de sch imburi " , şi la 2 ianuarie1848 cîn d se pr ec iza c ă : „...darul este un act de înstreinare p r i n carese strămută stăpînirea lucrur i lor . . . " , o rdo nîn du-s e ca : „...acte le de da ra lucrărilor nemişcătoare să se adevereze cu îndeplinirea formelor cerutep e n t r u vînzări şi să se treacă coprinderea lor şi adeverirea ce li se va da,

d i n cuvînt, in condica destinată pentru vînzări de bună voie.. ." 5 7

.La 1840, dezvoltînd şi modificînd fundamental RegulamentulOrganic la prevederile respective, a fost adoptat Codul de Comerţ.

V e s t i t u l drept de protimisis, frînă feudală în calea vînzărilorl ibere imobil iare, funciare, a fost desfiinţat la 25 martie 1840 : „...cădereade prot imisis la vînzări de lucrur i nemişcătoare şi ţigani se desfiinţeazăde acum înainte...", „...oricâte reclamaţii cu dreptul de prot imisis vor f iporni te pînă acum şi să vor porni pînă la zioa întăririi şi publicuir i iacestii legiuir i , să vor putea judeca după prav i la cea veche a ţării, iardupă întărirea l e g i u i r i i şi publicarea ei, a n i m u l u i jalbă de protimisisnu va mai f i primită. . . " 5 8 .

D r e p t u l feudal de a apela la fiecare nouă domnie fie pentru

întăr irea proprietăţii , f ie pentru acţiuni revendicative a fost desfiinţatp r i n Ofisul Domnesc nr. 113 din 3 apr i l ie 1846.

Relaţiile de producţie capitaliste creiaseră un cadru j u r id ic favorabilşi-şi creiau profesiunile libere menite să le consolideze : la 3 februarie1847 Of isu l Domnesc nr. 11 reglementa exercitarea profesiunii de avocatşi de hotarnic, condiţiile pe care trebuiau să le îndeplinească t i t u lar i i ,precum şi normele de control al exercitării profesiunii în bune con-diţiuni 5 9 .

La 17 feb ru ari e 1847, D ep ar tam en tu l Dreptăţii atrăgea atenţia judecători i lor , p r i n Circulara sa nr. 1070, asupra greşelii care se făceaconside rîndu-se nu le vînzările comerciale de produse agricole reg le

men tate de art . 105 d i n Pr av il a comercială . „La cumpărăr i şi vînzări def i r e comerţială nu poate avea n ic i un loc dispoziţiile pravi le i civile dela art. 12 şi 13 de la capul p e n t r u vînzări, care n u recunosc desăvirşitevînzările c ivi le decît p r i n predarea lucru lu i vîndut şi pr imirea preţuluicumpărăturii ; căci o împotrivă tălmăcire ar comprometa pravila comerţială a acestii ţări, pe credinţa căreia speculatorii ţărilor străine încheie

5 0 Ibidem, p. 216."'7 Ibidem, p. 233.5 S Ibidem, p. 24.5 0 Ibidem, p. 227.

www.mnir.ro



P R O P R I E T A T E A F U N C I A R A B U C U R E Ş T E A N A P R E C A P I T A L I S T A 93

contracturi cu cei d-aici şi pun în primejdie capitaluri le lor şi subt acestraport şi creditul şi cinstea comerciului ţării ; care aceasta ar fi cea maidesăvîrşită vătămare a interesului obş tesc" 5 0 .

Procedura hotărniciilor a fost completată p r i n numeroase ofisedomn eşti şi cir cul ări m in is te ri al e în : 1837, la 1 sep tem br ie 1847, la26 septembrie 1847, la 18 octombrie 1847, în mai 1848, la 3 decembrie

1848, ca de a l t fe l ş i a lte prevederi ale Regulamentului Organic r e f e r i toare la relaţiile agrare 6 1 .

La 14 iunie 1848, G u v er n u l Provizor iu amintea Decretele r e f e r i toare la desfiinţarea rangurilor civile , desfiinţarea bătăii şi a pedepseicu moartea 6 2 .

Proprietatea burgheză a înregistrat la sfîrşitul pr imei jumătăţi asec. al XI X -l e a o recun oaşter e aproape deplină din pu nc t de vedere

jur i dic , aşa cum economic se impusese p r in acumulările treptate începînd du pă 1750 şi pînă la începutul deceniului a l I I I - l e a al sec. alX I X - l e a . M a r i i n egus tori bucureşt eni, cu întinsele lo r afaceri comercialeşi cămătăreşti de la sfîrşitul sec al X V I I I - l e a şi începutul sec. al XIX-lea,

au devenit propr ie tar i deplini n u numai ai prăvăliilor şi atelierelor, cişi ai unor întinse t erenur i şi imobile, organizînd pe scară largă procesulexploatării funciare urbane. In egală măsură negustori i mai mărunţi şimeseriaşii, destul de numeroşi p e n t r u o populaţie care în t i m p de unsecol se triplase, aspirau în proporţie de masă şi în mod neîntreruptaverea mar i lor feudali , transformînd-o în proprietate liberă şi deplină în concordanţă cu relaţiile capitaliste pe care le promova şi cărora ledatorau poziţia socială şi economică, manifestînd şi dreptur i polit ice pemăsură.

Mărunta proprietate a tirgoveţilor, intelectualităţii române carese formase, slujbaşilor, ţăranilor era acum cuprinsă, împresurată demii de f i re ale noilor relaţii de producţie, antrenată şi transformată pe

măsura dezvoltării noi i societăţi. Creştea numărul celor deposedaţi deavere, căci noua proprietate burgheză impunea nu numai fărâmiţareaşi transformarea proprietăţii feudale, ci şi exproprierea maselor producătoare, proces abia la început pe care acestea nu-1 sesizau.

L A P R O P R I É T É F O N C I È R E B U C A R E S T O I S E P E N D A N T

L A P É R I O D E P R É C É D A N T L E C A P I T A L I S M E

— Résumé —

L'auteur analyse , en se basant sur des documents d 'archivé, le processus dedissolution de la propriété foncière féodale dans la v i l l e de Bucarest au milieudu X V I I i e siècle et au début de la formation de la propriété foncière de typecapitaliste. A la base de ce processus se situent les rachats de plus en plus fréquents, mais ce qui les différencie de la période antérieure c'est justement le faitque l 'accumulation des sommes nécessaires est due à la vente-achat des m ar-

m Ibidem, p. 215.c < Ibidem, p. 209—210.0 2 Ibidem, p. 296.

www.mnir.ro




chandises sur le marché, à l 'apparition de la force de travail — marchandise. Onsur pre nd, de plu s en plus évi de mm ent , le processus par ticul ier de l 'accu mula tioncapitaliste, de l 'économie d'argent d 'une certaine man ière . L a bourgeoisie de Bu ca rest a construit sans cesse l'édifice de la nouvelle société, en payant argent comptant les pro pri étés , les imm eub les, le droit d'ouvrir des man ufac ture s, des auberges,des boutiques. Chaque transaction contribuait à l 'élimination des anciennes relations féodales et avait sa source en l 'exploitation des mêmes masses qui étaientja dis sous l ' influence des féodaux, mais d'une autre manière et destinant l 'activitéé c o n o m i q u e toute entière à un nouveau mode de produire le nécessaire des masses.

A la fin du X V I I i e siècle et au début du siècle suivant deux aspects sontév ide nts : 1 — la hau sse des loyers et des pri x de ven te des prop rié tés fon ciè reset 2 — l 'accroisseme nt des ventes et des locations des pro prié tés foncière s acco mpag née d'un ryt hme élev é des constructions immo bili ères .

Après 1818, le nombre de règlements formant la base du développementde la propriété foncière capitaliste s 'acroit et arrive à presque deux par an. Peuà peu, tous les vestiges féodaux qui freinaient le développement de la nouvellesociété sont éloignés. Mais la nouvelle propriété bourgeoise menait non seulement à l 'é car tem en t de la pro pri été fonci ère féoda le, mai s aussi à l 'exp ropria tiondes masses productives.

www.mnir.ro



DATE NOI PRIVIND INSTITUIREA „ORDINULUI UNIRII"ÎN TIMPUL DOMNIEI L U I ALEXANDRU IOAN CUZA

de CON ST A NŢ A ŞT I R B U

Alături de marile realizări înfăptuite în t i m p u l lu i A lexa nd ru loa nCuza pentru crearea României moderne se înscriu şi încercările făcute

în tot t i m p u l d o m n i e i sale pentru a obţine in sti tu ire a une i decoraţiirom âneşti. Exerc itarea acestui dre pt ar f i co ns tit ui t o manif estare desuveranitate şi independenţă naţională, ce a caracterizat de a l t fe l întreagapolitică a celui dinţii domn a l Pr incipate lor Unite.

I n t r - u n a din primele audienţe în primăvara anului 1859, Vasile

Alecsandri , t r i m i s u l Principatelor Unite la împăratul Franţei , Napoleona l I I I - l e a , cerea aprobarea ca francezii ,,să poată p r i m i şi pur ta decoraţi i le ordinulu i ce prinţul Cuza are de gînd a ins t i tu i " , cerere pe careNapoleon o va încuviinţa după oarecare ezitare

După întoarcerea sa în ţară, Vasile Alecsandri. min is t rul „treburilorstrăine" în cabinetul Moldovei, va propune Consil iului de Miniştr i înfii nţarea unei decoraţii naţionale numită „Ordinul jerbei de aur" 2 , t i t lucarac teristi c ferti lităţii pămîntului nost ru — cum menţion a autorul ei —,menită „a f i pentru români un semn de regenerare, un simbol alu n i r i i t u t u r o r într- o singură fa mi li e şi o glorioasă încuragiare a m e r i tu l u i , iar pentru străini o recompensă demnă pentru serviciile făcute deei în fol osu l cauzei noast re" λ

Decoraţia se prezenta astfel : o stea cu cinci raze în culorile naţionale, avînd pe avers bourul şi v u l t u r u l ş i deviza ONORE PATRIA, perevers o jerbă (snop) de aur legată cu o lentă şi legenda „IN UNOO M N I A " 4 . Acest ordin, care urma să fie acordat atît c iv i l i lor cît şim i l i t a r i l o r , este aprobat de Consil iul de Miniştri din Moldova la 30 decembrie 1859, iar documentele sînt trimise domnitorului pentru a le

înainta Comisie i Centrale, ca apoi să se dea în chibzuirea CamereiLegislat ive 5 .

Ajunsă în discuţia Comisiei Centrale, propunerea p e n t r u înf i inţarea celei dintîi decoraţii româneşti capătă forme mai concrete : se alcă-

1 V . A l e c s a n d r i , 3 convorbiri cu Napoleon I I I , Ploieşti , Tipografia român easc ă ,

1923, p. 37—38 ; D . Ber indei , Cuza Vodă ţi Ordi nul Unir i i , în „Rev ista istoric ăr o m â nă " , v o i . X V I I I , 1947, p. 96.

2 E . Vîrtosu, Ordinul jerbei de aur. U n proiect inedit al lu i V. Alecsandri,

în „Cercetări istorice", Iaşi, 13—16, 1940, p. 703.: ' Ibidem.

'' Ibidem.D Ibidem, p. 706

www.mnir.ro



96 C O N S T A N Ţ A Ş T I R B U

tuieşte un proiect de lege pentru înf i inţarea ordinulu i sub forma unuistatut cuprinzînd 54 articole, iar denumirea ordinulu i „Jerbei de aur"va fi înlocuită de o alta m u l t mai grăitoare pentru epoca formăriiRomân iei mode rne : „Ordinul Crucea U n i r i i " sau mai scurt „OrdinulU n i r i i " 6 .

P o t r i v i t s tatutului aflat în arhiva Mi n i s t e r u l u i de Externe, „OrdinulU n i r i i " era inst i tu i t pentru a recompensa atît serviciile civile cît şimil i tare şi se co mpun ea di n cin ci grade, avînd 1 000 m em br i (750 caval e r i , 150 ofiţeri, 60 comandori, 28 mari ofiţeri, 12 mare cruce). Decoraţia se prezenta astfel : o cruce în email roşu cu cinci braţe, deasupracăreia este o coroană. In centru un medalion de email bleu înconjuratde o cunună de stejar avînd pe o parte un snop (jerbă) de aur legată cuo panglică de aur. Pe cercul bleu al medal ionulu i deviza I N U N OO M N I A . Pe cealaltă parte armele Principatelor (bourul şi vu l turu l ) cudeviza HONOR et PATRIA. Crucea era de argint pentru cavaleri şi deaur cu email pentru celelalte grade. Avea 40 mm pentru cavaleri şiofiţeri şi 60 mm pentru comandori ş i ma r i ofiţeri. Panglica era de moar

bleu cu dungă galbenă pe margine. Cavalerii şi ofiţerii pur tau decoraţiape partea stingă a p ieptului . La ofiţeri panglica avea ca deobicei şi orozetă. Comandorii o pur tau atîrnată la gît pe o panglică mai lată. Mari iofiţeri, pe lîngă crucea de mar i ofiţeri, purtau pe partea dreaptă a piept u l u i o placă cu d ia me t r u l de 90 mm, avînd în centru un medalion reprezentat p r i n snopul de aur şi deviza HONOR et PATRIA. La gradul marecruce se poartă de asemenea pe partea dreaptă a pieptului placa de mareofiţer în plus eşarfa traversînd în oblic pieptul , trecînd deasupra umăruluidrept . Pe aceasta este ataşată o cruce asemănătoare cu a comandorilor,i n di am et ru de 70 m m .

I n continuare art icolele s tatutului se referă la modul de admitere

şi avansare în ordin, la primirea şi depunerea jurămîntului ; citeva a r t i cole sînt consacrate modului de acordare a pensiilor, brevetelor şi unorprerogative, a ltele se referă la disciplina me mb ril or ordinulu i şi la administraţie. Urma să f ie ales un mare cancelar şi un consiliu al o r d i n ului 1 .

Cum în acea perioadă se punea pe p r i m u l p lan problema recunoaşterii dublei alegeri a lui Cuza, p e n t r u a nu întîmpina opoziţia mari lorputeri , şi în p r i m u l rînd a Tur ci ei , pr oi ec tu l n u a fost pus atu nc i înaplicare, dar Cuza nu va renunţa la el n ic i în anii următori .

I n 1861 Bali go t de Bayne, secretar ul l u i Cuza, tran smit ea d inConstantinopol s fa turi le p r i m i t e de la ambasadorul Franţei în Turcia,marchizul de Lavalette, ca această chestiune să fie amînată 8 .

O scrisoare s imilară sosise mai înainte şi de la agentul Pr inc i patelor la Paris, Iancu Alecsandri, care avusese în acest sens discuţiicu m i n i s t r u l de externe al Franţei Thouvenel, care considera proiectul cain tempest iv 9 .

0 A c a d e m i a R . S . Româ nia , Ar hi va Cuz a, I I , f. 56—57 ; Ar hi va Minis teruluiAf acer i lo r E x t e r n e (în continuare A r h i v a M . A . E . ) , rola 62, dos. 118, f. 154.

7 Ibidem, f. 154—165.8 D. Ber ind ei, op. cit., p. 99.n A r h i v a M . A . E . , rola 134, dos. 233, f. 189.

www.mnir.ro



www.mnir.ro



F i g . 4 a şi 4 b. Decoraţia „Ordinului U n i r i i " în g r a d u l de of i ţer executată la casaK r e t l y d i n Pa ri s în 1864, ave rs şi rever s.

www.mnir.ro



I N S T I T U I R E A „ O R D I N U L U I U N I R I I " D E A L . I . C U Z A 97

în 1862 ideea înfiinţării unei decoraţii naţionale este reluată. Cuzasfătuit atît de agent ul Român iei la C ons tant inop ol Costache Negri,care info rma t de m i n i s t r u l loan Cantacuzino de intenţiile domnit o r u l u i , î i sugera să amîne instituirea ordinulu i pînă după soluţionareaproblemei mănăstirilor închinate, Poarta puţind face g r e u t ă ţ i 1 0 , cît şi influenţat de

Iancu Alecsandri care i i scria in septembrie 1862 l u i Ba li go t de Bay ne să op reasc ăveleităţ i le m i n i s t r u l u i do externe în p r i vinţa înf i inţări i de decoraţi i 1 1 — va renunţapentru moment, avînd în faţă rezolvareaunor probleme m u l t ma i imp ort a nt e pentruv i i t o r u l Rom ânie i : secularizarea ave rilo rmănăstireşti, revizuirea Convenţiei de laParis, reforma agrară etc.

în anul 1863, cu p r i le ju l adoptării uneinoi steme a Principate lor Unite l 2 . se con

turează din nou preocuparea pentru i n s t i tuirea „Ordinului U n i r i i " , care urma să f i g u reze la baza noi i steme.

I n t r -o scrisoare adresată de Baligot deBayne l u i I . Al ec sa nd ri în 18/30 iu ni e 1863 1 3 ,

în care îi t r i m i t e şi o acuarelă executată d"Tronson du Coudray pentru noile arme ale ţării, acesta îi dă şi unele sugestii : „Ar fi mai bine dacă am fi avut un ordin să facem să iasă di n ma nt oumarele cordon din lanţ de aur care s -ar termina p r i n decoraţie. Acestaneexistînd ar t rebui să înlocuim decoraţia p r i n t r - u n medal ion oval, carear pur ta în ce nt ru iniţialele în aur ale prinţului A . I . , decupate ajur at,urmînd conturul în email albastru deschis a l ordinului U n i r i i " . în cont inuare, autorul scrisorii prezintă şi un desen al acestuia (fig. 1), subl i n i i n d : „cele p a t r u br aţe ieşinde n u sînt decît orna me nte şi vo r f i luat epentru figurarea decoraţiei dacă vreodată România va poseda vre-unordin" .

Un desen asemănător al „Ordinului U n i r i i " îl vom regăsi şi pe oacuarelă reprezentind stema Principatelor Unite (cea adoptată în noiembrie 1863), executată de p ic torul Carol Popp de Szathmary M , decoraţiafigurînd în continuare la baza stem ei (planşa, fi g . 2 a şi b).

La Muzeul de Istorie al Republici i Socialiste România a fost achiziţionată recent decoraţia-proiect a . .Ordinului U n i r i i " prov enind din

F i g . 1. D ese nul executat deBaligot de Bayne în aprilie

1863 (copie).

1 0 D. Beri ndei , op. cit., p. 99, nota 3.1 1 A r hi v a Cuz a , I I , p . 56—57 ; A r h i v a M. A. E . , rola 134, dos. 233, f. 189 (scri

soarea din 8 septembrie 1862).1 2 P . V. Năsturel , Steagul, stema română, însemne domneşt i ; trofee, B u c u

reşti, 1903, p. 65—91 ; C . Mois i l , Stema României. Originea şi evol uţia ei istor icăşi heraldică, în „B oa be de grî u" , 1931. p. 81—82 ; P. Cernov odean u, Ştii nţa şi arta

heral dică în România, cap. V I , p. 22—24 (lucrare în curs de publicare la EdituraEncic lopedi că) ; Arhi va Cuz a, I I , f. 228—229 şi f. 429—432 ; A r h i v a M. A. E . , dos.,190/1860 şi rola 67, dos. 55/1872.

, : 1 A r hi v a Cuz a , I I , f . 228—229 (scrisoare reluată după două luni).1/ 1 Or igi na lu l acuare lei se află la Mu zeu l de Ar tă al R. S. Rom âni a (inv. 4694).

www.mnir.ro



98 C O N S T A N Ţ A Ş T I R B U

colecţia Strat ula t. cu indicaţia că a aparţinut l u i Car ol de Szat hma ry(planşa, fig. 3).

Decoraţia af lată acum la Cabinetul Numismatic din Muzeul deIstorie al R.S.R., inv . nr . 2545 se prezintă astfel : o cruce din smalţ roşu

închis înconjurată de raze , avînd în cele opt colţuri cîte o mică piatrăalbă de cea. 1,20 kt. (imitaţie). La exemplarul nostru lipsesc două pietre.I n centru se află un medalion oval din smalţ roşu închis încadrat în cercde aur purtînd iniţiala „A". Deasupra crucii o coroană deschisă de tipAsachi pe care se află 4 pietre albe, 3 roşii şi 3 verzi avînd 1,40 kt (toateimitaţii) . Panglica este din moar alb avînd pe margine trei dungi îngustecolorate în roşu, galben şi albastru, reprezentînd t r i co lorul . Acest proiectcredem că este o a doua variantă ce diferă faţă de cea descrisă în statutulordinului din 1861, cit şi faţă de desenele care le găsi m în 1863. Culo arearoşie şi coroana se menţin ca în 1861 (în 1863 se preconiza albastrudeschis, iar coroana lipseşte), dar medal ionul centra l este mai apropiatde cel din 1863. De a l t fe l iniţiala din centru o întâlnim şi pe steagurilepe care le va distr ibui armatei domnitorul A l exa n d r u loan Cuza la

1 septembrie 1863 l 5

.Ş i acest proiect se va modifica însă în anii care v or urma, aşa cumvom arăta în continuare.

I n a doua parte a anului 1864 încercările pentru statuarea „Ordin u l u i U n i r i i " sînt reluate. Z iaru l „Memorial d iplomat ique" clin Vienad in 18 iu l ie 1864 insera în paginile sale ştirea că domnitorul ceruse

între altele du pă întoarcerea sa d i n Constantinopol să poată înfiinţa odecoraţie 1 5 .

Pîn ă acum documentele nu ne-au co nf ir ma t această ştire pentruacea perioadă, însă în ţară lucrări pregătitoare se fac în vara anului 1864.Ceea ce cunoaştem, este că A l . I . Cuza a discutat în t i m p u l şederii salela Con sta nt in op ol cu agenţii săi despre această chestiun e, răm înîn d să le

comunice u l ter ior data cînd urma să-i autorizeze pentru a începe negocieri le l 7 .

La 28 august 1864, M . Kog ălni cean u, adresindu-se vicepr eşedin teluiConsil iului de Stat C. Bosianu, supune aprobării Consil iului de Stat u nnou statut al ordinulu i împreună cu propunerea înfiinţării şi a unormedalii : „Din ordinul Măriei Sale Domnului am onoarea a înainta d u m neavoastră aici anexate proiecte de statute pentru înf i inţarea ordinuluiU n i r i i şi a medaliei mi l i tare , cu propunerea totodată de a se înfiinţa şio medalie de salvare, care vor servi a recompensa servici i le ş i sacrif ici i leaduse patr iei , şi a încuraja mer i tul , rugîndu-vă să binevoiţi a le da citmai neamînat in s tudiu onorabilului Consiliu de Stat" 1 8 .

U r m a în acelaşi t imp să ia fiinţă şi Cancelaria „Ordinului U n i r i i " ,aşa cum reiese d in propunerea pentru înf i inţarea ordinulu i de salvare :„Mecanismul d i s t r i b u i r i i ei şi controlu l necesariu se poate asigura,puindu-se şi această medalie în atribuţiile M a r i i Cancelari i a OrdinuluiU n i r i i ce este a crea" 1 9 .

1 5 „Monitorul oastei", din 5 sept. 1863 ; P. V. Năsturel, op. cit., p. 75—80.1 6 D. Berindei, op. cit., p. 101 ; A. D. Xe no po l, Domnia lui Cuza Vodă. v o l . I I -

Iaşi, 1903, p. 29. , 7 D. Berindei, op. cit., p. 101.1 8 A r hiv e le S ta tului B ucur e ş t i , F o nd Consi l iu de Stat, dos. 68/1864, f. 1.1 ! ) Ibidem, f. 2.

www.mnir.ro




Statutul „Ordinului U n i r i i " , cuprinzînd 55 articole, este discutat şiaprobat cu unele modificări mărunte în şedinţa Consil iului de Stat din29 august 1864 2 0 . El diferă faţă de cel din 1861, căci modificările propusela anumite articole nu se potrivesc întocmai cu conţinutul s tatutului d in1861. De a lt fel şi decoraţiile realizate vor fi diferite.

în vederea fabricării lor este consultat omul de afaceri francez

Godillot, aşa cum reiese d in tr -o scrisoare datată 7 septembrie 1864, încare acesta cere o audienţă la Cuza p r i n Baligot de Bayne, menţionînd :„Acum mă duc să lucrez cu generalul Florescu în chestia d e c o r a ţ i i l o r " 2 1 .

Odată stabilite modelele noi i decoraţii, după ce au fost acceptatede Comisie, acestea sînt t r imise de M. Kogălniceanu lui Cuza ce se aflala Ruginoasa pentru a le aviza spre a putea face comanda : „Am onoarea vă comunica aici modelu l n o i i decoraţiuni. Comisia întreagă a adoptatacest model care păstrează vechea cruce românească şi care aşa va faceca decoraţiunea noastră nu va fi o copie a altor ordine. .Dacă acestmodel va dobîndi înalta dumneavoastră consideraţiune, vă rog să mi-1

în apoiaţ i de îndată pentru ca să pot face comanda in curînd, căci Godillot

mi-a spus că deabia se vor putea pregăti decoraţiunile pentru ziua de24 ianuarie" 2 2 .Modelele sînt aprobate de Cuza la 11/23 septembrie 1864 2 3 , iar

Godillot este însărcinat cu comandarea lor la Paris. In trecerea u l t i m u l u ip r i n Con stan tino pol, în octomb rie 1864. acesta arată şi un desen agenţilor d ip lomat ic i ai României acreditaţi acolo 2 4 .

In t r e t i m p la Bucureşti, la 13 septembrie 1864, în Cancelaria p r i n ciară se alcătuieşte o scrisoare pe care Cuza u r m a să o trimită lui Negrila Constant inopol , pentru ca acesta să înştiinţeze Poarta de hotărîreadomnitorului român, scrisoare care deşi avizată de Cuza, aşa cum reiesedi n însemnările marginale ale secretarului său, va fi expediată abia înno iem bri e 18 6 4 2 5 .

Această amnîare se datorează sugestiilor p r i m i t e de Cuza atît dinpartea lui Bordeanu, g i r a n t u l Agenţiei din Constantinopol, care avusese

în acest sens convorbir i şi cu ambasadorul Franţei la Constantinopol,de Bonnières (scrisoarea din 3 septembrie 1864) 2 6 , cît şi din partea luiNegri (scrisoarea din 11 septembrie 1864), în care-1 ruga insistent peCuza să amine inst i tuirea ordinulu i pentru a nu complica chestiuneamănăstiri lor închinate 2 1 .

I n t r - o altă scrisoare datată 8/20 octombrie, acelaşi Negri anunţîndu-1pe Cuza că „L-am văzut pe domnul Godillot care m i - a v o r b i t de decoraţia noastră", îl roagă din nou să amîne pînă la rezolvarea chestieibunur i lor m ă n ă s t i r e ş t i 2 8 .

2 0 Ibid em, f . 3—5 ; Ar hi va C u z a , L I V , f. 191.2 1 Ibi de m, I I I , f . 234.2 3 Co nsta nt in C . Giur e scu , Vi aţa şi opera lui Cuza Vodă, Bucure şti , Ed . Şti in

ţ if ică, 1966, p. 319, A r h i v a C u z a , L I V , f . 193 şi X L I X f. 243.2 3 D. Berindei , op. cit., p. 99—100 ; Con st ant in C . Gi ur es cu , op. cit., p. 19.-' ' D. Berindei, op. cit., p. 100.2-' C. Moisil , încercări le l ui Cuza Vodă de a in sti t ui decoraţii naţi onal e, în

„Cr oni ca nu mi sm ati că şi arhe olog ică ", 1940, ian uar ie- iun ie, p. 195 ; D. Ber ind ei ,op. cit., p. 100 ; A r h i v a C u z a , V I , f. 125—126.

2 6 D. Ber ind ei, op. cit., p. 99.2 7 Ibidem ; A r h i v a C u z a , V I , p. 109.2 3 A r h i v a C u z a , I, p. 491.

www.mnir.ro



100 C O N S T A N Ţ A S T I R B U

Mai interesantă însă este scrisoarea trimisă l u i Cuza de către Bo r-deanu la 12/14 octombrie 1864, în care acesta îi sugerează că — pentruca ordinul să fie admis — trebuie să aibe asentimentul Porţi i . Or singurulmij loc de a-1 avea, ar fi fost să fie n u m i t sul tan ul marele maestru a lordinulu i şi de a-1 face să-1 poarte el însuşi, adăugind că la AmbasadaFranţei „am fost sfătuiţi să căutăm a avea acest asentiment al Porţii

pentru fondarea acestui ordin, fără de care guvernul francez va fi obligatsă oprească pe francezi de a-1 accepta. Celelalte puter i vor urma desiguracest e x e m p l u " 2 9 .

La începutul l u i noie mbr ie Negri din nou insistă pentru amînare :„Cred că ar fi mai cuminte să se amîne creearea „Ordinului U n i r i i "pînă după rezolvarea chestiei mănăstirilor închinate, care nu poate să

întîrzie m u l t " 3 0 . Iar într-o scrisoare adresată lui Baligot de Bayne în11 noiembrie 1864, oarecum enervat, Negri arată că : „Instituirea O r d i n u l u i U n i r i i la 15 no ie mb ri e îi taie mîin ile în chestia mănăstiri lor închinate " 3 1 .

Pe aceeaşi poziţie se situiază şi age ntu l Ro mâ nie i de la Paris

Iancu Alecsandri, atît în scrisoarea din 22 septembrie 1864 3 2 , cît şi încea din 13/25 octombrie 1864, în care arată că instituirea decoraţieiromâneşti „va produce încurcături peste t o t 3 3 .

„Ordinul U n i r i i " urma să f ie inst i tu i t la 24 ianuarie 1865, conformunei ştiri publicată în z iarul „Le journal de Constantinople" . îngri joratde apariţia unei atari informaţii într-un ziar din capitala Turciei, Bor-deanu cere lui Cuza într-o scrisoare din 28 oct./9 no ie mb ri e 1864 caNegr i să f ie autorizat să negocieze ches t iu nea 3 4 , ceea ce Cuza face cumultă demnitate în scrisoarea expediată cu întîrziere la 11/23 noiembrie1864, în care nu pomeneşte nimic de sugestiile făcute anterior de agenţiisăi de a-1 numi pe sultan marele maestru al o rd in ului . înainte ca răs

punsul lui Cuza să ajungă la Constantinopol, într-o scrisoare din 10/22noiembrie 1864 Negr i î i comunică iri tarea lui A a l i Paşa, m i n i s t r u deexterne a l Turcie i , care-1 întrebase pe Negri dacă ştie ceva de decoraţiape care Cuza vrea s-o inst ituie . „Alteţa sa (e vorba de Cuza) ne-a promis

între t i m p că ne va avertiza întotdeauna de fapte asemănătoare, pentrucă a l t fe l noi vom fi nevoiţi să strigăm şi să protestăm, lucru pe care noi

îl facem cu multă neplăcere" 3 5 .

Scrisoarea lu i Cuza pare să f i nemu lţumi t Poarta n u num ai prinfermitatea tonulu i pr inc ipe lui român, dar şi pentru că nu se amintisenimic de faptul că sul ta nu l să fie marele maes tru al p r i m u l u i ordinnaţional românesc, căci Negri , în scrisoarea din 25 nov./7 dec. 1864, cere

di n nou amînarea i n s t i t u i r i i l u i 3 6 ,

iar Bordeanu într-o scrisoare

din2 0 D. Ber ind ei, op. cit., p. 100—101.3 0 Ar hi va Cu za , I , p. 511.3 1 Ibidem, p. 515.3 2 I bi de m, p. 446.3 3 R. V. Bossy, Agenţi a di plomat i că a României în Pari s şi legături l e franco-

române sub Cuza Vodă, Bu cu re şt i, 1931, p. 361 (document publicat parţial) ; D. Ber indei , op. cit., p. 101 ; A r h i v a Cuz a II , f. 464 verso ; vezi şi nota nr. 9.

3 4 D . B e r inde i , op. cit . p. 101. Pentru inaugurarea Ordinului U n i r i i la 24 i a n u a rie 1865, vez i Ar h i v a Cu za , I I , f. 503.

3 5 D . B e r inde i , op. cit., p. 103 ; A r h i va Cu za I, f. 513—514.3 6 D. Berin dei , op. cit, p. 104.

www.mnir.ro




28 nov./10 decembrie, în urma unor convorbir i cu min is t rul de externeal Turciei, cît şi cu marchizul de Moustier — şi el adeptul idei i casultanul să f ie marele maestru al Ordinulu i U n i r i i —, îi scria l u i Cuza căor să se amîne instituirea ordinulu i pentru cîtva t imp, or să se îndeplinească formalităţile cerute de Poartă 3 7 .

Reacţii împotriva tendinţelor de independenţă ale domnitorului n u

întirzie. Z iaru l vienez , .Mémorial di pl om at iq ue " d i n 11 decembrie 1864.relatînd dorinţa lui Cuza de a ins t i tu i o decoraţie, arată că Poarta i-arefuzat cererea în două rînduri 3 8 , iar Iancu Alecsandri scria de la Parislui Baligot de Bayne că e împotrivă ca „Ordinul U n i r i i " să fie decretatla 24 ianuarie 1865, propunînd amînarea 3 9 .

Cu toate acestea Cuza nu-1 opreşte pe Godi l lot să-şi continuemisiunea. Acesta, aşa cum va menţiona Alecsandri într-o scrisoare d in7 decembrie 1864 4 0 , sosind la Paris, îi vorbeşte cu mare discreţie agentu l u i român despre decoraţie, neîndrăznind să-i arate modelu l ei, ialegătura cu Casa de brevete şi decoraţii K r e t ly , c u m reiese d i n scrisoareape care A . K r e t l y o adr ese ază l u i Cuza în 6 dec em br ie 1864. D upă ce

arată că a luat asupra-i indicaţiile lui Godi l lot p r i v i n d confecţionareadecoraţiilor comandate de Cuza şi că a t r imis devizele lui M. Kogăl-niceanu, îi cere domnitorului ca „după ce vo r f i fost văzute mo delele pecare generalul Florescu le duce la Bucureşti, să-i acorde t i t l u l de f u r n i zor al Curţi i princiare" 4 1 .

La începutul anului 1865 Cuza era destul de nemulţumit de felul în care vedeau marile puter i i ns ti tu ir ea decoraţiei noastre, aşa cumreiese d i n t r -o scrisoare a co nsu lul ui francez la Bucureşt i Ti llo s cătrem i n i s t r u l de externe al Franţei, în care relata convorbirea avută cuCuza din însărcinarea marchizulu i de Moustier, ambasadorul Franţei laConstantinopol , pentru a-i arăta calea care s-o urmeze pentru a face caPoarta să accepte ins t i t u i rea unui ordin românesc 4 2 .

Răspunsul dat de Cuza cu p r i le ju l acelei convorbir i este deosebitde semn ifi cat iv : „Toţi predecesorii mei au avu t facultatea şi pu tereade a recompensa servic i i le care le-au fost aduse, conf er ind rangur i şipoziţii . Eu singur doar nu am altă manieră de a-mi dovedi recunoştinţamea decît p r i n decoraţii pe care Poarta mi le acordă cu o generozitateincontestabilă — (aici este vorba de decoraţia turcească „Medjidie" îndifer i te grade pe care Cuza o solicita adesea 4 3 pentru recompensareaa n u m i t o r servicii ale unor supuşi ai săi şi chiar a unor străini). Darnumai p r i n aceea că venea de la ea (Poarta), era pătată de im po pu la ri ta teşi pierdea întregul caracter naţional pe care trebuie să-1 aibe înainte detoate noua instituţie. Aşa că vă spun, eu pot să confer, dar ca să dau

su l tanulu i marea măiestrie a o r d i n u l u i , înseamnă să distrug înainte detoate preţul pe care-1 aştept de la această instituţie. Trebuie ca t o t u l deacum înainte să fie naţional şi nu pot admite sfatul domnului Moustier

3 7 Ibidem.3 8 A r h i v a C u z a , L V I I , f. 175.3 9 Ib id em , I I , f. 503.4 0 D. Be ri nd ei , op. cit., p. 104.4 1 Ar hi va Cu za , X I I , f . 237 şi verso.4 2 Arhivele Statului Bucureşti, microfilm Franţa, rola 11, f . 270.4 3 A r h iv a Cuz a , I I , f . 116—119, 137, 150, 194, 549, 559 ; V I , ff. 115—119 ; V I I ,

f. 170—171 ; I X , f. 316, 321 ; X X V , f. 140 ; A r h i v a M. A. E . , dos. 228/1862.

www.mnir.ro



102 C O N S T A N T A Ş T I B B U

decît ca dictat din dorinţa de a evita o di f icultate care hrăneşte ansamb l u l po l i t i c i i sale" 4 4 .

Cuza amînă deci din nou inst i tuirea o rd in ului .

I n t r - o scrisoare din martie 1865, Iancu Alecsandri î i cerea lu iBaligot de Bayne statutele „Ordinul U n i r i i " , „din fer ic i re amînat" 4 : i .

Peste puţin t i m p decoraţiile erau gata şi Alecsandri sesiza cabinetulprinc iar la 28 april ie 1865 că : „Deco raţiil e şi pan gl ici le au fost expuse în v i t r i n a K r e t l y la Palais R o y a l " 4 S . Mulţumit de serviciile aduse deGodillot , între care se numărau desigur şi comisioanele pentru baterea„Ordinului U n i r i i " , Cuza in tervine la Poartă pentru decorarea sa şiacestuia i se comunică la 12 april ie 1865 că a p r i m i t ordinul „Medj idie" 4 7 .

Decoraţiile, care credem au fost comandate în număr destul de mic,au fost deci aduse în ţară şi Cuza a împărţit — deşi nu în mod of icia l —cîteva la i n t i m i i săi. Doctorul Is trati pomeneşte de decoraţia de gradulde comandor dată lui Ion Strat, precum şi faptul că la Casa K r e t l y se maiaf lau la începutul sec. al XX-lea stanţele ordinului respectiv 4 B .

I n cele

ce urmează dăm o sumară descriere a lor, aşa cum ne-o înfă ţ işează Nata l ia Marinescu 4 9 după piesele aflat e la Muzeul Mil i tar(planşa fig. 4 a şi b) : o cruce di n smalţ alba stru înco njura tă de raze,purtînd deasupra coroana pr inciară, în ce ntr u un med alio n di n smalţ roşu

încon jurat de u n cerc albastru închis pe care se află inscripţia „GENEREET CORDE FRATRES" , înconjurată de o cunună de frunze de stejar. Pemedal ionul roşu, la mijloc, pe o faţă cifrele 5 şi 24 s imbolu l U n i r i i celordouă ţări române, iar pe cealaltă monograma domnitorului . Ordinul arecinci grade. Cîteva exemplare ale decoraţiei se află şi în alte colecţii cacea a Muzeulu i U n i r i i , a C abine tului Num ismat ic a l AcademieiR. S. România şi a Muzeului de Istorie al R. S. România.

Cu ex cepţia l u i Da n Beri nde i, toţi cei care au scris despre deco

raţiile lui Cuza 5 0 folosesc greşit denumirea de „Steaua României" pentruordinul creat de Cuza.

Cercetînd toate materialele care ne-au stat la îndemînă pentruaceastă problemă, nu am găsit nicăieri menţionată în t i m p u l lui Cuzaaceastă denumire, căci aşa cum sublinia şi Berindei în lucrarea sa: „Cuzaa avut intenţia a ins t i tu i u n ordin mult mai sugestiv pentru epoca sa,O r d i n u l U n i r i i " . De a lt fel , însăşi denumirea pentru cel dintîi ordin oficiala l României în primele proiecte a fost alta. Kogălniceanu, la sugestia unuinumăr de 15 m em b r i a i Pa rl am en tu lu i, în şedinţa din 5 ma i 1877. va pr e-

'·'· Ar hi ve le Sta tul ui Bucu reş ti, mi cr ofi lm Fr an ţa , rola 11, f. 271.4: " A r h i v a C u z a , I I , f. 523.4 r > Ibidem, f . 534—535.4 7 A rh iv a Cu za I X , f . 321 ; D. Ber in dei , op. cit., p. 106.4 8 Dr. C. I . Istrati, Primele însemne de di sti ncţi uni şi decora ţi uni române,

în „Analel e Academ iei R omâ ne " , Secţ . Şti inţif ică , seria I I , voi . X X X V I I , p. 5—6.4 9 Na ta l ia T h . M a r ine scu , Cît eva decora ţi uni rare la M uzeul M i l i tar Naţio

nal (Decoraţiunile create de domnitorul Al . I. Cuza), în „Buletinul Muze ului M i l i tar Naţional", nr. 5—6, an. III , 1939—1940, p. 139—140.

·*> G - r a l Gr . Constandache, Decoraţii le române de război , în „Bule tinu l Societă ţ i i Num ism a t ice Ro m â ne " , X X I X — X X X V I , nr . 83—90, 1935—1942, p. 192—194 ;C . Moisi l şi C. Flondor, Decoraţi uni le româneşt i, în Enciclopedia României, I I ,Bu cu re şt i 1938, p. 86 ; Na ta li a Mar in es cu , op. cit., p. 139—140 ; Dr. C . I . Istr ati,op. cit ., p. 5—7.

www.mnir.ro




zenta în ziua proclamării Independenţei României la 9 mai 1877 proiectulde lege pentru „Ordinul Credinţei" , votat de a l t fe l ş i de Parlament 5 1 .

în discuţiile care urmează pe secţii se propune şi denumirea de„Steaua Dunării" , ca numai în f inal să se adopte denumirea de „SteauaRomâniei", votată de Parlament la 9 mai şi de Senat la 10 mai 1877 " ,2 .

Ne exprimăm rezerva şi faţă de afirmaţia făcută de C. Moisi l şi

C. Flondor cum că : „După abdicarea domnitorului di n fe br ua ri e 1866,lăzile cu decoraţii sînt găsite la Palat şi nu sînt înlăturate ; în preajmarăzboiului independenţei s-a hotărît modificarea l o r " 5 3 . Se ştie că înoctombrie 1877 a fost votat Min is terului de Externe un credit de71 345 le i, pre ţul a două co me nzi pentru decoraţia „Steaua României"făcute una la Paris, la Casa K r e t l y şi alta la Bucureşti, p r i n Casa decomenzi A. Rosenfeld 54. I n anul următor se mai votează un credit de13 229 lei pentru comenzi făcute atît celor două case de mai sus, cît şiCasei Resch, sume care sînt destul de m a r i 5 5 . Ori dacă s-ar fi folositdecora ţiile l u i Cuza ce nevo ie m ai era să se plă teasc ă aceste sume înstrăinătate ? Modificările de care vorbea Moisi l desigur că ar f i costatmult mai puţin.

Di n cele de mai sus rezultă că încă de la începutul domniei sale.Cuza a ţinut să-şi asume dreptul de a ins t i tu i ordine şi decoraţii propri ispre a demonstra astfel larga autonomie a Principatelor Unite .

împ re ju răr i independente de voinţa sa şi i n p r i m u l rînd factoriexterni aveau să întîrzie cu mai bine de un deceniu inst i tuirea pr imuluiordin românesc.

Documentele sus menţionate stau mărturie despre persistenţa cucare A l . I . Cuza a căutat în condiţii de pace să forţeze pe cale diplomatică realizarea ţelului propus. în pofida marilor obstacole ce-i stăteau

în cale.

D O N N É E S N O U V E L L E S C O N C E R N A N T L A C R É A T I O N

D E L \ , O R D R E D E L ' U N I O N " P E N D A N T L E R È G N E

D ' A L E X A N D R E I O A N C U Z A

— Résumé —

L'article présente les essais faits pendant le règn e d 'Alexan dre loan Cuzapour obtenir l ' insti tution d'une décoration roumaine, essais qui mettent en évidenceun no uv e l aspect de la lutte pour l 'affirmation de la souveraineté et l ' indépen-dence nationale pendant la période de formation de la Roumanie moderne.

On p r é se nte e n m ê m e temps, d'une m a n i è r e chronologique, en se basant surun matériel inédit, les projets de la première décoration roumaine, les statuts del'„Ordre de l 'U n i o n " et une -.nouvelle variante de la décoration exécutée en1861—1863.

E n conclusion on fait des précisions concernant la dénom inat ion de ladécoration.

5 1 A r hiv e le S ta tului B ucur e ş t i , F o nd Parlament , dos. 616/1877—1878, f. 374—381.M Ib id em , ff. 294, 304, 338, 344.5 3 Co nsta nt in Moisi l şi C. Flondor, op. cit., p. 86.5 4 A r hiv e le S ta tului B ucur e ş t i , F o nd Parlament , dos. 650/1877—1878, f. 368.5 5 Ib id em , f. 370, 372.

www.mnir.ro



CONTRIBUŢIA ZIARULUI I L E G A L „ROMÂNIA LIBERA"L A MIŞCAREA D E REZISTENŢA ANTIFASCISTĂ

A POPORULUI ROMÂN

de I O R D A N A L U N G U

Mişcarea de rezistenţă antifascistă a luat naştere în România imediat după instaurarea d ic ta tur i i militaro-fasciste şi a pătrunderii trupelorhit leriste pe t er i tor iu l ţării , înscriind in istoria patr iei noastre paginiglorioase de luptă eroică. Ea reprezenta o continuare a luptei duse înperioada anterioară de către forţele democratice împotriva pericoluluifascist, a expans iuni i Germaniei h i t ler iste, pentru apărarea independenţei şi suveranităţii naţionale.

I n noile împrejurări trebuia însă acţionat p r i n alte mijloace şi peun p lan m u l t m a i larg. Lupta trebuia dusă nu numai împotriva forţelorfasciste interne, ci şi împotriva celor externe prezente pe t er i tor iu l ţării,care aduceau serioase pre judic i i economiei româneşti, întrucît „dictaturamilitaro-fascistă. executînd ordinele Germaniei, a dus o politică deexploatare prădalnică a resurselor naturale, a bogăţiilor ţării, a pusindustr ia , agr icul tura şi t ransportur i le în slujba războiului agresivh i t l e r i s t " Κ

Poporul român nu s-a împăcat niciodată cu aservirea ţării imperial işt i lor germani. Masele largi populare şi chiar cercuri ale burghezieiaveau o at i tudine potrivnică faţă de alianţa cu Germania nazistă. Ciun

t irea t er i tor iu lu i ţării p r i n impunerea dictatului de la Viena, teroareafascistă şi privaţiunile resimţite de mase, ca urmare a j a fu l u i hitlerist

în economie, au dat naştere stărilor de sp ir i t ant ihi t ler iste, care aucrescut şi s-au dezvoltat în amploare şi intensitate, pe măsura desfăşurării războiului, împingerii ţării spre ruină şi dezastru.

I n aceste împrejurări grele, P a r t id u l Comunist Român a chemattoate forţele democratice la lupta pentru apărarea intereselor naţionale.I n P la tf or m a- pr og ra m di n 6 septemb rie 1941, ca şi în alte documenteoficiale ale par t idulu i comunist, sînt în mod consecvent înscrise sarcinile

în vederea răsturnării d ic ta tur i i militaro-fasciste, scoaterii ţării din războiul hit ler is t , eliberării părţii de nord a Transilvaniei , formării unui

1 Nicolae Ceauşescu, Part idul Comunist Român — continuator al luptei revo

luţionare şi democratice a poporului r omân, al tr adiţii lor mişcări i muncit oreşti şi

social iste din România, i n România pe drumul desăvîrşiri i const rucţiei socia li ste,

vol . 1, E d . po li ti că , 1968, p. 375.

www.mnir.ro



106 I O R D A N A L U X G U

guvern din reprezentanţi i tuturor forţelor antifasciste. Aceste sarciniaveau un caracter specific, ele izvorau din condiţiile concrete aleRom âni ei, d i n situaţi a ei politică şi mil itar ă. Car act eru l realist-.ştihvţifical documentelor elaborate rezidă în f a p t u l că prevederile lor au corespuns cerinţelor istorice.

Analiza forţelor participante la mişcarea antifascistă pune î : i ev i denţă prezenţa activă a celor mai d i fer i te pături şi categorii sociale şi, în p r i m u l rînd, a clasei munci toare . In j u r u l ei au fost polarizatecelelalte for ţe : ţărăni mea, intel ectu alita tea, meseriaşii, funcţionarii, elementele patr iot ice di n arm ată şi o parte a burgh ezie i, lovită în intereseleei de j a f u l h i t ler is t . I n f ru nt ea luptei s-a aflat neîntrerupt PartidulComunist Român, forţa mobilizatoare şi conducătoare a luptei antifasciste. Este deci lesne de înţeles de ce r eg imul lui Antonescu şi ocupanţiihitlerişti au deslănţuit o prigoană sălbatică împotriva comuniştilor. „Suteşi m i i de comu nişti şi luptăto ri an tifasc işti au fost arunc aţi în închisorişi lag ăre ; zeci d intre ei au fost ucişi de plutoane de execuţie. Prinaceste represiuni sîngeroase se urmărea decapitarea mişcării de rezistenţă antifascistă şi antirăzboinică" 2 .

O contribuţie de seamă la mişcarea antifascistă a poporului româna adus-o presa comunistă ilegală şi, îndeosebi, z iarul i legal „Românialiberă", ziar de luptă patriotică şi antifascistă, care ş i -a inaugurat seriaapari ţiilo r la 28 ian ua ri e 1943, d in iniţi ativa şi sub conducerea P a r t i d u l u i Comunis t Român 3 .

în ţelegerea locului şi a r o l u l u i z iarului i legal „România l iberă"necesită luarea în consideraţie a împrejurărilor istorice ale apariţiei lui,

împre jurări care marchează un anumit stadiu al dezvoltării luptei derezistenţă — acela al regrupării forţelor antifasciste şi adîncirii procesului de pregătire în vederea scoater ii Românie i d in războiul hit ler is t .I n aceste condiţii, s-a simţit nevoia ca pe lîngă publicaţiile part iduluicomunist existente la acea dată să fiinţeze un ziar i legal a l t u t u r o r for ţelor patriotice, care să mil i teze pentru unirea acestor forţe într-un largF r o n t Naţional A n t i h i t l e r i s t şi realizarea obiectivelor luptei antifasciste.Investigaţiile făcute asupra presei comuniste din acea vreme atestăfa p t u l că, în an i i 1943—1944, „România liberă" a fost pr inc ipalul organcentral de presă, arma cea mai combativă, care a adus „o contribuţie de

seamă la mobilizarea forţelor patriotice din România, la luptă împot r i v a ocupanţilor hitlerişti şi a d ic ta tur i i antonesciene, pentru ieşireaRomâniei din război" 4 .

2 Nicolae Ceauşescu, Semi cent enarul glorios al Part idul ui Comunist Român,

Sn România pe drumul const rucţiei soci et ăţii socia li ste mult i l ateral dezvolt ate, vol. V ,

E d. politică, 1971, p. 866.Ά D icţi onar Enciclopedic Român, E d . poli tică , 1966, vo l. I V , p. 247.

'· T i t u Georgescu, Mircea Ioanid, Presa P.C.R. şi a organizaţii lor sale de masă,

Ed. ştiinţifică, Bucureşti, 1963, p. 300.

www.mnir.ro



1. P r i m u l n u m ă r i l e g a l a l z i a r u l u i patriotic „ R o m â n i a l i b e r ă "ap ăr ut la 28 ia nu ar ie 1943.

www.mnir.ro



108 I O B D A N A L U N G I I

Redactat, imp r ima t şi difuzat în condiţ ii deose bit de gr ele * — m aiales dacă ţinem seamă că pe lîngă Siguranţa s ta tu lu i fascist funcţionauGestapoul şi numeroase formaţii de poliţie a căror sarcină era să urmărească şi să lichideze activitatea forţelor antifasciste — z iarul ilegal„România liberă" a dus neîntrerupt şi cu fermitate revoluţionară cuvîntulpart idulu i comunist în toate colţurile ţării , a mi l i ta t p e n t r u creşterea

în mase a influenţei şi prestigiului P.C.R.I n pofida acestor condiţii, z iarul era difuzat pe întreg ter i toriul

ţării , precum şi în rîndul ostaşilor de pe f ront , de către activişti depart id şi grupur i de patr ioţ i 5 , lărgindu-şi cont inuu legăturile sale cuc i t i t o r i i , c o n t r ib u in d la înarmarea politică şi călirea ideologică a m i l i tanţilor antifascişti.

Ţeluri le z iarului rezultau din însuşi mo t t o - u l său : „La l upt ă cuhotărîre p e n t r u salvarea patr iei ! Jos h i t ler ismul ! " . Este deci o anga

jare fermă în lupta de rezistenţă antifascistă. M e r i t u l deosebit al„României l ibere" constă în faptul că de la începutul activităţii sale a

înţeles imperat ive le v r e m i i , cerinţele obiective ale luptei poporului

nostru înscriindu-se fără rezerve pe principalele coordonate ale mişcăriide rezistenţă. De a lt fel , în p r i m u l număr al z iarului — care este u nnumăr program — se arată scopul şi obiectivele de luptă ale „Românieil ibere" . Consemnăm din acesta : „In ţar a tran sform ată de H i t l e r şiAntoneşti într-o colonie nemţească stăpînită de Gestapo, cenzură, ocnăşi plutoane de execuţie, apare p r i m u l număr al «României l ibere». Ziarulnostru, t ipărit cu r iscul permanent al vieţii, îşi deschide larg paginilepentru toate partidele patriotice, pentru oricine vrea să-şi spună libercuvîntul. In această luptă pentru salvarea patr iei , „România liberă" vaf i o puternică şi tăioasă armă a poporului . Fără încetare ea va lovi înduşman, va bic iui pe cei ce ezită, va îmbărbăta şi îndruma pe patrioţi,va cere neîncetat unirea lor împotriva duşmanului comun. Pînă laizbîndă pe care o vom cuceri cu orice sacri f ic iu, noi vom repeta mereuchemarea n oast ră : Jos războiu l h i t ler is t ! Af ar ă cu ban diţii n emţ i d inţară ! Jos g u v e r n u l de trădare naţională al Antoneştilor ! Trăiască unireat u t u r o r forţelor naţionale ant ihit leriste ! Tră iască România l i be ră " e .

Chemări le adresate în numărul program sînt regăsite consecvent în paginile z iarului pe întreaga sa existenţă ilegală. Cu p r i l e j u l a n iv er sării unui an de la apariţie se scrie : „S-a împlinit deci un an de luptăşi îndrumare, un an în t i m p u l căruia «România liberă» şi-a ţinutcuvîntul dat la apariţie de a chema, în ciuda Gestapoului şi a Siguranţei.

* Sediul redacţiei era pretutindeni şi nicăieri . Colectivul redacţional se întru

nea cu regularitate, dar în case consp irati ve diferite : Ca l. Dorob anţi , str . VasileLa sc ăr (azi str . Gala ţi) , str . Rotar ilor (azi str . I . L . Cara gial e), str. Ar me ne as că ,Plantelor etc. De obicei, munca se desfăşura noaptea, fiecare aducînd informaţi i lepe care le deţinea. In casele în care se întrunea redacţia se găsea de regulă odamigeană cu benzină şi o sobă. In caz de pericol toate manuscrisele erau arse.(„Magazin istoric", nr. 7—8, iulie — august 1969, p. 17). Mulţi dintre cei care auscos z iarul , ca şi din cititorii „României libere" ilegale au fost arestaţi, schingiuiţi,apoi judecaţi şi condamnaţi la ani grei de temniţă („România liberă" din 28 ianuarie 1953).

•'' Co ns ta nt in A n t i p , Contribuţii la istoria presei române, Bucure şti , Uniu neaZiariştilor, 1964, p. 156.

6 „R om ân ia lib eră ", an. I, nr. 1, di n 28 ian uar ie 1943.

www.mnir.ro



Z I A R U L I L E G A L „ R O M Â N I A L I B E R A " 109

fără încetare, toată suflarea românească la un ire şi luptă hotărîtă pentru încetarea războiului hit ler is t . «România liberă» va continua să ţină susst indardul mîndru al luptei ant ih i t ler is te pentru l ibertate ş i independenţă naţională" 7 .

în ciuda cenzuri i mi l i t a r e drastice, care urmărea ca opinia publicăsă fie ţinută departe de evenimentele polit ice d in ţară şi refl ectî nd înpaginile sale realităţile social-politice ale v remi i , ziarul „România l iberă"a publicat cu precădere documente oficiale ale P.C.R., U n i u n i i P a t r i o ţilor, FUM şi a altor forţe democratice, precum şi numeroase articolep r in care demasca polit ica guvernulu i m il i tar o-fasc ist , crun ta exploatarea maselor, r eg imul de teroare fascistă, mi l i tar izarea întreprinderilor,subordonarea economiei româneşti p lanur i lor de război ale Germaniei naziste.

în a r t ico lu l in t i tu la t Bilanţul unei dictaturi se ar ăt a : „dacă întreaga economie a ţării s-a „românizat" în p r o f i t u l exclusiv al Germaniei , dacă de t re i an i mu n c im cu toţii pentru nemţi, dacă trăim oteroare continuă şi nenumăraţi patrioţi adevăraţi au suferi t lagăr, închi

soare sau moarte, aceasta o datorăm l u i An ton esc u. Dacă ţa ra a fostobligată să participe la un război c r imina l , în contradicţie cu intereseleşi cu istoria ei, dacă acest război a dus jale în toate colţurile României,aceasta o datorăm lu i An to ne sc u" 8 . Cont inuind seria ar t icole lor pr incare demască polit ica guvernulu i şi consecinţele alianţei cu Germanianazistă, într-un alt număr c i t i tor i i erau informaţi despre negocierileeconomice duse în februarie 1944, în u r m a cărora Antonescu se anga

jase să sporească expedierile de cereale în Germania, iar aceasta să dea în schimb României produse industr iale şi materialele de război. Mail impede — spunea z iarul —, noi dăm Germaniei tot grîul nostru, iar eine p r o m i t să ne dea în schimb arme ca să putem merge pe f ront să

m u r i m pentru interesele lui H i t l e r9

.Cu deosebită forţă se degajă d in pag ini le z iarului chemări şi apeluri înf lăcărate adresate munci tor i lor , ţăranilor, t iner i lor , armatei etc., princare aceştia erau chemaţi la luptă, indicîndu-le totodată căile şi m i j loacele p r i n care puteau acţiona. Cu t i t l u de exemplu reţinem atenţiaasupra cîtorva : „Muncitori, sudori şi tehnicieni petrolişti ! Sabotaţi printoate mijloacele extracţia, rafinarea şi încărcarea benzinei şi petroluluipentru bandiţ i i nemţi" 1 0 ; „Ţărani români ! Opuneţi-vă cu forţa rechi-ziţiilor, apăraţi şi ascundeţi hrana voastră şi a copiilor voştri, îndemnaţipe f i i i , fraţii, bărbaţii voştri să nu se prezinte la concentrări şi mobil izări" 1 1 ; „Tineri români ! Destule jertfe şi suferinţe ! Patria noastră şinoi n u putem trăi fericiţi decît în libertate şi pace. S ă izgonim pe cotrop i t o r i i nemţi ! Să doborîm slugile lor de la cîrma ţării" 1 2 ; „Către comandanţii de mar i unităţi, către generalii, ofiţerii şi soldaţii armatei noastre !A r m a t a este chemată să joace un rol de f runte . Antonescu trebuie

7 „R om ân ia li be ră ", an. II , nr. 1, di n 28 ia nu ar ie 1944.8 „Ro mân ia li beră ", an. I , nr. 6, din 15 septembrie 1943.9 „R omâ ni a li beră ", an, II„ nr. 2, din 22 martie 1944.1 0 „Ro mân ia li beră ", an. I I , nr. 7, din 10 iu l ie 1944.1 1 „R om ân ia l ibe ră" , an. I I , nr. 5, di n 16 iun ie 1944»1 2 „Ibidem".

www.mnir.ro



u n I O R D A N A L U N G U

2. Casa d i n s t r . Ş c o a l a F loreasca nr. 34, în care s-a ti pă riti l e g a l z i a r u l „ R o m â n i a l i b e r ă " .

doborît. Pentru aceasta armata trebuie să se unească cu toţi patrioţiiNici o clipă nu e de pierdut. Ε momentul acţiunii" l 3 .

Cu multă claritate şi consecvenţă revoluţionară „România liberă"explica că sabotajul antihitlerist este o datorie patriotică a fiecărui omcinstit, că în fruntea acestei acţiuni trebuie să stea muncitorii din fabricişi uzine, că fiecare lovitură dată bazei economice a regimului fascistcontribuie la scurtarea războiului, la înfrîngerea Germaniei hitleriste.

1 3 „ R o m â n i a l i b e r ă " , a n . I I , n r . 2 , d i n 22 m a r t i e 19 44 .

www.mnir.ro



Z I A R L ' I I L E G A L , , R O M A N I A L I B E R A " 111

C a u rma re a luptei duse de forţele patriotice, la care z iarul ilegal„România l iberă" a avut o importantă contribuţie, „la sfîrşitul anului1943 şi în pr ima jumătate a anului 1944, se manifestă o puternică creştere a stării de spiri t ant ih i t ler is te a maselor populare şi a armateiromâne" H , materializîndu-se în intensificarea grevelor, a conflictelor demuncă şi actelor de sabotaj organizate de munci tor i i din întreprinderile

industriale şi din t ranspor tur i , împotrivirile ţărănimii faţă de rechiziţiişi încorporări, acţiunile de demascarea ideologiei fasciste şi de protestale intelectualităţii . P r in mijloace şi forme specifice part ic ipau la luptaantifascistă şi alte cat ego rii : mici meseriaşi, comercianţi, funcţionari,studenţi etc. Aceasta exprima ura întregului popor faţă de regimulhitlerist. hotărîrea de a lupta p r in toate mijloacele pentru doborîrearegimului fascist.

La acţiunile antifasciste se răspundea de regulă cu noi măsuri desporire a t eror i i . Arestări le , procesele în faţa Consil iului de război, condamnările la moarte sau ani grei de închisoare se ţineau lanţ. Nu o dată„România l iberă" a demascat şi înfierat în paginile sale actele de teroare

fascistă. In articolele in t i tu la te : „Opriţi pe călăi ! Liberaţi pe deţinuţiiantifascişti !" 1 5 ; „Noi v ic t ime al e t e ror i i h i t ler i s te" 1 6 ; „Salvaţi patrioţii închişi" 1 7 ; „Tero area hitleri stă împotriv a poporului româ n" 1 8 şi înmulte altele, sînt încriminate numeroase aspecte ale terori i dezlănţuitede Siguranţă şi Gestapo.

Lagărele şi închisorile, condamnările la moarte şi execuţiile nuau dezarmat pe luptătorii antifascişti. Dezvăluind fărădelegile regimuluifascist, polit ica celor mai negre grupări cunoscute vreodată în istoriaţării, z iarul „România liberă" sădea în in imi le comuniştilor şi pa tr ioţilor ura împotriva guvernulu i Antonescu şi a războiului hitlerist, cultivacurajul şi abnegaţia revoluţionară în luptă, ceea ce genera no i surse învederea intensificării rezistenţei ant ih i t ler is te şi antifasciste în cele maidiverse grupări şi categorii sociale.

Manifestînd o înaltă răspundere şi o permanentă grijă faţă dev i i t o r u l patr iei , „România l iberă" a mi l i ta t neobosit pentru unireatuturor forţelor patriotice, antifasciste şi realizarea F r o n t u lu i NaţionalAntih i t le r is t . Această idee răzbate puternic în paginile celor 17 numere**de apariţie ilegală ale z iarului . încă în p r i m u l număr se spune că „Problema cea mai de seamă ce se pune neamului nostru este problemaunităţii şi organizării la luptă a întregului popor român" 1 9 .

Coalizarea tuturor forţelor ant ihit leriste i n t r - u n s ingur organismera imperios necesară. Conştient de gravitatea momentulu i , CC. alP.C.R.. în hotărîrea sa din iunie 1943, propunea t u t u r o r part idelor şi

organizaţi i lor patriotice formarea unui Comitet Naţional de luptă pentrueliberarea ţării . Acest organism u r m a să mobilizeze şi să unească toate

V a lte r Ro m a n, V la dim ir Z a ha r e scu , A u r e l Pe t r i , M işcarea de rezist enţăanti fascistă din România, în Contri buţia României la vi ctori a asupra fascismului,

Ed . politică, Bucureşti, 1965, p. 56.' ,Γ' „România liberă", an. I, nr. 5, din 8 august 1943."' „România liberă", an. I, nr. 6, din 15 septembrie 1943.1 7 „România liberă", an. I , nr. 7, din 12 octombrie 1943.1 8 „R om ân ia l ib eră ", an. I I , nr. 5, di n 16 iun ie 1944.** Ve z i anexa.I ! ) „ Ro mâ ni a lib eră ", an. I, nr. 1, di n 28 ian uar ie 1943.

www.mnir.ro



112 I O R D A N A L U N G U

forţele naţionale ale ţării pe baza unei platforme comune, ale căreisarcini erau : salvarea armatei p r i n oprirea t r i m i t e r i i de noi trupe şireîntoarcerea trupelor de pe f r o n t u l de răsări t ; oprir ea imediat ă alivrării de petrol , cereale, al ime nte şi mater iale de război Ger ma nie i ;ieşirea imediată din războiul lui Hit ler , ruperea alianţei cu blocul fascistşi încheierea păcii separate cu Uniunea Sovietelor, Anglia, America şi

toate ţările democratice ; răsturnarea guvernului Antonescu, constituireaunui guvern naţional din reprezentanţi i t u t u r o r part i delo r ş i organizaţiilor pa tr io tic e ; redo bîndi rea libe rtăţi i, on oarei şi indepen denţei ţării ;eliberarea t u t u r o r vict imelor hit leriste din închisori ş i lagăre ; arestareaşi pedepsirea vinovaţilor în fr un te cu Anto nesc u ; resta bilir ea tuturorlibertăţilor cetăţeneşti şi democratice e t c . 2 0 .

Ziarul „Rom ânia li ber ă" a expl icat şi pop ula riz at intens în r îndu -ri le c i t i tori lor ansamblul de măsuri elaborat de Par t idul ComunistRomân, în vederea salvării ţării, a tacticii sale de luptă — colabo rareacu toate partidele, grupările şi personalităţile politice, indiferent depoziţia lor de clasă şi de convingerile lor ideologice, pentru realizarea

oricărei prevederi din acest program, punînd ca singur c r i ter iu al conlucrării lupta împotriva hitleriştilor şi a d ic ta tur i i mil i taro-fasciste.Ca răspuns la do cu me ntu l pub lica t, Un iun ea Patr ioţil or declară

că acceptă în întregime pl at fo rm a propusă de P.C.R. şi lupta comunăpentru realizarea Comitetu lu i Naţional în vederea eliberării ţării şi hotărăşte colaborarea cu P.C.R. şi cu oricare alt par t id sau grupare pentruatingerea acestor scopuri .

I n condiţiile adîncirii crizei reg imului fascist, a dezvoltării mişcării de rezistenţă şi a lov i tur i lor p r i m i t e de Germania nazistă din parteaarmatelor sovietice şi a celorlalte puter i din coaliţia antihitleristă,Par t idul Comunist Român, în colaborare cu alte forţe democratice, între

care şi cu cele grupate în F r o n t u l Patr iot ic Ant ih i t le r is t , a intensificatlupta pentru realizarea F r o n t u lu i Naţional Ant ih i t le r is t . Reflectând liniapolitică a P.C.R.. „România liberă" a publicat în aceste momente o seriede articole în care a criticat aspru poziţia de pasivitate şi tăcere a l ider i l o r P.N.Ţ. şi P.N.L. în faţa repetatelor propuneri ale Part iduluiComunist Român, l imitarea acţiunii lor la memor i i şi proteste adresatel u i Antonescu. In articolele : „Cu pr iv ire la memor iu l Partidelor NaţionalL i b er a l ş i Naţional Ţărănesc" 2 2 , „Momentul oportun sau Sf. Aşteaptă" 2 3 ,ca şi în multe altele se demască tocmai această poziţie şi consecinţeleei. Intre altele z iarul scria : „Partidul Com uni st a propu s constitui rea„Comitetului Naţional de Luptă pentru el iberare" din delegaţi i tuturororganizaţiilor patriotice. A aderat la această propunere Uniunea Patrio

ţilor, au aderat g r u p u r i de patrioţi din toate partidele, dar domnii Maniuşi Brătianu încă n-au răspuns. Lupta e dusă încă izolat, marele frontnaţional ant i hi t l er is t a l poporului încă nu s-a închegat" 2 4 . De fapt, evoluţia evenimentelor politice şi mi l i tare interne şi internaţionale, a deter-

2 0 „România liberă", an. I , nr. 5, din 8 august 1943.2 1 „R omâ ni a liber ă", an. I , nr. 5, din 8 august 1943.2 2 „România liberă", an. I, nr. 6, din 15 septembrie 1943.2 3 „R om ân ia li ber ă", an. I, nr. 7, di n 12 octombrie 1943.2 4 „România liberă", an. I, nr. 6, din 15 septembrie 1943.

www.mnir.ro




minat, în primăvara anului 1944, o anumită activizare a l ideri lor partidelor naţional-ţărănesc şi nat ional- l iberal , precum şi a cercurilor politicedin j u r u l pa latului . ,,Dar şi în această etapă l ider i i part idelor istoricerefuză acţiuni de luptă eficiente, incercînd soluţii pentru ieşirea dinrăzboi pe o cale care să-i scutească de colaborarea cu comuniştii" ' Ά .

Un moment remarcabil pe l inia coalizării forţelor îl reprezintă

F r o n t u l Unic Muncitoresc, realizat în april ie 1944, p r i n înţelegerea încheiată între P.C.R. şi P.S.D. Crearea F . U . M . a marcat înfăptuireaunităţii de acţiune a clasei muncitoare ,,şi a grăbit procesul de unire atuturor forţelor democratice în vedere răsturnării reg imului fascist"

I n calitatea sa de pr incipal organ de presă al forţelor patriotice,„României libere" i-a revenit misiunea de înaltă răspundere de a facecunoscut ţării Mani fes tul F .U.M. , adresat întregului popor cu pr i le julzilei de 1 Mai 1944, în care erau cuprinse sarcinile polit ice s tringenteaflate la ordinea zilei . Consemnăm din Mani fes tul publicat : „In ziua de1 Mai, ziua ei de luptă şi de speranţă, muncitorimea organizată, unităde la comunişti pînă la social-democraţi, cheamă întreaga clasă mu n c i

toare, pe toţi munci tor i i organizaţi şi neorganizaţi, întreg poporul român,toate clasele şi păturile sociale, toate partidele şi organizaţiile, indiferentde culoarea politică, credinţa religioasă şi apartenenţa socială, la luptapentru : Pace imediată ; Răst run are a guvernulu i Antonescu, formareaunui guvern naţional, din reprezentanţii t u t u r o r forţelor ant ihit leriste ;Izgonirea armatelor hit leriste din ţară, sabotarea şi distrugerea maşiniide război germane ; .. .Alianţa cu Uniunea Sovietelor, Angl ia şi StateleUnite ; Pentru o Românie liberă, democratică şi independentă" 2 1 .

Documentul citat demonstrează încă odată elasticitatea şi consecvenţa cu care a acţionat P.C.R. Păstrîndu-şi pr inc ipi i le sale revoluţionareşi folosind contradicţiile din rîndul claselor domi nan te — contradicţiicare se ascuţeau —, P a r t id u l Comunis t Român mi l i ta neobosit pentru

atragerea, f ie chiar şi pentru t i m p scurt, a t u t u r o r forţelor interesated i n t r - u n mo t iv sau a l tul în înlăturarea reg imului de dictatură m i l i -taro-fascistă .

Nevoia unei acţiuni energice pentru salvarea ţării de la dezastrulcare ameninţa însăşi f iinţa poporului român a determinat „Românialiberă" să publice a r t ico lu l in t i tu la t „Ultimul avertisment" , în care sesublinia că : ieşirea din război se poate face numai împotriva lui A n t o nescu, p r i n răsturnarea l u i cu forţa. Acesta este pasul decisiv, premisap e n t r u ruperea cîrdăşiei cu naziştii şi pentru salvarea ţării. „Noi lecerem răspicat şi hotărît domnilor Maniu şi Brătianu — continuaziarul — să nu saboteze această ultimă ocazie istorică. Dacă refuză şi

acum, atunci răspunderea pentru catastrofa naţională va cădea pe deplinasupra domnii lor l o r " 2 8 . I n acest mod imperios „România l iberă" cereaşefilor P.N.Ţ. şi P .N.L . să treacă hotărît la o acţiune politică alături deforţele patriotice.

2 Γ| M i h a i F ă t u , Sfîrţit făr ă glorie, E d . ştii nţif ică, Bu cu re şt i, 1972, p. 82.2 0 Nicolae Ceau şescu, Expunere l a aniversarea a 45 de ani de la crearea

P.C.R., în România pe drumul desăvîrşiri i constr ucţiei socia li ste, vol . I , Ed . poli tică, Bucureşti, 1968, p. 379.

2 7 „R om ân ia li ber ă" , an. II , nr. 4, di n 26 ma i 1944.2 8 „R omâ ni a lib eră", an. II , nr. 2, di n 22 martie 1944.

www.mnir.ro



114 I O B D A N A L U N C I I

Intrevăzind perspectiva clară a infrîngerii Germaniei, M a n iu şiBrătianu — ca şi cercurile din j u r u l regelui Mi h a i — nu erau dispuşisă se lege pînă la capăt de polit ica guvernulu i Antonescu şi războiulhitler is t . De aceea, în căutarea unor soluţii pentru ieşirea din situaţiadată. au fost nevoiţi să recunoască r o l u l par t idulu i comunist de forţăpolitică conducătoare, consecvenţa sa în lupta pentru răsturnarea dictaturi i

militaro-fasciste şi ruperea alianţei cu Germania nazistă. In aceste împre jurări , este semnat la 20 iunie 1944 Acordul B .N.D. de către P.C.R.,P.S.D.. P .N.L . şi P.N.Ţ.

Declaraţia Blocului Naţional Democratic, publicată de „Românialiberă", cuprindea aceleaşi obiective majore ale mo me n t u lu i : încheiereafără întîrziere a unui armistiţiu cu Naţiunile Uni te ; ieşire a Rom âni eidin Axă, eliberarea ţării de ocupaţia germană, alăturarea ei NaţiunilorUnite şi restabili rea independen ţei şi suveranităţii naţionale ; înlă turarea reg imului de dict atur ă şi înlo cuir ea l u i cu un regim constituţionaldemocratic, pe baza acordării dreptur i lor şi libertăţilor civice tuturorcetăţenilor ţării ; menţinerea unei o rd in i democratice şi realizarea păcii,

în co nform i tat e cu interesele s tatului şi poporului român 2 9

.Rînd pe rînd sînt atrase de partea forţelor patriot ice şi alte cercuripoli t ice şi categorii sociale.

O susţinută activitate a desfăşurat „România liberă" pentru mobilizarea şi atragerea armatei de partea forţelor antifasciste. Manifesteşi apeluri înflăcărate îndemnau armata română să înceteze lupta în războiul h i t ler is t . „Soldaţi, subofiţeri şi ofiţeri români — se spune înapelul «României libere» adresat armatei la 28 iu l ie 1944 — refuzaţisă mai executaţi ordinele nemţilor. Destul ! întoa rceţi arme le cont ranemţilor ; alungaţi-i de pe pămîntul pa tr ie i noastre ; alăturaţi-vă vitezeiA r ma t e i Sovietice şi Al ia te ; luptaţi împ reun ă cu ele pentru nimicireacompletă a hi t ler iş t i lor" 3 0 . Starea de sp ir i t antihitleristă cunoaşte înacest moment şi în rîndurile armatei noi dimensiuni . O anchetă efectuatăpe f r o n t consemnează f a p t u l că soldaţii şi ofiţerii nu mai voiau să cont inue războiul antisovietic, că majoritatea comandanţilor de regimentea f i r m a u că nu se mai poate conta pe unităţile l o r 3 1 . La această situaţie,fără îndoială, o contribuţie însemnată o adusese şi „România liberă".

Mişca rea de rezistenţă d i n ţara noastră a fost puternic stimulatăşi de evenimentele internaţionale. Pe toate f r o n t u r i l e de luptă, la răsărit,apus. sud, în aer şi pe mare armatele hi t leriste erau bătute şi înfrînte 3 2 .T ru p e le aliate obţineau v ic tori i după v ic tor i i , lupta popoarelor din ţărileEuropei împotriva Germaniei naziste cunoştea o amploare deosebită.„România liberă", alături de întreaga presă comunistă şi antifascistă,in forma în mod curent despre mersul războiului, explica esenţa şi sensulevenimentelor polit ice, procesele care aveau loc pe plan internaţional,ceea ce sporea şi mai m u l t hotărîrea poporului român de a lupta pentrueliberarea patriei.

„Ro mân ia l iber ă", an. I I , nr. 9, din 10 august 1944.

•w „R om ân ia l iberă ", an. II , nr. 2, din 28 iu l ie 1944.3 1 România în războiul anti hit lerist, 23 August 1944 — 9 mai 1945, E d . m i l i

tară, Bucureşti, 1966, p. 43.3 2 „Ro mân ia l iber ă", an. II , nr. 7, din 10 iu l ie 1944.

www.mnir.ro



KumMa Îiit răl( . . ..urea M< 4»tr*, » t» MAM \ 1At.lt. IA

*·.·•• . '• : ·· cu ţ 1 a» r î Λ U * » tafrtipurite Φα jurul t i u : adSpoat, («'„TIC*,sir;..: local »i pretutindeni unde te «fii!

v t * i \ Ν . u n i t ι Ν Pime nt!

r II 1 " t I I . I \ Λ H M I !Z i t e p t r i i ' o r i i - •

CĂTRE TOŢI CETĂŢENII CAPITALEI !R O M A N I PA TR IO ŢI JNoul guvern «I f t p r t i e n t * n ( i l o r B L O C U L U I N A I I O S A I * A S Τ IΗ Π L Ε Κ IS Τ

* reaiiiaî cea mai ariâtoare dorini* a întregului popi if Bin ţa Pacea CU Aliaţii 1La imitaţia t icutf l nunţilor s 4 ρ A r Λ ϋ c · * e 4 l u r e . drept rtfpuill

Fi AU DESCHIS r O C H i t t P ι. )•'Γ. » VtA ST PA .

t>op* i e , timp «ie 3 Ani CU ejut»>rt;l !radiU.>ri.>iui Ant 'nc-tu, a u , ι· f u MŢ a r a n o a s t r ă cum le-au plăcut.

dup* ce timp de 3 ani f l o a r e a t i n e r e t u l u i nostru ţi-a vàr-ut sângele

pentru planurile l«r neeune$»i de a * t A ρ A η I l u m e a ,•vt ti M >.. Bt >M »% m«l\ / \ lN M«il> » \ i n • Ί » »sn turn numai «I »unt In Harel

Lupta e pe viaţa şi pe moarte !Scopul nemţilor e clar :

ei vor sa i n n e c e in s â n g e populaţia Capitalei,

aţ a cam au târut •>> cu populaţia alt or «raf t .

Prut sAlfcAtlcla »ί u'« i cu cure ne bombai de s» r. : ri n faptul c A au otrAvit apaCapitalei, «i »l-au dat «rana pe faţA.

Ştim ce s'Ht taţiWffta ia lafciit rând ar r tUfl chiar vremelnic vA pun» mânapt Ca pi t l l â . M&tf lui ce l-ar di tilĂnţul ST H t r r r t jet c eu .omi s f i pftnâ am m -- ct groff l- . l l !

Armata Sovietica Eliberatoars se ap ro pi e 1l o t i l n . t r e a n e m \ i I o r < > i t · ι ( r ţ,J

lo-u pinâ atunci apêrsrea Capitalei cade in fa rc ir a η o a Î t r A i

SA lua"i n c m j i j dt lu < rotcll vcUtet» ai I ' A R I S L L I I , care ci .«.Ι-ι.;ιιη au iorA|it

PaHaal de cotropitorii nemfi !

Noi !•• hue ·|ι t.<> em la M i

Pentut àce aat a v ne» lie ca tnţi acei r»rl Mint in -tare «a poarte arme »a »e

r'Ctif'f tmmh ia ( O M AM iAM I Ν H I IFOjtMATHJtjÙj^g ΠΙ LţPŢA PAfWOTICE

", Ι' «..ι ι • ι II II • Il II. -~liirt Pa*!.' ι l ' i l i p ' - t u iŞ.i'.nua Jiar.u •- .Alee-i AU var ii ι», -p -r « fl Inarmtţl.

Viaţc noa'.tra şi a copiilor noştri este in pericol I

MHKHAAII» ' w i n — τ iiiiiwiin iu n 1 ifTi—ι -Ί Π Π Ύ Τ - tiu ιΐΐΊΐίί m τ » - • r t TTifirTTffrwTiTrif*fp j*—*"mmmm immem t fmm^ 'mmmmmmmB tmewv tmm

Nu avem timp de pierdut ! -

viVTHIMlciR

H U I

3. Ediţ ia specia lă a z i a r u l u i „Ro mân ia l ibe ră ' , apăr ută la 24 a ugus t 1944.p u b l i c i n d Ch ema r ea Co m a n d a me n tu lu i f o r ma ţ iun i lo r d e luptă pa t r io t i c e .

www.mnir.ro

http://1at.lt/

http://1at.lt/



116 I O R D A N A L U N G U

Puternica efervescenţă social-politică, creşterea considerabilă aa stării de sp ir i t ant ihi t ler iste, panica şi deruta care cuprinseseră cercur i le polit ice dominante arătau că premisele necesare salvării ţării s-aumaturizat . Conjugînd condiţiile interne cu o situaţie internaţională favorabilă, P a r t id u l Comunist Român încheie pregătirile în vederea înlăturării dictaturi i mil i taro-fasciste.

Premergător marelui eveniment istoric, „România liberă" adresează întregului popor u n u l t i m apel în condiţiile ilegalităţii. Sub t i t l u l „ S a l varea României stă în propr i i le noastre mîini", z iarul scria : „ Num aidovedind că sîntem un popor ce ştie să cucerească libertatea şi onoareanaţională vom şterge pata ruşinoasă a complicităţii cu hitleriştii şi vomcîştiga dreptul la viaţă în rîndul naţiunilor libere" 3 3 .

I n ziua de 23 August 1944, mişc area de rezis tenţă d in ţara noas trăa îmbrăcat forma sa cea mai înaltă — lupta cu arma în mînă. Se declanşează insurecţia naţională antifascistă, cînd guvernul Antonescu esterăsturnat , iar România iese din războiul dus alături de Germania nazistă,alăturîndu-se Coaliţiei ant ihi t ler iste.

I n noaptea de 23 august, în zgomotul împuşcăturilor, cînd unităţile mi l i t a r e şi formaţiunile de luptă patriotice atacau obiectivele h i t le riste , s-a redactat, paginat şi tipărit „România liberă". S-a hotărît caacest număr să fie in t i tu la t : „Ediţie specială", pentru că o altă echipălucra la apariţia p r i m u l u i număr legal al z iarului . In cazul cînd nemţiireuşeau să ocupe o parte a Capitalei, să apară u n u l d i n cele două numereaf la te în pregăt ire 3 4 . I n cele d i n ur mă , la 24 aug ust 1944, au a pă rutambele : „Ediţia specială" în f o r m a t mic (25 χ 20 cm), publ icîn d Chemarea Comandamentului formaţ iunilo r de luptă patrio tice , iar p r i m u l numărlegal a apărut în dimensiuni de 60 χ 45 cm. I n pag ini le acestuia sîntpublicate documente de însemnă tate istoric ă : Declar aţia C C . al P.C.R.,

Declaraţia guvernulu i ş i Proclamaţia regelui către ţară, p r i n care maselepopulare erau informate despre evenimentele desfăşurate în ziua p r e cedentă şi noua situaţie politică şi militară a României, chemîndu-le laluptă, cu arma în mînă, pentru zdrobirea t rupelor hitleriste aflate pet er i tor iu l ţării.

Se încheie, astfel, u n u l din capitolele cele mai zbuciumate aleis tor iei patr iei noastre — lupta de rezistenţă antifascistă. In cadrulacestei lupte, z iarul „România l iberă" a scris numeroase pagini de act i vitate glorioasă, revoluţionară. Numele şi întreaga sa existenţă ilegalăse integrează organic în lupta poporului român împotriva fascismuluişi a războiului hit ler is t , aducînd la aceasta o contribuţie valoroasă.

I n pagina întîia a p r i m u l u i număr legal se scrie : „România l iberă" încetează de a m a i f i u n ziar i legal . Scrisă în temniţe, tipărită în hrube, împărţită noaptea d i n o m în om pe sub mînă, „România l ibe ră " a plătitcu sînge dreptul de a-şi pur ta ca pe un steag numele său înăbuşit înteroare. „România liberă" rămîne şi nu va înceta niciodată să fie unziar d e lu p t ă " 3 5 . Din rîndurile citate constatăm, nu fără emoţie, că

3 3 „Ro mân ia lib eră" , an. I I , nr. 10, din 22 august 1944.3 4 A l e x . G r a u r , Un ziar legal pregăt i t în ilegalitate, în „Pr esa noa st ră" , nr. 8,

din august 1944, p. 18.3 5 „R omâ ni a liber ă", an. I I , nr. 11, din 24 august 1944.

www.mnir.ro



Anal ii 1944 2 4 Mugus t 1 9 4 4

ROHIflNin LIBERA23 AUGUST 4944

RMSTURNMREM REGIMULUIHITLERIST D IN ROMMNtM

J*e*-t&"*« Lib***" tec«4#*ié de * m*!

B lift V»* >i* i% 9; D* t*«» *ni ÎOâi« «c««-

ata i*4»ţi* $! lupt*. Sert*» In fcWfiftfţe,t l pèrm in hnA>#. împărţit* rtoapie» β*Λ

cm f.i on pe sub mâftâ «Romàwi* t i*

(wrtt c* f» u*i iïe*e ftym-H* * t t v în*-t» la-oar*

S* *s *>« ïrttr'o ri cm *w*efîr!$& t*t*

toAkfJift? β» c i ti «pf$â htAftfïf» *'* ce -ru* ii»&**r* cwftni *cr-« «cl

^Womiiwa Ltimè" r*mft«« j» ftw ?a

tM4, ΐοβίβ ή4*ϊ*Η-!** ¥>'iton*!yîB«Î« iegimântui pe cer*-) H»***..

Declaraţia Comitetului Central

al Partidului Comunistdm România

DECLARAŢIAGUVERNULUI

Proclamaţia Regelui către Ţară

• l •

M-.-- - ••••'Λ t» . •••

•W ....

«%·*<(«· **·*· #» *·*•-*** r y*nfţtâ

S <MmM tumor** êe

4 . P r i m u l n u m ă r l egal a l z i a r u l u i „România l iberă" , apărutl a 24 august 1944.

www.mnir.ro



118 Î O R D A N A L U N G U

„România l iberă" îşi încheia se seria apariţiilor ilegale cu conştiinţanobilei mis iuni împlinite şi cu legămîntul solemn de a cont inua lupta

în s lujba forţelor revoluţionare, a P a r t i d u l u i Comunist Român.Ducînd m ai departe tradiţiile luptei sale i legale, în noi le condiţii

istorice create dg victoria insurecţiei naţionale antifasciste, „Românial iberă " şi-a adus preţiosul său aport la lupta întregului popor, m o b i l i -

zînd masele la înfăptuirea mar i lor transformări revoluţionare d in aniirevoluţiei populare şi a construcţiei social ismului pe pămîntul Român iei.Acum, la t re i decenii de la apariţia p r i m u l u i număr, „România l iberă"se prezintă cu u n bogat bilanţ al activităţii sale revoluţionare, cu unprest igiu cucerit în lupte grele, alături de întrea ga noastră presă comunistă. „Acordarea O r d i n u l u i «Steaua Republ ic i i Socialiste România»clasa a I-a — subl in ia secretarul general al P.C.R., Nicolae Ceauşescu.cu p r i l e j u l înmînării valoroasei distincţii — constituie o apreciere a conducerii de par t id şi de stat pentru contribuţia pe care z iarul „Românial iberă" , cei ce l-au redactat şi t ipărit au adus-o la cauza el iberări i patrieinoastre, la dezvoltarea democraţiei şi apoi la dezvoltarea socialistă

a României" 3 6

.

A N E X A

cu numerele z i a r u l u i i le g a l „ Ro m â nia l ibe r ă " a pă r ute în perioada28 i a nua r ie 1943—22 august 1944

A N U L I D E A P A R I Ţ I E

Nr. 1, d in 28 i a nua r ie 1943.

N r . 4, di n 15 a pr i l ie 1943.

N r . 5, din 8 august 1943.

N r . 6, din 15 septembrie 1943.

Nr . 7, di n 12 octombrie 1943.

Menţiune

Nr. 2 şi 3/1943 n u au fost înc ă i dentificate.

A N U L I I D E A P A R I Ţ I E

Nr. 1, din 28 i a nua r ie 1944.Nr. 2, di n 22 martie 1944.Nr. 3, di n 9 ma i 1944.Nr. 4, di n 26 ma i 1944.

N r . 5, di n 6 iunie 1944.Nr. 6, di n 28 iunie 1944.Nr. 7, din 10 iulie 1944.Nr. 8, di n 28 iu l ie 1944.Nr. 9. di n 10 august 1944.Nr. 10, di n 22 august 1944.

C O N T R I B U T I O N D E L A G A Z E T T E I L É G A L E „ R O M Â N I A L I B E R A "

A L ' A C T I O N A N T I F A S C I S T E D U P E U P L E R O U M A I N

— Ré sum é —

L a gazette i l légale „România l iberă" , gazette de lutte patriotique et anti fasciste, a ina ug ur é l a sér ie de parutions le 28 j a n v i e r 1943, par l ' init iative et sousla direction du Pa r t i Co m m unist e Ro um a i n .

Son apparit ion a été dé te r m iné e par le besoin impérieux d'une publicationde toutes les forces patriotiques de Rouma nie , mi li tant pour leur union en se

3 6 Nicolae Ceauşescu, Cuv înt are cu pri l eju l decorări i zia rul ui „România liberă"cu ordinul „Steaua Republ i cii Social i ste Români a" clasa a I-a, în „Rom ânia l iberă"di n 31 i a nua r ie 1973.

www.mnir.ro




basant sur une plate-forme commune en un large Front National Antihitlérienet la réali sat ion des objec tifs de la lutte antifa sci ste : fai re tomber la dicta turemilitaire-fasciste et former un gouvernement des représ enta ntes de toutes les forcesantifasciste s, retirer le pays de la guerr e hi tlér ienne , sa connexi on à la Coalitionant i hi t l ér i enne et la libér ation de la part ie au nord de la Tra ns yl va ni e, en rét ablissant tous les droite et les libertés dém ocr ati que s.

Les investigations faites concer nant la presse communi ste de ce temps attes

tent le fait qu'entre 1943 et 1944 la gazette „Români a liberă" a été le principalorgane central de presse, l'arme la plus combative de la lutte antifasciste. Endépit des conditions spécialement difficiles, de la terreur fasciste, la gazette étaitdiffusée sur tout le territoire du pays. E l l e a porté sans cesse et avec une fermetérévol ut i onnai re la parole du Parti Communiste en tous les coins du pays, a militépour le dév el opp eme nt dan s les masses de l'infl uenc e et le prestige d u P .C.R. ,pour l'armement politique et l'affermissement idéologique des militants antifascistes.

L e nom et toute l'existence illégale de la gazette „România liberă" sontorganiquement intégrés en la lutte du peuple roumain contre le fascisme et laguerre hitlérienne.

E n même temps avec la victoire de l'insurrection nationale antifasciste d'août1944, la „România li be ră " a cessé son act ivi té illéga le avec la conscience d'avoiraccompl i sa noble mission. L e lend emai n app araî t le premi er nu mér o légal de lagazette, avec l'engagement solennel de continuer la lutte au service des forcesrévol u t i on n ai res , du Parti Communiste Roumain.

A l'occasion de l'a nni ver sai re de trois déce nni es d'existence, le Sec ré ta ir eG é n é r a l du P . C . R . , le cam ara de Nico lae Ceauşe scu soulig nait : „L' oct roi de l'ord re„ S t e a u a R e p u b l i c i i Socialiste România" I-ère classe constituie une appréciation dela direction du Parti et de l'Etat pour la contribution que la gazette „Românial ibe r ă " , ceux qui l'ont rédigée et imprimée, ont apporté à la cause de notre l ibération, au développement de la démocratie et ensuite au développement socialistede la Roumanie".

L'investigation entreprise sur la gazette i llégale „România lib eră " a eu commebut de mettre en évidence sa riche activité antifasciste, sa contribution valeureuse— côte à côte avec toute la presse communiste — à la lutte antifasciste du peupleroumain.

www.mnir.ro



A C T I V I T A T E A REGIONALEI P.C.R. BANATPENTRU ORGANIZAREA MIŞCĂRII DE REZISTENŢA

ANTIFASCISTA, 1940—1944

de G A V R I L À S A R A F O L E A N

Evenimentele din anii 1940—1941 — instaurarea dictaturii mi l i tare-fasciste în septembrie 1940, subordonarea ţării faţă de Germania nazistă, împingerea României în războiul h i t ler is t împotriva U n i u n i i Sovietice —au avut consecinţe dezastruoase asupra situaţiei generale din ţară. const i tu ind focarul t u t u r o r nem ulţumi rilor d in rîndurile maselor popu lare,fondul general al stării de spiri t antifasciste a poporului român.

I n apărarea intereselor vi tale naţionale şi sociale ale ţării s-a r idicatde la început cu hotărîre Par t idul Comunist Român. Dînd glas f rămîn-

tărilor şi aspiraţiilor uriaşei majorităţi a populaţiei, P.C.R. a mi l i ta t cuconsecvenţă şi a organizat mişcarea de rezistenţă a poporului român.I n documentele sale programatice din această perioadă — platformeled in decembrie 1940 şi ianuarie 1941, Circulara CC. al P.C.R. din 8 iulie1941, Platforma program din 6 septembrie 1941, Rezoluţia ComitetuluiCentral din ianuarie 1942 şi altele — P.C.R. şi-a expus poziţia faţă deevenimentele interne şi externe, a orientat lupta maselor pentru răs turnarea d ic ta tur i i mi l i taro- fascis te , scoaterea ţării din războiul antisovietic,alungarea di n ţară a hitleriştilo r, recucerirea libertăţii şi independenţeinaţionale, eliberarea părţii de nord a Transilvaniei şi altele. Pe bazaacestor obiective s-a trecut la organizarea mişcării de rezistenţă, care a

îmbrăcat fo rm e varia te şi la care au part ic ipat munci tor i , ţărani şi in telectual i , indiferent de naţionalitate, oameni aparţinînd d i fer i te lor clase şipături sociale, animaţi de sentimente naţionale, patriotice.

în cadrul mişc ării de rezis tenţ ă di n ţara no astră u n loc important1-a ocupat lupta maselor populare din Banat, organizată şi condusă deorganizaţiile locale ale P.C.R.

I n a r t ico lu l de faţă vom încerca să facem o sinteză a capacităţiiorganizatorice a P.C.R. i n Banat, a activităţii sale propagandistice şi aprinc ipale lor forme de luptă desfăşurate în acei ani de grea cumpănă.

Pînă în vara anului 1940, activitatea organizaţiilor P.C.R. dinBanat era îndrumată şi coordonată de Comitetul Te r i t o r ia l Transilvaniaşi Banat al P.C.R., cu sediul la Clu j , în Banat exist înd numai organizaţii

judeţene şi locale. I n u r m a dictatului de la Vi en a di n 30 aug ust 1940,cînd partea de nord a Transilvaniei a fost cedată Ungar ie i horthyste,Secretar ia tul C C a l P.C.R. a hotărît ca pentru ter itor i i le rămase dinTransi lvania şi pentru organizaţiile din Banat să continue a funcţionaComitetul Te r i t o r ia l Trans i lvania ş i Banat cu sediul la Timişoara, cu două

www.mnir.ro



122 G A V R I L A S A R A F O L E A N

com itete re gion ale la Tim işo ara şi Si bi u ' . Acea stă r eorg aniz are a fost însoţită de îmbunătăţirea compoziţiei organelor de conducere, în careau fost promovaţi munci tor i i ce s-au remarcat în organizarea şi conducerea demon straţiilor d in septem brie 1940. Rezultatele pozitive obţinutede Comitetul Te r i t o r ia l Transilvania ş i Banat în întărirea organizaţiilorde par t id în principalele centre muncitoreşti din această zonă — T i m i

şoara, Reşiţa, Braşov, Sibiu, Valea J i u l u i 2 —, în organizarea şi conducerealuptelor antifasciste, au făcut ca munca de coordonare a mişcării derezistenţă să devină tot mai complexă. Porn ind de la aceste considerentela începutul anului 1943, CC. al P.C.R. a hotărît desfiinţarea ComitetuluiTe r i t o r ia l Transilvania ş i Banat şi înfiinţa rea Com itete lor RegionaleP.C.R. Banat, cu sediul la Timişoara, şi Ţara Bîrsei, cu sediul la Braşov,care devin astfel subordonate direct C.C. al P.C.R. 3 .

Hotărîri le Secretariatului C.C. al P.C.R. au avut o înrîurire pozitivăasupra întregii activităţi a par t idulu i comunist în Banat. Noile organe deconducere au desfăşurat o intensă muncă pentru reorganizarea cadrelor,pentru recrutarea de noi m em b r i şi constituirea unor noi celule, îndeosebi

în p rincipale le întreprinderi ind u st r ia le d i n regiune. I n anii dictaturiimilitare-fesciste, în Banat existau organizaţii de par t id în numeroase întreprinderi , pr intre care Atel iere le C.F.R. din Timişoara şi Arad,Indust r ia l înii şi Uzine le „Bo zsak " di n Timişo ara, întrep rind erile tex tilearădene, Uzinele Reşiţa, unde existau 7 celule, la Anina , Lugoj , Caransebeş, Bocşa Montană, Ocna de Fier şi altele 4 . Acestor a l i se alăt ură sicele 7 organizaţii de cartier d in Timi şoar a şi 4 di n A r a d 5 . S-au consolidatşi dezvoltat legăturile par t idulu i la sate, reuşindu-se organizarea unuinumăr de peste 25 de celule de part id, cum au fost cele de la J imbolia,Sînnicolaul Mare, Periam, Recaş, Gătaia, Varias, Cenei, Deta, Cornic,Teregova, Saravale, Sînpetru, Secusigiu, Vărădia, Curt ic i , Ş i r ia . Ci Inieet c . 6 Totodată, comuniştii au format grupur i antifasciste sau şi-au creat

legături în unele unităţi mi l i t a r e di n Timişoara ş i Lugoj — Reg ime ntul5 vînători, Regimentul 20 Infanterie, Manutanţa etc. —, desfăşurind osusţinută muncă de pregătire a întoarcerii armelor împotriva hitlerişti-l o r 1 . O atenţie deosebită au acordat organizaţiile de par t id d i n Banat

întăriri i şi lărgirii colaborării cu F r o n t u l Plugarilor, dezvoltări i ac t iv i tăţii U n i u n i i Patrioţilor, în care au fost atraşi numeroşi intelectuali, micimeseriaşi, funcţionari, m em b r i ai organizaţiilor locale ale Part iduluiNaţional Ţărănesc, precum şi alte categorii sociale ce se opuneau dictat u r i i mi l i tare- fascis te 8 .

Organizaţiile P.C.R. d i n Banat au desfăşurat o bogată activitate propagandistică pentru demascarea dictaturi i fasciste şi a războiului hit ler is t ,

1 A r h i v a C . C . a l P . C . R . , fond 1, m a p a 106/1940 ; fond 11, dosar 3136, fi la 220 ;fond 96, dosar 1472, filele 6—7.

2 A r h i v a C . C . a l P . C . R . , fond 1, dosar 168, ff . 1—39.3 Idem, fond 11, dosar 3091, f. 84.4 Idem, fond 11, dosar 2848, f. 227 şi 230 ; dosar 3021, f. 5 ; dosar 3143, f. 33

şi 43 ; dosar 3145, f. 170 ; fo nd 96, dosar 690, f. 145—149.5 Idem, fond 11, dosar 2848, f. 227 ; fond 96, dosar 690, f. 145—149.6 Idem, fond 11, dosar 2848, f. 227, dosar 3003, f. 19, dosar 3021, f. 413—414,

dosar 3143, f. 33, fon d 96, dosar 690, f. 145—149.7 Idem, fond 11, dosar 2858, f. 71—78, dosar 3039, f. 49—50, dosar 3084, f. 185.8 Idem, fond 1, dosar 168, ff. 1—39 ; ziarul „România liberă", editat de Comi

tetul regional al P .C .R. d in Banat, octombrie 1943.

www.mnir.ro



A C T I V I T A T E A R E G I O N A L E I P . C .R . B A N A T 1940—1S44 123

pentru mobilizarea maselor populare în lupta de sabotare a maşinii derăzboi fasciste. O contribuţie însemnată la clarificarea maselor, la mo b i lizarea şi înregimentarea lor în f r o n t u l luptei antifasciste au adus-o, pelingă publicaţiile ilegale centrale, ziarele editate de Comitetul regionalal P.C.R. d i n Banat : „Pre sa lib eră " (1941 : 3 num ere id ent ific ate) ,„România l iberă" — Banat (1 ianuarie 1942—febru arie 1944 : 7 nu me re ).

„Libertatea p o p o r u l u i " ( iunie 1943), „Apărarea" (1942—ap ri li e 1944 :9 numere), „Luprta patriotică" (mai 1944), „Szabad Szo" (1941), . .Népsza-badsàg" (7 febr. 1942—octombrie 1 943: 7 numere) ş i a l te le 9 . I n paginile acestor publicaţii au fost popularizate principalele documente aleC.C. al P.C.R., au apărut numeroase chemări adresate oameni lor munciide a se înrola în mişcarea de rezistenţă, informaţii asupra situaţiei grelea mu n c i t o r i lo r şi ţăranilor, date demascatoare a dictaturi i mi l i t a r e -fasciste, relatări despre luptele antifasciste din Banat şi alte centre aleţării, ştiri p r i v i n d succesele A r ma t e i Sovietice obţinute în luptele purtatecu trupele hit leriste etc.

Pe lîngă editarea şi difuzarea în rîndul maselor populare a presei

ilegale, în cursul ani lor 1940—1944, organizaţiile P.C.R. d i n Banat au răs-pîndit nenumărate manifeste şi f luturaşi cu caracter antifascist, în l imbileromână, maghiară, germană şi sîrbă, p r i n care munci tor i i erau îndemnaţisă saboteze producţia de război, ţăranii erau chemaţi să împiedice rechi-ziţiile şi să ascundă cerealele, soldaţii să părăsească f r o n t u l , toate categor i i le sociale erau mobilizate să organizeze sabotaje, grupur i de p a r t i zani, să lupte p r i n orice mijloace împotriva d ic ta tur i i fasciste şi a războiului antisovietic , pentru o Românie liberă şi independentă. Nu existaraport al organelor de Poliţie şi Siguranţă care să nu semnaleze difuzareade manifeste şi fluturaşi în f abr ic i şi ateliere, în cartiere şi pe străzi. însate şi unităţi mi l i tare , la Timişoara, Arad, Reşiţa , Lugoj , Caransebeş,Anina , Oraviţa, Vinga . Recaş, Ghilad, Diniaş, Tormac, Moşniţa, Pecica,

Sînnicolaul Mare, Lipova, Nădlac, Doman, Secul şi alte localităţi 1 0 . Pestrăzi, în nenumărate dimineţi, locuitori i oraşelor din Banat, mergînd lalocuri le de muncă sau după cumpărături, găseau fluturaşi cu iniţialele„P.C.R." sau „U.T.C.", pe care erau imprimate secera şi ciocanul şi difer i te lozinci, ca „J os răzb oiu l ! Jos tero area ! Jos scumpetea !" , „Vre mpace, pîine, li ber tat e ! Trăia scă lupta solidară a popoarelor pentru paceşi lib er tat e !" , „Trăiasc ă Rom ânia lib eră !" , „Jos H i t l e r ! Jos A x a ! VremArdealu l !" „Vrem pace cu U.R.S.S. !", „Ţărani ! Nu daţi n imic pentrurăzboiul lui H i t l e r ! Jos g u v e r n u l trădător !", „Femei şi fete pa tri ote ! S ănu lăsăm pe bărbaţii noştri să moară pentru Hi t le r şi Ant one scu !Să luptăm împotriva scumpetei, pentru pace, pîine şi dezrobirea

naţională !" 1 1

n Numer ele identif icate ale acestor publicaţii se află în Arhiva Institutuluide studii istorice şi social- politi ce de pe lîngă C . C. al P .C.R.

1 0 A r h i v a C . C . a l P . C . R . , fond 1, dosar 397, f. 32 ; fo nd 11, dosar 2811, f. 100,105 ; dosar 2838, f. 397—398 ; dosar 2839, f. 178—180 ; dosar 2845, f. 6—8, 20—29, 35,45—46 ; dosar 2854, f. 509—512 ; dosar 2856, f. 107—109 : dosar 2985, f. 3—4, 622—624 ;dosar 2992, ff . 1 şi 12 ; dosar 3006, f. 4—5, 8—10, 27—49, 69—73, 77—81 ; dosar3021 f. 5, 143—144 ; dosar 3026, f. 10 ; dosar 3035, f. 1, 404, 406, 408, 409 ; dosar3054, f. 72—74 ; dosar 3145, f. 170 ; fo nd 96 ; dosar 1382, vol. I, f. 100 ; dosar 1472, f. 7.

f l Idem.

www.mnir.ro



124 G A V B I L A S A R A F O L E A N

Act ivi ta tea organizatorică şi propagandistică desfăşurată de C o mitetul Regional P.C.R. Banat şi organizaţiile locale a dat roade bogate,reflectîndu-se în variatele forme de luptă p r i n care munci tor i i , ţăranii,intelectual i i şi celelalte categorii sociale s-au încadrat în mişcarea derezistenţ ă antifascistă d i n ţara noastră. Docum entele vremii cuprindnenumărate relatări despre acţiunile ce au avut loc în fabricile şi pe

ogoarele Banatului , porn ind de la simple nemulţumiri, manifestate îndifer i te f e l u r i , pînă la lupta cu arma în mînă dusă împotriva dictaturi imilitare-fasciste şi a războiului hit ler is t , pentru independenţă naţională.

O formă de luptă, des folosită, au fost conflictele de muncă şigrevele muncitoreşti . La întreprinderile indus trial e ş i mi nie re din T i m i şoara — Atelierele C.F.R., Uzinele „Bozsak" , Indust r ia l in i i , Fabrica dede încălţăminte „Turul" , fabr ici l e : „Dermata" , „ Rom itex" , „Fadepa" ,„Dura", „Orion" etc. , la cele d i n A r a d — uzinele , ,As tra" , Ate lier ele C.F.R..fabrica texti lă „Neuman", la cele din Reşiţa , Anina , Bocşa Română, J im-bolia şi altele au avut loc numeroase conflicte de muncă pentru mărireasalari i lor şi condiţii mai bune de munGă, împotriva t ra tamentului inuman

şi p e n t r u aprovizionarea cu alimente şi obiecte de primă necesitate ν λ

.Semnif icat iv în această privinţă este u n raport al organelor represive, carearată că numai în Timişoara, in lun i le ianuarie—august 1943, au avut loc103 conflicte de muncă 1 3 . M u l t e d i n aceste conflicte de muncă s-au transf o r m a t , cu toate că erau interzise, în acţiuni greviste pe d i fer i te durate,cum s-a întîmpl at la fabr ica de cărămidă d in Jim bo lia în noiem bri e1940 M , Fabr ica „Du ra" di n Tim işoar a în octo mbr ie 1941 , 5 , Fabrica desticlă d i n Tom eşt i în ma i 1942 1 6 , Filatura de mătase din Lugoj în sept embr ie 1943 1 7 , Atelierele C.F.R. Tim işo ara în m ai 1944 O ma reamploare a cunoscut greva celor 900 de mu n c i t o r i de la „Industria textilăar ăd an ă" di n m ai 1942, org anizată de celula P.C.R., pentru mărirea salar i i lo r , împotriva concedierilor şi pentru eliberarea munci tor i lor arestaţi.

Greva a durat m a i mul te zile şi s-a soldat cu satisfacerea parţială arevendicări lor formulate de munci tor i 1 9 . Deşi s-au desfăşurat pentru obţinerea unor revendicări economice, se poate aprecia că, p r i n stagnareaproducţiei, acţiunile greviste au căpătat şi un caracter de sabotare a i n d u str iei de război a d ic ta tur i i mil i tare-fasciste.

O altă formă de luptă utilizată de munci tor i i d i n Banat, sub conducerea organizaţiilor P.C.R., au constituit-o acţiunile demonstrative cucaracter economic şi poli t ic . As t fe l , la 24 mai 1941, un numeros grup de

1 2 Idem, fond 1, dosar 168, ff. 1—39 ; fo nd 11, dosar 2838, f. 303 ; dosar 2998,f. 263 ; dosar 3003, f. 25 ; dosar 3019, f. 28 ; dosar 3034, f. 253—254 ; dosar 3062,f. 243—247 ; fon d 72, dosar 6836, f. 226 ; dosar 6837, f. 220 şi 487 ; dosar 6841,

f. 89, 106, 140, 155 şi 163 ; zi ar ul „P re sa li be ră " d in 24 noi em br ie 1941 ; zi ar ul„ Ro m â nia l ibe r ă " — Banat, din 16 februarie 1942 şi iulie 1943.L 1 A r h i v a C . C . a l P .C .R. , fond 11, dosar 3020, f. 56—57.

1 4 Idem, fond 1, m a p a 106/1940.

1 3 Z i a r u l „Presa l iberă" , din 24.XI.1941.1( 1 A r h i v a C . C . a l P .C .R. , fond 1, dosar 141, ff. 226, 230.1 7 Idem, fond 16, dosar 3873, f. 143.1 8 Idem, fond 72, dosar 6841, f. 140.1 9 Vezi V. Marin şi V. Petr işor , Lupt a organi zaţi ei P.C.R. di n Banat, în fruntea

maselor populare, împotri va dictaturi i militare-fasciste, pent ru zdrobirea invadato

r i lor hi t ler iş t i , în „Ana lel e I . S . I . S . P . " , nr . 4/1962.

www.mnir.ro



A C T I V I T A T E A R E G L O N A L E I P . C . R. B A N A T 1940—1944 125

femei d in Timi şoar a au demo nstra t în faţa sediului Prefecturii ş i a p r i măriei cerînd di stri buir ea făinii pentru pîine 2 0 . La Orşova, în octombrie1941, un grup de circa 300 de hamali din port au protestat la primărie

împotriva l ipsei de p î i n e 2 1 . La Oraviţa şi Lugoj au izbucnit incidenteantihit leriste cu care pr i le j au fost rupte steaguri germane. La Reşiţamunci tor i i au r i s ip i t o adunare hitleristă, după care, pe străzile oraşului,

au s t r igat lozinci ant ihit leri ste ş i au spart v i t r ine le unde era expus port re tul l u i Hi t le r . Asemenea inc ide nte înt re populaţie şi hitler işti au avu tloc şi în Timişoara, pe străzi şi in tramvaie 2 2 .

O formă de luptă caracteristică perioadei d ic ta tur i i mil i tare-fascisteşi a războiului h i t ler is t a fost sabotarea directă a producţiei de război. La

îndemnul comuniştilor, munci tor i i de la Uzinele din Reşiţa, AteliereleC.F.R. din Timişoara şi A r a d , Uzinele „Bozsak" — Timişoara şi , ,Astra"— Arad, de la minele din Anina , Doman şi Secul, precum şi din alteuzine a căror producţie era destinată războiului, au trecut la încetinireasistematică a r i t m u l u i de producţie, la neexecutarea la t imp a lucrărilor,au produs un mare număr de piese cu defecte, au rebutât piesele de

schimb pentru tancuri ş i t u n u r i , au incendiat o magazie cu piese deschimb pentru aruncătoare de mine, au deteriorat maşini şi instalaţii 2 3 .Acţiunile de sabotaj, împletite cu celelalte forme de luptă, au contr ibuitla dezorganizarea şi scăderea producţiei, au întărit încrederea proletariat u l u i în forţele sale, au arătat necesitatea imperioasă a u n i r i i tuturormu n c i t o r i lo r în lupta contra războiului şi fascismului, au influenţat pozit iv lupta antifascistă generală.

Alături de munci tor i , în lupta împotriva d ic ta tur i i mil i tare-fascisteşi a războiului antisovietic, s-au r idicat şi mase ale ţărănimii. Organizaţiile P.C.R din satele bănăţene îndemnau pe ţărani să saboteze împrumutur i le pentru înzestrarea arm atei , să se sustragă de la pla ta imp ozi tel or,să nu dea n ic iun bob de grîu pentru asupritor ii hitlerişti , să sabotezemunci le obligator ii şi rechiziţiile, să nu se supună concentrărilor şi mobilizării în armată. Răspunzînd chemării par t idulu i comunist, în numeroasesate ţăranii au organizat d i fer i te acţiuni de sabotare a maşinii derăzboi hit leriste. In comuna Curt ic i , ţăranii au izgonit cu furci le comisia de rechiziţii şi au spart scîndurile vagoanelor unui t ren cu a l i mente şi grîu ce urma să plece în Germania 2 4 , iar în mai multe comunedin judeţul Timiş, ţăranii au vîndut cerealele blocate de comisia derechiziţii , au tăiat vitele şi au distrus mijloacele de tracţiune 2 5 . O rezisten ţă similar ă au opus şi ţărani i d in Niţchido rf, Iano va, Pus tini ş, Cenei,Pecica, Lipova, Deta şi alte comune 2 6 . Lupta ţărănimii muncitoare împotr iva d ic ta tur i i mil i tare-fasciste a avut un rol însemnat în cadrul miş

cării de rezistenţă a poporului român.2 0 Ar hi va C. C. al P .C.R . , fond 11, dosar 2986, f. 43.2 1 Z ia r ul „ Pr e sa l ibe r ă " , d in 24.XI.1941.

2 2 Z ia r ul „ Ro m â n ia l ibe r ă " -B a na t , d in 20 martie 1942.2 3 A rh iv a C. C. al P .C .R. , fond 1 , dosar 141, f. 430 ; dosar 286, f. 1, 3, 4, 17,

32, 48, 57, 60, 64 şi 67 ; fond 11, dosar 2834, f. 387—388 ; dosar 3019, f. 29.2 4 Idem, fond 10, dosarul 2732, f. 425 ; zia rul „Ro mân ia l ibe ră" -Ba nat , din

20 mar t ie 1942.2 5 Arhivele Statului Bucureşti , fondul Ministerului de Interne, dosar 422/1941.2 6 „Presa liberă", din 24 septembrie 1941 ; „R omâ ni a lib eră "-B ana t, din 24

ianuarie şi 20 martie 1942.

www.mnir.ro



126 G A V B I L A S A B A F O L E A N

A n u l 1944 cunoaşte o intensificare a mişcării de rezistenţă în întreaga ţară. P l a n u l P.C.R. de a răsturna p r i n forţă dictatura m i l i t a r o -fascistă a fost acceptat de cercurile pa latului , de l ide r i i P.N.Ţ. Şi P.N.L. ,de reprezentanţi ai armatei. Toate e for tur i le au fost concentrate pentrupregăt irea insurecţiei naţionale arma te antifasciste şi ant iim pe ria lis te.De o mare însemnătate în această pregătire, precum şi pentru evoluţia

ulterioară a evenimentelor a fost crearea de către par t idul comunist aunor formaţiuni înarmate p r o p r i i ale clasei munci toare . Aceste forţe eraumenite să saboteze maşina de război hitleristă şi să constituie nucleul in

j u r u l căruia să se adune, în cursul insurecţiei, toţi patrioţii dornici sălupte cu arm a în mîn ă împotriva reg imului fascist şi a invadatori lorhitlerişt i . I n t r - u n raport al Com anda men tulu i Formaţiunilo r de luptăpatriot ice , din septembrie 1944, făcîndu-se o succintă prezentare a încep u t u l u i de organizare a detaşamentelor înarmate, se aprecia că în primăvara anului 1944 s-a creat u n coman dament capabil să exercitefuncţiile ce revin unui asemenea organ, să stabilească puncte de spri j inla ţară, să creeze organe regionale în O lten ia, Dobrogea, Moldova.

Banat şi Ţara Bîrsei, să asigure o bază de aprovizionare şi muniţiuni" 2 7

.In Banat activitatea a fost îndreptată spre organizarea formaţiunilor înprincipalele întreprinderi ai căror munci tor i aveau o bogată experienţărevoluţionară : Atelierele C.F.R., Industria lînii, Fabrica de lanţuri.Uzinele Bozsak din Timişoara. Industria textilă arădană şi Uzinele„Astra" d in Arad, Uzinele Reşiţa ş i alte întreprinderi 2 8 .

I n această acţiune de organizare a aparatului m i l i t a r a l part iduluicomunist se încadrează şi formarea unor grupe de partizani. Comitetulregional al P.C.R. Banat a co ns ti tu it în Munţii Sem enic ulu i, în pr imăva raanului 1944, grupul de part izani „Mărăşeş t i " 2 9 . In componenţa grupuluii n t r a u munci tor i de la Atelierele C.F.R. Timişoara, Fabrica de maşiniagricole din Bocşa şi m i l i t a r i dezertori , între care şi ofiţeri. Armamentul

şi echipamentul necesar provenea d i n t r - u n depozit secret constituit deorganizaţia P.C.R. Timişoara, cu spr i j inul grupelor de patrioţi din u n i tăţile mi l i t a r e aflate în oraş. înainte de a trece la acţiune, g rupul însă afost descoperit de organele de poliţie şi siguranţă. In lupta cu jandarmiia căzut eroic munci toru l ceferist Ştefan Plavăţ. Ul ter ior , autorităţile aureuşit să aresteze o parte a part izani lor , care au fost supuşi la schingiuir ibarbare. La îndemnul organizaţiilor P.C.R., numeroase grupur i de m u n c i t o r i , femei ş i t iner i au protestat , p r i n me mo r i i , împotriva schingiuir i i part izani lor din munţii Banatului, manifestîndu-şi hotărîrea de a lupta, cuarma în mînă, pentru pedepsirea trădătorilor poporului , pentru l ibertateaşi indepedenţa naţională 3 0 . Şi, într-adevăr, în zilele insurecţiei naţionale

arma te antifasciste şi ant iim pe ria lis te di n august 1944, sub îndrum areaComitetu lu i regional al P.C.R. Banat, numeroşi munci tor i din Timişoara.Arad", Reşiţa, ţărani din satele Banatului au luptat cu arma în mînă sauau s p r i j i n i t p r in d i fer i te căi unităţile mi l i tare în lupta împotriva t r u pelor hit leriste.

2 7 A r h i v a C . C . a l P . C . R . , fond 35, dosarul 1, fi la 15.2 8 Conform unui tabel expus în sala V I I a Muz eul ui de Istorie a Par tid ulu i

Comunist , a mişcării revoluţionare şi democratice din România .2 9 A r h i v a C . C . a l P .C .R. , fond 1, dosar 397, ff. 84, 347—351 ; fo nd 10, dosar

2796, ff . 459—462 ; fond 11, dosar 2858, ff . 71—78.3 0 Idem. fond 11, dosar 2845, f. 5 ; dosar 2854, f. 187 ; dosar 3036, f. 191.

www.mnir.ro



A C T I V I T A T E A I t E G L O N A L E I P . C . R. B A N A T 1940—1944 127

Aceste cîteva date şi fapte prezentate ilustrează cu prisosinţă capacitatea şi forţa organizatorică şi politică a par t idulu i c omun ist în Banat,că activitatea eroică a patrioţilor bănăţeni a const i tui t o contribuţie

în semnată la lupta generală a poporului , condusă de P.C.R., pentru răsturnarea d ic ta tur i i militare-fasciste şi făurirea unei Românii libere, independente şi democratice.

L ' A C T I V I T É D E L ' O R G A N I S A T I O N R É G I O N A L E D U P A R T I

C O M M U N I S T E R O U M A I N D E B A N A T P O U R L ' O R G A N I S A T I O N

D U M O U V E M E N T D E R É S I S T A N C E A N T I F A S C I S T E , 1940—1944

— Résumé —

L'art ic le présente, en synthèse, la capaci té d'organisat ion du Part i Communiste Rou ma in dans le Ban at, son activité propagandiste et les prin cipa les formes

de lulte déployées en Banat pour renverser la dictature militaire-fasciste, lasortie du pays de la guerre antisoviétique, l 'expulsion des hitlériens du pays, lanouvel".e con quê te de la libe rté et de l ' indé pen dan ce nationale.

Sous la direction du Comité Régional du Parti Communiste Roumain deBanat, de puissantes organisations de Parti qui existaient et qui ont été créés dansles principales entreprises de T i m i ş oara , A r a d , Reşi ţa , A n i n a , Lugoj , C arans ebeş ,Bocşa Montană. Ocna de Fier , ainsi qu'en de nombreuses localités rurales ontdéployé leur activité. Par l 'entremise de la presse illégale, des manifestes et desfeuilles volantes, les organisations du P . C . R . de Banat ont démasqué la dictaturemilitaire-fasciste et la guerre hitlérienne en mobilisant les masses populaires enleur lutte pour saboter la machine de guerre fasciste. Le s doc ume nts de ce tempscomportent de nombreuses narrations des actions qui ont eu l ieu dans les fabriques et sur les champs labourés de Banat, concrétisées dans les conflits de travailet les grèves ouvrières , les act ions démonstrat ives à caractère économique et poli tique, le sabotage de la pro duct ion d esti née à la guerre, des tr av au x obligatoire s,

en l ' insoumission aux pérides militaires et à la mobilisation des troupes de l 'armée,en la lutte arme en main contre les troupes hitlériennes pendant l ' insurrectionar mé e nation ale antifasciste et ant iimp éri alis te d'août 1944.

www.mnir.ro



M U Z E O L O G I E

www.mnir.ro



CONCEPŢIA TEMATICĂ ŞI TEHNICA MUZEALAIN REALIZAREA MUZEULUI D E ISTORIE

A L REPUBLICII S OC I A L I S T E ROMÂNIA

de C O N S T A N T I N I L I E S C U

Crearea Muzeului naţional de istorie poate fi socotită un evenimentmuzeistic care depăşeşte s implul cadru organizatoric şi capătă o semnificaţie m u l t mai înaltă pe p lan cultural-ştiinţif ic, împlinind pe de o partenăzuinţele şi strădaniile înaintaşilor, iar pe de alta îmbogăţind reţeauainstituţiilor de cultură ce sînt chemate să-şi aducă o calitativă contribuţiela nobila operă de educaţie în s p i r i t u l pa tr iot ismului socialist alpoporului nostru.

Sarcina realizării muzeulu i de istorie a patr iei nu a fost desiguruşoară, dar colect ivul muzeului a beneficiat de la început şi pînă la încheierea lucrărilor de amenajare a expoziţiei de bază de o permanentă îndrumare şi s p r i j i n di n partea org anelor superioare de par t id şi de stat,precum şi de o fructuoasă colaborare cu specialişti de la inst i tute aleAcademiei , unităţi muzeale, arhive, biblioteci etc.

I n a lcătuirea p lanului tematic piatra unghiulară au constituit-otezele mater ia l i smului dialectic şi istoric, urmărindu-se c r i ter i i le cronologiei etapelor istorice, pr inc ipi i le cauzalităţii şi interdependenţei dintrebază şi suprastructură, reprezentarea ar iei geografice a t er i tor iu lu i locuitde poporul român şi strămoşii săi, r o lu l maselor în făurirea istoriei,importanţa mişcărilor social-politice în evoluţia societăţii .

Fă ră a pierde d in vedere prezentarea unit ară şi neîntr erup tă amilenarei i s tori i a poporului român, atît în t i m p şi spaţiu, cît şi expo-ziţional, Muzeul a fost conceput tematic şi funcţional pe secţii ce coincidcu epocile istorice : străvech e, veche, medie, modernă, contemporană,repartizîndu-se pentru fiecare epocă spaţii corespunzătoare cu întinderea

în t i m p , cu complexitatea fenomenelor istorice şi chiar în raport cubogăţia şi valoarea mater ia lu lu i documentar.

To t în cadrul expoziţiei de bază au fost constituite secţii pe colecţiide materiale : tezaurul is toric, lap idar ium ş i cabinetul numismatic, carebeneficiază de spaţii autonome.

P r i n c i p i u l călăuzitor în organizarea Muzeului de Istorie al Republic i i Socialiste România — exprimat cu claritate ş i fundamentat şt i inţific în documentele de par t id şi de stat — a fost înfăţişarea veridicăa is tor iei patr iei , relevîndu-se cu obiectivitate condiţiile concrete dedezvoltare economică, social-politică şi culturală ale fiecărei orînduirisociale în parte.

www.mnir.ro



132 C O N S T A N T I N I L I U S C U

De la început s-ar putea pune întrebarea asupra a ceea ce aducenou în concepţia tematică şi modul de organizare Muzeul naţional deistorie în contextul experienţei muzeografice din ţară şi chiar pe planinternaţional.

Noutatea constă în pr inc ipa l în p r o f i l u l muzeului, care şi-a propussă strîngă laolaltă unele din cele mai reprezentative şi concludente mărt u r i i al e c u l t u r i i mat eria le şi spi rit ual e ale is tor iei poporului român,de la cele mai vechi dovezi ale existenţei omului pe aceste meleaguri şipînă in contemporaneitate, demonstrînd aportul societăţi i carpato-danu-biene la p a t r i m o n i u l c u l t u r i i universale, precum şi ideile fundamentaleale is tor iei româneşti : vechimea, continuitatea neîntreruptă şi unitateade limbă şi neam a poporului nostru.

Colectivele de muzeografi, organizate pe secţii , porn ind de la criter i i l e generale stabilite, au elaborat tematica expoziţiei de bază în moduni tar pe ansambl u, dar cu păstrarea s pec ific ulu i în conţinut, căutîndsă găsească forme şi mijloace cît mai variate pentru redarea şi punerea

în valoare a fenomenelor istorice, cît şi a patr imoniului muzeistic din

fiecare epocă '.La epocile străveche, veche şi pentru pr ima parte a feudalismului

s-a folosit mai m u l t sistem ul grupării m ate rial elo r pe categorii : une lteşi inventar gospodăresc, ceramica pe complexe de culturi materiale,obiecte de artă şi cultură spirituală etc., prezentate în succesiunea lorcronologică. La celelalte orînduiri sociale, unde fenomenele istorice aucrescut în complexitate, s-a urmărit cuprinderea şi reflectarea proporţională a diverselor aspecte, păstrînd ca n u mit o r comun interdependenţadintre bază şi suprastructură.

Dată f i i n d întinderea mare a spaţiului de expunere, ca şi numărulimpresionant al exponatelor, pentru a evita un ifo rm ita tea în prezentare,

pe de o parte, iar pe de alta de a scoate în evidenţă şi a reţine atenţiaasupra eve nim ente lor imp or ta nt e — unele cu valoare de sim bo l în evo luţia istorică — în cadrul f iecărei epoci s-au grupat tematic şi expozi-ţional documentele şi materialele mai importante legate de o temă,

într-un anume lo c a l sălii, realizîndu-se aşa-numitele „momente '* , procedeu nu tocmai nou, el mai f i i n d folosit înainte în unele muzee, cumeste Muzeul de istorie a P a r t i d u l u i Comunist Român, a mişcării r e v o lu ţionare şi democratice din România.

P e n t ru edificare enumerăm cîteva exemple de asemenea ev eni men te tra tate ca mome nte : for mar ea statelor feudale româneşti, răs coalele ant i feudale d in anii 1437, 1514, 1655, 1784, luptele pentru neat î r -

nare în vremea l u i Mi rce a cel Bătr în, I anc u de Hunedoar a, Ştef an celMare, Mihai Viteazul , în cuprinsul orîndu irii feuda le ; rev oluţ ia de la1848 în ţările române, formarea s tatului naţional — 1859, cucerirea independenţei — 1877, desăvîrşirea s ta tu lu i naţional un i tar — 1918 d i n ist ori amodernă ; crearea P.C.R. — 1921, insu recţi a naţion ală arm ată ant ifa scistă şi anti imp eria listă — 1944, proc lama rea Re pu bl ic ii — 1947, C on gresul al IX-lea al P.C.R. — 1965 d in ist ori a contem por ană.

1 „R evi st a muz eel or" , nr. 5, an . I X , 1972, p. 403—420. Articole semnate deV a l e r i u Le a h u , Lucia - Ţ e po su M a r ine scu , A le x a ndr u Lig o r , E le n a Pă lă n ce a nu ş iGavrilă Sarafolean.

www.mnir.ro



F i g . 1 . P a n o ul - m o m e n t „ Re v o l u ţ i a d e l a 1848 î n ţă r i l e r o m â n e "

www.mnir.ro



F i g . 2. P a n o u l - m o m e n td i n sala „ Ţ ă r i l e r o m â n el a s f î r ş i tu l s ec. a l X I V -lea şi p r i m a j u m ă t a t e asec. al X V - l e a " , î n f ă ţ i ş i n d l u p t a a n t i o t o m a n ă

în t i m p u l l u i M i r c e a celB ă tr î n .

Fig . 3. P a n o u l î n c h i n a tm o m e n t u l u i „ I n s u r e c ţ i an a ţ i o n a l ă a r m a t ă a n t i fasc is tă şi a n t i i m p e r i a l i s -tă din 23 A u g u s t 1944".

www.mnir.ro



C O N C E P Ţ I A T E M A T I C A ŞI T E H N I C A M U Z E A L A 133

I n concret, un astfel de moment muzeografic a fost conceput şi s-arealizat în genul următorului exemplu. In secţia de istorie modernă,revol uţia burgh ezo- dem ocr atic ă de la 1848 d i n ţări le român e şi dezvoltarea economico-socială şi politică pînă în 1859 sînt prezentate în aceeaşisală. Pentru a reliefa cu pregnanţă principalele caracteristici ale revoluţiei ca : unitatea de idei şi ţeluri, r o lu l său particular în istoria

modernă a României, pe un perete central al sălii au fost selectateşi concentrate cele mai semnificative documente şi materiale ale revoluţiei ca : har ta pano ramică cu pr inc ipal ele centre ale revo luţiei di nMoldova, Transilvania ş i Ţara Românească, programele ş i portretelefruntaşilor revoluţionari, fo tograf i i mărite ale localităţilor importanteunde s-a de sfăşur at rev oluţi a : Iaşi, Bla j, Islaz şi Buc ur eşt i.

I n t r - u n mod asemănător ca pr incipiu, dar variat în formă, au fostrealizate şi celelalte momente.

Tot în ideea diversificării mijloacelor de expunere, cele mai va loroase obiecte sau documente istorice au fost expuse indiv idual , benef i ci ind de spaţii avantajoase şi v i t r i n e p r o p r i i .

In cadrul prezentării tematice s-a urmărit cronologic cuprindereape cît posibil a t u t u r o r aspectelor societăţii omeneşti în toate etapeleistorice. Documentele şi obiectele originale constituie fondul de bazăal expuner i i , dar pentru a da o im agi ne cît mai cuprin zătoa re s-au

îmbinat proporţional, nu m er ic şi va loric , mărturii le autentice cu m a ter ia lcomplementar format d in fotocopii, facsimile, mulaje, hărţi, planuri,machete, texte etc.

După elaborarea tematic i i generale de către personalul de special i tate a l muzeului s-a început colaborarea permanentă cu arhitecţii şigrafic ieni i de la I . S. Decorat iva, stabil indu -se în comu n repartiz areaşi cuprinderea întregii problematici in spaţiul dat de expunere, unitatea

de prezentare pe ansamblu şi varietatea sistemelor de realizare concretă.Clădirea Poştei Centrale, valoros monument de arhitectură de la sfîrşitulsec. al XIX-lea, înzestrat cu spaţii largi şi generoase, propice unuimuzeu, are şi neajunsul de a nu se putea stabili u n c i r cu i t ideal cuparcurgerea f i r u l u i exponatelor numai de la stînga la dreapta, precumşi imposibil i tatea fo losir i i integrale a spaţiului datorită numeroaseloruşi şi ferestre, asupra cărora nu s-a intervenit , pentru a nu schimba cunimic vechiul aspect al monumentulu i .

D i n aceste motive sarcina întocmirii p lanului arhitectural ş i graf ica necesitat un efort deosebit. Socotim că şi în aceste condiţii s-au găsitsoluţii optime pentru o îmbinare armonioasă între spaţiu şi p a t r i moniul muzeal.

Proiectarea şi realizarea unor v i t r i n e de t i p u r i diverse, a unorpanouri de forme şi mărimi difer ite , realizarea unui variat mod de i n t er calare şi încadrare în spaţiu a acestor mijloace de etalare a exponatelor,reuşesc să obţină o sobră dar şi atractivă prezentare muzeistică.

I n crearea mijloacelor de expunere, pe lîngă acomodarea lor laspaţiul afectat, s-a avut în vedere, în aceeaşi măsură, condiţia punerii în valoare a patr imoniului muzeist ic , u t i l iz indu-se o gamă largă de procedee în fe lu l de etalare a t u t u r o r categoriilor de materiale.

www.mnir.ro



134 C O N S T A N T I N I L I E S C U

Dacă aprecierea asupra modului de realizare tematică şi telinico-muzeală a Muzeului de Istorie al Republic i i Socialiste România este decompetenţa t u t u r o r specialiştilor şi a publ icului v iz itator , colectivuluimuzeului îi rămîne conştiinţa unei mu n c i împlinite cu pasiune şidăruire, pentru a da patr iei u n important lăcaş de cultură.

C O N C E P T I O N T H É M A T I Q U E E T T E C H N I Q U E M U S É O G R A P H I Q U E

D E L A R É A L I S A T I O N D U M U S É E D ' H I S T O I R E

D E L A R É P U B L I Q U E S O C I A L I S T E D E R O U M A N I E

— Résumé —

L'ar t ic le concernant l a conception thém atiq ue et la technique mu séog rap-hique en la réalisation du Musée d'Histoire de la République Socialiste de R o u m ani e prés ent e brièvement les principales idées thématiques et les moyens de

présentation muséographique utilisés en l 'organisation du Musée National d'Histoire.On a exposé avant tout les critères généraux qui ont été à la base de la

composition de la thématiques du musée par son personnel de spécialité en collaboration avec les facteurs de responsabilité et les spécialistes des instituts de l ' A c a dé m ie , des musées, archives, bibliothèques, etc.

E n partant des principes du matérialisme dialectique et historique pourtraiter les ph éno mèn es de la société humaine , on à pou rsu ivi le respect rigoure uxde la vérité historique, a insi qu'el le s'est présentés en chaque époque historique.

A f i n de présenter organiquement et véridiquement toute l 'hist oire du pe upler o u m a i n , tant en temps qu'en espace, on a respecté la chronologie des étapes his toriques , l ' interdépendance entre base et sup ers tru ctu re, le rôle des mas ses et desmouvements sociaux en la formation et le développement de la société de tousles temps.

Con cer nan t les moye ns d'exposition, par une profitable collabor ation des

muséographes avec les architects et les artistes graphiques de l 'Entreprise d'Etat„Decorativa", on a adopté des solutions adéquates à la réalisation du mobilier,qui s 'adapte au local , d'une part , et met en même temps en valeur le riche patrimoine de valeurs du musée.

www.mnir.ro



STEAGURI DIN COLECŢIA MUZEULUI DE ISTORIE


de E L E N A P A L A N C E A N U

S imbol al v i te j ie i şi cura jului , al solidarităţii de luptă şi acţiune, întruchipînd în sine semnif icaţi i profunde, care merg pînă la reprezentarea pa tr ie i şi a aspiraţiilor unui întreg popor, steagul s-a bucurat întotdeauna de o adîncă preţuire, cinstirea-i cuvenită f i i n d cultivată şi transmisă di n gene raţie în gener aţie.

I n Muzeul de Istorie al R.S. România steagurile alcătuiesc — nunumeric , c i p r i n însemnătatea lor — una din principalele categorii de

piese muzeistice, evocatoare a unor momente şi episoade eroice din istoriaţării noastre. Ne oprim, în rîndurile de faţă. numai asupra unei părţi aacestora, cuprinzînd exemplare ce datează din anii 1821—1918, pe care,pentru o mai sistematizată tratare, le-am împărţit în următoarele categor i i disti ncte :

— steaguri legate de mar i ridicări ale maselor la luptă pentrudreptate socială şi naţională, între care se înscriu steagul lui Tudor V l a d i -mirescu, două steaguri din t i m p u l revo luţiei de la 1848 d in Tra nsi lva nia ,u n u l din aceeaşi perioadă din Ţara Românească şi patru dintre cele p a r t i cipante la Marea Adunare Naţională de la A lb a Iu l ia din 1 decembrie 1918 ;

— steaguri domneşti d in vremea l u i Al ex an dr u D i m i t r i e Ghica,Gheorghe Bibescu ş i Al ex an dr u loa n Cuza ;— drapele militare, dintre care un exemplar moldovean din 1834,

a l tu l muntean din 1849, precum şi unul din 1863 al armatei române u n i f icate, mai multe ale unor unităţi participante la războiul pentru ind ependenţă, altele care au fost martore la acţiunile de luptă din t i m p u l p r i m u l u i război mondia l ;

— drapele ce au aparţinut unor formaţiuni cvasimilitare, pr intrecare se numără steagul Agie i d i n Ţar a Româ neasc ă d in 1822 şi t re i dra pele de dorobanţi de judeţ din 1852.

Steagul lui Tudor Vladimirescu d in t i m p u l mişcării revoluţionaredin 1821 constituie o piesă de certă valoare istorică, f i i n d una — şipoate cea mai preţioasă — d intre puţinele mărturii care ni s-au păstratdi n acele v r e m u r i . După asasinarea lu i T u d or V la d imires cu , maiorul IonCacaleţeanu, comandantul ar t i ler iei oastei de panduri şi prieten al conducătorului mişcării, a luat cu sine acest steag, care s-a păstrat în familia

www.mnir.ro



136 E L E N A P A L A N C E A N U

sa pînă în anul 1882 ', cî nd f i u l şi moştenitorul său, Gheorghe 1.Cacaleţeanu, 1-a dăruit s tatului , f i i n d depus la Arsenalul A r m a t e i 2 . D indelegaţia însărcinată să meargă la Craiova „spre a p r i m i şi duce la Bucureşti steagul lu i Tu do r " a făcut parte cărturar ul Bogdan Petr iceic uHaşdeu 3 .

De la Arsenalul A r ma t e i , s teagul l u i Tud or Vladim ires cu a trec ut

în p a t r i m o n i u l Muzeului M i l i t a r N a ţ i o n a l 4 , în decembre 1919 5 , unde arămas pînă în mai 1971, cînd a in tra t în colecţiile Muzeului de Istorieal R.S. România 6 .

în prezent se păstrează numai părţi din pînza originală a steagului— form ată d i n mă tas e foa rte fină gălbuie , pict ată şi căptuş ită cu măta sealbastră —, to tu l introdus şi f i x a t în tul dublu, operaţie care s-a efec tua tla Muzeul m i l i t a r înainte de anul 1937 7 . Nic i d ime nsi un ile actuale de1,22 m X 1,46 m nu mai corespund mărimii şi fo r m a t u l u i pe care pînzale-a avu t iniţial. Chi ar dacă di me ns iu ni le de 2 m X 1,50 m, indica te deC. V. Obedeanu 8 , ar fi fost date cu oarecare aproximaţie, pînza aveatotuşi, în perioada cînd se afla la Arsenalul A r ma t e i , lungimea de 1,85 m

şi înălţimea de 1,52 m, date menţionate de col. P. V. Năsturel9

, care ne-alăsat o descriere amănunţită a acestui drapel. Deci , formatul pînzei eraun dreptunghi aşezat pe lat, iar nu pe înalt cum se prezintă astăzi.

Pe faţa gălbuie, dar pe care col. P. V. Năsturel o arăta ca f i indalbă, se afla pictată Sf. Treime, avînd în dextra pe Sf. Teodor Tiron,patronul s lugerului Tud or Vladim ires cu, iar în senestra pe Sf. Ghe org he,considerat aducător de biruinţă. Pe nt ru noi, impo rtanţă deosebită prezintăpartea de pictură situată sub Sf. Treime şi care, în in ter iorul uneighir lande de frunze de dafini a ur i i , reda o acvilă neagră, cruciată, cusborul jos. Faptul că Tudor a ţinut ca acvila — elementul de bază alstemei Ţării Româneşti — să figureze pe steagul sub care a r id ica t ostilede panduri , ne îndreptăţeşte să credem, odată mai mul t , că el socotea

1 După alte surse, Gheorghe I. Cacaleţeanu ar fi donat acest steag în anul1873 ( C. V . Ob ed ea nu , Tudor Vladi mi rescu, în „Arhi vele Olteni ei" , an. V I I I , nr.43—44, mai — augus t 1929, p. 253). C u m în art ico lul resp ect iv s-a u m ai strecuratşi alte date eronate, iar celelalte izvoa re conf irm ă anu l 1882 („Arh ivel e Olt eni ei" ,an . V I I I , nr. 43—44, ma i — august 1929, p. 375 ; „Bu let inu l Un iu ne a Ofi ţer ilo r dere ze rv ă" , an. X V , nr. 1—2, ia nua rie — feb rua rie 1938, p. 37—38), încl inăm să credem că acesta din urmă constituie data reală a donaţiei.

a Cu pri vi re la Tudor Vladi mir escu, în „Arhive le Olte niei" , an. V I I I , nr.43—44, m a i — au gus t 1929, p. 378 ; Steagul lui Tudor Vladi mi rescu, în „Bule tinulM u z e u l u i Militar Naţional", an. I, nr. 2, 1937, p. 18.

•> Vezi Discur sul lu i Β. P. Haşdeu pronunţat la Craiova, în întrunirea electo ral ă de la 13 apr ili e 1883, în „ Ar hi vel e Ol te ni ei ", an . V I I I , nr. 43—44, mai — august1929, p. 375.

4

De num it în prezent Muz eul mil ita r c entral.5 Muz eu l mili tar cent ral, proc es-ve rbal din 23 decemb rie 1919, pri mir eanr. 5/1919 ; Steagul lui Tudor Vladi mi rescu, în „Buletinu l Muze ului Mili tar Naţio n a l " , an . I, nr . 2, 1937, p. 18.

0 Mu ze ul de Ist orie al R. S. Ro mâ ni a, pro ces -ve rba l nr. 2901 d in 29 ma i1971. L a Mu ze ul de Ist orie al R. S. Ro mâ ni a steagul a pr im it nr. de in tr are înm uz e u 5766 ; în evi denţ a Mu zeu lui mil ita r central el a figurat l a nr. de invent ar1376, avînd număr vechi de inventar 2995.

7 Steagul l ui Tudor Vladi mi rescu, în „Buletinul Muzeu lui Mili tar Naţional ,an . I, nr . 2, 1937, p . 18.

8 C. V. Obedeanu, op. cit., p. 254.n Col . P . V. Năstur el , Steagul, stema română, insemne domnesci, trofee, B u c u

reşti, 1903, p. 45.

www.mnir.ro



S T E A G U R I D I N C O L E C Ţ I A M U Z E U L U I D E I S T O R I E 137

mişcarea o acţiune a întregului popor, a întregii ţări şi dorea ca acestlucru să fie cunoscut. De a lt fel , şi invocaţia scrisă în versuri , cu literechirii'.ce a ur i i , de o parte şi de alta a acvilei, se referea în p r i m u l rîndla popor.

Data înscrisă sub aceste versur i — 1821 Genarie — arată că steaguldăinuie încă de la începutul acestei ridicări la luptă socială şi naţională.Invocaţia de mai sus a fost atribuită episcopului I lar ion , susţinător almişcări i şi prieten al lu i Tud or Vlad imi res cu " . I n prezent, at î t inscripţia ,cît şi pictura nu mai pot f i distinse, din cauza u z u r i i pînzei.

Hampei de lemn, cu vîrf în formă de suliţă, amintită de colonelulP. V. Năsturel, îi este contestată valoarea, considerîndu-se că ea a fostconfecţionată u lter ior pentru a suplini absenţa celei originale, în aşa fel

ca sleagul să poată participa la d i fer i te festivităţi 1 2

. O altă componentăa acestui steag, a cărei autenticitate este disputată, o constituie „ciucurele de la drapelu l D o m n u l u i Tudor Vladimirescu, d in mătase tricolor•— roşu. galben , a lb as tr u" 1 3 , — care a fost păstrat tot în familiaCac ale ţean u, o perioadă m ai îndelung ată în să decît pînza ; abia în anul1934, Constantin Caletzeanu 1 4 1-a donat Muzeului m i l i t a r din Craiova 1 5 ,de unde a trecut în p a t r i m o n i u l Muzeului m i l i t a r central din Bucureşti 1 6 .Dr. A u r e l Metzulescu. fost director al Muzeului m i l i t a r din Craiova,

înteme'. at în p r i m u l rînd pe provenienţa acestui ciucure, îl considera caf i i n d original , intrînd în polemică în acest sens cu generalul Radu Rosetti,care i i contesta a u t e n t i c i t a t e a 1 7 . Despre existenţa acestui ciucure, încă

în perioada anterioară donării l u i Muzeului m i l i t a r din Craiova, in for

mează şi C. V. Obedeanu, care sublinia că „steagul avea t re i c iucuri cucanafur i de argin t şi cu firele de mătase în culori le naţ ionale" l 8 , deciroşu, galben şi albastru.

Cea mai completă descriere ne-o furnizează tot dr. Metzulescu,arătînd că „ciucurele steagului Domnului Tu do r Vla dim ire scu se prezintăca un tot întreg, compus din t re i părţi distincte — sau mai bine zis, din

, n Ibidem ; P . V. Năsturel , Stema României, Bu cu re şt i, 1892, p. 165." Cf. P. V. Năsturel, Steagul, stema română, însemne domnesci, trofee,

Bucureşti, 1903, p. 45.1 2 Dr . Au re l Metzulescu, Ciucurele steagului domnului Tudor Vladimirescu

— originea steagului tricolor român, în „Bul etin ul Un ir ea Ofiţerilor de rez erv ă",

an. X V , nr. 1-2, ia nu ar ie -f eb ru ar ie 1938, p. 36.1 3 Ibidem, p. 33.

" ' Const antin Caletz eanu este fiul lui Gheorgh e I. Cac ale ţea nu, deci nepotulm a io r ului I o n Ca ca le ţe a nu , comandantul ar t i ler iei lui Tudor Vladimirescu.

a Dr. A. Metzu lesc u, op. cit., p. 33—34, 37.1 0 I n colec ţiile Muz eul ui mil ita r central, l a nr. de inven tar 19.645, există

într -adevăr înregistrat ciucurele de la steagul lui Tudor Vlad imi resc u, provenitde la Muzeul militar din Craiova.

1 7 In art icolul deja citat, dr. Aurel Metzulescu prezintă atît argumentele pecare se întemeiază susţinerea sa, cît şi disputa cu generalul Radu Rosetti (p. 38—40)

1 8 C . V. Obed eanu , op. cit., p. 254.

„Tot norodul românesc,

Troiţă de o fiinţă,

Cu puterea ta cea mare

Nădejde de dreptate

Pre tine te proslăvesc ;

Trămite-mi ajutorinţă

Şi, în braţul tău cel tare,

Acum să am şi eu parte". ,'< io

www.mnir.ro




t rei c iucuri mai subţiri de mătase, de d imens iuni egale, de culori variate,şi care sînt uniţi la partea lor superioară p r i n t r - u n şnur de mătase- 1 ' 9 .Urmează un întreg sistem de prindere, format d in şnurur i de mătas e,discuri şi sfere metalice. Cel mai interesant lucru la acest c iucure este,aşa cum de a lt fel aprecia şi dr. Metzulescu, faptul că cei t re i c iucuri componenţi au culori le care alcătuiesc drapelul nostru naţional. Aceasta îi

determina să considere că ciucurele de la steagul lui Tudor Vladimire scu„întrupează pr ima manifestare a t r icolorului r o m â n e s c " 2 0 , afirmaţiereluată circa 20 ani mai tîrziu şi de Stelian Metzulescu 2 1 , care socoteşteco lor i tu l c iucurelui ca o dovadă că t r icolorul exista în Ţara Româneascăşi în aint e de ha tişe rifu l d i n 18 3 4 2 2 . Ipoteza aceasta ar explica, întrucîtva,de ce domnitorul Ţării Româneşti, A le x a n d r u D i m i t r i e Ghica, a cerutsu l tanulu i să fie aprobat ca drapel m i l i t a r tocmai t r icolorul . I n l i teraturade specialitate au fost emise şi unele păreri care împing originea tr icolor u l u i cu m u l t în urmă, considerîndu-1 ca provenind din ..adunarea la unloc a steagurilor celor t rei principate româneşti" , realizată de p r imu luni f i cator al ţărilor române, Miha i V i t e a z u l 2 3 . Chiar dacă avem unele

rezerve faţă de argumentaţiile autor i lor p r i v i n d originea fiecărei culori at r i co loru lu i r o m â n e s c 2 4 , rămîne incontestabil faptul că el a existat caatare în t i m p u l l u i M i h a i Viteazul, deoarece îl întîlnim la diplomele de

înnobilare acordate de acesta, atît pe lambrechine cît şi pe scutul b lazoanelor 2 5 . Nu cunoaştem, într-adevăr, nic i u n drapel care să conţină

1 9 Dr. A. Metzulescu, op. cit., p. 33.2 0 Ibidem.2 1 Stelian Metzulescu, Reprezent ări şi i nscri pţii religioase aflate pe steagurile

di n tr ecutul ţări lor r omâneşti 1500—1856, în „Glasul B i s e r i c i i " , an. X X I , nr. 9—10,septembrie — octombrie 1962, p. 924—925.

2 2 P r i n hat işe rif ul din 1834, pub lic at în „Bul eti nul , gaz etă oficia lă din Ţa raRomânească", nr. 34 din 14 octombrie 1834, se apr oba , l a cererea domnitorului

A l . D i m . G h i c a , acordarea de steaguri pentru corăbiile negustoreşti „cu faţa galbenă şi roşie, avînd pe dînsul şi stele şi la mijloc pasăre albastră cu un cap", iarpentru oştire steag „cu faţa roşie, albastră şi galben, avînd şi acesta stele şi pasărecu un cap la mijloc . . ." . Ami nt it pentru pr ima da tă de mai oru l I . Popovi ci tocmaipentru partea privit oare la drapele (Mr. I . Popovici , Organizarea Armat ei Române,.Ro ma n, 1900, vol . I. p. 95), hatiş eri ful respe ctiv a fost ulterior publicat de genera lul Radu Rosetti , care apreciază cu acest pri lej că alegerea t r icolorului aparţi nelui A l . D i m . G h i c a şi că steagul tricolor a fost adoptat pe nt ru întî ia oa ră în 1834,ca drapel al armatei muntene (Generalul R. Rosetti, tir i mărunte şi note relativela is tor ia armamentului la noi . Cînd s-a adopt at steagul tr icolor la noi, în „ M e m o r i i le secţiunii istorice ale Academie i Rom âne " , Seri a II I , tom. X I , mem. 2 , Bucu reşti, 1930, p. 31—32).

2 3 M a r ce l S tur z a -Să uce şt i , A le x a ndr u I . Gonţa . Tri colorul românesc simbolal unit ăţii naţional e sub M ihai Vit eazul, în „Revista Arhi velo r" , an. X I , nr . 2/1968,p. 69—78.

2' · Culoarea roşie, de pildă, este redată ca fi ind caracterist ică pentru Moldovaînt r-o peri oadă cînd se cun oaş te precis că drap elu l mil itar moldo vean era bicolor— roşu şi albastru — aşa cum de altfel fusese aprobat de sultan, la cererea domnitorului Mi h a i l Sturdza („Buletin, foaie oficială", Iaşi, an. II , nr. 86 din 8 noiembrie 1834, p. 468—469) ; se face abs tra cţi e de faptu l că fla mur ile stabilite pent ruprincipatele române pr in Regulamentul Organic erau bicolore, roşu şi albastrupentru Moldova şi galben şi albastru pentru Ţara Românească , iar argumentaţiap r i v i n d culoarea al bastr ă ca reprez entat ivă pentru steagul Tra nsi lva nie i nu ni separe suficient de susţinută.

2 5 M. Sturza-Săuceşti, Al. I . Gonţa, op. cit . , p. 74—76 ; I. Ca v. de Puş car iu, .Date istorice priv i toare la famil i i l e nobi le române, partea I - a , S ibiu , 1892, p. 46,.partea I I , Sibiu 1895, p. 348 ; Bib lio tec a Ac ad em ie i R. S. Ro mâ ni a, doc. C C C I / l .

www.mnir.ro




cele trei culori, datînd din vremea l u i Mi h a i sau din perioada de la elşi pînă în 1834, dar folosirea repetată a t r i co lorului pe blazoanele diplomelor pe care le-a acordat nu poate fi întîmplătoare şi nici lipsită desemnificaţie.

Fie că întruchipează o întrunire a culor ilor dominante ale steagur i lor d i n cele t re i principate româneşti , cum susţin autor i i la care ne-am

referi t , f ie că a devenit un s imbol al unităţii naţionale după înfăptuireaunificării celor t re i ţări sub Mi h a i Viteazul , care, or icum, este cert că 1-afolosit, fie că redă culori le frec ven t întîlnite în lucrăturile po pular e dinmai toate regiuni le ţării, ale căror începuturi se p ierd în adîncul veacur i lor , t r i co lorul a semnificat şi semnifică un înalt ideal pentru româniide pretut indeni ; existenţa unei tradiţii in acest sens apare cu atît maiplauzibilă, cu cît arbor area l u i va avea loc concomitent, de ambele părţiale Carpaţilor, în t i m p u l revoluţiei de la 1848, aşa cum vom vedea încontinuare.

Steagul revoluţionarilor români din Transilvania de la 1848 2 6 esteprovenit de la Muzeul m i l i t a r central, în colecţiile căruia a in t r a t în anul

1929, f i i n d donat de inginerul Valer iu Puşcariu 2 7 . Steagul a fost găsit defamil ia G o m b o ş 2 8 în podul caselor părinteşti ale lui A v r a m Iancudin comuna V id r a de Sus. In 1906, protopopul Iosif Gomboş 1-a predatCasinei române din A b r u d , dar în anul 1909, din cauza a supr ir i lor naţionale care existau în Transilvania în acea perioadă, a fost trecut dincoacede Carpaţi şi încredinţat fami l ie i Puşcariu 2 9 , de or igine ardeleană, stabilită în Bucureşti. A i c i a rămas pînă în m o m en t u l dăruirii sale Muzeuluimilitar .

Pînza steagului este tricoloră, iar f o r ma t u l dreptunghiular , avînddimensiunile de 1,45 m X 1,03 m ; culori le sînt dispuse orizontal, cualbastru în partea superioară, galben la mijloc şi roşu în partea i n f e r i oară 3 0 . Pe fîşia de culoare galbenă se află aplicată, tot din pînză, inscripţia „3/15 Ma i u 1848", care semnifică data cînd pe Cîmpia Libertăţii dinBlaj a avut loc adunarea de masă a românilor transilvăneni pentru drep-

2 6 Nr. de intrare în muzeu 5773 ; pri mit de la Mu zeu l milit ar central prinpr oce su l- ver ba l nr. 2901 di n 29 ma i 1971.

2 7 Muzeul militar central, proces-verbal nr. 97 din 10 iunie 1929. In Muzeulm il i ta r , steagul a av ut nr. de in ve nt ar 1500.

2 8 Membri ai acestei famil i i au luat parte act ivă la acţiunile organizate şiconduse de A v r a m Ia nc u în Munţi i Apu sen i, ca de pildă preotul Ion Gomboş ,care s -a num ă r a t pr intre merituoşii tribuni ai lui Iancu.

2 9 Muzeul militar central, dos. nr. 11/1936, Co r e spo nde nţă privitoare la drapele, p. 64.

3 0 De spr e s teagurile t r a nsi lv ă ne ne prezente l a adunarea de la Blaj există

şi unele mărturii care m e nţ io ne a z ă e x is te nţa unui tricolor compus din culorile„vînăt, roşu, alb — feţe luate după îmbrăcămîntul poporului român, cari to todatăerau şi colorile cele vechi ale Trans ilva niei . . . " , cum a fost, de pild ă, „f la mur a ceamare a naţiunii româ ne " , descrisă de Al . Pap iu I la ria n (Al . P . I lar ian , Istor ia româ ni lor din Dacia superioară, v o l . I I , V i e n a , 1852, p. 221—224). Tot el semnaleazăprezenţa la adunare a mai multor steaguri naţionale cu inscripţii diferite, fărăa mai preciza însă culorile componente. Di n cîte cunoşt eam, nu se păstr ează niciun steag care să aibă culorile roşu, alb şi albastru, toate cele care ne-au parv enitavînd tr icolorul compus din culorile roşu, galben şi albastru. De asemenea, i ntra diţ ia păs tr at ă de tra nsi lvăn eni , ca şi de bucovi neni, de altfel, în înt reag a peri oadăcuprinsă între 1850 şi 1918, cînd are loc unirea cu România, întîlnim tot tricolorulro mâ ne sc — roşu, galben şi alba stru (Dr. I . G . Sbie rea, Ceva despre tr ico loru lromân, în „Cale ndaru l Mine rvei pe anu l 1905", Bucureşti, 1905, p. 218—227.

www.mnir.ro




tur i naţionale şi dreptate socială. Tradiţia spune că cetele de moţi, subconducerea lui A r a m Iancu, au part ic ipat la adunare sub f lamur i leacestui steag 3 1 .

To t tricolor este şi steagul formaţiunilor revoluţionare conduse de Avram Iancu, datînd di n anii 1848—1849, care a fost p r i m i t de Muzeulde Istorie al R.S. România de la Casa memorială A v r a m Iancu 3 2 . Pînzade formă dreptunghiulară, lungă de 1,70 m şi înaltă de 1,02 m, estefixată pe o hampă de lemn, vopsită în negru, terminată cu un vîrf

în formă de cruce, avînd lungimea totală de 2,60 m . Tr icolorul pînzeieste dispus or izontal , cu albastru sus, galbenul la mijloc şi roşu jos. Pînzaf i i n d foarte decolorată, nu se mai distinge clar decît culoarea galbenă.

In afara faptu lu i că cele două drapele amint i te constituie mărturiivaloroase referitoare la lupta revoluţionară a românilor transilvăneni,acestea mai prezintă o semnificaţie deosebită p r i n culori le pe care leconţin şi care se reîntîlnesc şi pe steagul revoluţionarilor de la 1848 dinTara Românească, îndreptăţind aprecierea că ele simbolizează „solidaritatea, peste graniţele art i f ic iale vremelnice, a celor mai înaintaţi condu

cători ai poporului român, deoarece proclamarea drapelului t r icolor casimbol al revoluţiei a fost opera revoluţionarilor munteni şi mai alesa lui Nicolae Băleescu" 3 3 .

în tr-adevăr , p r i m u l decret al guvernulu i provizor iu a l Ţări i Româneşti 3 4 din 14 iunie 1848 stabilea că „Steagul naţional va avea treiculori : albastru, galben şi roşu. Deviza română, care va fi scrisă atît pesteaguri cît şi pe monumentele şi decretele publice, se va compune dinaceste două cuvinte : Dreptate, Frăţie" 3 5 . De a lt fel , la 15 iunie 1848, a şiavut loc o mare serbare pe „Cîmpul Libertăţii" de la Filaret — cuparticiparea întregii garnizoane a Capitalei şi a gărzii naţionale — undes-a făcut „sfinţirea steagurilor tricolore, care pur tau deviza : «dreptate —

f r ă ţ i e »3 6

, d is tr ibui te unităţilor armatei şi gărzii naţionale. Este foartegreu de explicat astăzi ce anume i-a determinat pe revoluţionarii m u n teni să adopte ca drapel naţional t r icolorul . Ipotezele emise pînă acum —una p r in care se arată că în situaţia existenţei pr intre f runtaşii r e v o lu ţionari a numeroşi m i l i t a r i şi în condiţiile izbînzii şi apărării revoluţiei,

în care „drapelul naţional u r m a să îndeplinească aceleaşi r o l u r i mobi l izatoare ca şi cel din armata regulată, nu a fost greu şi n ic i impos ib i l să sealeagă ca model t r i co lorul oşt iri i" 3 7 , cealaltă p r i n care se susţine adopta-

n i Generalul Radu Rosetti , op. cit, p. 32 ; Mu ze ul mi li ta r cent ral, dos. n r.11/1936, Co r e spo nde nţă privitoare la drapele, p. 64.

3 2 M uz eul de Istorie al R. S. Rom ân ia , prov es- verb al nr. 1266 din 15 febru arie1971 ; a primit nr. de intrare în muzeu 350. La Casa memorială Avram Iancu a avutnr. de inventar 59.

Ştefan Pascu, Muzeul Avram Iancu, în Probleme de muzeografie, C l u j ,1957, p. 18. Aprecierea prof. Pascu se referea numai la drapelul tricolor t r a nsi l vănean de la Casa memorială Avram Iancu.

3 ' ' Pri ntr e semn ata rii c ăru ia se nu mă ră N. Băl ces cu, A. G . Gole scu , C. A. Roset ti,I. C. Brătianu ş.a.

3 5 Anul 1848 în Principatele Române, tom. I, Bu cu re şt i, 1902, p. 567.3 0 Ibidem, p. 670.3 7 Co nsta nt in Că z ă niş te a nu , In legătură cu drapelele instituite în timpul revo

luţiei muntene de la 1848, în Materiale de istorie şi muzeografie, Muz eul de istoriea oraşul ui Buc ur eş ti , vol . I V , p. 266.

www.mnir.ro




rea sa ca drapel de stat în 1848 sub influenţa franceză 3 8 — sînt desigurplauzibile. Dar, deşi nu sînt contestate sau contestabile, n ic i una dinacestea separat, şi n ic i împreună — presupunînd că ele ar fi coexistat şică fiecare ar fi avut partea sa de influenţă — nu explică pe de-a-ntregulsituaţia. Căci rămîne totuşi neelucidată problema : de ce încă în mai, laBlaj, românii transilvăneni s-au adunat sub steagul t r icolor ; de ce chiar

în Ţara Românească, la 9 iunie la Islaz 3 9 şi la 11 iunie în Bucureşti 4 0 ,deci înainte ca decretul guvernulu i provizor iu din 14 iunie să fi fiinţat,masele s-au r id ica t la acţiune sub steagul tr icolor.

T o t numai existenţa unei tradiţii mai vechi în acest sens pentru toţiromânii ar putea explica faptul . Cuvîntul lu i M i h a i l Kogălniceanu, rostit

în şedinţa de la 26 m a r t ie 1867, conţine o re fer i re preţioasă pr iv i toare laaceasta. E l sublinia că „drapelul tr icolor . . . este un ce mai m u l t " decîtdrapelul U n i r i i Principatelor, „el este drapelul naţionalităţii române dintoate ţările locuite de români" 4 1 . Dar cum Kogălniceanu a f i rma că dra pelul t r icolor este un ce „mai m u l t " şi nu „mai vechi" decît drapelulU n i r i i Pr incipate lor , nu putem şti dacă el se referea la semnificaţia pe

care t r i co lorul o căpătase pentru toţi românii de la U n i r e şi pînă atunci,in 1867, sau subînţelegea o mai veche tradiţie comună. Deşi datele pecare le deţinem pentru moment nu dau posibil i tatea unei încheieri de f i nit ive , apreciem totuşi că ele toate converg spre confirmarea existenţeiunei mai vechi tradiţii in folosirea t r i co lorului românesc.

Din t impul re voluţi ei de la 1848 d i n Ţa ra Ro mân eas că n u se ma ipăstrează decît un singur steag, presupus de generalul Radu Rosett i 4 2 casteag de gardă naţională şi confirmat ca atare de descoperirile de arhivămai recente ale locotenent colonelului Constantin Căzănişteanu 4 3 .

Acesta este steagul de gardă naţională al oraşului Slatina, jud. Olt,in tra t în colecţia Muzeului de Istorie al R.S. România 4 4 to t p r i n f ilieraMuzeului m i l i t a r central , care 1-a p r i m i t de la Arsenalul A r ma t e i în

decembrie 1919 4 5 .Pînza drapelului are formă dreptunghiulară, de 1,24 m X 1,10 m

şi este confecţionată din mătase tricoloră, foarte f ină, avînd culori le aşezate or izontal , cu albastru în partea superioară, galben la mijloc şi roşu în partea inferioară, care este şi cea mai afectată de vreme. De altfel, întreaga pînză este tăiată, cu unele bucăţi lipsă, iar pentru conservare afost introdusă şi fixată în tul dublu, probabi l la Muzeul mi l i tar , în decen i u l pa tru al sec. XX-lea. O nouă intervenţie pentru consolidarea sa s-afăcut în anul 1973 la Muzeul de Ist or ie al R.S. Ro mâ nia .

3 8 Col . P. V. Năst urel, op. cit., p. 69.3 9 G h . B i b e s c u , Domnia l ui Bibescu, vol . I I , Bu cu re şt i, 1894, p. 367 ; A. C h r i s -

tofi, Amint i r i şi fapt e generoase din viaţa mea publică, Cr ai ov a, 1897, p. 6.4 0 C. Colescu Vartic , 1848. Z il e revolu ţion are, Bu cu re şt i, 1898, p. 149.

4 1 Cf . col. P. V. Năs tur el, op. cit., p. 71.4 2 Gen. Radu Rosetti , Garda naţio nal ă, Scurt i stor ic. Rostul ei în război ul

di n 1877—1878, Bu cu re şt i, 1943, p. 4. (extras din „Analele Academiei Române.Memori ile Secţiunii istorice" , seria I I I , tom. X X V , mem. 10) .

4 3 Constantin Căzănişteanu, op. cit., p. 268—269.4 4 Nr. de intrare în Muzeul de Istorie al R. S. România 5770, fi ind înr e g is

trat în ba za proc es ul ui ver ba l 2901 d in 29 ma i 1971.4 5 Muze ul mili tar central , proces verbal din 23 decembrie 1919, pr im ir ea

5/1919. In colecţi i le acestui muzeu a avut nr. de in ve nt ar 1552, ia r nr. ve ch i deinv e nta r 4329.

www.mnir.ro




Inscripţia care figurează pe pînză aminteşte de deviza revoluţieimuntene şi indică localitatea şi judeţul cărora a aparţinut respectivulsteag. Ea este pictată cu l i tere chiril ice, dispuse pe t re i rînduri pe celetre i culori : pe albastru „Frăţie-Dreptate", pe galben „judeţul O l t u " , iarpe roşu „oraşul Slatina". Felul în care s înt îmbinate culori le dovedeşte căel a fost executat destul de curînd după izbucnirea revoluţiei, atunci

cînd dispoziţiile decretului p r iv i tor la steag nu fuseseră încă pedeplin î n ţ e l e s e 4 6 . Este şi m o t i v u l p e n t r u care, la 13 iul ie 1848, guvernulprovizoriu al Ţării Româneşti a dat un nou decret în care, în afara menţionării faptu lu i că st indardele vor f i t r icolore — albastru închis, galbendeschis şi roşu carmin —, pre ciza şi dispune rea lo r : „Lîng ă l emn vinealbastru , apoi galben şi apoi roşu f î l f î ind" 4 7 .

Precizarea făcută arată clar că steagurile conforme intenţiei guvern u l u i aveau culori le dispuse ver t i ca l şi că toate cele confecţionate dupădata noului decret nu puteau avea aşezat t r i co lorul decît în acest mod.Un asemenea exemplar nu ni se mai păstrează însă în original , c i numai

în unele reprezentări graf ice de epocă 4 8 .

Referitor la momentul de importanţă deosebită al M a r i i AdunăriNaţionale de la A l b a Iu l ia din 1 decembrie 1918 — care p r i n hotărîreaadoptată, ca şi Transilvania să se unească cu România, încheie procesulfăuriri i s tatului naţional un i tar — muzeul posedă trei steaguri tricoloreale unor delegaţii participante la această adunare şi unul care a aparţinut

gărzii naţionale din Alba Iulia.

La cele t re i s teaguri t r icolore reţine atenţia f a p t u l că au culoriledispuse or izontal , cu albastru în partea superioară, galben la mijloc şiroşu în partea inferioară — deci în modul în care se înfăţişau cele dint i m p u l revoluţiei de la 1848 d in Tra ns ilv an ia sau unele di n exem plarel ed i n Ţara Românească şi u l ter ior d in România di naintea legii din 1867 4 9

— şi nu vert ical , cum se prezentau steagurile oficiale în România laacea dată.

Două d intre ele au fost p r i m i t e de la Muzeul de Istorie din AlbaIu l ia 5 0 : unul are di m en si un il e pînz ei de 2,35 m X 1,00 m 5 1 şi fiecared in t r e cele t re i fîşii de culori d i fer i te terminate la partea flotantă înformă de unghi, cu vîr ful în afa ră ; la celăla lt, a căru i pînză este de1,30 m χ 0,75 m 5 2 , nu se mai păstrează decît fîşiile de culoare roşie şi

4 6 E l e n a Popescu ş i Constantin Căzănişteanu, Piese din col ecţia de drapele

•a M uzeului mil i t ar central, în „Revi st a Muz ee lor ", an. I I I , nr. 2, 1966, p. 139.4 7 Anul 1848 în Principatele Române, tom. I I , Bu cu re şt i, 1902, p. 477.4 8 A st f e l este reprezentat de A. Billecocq în Album Moldovo-Valaque ou

guide pol i t ique et pitoresque à travers l es Pr i nci pautés du Danube, editat la Paris

în anul 1848 (cf. col. P. V. Năsturel, op. cit., p. 56—57).4 9 P r i n legea din 1867 se hotăra ca organizarea culorilor drapelului să fieurmătoarea : a lbastru l îngă hampă, galbenul în mijloc, iar roşu în margine, flotînd<vezi P. V. Năsturel, op. cit., p. 96). Deci , culorile drapelului erau dispuse vertical ,în felul în care f use se r ă f ixate p r i n decret şi de către guvernul provizoriu întimpul revoluţiei de la 1848, iar nu orizontal, aşa cum se găseau în fapt la drapele m i l i ta r e d in anii 1834—1858 sau la steagurile d in v remea U nir i i . Dispunereape verticală a culorilor s-a păstrat în România permanent din 1867 şi pînă astăzi.

5 0 Muzeul de Istorie al R. S. România, proces-verbal nr. 1268 din 15 februarie 1971.

5 1 Nr. de intrare în Mu ze ul nost ru 408.5 2 Ibidem.

www.mnir.ro



S T I i A G U R I DI N C OL E C Ţ I A M U Z E U L U I D E I S T O R I E 143

galbenă, cea albastră f i i n d distrusă complet. Ele se termină la parteaflotantă tot în formă de unghi cu vîrful în afară. Se pare că p r i m u l drapelare hampă proprie , d i n lemn, vopsită în negru.

Cel de-al trei lea drapel tricolor provine de la Muzeul de Etnografie din Lupşa 5 3 , j u d . Alba . Pînza sa are dimensiunea de 1,90 χ 1,20 mşi este prinsă de o hampă de lemn, în vîrful căreia se află un buchetde busuioc ; la par tea li ber ă, fiecare d i n culori le care compun pînza setermină in formă de unghi, avînd în vîrf cîte un ciucure in culoarearespectivă. De hampă mai este legată o eşarfă tricoloră, terminată lacapete cu cite un ciucure.

Pînza tricoloră a fost confecţionată din lînă de către femeilelupşene, într-o zi şi o noapte, pentru ca delegaţia din comună să poatăsă participe la Marea Adunare de la Alba Iu l ia cu steagul in f r u n t e M .După reîntoarcerea delegaţiei în Lupşa, steagul a fost păstrat în casa învăţătorului Ceapă Sebastian, unul d intre participanţii la adunare, deunde a trecut la directorul Muzeului de Etnografie din Lupşa,A l b u Pamf i l ie .

După ce aceste steaguri au fost preluate de Muzeul de Istorie alR.S. România, dată f i i n d uzura lor, pînzele celor două care au t r icolorul

întreg au fost introduse şi f i xa t e în t u l d u b l u 5 S , în primele lu n i aleanului 1971.

Steagul gărzii naţionale din A lb a Iu l ia a fost p r i m i t de la Muzeulde Istorie din A lb a Iu l ia 5 6 şi prezintă interes îndeosebi pentru inscripţiape care o conţine şi care exprimă bucuria izbînzii unei năzuinţi de secolea poporului no str u : „Visul de veacu ri se în depline şte". I n afara acestorcuvinte pl ine de adîncă semnificaţie, pe pînza respectivă mai sînt înscrisedenumirea unităţii căreia i-a aparţinut steagul şi anul măreţului evenime nt : „Legiu nea rom ână M D C C C C X V I I I " . Inscripţia este cusută cu

negru pe fondul bej al pînzei, pe care se mai află un corb lucrat cu negruşi cafeniu.

După forma pe care o are partea păst rată a ste agu lui respe ctiv —a p r o x i m a t i v u n cerc cu d iametru l de 0,57 m, avînd o pr el un gi re ovală înpartea inferioară pînă la completarea d imens iuni i de 0,80 m — aceastanu poate fi pînza propriu-zisă a drapelului , ci numai un fragment dinea, probabi l partea ce se găsea aplicată pe centrul acesteia ; s-ar pu teachiar ca fondul g ener al al pînzei să f i fost tr icolor , ceea ce ar corespundeatît tradiţiei, cit şi aspectului celorlalte steaguri care dăinuiesc de la aceadată. Şi această parte de drapel a fost introdusă şi cusută în tul dublu,după aducerea sa la muzeul nostru.

5 3 Mu ze ul de Istorie al R. S. Ro mâ ni a, pro ces -ve rba l nr. 1267 di n 15 feb rua rie1971 ; a primit nr. de intrare în mu ze u 354.

5 4 I n adresa către Muzeul de Istorie al R. S. România, înregistrată de acestacu nr. 5503 din 29 noiembrie 1972, ca şi în unele relatări verbale, tov. A l b u P a m filie, directorul Muzeului de Etnografie d in Lupşa , care a preluat şi păstrat steagulrespectiv, ne furnizează aceste informaţii preţioase privind istoricul său.

5 5 Operaţia a fost efe ct uat ă cu conc ursu l Muze ulu i de Art ă al R. S. Rom âni a,în a telierele sale de restaurare.

5 6 Mu ze ul de Istorie al R. S. Ro mâ ni a, proce s-v erb al nr. 1761 di n 2 apr ili e1971 ; a primit nr. de intrare în mu ze u 4193.

www.mnir.ro




Steagul domnesc din Ţara Românească din timpul lui AlexandruDimitrie Ghica (1834—1842) provine de la Muzeul m i l i t a r ce nt ra l ~'7, înale cărui colecţii a in t r a t în anul 1919, venind de la Arsenalul A r m a t e i 5 8 ,unde se păstrase pînă atunci . Col. P. V. Năsturel, care îl semnalează pentrupr ima dată, îl socoteşte steag domnesc d in perioada menţ ionată 5 9 ; dr.A. Velcu îl consideră însă drapel m i l i t a r d in anii 1830—1834 6 0 .

Partea d i n pînză, ce se păs tra înc ă în perioa da în care steagul a fostdescris de col. P. V. Năsturel, dădea posibilitatea să se vadă că fondul săuera de culoare crem deschis, ceea ce ne îndreptăţeşte să-1 considerămsteag domnesc şi nu steag m i l i t a r d i n anii 1830—1834, ştiut f i i n d căRegulamentul organic stabilea ca f lamur i le arm atei di n Tar a Româ neascăsă fie bicolore — galben şi albastru 6 1 .

Astăzi pînza este foarte uzată, nu se mai păstrează decît mici por ţiuni din ea. introduse în tul dublu 6 2 de di me ns iu ni le 1,60 X 1,60 m, făr ăsă se mai poată distinge pictura iniţială, descrisă de col. P. V. Năsturelca reprezentîndu-i pe Sf. Gheorghe călare pe un cal alb omorînd oscorpie, pe o parte, şi pe arhanghelul Miha i l suflînd într-o trîmbiţă, pe

cealaltă parte 6 3 . Hampa de l emn se termină în vîrf cu un glob de metalgalben, pe care col. P. V. Năsturel indica şi existenţa unei acvile cu zbor u l luat. încoronată princiar şi cu crucea în cioc, din acelaşi metal.

Delà Muzeul mi l i tar central a fost p r i m i t şi steagul domnesc dinŢara Românească din timpul lui Gheorghe Bibescu (1842—1848) 6 4 , păstratpînă în 1919 tot la Arsenalul A r m a t e i 6 5 . Şi asupra acestui steag există celedouă păreri d i fer i te ale celor doi a u t o r i 6 6 ; aceleaşi mot ive ca şi pentrusteagul precedent ne determină să-1 acceptăm ca steag domnesc.

Pînza sa este de mătase roşie şi are formă dreptunghiulară de1,00 m X 0,90 m, f i i n d introdusă pentru conservare în tul dublu, operaţiecare s-a realizat la Muzeul m i l i t a r în anii 1930—1939 6 7 . Pe o faţă a pînzei

este pictat un scut în cent rul căruia se află o acvilă cruciată, cu zborul jos ; susţinători ai scutului sînt doi lei, iar sub acesta se găsesc încrucişatearme şi stindarde, toate însemne domneşti. Pe cealaltă faţă este pictatSf. Gheorghe călare, omorînd o scorpie.

5 7 Muz eu l de Is torie al R. S. Rom âni a, proces -verb al nr. 2540 din 4 mai1971 ; a primit nr. de intrare în muzeu 8928. La Muzeul mili tar central a avutnr. de inventar 14024 ; iar nr. vechi de inventar 3996.

5 8 Mu ze ul mili tar central, proce s-ve rbal di n 23 decembrie 1919, pr im ir eanr. 5/1919.

•r'9 C ol . P. V . Năs ture l, op. cit., p. 53—54.

0 0 A. V e l c u , Steagurile României, în Enciclopedia României, vo l. I , 1938, p. 78.6 1 Art . 429 din Regulamentul ostăşesc pentru mili ţ ia pămîntenească a P r i n

cipatului Valachiei , în Regulamentul organic, Bu cu re şc i, 1832.0 2 Pînza a fost intr odusă în tul la Mu zeu l mil ita r înainte de 1937 („Buletin ul

Muzeului Militar Naţional", an. I, nr. 2, 1937, p. 22).0 3 Col . P . V. Năsture l , op. cit., p. 53—54.

6 4 Mu ze ul de Istori e al R. S. Ro mâ ni a, pro ces -ve rba l nr. 2901 d in 29 ma i 1971 ;a primit nr. de intrare în muzeu 5805. La M uz e ul m i l i ta r central a avut nr. de inventa r 8709, ia r nr. vec hi de in ve nt ar 4181.

6 5 Muz eul mi li tar central , proces-verba l din 23 decembrie 1919, pr im ir enr. 5/1919 ; „Bul etin ul Muze ulu i Mil ita r Naţi onal ", an. I I , nr. 3—4 din 1938—1939 ; p. 19.

6 6 P. V. Năsturel, op. cit., p. 53—54 ; A . Velcu , op. cit., p. 78.6 7 „Buleti nul Muz eul ui Mil ita r Naţ iona l", an. I I , nr. 3—4, 1938—1939, p. 19.

www.mnir.ro



www.mnir.ro



P i g . 3. Steag de ga r d a n a ţ i o n a l ăd i n o r a ş u l S l a t i n a , j u d e ţ u l Ol t ,

1848.

ops m mim F i g . 4. Steag al r e v o l u ţ i o n a r i l o rr o m â n i d i n T r a n s i l v a n i a de la

1848.

F i g . 5. Steag d o m n e s c d int i m p u l l u i A l e x a n d r u loan

Cuza.

www.mnir.ro




Steagul domnesc din timpul lui Alexandru loan Cuza este cel maireprezentativ exemplar pe care îl posedă muzeul din această categorie desteaguri. El are pînza tricoloră 6 8 , iar culori le sînt aşezate orizontal, curoşu în partea superioară, galben la mijloc şi albastru în partea in fe rioară. Pe cent rul pînzei este pictată stema Pr incipate lor Uni te — acvilaşi capul de bour — încadrată de drapele t r icolore puţin înclinate în afară,

avînd deasupra o coroană princiară. De-o parte şi de alta a coroanei seaflă o inscripţie, al cărui conţinut este edif icator : „Unirea Principatelor.Fericirea Românilor. Trăiască A. loan I " 6 ! ) . Starea actuală de uzură apînzei nu mai face vizibilă decît parţial această semnificativă inscripţie.Hampa d i n lemn se termină în vîrf cu un glob metalic pe care se aflăo acvilă.

Şi acest steag a fost p r i m i t de la Muzeul m i l i t a r c e n t r a l 7 0 , în colecţiile căruia datează din anul 1919, provenind de la Arsenalul A r m a t e i 7 1 ,odată cu un alt exemplar, tot din epoca U n i r i i , puţin d i fer i t şi care separe că 1-a precedat pe cel descris mai sus 7 2 .

Steagul din colecţia muzeului nostru este considerat de col.

P. V. Năsturel ca f i i n d făcut în anul 1863, în perioada în care „se recunoscuse necesitatea contopir i i guvernelor" . Dar unirea deplină fusese procla mat ă de A l . I . Cuza încă la 11 dece mbr ie 1861, astfel că, în anul 1862,ea devenise un fapt împlinit, în ziua de 24 ianuarie a acelui an reprezentanţii moldoveni şi munteni întrunindu-se pentru pr ima dată într-unsingur guvern şi o singură cameră la Bucureşti. De aceea, înclinăm săcredem că steagul datează chiar din 1862, deoarece n ic i un element nounu a in terveni t în anul 1863 care să determine o schimbare de drapel.Că el s-a păstrat pînă la sfîrşitul domniei l u i A l . I . Cuza ne-o confirmădispunerea culor ilor , identică celei menţionate de „Almanahul român din1866" : „Drapelul tr icolor , împărţit în t re i făşie, roşiu, galben şi albastruaşezat orizontal : roşiu sus, albastru jos şi galben la m i j l o c " 7 3 .

D i n categoria drapelelor mi l i tare , muzeul posedă unul dintre pr i mele exemplare d is tr ibui te miliţiei pămîntene organizate p r i n Regulamentul organic şi anume drapelul de batalion de infanterie din armata Moldovei, model 1834. E l se încad rează l o t u lu i proveni t de la Muzeul m i l i t a r c e n t r a l 7 4 şi pe care acesta 1-a p r i m i t în 1919 de la Arsenalul A r m a t e i 7 b .

m For ma tu l său era drept unghi ular de 2,13 m/1,80 m. (vezi col. P. V. Năsturel,op. cit., p. 81) ; în prezent are o formă aproape pă t r a tă , parte din pînză f i ind distrusăPentru o mai bună conservare pînza a fost fixată în tul dublu.

6 9 Co l. P. V . Nă st ure l, op. cit., p. 81.7 0 Mu ze ul de Isto rie al R. S. Ro mâ ni a, proc es- ver bal nr. 2901 di n 29 ma i 1971 ;

η primit nr. de intrare în muzeu 5777.7 1 Muzeul mili t ar central , proces-verbal din 23 decembrie 1919, primirea nr

5/1919 ; la Muzeul militar a avut nr. de inventar 1785, iar nr. vechi de inventar 4220.7 2 Steagul domnesc aflat la Muzeul mili tar central , considerat ca datînd din

1859, are pînza puţin mai mică, tot tricoloră, dar cu albastru situat în parteasuperioară , iar stema Principatelor Unite neîncadrată de drapele tricolore. Şiinscripţia , care nu se mai păstrează însă astăzi, era diferită (vezi col. P. V. Năsturel, op. cit., p. 82—83).

7 3 „ A lm a na hul r o m â n pe a nul 1866", Bu cu re şt i, 1866, p. 37.7/ ' Muz eul de Istorie al R. S. Rom âni a, pr oces -verb al nr. 2540 din 4 mai

1971 ; a primit nr. de intrare în muzeul nostru 8927.7 5 M u z e u l mili tar central , proces-verbal din 23 decembrie 1919, primirea nr.

5/1919 ; la Muzeul mili tar central a avut nu mă r de inv ent ar 1643, iar nu mă r vechide in ve nt ar 4179.

www.mnir.ro




Pînza drapelului este un pătrat cu latura de 1,44 m, din mătasedublă bicoloră, avînd culori le dispuse în aşa fel, încît, pe fondul generalalbastru, culoarea roşie formează, în cele p a t r u colţuri, cîte un pătrat culatura de 0,40 m. Pe o faţă, pe fondul a lbas tru din cent rul pînzei, se aflăpictat capul de bour cu o stea cu opt colţuri între coarne şi o coroanăprinciară deasupra, iar pe cealaltă Sf. Gheorghe călare ; în pătratele roşiid in colţuri se găsesc, pe p r ima faţă, cîte o stea în opt colţuri, iar pe adoua monograma „M" a domnitorului M i h a i l Sturdza. Pînza, destul deuzată, a fost introdusă în tul dublu. în anii 1930—1934, de către Muzeulm i l i t a r 7 5 . Hampa este de lemn negru, fără vîrf.

Drapelul a fost înmînat unităţii în ziua de 8 noiembrie 1834, încadrul fest ivităţ i lor care au avut loc cu acest pr i le j în faţa bisericiiSf. Spir idon d in Iaşi, în prezen ţa domnitorului , după sfinţirea lui decătre mi t ropol i tu l ţ ă r i i 7 7 . In înalta poruncă de zi nr. 27 din noiembrie1834, citită cu acest pr i le j în faţa oştirii — in fa nt er ie şi cavale rie —aşezate în careu, se arăta că sul tanul a aprobat „Miliţiei Noastre dreptulde a avea steag, după modelu l de Noi propus, după care s-au înfiinţat

acel cu nr. 1 p e n t r u Infanterie ş i acel cu nr. 2 pentru Cavalerie. . . Acestesemne astăzi întîia oară sînt înfăţişate înaintea ochilor voştri spre a p r imicerească bună cuvîntare, de unde p r i n bisericească sfinţire, să va răvărsaşi asupra voastră harul cel mîntuitor, întărindu-vă cu v i r t u t e ostăşeascăşi cu dragostea Patriei. . ." 7 8 . Remarcăm în acest text două probleme carereţin îndeosebi atenţia : pe de o parte faptul că drapelul bicolor — roşu şialbastru —, cu stema ţării pe centru, era numai aprobat de sultan, iniţ iat iva i n s t i t u i r i i l u i ca şi modelul adoptat aparţinînd domnitorului M o l dovei ; pe de altă parte, domnitorul dorea ca steagul să constituie unmij loc de îmbărbătare a ostaşilor, de insuflare a cura ju lu i şi a dragosteide patrie.

Drapelul a rămas în dotarea unităţii pînă în anul 1849, cînd noul

domnitor a l Moldovei, G r igore A l exa n d r u Ghica. a d is t r ibui t altele noi 7 9 .D in t r e s teagurile d is tr ibui te în anul 1849 deţinem drapelul Batalio

nului 2 al Regimentului 1 de infanterie din Ţara Românească 8 0 , acordatunităţii respective de domnitorul Barbu Ştirbei, în cadrul solemnităţii depe cîmpul Colentinei din 21—22 noiembrie 1849, pe baza ordinulu i dezi nr. 143 din 15 noiembrie al aceluiaşi an 8 1 .

Pînza de formă pătrată, cu latura de 1,40 m, este tricoloră, avîndculori le dispuse or izontal , cu roşu în partea superioară, galben la mijlocşi albastru în partea inferioară.

I n cent rul pînzei, pe culoarea galbenă, se află o acvilă neagră, coro-nată şi cruciată care ţine în ghiare un buzdugan şi o spadă, iar în cele

7 6 „Buletin ul Mu zeu lui Mil ita r Naţ iona l", an. II , nr. 3—4, 1938—1939, p. 19.7 7 „ B ule t in , foaie ofici ală ", Iaşi, an. II , nr. 86 din 8 noiemb rie 1834, p. 468—469.

7 8 Ib id em , p. 469.7 9 C ol . P. V . Năs tur el, op. cit., p. 59. ο . Popescu, Drapele înmînate unităţilor

oştirii din Moldova în perioada 1834—2858 în colecţiile Muzeului militar central,

în „Studii şi materiale de muzeografie şi istorie militară", MMC, nr. 2—3, 1969—1970,

p. 299.8 0 Muz eul de Istorie al R. S. Român ia , nu mă r de intrare în muzeu 5865.8 1 „Buletinul O f i c i a l a l Prinţi patul ui Ţării Româneş ti" , Bucureşt i , nr . I l l

din 5 decembrie 1849, p. 443—444.

www.mnir.ro




patru colţuri cîte o acvilă de dimensiuni m a i m i c i 8 2 . Hampa din lemnnegru se termină în vîrf cu o acvilă de metal, cruciată şi coronată.

D i n cauza deteriorării pînzei, aceasta a fost introdusă şi fixată înt u l dublu, operaţie executată în anul 1930 la Muzeul m i l i t a r 8 3 , în colecţiile căruia steagul a in tra t din 1919. venind de la Arsenalul a r m a t e i 8 4 .I n anul 1971 a trecut de la Muzeul m i l i t a r central în patr imoniul

muzeului nostru 8 5 .Dat f i i n d aspectul său asemănător cu drapelele d is tr ibui te armatei

muntene în anul 1834 de către domnitorul A l . D i m . G h i c a 8 6 , acest steaga fost la un moment dat clasat ca model 18 3 4 8 7 . Sînt însă in d ic i i care ne îndreptăţesc să-1 considerăm ca făcînd parte d intre cele şase steaguridistr ibuite oştirii de domnitorul Barbu Ştirbei în anul 1849 8 8 şi rămase

în dotare pînă în anul 1863, cînd au fost depuse la Arsenalul A r ma t e i B a ,unităţile p r i m i n d drapele noi. cu stema întrunită a celor două principate.

O importanţă deosebită prezintă drapelul Regimentului 7 infanteriede linie90 model 1863, f i i n d unul d intre puţinele exemplare care se maipăstrează 9 1 d i n acele steaguri t r icolore înmînate pentru pr ima oară arma

tei române unificate, după desăvîrşirea U n i r i i . Solemnitatea d i s t r ib uir i iacestora a avut loc la 1 septembrie 1863, pe p latoul de la Cotroceni, unde, în afara domnitorului , a miniştrilor, a înaltului cler, a unor demnitar ic iv i l i şi a unităţilor mi l i tare , se mai afla adunată o mulţime considerabilă. După sfinţirea lor, drapelele au fost încredinţate comandanţilor corpurilor respective de către domnitorul A l exa n d r u loan Cuza, care a rostitcu acest pr i le j o emoţion antă cuvîntare, pr imită cu v i u entuzia sm det rupe ş i de populaţie 9 2 . Cerîndu-le ostaşilor să jure că vor păstra cuonoare şi fără pată steagurile acordate, corespunzînd astfel încrederii şisperanţei ce ţara întreagă şi-a pus în oaste, domnitorul sublinia valoarea

8 2 Iniţial în colţuri se afla monograma domnitorului Barbu Ştirbei . In t impul

că im ă că m ie i , însă , aceasta a fost înlocuită cu acvilele actuale, căi mac amii ne avînddreptul de a aplica pe steagurile oştirii monogramele personale (vezi col. P. V. Năsturel, op. cit., p. 61—62).

8 3 „Buletinul Muzeul ui Mili tar Naţional " , nr . 5—6/1939—1940, p. 29—30.M Muz eul mil ita r centr al, proces-v erbal din 23 decembrie 1919, pr im ir ea

5/1919.m Mu ze ul de Isto rie al R. S. Ro mâ ni a, proce s- ver bal nr. 2901 d in 29 ma i 1971.M Steagurile mili t are distr ibuite de A l . Di m. G h i c a aveau pînza tot tricoloră,

iar în centrul lor figura acvila, aşa cum fuseseră aprobate prin hatişeriful împărăt esc din 1834 ( „Bul eti nul , Ga ze tă ofic ial ă", nr. 34 di n 14 octombrie 1834, p. 147).

6 7 In fişele de gestiune de la Muzeul mili tar central şi în Catalogul steagurilor, întocmit de A. Potoski şi A. V e l c u şi aflat în mss. la Biblioteca Muzeuluimiliter central.

f J ! Vezi E . Popescu ş i C. Căzănişteanu, Cu privire la cele mai vechi drapele tri

colore ale oştirii din Ţara Românească, în „Revi sta Muze elor ", nr. 2/1969, p. 173—174 ;„ Re v is ta A r t i le r ie i " , a n . X V I , B ucur e ş t i , martie 1902, p. 249—251.

*> Col. P. V. Năsturel, op. cit, p. 61—62.'" Uni ta te a a lua t fiinţ ă în 1860, f i ind a l I V - l e a regiment creat în Muntenia

şi al Y I I - l e a pe întreaga armată a Principatelor Unite („Monitorul oastei", nr. 45,din 19 noie mb ri e 1860, p. 771 ; Mr . I. Po po vi ci , Organizarea armatei române, par-Lea a Π-a, Roman, 1902, p. 174).

! ! 1 D i n cele 17 drapele distribuite în 1863 („Monitorul oastei", nr. 5 din 5septembrie, 1863, p. 754—755) se mai păstrează numai 4 exemplare — 3 aflate încolecţi i le Muzeului mili tar central şi unul la muzeul nostru.

ra Biblioteca Ac ademi ei R. S . Român ia , A rh . Al . I . C u z a , mapa IX, mss. rom4865, f. 113 ; „Monitorul oastei", nr. 5 din 5 septembrie 1863, p. 757.

www.mnir.ro




de s imbol a drape lului , semnificaţia sa profundă : „Steagul e România !Acest pămînt bine-cuvîntat al Patriei , s tropit cu sîngele străbunilornoştri şi îmbelşugat cu sudoarele munci torului . E l este familia, ogorulf iecăruia, casa în care s-au născut părinţii şi unde se vor naşte copiiivoştri.

Steagul este încă s imbolu l devotamentului , credinţei, ordinei şi al

disciplinei ce reprezintă oastea ! Steagul este totodată t recutu l , prezentulşi v i i t o r u l Ţ ă r i i ; în t rea ga i s tor ie a R om â n ie i ! " 9 3 .

In cuvîntarea domnitorului se găse sc şi une le indicaţi i ce dovedesccă acestea erau, într-adevăr, primele drapele pe care le distribuia,deoarece pînă atunci unităţile păstraseră „steagurile cele vechi. . . suveniretr iste de vreme ce ele înfăţişau Ţerile despărţite" 9 4 . Or, de-abia acum,

în 1863, acestea erau înlocuite cu steaguri tricolore, avînd pe ele stemaPrincipate lor Unite , chiar dacă intenţia acordării lor data încă din 186 1 9 5 .Presupunerea — că au mai fost d is tr ibui te drapele şi în 1861 şi că cel lacare ne r e f er i m ar face parte d intre acestea 9 5 — nu se confirmă pr innici un document de epocă, iar refer i r i l e domnitorului cu p r i l e j u l d i s t r i

b u i r i i din 1863 nu lasă în nici un caz posibilitatea întrevederii unei alte înmînări de drapele anterioare acesteia.Drapelul Regimentului 7 infanterie de l inie, model 1863, a fost

p r i m i t de la Muzeul m i l i t a r c e n t r a l 9 7 , căruia i-a fost transmis de Arsenalul A r ma t e i în 19 1 9 9 8 . El are pînza dreptunghiulară de 1,22 m X 1,00 mconfecţionată din mătase dublă tricoloră, culori le f i i n d dispuse orizontal,cu roşu în partea superioară, galben la mijloc şi albastru în partea in f e -

9 3 „Mo nit oru l oaste i", nr. 5 di n 5 sept embri e 1863, p. 756 ; col. P. V . Năs tu re l,op. c i t , p. 78.

9 4 C u ace ast ă ocazie, domnitor ul A l . I . C u z a prezent a dra pel ul tricolor careunind „colorile provincii lor-surori , după cum voinţa unanimă a Românilor aunit pe capul Meu coroanele ambelor Ţări" („Monitorul oastei" , nr. 5 din 5 sep

tembrie 1863, p. 756).9 5 Faptul se poate constata d in O r d i n u l de zi pe toată oastea nr. 305 din

14 septem bri e 1861 : „U rm în d a se da cor pur ilo r noi stendarde cu M a r ca Pr inci patelor Unite, se ordo nă regimentelor de infan terie şi cava lerie a trimite pe d at ăl a Mini st er cît e 40 galb eni fiecar e corp..." („Mo nit orul oastei", n r. 53 di n 20 s eptembrie 1861, p. 802). Dar nimic nu dovedeşte că această intenţie a fost finalizatăînainte de 1863. In afara greutăţilor survenite din cauza timpului necesar pentrustr îngerea banilor , comandarea şi con fec ţio nar ea drapelel or, mai era şi proble mafixării stemei Principatelor Unite , care în 1861 nu fuse se şi nu putus e f i în oricecaz rezolvată.

9 6 A . V e l c u consideră (vezi Steagurile României, în Enciclopedia României,

vol. I, Buc ure şt i, 1938, p. 81) că drap elel e clasate de P. V. Nă st ur el ca mod el 1863, dec işi drapelul la care ne refe rim, date ază din anu l 1861, bazî ndu-ş i afi rma ţia peînaltul ordin de zi nr. 274 din 19 mar t ie 1863, în care se arăta că „de la anul

1861 pî nă ac u m Reg ime nte lor 6 şi 7 şi Bat al ioa nel or de geniu şi vîn ăt ori nu lis-au dat drapele, nefiind hotărîtă nici o emblemă.. ." . Dar faptul că unităţilor noucreate în anul 1860, cum este cazu l celor menţi ona te, nu li se dă dus er ă încă drapelepînă în martie 1863, nu ne poate conduce la conc luzi a că celorlalt e unit ăţi ma ivec hi li se ac or da se ră drap ele în 1861, ci acestea le aveau pe cele anterioareU nir i i . Dacă un alt model ar fi existat după înfăptuirea Un i r i i şi pînă la drapeleledis trib uit e în sep tem bri e 1863, a r fi fost foarte simplu ca unităţilor nou createsă li se fi înmînat tocmai asemenea drapele, ceea ce nu s-a întîmplat însă.

9 7 Mu ze ul de Istorie al R. S. Ro mân ia , proces -ver bal nr. 2901 din 29 mai1971 ; a primit nr. de intrare în muzeul nostru 5783.

0 8 Mu zeu l mil ita r centra l, proces -verb al din 23 decem brie 1919, p rim ire a nr.5/1919 : la Muzeul militar a avut nr. de inventar 1762, iar nr. vechi de inventar 4222.

www.mnir.ro




rioară. Pe centrul pînzei este pictată o acvilă, pe p ieptul căreia se aflăstema Pr incipate lor Uni te — acvila şi capul de bour întrunite pe unscut t imbrat cu o coroană princiară —, iar sub aceasta o panglică roşiecu inscripţia „Honor et Patria". In cele două colţuri libere ale pînzeigăsim monograma „A" a domnitorului Alexandru loan Cuza. Mătasea,fiind deteriorată de vreme, a fost fixată în tul dublu, probabi l la Muzeul

militar . Hampa din lemn se termină în vîrf cu o acvilă cruciată, aşezatăpe un cartel, care are pe ambele feţe inscripţia „Honor et Patria".Drapelul a fost în servic iul unităţii pînă în anul 1866, cînd s-a

depus la Arsenalul Armate i , Locotenenţa domnească d is t r ibuind dra pele noi ".

D in t r e steagurile sub f a ldur i le cărora ostaşii români s-au acoperitde glorie în t i m p u l războiului pentru cucerirea independenţei naţionale, muzeul nostru posedă drapelele Regimentului 6 infanterie de linie,Regimentelor 6, 10 şi 14 de dorobanţi, Batalionulului 4 de vinători, Regimentului 3 de artilerie şi stindardele Regimentelor 3 şi 7 de călăraşi. Toateau ven i t de la Muzeul M i l i t a r Cent ra l 1 0 °, în colecţiile căruia cele mai

multe au in tra t în anul 1928, provenind d i n sala t ronulu i de la palatulregal din Bucureşti 1 0 1 , unde fuseseră depuse în 1902, în u r m a d i s t r ib uir i ide drapele noi unităţilor, cu p r i l e j u l împlinirii a 25 de ani de la proclamarea independenţei de stat a României 1 0 2 . Deşi înmînate în două etape— 1874 şi 1877 —, steagurile menţionate sînt acelaşi model, denumit decol. P. V. Năsturel model 1872, deoarece atunci s-a hotărît comandarea lor.

I n anul urmtăor, 1873, in t i m p ce m i n i s t r u de război era generalulIon Em. Florescu, s-au comandat la Casa Col lani et C-nie din Berl in24 drapele şi 10 stindarde 1 0 3 . P r i n t re acestea se numără şi drapele Regimentulu i 6 de dorobanţi, Bata l ionului 4 de vinători şi stindardele Regimentelor 3 şi 7 de călăraşi pe care le posedă muzeul nostru.

Ele au fost d is tr ibui te unităţilor în cadrul ceremoniei care a avutIoc la Băneasa la 14 octombrie 1874, după ce în seara precedentă pînzelesteagurilor fuseseră ţintuite pe hampe în sala t ronulu i d in Bucur eşti, înprezenţa domnitorului Car ol I , a delegaţilor corpurilor respective, a unor

înalţi demnitar i şi a mis iuni lor mi l i t a r e s trăine 1 0 4 . La Băneasa, la solemnitatea desfăşurată în prezenţa celor deja amintiţi şi a unităţilor m i l i tare ce u r m a u să-şi primească steagul, a part ic ipat şi o mare mulţime,num ăru l celor preze nţi ridic îndu -se la circa 50 000 1 0 5 .

9 9 P. V. Năsturel, op. c i t , p. 91.1 0 0 Muz eul de Istorie al R. S. Ro mâ ni a, proces- verba l nr. 2540 di n 4 ma i 1971

şi proces-verbal nr. 2901 din 29 mal 1971. Ele au primit următoarele numere de

intrare în muzeu : 5800, 8978, 8970, 8972, 5832, 8971 şi respectiv 8973 şi 5804.1 0 1 Mu ze ul mil ita r cen tral , proc es-v erba l din 15 noiem brie 1928, pri mir ea

de la Palatul regal . La Muzeul mili tar central a u avut nr. de inventar 2243, 9531,2218, 9963, 2108, 2247 şi respectiv 2233 şi 2246. Numai drapelul Batalionului 4 v inători ş i st indardul Regimentului 7 călăraşi nu aparţin acestui lot, ci au intrat încolecţii le Muz eul ui mil ita r ul terior.

1 0 2 Co l. P. V . Năs ture l, op. cit., p. 132 ; mr. I. Po po vi ci , Organizarea armat ei

române, vol. I I I , Ro ma n, 1903, p. 451—453.1 0 3 Co l. P. V. Năs ture l, op. cit., p. 111.1 0 4 30 de ani din domnia mi l i t a ră a regel ui Carol I al României, 1866—1896,

Bucureşti, 1899, p. 82, 87—88.1 0 5 Ibidem, p. 87.

www.mnir.ro




în înaltul ordin de zi adresat ostaşilor la acea dată se exprima încrederea că, adunaţi în j u r u l s teagurilor pr imite , vor dovedi în orice întîmplare că cuvinte le „Onoare şi P a t r i e " înscrise pe ele, s înt şi m a iadînc înscrise în in imi le lo r ; totodată ei era u înd emna ţi : „J ur aţ i căveţi apăra întotdeauna aceste steaguri şi că veţi fi gata a vă j e r t f i viaţapentru ţara voastră, a cărei pază în onoarea şi dreptur i le ei vă este

încredinţată sub aceste semne ! " 1 0 6 Nu aveau să treacă decît t re i ani ,pînă cînd avîntul şi eroismul de care ostaşii noştri au dat dovadă săconsfinţească pe cîmpurile de bătălie din sudul Dunării cucerirea independenţei naţionale.

P e n t ru unităţ i le care şi-au p r i m i t drapelele in anul 1877 — cumeste cazul Regimentelor 10 şi 14 de dorobanţi şi a Regimentului 3 de a r t i lerie 1 0 7 — in tervalul pînă la marea confruntare avea să fie cu m u l t maiscurt. într-adevăr, la 17 iul ie 1877, la car t ierul general de la Poiana, s-ausfinţit şi s-au d is t r ibui t steagurile noilor regimente de dorobanţi şi deart i ler ie. înaltul ordin de zi nr. 29, adresat acestor unităţi, sublinia însemnătatea mo me n t u lu i : „Dîndu-vă drapelul corpului , vă încredinţez onoarea

României, pe care o pun astfel sub scutul cura ju lu i , devotamentuluişi abnegaţiunii voastre. Pentru pr ima oară se prezintă solemna ocaziunede a p r i m i drapelul în preziua mergerei pe cîmpul de onoare ; căutaţi a-1

încununa d-o nem u ri t oa re glorie. Nu uitaţi niciodată că drapelul estes imbolul patr ie i . . . " 1 0 8 . La 27 august avea să aibă loc pr ima biruinţăromânească la întăriturile din faţa Griviţei, iar la 30 august eroiceleepisoade pentru cucerirea acestei redute.

Drapelele înmînate unităţilor la 17 iul ie 1877 fuseseră comandatetot la Casa Col lani et C-nie din B er l i n şi sosiseră în ţară la 25 iunie1877 1 0 9 . Ele erau foarte puţin d i fer i te de cele d is tr ibui te în anul 1874 "°.

Caracterist ic pentru drapelele model 1872, acordate corpur i lor în

1874 sau în 1877. este faptul că au pînza tricoloră, culori le f i i n d dispusevert ical , cu albastru lîngă hampă. Pe centrul pînzei figurează stemaRomâniei, iar în colţuri, în in ter iorul unei ghirlande din frunze de laur,c i f r u l lu i Carol I . Pe drapel aceste elemente apar pic tat e ; la stin dar deele sînt brodate cu fir de mătase. In ambele cazuri pînza tricoloră estedi n mătase dublă, de formă pătrată, cele două feţe f i i n d identice. D i m e n siuni le însă diferă : la drapele l a tura pătratului este de circa 1,50 m, iarla stindarde de circa 0,45 m. Pînzele drapelelor sînt foarte distruse devreme şi de gloanţele vrăjmaşe din t i m p u l războiului de independenţă ;părţile care s-au păstrat au fost f ixate în tul dublu ; şi la stindarde, lacare pînza s-a conservat mai bine, aceasta a fost introdusă în tul.

1 0 6 „M om it or ul ofi ci al ", nr . 228 di n 1874, p. 1311.1 0 7 P r in îna l tu l decret nr. 2195 din 26 noiembrie 1876 se înfiinţau încă opt

regimente de dorobanţi, cu nr. 9—16, care aveau să se formeze de la 1 ia nu ar ie 1877.L a 5 feb rua rie 1877, p ri n în al tu l decret nr. 211, se creau şi încă două regimentede artilerie cu nr. 3 şi 4 („Monitorul oastei", nr. 35 din 9 decembrie 1876, p. 810 ;ibidem, nr. 6 din 18 martie 1877).

1 0 8 „Mo nit oru l of ic ial ", nr. 163 di n 1877, p. 4556 ; Istoricul rezboiului din

1877 —187*. Participarea României la acest resboi. Lucrare făcută de mai mulţi

ofiţeri, Par tea I-a, Bucureşti, 1887, p. 213—214.

1 0 9 „Rev ist a arti ler iei" , an. X V , iun ie 1901, B ucu reş ti, p. 591.1 1 0 Ve z i col. P. V. Năsturel, op. cit., p. 113—119.

www.mnir.ro




La toate steagurile model 1872 hampele sînt d in l emn negru, t e r m i nate în vîrf cu o acvilă, aşezată pe un cartel care are inscripţia „Onoareşi pat r ia" pe o faţă şi numărul şi numele unităţii pe cealaltă faţă. Pehampă se mai află prins ă o brăţară metalică tot cu numărul şi numeleunităţii. De hampă este legată cravata drapelului , formată d in tr -o eşarfătricoloră, terminată la capete cu cîte u n c iucure din f ir .

P e n t ru v i te j ia pe care ostaşii unităţilor respective au dovedit -o înluptele desfăşurate la Griviţa (Regimentul 6 in f a nt er ie de l inie, Regi mentele 6, 10 şi 14 dorobanţi) , la P levna (Regimentul 6 in f a nt er ie de linie,Regimentele 6 şi 14 dorobanţi , Batalionul 4 de vînători, Regimentele 3şi 7 de călăraşi) , la Rahova (Regimentele 6 şi 10 dorobanţi) , la Smîrdanşi V i d i n (Regimentul 6 in f a nt er ie de l in ie şi Reg iment u l 3 de ar t i ler ie) 1 1 1

drapelele lor au fost decorate cu „Crucea Trecerea Dunării" . Pentruizbînda strălucită obţinută la Smîrdan la 12 ianuarie 1878, t re i regimente,printre care şi Reg iment u l 6 in f a nt er ie de l inie, au p r i m i t şi ordinul„Steaua României" " 2 . Decorarea drapelelor unităţi lor participante larăzboiul pentru cucerirea independenţei naţionale a a v u t loc la 8 oc t om

brie 1878, în cadrul festivităţilor de la Băneasa, pr i le ju i te de intrareatrumfală a t rupelor în Bucureşti . I n Ordinul de zi c i t i t cu această ocaziese arată că a fost aleasă „această zi memorială( a intrări i t r iu mf a le aarmatei în capitala ţării), spre a pune la drapelele armatei aducereaaminte nepieritoare a trecerei Dunărei şi a decora drapelele regimentelorcari , la Smîrdan, au lăsat o urmă mai m u l t despre v i te j ia română. Aceastăamint i re va îndemna pe urmaşii voştri a f i demni de voi , precum voi aţifost demni de străbunii voştri şi drapelul vostru va f i de-a p u ru rea respectat ca şi numele de româ n" " 3 .

I n anul următor, la 23 septembrie 1879, Reg iment u lu i ii infanteriede l in ie i-a ma i fost acordată, la Galaţi, d in partea pr incep elui M i l a n Obre-

novici al I V - lea al Serbiei medalia militară s îrbă „Bravura Mi litar ă" "4

.Ult imele s teaguri mi l i t a r e de care ne ocupăm sînt cele care au

aparţinut unităţi lor participante la p r i m u l război mondial , dintre careprezentăm drapelele Regimentelor 36 şi 70 de injanterie şi drapelulRegimentului 5* de artilerie. Ele au fost preluate de la Muzeul mil i tarcentra l " 5 , în ale cărui colecţii au in tra t venind de la unităţ ile respective.

1 1 1 Is tor ia resboiului di n 1877—1878. participarea României l a acest resboi .

Lucrare făcută de mai mul ţi ofi ţeri , Par tea I - a , B ucur e ş t i , 1887, p. 203, 249, 251 ;

Par tea I l - a , B ucur e ş t i , 1898, p. 468—470, 659, 661, 668, 757—758 ; Par tea I l I - a , B u c u reşti, 1898, p. 961, 965 ; mr . N. Nico le scu , Pagini istorice di n faptele Regimentului

10 dorobanţi, în „ Re v is ta A r m a te i " , an . X X , nr . 5, ma i 1902, p. 243—247.

1 1 3 „Monitorul oastei", nr . 5 di n 25 martie 1B78, p. 89 : G ra i . St. I. Fălcoianu,Is tor ia resboiului di n 1877—1878, B ucur e ş t i , 1895, p. 234 ; „ Re v is ta A r t i le r ie i " , an.

X V , iunie 1901, B ucur e ş t i , p. 595.

1 1 3 Istoricul resboiului di n 1877—1878. Participarea României l a acest resboi.

Lucrare făcută de mai mul ţi ofi ţeri . Par tea a I l I - a , B ucur e ş t i , 1898, p. 1078—1079.1 1 4 „Monitorul oficial" , nr. 20 d in 20 noiembrie 1879, p. 501 ; „Revista A r t i

leriei", a n. X V , iunie 1901, B ucur e ş t i , p. 596.

1 1 5 M u z e u l de Istorie al R. S. România , proces-verbal nr . 2901 din 29 ma i

1971 ; au p r im it nr. de intrare în muzeul nostru 8977, 5834 şi respectiv 5859. L a

Muzeul m i l i ta r central a v e a u ur m ă to a r e le numere de inv e nta r : 19598, 1202 şi

respectiv 2104.

www.mnir.ro




Regimentului 5 de artilerie şi într-o ghirlandă mai mică din frunzearg int i i la drapelul Reg im ent ulu i 70 de in fant erie ; la drapelul Regimentulu i 36 de infanterie aceste elemente nu mai pot fi distinse. Incolţurile pînzelor se află c i f r u l regelui Carol I , tot în interiorul unormici ghirlande de frunze. Ambele feţe sînt identice.

Hampele de lemn, vopsite în negru, se termină în vîrf cu cîte o

acvilă aşezată pe un cartel, care are pe o parte inscripţia ,,Onoare şiPatrie", iar pe cealaltă numele şi numărul unităţii . De hampă este legatăcravata drape lului , terminată la cele două capete cu cîte un ciucure dinf i r . Tot de hampă sînt prinse decoraţiile cu panglicile lor 1 2 1 .

O altă categorie de steaguri din colecţia muzeului nostru estereprezentată de cele care au aparţinut unor formaţiuni cvasimilitare.P r i n t re acestea se numără steagul Agiei din Ţara Românească din timpuldomniei lui Grigore Dimitrie Ghica (1822—1828), provenit de la Muzeulmil i tar centra l l 2 2 , unde a fost transferat de la Arsenalul A r ma t e i înanul 1919 U i .

Pînza, de formă dre ptunghiul ară, avînd d im ens iun ile de 2,40 χ

χ 2,10 m, este d i n mătase gălbuie şi are două feţe. Pe centrul uneia seaflă pictată o acvilă neagră, sub care se văd urmele unei inscripţii, alcărui conţinut este red at de col. P. V . Năstur el : , ,Făcu tu-s -au aceststeag al Agiei la prefacerea Domni lor d intre păminteni ai Ţări-rumănesciMaria Sa Grigore D i m i t r i e Ghika voevod, cu anii 1822, p r i n epistasiaDomnului vel Aga Mihăiţă Fil ipescu" l 2 4 . I n j u r u l acvilei se găseşte oghirlandă timbrată cu o coroană princiară, iar în partea inferioară obalanţă. Cealaltă faţă este asemănătoare, diferenţa constînd în faptul că în locul acvilei este reprezentată Buna Vestire. F i i n d uzată de vreme,pînza a fost introdusă în tul dublu înainte de 1937 la Muzeul m i l i t a r ' 2 5 .

Hampa este d i n lemn şi se termină cu o acvilă, care se pare cănu a aparţinut steagului respectiv, col. P. V. Năsturel menţionînd înlucrarea sa — unde redă foarte detaliat descrierea steagurilor de laArsenalul A r ma t e i în 1903 — numai existenţa hampei, fără vîrf .

To t în această grupare se încadrează şi steagurile de dorobanţi de judeţ, d is tr ibui te de domnitorul Barbu Ştirbei , în anul 1852, în dorinţade a apropia cît mai m u l t aceste formaţiuni ter ito ria le de sistemul deorganizare al armatei permanente 1 2 6 . Dintre acestea, muzeul nostru

1 2 0 „Anuarul Armatei Române pe anul 1914", Bu cu re şt i, 1914, p. 212.1 2 1 L a dra pel ul regi ment ului 70 infant erie sînt prins e : meda lia „Ayînt ul Ţăr ii" ,

1913, cu panglică , „Crucea comemorativă 1916—1918" cu panglică şi ba r è te şi ordinul„Mihai Viteazul" cl . I l I - a cu panglică.

1 2 2 Mu ze ul de Isto rie al R. S. Ro mâ ni a, pro ces -ve rba l nr. 2901 di n 29 mai

1971. A primit nr. de intrare in muzeu 5767.1 2 3 Muz eul mili tar centra l, proc es-ve rbal din 23 decembrie 1919, pr im ir ea

nr. 5 din 1919. L a Muz eu l Mi li ta r a avut nr. de inventar 14.023, iar nr. vechi deinv e nta r 3995.

m Co l. P. V. Năst urel, op. cit , p. 46.Steagul Agiei (din t impul domni torului Grigorie Dimi t r ie Ghica 1822—1828),

în „Bule tin ul Mu ze ul ui Mi li ta r Na ţi ona l" , an. I, nr. 2 di n 1937, p. 20.1 2 6 Col . P . V. Năsturel , op. cit., p. 59. Prin „Legea pentru organizarea doro

banţilor de judeţe" din 1850 se hotăra ca aceştia să depună jurămînt ca şi m i l i tarii oştirii permanente, iar de instrucţia şi disciplina lor să se ocupe doi colo neiinspectori, luaţi dintre ofiţerii activi (Lt. col. V. Nădejde, Centenarul renaşterii

armatei române (1830—1930), Iaşi, 1930, p. 75—76).

www.mnir.ro




deţine t re i exemplare şi anume : al dorobanţilor din judeţul Prahova, alcelor din judeţul Vlaşca şi al celor din judeţul Gorj.

Toate au pînzele de formă dreptunghiulară 1 2 7 , cu dimensiuni decea. 1,00 χ 0,85 m, f i i n d confec ţionate d in mătase tricoloră, care, dincauza u zu r i i , a fost introdusă în tul dublu. Culori le sînt dispuse o r i zontal, cu roşu în partea superioară, galben la mi j loc şi albastru înpartea inferioară. Pe cent rul pînzei. în in ter iorul unei ghir lande d infrunze de stejar şi laur, este pictată o acvilă neagră ce ţine în ghiareun scut albastru, cu marca judeţului : un cerb pentru judeţul Prahova,tre i copaci pentru judeţul Vlaşca şi o cupă pentru judeţul G o r j . I n col ţurile pînzei se află, tot în in ter iorul unei ghir lande, cîte o acvilă maimică la steagul dorobanţilor din judeţul Gorj şi iniţiala ,,B" a domnitorulu i Barbu Ştirbei la celelalte două. Hampa din l emn se termină învîrf cu o acvilă de metal , cruciată şi coronată.

Aceste steaguri au rămas în dotare pînă în anul 1863, cînd aufost depuse la Arsenalul A r ma t e i 1 2 8 . I n anul 1919 au trecut de aici laMuzeul m i l i t a r 1 2 9 , iar în 1971 au in tra t în colecţiile muzeului nostru , 3 U .

Exemplarele la care ne-am refer i t reprezintă, desigur, numai oparte din colecţia de steaguri — dacă nu prea numeroasă 1 3 1 , în oricecaz extrem de valoroasă — a Muzeului de Istorie al Republ ic i i SocialisteRomânia . Piese muzeistice de netăgăduită valoare documentară, constit u i n d totodată mărturii preţioase ale luptei şi aspiraţiilor poporuluinostru în decursul zbuciumatei sale i s tori i , steagurile alcătuiesc aceacategorie de exponate în faţa cărora v iz i ta tor i i se opresc cu emoţie şipietate, impresionaţi de faptele străbunilor şi mobilizaţi de dorinţa dea aduce un cît mai susţinut e fort la făurirea unui vi i tor strălucitpatr ie i noastre.

D R A P E A U X D E L A C O L L E C T I O N D U M U S É E D ' H I S T O I R E

D E L A R É P U B L I Q U E S O C I A L I S T E D E R O U M A N I E

— Résumé —

E n soulignant la signification spéciale des drapeaux dans le cadre d'unm usé e , l 'auteur s 'arrête sur quelques -uns des pré cie ux exemplaire s qui se trouvent dans les collections du Musée d'Histoire de la République Socialiste de R o u m a nie , datant des années 1821—1918, qu'on groupe, pour les traiter plus systé

matiquement, dans les catégories suivantes :

1 2 7 Deşi col. P. V. Năs tur el le prez int ă ca avînd forma p ăt ra tă , cu laturade 0,90 cm . (P. ,V. Nă st ur el , op. cit., p. 59).

1 2 8 Co l. P. V . Năs tur el, op. cit., p. 61.1 2 9 Muz eul mili tar central , proces-ve rbal din 23 decembrie 1919, pr im ir ea

nr. 5 din 1919. Au avut nr. de inventar 1555, 14.030 şi 14.036.1 3 0 Mu ze ul de Ist orie al R. S. Ro mâ ni a, pro ces -ve rba l nr. 2901 din 29 m ai

1972 ; au primit nr. de inventar în muzeu 5774, 5867 şi 5880.1 3 1 In ţara noas tră cea mai n umer oas ă colecţie de steaguri este deţinută

de Muzeul mili tar central din Bucureşti . Ea se compune d in exemplare variate,din diferite perioade istorice, cele mai multe fi ind, desigur, drapele militare.

www.mnir.ro




— dra pea ux en connexion avec les grands soulèvements des masses à lalutte pou r la jus tice sociale et natio nale , pa rm i lesqu els se trouv e le dr ape au deTudor Vladimirescou, un drapeau de la garde nationale du temps de la révolutionde 1848 en Va la ch ie , deux exem pla ires de drape aux de révo luti onn aire s tran sylv a ins de la même période, et quatre drapeaux de ceux qui ont participé à laGran d e Assemblée Nationale d'Alba Iu l i a le 1 décembre 1918 ;

— des drapeaux princiers du temps d'Alexandru Dimitrie Ghica , GheorgheB ibe scu e t Al exandru l oan Cuza ;

— des dr ap eau x mi lit air es, dont un ex em pla ire de l'an née 1834, de Mold av ie,un autre de Valachie de l'année 1849, un autre de ceux qu'on a distribué en1863 à l 'a rm ée roumai ne u nifiée, plus ieurs des unités participa nt à la guerrepour l ' indépendance, d'autres qui ont été témoins aux actions de guerre pendantla p r e m i è r e guerre mondiale ;

— des dra pea ux qui ont app arte nu au x formations q uasi-m ilitair es, tels quele dr ap ea u de la Pr éf ec tu re de police de Va la ch ie en 1822 et trois dra pea ux des„d orob an ţ i " de dis tri cts de 1852.

E n présentant ces drapeaux on a considéré tant leur description, en déterminant la catégorie et la période où ils sont enc ad rés , que la narra tion du ch eminpar cour u pa r eux d epuis la distrib ution et ju sq u- au mome nt où ils sont ent résdans le patrimoine du Musée d'Histoire de la République Socialiste de Roumanie.L e s appréciations faites en ce sens viennent infirmer ou confirmer les hypothèsesantérieurs et , en d'autres cas, apportant des données nouvelles concernant le mode

dont ils sont const itu és, les conditi ons de leu r cré ati on , ain ci que l'histoire deces drapeaux.

www.mnir.ro



LUCRĂRI DE ARTĂ DIN PATRIMONIULMUZEULUI D E I S T OR I E A L REPUBLICU SOCIALISTE

ROMÂNIA — PREŢIOASE EXPONATEA L E SECŢIEI DE I S T OR I E MODERNA

d e I O N I L I N C I O I U

Una din la tur i le complexei activităţi ştiinţifice ce se desfăşoară în general în muzeele d i n întreaga ţară o constituie selectarea şi achiziţionarea pieselor care, p r i n atributele şi conţinutul lor, ilustrează sau

întregesc d i n punct de vedere muzeografic etape, momente, de o maimare semnificaţie sau cu un caracter m a i l imi ta t , ale desfăşurării unuiproces istoric, al e unui even ime nt d in viaţa econom ică, socială şi politicăa poporului nostru.

Act iv i ta te de mare răspundere, depistarea şi strîngerea valorilor

muzeistice se bucură de tot spr i j inul mater ia l din partea statului.Cu toate greutăţile inerente unei astfel de acţiuni, în rîndul căroravom menţiona în mod aparte necunoaşterea de către u n i i posesori avalori i sau valenţelor istorice, documentare, expoziţionale a materialelorce le deţin, numeroase piese de interes major au in tra t pînă acum înp a t r i m o n i u l cu l tural -muzeist ic al ţării . M u l t e d i n acestea fa c obiectulexpuner i i în sălile diverselor muzee, altele se află pe masa de lucrua cercetătorilor, în laboratoarele de reconstituire, de recondiţionare sau

îş i v o r aştepta v izi tatori i în vi i toare expoziţii.P r i n t r e piesele in t rate în p a t r i m o n i u l Muzeului de Istorie al

Republ ic i i Socialiste România aflăm şi o seamă de lucrări de artă. Asupraunora d intre ele, al căror conţinut tematic, a t r ibute ştiinţifice şi documen tare sînt demne de a f i relief ate, vo m zăbovi.

P a t r u lucrări ale p ic torului D . Stoica 1 ne readuc în actualitate

1 Ş te f a n-Sto ica I . Dum itr e scu (1886—1956) ş i -a semnat lucrările Stoica D.Urmează cursurile Şcolii de arte f rumoase din Bucureşti, iar din 1909, timp de cinciani, s tudiază la Miinchen, unde îşi îndreaptă atenţia spre însuşirea tehnicii compoziţiei cu personaje multiple şi a anatomiei animaliere . Colaborează la mai multereviste ca „Semănătorul" , „Neamul românesc" , „Albina" , i lustr înd opere ale unorreputaţi scr i i tori , printre care M. Eminescu, I . Creangă, P. Ispirescu, M. Sadoveanu.

în anul 1915, d eschide la Buc ure şti în sala „Mi ne rva " p ri ma sa expoziţie.T e m e le lucr ă r i lo r expuse sînt inspirate din subiecte istorice şi cu caracter social.

L a dec lanş area primul ui război mondia l este mobili zat cu gradul de sublocotenent, împreună cu Regimentul 40 Călăraşi ia parte la luptele de la Turtucaia

unde este rănit de trei ori. Internat în spital, în toamna anului 1916 este evacuat înMoldova. Ia parte apoi, ca pictor a taşat pe l îngă Marele Cartier General al armateiromâne, la principalele lupte des fă şu rat e în va ra anu lu i 1917.

I n perioada interbelică se af irmă ca unul dintre reputaţii pictori români.Crit ic i de artă şi cronicari ai timpului i-au evidenţiat talentul şi conţinutul tematical operei, la care a m a dă ug a tenta documentară a lucrărilor sale, inspirate dinrealităţile vieţii . Susţine mai multe expoziţii , organizate în Ca pi ta lă în ap ri li e 1925,

www.mnir.ro



158 I O N I I J N C I O I I T

preocupările ar t i s tului legate de perioada atît de zbuciumată din istoriapoporului nostru cuprinsă între anii 1916—1918.

Multe dintre lucrări le lu i D. Stoica, al căror subiect este legat deevenimentele ce s-au desfăşurat în aceşti ani, au fost integrate de-alungul deceniilor în c i rcui tul de va lor i a l patr imoniului muzeal al ţării.

I n ianuarie 1918 şi în anul următor, o parte din desenele şi pinzelesale au f igura t p r in t r e piesele de interes ale expoziţiilor organizate laIaşi şi Bucureşti, ce reuneau lucrări ale unora d intre reputaţii pictorişi sculptori români, p r in t r e care Cami l Ressu, E mi l ia n Lăzărescu, Ion Ja lea, I . Dim itri u-Bîr lad, C or ne l Medr ea. Alături de aceştia, D. Stoica afost prezent la mai toate luptele purtate de armata română împotrivacotropitor i lor în vara lui 1917. Nu a fost luptătorul cu arma în mînă,ci artistul m i l i t a n t ce-şi va pune talentul şi penelul în slujba idealurilorsale patr iot ice , care erau ale întregului popor român. In acelaşi t imp.

el a zugrăvit durerea, încercarea şi ch inul la care au fost sortite de

vrăjmaşi şi de urgia războiului mii şi mii de suflete v itregite , care şi-aupurta t amarul l ipsur i lor pe d r u m u r i l e ţării , strămutîndu-se din loc înloc. pentru a nu îndura umilinţa cotropiri i şi a contr ibui la eliberare.

Observator atent al e for tului de maximă încordare al armateiromâne în anii 1916—1918, Stoica a reuşit să lase posterităţii , prin

lucrări le sale, o veritabilă frescă evocatoare a acelor vremi de încercare.U le iu r i l e pe carton, pe pînză sau pe l emn i -au conferit aprecieri

favorabi le din partea specialiştilor, făcîndu-1 cunoscut în rîndul unorcercuri largi . Cu aceeaşi pasiune şi-a îndreptat ar t is tul atenţia şi spredesen. Lucrări le sale de acest gen sînt mai rare, şi, datorită tocmai

acestor împrejurări, ele capătă un plus de valoare.Subiectele celor t re i desene, ca şi al acuarelei ce ne reţin atenţia

se integrează în c iclul de lucrări ale p ic torului inspirate de p r i m u l războimondia l . Toate aceste lucrări sînt semnate şi datate 1917. Două dintreele poartă şi dedicaţii ale autorului pe care le vom menţiona lalocul pot r iv i t .

februarie 1926, martie 1929. A n a l i z a luc rări lor l ui Stoica 1-a determinat pe profesorulşi criticul de artă Léo Bachelin să apropie unele elemente ale compoziţiilor salede lucră ri ale lui N. Grig oresc u, aprec iind, de pildă, că ceea ce reprezintă carulcu boi pentru marele nostru pictor, pentru D . Stoica e ra că ru ţa tra să de cai. Opiniacr i t i cului avea în vedere, în mod aparte, anatomia ca lu lui creionat sau pictat,

într-o manieră atît de izbutită de Stoica.După cel de al doilea război mondial, Stoica D. ocupă postul de restaurator

şi pictor a l Muzeului Militar din Bucureşti .înt re lucrări le mai de seamă ale pictorului menţio năm : „Int rare a lui Mihai

Viteazul în A l b a I u l i a " ; „Proc lam aţi a de la Pa de ş" ; „Lupt a de l a Măr ăşeş ti" ;„Vlad Ţepeş primind pe solii turci" ; „Tăierea capului lui M i h a i Viteazul" . (Datelebiografice şi în legătură cu opera pictorului au fost selectate din arhiva sectoruluide ar tă românească modernă şi contemporană al Insti tutului de istoria artei alAcademiei de Ştiinţe Sociale şi Politice. Ve z i ş i L . Bachelin, Esqui s esthét i que sur

l 'oeuvre du peintre St oi ca D . Av ec de nombreuses i l lustrat i on du maître dans l etexte et hors texte, ed. „Ca rte a ro mâ ne as că ", Buc . 1926 ; N. Por a, Un pictor aleroismului străbun: D. Stoi ca, în „Fl acă ra" , an. V, nr . 1/1915, p. 570—571).

www.mnir.ro



L U C R Ă R I D E A R T A D I N M U Z E U L D E I S T O R I E A L R . S . R O M A N I A 159

P r i m u l d intre acestea, u n desen în creion, măsurînd 0,90 χ 0,55 cm.,l - a m int i tulat „Refug iu l " 2 . Stoica a surprins în acest desen unul dinnenumăratele convoaie, care, atunci , în decembrie 1916 au luat drumulbejeniei , s trămutîndu-se din t er i tor iu l căzut sub ocupaţia t rupelor germane în Moldova speranţei. Vitregiţii soartei aveau de înfruntat l ipsur i le , foametea, gerul năprasnic şi vîntul care sufla cu fur ie . Cerul ame

ninţător, gata să se prăvălească, adăuga o notă şi mai sumbră decoruluişi aşa dezolant.

Pe drumul în pantă, ce şerpuia, căruţele, înşirate una în spatelecelei lalte, transportau bruma de avut a celor care, în ciuda tuturor greutăţilor, preferaseră a lua calea necunoscutului decît să trăiască sub apăsarea reg imului impus de ocupant. Pe marginea d r u m u l u i , alături de•căruţele ce parcă abia se mişcau, cîte o femeie îşi însoţea tot ceea ceputuse strînge sau mai rămăsese din t ruda famil ie i .

I n p r i m plan, trasă de un singur cal, o căruţă ca toate celelalte.•Coviltirul, care acoperea jum ătat e d in lun gim ea căruţei, era desprinspe partea dreaptă de rafalele nemiloase ale vîntului. Pe stînga, o măsuţă

rotundă cu t re i picioare scurte şi ceaunul pentru mămăligă fuseserăagăţate de o leucă. De sub covil t ir , adăpostit în spate de o grămadăde fîn, se conturează capul înfăşurat în basmale a l unui copil. Aşa, înpenumbră, doar faţa i se mai distinge. P r i v i r i l e sale sînt îndreptate înfaţă, unde, la cîţiva paşi, mama sa, strîngînd la piept pe mezin sausurio ara m ai mică, înfruntă vîntul şf ichiuitor. Di n ghem otocul acela deţoale viaţa a dispărut parcă. Şi totuşi nu este aşa. Mîinile micuţuluistr ing, ca într-o îmbrăţişare, gîtul viguros al mamei.

Cu dolmanul lung pînă aproape de pămînt şi cu broboada trasăpeste f runte , femeia aceasta dîrză, al cărui obraz poartă semnele uneiaspre încer căr i, are u n sin gu r gînd : să ajungă und eva cît ma i depar tede năpasta ce s-a abătut pe capul tuturor.

I n j u r , t o t u l este pust iu. Copacul din marginea d r u m u l u i , l ipsit depodoaba- i di n vară, s tră juieşte acolo slut d r u m u l trecători lor, a min -t indu- le , p r i n bucăţica de l emn legată transversal cu un curmei detrunchi , aşa ca o cruce, de jalea ţării. Şi aici, departe de bubui tul asurz i t o r a l t u n u r i l o r sau de şuieratul gloanţelor, moartea seceră sfîşietor.Este oare mormîntul unui drumeţ sau al unuia d in mi i le de ostaşirăniţi, care, în d r u m spre casa părintească, a poposit pentru totdeaunala răd ăcin a co pacu lui ? Dar , ce impo rtan ţă m ai are acum o astfel de

în trebare şi pe cine îl m a i interesează ?In acest desen, ca dealtfel şi în celelalte lucrări de care ne ocupăm,

Stoica nu deformează nimic, nu recurge la transfigurări ci, lucid, t rans

pune aidoma imaginea reală, trecută p r i n f i l t r u l propr i i lor sale trăiri.Următoarele t re i lucrări ale pictorului constituie o compoziţienarativă al cărei subiect este războiul propriu-zis , cîmpul de luptă cutot cortegiul său de orori şi suferinţe.

„Ultima chemare la atac" 3 este o acuarelă al cărei t i t l u ne-a fostsugerat de scena ce ne este înfăţişată. In p lan central, un fruntaş, pea l cărui epolet se distinge matricola Regimentului 76 Infanterie, căzut

2 Mu ze ul de Istorie a l R. S. Ro mâ ni a, inv . nr. M . 1673.3 Ibi de m, in v. M. 1674. Di me ns iu ni : 0,87 χ 0,53 cm. Lu cr ar ea este dat ată :

„ I a ş i 1917".

www.mnir.ro




casei şi pe scările ce duc spre acesta, lupta se dă cu aceeaşi înverşunare. T o t u l poartă amprenta luptei . Gardul ce împrejmuia casa esteaproape dis tru s ; doar und eva, în colţul d in dreap ta, a m ai răm as .,înpicioare". La casă, geamurile sînt sparte, iar lemnăria este pe punctulde a se desprinde.

I n atmosfera generală, încinsă de încrîncenarea luptei, formele se

detaşează distinct . S înt imagini de un profund realism, al căror suportmoral 1-a const i tui t însăşi pa tr iot ismul ar t i s tului . Acesta a surprins îndesen unele din trăsăturile def in i tor i i care i-au animat pe ostaşii români:bărbăţia, curajul, vitejia.

Mulţi d intre cronicari i expoziţiei de pictură şi sculptură deschisela Iaşi, la 26 ianuarie 1918. în localul Şcolii de arte frumoase, în cadrulcăreia au expus lucrări artiştii mobilizaţi şi ataşaţi Mare lu i CartierGeneral , remarcau, nu fără temei, s impatia lui Stoica pentru ţărănime, înţelegerea pentru aspiraţiile marei oaste anonime, care. acum, ca şi întrecut, cu o inepuizabilă energie, apărau, cu preţul j er t fe i supreme,pămîntul lăsat moştenire de străbuni, la care îşi reclamau dreptul de

a fi stăpîni pe el. „Adînca lui simpatie pentru ţăran — se remarcă încronica pe marginea expoziţiei apărută în «Neamul românesc» —. îlface să descopere nota caracteristică a epocii noastre, nota ţărănească.D i n ciţi au încercat să ne dea Mărăşeştii, el singur (D. Stoica — n.n.)a izbut i t în voin ic i i aceia aspri , vînjoşi, dezbrăcaţi la cămaşe,izbind cu patul puşt i i " 6 . Peste două zile, N . Iorga, exprimindu-şi într-unsuccint art icol impresi i le ce-i dominau cugetul , nota lapidar, pr intrealtele, despre lucrări le l u i D. Stoica : . .Am admirat ca totdeauna largaviziune epică a lui Stoica" 1 .

Este fără îndoială faptul că ar t is tul a cunoscut lîngă ostaşi vatrasufletului românesc, tăria morală a ţăranilor îmbrăcaţi în uniformă.Spre universul moral şi sp ir i tual a l acestor oameni necăjiţi a fost atras,zugrăvindu-i cu simpatia aceluia ce le împărtăşea dorur i le şi năzuinţele.

P r i n t re lucrările de artă achiziţionate de muzeu atrage atenţia şiun desen î n c re ion 8 . lucrare executată de cunoscutul grafician IosifI s e r 9 , reprezentîndu-1 pe C. Dobrogeanu-Gherea. marcantă personalitatea mişcării socialiste din ţara noastră. Unele elemente legate de istoricul

6 „ Ne a m ul r o m â ne sc" , a n . X I I I , nr. 27 di n 28 ia nu ar ie 1918.7 I bi de m, nr. 29 din 30 ia nu ari e 1918.8 D es en ul (0,18 y 0,24 cm.) figure ază în pat rim oni ul muz eu lu i la nr. inv . 18003.9 Iosif Iser (1881—1958), reputat pictor şi grafician, îşi face studiile de spe

cialitate la Bucureşti, Miinchen şi Paris. Se remarcă încă înainte de primul războimondial prin colaborările sale la mai multe reviste, pr intre care „ F ur ni ca " , „ F a c la " ,

ilustrînd paginile acestora cu desene demascatoare l a adresa

monarhiei, a regimuluiburghezo-moşieresc şi subliniind, to todată , a f i r m a r e a şi cre şte rea rolului claseimuncitoare, a mişcării socialiste în viaţa social-politică a României. In perioadainterbelică şi după aceea expune numeroase desene şi picturi, cu pr i le jul a diverseexpoziţii . Prin creaţiile sale în desen, a căror coordonată esenţială este sinteticul,lapidarul , din care se degajă expresivitatea şi accesibilitatea, artistul şi-a adus opreţioasă contribuţie la dezvoltarea graficii româneşti de factură militantă. Pentrumeritele sale deosebite a fost a les membr u al Academiei R epubli cii SocialisteRomânia. (în legătură cu viaţa şi opera artistului, vezi la Paul Constantin, Grafica

pol i t ică a lui Iser, E S P L A , Bucureşti, 1955 ; Petre Co m a r ne scu , Iosif Iser, E d . M e r i diane, Bu cur eşt i, 1965 ; A l . Busu ioce anu, Iser, cu 25 reproduceri, Ed . „ Ra m ur i" ,Craiova, 1930 ; Marin Mihalache, Iosif Iser, Ed . „Mer idi ane" , Bucur eşt i, 1968 ; 50 defiguri contemporane, Ed . „ F la că r a " , B ucur e ş t i , 1913).

www.mnir.ro



162 I O N I L I N C I O I U

acestui desen, ca şi cele pr iv i toare la existenţa şi păstrarea lui pînă inzilele noastre, îi conferă acestuia o valoare deosebită. In rezumat, detal i i l e constau în următoarele :

I n 1910, revista de factură socialistă ,,Viaţa socială" 1 0 publică înnumărul său pe luna noiembrie un desen a lu i I . Iser reprezentîndu-1pe C. Dobrogeanu-Gherea, aşa cum îl cunoaştem din fotografi i le p r i m u l u i

deceniu al secolului nostru. Preţiosul or iginal al desenului românesc,f ie se pierduse, fie se afla u i ta t undeva, între coperţile vreunui dosar.

Recenta achiziţie a muzeului, reliefînd, de la p r i m u l contact, i z b i toarea asemănare a acesteia cu port re tul l u i Gherea semnat de acelaşiIser în „Viaţa socială", a pus în actualitate o mai veche preocupare personală pr iv i toare la supravieţuirea originalului lucrării amint i te.

Anal iza comparativă a desenului cu reproducerea din „Viaţasocială" a evidenţiat în f inal concluzia că lucrarea gra f ic ianulu i pe careo deţinem a const i tui t o r i u n desen „personal" , executat de Iser cuscopul de a-1 păstra pentru sine sau a i-1 dărui lui Gherea, ori unexemplar iniţial, după care autorul dorea să se ghideze in eventuali

tatea publicări i port re tului remarcabi lului gînditor şi m i l i t a n t socialist.Problema o r ig inalului din 1910 rămîne deci a fi rezolvată în vi i tor .Achiziţia constituie, în adevăr, o lucrare originală a lui Iser, deosebitde valoroasă. Două amănunte însă, l ipsite de semnificaţie, am puteaspune, ne determină să apreciem că desenul nostru n u este originalulpe care 1-a avut la dispoziţie redacţia „Vieţii sociale", dar că acesta aţ inut locul „modelului" după care Iser a executat un exemplar pentrurevistă. Afirmaţia noastră are în vedere coincidenţa t u t u r o r detali i lordesenului cu reproducerea. De la acestea face excepţie doar un amănunt.I n reproducere, deci şi în exemplarul de redacţie al lui Iser, conturulmînecii, de la haina pe care o pur ta Gherea, sus la umăr, pe o distanţăde aproape 1 cm, este trasat pr in tr -o l in ie uşor curbată. Insignif iantuldetal iu l ipseşte din desenul nostru. Apoi , este de semnalat şi un altamănunt, care nu afectează insă in nici un fel desenul. Pe originalulreprodus în „Viaţa socială" autorul a scris în josul lucrării numele celuipe care-1 creionase, lucru care 1-a considerat l ipsit de importanţă pentruun desen ce u r m a să-i ră mînă l u i — desenul achiziţionat de no i.

Este neîndoielnic că, ţinînd seama de toate aceste elemente, binecunoscutul graf ic ian a pus la dispoziţia redacţiei revistei „Viaţa socială"un exemplar identic cu cel pe care îl deţinem, in tervenind doar pr inmenţionarea identităţii personajului şi cu un mic retuş de conturvestimentar.

P a t r imo n iu l Muzeului de Istorie al Republic i i Socialiste Românias-a îmbogăţit şi cu o altă lucrare de artă, al cărui subiect îl constituiemarea ridicare la luptă a ţărănimii, pentru dreptate şi echitate socialăd i n pr imăvara anului de lup tă şi spe ra nţ ă — 1907.

Mulţi d intre artiştii plastici ai epocii, pr intre care Ş tefan Luchian,Gabrie l Popescu, Ios i f Iser, A r y M u r n u , Francise Şirato, au surprins înlucrările lor — c rochiur i , desene, caricaturi , pinze ce au învins t i m p u l —,evenimentele anului mari i răscoale.

1 0 . Vezi în acest sens, Presa muncitor ească şi social istă din România, vo i. 2(1900—1921), partea I l - a (1907—1916), Ed. Politică, Bucureşti, 1960, p. 274—296.

www.mnir.ro




Dintre toţi, desigur, cel mai de seamă cronicar plastic al robilorpămîntului de la începutul secolului nostru a fost Octav Băncilă, a căruioperă dedicată ţărănimii române şi năzuinţelor sale exprimate atunci, în 1907. ca şi totdeauna, a cuprins un ciclu de 17 lucrări, cele maimulte din ele astăzi pierdute.

Două considerente ne i m p u n aprecierea că lucrarea, de curîndachiziţionată de muzeu, este o piesă aparte. Intr-o primă ordine de idei,ea aduce în c i r cu i tu l reflectării de factură plastică a evenimentului unnume nou : To ma Gh . Tomescu, un pictor de p r i n părţile Ploieştiloraproape necunoscut. Ap o i se reliefează cel de-al doilea considerent, deşiacesta nu se situează pe un plan secundar. Tabloul p i c t orului Tomescu.un ulei pe pînză de 0,65 χ 0,40 cm este executat şi datat în chiar anulrăscoalei — 1907. P r i n aceasta el capătă, pe lîngă atributele de ordinartistic, şi valenţele unui document de epocă, de o manieră deosebită înraport cu documentul de arhivă.

Pictorul surprinde în lucrarea sa un episod din t i m p u l răscoalei.Scena se desfăşoară noaptea, la lumina făcliilor improvizate de răsculaţi.

De aceea, mulţimea capetelor se pierd în negura nopţii. In faţa grupului ,luminate palid de torţele din spate, se disting siluetele în mişcare aleconducătorilor. Coasele, furc i le de f ier şi de lemn se leagănă deasupramulţimii.

Este o imagine adeseori descrisă de contemporanii răscoalei şi surprinsă în unele desene care au văzut lumina t i p aru l u i în acel t i m p . darniciodată reflectată într-o asemenea manieră.

D i n păcate, calitatea u le iur i lor şi-a spus cuvîntul cu anii . Imagineade ansamblu a lucrării suferă din această pricină. Iniţial, culorile tabloului au fost, desigur, mai contrastante, punînd în valoare ceea ce autorula dor i t să reliefeze. Acum, însă, un văl cernit a acoperit aproape întreaga

lucrare. Tratată de specialişti, spre a-i reda calităţile din anul execuţiei,pînza p i c t orului Toma Tomescu va constitui un exponat demn detoată atenţia.

Pentru istorici , existenţa în ţara noastră, ca vechime, a imaginiich ipului impunător şi atît de bine cunoscut al întemeietorului socialism ul ui ştiinţific, t i t a n al gîndirii revoluţionare şi conducător al proletar i a tu l u i , K a r l Marx , η- a constituit o problemă deosebită.

Cercetări mai vechi au reliefat la t i m p ul p o tr i v i t reproducerea,pentru pr ima oară în presa română, a portretului l u i K a r l M arx . Eraziua de 19/31 dece mbri e 1871 cînd rev ist a l u i Ios if Vulcan, „Familia",reproducea pe pr ima sa pagină o reuşită gravură reprezentînd bustul

lui Marx.Fără îndoială că un i i dintre c i t i to r i i români ai pr imei ediţii în

l imba franceză a „Capitalului", tipărită la Paris in 1872 şi răspindităşi în România, au putut cunoaşte f igura dascălului proletariatului dinreproducerea pe care această ediţie o insera.

In presa şi publicaţiile mişcării muncitoreşti şi socialiste dinRomânia de la sfîrşitul veacului trecut şi p r i m i i ani ai secolului nostru,portretul l u i K a r l M a r x a fost reprodus de nenumărate ori.

1 1 Muzeul de Istorie al R. S. România, inv. nr. 19 817.

www.mnir.ro




nouă rezultă că nu el a fost acela care a turnat în bronz lucrarea pe caremuzeul o deţine în patr imoniul său. Aceasta, după propri i le sale mărtur is ir i , a fost turnată după or iginal de lucrătorii de la Atelierele CăilorFerate din Bucureşti tot în anul 1919.

Mater ia lu l d i n care a fost executat originalul , ca de a lt fel şi repl i

cile făcute atunci, n-au rezistat t i m p u l u i . Dar iniţiativa luată de m u n citorii ceferişti, care, se pare, au turnat două exemplare după original,se dovedeşte a f i fost ferici tă. D atori tă acestei împrejurări, a învinsdeceniile o lucrare ce merită a fi consemnată aşa cum se cuvine.

T R A V A U X D ' A RT D U P A T R I M O I N E D U M U S É E D ' H I S T O I R E

D E L A R É P U B L I Q U E S O C I A L I S T E D E R O U M A N I E — P R É C I E U X O B J E T S

E X P O S É S D A N S L A S E C T I O N D ' H I S T O I R E M O D E R N E

— Résumé —

Un certain nombre de travaux d'art entrés dans le patrimoine du Muséed'Histoire de la République Socialiste de Roumanie attirent l 'attention tant parleur contenu thématique, que par leur attributs scientifiques et documentaires aussi .

Q uat re œuv re s du peintre D. Stoica ra mè ne nt en actu alit é les préoc cupa tion sde l'artiste liées à la période tellement tourmentée de l'histoire de notre peupleentre 1916—1918. Leurs sujets sont intégrés dans le cycle d'oeuvres du peintre,inspirées par la première guerre mondiale.

Des investigations entreprises dans les ma té ri au x documentaires de ce temps,dans les pages des pub licat ions et dans les pro gra mme s des expositions q ue lepeintre a organis ées, i l résul te que les trav aux rap por tés ont un car ac tè re inédit

pour le grand public. D 'a i l leurs , deux de ces œuvres, comme il résulte aussi desdédicace du peintre notées dessus, ont été offertes en cadeau en a v r i l 1917 à unofficier du G r a n d Qua rtie r Géné ral de l 'Armé e. E t i l est dificil e à concevoir que,v u le grand nombre d'œuvres de l 'artiste concernant la première guerre mondiale,il aura it eu recou rs au x trav au x offerts, pour organ iser ses expositions.

E n luttant lui-même l 'arme à la main jusqu'à la retraite en Moldavie,ensuite mobilisé comme peintre at taché au G r a n d Quartier Général , l 'artiste aconnu auprès des soldats le foyer de l'âme roumaine, la force morale de la grandearmée anonyme, des réalisateurs de biens matériaux habillés en uniforme. C'estvers l'u niv ers mo ra l et spi rit uel de ces hom mes besogneux qu'a été att iré le peintre.C'est eux qu'il a peint avec la sympathie de celui qui partage leurs douleurs,ambit ions et aspir ation s, qu an d ils se sont éle vés avec un e inép uisa ble éne rgi epour lutter, allant jusqu'au sacrifice suprême, afin de défendre et de libérer desenvahisseurs la terre laissée en héritage par les ancêtres.

U n dess in au cray on, app arte nan t au pein tre bien conn u pour ses œu vr es dudomaine de l 'art graphique, Iosif Iser, représente C. Dobrogeanu-Gherea, ainsi quenous le conn aisso ns des photogr aphie s de la pr em iè re décen nie de notre siècle.L'an alyse comp arat ive de ce dessin avec une reproduction du portrait de Gher ea ,publiée par la revue de facture socialiste ,JLa Vi e Socia le" en son nu mé ro d umois de nov emb re 1910, a mis en évid enc e le fait que l'acquis ition de notre muséeest une œuvre presque identique avec l'exemplaire mis à la disposition de larédaction de la revue mentionnée. Le petit détail de contour vestimentaire, presqueinsaisissable, qui n'apparaît pas sur notre dessin, nous a dé te rm in é d'opiner quecelui-ci a été un dessin qu'Iser a gardé pour soi, et qu'ensuite il a crayonnéd'après lui l 'exe mpla ire pour la „Vie Socia le" aussi .

www.mnir.ro



166 I O N I M N C I O I U

L e patrimoine du Musée d'Histoire de la République Socialiste de Roumanies'est enrichi aussi avec une autre œ u v r e d'art, dont le sujet c'est le grand soulèvemen t à la lutte des pay san s au printe mps d e l'a nn ée de sac rif ice et d'e spé ran ce —1907. L' œu vr e acqu ise, en huile su r toile, apporte dans le circuit de la réflexionde facture plastique de l 'événement un nom moins connu, celui du peintre TomaG h . Tomescu. Ensuite, dû au fait que l 'œuvre a été exécutée l 'année même de larévolte et qu'elle este datée 1907, elle acquiert, outre ses atributs d'ordre artistique,aussi les valences d'un document d'arc hivé.

U n e autre acquisition de notre musée, un buste en bronze représentant Ka r lMarx, a relevé quelques éléments dignes d'être retenus. Avant tout, l 'inédit de cetteœuv r e . Ensuite le fait que le buste a été exécuté par le sculpteur roumain SpiridonGeo rge scu en 1919 et cou lé en bronz e la m ê m e ann ée, d'a prè s l'origin al, pa r lesouvri ers des Atel iers des Chem ins de Fer de Bucar est . L'o rig ina l du buste que nousdét eno ns a été ex po sé par le scu lpte ur l'an née de son modela ge et beauc oup detemps ensuite dans la devanture de la Li br ai ri e Sociali ste de l 'ancienne ru e Sf.Ionică de Bucarest , là où en mai 1921 se sont déroulés les travaux du Congrès pourle t ransformation du Part i Social is te en Part i Communiste Roumain.

www.mnir.ro



MĂRTURII REFERITOARE L A ASASINAREASAVANTULUI NICOLAE IORGA, IN TIMPUL TERORII

LEGIONARE DIN Z I L E L E D E 26—27 NOIEMBRIE 1940,EXISTENTE L A MUZEUL D E ISTORIEA L REPUBLICII S OC I A L I S T E ROMANIA

de M A R C H P A R A S C H I V

Evenimentele petrecute în România la sf îrşitul l u n i i august şi începutul l un i i septembrie 1940, acceptarea dictatului de la Viena, precum şi acţiunile întreprinse de masele populare împotriva acestui dictat,agravaseră în mod deosebit criza politică a regimului dictaturi i regale.Pe p lan intern, regele Carol a l I I - l ea se compromisese complet i n u rmapierderi lor ter i tor ia le sufer i te de România în vara anului 1940, iardatorită legăturilor sale cu monop olu r i l e engleze şi franceze, precum şi

datorită măsurilor de represiune luate cu cîţiva an i înainte împotrivamişcării legionare, dictatura regală nu se bucura de nici un fel de încredere în faţa Germaniei hit leriste, care d omina în această vremeEuropa.

Folosindu-se de această situaţie, cercurile hitleriste şi prohi t ler is tedin ţara noastră, puternic spr i j in i te de Germania nazistă, au imp u s abdicarea regelui Carol al I I - l ea şi instaurarea dictaturi i mil i taro-fasciste,aducînd pe p r i m u l p lan a l vieţii politice româneşti pe genera lul IonAntonescu, u n u l d intre cei mai reacţionari oamen i pol i t ic i ai vremii .

La 14 septembrie 1940, Ion Antonescu formează u n g u v e r n în carelegionarii deţineau importante funcţi i în stat, ia r s tatul român devenea

„stat naţional legionar" '.Crearea s ta tu lu i naţional legionar a oferit premise pentru a f i r marea, în toată plenitudinea, a conţinutului c r imina l , teroris t al Gărziide Fier. Reprimarea sîngeroasă şi suprimarea adversari lor va fi preocuparea centrală a „cămăşilor verzi" .

L u n i le septembrie, octombrie şi no iembr ie ale anului 1940 şi ianuarie 1941 au fost l u n i în care bandele legionare au orga nizat numeroasemanifestări , au dezlănţu it acţiuni agresive împo triv a populaţiei evr eieşti,au terorizat şi j e f u i t populaţia 2 .

Creşterea agresivităţii şi a per icolului social d i n partea Gărzii deFier a fost, i n această perioadă, nemijlocit legată de încurajarea şi înarmarea premeditată şi constantă a legionari lor de către organele de stat

care le patronau, în mod deosebit de Min is terul de Interne, p r in Direcţia

1 „ T im pul" , 16 septembrie 1940.2 Vezi M . F ă t u , I . Spă lă ţe lu , Garda de Fier — organizaţie teroristă de

t i p fascist, E d . poli t ică , Bu cureşt i , 1971, p. 288—298.

www.mnir.ro



168 M A B C U Ρ A B A S C m V

Generală a Poliţiei, Siguranţa Generală, Prefectura Poliţiei Capitalei,precum şi pr in in termediul t u t u r o r organelor de poliţie locală carefuseseră acaparate de legionari.

U n capi tol sumbru a l is tor iei Gărzii de Fier venite la putere l-auconst i tui t crimele şi asasinatele în masă, minuţios pregătite şi executatedupă p lanuri întocmite din vreme. Intre acestea, asasinatele din zilele de26—27 noi emb rie 1940 au co nst itu it un mom en t în care terorismul ş ibestialitatea c r imin a l i lo r legionari au atins cel mai înalt grad.

Lanţul asasinatelor din zilele de 26—27 noiembrie va f i deschisde cele săvîrşite la închisoarea Jilava. A i c i se aflau internaţi, începînddin 16 octombrie, o serie de l ider i pol i t ic i , foşti miniştri, foşti înalţifuncţionari ai reg imului carlist, învinuiţi de ,,crime şi delicte" contramişcării legionare. In preajma acestor evenimente se aflau deţinute în16 celule ale închisorii Jilava 65 de persoane, d intre care doar 28 erauarestate cu mandate emise de organele de procuratură, celelalte 37f i ind arestate i le gal de legio nar i. Se afl au închişi la J ilava, pr intre alţii :generalul Gheorghe Argeşanu, fost p r i m min is t ru , Victor Iamandi, fost

m i n i s t r u de justiţie, generalul Gabriel Marinescu, fost prefect al PoliţieiCapitalei şi fost m i n i s t r u a l O r d i n i i publ ice , Moruzov M i h a i l , fost directoral S erv ic iu lu i secret de informaţii, colonel Zeciu Vasile, fost p r improcuror al Tribunaluïui mi l i tar al Capitalei, generalul Bengliu Ion, fostinspector general al Jandarmeriei 3 .

Cu aceşti ares taţi, le gi on ar ii se vor răfui în noaptea de 26 spre 27noiembrie 1940, într-un mod care întrece tot ceea ce cunoscuse pînăacum istoria teror ismului acestei organizaţii. Pentru a se putea acoperimonstruoasa crimă pregătită dinainte şi a induce în eroare opinia

o publică cu p r i v i r e la adevăraţii făptaşi ai c r imei , legio nari i au ales camoment p ri el ni c deshumarea osemin telor l u i C. Z. Codre anu şi a celor

lalţi legionari ucişi în 1938 şi care fuseseră înmormîntaţi în incinta închisorii J i lava .In aceeaşi noapte me mb r i i legionari au asasinat deţinuţi aflaţi

încarceraţi în celulele Poliţiei C a p i t a l e i 5 , iar în dimineaţa zilei de27 noiembrie o serie de foşti polit icieni pr intre care : G. Tătăr ăscu ,M . Ghelmegeanu, general I l asievici , C. Arg eto ian u, general Gr . M a r i nescu, au fost ridicaţi de la domicil i i le lor, cu intenţia de a fi ucişi, şiduşi într-o cameră a Prefecturii Poliţiei Capitalei. Ei au fost salvaţi,p r i n t r - u n concurs de împrejurări, datorită intervenţiei unui funcţionarsuperior d i n Mi n i s t e r u l de Interne 5 .

D i n acelaşi p lan de asasinate, şi ca o contin uare a cri me lor di n

noaptea de 26/27 noiembrie, a făcut parte uciderea profesorului V i r g i lMadgearu şi a i s tor icului de renume mondial , savantul Nicolae Iorga.Uciderea profesorului V i r g i l Madgearu s-a petrecut în după-amiaza

zilei de 27 noiembrie. El a fost r id ica t de acasă, în t i m p u l mesei, pe laora 14, de o echipă de 6 legionari, care i-au cerut să-i însoţească laPrefectura Poliţ iei p e n t r u , ,a da o declaraţie". Cadavrul său, c iurui t de

3 Asasinatele de la Jil ava, Snagov si Str ejni cul, 26—27 noiembrie 1940, B u c u reşti 1941, p. 10—11.

Ibidem, p. 41—45.·" ' Ibidem, p. 218—221.

www.mnir.ro



M Ă R T U R I I R E F E R I T O A R E L A A S A S I N A R E A L U I N I C O L A E I O R G A 169

gloanţe, a fost descoperit în j u r u l orei 15,30 în Pădurea Snagov lapunctul n u m i t „Coada lungă" 6 .

I n aceeaşi zi la ora 17,30, aceeaşi bandă de leg ion ari a r id ica t dela masa de lucru, d i n vi la de la Sinaia, pe profesorul Nicolae Iorga.

întrebaţi care este cauza acestei comportări ei au răspuns că sînt dinpoliţia legionară a Capitalei şi trebuie să-1 ducă pe Nicolae Iorga urgentla u n interogatoriu. In noaptea de 27/28 noiembrie, Nicolae Iorga afost supus t o r t u r i i , batjocorit şi schingiuit în locuinţa p r imarulu i legionardin comuna Teişani de lîngă Vălenii de Munte . A doua zi, 28 noiembrie1940, pe şoseaua Ploieşti-Strejnic, la circa 1 km de Strejnic, în pădureade sakîmi, la distanţa de 15 m de şosea a fost găsit corpul savantuluiciuruit de gloanţe şi cu capul pleznit . Bruma îl cuprinsese în întregimeca dovadă că asasinatul se comisese cu m u l t înaintea zorilor.

Asasinarea lui Nicolae Iorga, ca şi celelalte asasinate au fost premeditate. Nu de un grup izolat, nu de nişte fascişti fanatici, ci de cătrecercuri le dir iguitoare fasciste.

De lucru l acesta aflase şi Nicolae Iorga care, retras la Vălenii deMunte după instaurarea d ic ta tur i i mil i taro-fasciste, aşteptînd cu demnitate deznodămîntul acestei înfruntări cu duşmanii săi cei maiaprigi, scri a :

„în viaţa care ţi-a fost datăCu fapta ta ai fost dator :întinde-o largă tuturor,Iar, de-or respinge-o vreodată,Retrage-te-n singurătatei , după toate cîte vezi,

Dacă-η iubire nu mai crezi,Să crezi în ceasul de dreptate" . 7

Informarea p r i m u l u i procuror al Prahovei , care relatează cum afost săvîrşită asasinarea profesorului N. Iorga, consemnează faptul că :,,Cu m u l t înainte de asasinat, profesorul devenise foarte nervos, şiadeseori la masă spunea fami l ie i că va fi omorît de legionari . DoamnaIorga şi cumnata sa Lucia Bogdan l-au sfătuit să plece în I ta l ia şi sălocuiască în casa românească din Veneţia, pînă la liniştirea situaţiei"

Zdrobit sufleteşte — prevestindu-şi sfîrşitul —, cu o zi înainte deasasinare m arele istor ic scria ve rsu ril e :

„în zi de crudă foameteFiindu-li lehameteIn marginea ţării întregi

Au vrut s-ucidă pe moşnegi,Iar ei au zis : „Nu fiţi păgîni,Răbdaţi puţin pe cei bătrîni :De-a lungul căii morţilor.Ei sînt în pragul porţilor" a.

(„Oameni de prisos")

l ; Ibidem, p. 221—226.7 Ibidem, p. 16.p Arhivele statului Bucureşti , fond Pachet general al Curţii de Ap e l , dosar

f ă r ă num ă r , f i la 8—9.!l „Asasinatele de la Jilava...", p. 15.

www.mnir.ro



170 M A R C U P A R A S C H I V

Iar poezia „Brad bătrîn" este şi mai impresionantă p r i n referireadirectă la p r o p r i u - i sfîrşit :

„Au f ost t ăi nd un brad băt rîn

Fiindcă făcea prea mult ă umbră,

i- atuncea din pădurea sumbră

Se auzi un glas păgîn :

„O voi ce-η soare cald trăiţi

i aţi răpus strămoşul vostru

Să nu vă stri ce rostul vostru,

De ce sînt eţi aşa grăbi ţi ?

I n ani i mul ţi cît el a fost

De-a lungul ceasurilor grele

Subt paza crăcilor rebele

Mulţi şi-au aflat un adăpost.

M oşneagul stind pe culme drept

A fost la drum o călăuză

i -n vremea aspră şi hursuză

El cu furtunil e-a-dat piept.

Folos aduse cît fu vi u,

Ci mort acuma cînd se duce

Ce a l ta poate-a vă aduce

Decît doar încă un sicri u ?" 1,1

Această stare psihologică ce apăsa su f le tu l profesorului reiese şidi n două materiale aflate în v itr inele muzeului. P r i m u l mater ia l este oscrisoare trimisă profesorului de către dr. C - t in Angelescu la 11 noiem

brie 1940 ca răspuns la o scrisoare a acestuia di n 20 oc tom br ie 1940.Scrisoarea n , aflată în por tofe lu l savantului în momentul asasinării, esteperforată, ca şi por tofe lu l şi celelalte materiale aflate în el, de gloanţele asasine.

I n răspunsul său dr. C. Angelescu încearcă să-1 liniştească şi săalunge îngri jorarea savantului , ce se simte singur, părăsit de prieteni, înconjurat de duşmani : „Acuzaţia ce mi-aduceţi că v - a m u i ta t caaproape toţi alţii, vă rog să credeţi că nu corespunde i n t r u n imic r ea l i tăţii. In cei aproape 40 de ani, de cînd ne cunoaştem, aţi avut ocaziuneasă constataţi şi să apreciaţi prietenia şi admiraţia ce am avut-o. . . (locrupt în scrisoare de glonţ — n.n.) totdeauna pentru omul de... (loc rupt— n.n.) cultură, care a adus atît de mari servic i i ţării şi neamului săuşi nu astăzi, la sfîrşitul acestui lung d r u m parcurs îmi voi schimbapărerea, ceea ce nu ar cadra cu su f le tu l , nici cu caracterul meu.

Necazurile sînt trecătoare şi ştiu că în ceea ce vă priveşte le-aţisuportat întotdeauna cu m u l t curaj şi multă seninătate ; am convingereacă şi de rîndul acesta lucrur i le se vor petrece la fel. . ." .

10 Ibidem.

" Muzeul de Istorie al R. S. România, nr. inv. 11 403.

www.mnir.ro



M Ă R T U R I I R E F E R I T O A R E L A A S A S I N A R E A L U I N I C O L A E I O R G A 171

Celălalt mater ia l este o bucată de hîrtie ce cuprinde cîteva versuriinedite, care, la fel ca celelalte scrise în preajma tragicului moment,exprimă tensiunea nervoasă in care savantul trăia :

„Vuieşte pădurea de vînt,Răsună sălbatecu-i cîntVenind de la mii de organe

Ca vuiet de hoarde duşmane.

Opreşte-te, barbare vînt,Destule războaie mai sînt.Din fund de pădure îmi placeSă-mi vie o vorbă de pace !" 1 2

Alături de acestea în portofelul de piele cafenie, p r i m i t de muzeude la f i ica şi f i u l profesorului, Lil iana Iorga-Pippidi ş i arhitect Valent inIorga, se mai a f lau următoarele materiale 1 3 : carnet de identitate pentrua beneficia de reducere cu 50»/o pe l i n i i l e C.F.R., carte de liberă circulaţieC.F.R., permis de in t rare la Bibli otec a Naţională d in Paris, u n abonamentde serviciu emis de Navigaţia Fluvială Română in 1939, o adeverinţă

eliberată de I ns t i tu tu l pentru studiul Istoriei Universale la 7 septembrie1940, p r i n care se certifică că profesorul este d irectorul inst i tutului .De asemenea, i n muzeu sînt prezentate şi două tubur i de cartuşe şi uncartuş nepercutat găsit lîngă corpul neînsufleţit al savantului *.

Toate acestea vorbesc despre sfîrşitul năprasnic „al celui m a i alescărturar şi a uneia din minţile cele m a i luminate din cîte a ştiut sănască bătrînul nostru pămînt românesc" 1 4 , care „a fost ca n imeni altulpînă în c l ipa morţii sale tragice un clocot de viaţă" 1 5 .

Muzeul de Istorie al R. S. România, oglindă fidelă a frămîntateiis tori i a poporului român, expunînd aceste materia le aduce u n omagiumarelui savant pa tr iot şi luptător antifascist şi t u t u r o r v ic t imelor legio

nar i lor , înfierînd totodată bestialitatea şi t eror i smul Gărzii de Fier.

T E M O I G N A G E S C O N C E R N A N T L ' A S S A S S I N A T D U S A V A N T N I C O L A E I O R G A ,P E N D A N T L A T E R R E U R L É G I O N N A I R E D E S J O U R S D U 26—27 N O V E M B R E

1940, Q U I S E T R O U V E N T A U M U S É E D ' H I S T O I R ED E L A R É P U B L I Q U E S O C I A L I S T E D E R O U M A N I E

— Résumé —

Da ns les vitrines du Musée d'Histoire de la République Socialiste de Rouma

nie, parmi les documents qui démasquent la terreur légionnaire de l 'automne del'année 1940, se trouvent aussi exposés quelques matériaux qui parlent de la fin

1 2 Ibidem, nr. inv. 11405.1 3 Ibidem, nr . inv . 11401—11410.* Pentru a i lustra prodigioasa activitate ştiinţifică a savantului în sălile muzeu

lui mai sînt expuse servieta folosită de N. Iorga în u l t imii ani de viaţă şi robaşi toca de „doctor honoris causa" al Universităţii din Oxford (Anglia), acesteaoferite tot de urmaşii săi L i l i a n a Iorga-Pippidi şi arh. Valentin Iorga, cărora leaducem şi pe această cale m ul ţum ir i le noastre.

w „Revista română", nr. 2, 1941, p. 28.1 5 „ A na le le A ca de m ie i Ro m â ne " , to m. L X I , 1940—1941, p. 5.

www.mnir.ro



172 M A R C U P A R A S C H I V

tragique du grand savant Nicolae Iorga, assassiné la nuit du 27/28 no ve mb re 1940.

I l s'agit d'un portefeuille avec une série d'actes, perforé par les balles qu'on avait

tiré dans le savant, et de quelques cartouches qu'on avait trouvées à la place de

l 'assassinat .

Parmi les matériaux du portfeuille, significatifs sont quelques vers écrits par

Nicolae Iorga pendant ses derniers jours, vers qui expriment l 'atmosphère chargé,

menaçante qui l 'entourait et une lettre reçue du Dr. C. Angelescu, comme réponseà une lettre du professeur, où celui- ci , en des paroles affectueu ses d'am itié, le con

seil lait de considérer l 'avenir avec confiance, par-dessus les soucis du présent, qui

ne peuv ent êtr e que passagers.

www.mnir.ro



AL. TZIGARA-SAMURCAŞ, MUZEOGRAF

de V A L E R I U L E A H U

I n legătură cu activitatea şi opera lui A l exa n d r u Tzigara-Sarmucaş— etnograf, istoric de artă şi muzeograf din pr ima jumătate aveacului nostru — nu se vorbeşte şi nu se scrie astăzi aproape delocTăcerea aceasta e însă nefirească şi, or icum, incompatibilă cu acţiunea devalor i f i care a moştenirii culturale promovată cu consecvenţă, îndeosebidupă Congresul al IX-lea, de Par t idul Co muni st Român . Personalitatecomplex structurată, Tzigara-Samurcaş a fost doar, în domeniile în

care s-a a f i rmat , o pre zen ţă ma rc an tă , ocupînd poziţii — adeseori —nu d intre cele periferice. Pe tărîmul c u l t u r i i a desfăşurat o susţinutăact ivitate practică, participînd la ctitorirea unor instituţii , militînd neost en i t pentru f iinţa şi progresul altora. Munca de conducere sau îndrumarea unor aşezăminte a îmbinat-o şi completat-o cu preocupări teoretice,punctate de scrieri, care, la vremea l u i , ţinteau să împlinească deziderate,să răspundă unor comandamente şi care. atunci , l -au impus. Evident ,asupra personalităţii, activităţii şi operei sale şi-a pus pregnant amprentaideologia clasei căreia — p r i n obîrşie şi formaţie — i-a aparţinut şi pecare el a s lu j i t -o . D r e p t este că din scrieri le lui Tzigara-Samurcaşrăzbat concepţii ale unui ist or ic de artă şi estetic ian idea list ; că multedin acţiunile şi reacţiile sale au dovedit o aderare fermă la polit ica cu l turală promovată de monarhie şi de cercurile guvernante ale Românieide atunci. O atare împrejurare nu numai că trebuie subliniată din capullocului, dar, mai mul t , se cuvine ca ea să constituie însăşi premisa de lacare să pornească retrospectarea activităţii şi operei acestui om de cultură.

Cu m partea perenă a moştenirii cul tur ale lăsate de AlexandruTzigara-Samurcaş se regăseşte, în precumpănitoare măsură, în înfăptuirilesale pe tărîmul muzeograf iei , este firesc, credem, ca o selecţie şi o evaluare a elementelor valoroase extrase din opera şi activitatea sa să aibă

în vedere, în p r i m u l rînd, acest dom en iu — căruia, de a lt fel , el i-a con

sacrat anii cei mai numeroşi de viaţă, preocupările sale cele m a i constanteşi unde se dovedeşte că contribuţia sa a avut, în epocă, şi o consistenţă şio pondere apreciabile.

www.mnir.ro



174 V A L E R I U L E A H U

După p r o p r i a - i mărturisire, „respectul tradiţiei, dragostea pentruaşa-zisele vechi tur i şi patima păstrării lor, însuşiri absolut necesare unuiconservato r de m uz eu " Tzi gar a-Sa mur caş le-a dobîndit încă di n copilărie, în casa părintească, într-un contact direct şi pre lungit cu relicvede f amil ie . Dar numai pasiunea disciplinată de o temeinică pregătire teoretică şi de o practică conştient şi serios parcursă avea să-1 situeze pr intre

muzeografi i de f r u n t e ai ţării. In sensul acesta se poate spune, cu dreptcuvînt, că d intre toţi cei ce au activat în f r o n t u l muzeograf iei româneştide-a lungul a n i lor 1900—1940, Tzigara-Samurcaş a fost s ingurul carea dispus într-adevăr de o specialitate — în sensul profund şi strict laobiect al noţiunii —, aceasta f i i n d rodul unor acumulări de tinereţe precisdir i ja te şi perseverent întreţinute 2 .

încă student la Universi ta tea d i n Bucureşti , a fost n u m i t de GrigoreTocil escu, în 1892, la recom andarea l u i Odobescu, „cu sto de-p rep ara tor "la Muzeul Naţional de Antichităţi. La Munchen, urmînd cursuri de specializare în istoria artei antice, a făcut, în acelaşi t i m p , practică în muzeuldin capitala Bavariei . La universitatea din Berlin, apoi, audiind, între

altele ş i prelegeri le lui Adolf Furtwăngler, a întreţinut mai departe contactul nemijlocit cu muzeele, unde a avut „de studiat şi de clasat piese încă nedescrise în cataloage". In vacanţe, a cercetat muzeele de antichităţişi de artă d in Danemarc a şi di n pen insu la Scandinavă, di n Fr anţ a şiI ta l ia . După ce, la Ber l in , în 1896, şi-a luat doctoratul în istoria artelor,reveni t în ţară, acti vitat ea lu i Tzig ara- Sam urc aş s-a desfăşurat, ovreme, tot la Muzeul Naţional de Antichităţi. Din nou peste hotare, ca„asistent v o l u n t a r " pe lîngă „Direcţia Generală a Muzeelor Regale" dinB er l i n , i ar ma i pe urm ă în Franţ a, în prea jma l u i Salom on Reinach,directorul muzeului d in St . Germai n-en -Lay e sau la Ecole des Beaux-Arts , experienţa sa în domeniul muzeografiei s-a consolidat tot mai multşi s-a extins mereu.

Perioada studii lor , a acumulări lor juvenile f i i n d , p r i n 1899 încheiată,a fost f iresc că Tzigara-Samurcaş — hotărît să-şi valorifice pregătirea,să-şi consolideze şi să-şi afirme p r o f i l u l dobîndit — şi-a ales ca domeniupr incipa l de activitate muzeografia. De la data menţionată şi pînă cătresfîrşitul vieţii sale (a decedat în 1954) a fost şi a rămas un ver itabil„om de muzeu", un remarcabil cercetător, metodist şi animator pe acesttărim — in ciuda faptu lu i că, în răstimpuri, a ocupat şi alte funcţii şi arăspuns şi altor îndatoriri (a fost profesor de istoria artelor la Şcoalade A r t e Frumoase di n capitala ţării şi la Unive rsităţile d i n Cernă uţi şiBucureşti , d irec tor al Fundaţiei c ultu rale „Carol I " , a fost , p r i n deceniulal patrulea, şi senator etc.).

Preludiată de o participare nemijlocită şi eficientă la organizareasecţiilor de artă ale Expoziţiei j u b i l i a r e din 1906, activitatea de muzeograf a lu i A l exa n d r u Tzigara-Samurcaş îşi are, de fapt, începutul înacelaşi an, odată cu numirea sa ca director al „Muzeului de etnografie,de artă naţională, artă decorativă şi industrială" din Bucureşti.

Munca desfăşurată aici t imp de cîteva decenii — efemer întreruptănumai de preocupările sale, tot pe tărîmul muzeografiei, de inspector

1 A l . T z i g a r a - S a m u r c a ş , Muzeografie românească, Buc ur eşt i, 1936, p. X I I I .2 Datele biografice consemnate în continuare sînt extrase din prefaţa volu

m u l u i menţionat în nota precedentă .

www.mnir.ro



A L T Z I G A R A - S A M U R C A Ş , M U Z E O G R A F 175

general al muzeelor în Mi n i s t e r u l Instrucţiunii — a constituit , în chipevident, o identif icare a existenţei acestui om cu fiinţa, necesităţile şiprogramul instituţiei pe care a condus-o.

E f o r t u r i l e sale insistente şi neobosite pentru obţinerea fondurilornecesare cons tru ir i i edif ic iului muzeului, pentru organizarea colecţiiloracestuia şi pentru asigurarea condiţiilor necesare desfăşurării unei a c t i v i

tăţi specifice instituţiei, trecute — cu bună ştiinţă — din cabinetele şiarhivele unor ministere în presa t i m p u l u i , au avut ecou în opinia publicăşi au dezvăluit — deseori pregnant — insuficienţe serioase în politicaculturală a claselor dominante. Art icole ca „Muzeul nostru naţ ional" 3 ,„Vremuri de grea î ncerca re" 4 , „Sîntem vrednic i de un muzeu naţional? ' " ,„Muzeul de Artă Naţională şi bugetul s t a t u lu i " 6 , „Tragedia Muzeului deArtă naţională" 7 sau broşura „Muzeul neamului rom âne sc. Ce a fost ;ce este ; ce ar t rebui să f ie" 8 au fost şi rămîn în această privinţă semni f i cative. Cînd, în 1936, Tzigara-Samurcaş avea să adune în vo lum 9 o partedi n cele scrise de el de-a lungul carierei de marcant s lu j i tor al muzeelor,paginile consacrate e for tur i lor sale pentru progresul instituţiei pe care

a susţinut-o aveau să fie reunite într-un capitol in t i tu la t semnif icativ —şi cu îndreptăţire, spunem noi, azi. — „Lupta pentru Muzeul Naţional".Este ob l iga tor iu să se consemne şi faptul că. nu o dată, în pledoariilesale p e n t r u cauza Muzeului de Artă Naţională, Tzigara-Samurcaş şi-adepăşit chiar, întrucîtva, condiţia sa de clasă, stigmatizînd practicile p o l i t i c i i f inanciare a guvernelor, pe u n i i reprezentanţi de vază ai claselor s tă -pînitoare, denunţînd indiferenţa cercurilor dir iguitoare faţă de muzee 1 0 .

Evoluind în condiţii puţin prielnice — e for tur i le pentru r idicareaedif ic iului , pentru creşterea şi organizarea tematică a colecţiilor şi pentrudesfăşurarea unei activităţi ştiinţif ice şi cu ltu ral -ed uc ati ve au coincis cuanii celor două războaie mondiale , cu v r e m u r i de criză economică, cuperioada de restrîngere a libertăţilor democratice şi de creştere a pericol u l u i fascist — Muzeul de Artă Naţională şi-a putut totuşi u r m a existenţaşi a f i rma p r o f i l u l său, nu în neînsemnată măsură datorită contribuţieil u i A l . Tz igara-Samurcaş , activ i tă ţ i i sale energice şi susţinute. Prestigiul instituţiei avea să se consolideze an de an, f i i n d dovedit, între altele,şi de numeroase manifestări expoziţionale pe plan internaţional, în organizarea cărora conducătorul Muzeului de Artă Naţională a avut întotdeauna r o l u l decisiv. Au fost considerate, în primele p a t r u decenii aleveacului, evenimente muzeografice de prest igiu expoziţiile de artă populară românească organizate la B er l i n (în 1909), la Amsterdam şi Viena

3 Ci . „ V ia ţa Ro m â ne a s că " , iunie, 1906, extras.4

Cf . Muzeografie românească, p. 63 şi u rm .5 Ibidem, p. 53 şi u rm .Ibidem, p. 89 şi ur m.

7 Ibidem, p. 103 şi ur m.μ Ap ăr ut ă în ed. „Min erva ", 1908 ; incl usă în voi. Muzeografi e românească.

'-' Cf. nota 1.1 0 „Mai oropsite, dintre toate instituţiile noastre de cultură sînt muzeele. . ."

scria în 1910 ((Muzeografi e românească, p. 103). „P e cîn d toate celelalte ţări se fălesccu muzeele lor. ale noastre l încezesc aproape în acelaş hal în care se aflau înaintede război", nota în 1934 (ibidem, p. 139). In volumul citat se găsesc multe altereflecţi i asemănătoare sau a tacuri l a adresa unor miniştr i a i instrucţiunii , f i n a n ţe lor etc.

www.mnir.ro




(în 1910), la Roma (în 1911), Munchen ( în 1912), Paris (în 1925 şi 1927),la Barcelona (în 1929), la Hels inki, Olso şi Bruxelles (în 1935).

întreprinsă de pe poziţii le ideologiei marxiste, ale c u l t u r i i noastresocialiste, retrospectarea activităţii desfăşurate de A l . Tzig ara- Sam urca ş,ca animator şi conducător al Muzeului de Artă Naţională, surprindedesigur, alături de contribuţia sa remarcabilă în c t i torirea, organizarea şi

evoluţia acestei instituţii, şi aspecte, reacţii sau a t i tudini evident i n f l u e n ţate de concepţiile sale f ilozofice sau estetice, ori reflectînd poziţia sade clasă. O limită a gîndirii şi activităţii sale a constituit-o neîndoielnicfaptul că, în e for tur i le ce se depuneau, p r i n deceniile întîiul şi al doileaale secolului, pentru a se defini p r o f i l u l ş i s tructura unui Muzeu Naţionalal României — ca instituţie unică, centrală, evocînd t recutu l ţării noastre— Tzigara-Samurcaş a înţeles şi a acţionat — şi el — consecvent îndirecţia unei prezentări, a unei ilustrări muzeistice ce trebuia doar să„oglindească în mod demn t recutu l artistic şi cu l tura l a l poporuluirom âne sc" " . eludîndu-se astfel evocarea istorică, a evoluţiei economiceşi sociale, a tradiţiilor de luptă pentru dreptate socială şi eliberare naţio

nală duse de-a lungul t impurilor de poporul nostru. De asemenea, celuicare a fost, în fapt , n u numai „sufletul" instituţiei pe care a condus-o,dar. în chip firesc şi necesar, şi „creierul" ei, i se poate reproşa şi faptulde a fi fost adeptul şi real izatorul unor prezentări muzeale v i z i b i l caracterizate de obiectivism. Fotograf i i le înfăţiş ind imaginile, de ansamblu saudetaliate, ale uno r săli d i i Muzeul de Artă Naţională dovedesc cu prisosinţă o atare realitate, izvorîtă desigur din convingerea lui Tgizara-Samurcaş că „obiectele de muzeu expuse vorbesc direct şi, după gradulde cultură şi de sensibilitate al p r i v i t o r u l u i , evocă imagini le cele maid i f e r i t e " sau din credinţa că muzeul oferă „realitatea chiar, iar nu oin terpretare a ei p r i n dascăli sau p r i n cărţ i " 1 2 . I n f ine, se cuvine să fierelevat şi faptul că activitatea cultural-educativă desfăşurată de Tzigara-

Samurcaş la Muzeul de Artă Naţională din Bucureşti, departe de acuprinde mase largi ale publicului , s-a aflat mereu restrînsă în mediulprotipendadei bucureştene. f i i n d în acelaşi t imp limitată şi p r i n caracterşi conţinut, datorită pa trona ju lu i , adesea solicitat şi obţinut, al unorreprezentanţi ai monarhie i 1 3 . Relevînd astfel de carenţe şi l imite aleactivităţii de muzeog raf desfăşurate de A l . Tzig ara- Samu rcaş , este însăobl iga tor iu să se constate şi să se sublinieze că ele nu au fost de naturăsă anihileze numeroasele împliniri — aspecte pe deplin pozitive — ce i secuvin atribuite.

•

Complinindu-şi activitatea sa practică pe tărîmul muzeografiei cupreocupări teoretice, acţionînd adesea „în scris" pentru cauza instituţieipe care a condus-o, Tzig ara -Sam urc aş şi-a făcut cunoscută, chiar dacănu în chip elaborat, amplu desfăşurat, ci. mai degrabă disparatşi ocazional, concepţia sa cu p r i v i r e la r o l u l muzeului ca aşezămînt decultură, despre c r i ter i i le şi ştiinţa organizării muzeului, în legătură cu

1 1 Ibidem, p. 59.1 2 Ibidem, p. 103.'- Ί î n afara unor acţ iuni sau manifestări organizate cu patrona jul membrilor

familie i regale, e semnificativă mai ales activitatea a ş a - n u m i t e i Soci etăţi „Domni ţaMa r i a " , afl ată sub prote cţia , solici tată, a reginei Eli sabe ta.

www.mnir.ro




plural i tatea şi complexitatea activităţii muzeale. Exegeza moştenirii saleculturale descoperă astfel unul din capitolele cele mai însemnate aleoperei şi activităţii acestui remarcabil muzeograf — opini i , idei şi convingeri ce îşi păstrează şi astăzi, în bună măsură, nealterată valoarea.

I n t r - o vreme în care muzeografia românească era încă dominată des p i r i t u l l imitat anticvaric. Tzigara-Samurcaş are mer i tul incontestabil

de a fi înţeles că muzeele trebuie să-şi depăşească r o l u l lor restrîns şistatic de depozitare şi conservatoare de valori , ele avînd să constituie cudeosebire un factor activ şi eficient în f r o n t u l c u l t u r i i naţionale. Sesizîndcu luciditate că „muzeele moderne t i n d să devină organisme cît ma i v i i ,avînd un rol din ce în ce mai important în educaţia popoarelor" 1 4 , el apledat cu energie şi talent pentru af irmarea funcţiei instructiv-educativea muzeelor româneşti. I-a fost întotdeauna ostil muzeul conceput ca „unsimplu hambar în care se adăpostesc obiectele de ploaie" 1 5 şi, în chiprepetat, a dezvoltat în scrierile sale ideea că muzeul este u n instrumentde formare a conştiinţei, de educare culturală, naţională. Despre muzeelede artă, Tzigara-Samurcaş a f i rma clar şi categoric că scopul lor este„de a forma gustul art ist ic al p u b l i c u l u i " 1 6 . Rolu l unităţilor muzeale cup r o f i l de istorie era la fel definit , subl iniin du-se valenţele educative: „Prinpunerea în evidenţă a sforţărilor seculare ale umanităţii şi a valoareicontinuităţii şi a tradiţiei, cît şi p r i n dezvăluirea t recutu lu i local, muzeeleexaltă şi cultivă chiar sentimentul naţional". De existenţa şi activitateamuzeelor — a f i rma Tzigara-Samurcaş — „este legată nu numai cunoştinţa mai amănunţită a ţării , dar şi conştiinţa naţională" 1 7 . Adînc convinsde importanţa muzeelor ca factor de educare patriotică. Tzigara-Samurcaş a n u t r i t în acelaşi t imp şi credinţa că aceste instituţii pot acţiona deasemenea în s p i r i t u l apropier i i şi cunoaşterii reciproce între naţiuni.A f i r m a aşadar că „marile muzee mai întreţin şi o atmosferă de sintezăinternaţională, p r i n etalarea în domeniul universal al artei , a diverselor

stări de s p i r i t şi de sentimente, care apropie chiar şi pe cei mai dezbinaţipolit iceşte" l 8 . Mai categoric încă a f i rma această convingere cînd scriacă „nu numai sen tim ent ul naţional, ci chiar înfrăţirea între neamuridifer i te poate fi înlesnită p r i n muzee" l 9 .

Cu o asemenea concepţie despre funcţiile instituţiilor muzeale, m i l i -t i n d neostenit pentru r o l u l lor în permanenţă activ, apare firesc de ceTzigara-Samurcaş a p r i v i t întotdeauna muzeul numai şi numai într-ostrînsă şi obligatorie relaţie cu publicul . „Un muzeu... de care publ icul sedezinteresează nu are raţiune de a exista. Sau, în cel mai bun caz, el sereduce la un fel de c i m i t i r în care se îngroapă unele obiecte m a i multsau mai puţin interesante" 2 0 . Formulată p r i n 1910 întocmai ca o sentinţă,

această convingere 1-a călăuzit necontenit în activitatea sa de muzeograf,lărgindu-i cîmpul preocupărilor şi împlinirilor sale, în pofida u nor l imite,

i'« Muzeografie rom ân ea sc ă, p. 233.1 5 Ibidem, p. 30.1 0 A l . T z i g a r a - S a m u r c a ş , Arta muzeală, extras din „Convorbiri literare", nov.-

dec., 1932, p.l.1 7 I de m , Rostul muzeului nostru naţional, extras din „Convo rbiri lite rare",

ian. 1934, p. 2.) R Cf . A r t a muzeală, p. 2.10 Muzeografie românească, p. 104.2 0 Ibidem, p. 63.

www.mnir.ro




ca cele semnalate, izvorîte din aderarea l u i Tzigara-Samurcaş la p o l i tica culturală a monarhie i şi a claselor dominante.

P r o f u n d ataşat cauzei şi problematic i i mu zeel or di n ţara sa,Tzigara-Samurcaş are ş i m e r i t u l de a f i înţele s că aceste instituţii t r e buie să corespundă organic — p r i n conţinut, organizare, orientare şiact iv i tate — s t ructur i lor culturale şi naţionale p r o p r i i poporului român.

De pe o atare poziţie preciza că „fiecare ţară îşi are nevoile sale speciale,şi muzeele fiecărui popor sau oraş trebuie să corespundă cerinţelor deosebite, care singure trebuie să fixeze caracterul instituţiei ce se plănu-i e ş t e " 2 1 . In aceeaşi direcţie, se cere de asemenea remarcat faptul căTzigara-Samurcaş — atent la s tadiul şi direcţiile evoluţiei culturaleale României din pr ima jumătate a veacului — a înţeles şi necesitateaorganizării pe întreg cupr insul ţării a unei veritabile reţele de unităţimuzeale. Conducător al Muzeului de Artă Naţională din Capitală, porneade la ideea, pe deplin justă, confirmată de realităţi, că această instituţie„nu poate singură să aibă înrîurire asupra întregii ţări" 2 2 . A fost deaceea un susţinător — adeseori p r i n propr ia- i act ivitate — al c t i t o r i r i i şi

afirm ării u no r muzee di n Bucu reşti sau di n provincie, participînd la organizarea Muzeulu i M i l i t a r Central , lansînd ideea înf i inţări i unui muzeu deistorie la Tîrgovişte, pledînd pentru organizarea muzeului d in Constanţa e tc . 2 3 .

Şi cu p r i v i r e la ştiinţa şi practica organizării propriu-zise a unuimuzeu se regăsesc în scrieri l e lu i Tzigara -Samur caş idei şi op in i i , care,iarăşi, îşi păstrează actualitatea. Rod al contactelor cu numeroase înfăpt u i r i pe plan internaţional sau produs al unei v i z i u n i moderne proiectate

în domeniul muzeografiei, ele au pref igurat o concepţie ce apărea evident înnoitoare în con tex tu l realităţii noastre de atunci . Un punct de vedere judicios promova, de pildă. Tzigara-Samurcaş în legătură cu construcţia edif ic iului destinat muzeului, susţinînd necesitatea subordonării struct u r i l o r arhitecturale ş i a materialelor de construcţie scopului instituţiei şicolecţiilor sa l e 2 4 . Constituirea selectivă a patr imoniului muzeal şi ordonarea colecţiilor pe baza u nor c r i te r i i tematice clare şi ferme — este oaltă idee ce răzbate din scrierile acestui remarcabil muzeograf 2 5 , şi alcărui caracter s t imula tor iu este lesne să fi e azi desluşi t, de îndat ă ce seare in vedere s tadiul precumpănitor anticvaric în care se găseau o rgani zate m u l t e muzee româneşti de la începutul acestui veac, între carechiar Muzeul Naţional de Antichităţ i din Bucureşti 2 6 .

Considerînd fondul de valori , colecţiile, drept factor decisiv în organizarea unui muzeu, pentru d e f in i rea p r o f i l u l u i acestuia, Tz igara-Samurcaş a susţinut în consecinţă ideea necesităţii unei permanente

2 1 A l . T z i g a r a - S a m u r c a ş , Muzeul nostru naţional în lumina conferinţei muzeo

grafice din Madrid, extras din „Convorbiri l i terare" , nov.-dec., 1934, p. 3.2 2 Muzeografie românească, p. 218.1 1 In 1906 s cri a : „Cred, din cont ră, că înfiin ţîndu- se cît m ai multe muzee

locale, cu atît mai sigur se scapă de peire numeroase obiecte ce totuşi nu intrăastăzi în Muzeul din Bucureşti" , (ibidem, p. 14).

2 ί Iibdem, p. 32, 34.2"> Ibidem, p. 220, 227.- fi în deosebi în primul deceniu, T z i g a r a - S a m u r c a ş a criticat aspru şi repetat

organizarea c u totul defectuoasă a săli lor Muzeului Naţional de Antichităţi , apreci ind că acolo, o „mai mare babilonie nu se poate...", (ibidem, p. 6).

www.mnir.ro




activităţi de sporire a patr imoniului muzeal. Cînd în 1910 se referea laaceasta într-un art icol publicat în „Convorbiri l i terare" , el lansa u nvibrant apel p e n t r u depistarea şi recoltarea mărturiilor t recutului , con-chizînd : „Colecţionarea fără preget, aceasta trebuie să fie lozinca tuturorcelor ce-şi dau seama de însemnătatea culturală a muzeelor româneşti" 2 1 .

Astfel p r i v i t e colecţiile — ca substanţă de bază, germinatoare pent ru formarea şi dezvoltarea unui muzeu — i-a fost lesne lu i Tzigara-Samurcaş să ajungă pe această cale şi la conceperea muzeulu i ca organismdinamic, în perpetuă pr imenire şi transformare, atît sub raport spaţial(el a introdus în muzeografia românească, împreună cu arhitectulN. Ghica-Budeşti , p r inc ip iu l spaţiului expoziţional mobil , modif icabilp r in elemente constructive detaşabile sau glisante) 2 8 . cît şi din punctulde vedere al conţinutului, al fondulu i de exponate. Un muzeu — af irmade aceea Tzigara-Samurcaş — „niciodată nu se poate spune că esteterminat , căci veşnic se vor găsi exemplare noi mai interesante sau demnede a completa seriile existente" 2 9 .

Selectînd şi preluînd ceea ce este valoros în gîndirea muzeograficăa lu i A l . Tzigara -Samur caş, am considerat însă, d in capul locului căeste obligator iu, să se extirpe din opera sa acele idei sau op in i i ce aureflectat o concepţie filozofică idealistă ori poziţia unui om de culturăa cărui activitate s-a vo i t acordată cu interesele şi ţelurile claselor suprapuse — purificîndu-se astfel moştenirea lăsată de u n u l din cei mai deseamă muzeografi români. In sensul acesta, se poate, de pildă, consemnacă , p r iv i tor la relaţia : tematică de idei — fond de exponate — materialauxi l iar , Tz igara-Samurcaş , t r ib u t a r obiect ivismului burghez, pare sănu f i înţeles necesitatea compl in ir i i şi ech i l ibrului judicios între acestetrei componente ale prezentării muzeale, acordînd de aceea — după cumrezultă din scrierile sale şi din cele înfăptuite la Muzeul de Artă Naţională, un rol forţat p r i o r i t a r obiectelor originale din pa tr imoniu . îndeosebi

în să se cere subl in iat ceea ce credem a constitui principala carenţă dingîndirea şi activit atea muzeistică a lu i Tzig ara -Sam urc aş : rosturi le şidirecţiile pe care înţelegea el să le acorde educaţiei întreprinsă pr inmuzeu. Pe deplin convins de disponibilităţile instructiv-educative alemuzeului şi de f a p t u l că această instituţie îşi afirmă cu eficienţă ro lulnumai într-o strînsă şi continuă relaţie cu publ icul — el a avut în vedereşi a acceptat cu deosebire acea educaţie a mulţimii ce se dovedea, măcarparţial, subordonată po l i t i c i i culturale a claselor dominante . Semnif icativă în această privinţă apare alăturarea pe care Tzigara-Samurcaş orealiza în chip repetat între muzeu şi biserică, apreciind că ambele ins t i tuţii au funcţii şi atribuţii similare în domeniul formării p u b l i c u l u i 3 0 .Cu pr iv ire la acest domeniu, deşi era convins de necesitatea unei educaţii

în sens s trict intelectual , nu u i ta însă să accentuieze r o l u l muzeelor de

2 7 Ibidem, p. 220.2 8 Ibidem, p. 33.2 9 Ibidem, p. 64.3 0 A l . T z i g a r a - S a m u r c a ş , Tragedia M uzeului de Ar tă Naţional ă, extras din

„Convorbiri literare", aprilie. 1930, p. 1 şi urm.

www.mnir.ro




„îmblînzire a popoarelor, p r i n înălţarea lor suf letească" 3 1 . I n f ine, caracterist ic apare şi faptul că, la un an după mari le răscoale ţărăneşti din1907, preocupat şi el de îndreptarea lucrur i lor şi închipuindu-şi că s-arputea reduce (?!) „prăpastia ce s-a dovedit că desparte clasele noastresociale", Tzigara-Samurcaş preconiza nu atît o reformă agrară (deoarece— a f i r m a el, subiectiv şi tendenţios — „Pămînt i s-a mai dat ţăranului"),

cît îndeosebi acţiuni energice pentru educarea morală a celor exploataţi,menite (iarăşi) să „îmblînzească s u f le t u l " acestora, să insufle ceva „sfînt în cugetul l o r " 3 2 .

Dar, din nou : sesizînd ceea ce se dovedeşte a fi const i tui t l imiteale gîndirii şi activităţii l u i Tzig ara- Sam urc aş — dete rmi nat e de formaţia sa ideologică, de poziţia pe care a deţinut-o în s t ructura de clasăa societăţii în care a trăit — e necesar să se repete şi să se sublinieze şiacum că nu atare aspecte definesc esenţial existenţa şi opera sa, ci, d i m potrivă, ideile şi pr inc ipi i le înnoitoare promovate în domeniul teorieimuzeale şi înfăptuirile sale incontestabile ca pract ician, acestea a f i r -mîndu-se — altădată şi dăinuind şi astăzi — ca o substanţială c o n t r i

buţie la progresul muzeograf iei româneşti din pr ima jumătate a veaculuinostru.Paginile de faţă au fost scrise cu convingerea că preluarea a ceea ce

este valoros în moştenirea culturală lăsată de Al. Tzigara-Samurcaşeste ut i lă progresului înregistrat de mişcarea muzeistică contemporanăd in ţara noastră. Totodată, cele consemnate de noi vor să fie şi un

îndemn către o cunoaştere m a i aprofundată a operei şi activităţii acestuivrednic s lu j i tor al muzeelor din România, amplificîndu-se ceea ce aicise dovedeşte a fi numai schiţat, doar semnalat.

A L . T Z I G A R A - S A M U R C A Ş , M U S É O G R A P H E

— Résumé —

A l . T z ig a r a -Sa m ur ca ş a dé plo y é pendant l a première moitié de notre siècle

une laborieuse activité d'ethnographe, historien d'art et muséol ogue. L a partie im pé

rissable de l 'héritage culturel laissé par lui se retrouve en mesure p r é po ndé r a nte

dans le domaine de la muséographie, ses plus importantes réalisations étant liées

à l 'activité de directeur du Musée d'Art National et d'inspecteur général des muséesdans le cadre du Ministère de l 'Instruction.

Remarcables ont été les efforts de A l . T z i g a r a - S a m u r c a ş pour construire

l 'édifice, former et organiser les collections du Musée d'Art, vérifiés par des articles

et des écrits tels que : „Not re Musée Nat ion al" , „Musé e Nat iona l d'Ar t et budget

de l 'Etat" , „Tragédie du Musée National d'Art" , „Musée du peuple roumain", „Ce

qu'il a été, ce qu'il est, ce qu'il devrait être" etc. Des mérites très spéciaux a eu

aussi A l . Tzi gar a-S amu rca ş en l 'organisation d'expositions d'art popula ire r ouma in

3 1 Muzeografia românească, p. 104, 241 şi pa ss im .3 2 Ibidem, p. 53—54.

www.mnir.ro



A L T Z I G A R A - S A M UR C A Ş , M U Z E O G R A F 181

à Ber l in (1909), à A m s t e r d a m et V i e n n e (en 1919), à R o m e (en 1911), à P a r i s (en

1925 et 1927), à Hels inki , Oslo et B r u x e l l e s (en 1935).

E n combinant l 'activité pratique dans le domaine de la muséologie avec ses

préoccupat ions théoriques , T z i g a r a - S a m u r c a ş a prom u de s idées et des principes

régénérateurs pour son temps : affi rmation d u rôle de facteur actif et efficient du

musée dans le front de la culture nationale et internat ionale ; plaidoyer pour l a

permanence de la relat ion musée — publ i c ; accord de la s t ructure et du prof i l duréseau d'unités muséales avec le s réal i tés et le c arac t ère s péc i f i que de chaque

nation ; applicat ion des principes modernes du domaine de la science aussi à la

prat ique de l 'organisation proprement-dite d 'un mu sée (besoin de subordonner les

structures architecturales et les m a t é r i a u x de construction au but de l ' institution

et de ses collections ; constitution sélecti ve du patrimoine et assemblage des

collections en se basant sur des c r i tères thématiques c lairs et fermes ; introduction

dans l a musé ogra phie roumaine, avec l 'archi tecte N . G hi ka- Budeş t i , d u principe

de l'espace d'exposition mobile, pouvant êt re modifie par des é l ém ent s de con

struct ion séparables ou glissants) .

E n l 'activité pratique et t héoret i que de Al . T z i g a r a - S a m u r c a ş on surprend

quand m ê m e de s l imites aussi , des erreurs expl icables par son appartenance de

classe, par son adhésion à l a politique culturelle promue par la m onarc hi e et par

les milieux dirigeants de l 'Etat.

www.mnir.ro



184 E D I T H V A L E R I A I O N E S C U

tori lor (spori de ciuperci, ouă de insecte etc.) ; pe de altă parte, p a r t i culele organice din componenţa p ra fu lu i servesc microorganismelor casurse de hrană.

O altă cale de pătrund ere a agenţilor b iolo gic i în muz eu o con stituie v iz i ta tor i i ce pot aduce pe hainele şi încălţămintea lor diferiţibiodeterioratori .

Obiectele nou achiziţionate, introduse fără o prealabilă examinareşi dez infe cţie în săli le de exp ozi ţie sau în depo zite, în tr e cele lalte obiecte,pot f i purtătoare de agenţi biologici chiar fără să prezinte simptomeevidente de biodeteriorare.

P e n t ru ca bio de te rio rat or ii să se dezvo lte şi p r i n aceasta să-şiexercite procesul lor d is truct iv de degradare a obiectelor, este necesarca ei să întîlnească condiţii favorabile de viaţă. Mucegaiurile necesităpentru dezvoltarea lor temp era tur i cuprinse între 24—30°C , concomitentcu um idi tat e relat ivă mai mare de 70%. Insectele sînt destul de puţinpretenţioase la condiţiile de mediu. Pen tru aceş ti b io deter iorato ri tem peratura optimă se află cuprinsă între 20—30°C, dar cu l imite de toleranţă m u l t m a i largi : de la —5 la i 40°C , iar um idi tat ea relativă necesară dezvoltării lor se află cuprinsă între 45—85%. O condiţie favorabilăatît pentru d ezvoltarea muc ega iur ilo r, cît şi a insectelor o cons tituiel ipsa ventilaţiei. Spaţiile de depozitare închise, neventilate, în care t e m peratura ş i umiditatea aeru lu i se menţin la n ive l v a lor i c r idicat , creeazăpremise favorabile dezvoltări i fenomenului de biodeteriorare.

S î n t supuse biodeteriorării în special obiectele de natură organică.S-a constatat insă că există o serie întreagă de microorganisme capabilesă-şi satisfacă nev oile de hrană şi di n elementele compone nte ale stru ct u r i i anorganice a unor obiecte de mu zeu ; s-au desco perit astfel bac te riibiodeterioratoare ale pietrei şi meta lu lu i , precum şi ciuperci deteriora-toare ale p ietrei . Marile posibilităţi de adaptare ale bio det er io rat or ilo rla cele mai variate condiţii de mediu şi la cele m a i d i fer i te surse dehrană, surse de hran ă ce pot f i con stit uite di n elementele componenteale obiectelor, explică degradarea obiectelor de muzeu sub acţiuneaagenţilor b iol og ici şi cons tituie un per ico l perm anen t al deteriorăriiacestora.

Acţiun ea bio det eri or ato ril or asupra obiectelor se manifestă diferit în funcţie de intensitatea a tacului şi constă f ie în unele degradări cromatice superf iciale, f ie în transformări profunde în structura substratur i l o r obiectelor atacate.

Bacteriile sub formă de spori sînt răspîndite cu uşurinţă şi rapiditate de către curenţi i de aer. A jun se pe suprafaţa obi ect ulu i, în mo me nt ul

în care găsesc condiţii de viaţă ce corespund nevoilor lor se dezvoltă,degradînd materialul pe care au fost depuse.Bacteriile pot deteriora atît obiecte de natură organică — textile,

piele, pergament, hîrtie —, cît şi obiecte de nat ură anorgan ică —piatră, metal.

Pe pergament şi hîrtie, atacul bacterian se prezintă sub forma alterări i su bstr atu lui ş i apariţiei un or pete d i fer i t colorate.

Piesele te xti le, ţesute di n fi br e de natură vegetală (bumbac, in,cinepă) sînt supuse acţiunii bacteriilor ce descompun celuloza din componenţa lor. Pe suprafaţa ţesăturii apar d i fer i te pete, iar rezistenţa

www.mnir.ro



•see Hsiayif d e i u î u . I . \ 1er

paşa, care antuliï. < c inν ? IL

h, şi care, dendu-se u «

utorisatù η Acesta afi;F'3, ocum şi stric ' ci usa ca

i· *

i

A t a c de m u c e g a i pe h î r t i e de z iar .

i

*t » ·*·· ' * , Ί * 1 * * .

As pec t micr o s co pic a l c i u p e r c i i A s p e r g i l l u s n i g e r V . T iegh .

www.mnir.ro



www.mnir.ro



B I O D E T E R I O R A R E A O B I E C T E L O R I N M U Z E E 185

mecanică a fibrelor scade considerabil ca urmare a procesului de degradare baeteriană. Acţiunea acestor microorganisme asupra textilelor estefavorizată de prezenţa unor substanţe organice (amidon etc.) provenitedin operaţiile de finisare a obiectelor, substanţe ce constituie surse dehrană pentru bacterii.

Obiectele din piele sînt atacate de bacterii ce degradează colagenul

din structura acesteia, creînd premise favorabile pentru dezvoltarea u l t e rioară a ciupercilor biodeterioratoare.

Piatra poate fi deteriorată de unele bacterii, ce oxidează amoniaculdin aer, transformindu-1 în acid azotos şi acid azotic, substanţe ce exercită acţiune corodantă asupra pietrei , mai ales asupra celei calcaroase.

Metalele pot fi şi ele supuse acţiunii deterioratoare a bacteriilor.Există unele bacterii ce au ca produse finale de metabolism anumitesubstanţe chimice — hidrogen sulfurat, acid sulfuric şi diferiţi alţi acizi,ce se depun la suprafaţa meta lului , corodîndu-1. Bacteriile se pot aglomera în colonii uriaşe pe suprafaţa obiectelor de metal, creînd adevărate micropile electrochimice ; coroziunea biologică este dublată de coro

ziune electrochimică, metalul f i i n d supus unei deteriorări fizico-chimice.O categorie importantă a biodete rior ator ilor o constituie ciupercile, iar d in tre ele, pe obiecte de muzeu se întîlnesc cele cunoscute subdenumirea generală de „mucegaiuri". Ciupercile sînt lipsite de pigmentt rof ic şi deci incapabile de a face sinteza substanţelor nut r i t ive . Dinaceastă cauză, pentru a se dezvolta, ciupercile au nevoie de un substratn u t r i t i v organic, substrat ce poate fi constituit în anumite împrejurăride structura organică a unor obiecte muzeale : hîrtie, pergament, textile,lemn. piele. Ciupercile produc alterări fizice substraturilor pe care leatacă — f r iabi l i ta te . pierderea elasticităţii, di min uar ea rezistenţei la

îndoire, pulverizarea sau dezi nt egrarea m a t e r i a l u l u i pe care se dezvoltă.Pe hîrtie şi pergament mucegaiur i le se dezvoltă sub f or ma u nor

creşteri, de culori diferite , de aspect pislos sau prăfos, alcătuite din f i l a mentele ciupe rci i. In majoritat ea cazurilor, la locul de atac hîrtia sepătează ; petele sînt d i fer i t colorate în funcţie de ciuperca care le-aprodus ; pete galbene sau cafenii (As per gil lus sp.), roşii (Pénic illi um sp.),negre ( Al te rn ar ia sp., Clad ospor ium sp., Stac hybot ris sp.), roz- cafe nii(Fusar ium sp.). A t a c u l de Chaetomium sp. îşi manifestă apariţia subf o r ma unor îngrămădiri de mic i punctişoare negre, constituite din p e r i -teciile ciupercii.

Infectarea unei cărţi poate fi declanşată atît de sporii preexistenţi în materialele di n care aceasta a fost confecţionată, cit şi de spori i deciuperci din aerul şi p ra fu l atmosferic. Unele ciuperci atacă substanţele

de incolare, altele preferă cleiurile de legătorie, iar altele fibrele deceluloză ale hîrtiei. Distrugerea materialelor de incolare face ca hîrtiasă devină poroasă şi deosebit de friabilă în locurile de atac.

Textilele atacate de ciup erc i îşi modifică culoarea fi br el or ; seproduce procesul cunoscut sub numele de mucegăire, ce are ca rezultatf ina l pătarea mater ia lului , i ar atunc i cînd nu se i nt er vi ne , ţesătura sedistruge.

Pielea reprezintă un substrat favorabil dezvoltării mucegaiurilor,care decolorează ma te ri al ul , acoperă ornamentaţii le şi, în f inal , producperforaţii.

www.mnir.ro



B I O D E T E R I O R A R E A O B I E C T E L O R I N M U Z E E 187

ale căror larve preferă ca hrană keratina f i r u l u i de lînă. Mol i i le producnumeroase perforaţi i texti lelor atacate, degradîndu-le grav.

P e n t ru evi tarea fen om en ulu i de biod eter iora re în muzee, o importanţă deosebită o prezintă prevenirea apariţ iei biodeterioratori lor pr inblocarea căilor de pătrundere şi crearea unor condiţii de microclimati m p r o p r i i dezvoltării acestora.

Orice obiect nou achiziţionat, înainte de a fi introdus între celelal te exponate, trebuie examinat pentru depistarea eventualelor atacuribiologice. Se recomandă ca în cadrul depozitelor să existe o încăperespecială, o cameră de carantină unde să se păstreze obiectele nou achiziţionate şi de unde numai după dezinfecţie să se introducă obiectul nou

între celelalte exponate sa u în colecţiile d i n depozite. T rebu ie dezinfectate toate obiectele, deoarece unele care aparent nu prezintă simptomede biodeteriorare, în realitate pot f i purtătoare de microorganisme. Insălile de expoziţie şi în depozite se recomandă a se face un control per i odic al stării de conservare a obiectelor pentru depistarea celora aflate

în cu rs u l procesului de degradare biologică. Obiectele depistate ca in fec

tate trebuie imediat izolate şi tratate cu substanţe fungicide sau insect icide, în funcţie de agentul biodeteriorator.O dezinfecţie generală a muzeului se recomandă la 4—5 ani odată.U n a lt mij loc de împiedicare a apariţ iei feno me nul ui de biodete

r iorare in muzee o constiuie crearea în sălile de expoziţii şi depozite aunui microc l ima t i m p r o p r i u dezvoltării agenţilor b iologici . Pr in as igurarea în săli a pa ra me tr ilo r de tempe ratur ă şi um id it at e relat ivă rec om andaţi de literatura de specialitate pentru conservarea patr imoniului muzeal( temperatura 18—20 + 2°C, um idi tat e relat ivă 50—6 0±5o / 0 ) se creeazăcondiţi i nefavo rabile dezvoltări i facto ri lo r bio dete rior ator i .

Măsurile care trebuie luate pentru evitarea apariţ iei fenomenuluibiodeteriorării obiectelor de muzeu se înscriu în contextul general al

normelor conservării corecte a patr imoniului muzeal. Aceste măsuri sepot realiza fie de personal calif icat în această muncă (biologi-conserva-tor i ) , f ie de către muzeografi desemnaţi în acest scop.

A S P E C T S O F B I O D E T E R I O R A T I O N O F M U S E U M O B J E C T S

— Abs trac t —

Th i s paper shows some aspects of the biodete riorati on phen omen on met w it hthe museum objects.

Biodeteriorating agents pertaining both to the vegetable kingdom and to theanimal kingdom may be met in the show rooms and in stores, the most widespreadbeing the fungi (moulds) and insects. The deteriorating biological agents mayenter the muse um through d ifferen t way s : wi th the atmosp heric dust, through theagency of the visi tores or wi th the ne wl y acq uir ed objects.

A r r i v i n g in the show rooms or in the storage spaces, the biodet eriorat ingagents cannot develop and exer t their destructive action on objects unless theyfind favourabile life conditions, conditions within which the ambient temperatureand relative moisture are playing a leading part.

www.mnir.ro



188 E D I T H V A L E R I A I O N E S C U

T he objects of organ ic natu re (paper, parc heme nt, wood, leather , textiles) areespecially subjected to biodeterioration, but the existence of a complete series ofmicro-organisms has been ascertained that are capable to attack stone and metal(inorganic objects).

Th e bacterial attack on paper, parchement, textile pieces, is appearing assubstratum alteration looking as various coloured spots.

F ung i are preferably attacking substrata of organic nature — paper, parchement, textiles, wood, leather, producing phy sica l and chemical alterations : variouscoloured spots appearing on the object surface, f r iabili ty , loss of elasticity, resistance reduction, pulverizing or disintegration of the material on w h i c h they aredeveloping.

A m o n g insects the damaging action of the caries is especially remarkable, asthese are xylophagous insects attacking wood, paper, and parchement and producingdegradations as galleries cut in the object mass, marked at the surface by theinsect entering orifices.

W i t h a v ie w to avoiding the biodeterioration phenomenon in museums, ofspecial importance is to prevent the appearance of the biodeteriorating agents bylocking the entering ways and by creating microclimate conditions that are i n a dequate to their development.

www.mnir.ro



N O T E ŞI C O M U N I C Ă R I

www.mnir.ro



C U PRIVIRE L A DATA ÎNTEMEIERII ORAŞULUI C A L L A T I S

de A U G U S T I N U L A N I C I

Sec. al VI I I - l ea î.e.n. marchează a doua mişcare de răspîndire agrecilor în Marea Mediterană ' . în cadrul deosebit de complex al acestei„roiri" , l i tora lu l septentrional şi vestic al Mării Negre este cunoscut degreci m a i t i r z i u decît celelalte ţinuturi unde ei întemeiaseră c o l o n i i 2 .

A t u n c i cînd este vorba de colonizarea Pontulu i Euxin , tradiţia l i t e rară antică, pe lîngă faptul că este săracă sau laconică, mai este ş i contradictorie 3 . Dacă His tr ia are o dată de întemeiere păstrată de un izvor

l i t erar A

, nu acelaşi lucru se poate spune despre Callatis. As t fe l , ca a celormai mul te colonii greceşti, data fundării oraşului este controversată. Pînăastăzi toate informaţiile literare, epigrafice, precum şi izvoarele arheologice referitoare la Callatis. nu sînt mai vechi de sec. al IV-lea î.e.n. A p r o x i m a t i v de pe la mi j locul aces tui secol, n i s-a t ra ns mi s o un ică scrie repăstrată sub numele lui Scylax din Carianda, care aminteşte numainumele C a l l a t i s u l u i 5 , fără nici un alt amănunt suplimentar. Herodot. carecunoscuse şi menţionase în is tor i i le sale oraşele de pe ţărmul nordic şivestic al Mării Negre, nu pomeneşte nimic despre Callatis. în ceea cepriveşte cele mai vechi inscripţii callatiene cunoscute pînă acum, ele

1

K. J . Beloch, Griechische Geschichtel

,12, p. 218 şi ur m. ; G . Gl ot z, Histoire grecque, I , Des origines aux guerres médiques, Pa ri s, 1925, p. 153—257 ; Gaet ano

de Sanctis, Storia de Greci dalle origini alla fine del V secolo2 , Fi re nz e, 1940.

p. 406—465 ; J . Berar d, L'expansion et la colonisation grecque jusqu'aux guerres

médiques, Pa ri s, 1960 ; H . Bengts on, Griechische Geschichte Mi in ch en , 1965,

p. 86—99.2 G. Glotz, op. cit., p. 153—257 ; J . B erar d, op. cit. ; D. M. Pippidi , în Din

istoria Dobrogei, I, Ed it . Ac ad . R. S. R., Bu cu re şt i, 1965, p. 145—149 ; C. Pre da ,

Callatis, Ed it . Mer idi ane , Bu cu re şt i, 1968, p. 6.3 D. M. Pippidi, op. cit., p. 147—148.

4 E u s e b i u s - H i e r o n y m u s , Chron., p. 95 b (cf. Fontes Historiae Dacoromaniae, I I ,

Bucureşti, 1970, p. 8—9) ; anul 657 î.e.n., pe care îl dă Eus ebi us, repr ezi ntă crono

logia „lun gă" ; Pse udo -Sc ymno s in vv. 766—770 (cf. Izvoare privind istoria României,

I, 1964, p. 170—173), l a care evenimentul este corelat cu unele evenimente legate

de mişcările sciţilor, din a doua jumătate a sec. al V I I - l e a î.e.n. (cronologia „s cu rt ă") .

De fapt, şi în legătură cu data exactă a întemeierii Istrosului sînt controverse.5 Scy la x d in Ca r ia nda , G . G . M . , I, p. 54—58 (cf. Izvoare..., I, p. 132—133).

www.mnir.ro



192 A U G U S T I N U L A N I C I

..par a f i " 6 o dedicaţie către Atlhena Polias 7 ş i o epigramă funerară 8 ,ambele f i i n d datate pentru a doua jumătate a sec. al IV-lea î.e.n. 9 .

Informaţiile literare încep să devină mai numeroase şi preţioase abia în sec. I I — I î.e.n. In t re acestea, se înscrie în p r i m u l rînd un Per ip lu , a t r i buit greşit geografului Seymnos 1 0 , alcătuit pe la începutul p r i m u l u i secol

î. e.n . E l ne oferă ştirile d i n care se poate deduce data întemeierii Calla-

t idei " . Tradu cerea di n greceşt e a f ragmentulu i în cauză sună ast fel :.. . . .oraşul Callatis a fost o colonie a heracleoţilor, ce apăru la poruncadată de un oracol ; (heracleoţii) au întemeiat-o pe vremea cînd Amyntasa preluat puterea peste macedoneni" l 2 . Din cele citate, reiese în pr imulrînd originea doriană a coloniei, Heracleea Pontică f i i n d întemeiată înanul 560 î.e.n. de dorienii di n Mega ra. secondaţi de beoţieni 1 3 ; in aldoilea rînd, t e x t u l face aluzie la amănuntul după care fundarea Callat ideis-a făcut după consultarea unui oracol . Această informaţie contribuie,oricum, la o datare tîrzie a fundării coloniei, cunoscut f i i n d faptul că,

în fa za finală a procesului de colonizare, preoţii sanctu aru lu i l u i Apollode la Delf i joacă un rol deosebit. In acest sens se cunoaşte obiceiul că,

iniţial, procesul de organizare a coloniilor fusese lăsat în voia fiecăreimetropole greceşti în parte M . In al treilea rînd ni se oferă şi data a p r o x i mativă a întemeierii oraşului : „... au întemeiat-o pe vremea cînd A m y n tas a preluat puterea peste macedoneni" 1 5 . In istoria Macedoniei secunosc trei regi cu numele de Amyntas. Dacă s-ar f i indicat despre caredin ei este vorba, evident, datarea oraşului s-ar fi impus aproape de lasine. Pentru a preciza, trebuie a min t i t că Amyntas I a domnit între anii540—498 î .e.n., Amyntas II în j u r u l anului 395 î .e.n., iar Am yn ta s I I Iin tre 390—369 î.e.n. 1 6 .

Majoritatea cercetătorilor problemei au admis că în acest Periegesis.a t r i b u i t l u i Seymnos, se face a luzie la Amyntas I 17' , deci întemeierea ora-

6

D. M. Pi pp idi , op. cit., p. 182 şi nota 79.7 Mu zeu l din Mang ali a, in v. nr. 88 ; D. M. Pipp idi , în Ak te des IV Int ern.Kongresses f . griech. u. lat . Epigraphik, Vi en a. 1964, p. 327 (cf. id em , D . I .D. ,p. 182 nota 79).

8 Α. ο. M. , X I . , 1887, p. 34, nr. 34 ; cf. W. Pee k, în „Stud ii cla sic e", V I ,1964, p. 124.

9 D. M. Pippidi , Contribuţi i la istoria veche a României, e d i ţia I l -a , Edi t .Ştiinţifică, Bucureşti, 1967, p. 27.

1( 1 Pse udo -Scy m no s , G . G . M . , I, p. 196—237 şi Di l ler A ubr e y , The tradit ion ofthe Minor Greek Geographers, Ox fo rd , 1952 (cf. Izvoare..., I, p. 168—175).

1 1 Autorul acestui periplu foloseşte ca izvor o lucrare scrisă în j u r u l anului200 î.e.n., care a apa rţi nut l ui Demetrios din Calla tis (cf. Izvoare..., p. 169, nota 3).

1 2 Pseudo-Scymnos, vv . 761—764, în op. cit.1 3 Strabon, Geografia, V I I , 6, 1 ; Memn on, F. Gr. Hist., I I I , B .ι '· I stor i a Români ei , I , Edit . Acad . R.P. R. , Bu cu re şt i, 1960, p. 167.1 3 Ps. Seymnos, op. cit., loc. cit.1 6 Pa ul Cloché, H i sto i re de la M acédoi ne, j usqu'à l 'a vènement d'Alexandre

le Grand, Payot, Paris, 1960, p. 28—110 ; J . K aer st, a rtic. A rche laos , în R. E. , t. I I ,1896, col. 446—448 ; idem, artic. Amyntas I I I , în R . E . , t. 1, 1894, c ol. 2 006—2 007.

1 7 J . Weiss, D i e Dobroudscha im Al t er tum, Sa ra je vo , 1911, pp. 27 şi 62 ;K r is te r Ha ne l l , Megari sche Studien, L u n d , 1934. p. 130 ; R. Vu l pe , H.A.D. , B ucur e ş t i ,1038, p. 65 (care menţionează că oraşul în discuţie, „este cea mai nouă dintrectitoriile greceşti din Pontul Stîng") ; Chr. M. Danov, Zapadniat brag na Cerno Moreν Drevnostta, Sof ia, 1947, p. 88 ; T. V. Bl av at sk ai a, Zapadnopont i isk ie goroda...,Mo sc ov a, 1952, p. 30 ; Istor i a României, I, p. 167 ; D. M. Pi pp id i, în „Studi i cla sic e",V I I , 1965, p. 330 ; idem, D . I . D . , I, p. 152 şi 182 ; VI. I liescu, în „P on ti ce ", 3, 1970,p. 92 şi nota 54 în care respinge categoric ipoteza unei întemeieri tîrzii a oraşului.

www.mnir.ro



D A T A Î N T E M E I E R I I O R A Ş U L U I C A L L A T I S 193

şului s-ar fi înfăptuit în ultimele decenii ale sec. VI-lea î.e.n sau, maisigur, în j u r u l anului 500 î.e.n. Or icum, dacă s-ar accepta această ipoteză,naşterea Cal lat isului are loc numai la două sau t re i decenii după fu nd area met rop olei , Heracleea Pontică.

Alţi cercetători, porn ind de la Lista oraşelor tributare Atenei (ATL)către anul 425/424 î.e.n. 1 8 , emit părerea p o t r i v i t căreia oraşul Callatis arf i putut f i întemeiat pe la începutul celui de-al IV-lea secol î.e.n. 1 9 . Listaatică, în condiţiile deosebit de precare în care ne-a parvenit — cu multelacune —, a iscat o serie de dispute p r i v i n d lecţ iunea unor toponime.In capitolul care trebuia să cuprindă aliaţii din Pontul Euxin, în f r a g mentul IV 165, apare un toponim, ale cărui prime litere — Κ A, — sînt

întregite : K A ( R K I N I T I S ) de către u l t i m i editori ai acestei l iste 2 0 . M o t i v u l care duce la lecţiunea de mai sus este generat mai ales de incer t i tu dinea p r i v i n d data de întemeiere a coloniei greceşti, despre care lucrareaatrib uită lu i Seymnos ne informe ază că ar coincide cu pre lua rea une idomnii de către un rege cu numele de Amyntas. In acelaşi context,u l t i m i i editori ai Listei atice admit că regele în discuţie ar putea fi cel

de-al treilea, tatăl lui F i l i p a l I I - lea.Spre deosebire de cei care adoptă lecţiunea K A( R KI N IT IS ) , a lţ i ipropun î n t r e g i r e a : K A ( L L A T I S ) 2 1 .

V a t rebui să ne reîntoarcem la tex tu l lui Pseudo-Scymnos pentrua face o remarcă legată mai ales de versurile 762—763, care, în traducererom ânea scă, se prezi ntă astfel : (Heracleo ţii) au in tem eia t-o (Call atida)pe vremea cînd Amyntas a preluat puterea peste macedoneni" 2 2 . De aici,credem că se înţelege de la sine că acest rege a avut la o anumită datăputerea, pe care a pie rdu t-o într-un complex de împrejurări , pentru caapoi să preia puterea. Verbul t ranzi t iv d i n tex tu l c i tat este deosebit deconvingător din acest punct de vedere. Totuşi, pentru a încerca o c l a r i f i

care, este necesară o scurtă incursiune în istoria Macedoniei, de lasfîrşitul sec. al VI-lea î.e.n. pînă în primele decenii ale celui de-alIV- lea secol î.e.n. As t fe l , p r i m u l A m y n t a s (540—494) este şi p r i m u l marerege atestat atît de Eusebius în cronologia sa 2 3 , precum şi de Herodot înis tor i i le sale 2 4 . E l este p r i m u l rege al Macedoniei ca personaj istoric 2 5 ,luînd domnia în condiţii obişnuite după moartea lui Perdicas 1 2 6 . Tucy-

1 8 I . G . , I 2 , 63, 64 (alte f ragmente publicate de A. B. West) ; cf. D. M. Pi pp id iîn „Studii clasi ce", V I I , p. 329—330 şi notele ; idem , D . I . D . , I, pp. 181—182 şinotele. Li st a ati că a tribu turil or cupr inde oraşele care f ă ce a u parte din primaLigă mar it i mă aten iană (L iga delio-atică) şi erau tr ibutare Atenei că tre anul425/424 î.e.n.

1 ! ) B. D. Meritt. H . T. Wad e- Ger y, M. F. Mc. Gregor, The At henian Tri bute

Lists, I, Ca mb ri dg e Mass ., 1939, pp. 527—539.2 0 Ibidem.2 1 D. M. Pip pid i, in „Studii cl asice ", V I I , pp. 329—330 ; idem, D . I . D . , I ,

pp . 181—182.2 2 Ps . Scymnos, v .v . 762—764, în Izvoare..., I, p. 170—171, t raducerea in r o m â

neşte se prez intă astfel „(Heracle oţii) au înt eme iat -o pe vre mea cînd Amyn ta s apreluat domnia peste macedone ni". . . (trad. V. Pop escu).

2 3 Eusebius din Caesarea , Cronologia (cf. Pa u l Cl och é, op. cit., p. 33).2' ' Herodot, His tor i i , V, Π .2 5 Cf. Pa ul Cloché, op. cit . , p. 31.M Herod ot, V , 22 ; V I I I , 137—139. Perdic as I este un rege mitic, vezi G. Glotz,

His to i re grecque, I I I , Pa ri s, 1936.

www.mnir.ro



D A T A Î N T E M E I E R I I O R A Ş U L U I C A L L A T I S 195

decît în j u r u l anului 390 î .e.n. 3 6 . In s p r i j i n u l acestei datări pledează şidescoperirile arheologice, care, toate, nu depăşesc sec. al IV-lea î.e.n. 3 7 .Astfel, prima incintă de apărare a oraşului datează de pe la mi j loculacestui secol 3 8 , iar necropola coloniei nef i ind anterioară celei de a doua jumătăţi a sec. respectiv 3 9 . De asemenea, cele mai vechi inscripţii localesînt datate către cea de a doua jumătate a sec. al IV-lea î.e.n. 4 0 , totodată,

primele emisiuni monetare apar in ult imele decenii ale aceluiaşi secol 4 1 .Dezvoltarea in t i m p şi spaţiu a coloniei doriene se va face în tr-un r i t mdestul de rapid, lucru explicat de al t fel datorită unor factori economicişi poli tici , care se manifestă pe mai multe p la nur i . T r i b u r i l e autohtonedin zona istro-po ntică fuses eră antren ate încă de la sfîrşitul sec. a l V-l ea

î.e.n. spre u n m od nou de viaţă datorită dezvoltării interne, precum şi aimpulsurilor civilizaţiilor sud-tracice, ibrice, elenice şi scitice. In aceastăzonă se poate v o r b i despre noua civilizaţie de tip Latène încă de pe laanul 450 î .e.n. 4 2 . A c u m se constată in mediul autohton intensificareametalurgiei f i e ru l u i , răspîndirea roţii o larului , construcţii de aşezări întărite, care atestă noua activitate economică, politică, militară şi artistică 4 3 .

Intr -un asemenea context economic şi politic, înflorirea spectaculoasă a Callatisului, pe toate planuri le. în sec. al IV-lea î.e.n. este firească,colonia doriană f i i n d încă de la începuturile sale un centru producătorde g r î n e 4 4 , precum şi un centru de dezvoltare a meşteşugurilor şi anegoţ u l u i 4 5 .

: w 'Legat de ipoteza unei înte meier i tîrzii a oraşului, nu fă ră imp ort anţ ă sîntşi unele even imen te politi ce de sf ăşu rat e la con flu enţ a secolelor V şi I V î.e.n.şi în primele decenii ale sec. al I V - l e a î.e.n., care (prin anologie) sînt mai multdecît semnif icativ e. Ast fel, încă din anu l 424 î .e.n. , oligarhi i di n Hera clee a Po ntică, ajutaţi de Da riu s I I , înl ătu ră de la putere gruparea demo crat ică . Ac eas tăsitua ţie a re ca ur ma re emi gra rea celor învinşi, şi se pare că ei sînt aceia care înjurul anulu i 420 î .e.n. înte meia ză colonia Chers ones ul Ta ur ic . Dup ă ace ast ă dată ,

mai ales pe la începutul sec. al I V - l e a î .e.n. , cercurile oligarhice din HeracleeaPontică acţionează în continuare împotriva resturilor grupării democratice. Totacum, Clearhos, conducătorul acestei grupări, este ostracizat. A ces ta va pri mipermisiunea să se înapoieze în oraş de abia în 374 î.e.n., cf. V. V. Struve, Greciaantică, pp . 435—443 şi 713).

3 ' R. Vulpe, H.A.D. , p. 155 ; id em , în „P on ti ce " I I , 1965, p. 152—153. Dinnou este admi s faptul că oraşul Cal lat is ar putea fi ult ima colonie g rec eas căîntemeiată în vestul Pontului Euxin. în spr i j inul acestei constatări poate să vinăşi situaţia topografică a oraşului, situaţie cu totul defavorabilă în raport cu ceaa celorlalte oraşe întemeiate anterior. Acestea „ocupaseră" porţiuni din falezăcare, pe lîngă condiţiile portuare ş i de apărare excelente, av eau şi zone agricolemai bune, m ai fertile ; R. Flor esc u, Ghid arheologic al Dobrogei, Ed . Meridian e,Bu cu re şt i, 1968, p. 43 ; C . Pr ed a, op. cit., p. 7.

3 8 Const . C. Preda, Callat is, p. 20 ; R. Fl or es cu , op. cit., p. 43.3 9 C. Preda, op. cit., p. 25.4 0 D. M. Pippidi, op. cit., p. 182, şi nota 79 ; ide m, Co ntr ibu fii ... , p. 27.4 1 B . Pick, D i e antiken M ii nzen Nor d-Gri echenlands, I, 1, p. 86 ; E m . Co nd u

rachi , în „ Bul . Şti inţ ifi c", I I , 1950, (1), p. 19 ; D. M. P ip pi di , op. cit. ; Const .Preda, M oneda ant ică în România, p. 14.

D. B e r c i u , A propos de la genèse de l a ci vi l i sat i on Lat ène chez l es Géto- Daces, în „D ac ia ", N. S. , I, 1957, p. 133—142 ; idem, Sînt geţii t raci nord- dunăreni ?,în S .C .I .V. , V I , 1960 p. 261—283 ; ide m, Zor il e ist ori ei în Carpaţi si la Dunăre,Edit. Ştiin ţif ică, Bu cu re şt i, 1966, p. 267 şi ur m. ; ide m, Lumea celţilor, Ed . Ş t i in ţ i fică, Bucureşti, 1970, p. 78.

4 3 Idem, op. cit., p. 78—79.4 4 D. M. Pippidi , D . I . D . , I, p. 155.4 5 Ibidem.

www.mnir.ro



O PLACA DE CENTURĂ DESCOPERITA L A CHIRNOGI

de G E O R G E T R O H A N I

Efectuîndu-se săpături arheologice în comuna Chirnogi, j u d . I lfov,

s-a descoperit o aşezare de tip rustic geto-dacă, situată la marginea devest a comunei. Pînă in prezent au fost dezvelite 15 locuinţe şi 11 gropidatînd de la sfîrşi tul sec. I I I — sec. I î.e.n.

Sub vatra locuinţei 11, datînd din p r ima jumătate a sec. I î.e.n., afost găsită o placă de centură din bronz aplicată pe un miez de fier.

F i g . 1 . Placa de centură de la Chirnogi.

www.mnir.ro



198 G E O R G E T R O H A N I

In pa rte distrusă , de for mă drep tun ghiu lară (10,6 X 7,1 cm), launul d i n capete miezul de f ier se continuă p r i n t r -o tijă lată, îndoită în

j u r u l unui piron, alcătuind închizătoarea. Placa de bronz este decoratăp r i n ciocănire. Pe margini se află un chenar compus din două l in i i înrel ief . Pe l a tura mică, din dreptul închizătoarei , perpendicular din chenar

pornesc mic i l i n i i paralele, adîncite, ce se opresc pe o nouă l in ie înrel ief . D i n la tur i le lungi a le chenarului pornesc semicercuri formate deasemenea din cîte două l in i i în relief, pe una din l a tur i păstrîndu-se treiastfel de grupe de semicercuri, iar pe cealaltă una. Cele două grupe dincolţurile chenarului conţin în in ter ior şi sînt despărţite între ele de cîtedouă noi grupe de cercuri mici concentrice. In mi j lo c u l plăcii se aflăşapte cercuri concentrice, d iametru l m a x i m f i i n d egal cu cel al semicercuri lor (fig. 1).

P r i n formă şi decor, această piesă se aseamănă cu alte descoperiride acelaşi ti p . Cea m ai apropiată ca decor pare a f i placa de la Pi at raRoşie 1 al cărui chenar este identic. Semicercurile însă, cîte t re i pe f i e care latură lungă nu conţin cercuri concentrice în in ter iorul sau înafara lor (fig. 2/4).

M o t i v u l semicercurilor, dar combinat cu l in i i , puncte, zig-zag-uri,etc., se reîntîlneşte pe placa de la Orlea 2 (f ig . 3), pe cea încă inedi tă d i nO l t e n i a 3 , pe cea din M o l d o v a 4 sau pe cea de la Hrtcoveţ 5 (fig. 2/2).

T r e i fragmente asemănătoare au fost descopertite şi la Popeşti 6 ,f i i n d socotite ca făcînd parte d in tr -o teacă de pumnal , p r i n comparaţiecu cea apărută anterior, decorată, pr intre altele, cu t re i f igur ine umane 1 .

Chenarele t u t u r o r acestor plăci sînt aproape identice, iar în colţuri, laf ragmentul mai mare se află cite un cerc f o r m a t de asemenea dintr-ol inie în relief (fig. 2/3).

M o t i v u l cercurilor concentrice în in ter iorul unui chenar, de astădată dintr-o l inie înşnurată se reîntîlneşte şi pe placa de aur din colecţiaEgger 8 descoperită, se pare, în Transilvania.

P r in urmare, toate aceste plăci, fie că sînt de centură, fie teci depumnal, au o formă şi un decor asemănător. Ele sînt executate într-unstil local, care pe alocuri aminteşte de motivele decorative ce împodobesc

1 C . Da ico v ic iu , Cetatea dacică de la Pi at ra Roşie, 1954, p. 89, pl . XV I/ 10 .2 E . Com şa , „A pu lu m" , X, 1972, p. 70—71, f. 5.1 Ibidem, p. 74.

4 Info rmaţ ie M. Babeş, pentru care-i mulţ umim .3 S. Nac, , .Rad V o i v o d j i n s k i h Muzeja", 9, 1960, p. 127, pl. XII /9 .G R. Vulpe , Materiale, Bu cu re şt i, V I I , 1961, p. 331, f. 8.7 Ibidem, I I I , 1957, p. 234, f, 23.8 A. Szaraz, „ Arch aeol ogiai Ertes ito", X I , 1891, p. 321 ; V. Pârv an , Getica,

p. 334, f. 222/9.9 A. F i l i m o n , „Dacia", I, 1924, p. 357, f. 86—90.

www.mnir.ro



Fig. 2. Plăc i de c en tu ră : 1. Col ecţ ia Egger — V i e n a ;2. Hr tc ove ţ ; 3. Popeşt i ; 4. Pia tr a Roşie .

www.mnir.ro



200 G E O R G E T R O H A N I

piesele de acelaşi ti p, dar nu mai din bronz şi cu decor i n c i -zat, din p r i m a epocă a f i e ru lu i .D i n numărul re la t iv mare alacestora, putem menţiona pecele de la Suseni 9 , Spălnaca 1 0 ,

Pecica", Guşteriţa 1 2 , Fer ig i l e 1 3 ,Novi Beceg 1 4 sau Yapode dinK o m p o l j e 1 5 .

I n ce priveş te datarea lo r,majoritatea cercetătorilor lefixea ză în tr e sfîrşi tul sec. I I —sec. I î.e.n., inolinînd pentrup r ima jumătate a ce lui d inurmă. O placă de centură totdin bronz şi fixată pe un miezde f ier, dar nedecorată, a fost

descoperită la Lukaşovca1 6

, înt r - o necropolă din sec. II—1 î. e.n .

Ţinînd seama de contextul încare a fost găsită şi de formaei , recenta descoperire se încadrează şi ea în datele de maisus *.

Fig. 3 . Placa de centură de la Orlea.

U N E P L A Q U E D E C E I N T U R E

D E C O U V E R T E A C H I R N O G I

— Résumé —

Pendant les fouilles effectué dansl'habitation geto-dace de Chirnogi,j u d . Ilfov, on a découvert une plaquede ceinture en bronze appli quésur un noyau de fer. Par sa formeet son décor elle resemble àd'autre plaques pareilles qui datentde la fin du I I — I siècle av.n.è.

11 1 J . Ha m pe l , Bronzkor, I I , pl . C L . ; H. Dumitr escu, , .Daci a" , V — V I , 1935—1937, p. 218, f. 13.

u L . Marton, „Archaeologiai Ertesi to" , X X I X , 1909, p . 409 ; V . P â r va n , op.cit., p. 329, f. 217.

1 2 FI. Rome r, „Arch aeol ogiai Erte sit o", I V , 1870, p. 81 ; V. Pâ rv an , op. cit .p. 317, f. 206.

1 3 A l . Vulpe , Ferigile, Buc ure şti , 1967, pl. X X I V .''• S. Nac , op . cit ., 4, 1955, p. 49, p l . I V , f. 4, 6.'"' R. B i z i c — Drechsler , Arheoloski radovi i rasprave, Za gr eb , 1959, p. 245—278." ; G. Fedorov, M.I.A. , Mos co va , 89, 1960. p . 314, f. 7/9.* Desenele executate de E. Petrache.

www.mnir.ro



202 K U R T H O R E D T

F i g . 1. Cam eea Or ghi dan (Muzeul de Istorie al Rep ubl ici i Socialiste Rom âni a) .

municipală de la Trier (f ig. 2) reprezintă în reg ist ru l superior, deasupraunor v u l t u r i asemănători, de asemenea retrocefali şi cu aripile deschise,imaginea unei f a m i l i i imper iale (a lu i Claudius sau Co nst ant in ) 5 , caz î ncare este greu de admis ca şi copiii să fi fost trecuţi pr intre zei şi să f i

5 A . F ur twâ ng le r , D ie ant ik en Gemmen, vol. I I I , Ber li n- Lei pz ig , 1900, p. 323,

fig. 167, reprodusă printre altele şi la L. Voelkl, Der Kai ser Konstanti n, Munchen

(1967), fig. 70.

www.mnir.ro



C O N S I D E R A Ţ I I A S U P R A C A M E E I O R G H I D A N 203

Fig. 2 . Cameea de la Trier (Biblioteca municipală din Trier).

fost deja morţi la data lucrării cameei. In a doua jumătate a secoluluial IV-lea, cînd creştinismul era recunoscut de cîteva decenii ca religieoficială de stat, este şi îndoielnic dacă împăratului I u l ian i s-a maiacordat apoteoza. P r in aceasta se pune insă sub semnul întrebării datareaşi atribuirea propusă pentru piesa bucureşteană.

împotriva interpretării amint i te pledează însă şi argumente s t i listice. Pe cînd în secolul al IV -l ea împă raţii poartă părul de obicei

pieptenat drept şi spre f runte , acoperit cu o diademă de perle, bărbatulde pe camee are o barbă mai stufoasă şi părul vîlvoi. Aceste trăsăturisînt, mai de grabă, caracteristice pentru por tu l părului pe la sfîrşitulsecolului a l I I - lea ş i începutul secolului următor 6 , iar explicaţiile anterioare (propunînd pe Lucius Verus sau pe Septimius Severus) se încadrează de asemenea în acest in terva l de t i m p . La Lucius Verus ochii

0 M. Bernhart , Handbuch der Mixnzkunde der romischen Kaiserzeit, Halle,1926, volumul cu planşe.

www.mnir.ro



204 K U R T H O R E D T

sînt însă adînciţi în orbite 7 , iar la Septimius Severus nasul este maiproeminent , pe cînd forma amigdaloidă a ochilor de pe cameea Orghidancaracteriz ează m ai de grabă po rtr etel e l u i Comm odus 8 . Dacă încadrămpiesa, corespunzător a t r ibuir i lor mai vechi şi pe baza por tu lu i părului, în perioada de trecere de la secolul al II-lea la cel de al I I I - l e a , a tunci

ea ar putea să reprezinte, după forma ochilor, cel mai probabil port re tul lui Commodus. In acest caz piesa trebuie să fi fost lucrată abiadupă 197 e.n.. deoarece lui Commodus i s-a aplicat mai întîi, dupămoarte, damnatio memoriae şi abia după cin ci ani Sep tim ius Severus 1-areabil i tat şi i-a acordat consecratio, vo ind să lege stăpînirea şi dinastialui de cea pre me rgă toa re 9 .

I n afară de această atr ib ui re exis tă şi o altă posib ilit ate pentruinterpretarea sard onix ului bucureş tean. Acesta are, în afară de piesa dela T r i e r , cele mai apropiate legături cu cameea de la Berl in, care rep re

zintă, într-un cadru oval, aceeaşi scenă : doi v u l t u r i cu ar ipile deschiseşi cu capetele întoarse înapoi, iar deasupra lor bustul unui bărbat şi alunei femei, cu un palladium în mi jlo c (f ig . 3) l 0 . Elementele componenteale celor două piese (de la Bucureşti şi Berlin) sînt deci identice. Pentrucea din urmă, A. Furtwăngler neagă executarea ei în secolul al IV-leaşi o datează. întocmai ca şi pe cea de la Trier, în t i m p u l împăratuluiClaudius. Nu consideră că bustul masculin reprezintă un portret, cicrede că s-a redat, doar în mod general, capul unui erou cu barbă,

înrudit cu imaginea l u i Hercule . Cameea reprezintă „apoteoza unuierou care poartă pal ladiul pe mînă şi este încoronat de zeiţa unui oraş".

A r putea să fie ..Aeneas divinizat , Divus Pater Indiges, cu palladiultroian, care este încoronat de zeiţa oraşului L a v i n i u m , de unde palladiular fi ajuns mai t i r z iu la Roma". Explicaţia pentru scena de pe piesaberlineză ar trebui să fie valabilă şi pentru cameea de la Bucureşti, datăf i i n d identitatea elementelor con stituti ve. Di n punc t de vedere cro nologic există însă probabil o anumită diferenţă in t i m p . deoarece se potobserva fără îndoialoă deosebiri stilistice în executarea celor douăcamee. Dacă p r ima a fost datată în t i m p u l lui Claudius, pentru cea de adoua, încadrarea în j u r u l anului 200 e.n. pare să fie mai probabilă.

Există deci pentru interpretarea piesei bucureştene alternativa,dacă aceasta reprezintă pe Aeneas sau pe Commodus. Eventual se pot

7 Op. cit., pl . 10, 8—9 : cf. pe nt ru portretele lui Lucius Verus şi K. F it tschen,Jahrbuch d. Deut schen Ar chăologischen Insti tut es, 86, 1971, p. 214—252.

fl M. Bernhart, op. cit., pl. 11, 2—3 şi A. Furtwăngler, op. cit., vol. I, pl. 48,18—19 şi vo l. II , p. 230, n r. 18—19.

n P— W. R E , I I , 2 479. , n A. Furtwă ngle r , op. cit., p. 327—328 şi 327 fig. 170. Fotografia ne -a fost

pusă la dispoziţie pr in bun ăvoi nţa profesorul ui dr. K. Vie rnei sel , directo rul secţieide antichităţi a muzeelor de stat din Berlinul occidental .

www.mnir.ro



F i g . 3.Cameea d e l a B e r l i n ( A n t i k e n a b t e i l u n g , B e r l i n - V e s t ) . M ă r i m e na tura lă .

www.mnir.ro



ASPECTE A L E VIEŢII ŞI ACTIVITĂŢIIL U I GHEORGHE LAZAR

(la 150 de ani de la moartea sa)

de M A R I A IONIŢA

N u se poate vorbi despre dezvoltarea c u l t u r i i noastre naţionale dinp r ima jumătate a sec. al XIX-lea fără a amint i de unul d i n fondatorii învăţămîntului superior în l imba română, transilvăneanul GheorgheLazăr.

Aniversarea, la 17 septembrie 1973, a 150 de ani de la moartea sa,a fost înscrisă p r in t r e comemorările U.N.E.S.C.O. din acest an, faptsemnificat iv pentru aprecierea la justă valoare a activităţii sale.

V o m încerca, în rândurile de mai jos, să redăm o imagine pe cîtmai com plet posibilă a vieţii şi activ ităţii acestui c t i tor de şcoalăromânească.

Gheorghe Lazăr, sau mai precis Gheorghe Eustatie Lăzăroaie. s-anăscut la 5 iunie 1779 1 în satul A v r i g , într-o fami l ie de ţărani l iberi ,„agricultori ţărani, care aveau mica lor moşie, ca moşnenii noştri" 2 .

N u de aceeaşi situaţie se bucurau majoritatea ţăranilor din T r a n si lvania care suportau j u g u l unei grele exploatări. De a lt fel , în 1784ţăranii iobagi din Transilvania se vor ridica la luptă conduşi de Horea,Cloşca şi Crişan, reuşind să obţină p r i n patenta de „desfiinţare a iobă-g ie i " (22 august 1785) suprimarea dependenţei personale, iar pentruţăranii dependenţi dreptul de strămutare, dreptul de a exercita meserii

şi de a se căsători fără consimţămîntul stăpînilor lor. Deşi iobăgia va ficurînd reintrodusă şi abia după 1848 va fi desfiinţată definit iv, puternicarăscoală din 1784 şi măsurile pe care le-a determinat au marcat o etapă

însemnată în destrămarea rapor tur i lor feudale în Transilvania.Trăind în atmosfera creată de răscoala condusă de Horea, Cloşca

şi Crişan, Gheorghe Lazăr va îmbrăţişa cauza ţărănimii, a clasei dincare provenea şi, pretut indeni unde va merge în decursul scurtei darzbuciumatei sale vieţi, va lupta pentru binele celor asupriţi, a năpăstuiţilor soartei.

Crezul său se profilează încă în 1806, de cînd datează p r ima scr i soare pe care o t r i m i t e d i n Vi en a părinţilo r săi şi în care, pr intre altele,af i rma : „Mai încolo am să mă duc odată chiar la împăratul şi să-i spun

1 Data naşterii lui Gheorghe La zăr , mul t t imp contr oversa tă , a fost stabilităde Avram Sădeanu (vezi Date no i despre Gheorghe Lazăr, A r a d , 1914), spr i j ln indu-sepe datele d in protocolul morţi lor din satul A v r i g , unde La z ă r apare la 17 septembrie 1823 ca avînd 44 ani, 3 luni şi 12 zile.

3 Pet rache Poenaru, Georgiu Lazăr şi şcoala română, Bu cu re şt i, 1871, p. 4.

www.mnir.ro



210 M A R I A Ι Ο Ν Γ Γ Α

lucruri despre români, de care n-au auzit niciodată. De aceea să nu văl i e jale de mine, pentru că eu am venit aici, tocmai pentru ca să lucruspre uşurarea sorţii noastre triste" 3 .

I n legătură cu s tudi i le lu i Gheorghe Lazăr, mult t imp a circulatlegenda că cel care 1-a protejat şi i-a dat posibilitatea materială săurmeze şcoala primară şi l iceul a fost bar on ul Samuel B ruc ken tha l , care

avea în A v r i g ş i un renumit castel. Realitatea este însă alta.Clasele primare Gh. Lazăr le-a făcut la şcoala din sat, avîndu-1

ca învăţător pe scr i i torul l oa n Barac, , ,dascăl normalicesc neunit înA v r i g " /', care mai tîrziu îi va fi bun prieten şi îl va ajuta în momentede grea încercare. Se presupune că Lazăr termină foarte tîrziu claselep r i m a r e p e n t r u că apare în reg istr ele şcola re ale l i ceului piariştilor 5 dinClu j ca înscris în clasa I abia în 1799, deci la vîrsta de 20 de ani. Armai exista însă şi posibilitatea ca din cauza situaţiei materiale precare,Gheorghe Lazăr să fi făcut o întrerupere destul de mare între şcoalaprimară şi liceu. In spr i j inul acestei ipoteze vine şi faptul că în t impull i ceului el nu apare în n ic i un act nici ca bursier, n ic i ca in tern . Deci

Lazăr nu beneficia de alt ajutor material decît cel t r i m i s de părinţi şiprobabi l de cumnatul său Ion Racotă, preot în A v r i g , din îndemnulcăruia îşi continua studiile.

I n p r i m i i 3 ani petrecuţi în l iceul greco-catolic din Clu j , GheorgheLazăr urmează , ,cursul de gramatică" 6 ( limba latină, elină şi germană,ar i tmet ica , i s tor ia patriei, geograf ia , ortograf ia , b iblia , doctrina creştinăşi caligrafia). Notele obţinute nu sînt tocmai strălucite, l u c r u care p r o babi l îl determină în 1802 să treacă la l i ceu l greco-catolic di n Sib iu ,unde face clasa superioară a „cursului humanist" 7 (retorica şi poetica),pentru ca în anul următor, 1803, să revină la l i ceu l greco-catolic dinC lu j unde urmează „cursul f i losof ic" 8 (logica, istoria, algebra, fizica,

chimia, mi ne ra lo gi a, geodezia şi ar hi te ct ur a) . I n sfîrşit, în 1805, Laz ărurmează primele două semestre ale anului I a l Academiei de drept 9

di n Cluj .

P e n t ru a putea obţine o bursă şi astfel să-şi continue s tudi i le laViena, Lazăr trebuie să renunţe deocamdată la „ştiinţele pozit ive" pentrucare se pare că avea ap t i tudini deosebite. In 1806 el solicită Episcopieiortodoxe din Sibiu să-i acorde o bursă pentru a urma teologia la Viena.Dr ep t ur ma re , Cancelaria aulică transilvană întocm eşte u n ra po rt adresat

împăratului Francise, în care i i cere „să binevoiască a încuviinţa student u l u i Gheorgh e Lazăr u n sti pen diu anu al de 200 f l o r i n i d in fondulsidoxial 1 0 pentru învăţarea s tudii lor teolog ice" " . I n schimb, Lază r era

3 George Bogdan-Duică şi George P o p a - L i s s e a n u , Vi eaţa şi opera l ui GheorgheLazăr. Bu cu re şt i, 1924. p. 336.

"' I. Mateiu, Lămuri r i privi toare la vi aţa l ui G. Lazăr, în G . Bog dan -Du ică şiG . Po pa -Lisse a nu , o p . cit., p. 231.

3 L i c e u l greco-catolic (unit) d i n C l u j .0 I. Mateiu, op. cit., p. 235.7 Ibidem.8 Ibidem.n Ibidem.1 0 Episcopia ortodoxă din Sibiu dispunea de un fond „sidoxial" , rezultat din

contribuţiile credincioşilor, ţărani şi orăşeni.1 1 A v r a m Să de a nu, Documente privi toare la vi aţa şi opera l ui Gheorghe Lazăr,

www.mnir.ro



V I A ŢA Ş I A C T I V I T A T E A L U I G H . L A Z A R 211

dator ca după terminarea s tudii lor să instruiască „candidaţii la preoţie în ştiinţele de lipsă pentru păstorie şi ocuparea of ic iului preoţesc şi apresta şi alte servicii la consistoriul de r i t u l n e u n i t " 1 2 .

In V iena anului 1806. o cupată de tru pe le l u i Nap ole on, Gh eor gheLazăr ia contact cu ideile revoluţiei franceze al căror înfocat adeptdevine. Alături de alţi t ineri aflaţi la studii în capitala Imper iului habs-

burgic, este şi el recrutat în armata franceză, ca topograf. Acest lucru îi ofe ră posibi l i ta tea „a face bună practică în aplicarea sciinţelor matematice la diverse operaţiuni" 1 3 . De a lt fel , este demn de remarcat faptulcă , paralel cu studiile teologice pe care le urmează regulat t imp detrei ani (între 1806 şi 1809), Lazăr frecventează la Viena şi cursuri deştiinţe fizico-matematice. Se poate spune, deci, că pentru t i m p u l săuGheorghe Lazăr era un om cult în adevăratul înţeles al cuvîntului, avîndmulte şi diverse cunoştinţe din toate domeniile. Dar departe de a-i fiun spri j in , această temeinică pregătire a sa va deveni o piedică în caleadesăvîrşirii s tudii lor sale teologice, pe care nu le va termina niciodată.Astfel, în noiembrie 1809, cînd merge la Carlowitz pentru a urma cursu

ri le Academiei teologice ortodoxe de aici şi pentru a f i hirotonis it preot.Lazăr întîmpină rezistenţa mi t ropol i tu lu i sîrb Ştefan S t ra t imirovic i ,care-i refuză hiro ton isir ea. I n plus, acelaşi mi t ropol i t îi va respinge dedouă or i, odată în 1809 şi apoi în 1815, ca nd id at ur a la sca un ul e pisco palvacant din Banat, imputîndu-i că „e învăţat şi necăsătorit, deci aspirăla trepte mai înalte" 1 4 .

I i va fi preferat un om mai puţin pregătit, dar mai docil şi cuidei ce corespundeau ve der ilo r bise rici i şi autorităţilor di n Imperiulhabsburgic 1 5 .

întors la Viena, Gheorghe Lazăr solicită cancelariei im per ia le u nnou ajutor bănesc cu care dorea să-şi continue studiile teologice. Inacelaşi t imp face o serie de traduceri în l imba română după manualeşcolare sau cărţi cu caracter educativ, apreciate ca „foarte folositoarepentru t inerimea şcolară din «şcolile valahe» greco n e u n i t e " 1 6 N e m u l ţumit însă de situaţia în care se afla, vrînd să se întoarcă în patrie undesă valorifice cunoştinţele acumulate în t i m p u l anilor de învăţătură, elva cere cu insistenţă Cancelariei imperiale să-i asigure un post înArdeal. Reuşeşte să se întoarcă la Sibiu în 1811, ca s implu cat ihet semi-narial. La scurt t i m p , episcopul S ib iului , Vasile Moga, îl va numi profesorla seminarul ortodox de pe lîngă Episcopie, cu o retribuţie de 300f lor ini pe an.

în G. Bog dan -Du ică şi G . Po pa -L is se an u. op. cit., p. 163.

Ibidem.a Petrache Poenaru, op. cit., p. 5.

''' A v r a m Să de an u, op. cit., p. 166.

'"' E r a vorb a de N ic ola e (Nestor) Ioanovici din Făgăraş, pe care mitropolitulStratimirovici din Carlowitz îl proteja şi îl pregătise deja pentru postul de episcop(vezi Traian Chelariu, Gheorghe Lazăr ca pedagog, în Din is tor ia pedagogiei româ- măneşii, vol . I, Bu cu re şt i, 1957, p. 108).

1 0 Avram Sădeanu, op. cit., p. 175. Este vorba de următoarele traduceri : „ învă ţă tur i morale ale lui Gottlieb Ehr en we ic h pentr u băieţ i" , „Geograf ia, tradu să dinungureşte", „Istoria lui Ion Moritz şi a copiilor săi" , „Ieromonahul lui Platon,teologic creşt ină", „Istoria împăra tul ui Oc tav ian şi a soţiei sale" şi o „Ped agog ie"rămasă neterminată.

www.mnir.ro



212 Μ Α Β Ι Α I O N I ŢA

Seriozitatea şi corectitudinea sa, s p i r i t u l să u lu min a t îl vor face în să să in tre repede în conflict atît cu autorităţile şcolare ale Sibiului ,cît şi cu cele ecleziastice de aici. Lazăr încearcă să-şi facă meseria deprofesor aşa cum îi dicta conştiinţa, nu vrea ca învăţăceii săi să devinăsimpli cîntăreţi de strană, ci v i i t o r i răspînditori de învăţătură, preoţiluminaţi . Este semnif icativ în acest sens răspunsul pe care Lazăr îl dă

celor care-1 reclamaseră că prelungeşte prea mult durata cursu ril or dinseminar : „. . .Dumneavoastră mi-aduceţi în şcoală n um ai nişte buc her i,buşteni întunecaţi, şi-mi cereţi să-i liberez mai curînd, să fie şi maineciopliţi . A p o i buni i mei creştini ! d-voastră ştiţi că preotu l este faclace trebuie să lumineze pe om în toate căile sale, la el alergăm să nealine d ur er il e sufleteşti ; el trebu ie să ne îndulcească am ărăciu nile vieţiidi n lumea aceasta. Dar ca să fie un preot astfel trebuie să fie luminat,şi lu min a n u m a i p r i n învăţătură se poate dobîndi..." 1 7 .

I n dorinţa de a uşura munca elevilor săi, Lazăr traduce în limbaromână o serie de cărţi folositoare educaţiei t ineretu lu i român şi întocmeşte un compendiu de geograf ie a Transilvaniei (1815), căci aşa cum

va arăta mai tîrziu, „piedica cea mai mare a neiuţitei păşire a ştiinţelora fost şi este netipărirea cărţilor scolastice" 1 8 .Nemaiputînd ţine piept in t r ig i lor ş i presiunilor la care era supus,

în toamna l u i 1811 Lazăr pleacă la Braşov, fără voia episcopului VasileMoga. Este adus înapoi cu forţa, sub pază civilă, şi pentru a-1 lega şimai m u l t de Sibiu, Moga îl numeşte arhidiacon al Episcopiei. Din păcatenu se păstrează n ic i una d in pre dici le l u i , dar se pare că înce rcase caşi de la înălţimea amvonului să răspîndească noile idei, progresiste, alcăror adept era.

Conflictul dintre Gheorghe Lazăr şi autorităţi se adînceşte însă totmai mul t . I se pun tot fe lu l de piedici, este spionat pretut indeni , chiarşi în şcoală, unde existau „iscoade" p r in t r e e levi . Este acuzat că primeştebani pentru a hirotonis i mai repede pe candidaţii la preoţie din seminar,iar d irectorul poliţ iei din Sibiu t r imi t e a regulat Diete i d in Trans i lvaniarapo arte despre activ itat ea ar hi di ac on ul ui prea acti v şi prea politicpentru a f i pe gustul autorităţ i lor din I m p e r i u l habsburgic. Mai mult , în va ra l u i 1814, G h . Lazăr este v ic t ima agres iuni i unuia d in e levii săi,diacul loan Feketici. La 2 august 1814 Lazăr cerea o anchetă pentrupedepsirea e levului care se făcuse vinovat de o asemenea îndrăzneală 1 9 .Dar o asemenea anchetă nu va fi întreprinsă niciodată, conf l ic tu l ră mî -nînd nerezolvat.

Autorităţ i le S ib iu lu i nu vor aştepta de aici înainte, decît ocaziafavorabilă pentru a-1 destitui pe Lazăr d i n fun cţie şi pentru a scăpa

astfel de un răzvrătit devenit incomod, care tu lbura ordinea şi disciplina.Ş i ocazia nu întîrzie să se arate. La 9 iunie 1815, aflat cu un grup deprieten i în grădina „F lo ra" d in Sib iu, Lazăr refuză să bea în sănătatea împăratului Francise şi închină paharul în sănătatea lui Napoleon caretocmai se întorcea din insula Elba la Paris. Imediat autorităţile trec

, 7 Pet rache Poenaru, op. cit., p. 8.1 8 Ghe o r g he La z ă r , A pe i l a subscriere pentr u publi carea unui curs de mate

matică, Buc ure şti , 1822, în G . Bog da n- Du ic ă şi G . Pop a- Li ss ean u, op. cit . p. 28.1 9 lo a n Lupa ş , Documente privi toare l a vi eaţa şi opera l ui Gheorghe Lazăr,

în G. Bogdan-Duică şi G. Popa-Lisseanu, op. cit . , p. 179—181.

www.mnir.ro




la măsuri extreme. Contele Samuel Teleky, cancelar aulic al Transi l vaniei, propune împăratului Francise ca Lazăr să fie destituit , să i seretragă salariul anual şi să fie pus sub supravegherea specială a poliţieica „element suspect şi periculos ordinei p u b l i c e " 2 0 . într-adevăr, împă-

Gheorghe Lazăr, pictură de Mişu Popp.

râtul aprobă destituirea şi în toamna lui 1816, fără bani şi puternicafectat de cele întîmplate, Lazăr pleacă la Braşov. A i c i află un preţiosajutor moral ş i material la fostul său învăţător, loan Barac. Se parecă acesta este ce l care î l recomandă pe Lazăr Ecaterinei Bărcănescu,văduva vel logofătului Enache 2 1 , sora banului Grigore Ghica, v i i toruldomn a l Ţări i Româneşt i 2 2 . As t fe l , devenit profesor al copiilor văduveiBărcănescu, Lazăr va trece munţii şi se va s tabi l i în Bucureşti la sfîrşitul anului 1816.

loan L u p a s . op. cit., p. 189—200.Gheorghe Bogdan-Duică , Gheorghe Lazăr, Bu cu re şt i, 1924, p. 63.

-- Nicolae Iorga, Cel dinţi i învăţăt or de ideal naţional : Gheorghe Lazăr. L a osută de ani de la deschiderea şcol i i lui , Bucureşti, 1916, p. 43.

www.mnir.ro



214 M A R I A Ι Ο Ν Γ Κ Α

Atmosfera acelui Bucureşti de început de secol XIX nu va f i insădeloc pe placul l u i Lazăr . Ţara Rom âneasc ă, ca de a lt fel şi Moldova,gemea sub j u g u l fanarioţilor care-şi întinseseră stăpînirea şi in domeniulspir i tual . Sin gur a şcoală superioară d in Bucur eşti era Acad emia g recească. Deşi se vorbea româneşte, „limba care cinstea, aceia cu care semîndrea cineva în societate era... l imba grecească , e lenică" 2 3 . I n l i t e

ratură, în teatru se folosea de asemenea l imba grecească. La Academiagrecească se cu l t iva chiar părerea, susţinută şi de cercurile conducătoare, că l imba română nu poate exprima noţiuni ştiinţif ice şi n ic i t e r minologia f i lozofie i , f i z i c i i , ch imie i , matemat ic i i .

Se înţelege astfel de ce Gheorghe Lazăr, abia ven i t în Bucureşti,va porn i şi va susţine pînă la capăt lupta pentru organizarea învăţămîn-t u l u i superior în l imba română, afirmînd „că cu ruşine v ine unui poporşi neam, ce este aşa veichi , aşa vestit, proslăvit şi înzestrat cu toaterodur i le pămîn tului ... să n u aibă şi el o şcoală ma i de tre abă, o Ac ademie cu ştiinţă, chiar în l imba maic i i sale..." 2 4 . Ideea lui Lazăr va găsiadepţi şi susţinători mai ales în rîndurile acelor boieri legaţi de noua

clasă în formare, burghezia, şi aflaţi din această cauză în conflict cuorînduirea feudală şi cu propr ia lor clasă. Căci burghezia avea nevoiede oameni pregătiţi, de cunoscători ai ştiinţelor aplicate, ai po l i t i c i i , aiobiceiuri lor şi l i m b i i ţării vorbită de masele largi . P r i n t re ce i care îlvor susţine pe Lazăr şi vor contr ibui moral şi material la înfiinţarea,

în 1818, a pr imei şcoli superioare în l imba română di n Ţara Rom ânească, se numără la loc de f runte banul Constantin Bălăceanu, vorniculIordache Golescu, mi t ropol i tu l Dionis ie Lupu, oameni de cultură, făcîndparte d intre ce i care au porn i t „mişcarea în folosul cărţ i i româneşti" 2 5 .Făcîn d parte d i n Efo ri a şcoalelor, ei vo r întocmi încă di n decembrie1817, o anafora pe care o vor prezenta domnitorului I o n Caragea, şi încare v o r cere înf i inţarea unei şcoli cu limbă de predare română la Sf.

Gheorghe-Nou. Ideea aparţinea l u i Gheorgh e Lazăr, care, de la venireasa în Bucureşti, se îndeletnicea cu măsurarea moşiilor unor boieri,p r in t r e care şi Constantin Bălăceanu, şi probabi l cu ţinerea unor lecţiipart icu lare f i i l o r de boier i . Şcoala de la Sf. Gheorghe-Nou trebuia săaibă t re i dascăli, cel de-al treilea f i i n d dator „dă dimineaţă să parado-sească (să predea — n.n.) ari tme tic ă i geo met rie şi după prînz o par tedin geografie, şi acest dascăl să fie dator totdeauna cînd îl va îndemnavremea a-şi ghimnasi (a-şi învăţa — n.n.) ucenicii la măsurătoare depămînt în f e l u r i m i de locuri nepotrivi te (neregulate — n.n.) pă margineapoli t iei B u c u r e ş t i l o r " 2 B . Dar proiectul acesta nu va fi pus în aplicare,Gheorghe Lazăr, care cu siguranţă era acest al treilea dascăl, nevoindsă se supună prevederi i din anafora, de a-şi duce elevii la sfîrşitulanului şcolar la Academia grecească, pentru a f i examinaţi de profesoriide acolo. Aceasta n-ar f i însem nat altceva, decît recuno aşterea su peri orităţii Academiei greceşti şi a profesorilor ei, iar demnitatea lui Lazărnu suferea aş a ceva.

- ; Ibidem, p. 44 .

Ghe o r g he La z ă r , Înşt i i nţare despre şcoal a de l a Sf. Sava, B ucur e ş t i , august1818 (vezi Biblioteca Academiei R .S .R. , F. v. 14).

-·'· Nicolae Iorga, op. cit., p. 50.x Arh ive le Statului Bucur eşti , mss. 87/62.

www.mnir.ro




Ideea înfiinţării unei şcoli superioare româneşti este reluată deboierii efori la 6 mart ie 1818, cînd adresează domnitorului Caragea onouă anafora. Ei cereau ,,să se dea voe să întocmească şi şcoala rumâ-nească cu dascăli iscusiţi şi ep i t imonichi (indicaţi •— n.n.) spre a să putea în dele tn ic i. .. atît la cele bisericeşti cît şi la cele f ilosoficeşti, precum auşi celelalte l i m b i " 2 7 . In aceeaşi anafora e fori i arătau că s-au străduit să

găsească pr intre dascălii români pe cei mai potriviţi pentru o asemenea întreprindere „şi a l tul mai dăstoinic n-am p u t u t găsi fără pă un Lazăringinerul ce au ven i t acum de curînd din părţile Transi lvanie i aici

într-acest p ă m î n t " 2 8 . Pr in hr isovul de la 24 mart ie 1818, Ion vodăCaragea aproba anaforaua efori lor , dispunînd eliberarea unor „odăi" dinmănăstirea Sf. Sava, în care u r m a să se organizeze şcoala lui Lazăr.Astfel erau puse bazele învăţămîntului superior în l imba română înŢara Românească.

In august 1818, Lazăr va publica o „înştiinţare" către „de toatăcinstea vrednică t i n er i m e" 2 9 , în care arăta cum u r m a să fie organizatăşcoala sa şi ce vor putea studia e levii la Sf. Sava. Şcoala era organizată

pe patru grade : o şcoală înce păto are (învă ţămî ntul elem enta r de azi)cu durata de 4 ani ; umanio arel e (gimnaziul) cu durata to t de 4 an i ;un învăţămînt complementar (curs mediu) cu o durată de numai 3 anişi cursuri speciale ( învăţămîntul superior) avînd durata de 3 ani. Inşcoală elevii u r m a u să înveţe de la scris, c i t i t şi socotit, pînă la învăţăturile „filosoficeşti" şi cele „iuridiceşti" . In acelaşi t i m p , p r ima şcoală de

în văţă mîn t superior în l imba român ă di n Ţar a Româneas că era şi pr imaşcoală de ingineri hotărnici, îndeletnicire care pînă atunci fusese practicată, aproape în exclusivitate, de străini, mai ales „nemţi" .

Şcoala de la Sf. Sava se va deschide abia în toamna lui 1818 şifără prea mult fast, căci ea avusese, încă înainte de înfiinţare, mulţiduşmani mai ales p r in t r e profesori i d in Acade mia grecească. Aceştia,

şi in special Veniamin d i n Lesbos, d irectorul Academiei, nu vor încetasă atace şcoala românească ajungînd pînă la a aduce i n j u r i i la adresaprofesorilor de la Sf. Sava. A b ia după mişcarea revoluţionară condusăde Tudor Vladimirescu, cînd şcolile greceşti vor p r i m i o puternică l o v i tură, Academia grecească se va închide şi cea mai mare parte a elevilorde la această şcoală vor trece la Sf. Sava.

Pentru început, şcoala l u i Lazăr îşi va rec ru ta e levii dintre şcolariide la Udricani, Sf. Gheorghe-Vechi şi Colţea, şi aşa cum arată PetrachePoenaru, unul d i n p r i m i i elevi ai şcolii, „cei dintîiu auditori la şcoalalui Lazăr fuseră prăvăliaşi de p r i n oraşiu, scr i i tor i de pe la cancelarie şipuţini din elevii cei mai matur i de la şcoala grecească" i U . Ei vor fi

atraşi de noile idei pe care le propovăduia Gheorghe Lazăr. de călduraglasului său, căci „Lazăr făcea să pătrundă vorbirea sa în rărunchiiascultătorilor încîntaţi că auzia vibrînd sunetele l i m b i i materne, cu celemai profunde expresiuni în difer ite cunoştinţe ştiinţif ice şi f ilo sof ice " '" .

2 7 Idem , mss . 89, f. 150.2 8 Ibidem.2 3 La 20 iunie 1903, într-o şedinţă a Academiei Române, T i t u Maiorescu va

prezenta şi dărui Academiei, printre alte scrisori, şi acte de la tatăl său, Ion Maiorescu, şi această tipăritură.

M Petrache Poenaru, op. cit., p. 23.3 1 Ibidem, p. 25.

www.mnir.ro



V I A Ţ A Ş I A C T I V I T A T E A L U I G H . L A Z A R 217

manuale de f i lozofie care, din păcate, nu ni se păstrează, ca de altfelmulte d in operele lu i Lazăr 3 9 . Demn de menţionat este faptul că elreuşeşte să introducă, pentru prima oară, ter mi no lo gia române ască înstudierea matematicilor şi o face cu m u l t succes 4 0 .

I n 1821, Şco ala l u i Lazăr îşi închid e curs ur ile , căci începuse m işcarea revoluţiona ră condusă de Tu do r Vla dim ire scu . Dar mulţi dintreelevii de la Sf. Sava, în f r u n t e chiar cu dascălul lor, se vor afla întabăra de la Cotroceni, alăturîndu-se „domnului Tudor". Gh. Lazăr îiajută lui Tudor să întărească şi să organizeze tabăra din dealul Cotroceni lor. Pandur i i l u i Tu do r îl str ig au să le ajut e să aşeze şi să în carc etunuri le : „Sta ţi să vi e neam ţul, să îndrep te tun ul . . . Aşa îl numeau...pe acest om îmbrăcat deosebit de ei, veşnic cu o lulea în gură, priceput

în meşteşugul celor m a i complicate arme. E l îi învăţa cu m să facă «eafe-turile» ; îi deprindea să calculeze şi să ochiască, să-şi făurească armenoi sau să construiască întărituri le lagărului" 4 1 .

Condiţiile de viaţă d i n tabă ra l u i Tu do r şi, pe lingă acestea, zbuciumul sufletesc de pînă atunci n-au făcut decît să ducă la înrăutăţirea

stării sănătăţii lui şi aşa destul de şubredă.Astfel că, la rede schid erea şcolii de la Sf. Sava, Lazăr era deja

bolnav şi în cele din urmă se va retrage pentru a-şi îngriji sănătatea, în primăvara l u i 1823, în casa unui văr de-al său, „George vătaş deU n g u r e n i " 4 2 , di n Tîrgul di n Afară " 3 .

Ca profesor la Sf. Sava şi director al şcolii, Lazăr apare u l t i m a oarăla 18 april ie 1823, pe lista cuprinzînd bugetul şcolii. Este menţionatăsuma de 4 000 ta ler i „dascălului Lazăr cel întîi de la Şcoala Sfîn-tului Savva" 4 4 .

în iunie 1823, Lazăr părăsea Bucureştiul însoţit de fratele săuIlie

(Onu), p r ima r

a l A v r i g u l u i ,

luînd cu el doar un cufăr cu cărţi.Mergea în sat ul na ta l, un de se va stin ge curîn d, la 17 sept em br ie 1823,in vîrstă de numai 44 ani.

Mult t imp, s ingura mărturie a treceri i lui Lazăr p r i n viaţă a fostcrucea de pe mormîntul său aşezat în curtea bisericii din A v r i g . Pe ea

" Dintre operele lui Gheor ghe L az ăr se mai păst rea ză : „Vers uri de lau dă în l im ba da co -r o m â ne a scă " adresate împăratului Francise la logodna sa, în 1808 ;„înştiinţarea de toa tă cinstea vr ed nic ă tineri me", 1818 ; Di sc ur sul compus de Gh.Lazăr la înscăunarea mitropolitului Dionisie L u p u , 1819 ; „Ap elu l la sub scr ier epentru publicarea unui curs de ma te ma ti că de G h . La zăr , în an ul 1822" ; .Di scu rsulcompus de G h . La ză r la sosirea în ţa ră a lui Gr ig ore G hi ca Vodă , 30 iu lie 1822 ;„Aritmetica mat ema ti ce as că ", 1821 ; „Tri gono met rie cea drea pt ă" , 1821 ; dou ă hot ăr

nicii : planul Obisla vulu i r idicat pri n Gh . Laz ăr , 1818 şi plan ul Fîntînele lor r idicatşi lucra t pri n Şc . di n Sf. Sa va , 1820.

4 0 De exemplu pentru arit meti că : adunare = strîngere , fra cţi e = f rîngere ,rădăcină cubică = răd ăci nă cub ice asc ă ; pent ru trigonometrie : tang entă = aten gă-toare etc.

4 1 George Macovescu, Gheorghe Lazăr, Bu cu re şt i, 1954, p. 74. / , J Ion Eliade Rădulescu, Cur s înt reg de poezie generală, I I I , 1870, p. 45.

' l3 Azi Pia ţa Obor, fost Cîmp al Moşilor şi numit mult timp Grădina luiEliade, pentru că acolo va funcţiona tipografia „Curierului românesc" al lui IonElicde Rădulescu.

4 4 Ar hi vel e Sta tul ui Buc ure şt i, mss. 105, f. 63 v.

www.mnir.ro



„AVANGARDA", ORGAN D E PRESAA L SECŢIUNII BUCUREŞTI A UNIUNII TINERETULUI

COMUNIST, ÎN ANII C R I Z E I ECONOMICE

de M I H A I L P A N A I T

Datorită unor caracteristici şi p o r n i r i f ireşti, specifice vîrstei , t ineretul a dat dovadă întotdeauna de pasiune pentru adevăr, pentru mari leidealuri atît de necesare în vederea transformării vieţii sociale. Dînddovadă de din am ism , de recept ivita te, t ineretu l a reprezentat şi reprezintăun factor activ al progresului societăţii .

Situîndu-se alături de celelalte forţe înaintate ale societăţii în luptade eliberare socială şi naţională, preluînd şi dezvoltînd tradiţiile progre

siste ale înaintaşilor, t ineretu l s-a afirmat şi impus în viaţa social-politică a ţării, înscriind pagini glorioase în istoria patr iei noastre.De la începutul existenţei sale P a r t id u l Comunist Român s-a ocupat

îndeaproape de îndrumarea şi conducerea organizaţiei revoluţionare at ineretului , mobilizînd şi organizînd masele de t ineri muncitori , ţărani şiintelectuali , la lupta pentru o viaţă mai bună, pentru l ibertate, democraţie şi progres social. O preocupare permanentă a par t idulu i comunista cons tituit- o propagarea m ar xi sm -le ni ni sm ul ui în vederea formării înrîndul t ineretu lu i a unei concepţii ştiinţifice despre muncă şi viaţă, despredrumul mereu ascendent al dezvoltării societăţii . „Formarea U n i u n i i T i n e retului Com un ist în 1922 — arăta secret aru l gen eral al P.C.R. — la un

an după crearea P a r t i d u l u i Comunist Român, a constituit un momentcrucial în istoria mişcării revoluţionare de tineret din România.. . UniuneaTineretu lu i Comunist a desfăşurat în toată perioada ilegalităţii o intensăactivitate de organizare a t inere tului , de conducere a luptelor sale alăturide clasa muncitoare, de toate forţele progresiste din România" ' .

Criza economică din anii 1929—1933, starea deosebit de grea în carese aflau masele muncitoare de la oraşe şi sate puneau în faţa Part iduluiComunist, a organizaţiilor sale de masă, deci şi a U n i u n i i TineretuluiComunist, sar cini deosebit de im po rt an te în vederea mobilizării şi or ga nizării luptei maselor populare pentru apărarea intereselor lor vitale, pent ru cucerirea de noi dreptur i . Congresul al V-lea al P.C.R., din decembrie1931, stabilind l in ia strategică şi tactică a par t idulu i pentru perioada carea urmat, a clarif icat ş i precizat probleme importante legate de activitatea

• Cuvântarea t ovar ăşul ui Nicolae Ceauşescu la sărbăto ri rea Semicentenarului

Uniuni i Tineretului Comunist, 14 apri l ie 1972, „Scînteia" din 15 aprilie 1972.

www.mnir.ro



220 M I H A I L P A N A I T

U n i u n i i T in e r e t u lu i C o m u n i s t 2 , astfel ca organizaţia revoluţionară a tineretu lu i să-şi aducă contribuţia sa la punerea în practică a formelor şimetodelor de luptă revoluţionară ale proletar iatului , al e tuturor forţelorsociale progresiste pentru salvarea maselor muncitoare lovite de crizaeconomică. în această perioadă de accentuare a procesului de radicalizarea t ineretu lu i mu nc i t or , lucru v i z i b i l în mod deosebit în Capitală, avînd

în vedere caracterul de centru economic, politic, mi l i tar , cu l tura l şi a d minis tra t iv al ţării , Secţiunea Bucureşti a U n i u n i i T in e r e t u lu i Comunist aavut un rol deosebit de important .

Analizînd cu un ascuţit sp ir i t crit ic act ivitatea Secţiunii Bucureşti ,Comitetul Central al U.T.C., în iunie 1932, a apreciat succesele organizaţiei locale Bucureşti în pregătirea şi desfăşurarea acţiunilor revendicativeale t ineretu lu i din Capitală 3 .

în act ivi tatea de propagare a ideilor revoluţionare, de mobilizare amaselor po pul are la luptă un r o l im po rt an t 1-a av ut presa legală şi ilegalăa par t idulu i şi a organizaţiilor sale de masă. Caracteristic pentru presă

în perioada cr izei economice este orientarea tot mai pronunţată spre

mase, spre detaşamentele cele mai înaintate ale prole tar ia tu lu i din ţaranoastră, pentru organizarea luptei în cadrul F r o n t u lu i Unic de jos, pentruformarea unei op in i i de masă antifascistă în vederea realizării unui largf r o n t popular antifascist necesar luptei împotriva creşterii per icoluluiprezentat de dezvoltarea mişcării fasciste, dar mai ales datorită ameninţării tot mai ma r i pe care o constituia în Europa ţările în care fascismuldevenise formă de guvernămînt.

Principale le aspecte ale vieţii social-economice şi politice — curbelede sacrificiu, şomajul, vinderea bogăţiilor ţării monopolur i lor străine,sărăcia de nesuportat a maselor, acţiunile greviste, manifestaţiile şidemonstraţiile de protest şi revendicare, al căror apogeu l-au constituit

eroicele lupte ale munci tor i lor ceferişti şi petrolişti di n ian uar ie -fabruar ie 1933, hotărîrile par t idulu i comunist, ale Plenarelor C.C. alP.C.R., ale Comitetelor de acţiune — şi-au găsit locul cuvenit în coloanelepresei de tineret a Secţiunii Bucureşti a U.T.C.

O contribuţie importantă la mobil izarea t ineretu lu i bucureşteanla lupta revoluţionară a avut „Avangarda", organ de presă al SecţiuniiBucu reşt i a U.T.C . Pînă în mom en tu l de faţă se cunosc t re i num ere :din februarie, iunie şi noiembrie 1931 4 .

P r i m u l d i n cele t re i numere existente este şi s ingurul datat cu exact i tate — 25 februarie 1931, iar din s u b t i t l u l „Organ bilunar al U.T.C.Secţ ia Bucureş t i - 1 pu te m considera că este al doilea număr apărut în

luna respectivă. Subliniez acest fapt avînd in vedere că din celelalte douănumere cunoscute nu mai rezultă caracterul bilunar al publicaţiei. Oaltă par tic ul ar ita te a numărul ui d in 25 febr uar ie 1931 este şi prezenţa pe

2 „Rezoluţia Congresu lui al V- le a al P .C. R. asupra stări i şi sarcinilor munc iipartidului în sînul tineretului", în Documente din istoria U .T.C. 1917—1944, Edit .Tineretului, 1958, p. 217—224.

•1 „Rezoluţia Comitetul ui Cent ral al U . T . C . asupra muncii şi sarcinilor organizaţiilor U . T . C . locale-Bucureşti" , publicată în „Buletinul", nr. 3 din iunie 1932,vezi şi Documente din istoria U.T.C. 1917—1944, E dit . Tin ere tul ui, 1958.

4 A r h i v a I .S .I .S.P. . mapa 8.

www.mnir.ro



„ A V A N G A R D A " , O R G A N D E P R E S A A L U . T . C . 221

f ront isp ic iu a lozincii : „Prole tari di n toate ţările uni ţi-vă" , p rec um şifaptul că a fost scris de mînă şi mult ip l ica t la şapirograf 5 .

Parcurgînd mater ia lul publicat în „Avangarda" din 25 februarie1931, din p r i m u l moment se poate vedea varietatea preocupărilor Secţiunii Bucureşti a U.T.C, într-un moment cînd criza economică aveaurmări tot mai grave asupra situaţiei social-economice şi politice a maselor populare, deci şi a t inere tului . Avînd în vedere această caracteristicăa mo me n t u lu i respectiv, majoritatea articolelor publicate se referă ladifer ite aspecte concrete al e crizei, la urmările ei asupra situaţiei maselor muncitoare, la necesitatea organizării şi desfăşurării luptei t inere t u l u i pentru apărarea intereselor sale. Din analiza mater ia lu lu i se constatăprofunzimea, seriozitatea, maturitatea, competenţa de care t ineretul , conştient de îndatoririle sale, dădea dovadă în abordarea unor probleme deosebit de importante ale vieţii şi activităţii sale.

In a r t ico lu l de fond al numărului din 25 februarie 1931, Şomajul şiU.T.C, este făcută o analiză profundă a situaţiei clasei muncitoare dinţările capitaliste în perioada crizei economice. Falimentele, lock-out-urile ,

concedieri le , prelungirea zilei de muncă, scăderea salariilor, precum şialte măsuri vexator i i la care erau supuşi numai t i n e r i i ( inegalitatea salar i u l u i pentru aceeaşi muncă depusă, neplata indemnizaţiilor pentruscumpete, lipsa căm ine lor etc.) im pu ne au ca o necesitate vitală organizarea luptei t ineretu lu i pentru apărarea intereselor sale. Sarcinile imediate ale luptei , avînd în vedere m om en tu l în care se afla, v izau în p r i mul rînd aspecte economice, secţiunea Bucureşti lansînd lozinca : „Muncăşi pîine", pe baza căreia avea să se desfăşoare lupta t ineretului .

Nu este neg l i j a t n ic i aspectul polit ic a l luptei , s u b l in i ind u - s e ..necesitatea realizării unităţii luptei munci tor i lor cu cea a şomerilor pentru apreîntîmpina propaganda fascistă", problemă deosebit de importantă

avînd în vedere că în acel moment cercurile reacţionare burghezo-moşiereşti căutau p r i n d i fer i te mijloace să abată atenţia maselor mu n c i toare de la lupta de clasă.

Problema organizării luptei t ineretu lu i în vederea contracarăriiofensivei teroriste declanşate de autorităţi împotriva mişcării revoluţionare de tineret este dezbătută în a r t ico lu l Despre disciplină. Pornindu-sede la analiza unei pro blem e deosebit de im po rta nt e, întărir ea disciplineide organizaţie, necesitate vitală pentru a putea face faţă situaţiei grele încare îşi desfăşura activitatea U.T.C, se sublinia faptul că „numai o disciplină de fier şi o conspirativitate riguroasă pot garanta U.T.C. -u lu i u nsucces oarecare", apreciindu-se că în acel moment erau „singurele arme

pe care le putem opune burg hezi ei, concen trate împotriva noastră. Acestearme să le fo losim cît se poate de m u l t " . Tot pe l in ia întăriri i organizatorice se înscriu şi indicaţiile date în legătură cu activitatea celulelor defabrică şi a o rd in i i de zi a adunărilor generale, care se desfăşurau în acelmoment, indicaţii cuprinse în „Chemarea către toţi uteciştii", lansată deSecţiunea Bucureşti a U.T.C. Cu această ocazie se subliniază necesitateaca uteciştii, alături de comunişti, să se afle în fruntea luptei maselor

5 Vezi T i t u Georgescu, Mircea Ioanid, Presa P.C.R. şi a organizaţii lor sale demasă, 1921—1944, Edi t. Şti inţi fic ă, Buc ur eş ti , 1963, p. 81.

www.mnir.ro




muncitoare împotriva exploatării ; în acest scop, ca o formă de activizarea acţiunilor organizate de U.T.C, se introduce „întrecerea revoluţionară"

între celulele de fabrică, pentru a ieşi din izolare şi pentru a desfăşurao activitate cît mai intensă. Este exemplif icată întrecerea revoluţionarăa celulelor „Vulturul Roşu" şi „Ciocanul Roşu", pr ima dintre ele anga- j îndu-se ca în decurs de o lună, de la 5 februar ie la 5 m a rt ie 19 31 , să

ţină 4 şedinţe în cadrul cărora să analizeze activitatea desfăşurată şi săstabilească noi forme şi metode de luptă revoluţionară a t inere tului . I ncont inuare sînt date indicaţii în legătură cu modul de întocmire a p lan u l u i de activitate al fiecărei organizaţii, arătîndu-se că „planul de a c t i v i tate trebuie să fie cît mai concret pentru a avea... cît mai m u l t e şanse dereuşită. La compune rea l u i treb uie luate în consideraţie toate po sibilităţile". Din această „Chemare" lansată uteciştilor se desprinde caracterulprofund polit ic a l luptei desfăşurate de Secţiunea Bucureşti a U.T.C.

într-un m o m e nt cînd burghezia, în faţa radicalizării luptei maselor populare, îşi strîngea forţele în vederea reprimării acţiunilor revoluţionare.U n exemplu în această privinţă îl constituie şi reprimarea manifestaţiei

din 29 ianuarie 1931 6

, cînd 10 000 munci tor i ceferişti s-au adunat in faţasediului s indica tu lu i d i n Calea Griviţei p e n t r u a protesta împotriva curbeide sacrif iciu 1 . Referindu-se la această acţiune a proletar iatului , ar t icolulEvenimentele de joi 29 ianuarie la C.F.R. subliniază ati tud in ea ferm ă at ineretu lu i în apărarea intereselor clasei muncitoare, apreciind că „înu r m a evenimentelor de pe Calea Griviţei, P.C. şi U.T.C. au ieşit întăritecu noi elemente.. ."

D i n ar t icolul împrumutul şi semnificaţia lui, referindu-se la împrum u t u l pe care g u v e r n u l naţional- ţărănesc u r m a să-1 contracteze în Franţa,rezultă că t ineretu lu i nu îi era indi ferent faptul că independenţa economică şi politică a ţării aveau de suferi t d i n cauza caracterului înrobitoral împrumutului 8 .

Numărul din iunie 1931, ca şi cel din noiembrie acelaşi an, este dact i logra f ia t şi mult ip l ica t la gestetner 9 ; coperta este dominată de undesen cu p o r t r e t u l lu i V . I . Lenin. Mater ia lu l publicat în acest număr sereferă, în majoritate, la alegeri le parlamentare din iunie 1931, la succesulobţinut de Blocul Muncitoresc Ţărănesc.

I n g r u p a j u l de articole in t i tu la t : „Rezultatul alegerilor. Campaniaelectorală şi r o l u l nostru în această campanie — ce aşteptăm de ladeputaţii noştri. Sarcinile imediate ale U.T.C. Bucureşti" , se face o amplăanaliză a vieţii pol i t ice d in România, demascîndu-se pr actici le burghezo-moşiereşti, pol i t ic ianismul , fals if icarea alegeri lor, modul defectuos al desfăşurării campaniei electorale. In ciuda t u t u r o r acestor manevre, B.M.Ţ.

ob ţine 73 000 de v o t u r i , pe baza cărora trebuia să trimită 5 deputaţi înParlament 1 0 .

6 1933. Luptele revolu ţion are al e muncitori lor ceferi şti şi petr oli şti , Edit . Politică, Bucureşti, 1971, p. 46—49.

1 „Di mi ne aţ a" , din 31 ianu ari e 1931 şi 7 feb rua rie 1931.8 1933. Luptele revoluţionare..., p. 22—23.9 T i t u Georgescu, Mircea Ioanid, op. cit., p. 81.t 0 . FI. Dragne, Activ i t atea Blocului muncitoresc ţărănesc, organizaţia revolu

ţion ară de masă creată şi condusă de Part i dul Comuni st di n România, în „An ale ",nr. 1/1962, p. 49—76.

www.mnir.ro




Pornindu-se de la r ezulta tu l a legeri lor, este analizată cr i t ic campania electorală a B.M.Ţ., sub lin iin duse în p r i m u l rînd necesitatea de af i fost mai bine pregătite acţiunile iniţiate de Bloc cu această ocazie.Secţiunea Bucureşti a U.T.C. în mod autocritic arată că în t i m p u l campaniei electorale s-a l imitat doar la ..îndeplinirea unor acţiuni tehniceale Blocului : şabloane, manifeste, etichete etc., dar „în calitate de condu

cător a! t ineretului muncitor , U.T.C. trebuia să ia parte activă la propaganda electorală... legînd revendicările t ineretu lu i cu ale B lo c u lu i " . Avînd

în ve de re sarc inile care reveneau Secţiunii Bucureşti a U.T.C. în t impulcampaniei electorale, s-a apreciat că nu „a folosit toate posibilităţile, nua desfăşurat activitatea energică pe care o cereau împre jurări le" .

în acelaşi mater ia l , analizîndu-se pa rla me nta ris mul burghez, semenţionează că. indi ferent de nuanţa sa, succesele electorale obţinute deforţele revoluţionare nu pot const i tui scopul f inal a l luptei , ci doar unmijloc de desfăşurare a ei, menţionîndu-se că „pe cale de reformă par lamentară, rămînînd în picioare baza societăţii capitaliste, nu vom puteatrece Ia societatea socialistă...". Dezvoltîndu-se această teorie se sublinia

faptul că „numai distrugînd din temelii organizarea social burgheză,numai desfiinţînd proprietatea privată de mijloace de producţie, numai•înlocuind statul burghez cu dictatura prole tar ia tu lu i , vom putea înfăptuisocialismul", în fe lul acesta se a f i r m a încă odată, cu tărie, scopul lupteiforţelor revoluţionare. în acelaşi context se înscrie şi aprecierea r e f e r i toare la r o lu l celor 5 deputaţi ai B.M.Ţ., care ,,de la t r ibuna parlamentară,făcîndu-se auziţi de la un colţ la a l tul al ţării, să demaşte fără cruţaretoate partidele burgheze..., să arate munci tor i lor şi ţăranilor cine le sîntduşmani şi cine le sînt pr ie teni" .

Ampla analiză a alegerilor parlamentare din iunie 1931 se încheiecu chemarea lansată t iner i lor d in Secţiunea Bu cureşti a U. T. C, în vede

rea spr i j in i r i i B .M.Ţ. p r i n acţiuni deschise, întruniri de fabrică, grevede protest, manifestaţii împotriva încercărilor burgheziei de a invalidamandatele obţinute de forţele democrate.

In ar t icolul Cum se formează şi se lucrează într-o secţiune detineret la o întreprindere, publicat în acelaşi număr, se dau indicaţiiconcrete p r i v i n d modul de îndeplinire a sarcinilor care reveneau o rgani zaţiei de tineret în acea etapă. As t fe l , porn ind de la l ipsurile manifestate,se evidenţia necesitatea lărgirii sferei de influenţă a U.T.C, în vederealărgirii bazei sale de masă ; se cri tic a sectarismul, recom andin du-sestrîngerea colaborării cu secţiunile de tineret ale sindicatelor şi alealtor organizaţii democratice. Colaborarea era posibilă ca urmare a pro

cesului cauzat de radicalizarea maselor. Analizînd etapa concretă încare îşi desfăşura activitatea U.T.C, se recomanda organizaţiilor defabrică să aibe în vedere importanţa revendicărilor economice, care t rebuiau împletite cu cele polit ice şi nu excluse, „deoarece porn ind de larevendicări economice imediate se pot atrage şi antrena în luptă maselede tineri muncitori" .

In acest număr, din iunie 1931, se deschide şi rubr ica „Discu ţii" ;printre primele întrebări adresate de t iner i „Avangardei" amintesc :„Care este r o lu l t ineretului în mişcar ea re volu ţion ară ?" şi „Ce estefrontul unic de jos şi cum trebuie realizat ?".

www.mnir.ro




D i n aceste întrebări se pot vedea problemele care interesau t iner e t u l în acel moment, maturitatea de care dădea dovadă, faptul că eraconştient de r o l u l şi menirea sa în lupta revoluţionară dusă de clasamuncitoare.

I n numărul din noiembrie 1931 este dezbătută o altă problemădeosebit de importantă, participarea t ineretu lu i la viaţa sindicatelor.A r t i c o l u l Situaţia tineretului muncitor şi Secţiunile sindicale de tineretanalizează situaţia social-economică a t inere tului , dezvăluind, odată înplus, viaţa plină de mizerie pe oare societatea capitalistă o oferea acesteicategorii sociale. Avînd în vedere condiţiile specifice vieţii şi muncii t ineretu lu i , activitatea revendicativă se desfăşura în secţiunile sindicalede tinere t, ale căror sarc ini erau deosebit de im po rt an te într- o perioadă

în care situaţia t ineretu lu i munci tor se înrăutăţea tot mai m u l t ; deorganizarea luptei depindea succesul. Porn ind de la această realitate,Organizaţia Bucureşti a U.T.C. a formulat o serie de revendicări imediate,p r in t r e care : reducerea zilei de muncă, salariu egal la muncă egală, desf iinţarea amenzilor, corvezilor, bătăilor etc. , pe baza cărora să se desfă

şoare lupta t ineretului munci tor pentru apărarea dreptului său la muncăşi viaţă.

î n acelaşi număr este publicat „Planul de muncă pe luna noiembriea U.T.C. — Bucureşti" . Pornindu-se de la analiza situaţiei sociale, economice şi pol i t ice a burgheziei române şi mondiale, aflată în plină criză,Secţia Bucureşti a U.T.C, conştientă de menirea ei, căuta p r i n planuladoptat să facă faţă în condiţiuni optime sarcinilor care î i reveneau. Plan u l pe luna noiembrie 1931 fusese adoptat de Comitetul local al U.T.C.— Bucureşti, ţinîndu-se cont de radicalizarea maselor muncitoreşti-ţără-neşti, de cr i t ic i le şi îndrumările date de consfătuirea ac t ivului utecist dinBucureşti .

P l a n u l de activitate pe luna noiembrie cuprindea la început o i n fo r mare concretă asupra situaţiei economice a munci tor imi i bucureştene,p e n t r u care anul 1931 a adus noi greutăţi provocate de creşterea şoma

j u l u i , a scumpetei, măririi zilei de muncă, aplicării curbei de sacrificiuetc. Acestei ofensive, t i n e r i i munci tor i , alături de întregul proletariat , i -aurăspuns p r i n declanşarea unor puternice greve, cum sînt cele de laC.F.R., Lemaî tre , Z immer , Phônix, Mociorniţa etc. Comitetul loca l U.T .C— Bucureşti, analizînd activitatea depusă, considera că trebuia făcut maim u l t pe l in ia organizării, conducerii şi îndrumării luptei revoluţionare at ineretu lu i bucureştean.

O altă problemă centrală a activităţii Organizaţiei locale Bucureştiera mărirea rîndurilor organizaţiei p r i n constituirea a 7 noi celule şireorganizarea altora 5 ; scoaterea unor publicaţii ale organizaţiei pe cartiere ; înfiinţarea a 12 secţiuni sindicale de tineret ; scoaterea u nor gazetede fabrică ; dezvoltarea propagandei U.T.C. în rîndul recruţilor etc.

Avînd în vedere teroarea declanşată împotriva mişcării revoluţionare şi situaţia economică deosebit de grea, A j u t o r u l Roşu căpăta oimportanţă deosebită ; de aceea Secţiunea Bucureşti îşi propunea pentruluna noiembrie 1931 să-şi înteţească activitatea pe l in ia colaborării şis p r i j i n i r i i A j u t o r u l u i Roşu.

www.mnir.ro




Referi tor la problemele organizatorice p lanul prevedea întărirearîndurilor organizaţiei, înlăturarea elementelor oportuniste ca şi a celorcare p r in frazeologie revoluţionară dăunau bunului mers al secţiunii. Incadrul munci i polit ice, pentru ridicarea n ive lu lu i ideologic al t iner ilorera prevăzută constituirea unei şcoli. In continuare sînt prevăzute măsuripentru întărirea disciplinei şi conspirativităţii mu n c i i desfăşurate de Sec

ţiunea Bucureşti a U n i u n i i T in e r e t u lu i Comunist.Numărul dn noiembrie 1931, ca de a l t fe l şi celelalte numere,

cuprinde relatări despre situaţia concretă a t iner ilor muncitor i d i n diferite fabrici din Capitală şi din ţară, iar la rubrica „Informaţiuni externe' 1

sînt publicate numeroase ştiri despre munca şi lupta t ineretului dinalte ţări.

Consultînd cele t r e i numere existente ale „Avangardei", organ depresă al Secţiunii Bucureşti a U.T.C, se poate a f i r m a că şi-a adus ocontribuţie însemnată, în ciuda existenţei destul de scurte, la bunul mersal activităţii desfăşurate de uteciştii bucureşteni într-o perioadă de avînta luptei revoluţionare dusă de proletariat , de masele largi populare, de

toate forţele progresiste sub conducerea P a r t i d u l u i Comunist Român.

„ A V A N G A R D A " , O R G A N E D E P R E S S E D E L A S E C T I O N D E B U C A R E S TD E L ' U N I O N D E L A J E U N E S S E C O M M U N I S T E ( U . T . C ) ,P E N D A N T L E S A N N É E S D E L A C R I S E É C O N O M I Q U E

— Résumé —

L a section de Bucarest de l ' U . T . C . a déployé une activité spécialement intenseen vue de défendre les intérêts de classe de la jeunesse ouvrière pendant la périodede la crise économique des années 1929—1933. L es conditions diffici les de l ' i l légalité

faisaient impossible l'apparition d'un organe de presse perman ent, et c'est pourquoiles publications pério diqu es de la section ont eu main tes fois une existen ce tr èscourte ; l'une d'entre elles a été l '„Avangarda". À présent on connaît trois numéros :celui du 25 février 1931, le seul daté avec exactité, ainsi que ceux de j u i n et denovembre 1931, qui se trouvent en l'archive de l'Institut d'Études Historiques etSocio-Politiques auprès du Comité Central du Parti Communiste Roumain.

E n feuilletant le matériel des trois numéros connus, on peut voir la diversitédes préoccupations de la section de l ' U . T . C . au moment où la crise économiqueavait des conséquences toujours plus graves sur la situation des masses populaires,donc auss i sur la jeunesse . À cause de la ca ra ct ér ist iq ue du mom en t respectif,presque tous les articles se rapp orten t aux d iff ére nts aspects concrets de la crise,ce thème étant présent dans des articles très suggestifs tels que : Chômage et U .T.C.,L'emprunt et sa signifi cation, Sit uati on de la jeunesse ouv ri ère et l es secti ons sin -

dicales de jeunesse etc. Le s pro blè mes d'organisation, ceux de l 'activité politique,sont discutés avec un haut sens de responsabilité, avec de la maturité ; les articles :Sur la di scip l in e, Appel à tous l es jeunes communistes, ma is surtout ceux groupésen : Résultat des éle ctions. L a campagne électorale et notre rôle en cette c a m pagne. Ce que nous attendons de nos députés. Les charges immédiates de l ' U . T . C .de Bucarest conce rnant les élec tion s de 1931. sont spé cia lem en t significa tifs.

Afin de faire conna ître directement les pro blè mes de la jeunesse, ^ . A v a n garda" met à la disposition de ses lecteu rs la ru br iqu e „Di scu tion s". Da ns lescolonnes de l'„Avangarda" on avait aussi discuté les plans de travail et l 'activitéde la section. Malgré son existente t rès courte, l ' „ A v a n g a r d a " , comme organe depresse de la section de l 'Union de la Jeunesse Communiste de Bucarest , a apportésa contribution à la popularisation de l'activité en vue de défendre les intérêtssociaux, économiques et politiques de la jeunesse pendant la période de la criseéconomique.

www.mnir.ro



ÎNSEMNĂRI I NE DI T E A L E L U I VICTOR IAMANDIÎN CONSILIUL D E COROANA DIN 29/30 AUGUST 1940

de D O I N A L E A H U

Dictatul de la Viena, actul arbitrar p r i n care Germania hit leristăşi I ta l ia fascistă au impus României, la 30 august 1940, să cedeze înbeneficiul reg imului horthyst d in Ungaria un t e r i tor iu de 42 243 k m 2 din

jumătatea nordică a T ra ns i lv an ie i , cu o populaţie de a p r o x i m a t i v2 600 000 locuitori , în majoritate români, a constituit u n u l d in ev eni mentele care au agravat şi mai m u l t situaţia politică în Europa răsăriteană la începutul celui de-al doilea război mondial . A c t u l a făcut încăo dată dovada caracterului agresiv, anexionist, bazat pe utilizarea forţei,

al pol i t ic i i pr om ov ate de statele fasciste.Pentru România, dictatul de la Viena a însemnat o ştirbire gravăa suveranităţii naţionale, violarea integrităţii teritoriale a s tatului , olovitură dată intereselor vitale ale naţiunii. „In acest moment greupentru destinele ţării — aprecia tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarulgeneral al part idului — poporul român s-a găsit singur, fără n ic i u nsprij in d in afară, pă răsit de toate puter i le Euro pei . România a fostnevoită să accepte condiţiile nedrepte ale d ic ta tului de la Viena"

Au fost necesare schimbarea raportului de forţe politice şi mi l i tare în cursul celui de al doilea război mondial , jertfele a sute şi mii de ostaşiromâni şi sovietici în luptă cu armatele hitleriste — izgonite de pe întreg

teritoriul ţării noastre, t r i u m f u l popoarelor asupra fascismului, pentruca dictatul de la Viena să fie anulat, recunoscîndu-se dreptur i le R o m â niei asupra nordului T ra ns i lv a nie i 2 .

1 Nicolae Ceauşescu, Partidul Comunist Român — continuator al luptei revoluţionare şi democratice a poporului român, al tradiţiilor mişcării muncitoreşti şisocialiste din România, E d . politi că, Bu cu re şt i, 1966, p. 47.

2 La 12 septembrie 1944, guvernul român a semnat la Moscova Convenţia dearmistiţiu cu Naţiunile Unite, care stipula între altele că „guvernele aliate socoteschotărîrile arbi traj ului de la Vi en a cu privi re la Tr an si lv an ia ca nule şi inexist ente"şi prevedea realipirea părţii de nord a Tr ans il van iei la Ro mâ ni a ( „Rom âni a l ibe ră" ,17 septembrie 1944). Ca urmare a luptei victorioase purtate de armata r o m â năalături de armata sovietică, la 25 octombrie 1944 s-a încheiat eliberarea întreguluiteritoriu al ţării noastre — inclusiv a zonelor smulse prin dictatul de la Viena.I n martie 1945, în urma schimbului de mesaje dintre guvernul dr. Petru Groza şiguvernul Uniunii Sovietice, partea de nord a Transilvaniei (11 judeţe) a trecut subadministraţie românească. Drepturile legitime asupra acestui teritoriu au fost r e cunoscute prin tratatul de pace semna t de Ro mâ ni a cu Pute rile Aliat e, la Par is —10 februarie 1947, în care se îns cri a că „hot ărâri le sentin ţei de la Vi en a di n 30 august1940 sînt declarate nule şi neavenite", frontiera dintre România şi Ungaria fiindrestabilită la cea existentă la data de 1 ia nua rie 1938 („S cîn tei a", 13 feb rua rie 1947).

www.mnir.ro



228 D O I N A L E A H U

De pe poziţiile ma te ri al is mu lu i dialectic şi istor ic şi reflect îndinteresele legitime şi fundamentale ale poporului nostru, dar mai cuseamă respectînd întru totul adevărul faptelor, al evenimentelor, is tor iograf ia românească contemporană a consacrat în mai multe rînduri preocupări pentru s tudierea d ic ta tului de la Viena. In aceste lucrări aufost relatate amplu condiţiile interne şi externe in care i-a fost impus

Româ niei actu l ar bi tr ar di n 30 august 1940, consecinţele sale, luptamaselor populare din ţara noastră, mobilizate şi conduse de PartidulComunist Român, împotriva d i c t a t u l u i 3 .

Studi ind acest eveniment, mulţi cercetători au acordat atenţiedezbateri lor Consil iului de Coroană din noaptea de 29/30 au gu st 1940,cînd regele Carol al II- lea a încercat să împartă răspunderea pentrudecizia luată cu cîteva d intre personalităţile de frunte ale vieţii politicea s tatului : me mb r i i guvernului , consilieri regali, diverşi poli t ic ieni .Interesul acordat este just if icat , dat f i i n d faptul că în ansamblul evenimentelor care au condus către dictat, Consil iul de Coroană a min t i t aconst i tui t ca d ru l of icia l p r i n care statul român a acceptat actul

a r b i t r a r impus.Dar, refer i tor la acest Consil iu , în lit er at ur a de specialitate apar— pe baza docum entelo r uti liz ate — unele neconcorda nţe, îndeosebi înprivinţa numărului şi numelor participanţilor şi în privinţa număruluivotur i lor exp r ima t e pentru acceptarea cererii de arbitraj necondiţionat,form ulată la V iena de mini ştrii de extern e ai Ge rm an iei şi I tal ie i ,Ribbentrop şi Ciano. Faptul pare a se explica p r i n împre jurarea — relatată de unul di n cercetăt orii noştri — că „notele l uate în t i m p u l dezbateri lor de către unul din participanţi s-au p ierdut în zilele imediaturmătoare abdicării regelui Carol al II- lea, iar desfăşurarea şedinţeiConsil iului de Coroană a fost reconstituită pe baza declaraţiilor unormartor i o c u l a r i " 4 .

Se poate considera, pînă la o dovadă contrarie, că un documentin tra t recent în p a t r i m o n i u l Muzeului de Istorie al Republici i SocialisteRomânia — însemnări le luate de Victor Iamandi 5 în t i m p u l lucrări lor

•' Cf. E l iza Camp u s, Trat ati vele dipl omat ice în preajma dictat ului de la Viena(aprilie-august 1940), în „Studii", X, 1957, nr. 3, p. 167—195 ; V. Topalu, Din luptaParti dului Comunist din România pentru mobil izarea maselor împotr i va dictatul uide la Viena (1940), în „An al el e Ins tit utu lui de istorie P. M. R. ", V I , 1960, nr. 6„p. 5—24 ; Tr. Bunescu, M anifestări ale maselor populare din Transil vania împotr i vadictatul ui de la Viena, în „Ana lel e Insti tutul ui de studii istorice şi social-politicede pe lîngă C .C . al P . C . R . " , nr. 6, 1966, p. 93—102 ; L . Ban ya i şi A. Petric, Dicta tu lde la Viena di n august 1940 şi l upt a pentr u anularea lu i , în voi. Unit ate şi conti nuit ate în ist ori a poporului român, Buc ure şt i, 1968 ; A l . G . Savu, Di ctat ura regală,

Bucureşti , 1970 (capit olul „Di cta tul de la V ie na " ) , p. 407—431 ; Tr . Bunescu, Luptapoporului român împot ri va dict at ului fascist de la Vi ena (august 1940), Bucureşti ,1971 ; A. Simion, Di ctatul de la Viena, C l u j , 1972 ; etc.

A l . G . Sa v u , op. cit., p. 413, nota 18, citind A r h i v a Μ.Α.ο., fond Conferinţapăcii, dosar 101, f. 386—391.

5 Victor Iama ndi, mem bru marcan t al Partidulu i Naţional L i b e r a l ; a fostsubsecretar de stat la Interne, ministru de stat şi ministru al Cultelor şi Artelor înprimul guvern Tătărescu, ministru al Educaţiei Naţionale şi ad-interim la Culte şiArte în guvernul Miron Cristea, ministru al Justiţiei — din 31 martie 1938, iar dela 25 noiembrie 1939, consilier regal. S-a remarcat prin atitudinea ostilă grupăriide extremă dreaptă, în noiembrie 1940 f iind asasinat de legionari în închisoarea dela J i lava.

www.mnir.ro



Î N S E M N Ă R I I N E D I T E A L E L U I V . I A M A N D I 229

Consil iului de Coro ană d i n noaptea de 29/30 august 1940 — reprezintă,cel puţin deocamdată, singura consemnare „la faţa locului" a dezbaterilorConsil iului menţ ionat . Documentul este cuprins într-un lot de obiecte şimanuscrise care au aparţinut fostului om politic, achiziţionate de lasoţia sa Ana V. I a m a n d i 6 . în prezent, el cuprinde nouă foi simple, toate

Je acelaşi f o rm a t (15,5 χ 22 cm), fiecare avînd tipărit, pe una din

pagini, în par tea stin gă — sus, an te tu l : „Casa M . S. R ege lui. Sala deconsiliu". Starea de conservare a t u t u r o r f i le lor este bună : se păstrează întregi, f i i n d doar puţin patinate.

Notări le lui Victor Iamandi (scrisul este al său, p o t r i v i t declaraţieiAnei V. Iamandi şi recunoscut p r i n confruntarea cu alte manuscriserămase de la el) sînt făcute cu creionul numai pe paginile cu antet.Primele două foi ale manuscrisului nu sînt numerotate, ci numai foiletrei—nouă, cu cifre romane. Filele l ipsite de numerotare aparţin documentului şi constituie începutul acestuia întruc ît : conţinutul l or esteacelaşi cu al celorlalte documente care reproduc dezbaterile din Consiliulde Coroană ţinut în noaptea de 29/30 august 1940 ; grafia lor este iden

tică cu cea de pe urm ăt oa re le şapt e f o i ; de asemenea, maniera de aconsemna de pe primele două f i le este aceeaşi ca pe următoarele. în sfîrşit, înainte de a expune •— într-o scurtă sinteză — ceea ce

este esenţial în acest document care relatează dezbaterile Consil iului deCoroană amintit , ma i trebui e să se răspundă la următo area între bare :cele nouă foi cu însemnări reprezintă într-adevăr note luate în timpullucrărilor Consil iului , la faţa locului sau sînt şi ele o reconstituire r ea l i zată de Victor Iamandi , după lucrări, la o dată ulterioară ţinerii Consil iului ? Răspunsul este a f irmativ pentru prima alternativă, întrucît : notările au un caracter evident neprelucrat , f i i n d spontane ; înregi strareascrisă a cuvîntului rost i t de fiecare par tic ipa nt recu rge uneori la prescurtări maxime, cîteodată utilizînd s t i l u l vorbi t la persoana I-a, iar alteori s t i lul vorbi t la persoana a I l I - a . (Spre exe mplu : „Argetoianu. Noulult imatum nu m-a s urp rin s. î l aşteptam. N oi sîntem tr ataţi ca învinşi.Ne aflăm faţă de un u l t i m a t u m al Germ ani ei. . ." ; „M. Popov ici — rezistăm. A m con ving erea că orice con cesiu ni ce se vor face nu vom salvanimic..." ; „Patriarhul — de acord cu a r b i t r a j u l " ; „Gen. Văitoianu — nupot accepta a r b i t r a j u l " etc. etc.). Maniera de înregistrare scrisă lipsită decoerenţă, de unitate a s t i lu lu i este evidentă. In f ine, ca o dovadă căaceste notări sînt luate direct în Consil iul de Coroană şi că ele nici n uau mai fost adăugite după aceea, o constituie faptul că din ele lipseşteconsemnarea celor rostite de Victor Iamandi , deşi acesta, respectînd şinotînd ordinea vorbi tor i lor şi-a înscris numele.

însemnările luate de V i c t o r Ia m a nd i în t i m p u l dezbateri lor Consiliului de Coroană, care a decis asupra acceptării „arbitrajului" de laViena. redau, în ordinea în care au luat cuvîntul , opinii le şi atitudineaurmătorilor oameni pol i t ic i participanţi la eveniment : Ion G i g u r t u (preşedinte al Consiliului de Miniştri) , Constantin Argetoianu (consilier regal) ,Alexandru Vaida-Voievod (consilier regal) , Gheorghe G. Mironescu (consilier regal), Dinu Brătianu (preşedintele P a r t i d u l u i Naţional Liberal) ,Dumitru Caracostea (min is t rul Educaţiei Naţionale). Nichi for Crainic

Reg. in v. nr . 31 068.

www.mnir.ro




(min is t rul Propagandei Naţionale) , contra-amiral adjutant Nicolae Păiş(min is t rul A e r u l u i şi Mar inei ) , Andre i Rădulescu (preşedintele înalteiCurţi de Casaţie) , Ion V. G r u i a (min is t rul Justiţ iei) , Ion Macovei (minis t r u l Lucrări lor Publice şi Comunicaţiilor) , I o n Mihalach e ( l ider mar cantal P a r t i d u l u i Naţional Ţărănesc), Mi h a i Popovici ( l ider marcant a l P a r t i du lu i Naţional Ţărănesc), Victor Antonescu (consilier regal) , Victor

Iamandi (consil ier regal) , Alexandru C. Cuza (consilier regal), patr iarhulBiser ic i i ortodoxe române Nicodim M u n t e a n u , gen. A r t h u r Văitoianu (consilier regal) , d r . Co nsta nti n Angele scu (consilier regal) , David Popescu(minis tru de Interne) , Stan Ghiţescu (ministrul Muncii) , Gheorghe Tătă-rescu (consilier regal), gen. Gheorghe M i h a i l (şeful M a r e lu i Stat Major) ,Teof i l S idorovici (comandantul „Stră j i i Ţări i" ) , Radu Budişteanu (minist r u l Cu l t e lor şi Arte lor ) , genera l -ad jutant Ernest Ballif (consilier regal) ,mitropol i tu l Ardealului , Nicolae Bălan.

D i n însemnările l u i V ic tor Iaman di rezul tă de asemenea că pentruacceptarea impusă a cerinţelor Germaniei şi I ta l ie i au v ot a t : Ion Gigurtu,Constantin A rge t o ia nu , A l . Vaida-Voi evod, Gheorghe G . Mironescu,

D u m i t r u Caracostea, Nichi for Crainic, Nicolae Păiş , Andre i Rădulescu,Ion V . G ru ia , I o n Macovei , pa tr iarhul Nicodim, David Popescu, Stan G h i ţescu, Gheorghe Tătărescu, general Gheorghe M i h a i l , Radu Budişteanu,general Ernest B a l l i f ; împotriva acceptări i „arbitra jului" s-au pronunţat :Constant in I . C. Brăt ianu, I o n Mihalache, Mi h a i Popovic i , Vic tor A n t o nescu, A l . C. Cuza, general A r t h u r Văitoianu, dr . Cons tantin Angelescuşi m i t r o p o l i t u l Nicolae Bălan, Teofi l Sidorovici abţinîndu-se de la v ot .

I n f i n a l u l însemnărilor sale, V ic t or I a ma nd i a notat r ezulta tu l votăriiastfel : 18 (voturi) pentru , 10 (voturi) contra, 1 — abţinere.

Confruntînd paginile acestui document cu celelalte doc umen te afla te în a rh iv e şi care reconstituie dezbateri le pe baza declaraţi i lor unora di n

participanţi, rezultă că la Victor Iamandi lipseşte notarea prezenţei şi acuvîntului luat de următorii oameni po l i t i c i , care au part icipat totuşi înConsil iul de Coroană : preotu l loan Moţa (tatăl fruntaşului legionar),Horia Zelea Codreanu (fratele „căpitanului" Gărzii de f ier) , d r . V ictorGomoiu (min is t rul Sănătăţi i şi Ocrot ir i lor Sociale), dr . Vasile Nov ean u(minis tru a l Inventarulu i Avuţiilor Publice), M i h a i l P r i b o i a n u (ministrual înzes trăr i i Armatei ) — care, toţi, au v ot a t pentru acceptarea „arbi t ra

j u l u i " de la V iena — şi d ep u t a t u l S i l v i u D r a g o m i r , care a votat împotrivaacceptării necondiţionate a „arbi t ra jului" puter i lor A x e i 1 . De asemenea,

în m o d f iresc, lesne de înţeles, lipseşte consemnarea a ceea ce a spus însuşi V ic t o r I a m a n d i . Ş t im însă d i n alte docum ente că el s-a pronunţathotărît împotriva acceptării „arbitrajului", f i i n d consecvent în a t i tudineasa ostilă forţelor de extremă dreaptă. „Sînt împotriva p r i m i r i i a r b i t r a j u l u i — declara Iamandi. N u credem în garanţi i le care ni se dau şi socotcă polit ica noastră de astăzi η-a dus la nici u n rezultat pozitiv. Pentruaceste consideraţiuni n u t rebuie să p r i m i m arbitrajul. . T rebu ie să rezistămp e n t r u că războiul nu s-a t e r m i n a t " 8 .

7 C f . A r h i v a M. A. E . , fond 71 T r a n s i l v a n i a , voi. 42/1940, Documentul „Dezbaterile C o n s i l i u l u i de C o r o a n ă de sub preşe denţi a maiest ăţii sale regelui, 30 august1940, ora 3".

8 Idem, p. 224—225.

www.mnir.ro




I n schimb, spre deosebire de celelalte documente care reconstituiedezbaterile Consil iului de Coroană din noaptea de 29/30 august 1940,

însemnările l u i I a m an d i consemnează prezenţa m i n i s t r u l u i Cultelor şiArtelor , Radu Budişteanu, esenţa intervenţiei sale („Dacă va f i un arbitra jinfam î l vom zdrobi. Dar aşa cum este î l acceptăm") şi atitudinea sa înfavoarea acceptării d ic ta tului . Aceasta p ermi t e , pentru pr ima dată, stabi

l irea l istei şi numărului exact al celor care au participat la dezbaterileConsil iului de Coroană : 33 persoane, în acord cu lista publicată în Comunicatul nr. 86 din „Monitorul O f i c ia l " (partea I-a), nr. 201, din31 august 1940.

I n acelaşi t i m p consemnarea de către Victor Iamandi a prezenţei înConsil iul de Coroană a l u i Rad u Budiştean u rezolvă şi n econco rdanţeledespre care s-a scris pînă acum, în privinţa numărului total a l voturi lorexprimate şi în privinţa s t ructur i i acestui rezultat.

După cum relatează unul d i n documentele păst rate 9 , rezultatulvotării a fost anunţat de Ernest Urdăreanu, mareşalul Palat ulu i , în urm ătoarea formă : 19 v o t u r i pentru , 10 — contra, 1 — abţinere. Dar totalul

de 29 v o t u r i nu corespunde cu numărul celor prezenţi în Consil iu , faptcare dovedeşte că cel ce a înto cmi t „pe lo c" situaţia a calc ula t gre şit.Acest lucru este reflectat de documente. As t fe l , „Dezbaterile Consil iuluide Coroană de sub preşedenţia M.S.Regelui, 30 august 1940, ora 3", păstrate în arhiva M.A.E . , relatând lista, cuvîntările şi a t i tudini le p a r t i c i p a n ţilor în Consil iu , oferă ur măto area situaţie : 32 participanţi (este omisRadu Budişteanu), d intre care 10 au votat împotriva acceptării „arbitra j u l u i " , 21 participanţi — pentru acceptare şi o abţinere (deci nu raportul19—10—1) 1 0 . A l t doc um ent con sem neaz ă o prezen ţă de 30 de persoane,cu rezultatul 19 — pentru, 10 — împotrivă şi o abţinere. (în acest document sînt omişi d intre participanţi Nichi for Crainic, Victor Gomoiu şiRadu Budişteanu) " . In f ine, un alt document la care s-a făcut referire 1 2 ,notînd r ezulta tu l votări i ( raportul 18—10—1), include în l i s ta part ic ipanţilor la dezbaterile Consil iului şi pe Ernest Urdăreanu 1 3 , l u c r u ce pare însă a f i inexact, deoarece mareşa lul Palatului nu apare p r in t r e cei convocaţi la dezbateri şi n ic i exprim îndu-şi at i tu dinea în problema „ arbit ra jului" , i n nici u n u l din celelalte documente : cel din arhiva M.A.E. ,acela păstrat în A r h iv e le St atu lu i ş i însemnările l u i Iam and i 1 4 .

In lumina doc um ent ului păstrat acum în p a t r i m o n i u l Muzeului deIstorie a l Republ ic i i Socialiste România , care — menţionînd p r in t r e cei

9 A r h i v a M. A. E . , fond 71 Tran sil van ia , voi . 42/1940, Documentul „DezbaterileConsiliului de Coroană de sub preşedenţia maiestăţii sale regelui, 30 august 1940,ora 3".

1 0 Idem.1 1 A r hiv e le S ta tului B uc , F o nd Ca sa Re g a lă , dosar 29/1940, f. 8.1 J Ar hi va C.C . al P. C.R ., fond 103, dosar 8174, ff. 27—30, ci tat de A l . G . Sav u,

op. cit., p. 413, nota 18.1 3 A l . G . Sa vu , op. cit., p. 413.1/1 Aşa cum consemnează documentul aflat în arhiva M. A. E . , E r ne st U r dă r e a nu

a intrat în sala de consi liu în timp ce se afla la cuvînt G h . Tăt ăre scu , pe care-1întrerupe pentru a da citire telegramei expediate de la Viena de cei doi delegaţiromâni — Mi ha il Man oil esc u şi Va ie r Pop — şi în care se arăta că Fabriciusdeclarase că Germania „nu-şi ia nici o răspundere dacă în termen de 5 minutenu dăm răspunsul" . Absenţa mar eşalulu i Pa latu lui de la începutul dezbaterilorConsiliului poate explica şi calculul greşit al voturilor, făcut de acesta.

www.mnir.ro




prezenţi în Consil iul de Coroană din noaptea de 29/30 august 1940, pem i n i s t r u l Cultelor ş i Ar te lor , oferă astfel o restabilire a l istei tuturorparticipanţilor la dezbateri, în acord cu lista publicată de „MonitorulO f ic ia l " — situaţia prezenţei, a r ezulta tu lu i v o t u l u i şi a s t ructur i i acestuia, în problema „arbi tra julu i" de la Viena apar e următoarea : au part ic ipat33 persoane, exprimîndu-se 32 v o t u r i — 22 în favoarea acceptării dicta

tu l u i , iar 10 împotriva acceptării, înregistrîndu-se şi o abţinere de lavotare.Asupra poziţiilor politice reflectate de atitudinea participanţilor la

dezbateri le Consil iului de Coroană, asupra semnificaţiei votur i lor e x p r i mate nu vom insista, deoarece problema aceasta a fost abordată şi c la r i f icată de istoriografia noastră. Esenţial este că, deşi cele m a i multegrupări politice burghezo-moşiereşti din România de atunci au fost împot r i v a acceptării actului arbitrar de la Viena, ele „au capitulat însă în faţapresiuni lor A x e i , supunîndu-se dictatului , chiar dacă în concepţia loracceptarea avea u n caracter v r e m e l n i c " 1 5 .

însemnările luate de V i c t o r Ia m a nd i în t i m p u l dezbateri lor Consil i u l u i de Coroană convocat de Carol al II-lea, în noaptea de 29/30august 1940, confirmă celelalte documente existente şi referitoare la acesteve nim ent (dar, după cum s-a arătat, r eco nst itu ind lucrări le) . In acelaşit imp întregeşte conţinutul lor, permiţînd restabilirea mai exactă a situaţiilor, a adevărului.

In f ine, păstrarea acestui document în p a t r i m o n i u l de stat pune la îndemîna cercetători lor şi această mărturie directă — chiar dacă ea n ueste completă — în legătură cu unul d i n cele mai dramatice evenimente din istoria contemporană a României.

N O T E S I N É D I T E S D E V I C T O R I A M A N D I D A N S L E C O N S E I L

D E L A C O U R O N N E D U 29/20 A O Û T 1940

— Résumé —

Les historiens rou main s contemporains, qui ont étudié le diktat de Vien ne,

ont accordé une attention justifiée aux débats du Conseil de la Couronne de la

nuit du 29/30 août 1940, car celui-ci a été le cadre officiel par lequ el l 'état roum ain

a accepté l 'acte arbi trai re i mposé.

Mais , concernant ce conseil, dans la lit tér atur e de spéci alité apparais sent

— sur la base de s documents utilisés — quelques non-concordances, surtout con

cernant le nombre et le nom des participants et le nombre de s votes expr imés pour

l 'acceptation de la demande d'arbitrage, formulée par l 'Allemagne et l ' Italie. Le

fait parraît s'expliquer — d'après l 'opinion d'un historien roumain — par la perte

de s notes prise s pendant les déb at s par l'un des part ici pan ts et par le fait que le

dépl oieme nt de la séa nce du Cons eil de la Couro nne a été recons titu ée u lté rie ure

ment en se basant sur les déclarations de témoins oculaires.

A l . G. Savu, op. cit . , p. 417.

www.mnir.ro




J u s q u ' à une preuve contraire, on considère le s notes de Victor Iam and i

— entrées récemment dans le patr imoine du Musée d'Histoire de la République

Socialiste de Ro um a nie — comme le seul enregistrement fait mê me pendant les

dé ba ts d u Conseil de la Co ur o nne la nuit du 29/30 août 1940.

Quoique le document présente des omissions dans le s pages conservées, par

la corroboration avec le s autres témoignages concernant le Conseil de la Couronne

mentionné, i l aide à r é ta bl i r l a liste de tous le s participants aux dé ba ts , enréalisant pour l a première fois une s i tuation en accord avec le Co m m uniqué

publié dans le „Monitorul O f i c i a l " ( Journal Officiel) du 31 août 1940.

E n se basant sur les notes de Victor Ia mand i (qui mentionne dans le Conseil

aussi le M inis t r e de s Cultes et des A r t s et enregistre aussi so n opinion — fait omis

dans tous les autres documents connus), l a s i tuation de la p r é se nce et de la s t r uc

ture des votes dans le p r o blè m e de l ' „ a r bi t r a g e " de V ie nne a ppa r a î t comme suit :

a u Conseil de la Co ur o nne de la nuit du 29/30 a o ût 1940 ont pa r t i c ipé 33 personnes,

32 votes é ta nt e x pr im é s — dont 22 en faveur de l 'acceptation de l ' „ a r bi t r a g e " , et

10 contre l 'acceptation — une abstention de la votation éta nt aussi enregi stré e.

www.mnir.ro



D O C U M E N T E

www.mnir.ro



DOCUMENTE I NE DI T E PRIVITOARELA DIMITRIE CANTEMIR ÎN A R H I V E L E DIN U.R.S.S.

de E L E N A I O N E S C U

P r i n t re ma ri le personalităţi ale is tor iei c u l t u r i i româneşti de lasfîrşitul sec. al XVII-lea şi începutul secolului următor un loc deosebit îl ocu pă D i m i t r i e Cantemir , p r i m u l nostru savant de reputaţie europeană.

P e n t ru vremea în care a trăit şi a muncit , Cantemir a fost o figurăcomplexă care a îmbinat însuşirile unui mare om de stat cu cele desavant enciclopedist, istoric, geograf, f ilozof, etnograf , muzicolog, o r ientalist etc.

P r in s tudi i le remarcabile făcute în Moldova şi în străinătate,Cantemir a izbut i t să-şi formeze în decursul anilor o cultură, care 1-asituat pr intre cei mai străluciţi reprezentanţi ai generaţiei sale. El nus-a l imitat însă numai la însuşirea unor cunoştinţe anterioare sau contemporane l u i , ci a căutat ca, pe baza lor, să îmbogăţească ştiinţa cuidei noi şi originale, pe care avea să le expună în diverse lucrări.

Ştiinţa şi cultura europeană îi datorează pr ima lu cra re f u nd a mentală asupra is tor iei Imper iului Otoman, în care formulează, pr intre ceidinţii, ideea decăderii acestui vast i m p e r i u şi care a s lu j i t , vreme depeste un secol, drept principală sursă de informaţii p e n t r u cercetătoriiistoriei turceşti

Pr in a sa lucrare Sistema religiei mahomedane 2 , cît şi p r i n cercetările întreprinse în Caucaz 3 , Cantemir se înscrie p r in t r e orientaliştii devaloare europeană.

In domeniul f i lozofie i , deşi plăteşte t r ibut concepţiei teologice, elrămîne, totuşi, cel dintîi învăţat al nostru care a tratat pe larg acesteprobleme, învingînd şi greutăţile făuririi unui vocabular f i lozoficromânesc 4 .

1 Dimitr ie Cantemir , The histor y of the grow th and decay of the Ot hman

Empire, Lo nd ra , 1734 ; Operele pr incipelu i Dimi t r ie Cantemir, ediţia Aca demi eiRomâne, vol. I I I — I V .

3 Dimitr ie Cantemir , Kniga sist i ma Ui sostoi anie muhammedanskoi religii,St. Pet ers bu rg, 1722.

3 Collectanea Ori ental i a Principis Demetrii Cantemiri , variae schaedae et

excerpta e autographe descripta, în Opere, ediţ ia Aca d. Româ ne, vol . V I I .

'• Vezi Da n B ă dă r ă u , Fi lozof ia lu i Dimi t r ie Cantemir, Buc ure şt i, 1964.

www.mnir.ro



238 E L E N A I O N E S C U

Cantemir are şi marele m er i t de a fi încercat să-şi expună în modfi lozofic concepţia asupra societăţii, în lucrarea Monarhiarum physicaexaminatio 5.

Dragostea nemărginită de ţară 1-a determinat să integreze istoriap r o p r i u l u i popor în preocupările şi scrierile sale, pentru a-1 putea prezenta Europei . M a i mul t , în opera sa el a căutat să facă cunoscute o r i

ginea latină a l i m b i i şi a poporului român, t recutu l glorios a l poporuluiromân, r o l u l jucat de acesta în ansamblul is tor iei universale, valoareacreaţi i lor sale în domeniul c u l t u r i i , p e n t r u a-i putea susţine dreptur i le şiaspiraţiile la o viaţă liberă şi independentă, egalitatea cu celelalte popoareeuropene. Toate aceste probleme sînt dezbătute pe larg în lucrărileDescriptio Moldaviae şi Hronicul vechimii romano-moldo-vlăhilor 7

Unele probleme abordate de Cantemir in domeniul is tor iei poporul u i român îşi păstrează valabilitatea şi azi, precum continuitateapoporului român pe întregul t e r i tor iu românesc şi problema unităţiipoporului român.

Ştiinţa românească îi datorează, de asemenea, cea dintîi scriere cucaracter beletrist ic , intitulată Istoria hieroglifică, în care a căutat săpună bazele unei l i m b i l i terare 8 .

învăţatul român ocupă u n lo c de seamă şi în istoria muzici i t u r ceşti. El este inventa torul unui sistem or iginal de note muzicale pentruexp r ima rea muzici i turceşti expus în lucrarea Tratat de muzicăturcească 9.

Ca o recunoaştere unanimă a prestigiului său de savant, în anul1714, D i m i t r i e Cantemir a fost ales m e m b ru a l Academiei din Berl in .I n diploma acordată de acest for de cultură sînt scoase în evidenţă cal i tăţ i le lu i „Dimitrie Can temir. . . care p r i n t r -o pildă, pre cît de demnă delaudă, pre atît de rară, şi-a închinat numele i lus t ru cercetări lor şt i inţifice şi p r i n adeziunea sa societatea noastră a dobîndit o strălucire şi opodoabă unică" 1 0 .

întreaga sa operă ref lectă o mare capacitate de gîndire teoretică împletită cu bogăţia mater ia lu lu i documentar.

I n opera istorică, cît şi în activitatea politică a lui D i m i t r i e Cant em i r găsim puternice momente de af irmare a pa tr iot ismului f ierbinteşi a dragostei nemărginite faţă de patr ia sa oprimată. In scurtul răstimpcît a fost domn a l Moldovei (1710—1711), marele învăţat a r idicat

5 Dim it r ie Ca nte m ir , M onarchiar um phisica examinatio ( Interpretarea naturală a monarhiilor) , text publicat şi tradus de I. S u l e a - F i r u , în „Studii şi cercetăride bibliologie", V, 1962.

β Dim it r ie Ca nte m ir , Beschreibung der M oldau, în „A.F . Biis chin g's Magazi nfur die neue Hist oire und Géo gra phi e", I I I , Ham bur g, 1769, p. 537—574 şi IV,Hamburg, 1770, p. 3—120 ; Historisch-geographisch und poli t ische Beschreibung derMoldau, F r a n kf ur t u . Leipzig, 1771 ; Descrierea Moldovei, Bibl iote ca pentru toţi,Bucureşti, 1956.

7 Dim it r i e Ca nte m ir , Hronicul vechimii româno-moldo-vlahi lor, Ia şi , 1835,1836 ; Opere, ediţ ia Acade miei Româ ne, voi . V I I I .

8 Dim it r ie Ca nte m ir , Istoria ierogl i f i că, în Opere, ediţ ia Acade miei Române,vol. V I .

!l Vezi T . T . Burada, Scrierile muzicale ale lu i Dimi t r ie Cantemir, în „An al.A c a d . Rom. , Mem. Sect. L i t . " , ser. I I , tom . 32, 1910.

1 0 „B uc iu mu l rom ân ", I, Iaşi, 1875, p. 21.

www.mnir.ro



D O C U M E N T E I N E D I T E P R I V I T O A R E L A D I M I T R I E C A N T E M I R 239

poporul la luptă împotriva asupritorului jug otoman. Situîndu-se înf runtea acestei acţiuni curajoase, el dorea să-şi elibereze ţara şi să-iredea vechea ei libertate.

P r in problemele mult ip le abordate, p r i n ideile polit ice şi socialetratate, întreaga operă cantemiriană este adînc ancorată în culturaposterităţii şi apare ca o contribuţie d intre cele mai valoroase la tezaurulştiinţei şi c u l t u r i i româneşti, cît şi ale celei europene.

Figura complexă şi impunătoare a lui D i m i t r i e Cantemir, cît şiopera acestuia au atras pe mulţi is tor ici , f i lozofi , scr i i tor i etc., care pr inlucrări şi studii valoroase de mare amploare, inclusiv monografi i şi biografi i consacrate savantului român au îmbogăţit de-a lungul ani lor i s toriografia românească. Totuşi, nu putem afirma că acest subiect s-aepuizat, că ştim şi cunoaştem absolut t o t u l despre viaţa, activitatea şiopera lui D i m i t r i e Cantemir .

istoriografia noastră este tributară în ceea ce priveşte publicareaunui vo lum de documente din t i m p u l domniei l u i D i m i t r i e Cantemir, citşi a altor materiale de arhivă din alte etape ale vieţii sale, avem în

vedere cei 22 de ani petr ecu ţi la Co ns tan tin op ol " , c ît şi cei d i n Rusia.Acelaşi lucru se poate spune şi despre corespondenţa lui

D. Cantemir.Nu dispunem încă, dar simţim nevoia de a avea într-un „corpus

epistolarum c an tem ir ia nu m" toată bogata corespondenţă a l u i Dimitr ieCantemir sau p e n t r u început cel puţin un reper tor iu consacrat exclusivacestei probleme.

Aceste lacune ale i s toriografiei noastre sînt generate, în pr imulrînd, di n lipsă de cer cet ări pe rma nen te, sistematice , în ar hi ve le şi colecţiile din străinătate, în special Turcia, U.R.S.S. şi chiar Germania.

Este ştiut că D i m i t r i e Cantemir în perioada 1711—1723 a întreţinut o bogată coresponde nţă cu Pe tr u I , cu min iştri i acestuia, înaltulsenat al Rusiei, şi cu diferiţi reprezentanţi ai c u l t u r i i ruse.

O mică parte din această corespondenţă a fost descoperită încă din1877 de istoricul Gr. Tocilescu în arhivele din Rusia, cu ocazia călătorieisale de studii în această ţară, în cadrul pr imei mis iuni ştiinţif ice pestehotare organizată de către Academia Română 1 2 . Gr. Tocilescu a semnalat în raportul său prezentat la Academia Română toate materialelegăsite 1 ! . iar copiile scoase după unele manuscrise ale lui D. Cantemir,inclusiv după corespondenţa acestuia l 4 , au fost depuse la secţia m a n u scrise a Academiei 1 5 .

1 1

S tefan Ciobanu, D im i t r i e Cantemir în Rusia , în „Anal. Ac ad . Rom. , Mem.Sect. L i t . " seria I I I , tom. I I, 1924, p. 101 (Scr isoa rea X X V I I I ) .1 2 „Anal . Soc. Acad. Rom.", tom. X, Sect. I, p. 29—30, 40, tom. X I , p. 26 şi

p. 13 ; Instrucţiunile date de delegaţiune domnului Gr. C. Tocilescu pentru misiuneasa in Rusia, cf. „An al. Ac ad . Ro m. ", tom. I X , p. 21, 25 ; tom. X , p. 15—18.

1: 1 G r i g o r e Tocilescu, Raport despre misiunea în Rusia, în „Anal . Ac ad . Rom. ,Mem. Sect. 1st", tom. X I , p. 5 şi p. 45—74.

Γ ι O parte din coresponde nţa lui Dimi tr i e Cant emir adu să de către Gr . T o c i lescu a tost publicată pentru prima oară de Ştefan Ciobanu în lucrarea citată. Demenţionat că pînă în prezent nu s-a mai editat nimic în acest sens.

|Γ' Biblioteca Acad emie i R .S .R. , Serv. Mss. şi doc, mss. 325, 366 ; vezi şi mss.lu i Gr. Tocilescu 4927, 5111, 5172, 5190—5195 şi 5312, care şi ele conţin materialedespre D i m i t r i e Cantemir.

www.mnir.ro




Faţă de informaţiile de care dispunem în prezent despre materialele cantemiriene care se găsesc în arhivele şi colecţiile din U.R.S.S.putem afirma că Gr. Tocilescu a găsit numai o mică parte din acestmaterial . Ca atare, cercetările efectuate în arhivele din Rusia acum96 de ani n-au epuizat acest subiect, e for tu l de lărgire a informaţieieste departe de a fi încheiat, el rămîne în permanenţă actual şi necesar

pentru a găsi noi materiale inedite referitoare la viaţa şi activitatealui D. Cantemir.

Pr in intermediul corespondenţei purta te cu Direcţia gener ală aarhive lor de pe lîngă Consil iul de miniştri al U.R.S.S. am fost informaţide existenţa anumitor documente p r i v i n d viaţa şi activitatea luiD. Cantemir în Rusia, din perioada 1713—1718, inedite sau parţialpublicate.

La rîndul nostru, ne propunem să semnalăm arhiva şi fondurile în care se găsesc materialele care ne-au fost comunicate.

La A r h i v a centrală de Stat de acte vechi a U.R.S.S. din Moscova,fondul nr. 248 ' 6 , se află corespondenţă şi alte materiale aparţinînd luiD. Cantemir sau referitoare la acesta, inedite în istoriografia noastră,dar parţial publ icate în isto rio gra fia rusă. întregu l fond conţine 938f i le , numerotate. De remarcat că numerotarea primei f i le începe nu cunr. 1, ci cu nr. 67 şi continuă pînă la 1 005.

M a t e r ia lu l d i n fondul n r. 248 —• avînd în veder e co nţi nut ul fiec ăru idocument în parte — poate fi grupat astfel :

— scrisori, rapoarte, memor i i şi cereri adresate de către DimitrieCantemir înaltului Senat al Rusiei, către Petru I sau miniştrii acestuia.

— hotărîri şi decizii a le l u i Pe tru I , a le canc elarului G. L. Golovkinşi ale înaltului senat i n legătură cu stabi lirea l u i D. Cante mir în Rusia,cît şi referitoare la pr iv i leg i i le şi moşiile care i-au fost dăruite domnuluimoldovean ;

— rapoarte semnate de diferiţi funcţionari şi ofiţeri ruşi pr intrecare Ma cu lov , Baturin, Naumov, desemnaţi din partea Senatului pentrua se ocupa cu a nu mi te pro ble me ad mi ni str at ive ale l u i D. Can tem ir ;

— descrierea celor 1 000 de curţi ţ ărăn eşti d in jud eţel e Moscovaşi Breansk, acordate l u i D. Can temi r de către Pet ru I , inclusiv denumireasatelor în care se găseau curţile respective.

D i n fondul 248 am selectat, spre prezentare, în p r i m u l rînd aceledocumente care aduc date noi, inedite, întregiri sau unele precizărip r i v i n d biograf ia învăţatului , care se cer integrate la vechile cunoştinţe,

în această categorie includem materialele din perioada cît DimitrieCantemir a locuit la Harkov , 1711—1712 1 7 —, perioadă despre care segăsesc puţine date în istoriografia noastră.

Un p r i m grup de documente se referă la călătoria efectuată, înp r ima jumătate a anului 1712, de către fostul domn a l Moldovei laSt. Petersbur g, pe tra seul : Ha rk ov —M os cov a şi Moscova—St. Petersburg.

1 6 A r hiv a Ce ntr a lă de Stat de acte vechi a U.R.S.S . , fond ul nr. 248. dosa rulnr. 58, căsuţa de păstrare nr. 8, filele 67—1005.

1 7 De remarcat că Ştefan Ciobanu în lucrarea citată nu publică nici o scrisoare de la Dimitr ie Cantemir sau alte materiale di n an ul 1712.

www.mnir.ro




D i m i t r i e Cantemir a plecat din Harkov la 7 fe br ua ri e 1712 Petraseu, din Serpukovo, fostul domn a l Moldovei se adresează, in scris, înaltului Senat, anunţînd că a sosit în această localitate în 23 februarie,iar la 25 curent va sosi la Moscova. Totodată, el solicită înaltului forluarea măsurilor de rigoare 1 9 .

De la Harkov la Moscova, D i m i t r i e Cantemir a fost însoţit din

ordinul înaltului Senat de către polcovnicul Vasile Maculov 2 U . Raportullui Maculov, către f o r u l amint i t , asupra acestei călătorii este piesa carepoate fi socotită de fapt u n ver i tab i l „jurnal de călătorie". In raport sînttrecute toate cele 16 localităţi p r i n care a trecut domnul Moldovei petraseul Harkov—Moscova, data cînd a plecat d i n t r -o localitate şi cea lacare a ajuns în următoarea, inclusiv data sosirii la Moscova (25 februarie1712). Sînt trecute, de asemenea, toate alimentele care s-au consumat înt impul călătoriei , cu denumirea ş i preţul lor curent 2 1 .

Legat de călătoria lui D i m i t r i e Cantemir la Moscova sînt interesanteşi rapoartele către înaltul Senat, în care se arată nominal persoanelecare urmau să-1 însoţească în acest oraş şi care, de fapt , formau suita

lu i . Persoanele respective erau indicate după rangul lor : cler, mar i boieri,boieri de rangul doi, ofiţeri, fr izeri , pălărieri, dragoni etc., cu indicaţiacă aceştia erau m o l d o v e n i 2 2 .

D i n t r - u n asemenea raport aflăm că, la Moscova, D i m i t r i e Cantemira fost î nso ţit de 80 de persoane 2 i , cît şi de o gardă formată dinofiţeri ruşi.

Di n documentele fondulu i 248 rezultă că între 25 februarie—19martie 1712, D i m i t r i e Cantemir a stat la Moscova, dar e posibil să se f ideplasat şi la moşiile sale din apropierea acestui oraş. Natura l că amf i interesaţi să cunoaştem concret ce anume a mai făcut învăţatul român

în acest interval , în afară de pregătirea călătoriei la St. Petersburg, darspre regretul nostru materialele nu ne destăinuiesc n imic în acest sens.

Di n Moscova, la 17 martie 1712 D i m i t r i e Cantemir se adresează înal tu lu i Senat anunţînd că va pleca spre St. Petersburg în 19 martie.Cu această ocazie el înaintează şi lista nominală a persoanelor careurmau să-1 însoţească în oraşul respectiv 2 4 .

Materialele existente în fondul c i tat nu cuprind detalii asupracălătoriei de la Moscova la St. Petersburg, de valoarea celor din „jurnalul" l u i Maculov. In schimb, aflăm data concretă cînd anume Dimitr ieCantemir soseşte în noua capitală de pe ma lu r i l e Nevei şi anume28 martie 17 1 2 2 5 . Această informaţie completează pe cea a lui W h i t h -worth, reprezentantul Angl ie i în Rusia, care relatează că la 6 apr i l ie 1712

în St. Petersburg, la o recepţie da tă de către cneazul Cerkascki, 1-a

întîlnit şi pe Dimitr ie Cantemir 2 6 .1 8 Arh iva Centrală de Stat de acte ve ch i, fond ul nr. 248, dos ar ul nr. 58,

căsuţa de pă st ra re nr. 8, f. 121.1 9 Ibidem, f. 103.2 0 Ibidem, f. 121.2 1 Ibidem, f. 121—123.2 2 Ibidem, f. 73 v.1 Ί Ibidem, f. 110 v.-'• Ibidem, ff. 118—118 v.r ' Ibidem, f. 143.2, 1 „Sbornik russkogo istoriceskogo obscestva", L X I , p. 176.

www.mnir.ro




Pe l îngă problemele nemij locite pentru care a fost chemat laSt. Petersburg şi pe care în par te le relatează şi cro nic aru l I . Neculce 2 1 ,D i m i t r i e Cantemir a căutat să-şi rezolve şi chestiuni personale, legate

în sp ecial de aplicarea concretă a decretelor im per ia le , p r in t r e care, celdin 1 august 1711 2 8 , cît şi reglementarea situaţiei sale f inanciare înRusia. In acest sens treb uie să înţelegem dec ret ul l u i Pe tr u I , emis la9 iunie 17 1 2 2 9 şi instrucţiunile cancelarului G. Golovkin către înaltulSenat, din aceeaşi dată, în care ordonă înaltului for să i se atribuiel u i D i m i t r i e Cantemir , conform decretului sus-amint i t , case la Moscova,o moşie lîngă acest oraş, c u 40 de cu rţi ţ ără ne şti , 1 000 de curţi deşerbi , precum şi satul Ukolovo în ţ inutul Kursk. Pentru moldovenii carel -au însoţit pe D i m i t r i e Cantemir în Rusia se acordau curţile fostuluigeneral Teodor Sidlovski din Ucraina. Tot în aceste instrucţiuni se preciza că D i m i t r i e Cantemir va p r i m i 6 000 rub le an u a l a o .

La St. Petersburg D i m i t r i e Cantemir a fost informat şi desprenecesitatea de a se muta cu f amil ia sa de la Harkov la Moscova. Această

schimbare de domic i l iu s-a făcut, după aprecierea lui P. P. Panaitescu,d i n considerente polit ice pentru Rusia 3 1 .N u cunoaştem date concrete cînd anume D i m i t r i e Cantemir a

părăsit capitala Rusiei, dar, d i n t r -o scrisoare a lui G. Golovkin cătreSenat, rezu ltă că la 16 iu ni e 1712 se m ai afla încă la St. Pet ers bu rg,deoarece cancelarul solicita bani p e n t r u plecarea fostului domn la Moscova, cît şi p e n t r u aducerea fami l ie i Cantemir de la Harkov laMoscova 3 2 .

I n 15 iulie, la Moscova f i i n d , D i m i t r i e Cantemir se adreseazăSenatului , anunţînd că va pleca din acest oraş spre Harkov , în 18 iulie ;p e n t r u acest d r u m solicită necesarul de 20 căruţe de poştă. Tot in

acest ra p or t D i m i t r i e Cantemir relatează că p e n t r u d r u m u l pe careurmează să-1 parcurgă cu f a mi l ia sa, de la Kiev la Moscova, p r i n gubernii le : Azov, Kiev şi Moscova, va cere căruţe , fura je ş i a l imente 3 3 .

Materia le le fondulu i 248 conţin şi cîteva date de ordin famil ialdin perioada cît D i m i t r i e Cantemir a locuit la Harkov . Ast fe l , dintr-oscrisoare a lu i D i m i t r i e Cantemir către înaltul Senat, aflăm că soţia saCasandra fusese bolnavă în luna octombrie a anului 1712, dar la încep u t u l lu i noie mbri e „starea sănătăţi i sale se îmbunătăţeşte" 3 4 .

Putem presupune că medicamentele care se t r imi t e a u în perioadarespectivă lui D i m i t r i e Cante mir la Har ko v d in Moscova, erau necesarefostei doamne 3 5 .

2 7 I . Neculce, Letopiseţul Ţări i Mol dovei, Bu cu re şt i, 1955, p. 301.2 8 Vezi Şt . Ciobanu, op. cit, p. 144—146 ( L X X ) .

'-> I b i de m , p. 12.

°" Arhiva, fondul, dosarul şi căsuţa citate, f i lele 178—179.

i l P. P. Panaitescu, D im i t r i e Cantemir, E d . Ac ad . R. P. R. , 1958, p. 128.3 2 Arhiva, fondul, dosarul şi căsuţa citate, fi la 179.

Ibidem, f. 420.

Ibidem, f i la 309.3" ' Ibidem, fi la 274.

www.mnir.ro




D i n t r - u n m e m o r i u adresat înaltului Senat, în 1713, rezultă că fostuldomn a l Moldovei, f i i n d încă la Harkov , întreţinea corespondenţă cufamil ia soţiei sale, ş i anume cu „soacra ş i cumnatul" , care locuia înTransi lvania şi din partea căreia f a mi l ia Cantemir primea şi d i fe r i te c a d o u r i 3 6 .

Fondul 248 conţine şi scrisori sau rapoarte ale lui D i m i t r i e Ca nt emir d i n anii 1716—1718 către înaltul Senat, în care solicită aplicareadecretelor emise de către Petru I , p r i n care fostul domn a l Moldoveifusese scutit de impozite către stat, pentru moşiile sale, pe anii1712—1716 3 / .

Difer i te materiale aparţinînd lui D i m i t r i e Cantemir, cît şi unordemnitar i ruşi se referă şi la problemele de ordin f inanciar legat bine

înţeles d irect de necesităţile l u i D i m i t r i e C a n t e m i r 3 8 . Menţionăm înacest sens numai instrucţiunile cancelarului Golovkin că tre Senat, încare ordonă ca cele 6 000 de ru bl e care trebuiau acordate lui Dimitr ieCantemir, pe anul 1712, să fie procurate de la Posolski-Prikaz (Ministerul de Externe) şi din impozitele pe sare. P e n t r u v i i tor , cancelarul

menţionează că această sumă va fi strînsă din veni tur i le g u b e r n i i l o r 3 9 .Ceea ce domină, în general, în fondul 248 este descrierea celor

1 000 de curţi ţărăneşti din judeţele Moscova şi Breansk, inclus iv denumirea satelor în care se găseau curţile respective, dăruite de cătrePetru I lui D i m i t r i e Cantemir în t i m p u l şederii sale în Rusia 4 0 . Acestemateriale prezintă interes pentru specialişti atît sub raportul conţinutului , dar şi ca volum, ţinînd cont că descrierea însumează peste 400file. Su b raportul conţinutului , ma ter ial ul cup rind e cele ma i mu l t e in formaţii asupra moşiilor deţinute de Cantemir, am putea spune cu luxde amănunte, faţă de restul fonduri lor arhivis t ice d in U.R.S.S., caredeţin materiale cantemiriene cu acelaşi prof i l .

Această descrierea este de fapt o inventariere amănunţită a tuturorbunurilor pe care le posedă fiecare gospodărie în parte, cît şi a celorcomune pentru mai multe gospodării ca : baie, cazan d e v in , mor i , stupide albine, păduri, eleşteuri, locuri de cosit, pămînt rezervat pentruagricultură etc., plus in v e n t a r u l v i u . Fiecare cap de gospodărie estedescris împreună cu f amil ia sa, indicîndu-se numele şi prenumele cîtşi vîrsta acestuia. De asemenea, se precizează impozi tul în bani şi înnatură, care se încasa de la cele 1 000 de curţi în pa rt e.

Separat de descrierea celor 1 000 de curţi a mi nt it e, fondul 248mai conţine date, nu lipsite de interes, şi despre alte proprietăţi primitede Dimitrie Cantemir . Astfel , la 30 iu l ie 1712 fostul domn moldoveansolicită, pr in tr -o scrisoare, înaltului Senat să-i acorde satul Bulatnikovcu iazurile sale ş i Timohova cu cele 30 de curţi 4 1 . La 6 sep tem br ie 1712

Ibidem, filele 420—421.

1 7 Ibidem, filele 180—180, v. 889—889 v, 914—915, 916—916 v , 926—927 v,929—932 v, 977—978 v.

* Ibidem, filele 157, 181 v, 205, 357—357 v, 880—880 v.3 0 Ibidem.w Ibid em, file le 466 ν — 839 ν.1 1 Ibidem, filele 904—910 v .

www.mnir.ro




D i m i t r i e Ca nt emir avea deja în posesie Bulatnikov, cu ceie 34 de curţi,care se afla la o depărtare de 18 verste de Moscova, dar nu primise încăTimohova şi i a z u r i l e 4 2 . B u l a t n i k o v este satul care după numele celuimai mic f iu a l lu i D i m i t r i e Cantemir , Ant ioh , a p r i m i t denumirea deA n t io h ia 4 3 . Bu la tn ik ov are şi descrierea amănu nţită a întregului in ven tarpe care-1 poseda satul la data cînd a fost a t r ibui t l u i D i m i t r i e Cantemir 4 4 .

O descriere amănunţită a i n v e n t a r u l u i pe care-1 poseda există şipentru sa tul Cernaia Greazi 4 5 (Lutu l Negru) , care avea şi un mic castel,situat la o distanţă de 14 verste de Moscova. Cernaia Greazi s-a numitmai t îrziu Constantia 4 6 .

De asemenea, sînt descrise şi satele care făceau parte din cătuneleRodogojki şi Glednevo din ţinutul Sevsck şi respectiv Komarîţki, cu menţiunea că avea un număr de 11421 de suflete 4 ' ' .

Legat de aplicarea decretelor imperiale pr iv i toare la acordarea demoşii lui D i m i t r i e Cantemir, menţionăm scrisoarea acestuia din 12 iulie1712 către înaltul Senat p r i n care solicită să se trimită la Kiev, guverna

t o r u lu i , uc azu l l u i Pe tr u I în legătură cu acordarea m oşiilor în ţinu tulSevsk ş i K o m a r î ţ k i 4 8 .I n anul 1718, pe lîngă cele 1 000 de curţi, d i n care 159 erau numai

de burlaci , D i m i t r i e Cantemir a mai p r i m i t şi satele Marevo şi Breanţov 4 9 . întreg m a t e r ia l u l de arhivă semnalat este scris in limba rusă. Unele

scrisori a le lui D i m i t r i e Cantemir poartă semnătura acestuia în limbalatină, iar altele în limba rusă.

Bogata corespondenţă pe care D i m i t r i e Cantemir a întreţinut-o cuP e t ru I , cu miniştr ii acestuia, cu înalt ul Senat etc., cît şi restul mater ialelor d i n fondul 248 legate direct de viaţa şi activitatea acestuia înRusia atrag atenţia atît p r i n volum, cît şi p r i n diversitatea problemelor

tratate. Numărul mare de scrisori ne indică că corespondenţa a fost opreocupare permanentă pentru învăţatul moldovean. întregul materialconst i tuie o bogată sursă de informaţii, aducînd date noi referitoarela viaţa şi activitatea lui D i m i t r i e Cantemir în Rusia.

Considerăm că o nouă monografie despre viaţa şi opera lui DimitrieCantemir nu poate să fie completă fără ca în prealabil să se fi studiatşi folosit documentele care se găsesc în arhivele sovietice. Ca atare, seimpune publicarea corespondenţei lui D i m i t r i e Cantemir, cît şi a mater ialelor despre, sav ant ul român, ine dit e sau puţin cunoscute, pentru a fipuse la îndemîna cercetătorilor, dar şi a celor dornici să cunoască cîtmai multe informaţii despre D i m i t r i e Cantemir.

'•2 I b ide m , fi la Ν 85.4 3 E m i l Pop, D im i t r i e Cantemir şi Academia din Berl i n, în „S tu di i" , 5 (22),

1969, p. 843.4 4 Arhiva, fondul, dosarul şi căsuţa citate, f i lele 393—395 şi 865—870.4 5 Ibidem , f i lele 440—448 ; 870—874 v .4 6 E m i l Pop, op. cit., p. 843.4 7 Arhiva, fondul, dosarul şi căsuţa citate, f i lele 904—910 v.4 8 Ibidem, f. 185.

*° Ibidem, filele 277—280 v.

www.mnir.ro




HEH3AAHHME AOKVMEHTbl KACAIOIUMECfl flHMHTPHE KAHTEMHPA,

COXPAHEHHblE B HEKOTOPblX APXHBAX CCCP— P e a i o H e —

CpeAH BejiHKHX nepcoHa>Keft HCTOPHH pyMbiHCKoii Ky.nbTypu KoHiia X V I I - r o Bena H

Hana.ia cneAyiomero, ocoôoe Mecro 3aHHMaeT Jt HMm pue KaHTeMHp , Ham nepebiii yieHuft

c eeponeftcKott penyTauHefi . MoJiAaecKHii yieHbifi JID.TH.ICH KoMnjieKCHoû φΗ ^ ρ οή , coeAH-

HHBUJHH KawecTBa ΒΘΛΗΚΟΓΟ rocyAapcTeeHHoro MeJioBeKa c ΤΘΚΟΒΜΜΗ 3Hu.HK.ioneAH<4ecKoro

yieHOrO : HCTOpiIKa, ΓβΟΓρβφΒ, φΗΛΟΰΟφβ, 3ΚΗΟΓρ3φ3, όΐΙΟΓρβφβ, MySblKOBeaa, BOCTOKO-

eeaa Η Τ. A .

B. ia ro aa pH MHoroMHCJieHHbiM 3aTpoH yTbiM npoÔJieMaM, 6jiaroAapn nojiHTHiecKHM H

couHaflbHMM ΗΛεΗΜ, Bee paôoTbi epeMeHH KaHTeMHpa TecHO cBH3aHbi c KyjibTypoft n o c -

jieayiomero ποκο-πεΗΗη H HBJIHIOTCH OAHHM H3 Hanoojiee ueHHux BKjiaAoe B coKpoBHme

pyMMHCKOÎ) HayKH H K y f l b T y p u , a T a K w e H eBponeûcKoii Kyj ibTypw.

B UeHTpajibHOM rocyaapcTBeHHOM Apxwee cTapHHHbix AOKyMCHTOB C C C P B MocKBe,ΦΟΗΛ 2 4 0 , coaapjKHT KoppecnoAemimo H apyrne MaTepnaJibi npnHaA-ie>KamHe ΛΗΜΗΤΡΗΙΟ

KaHTeMHp ΗΛΗ OTHOCHirxHecH κ Heiwy, HeH3flaHHbie Β Hamei i Μπ-ορΗΟΓρβφΜΐι. MaTepnajiMoôpamaiOT Ha ce6« BHHMaHHe K aK ofrbeMOM, τακ H pa3Hoo6pa3iieM saTpoHyTbix προβΛβΜ

n CBH3H c npeÔWBaHiieM flHMHTpne KaHTeMHpa B PO CCH H . OrMeqaeM o rmca Hue 1000

KpeCTbHHCKHX ΑΒΟρΟΒ Β MOCKOBCKOM H BpHHCKOM ye3AaX, BKJIKDMaH H 3 3 B a H H 8 Cejl, Β KO-

Topux HaxoAHviHCb cooTBeTCTByiomHe ABopw H noApoÔHbifl HHB6HTapb Bcex HMymecTB,

κοτορΜΜΗ pacnoJiaraeT Kajxnoe XOSHHCTBO Β OTAejibHocra, a Taiotte H O6IUH, BKJiiowaH

nepe»iHC^eHHe ΜΗΒΟΓΟ HHBeHTapa. VKaabiBaiOTCH ΤΟΜΗΟ H Haj i on i AeHbraMH H HaTypoft

B3blMaeMbie C 3THX 1 00 0 ΑΒΟρΟΒ Β OTA&nbHOCTH.

Becb nepeiHCiieHHbiH MaTepnaji : nucbMa, panopTbi, MeMyapw H T . π. H3 BbiuieyKa-

.mmioro apxiiBa npeACTaBJineT 6oraTbift HCTOHHHK ΗΗφορΜβιΐΗΗ, cooômaH HOBbie AaHHue,noncuHeHHH ΗΛΗ yToiHeHHH KacaioiuHecH >KH3HH H AeHTejibHOCTH ΛΗΜΗτρκβ KaHTeMHpaΒ POCCHH, κοτορυε HywAaioTCH BO RKjnoneHiie ΗΧ B C T ap u e ywe HseecTHbie.

www.mnir.ro



ŢIGLE ŞI CĂRĂMIZI ŞTAMPILATEDIN THERMELE DE LA MICIA

de C O N S T A N T I N C . P E T O L E S C U

şi L I V I U M Ă R G H I T A N

Cercetările arheologice întreprinse începînd cu anul 1967 în băileromane de la Mic ia 1 au scos la iveală un număr considerabil de cărămizişi ţigle cu ştampilele legiunii X I I I Gemina şi ale altor formaţiuni auxiliarestaţionate în cast rul di n aprop iere. Numărul de t i p u r i de ştampile, unelein exemplare destul de numeroase, se ridică pînă acum la nu maipuţin de 36.

Spre a nu îngreuna lectura cu detali i inuti le , nu se vor mai descrie

de fiecare dată forma ştampilei, semnele despărţitoare dintre cuvinte saude la sfîrşitul rîndului, semnele ornamentale e tc . 2 .Literele sînt executate în relief.Ştampilele sînt reproduse la scara 1 : 4.

I . I N S C R I P T IO N E S T E G V L A R V M L E G I O N I S X I I I G E M IN A E

P e n t ru aceste ştampile, expunerea se va face în ordine alfabetică,avîndu-se în vedere gent i l ic i i le an tro po nim elo r ; singura ştampilă cuantroponimul (cognomen) în acelaşi rînd cu numele legiunii va f i prezentată la urmă (nr. 30).

1. Ţigle. Dim en siu ni le ştampilei : 11 χ 3,3 cm. Impr imare inversă.LE(gio) X I I I G(emina) f»011IX 3 J l

' In anii 1967—1969, ce r ce tă r i le s -a u efectuat de către Institutul de istorie şiarheologie din C l u j în colaborare cu Muzeul judeţean Hunedoara-Deva ; începînd cuanul 1971, de cătr e Muz eul de Istorie al Rep ubl ici i Sociali ste Rom âni a.

1 Luc ra rea cons acra tă ţ ig lelor ştampi late din Da cia a lui J . Szilâgyi , Die

Besatzungen des Verteidigungssystems von Dazi en und i hre Zi egel stempel , „DissPann" ,I I , 21, Bud ape sta , 1946, ab un dă în greşe li şi conf uzii . I. I. Ru ss u, Inscriptiones

tegularum legionis X I I I Geminae, „A pu lu m" , 5, 1965, p. 217—232, face o primă prezentare corectă a acestor epigrafe teguilare, deoarece în publicaţiile mai vechi -«textul

ştampilelor este de regulă reprodus sumar, în . .caractere cap ita le" şabl on de tipar,ce nu pot reda formel e şi nua nţ el e speci fice ale slovelor , ligat uri , poziţi a, sen sul lor ».-Spre a cunoaşte exact formele specifice ale acestei scrieri provinciale de la periferia l u mi i romane, în fiecare piesă diferită şi aberantă, este necesar şi util caepigrafele tegulare să fie reproduse în fotograme ori desene absolut exacte, oferindputinţa unui control al lecturilor şi ilustrînd scrierea locală în texte, nuanţele şi„fineţele" ei genuine» (I. I. Russu, op. cit., p. 218).

www.mnir.ro



248C O N S T A N T I N C . P E T O L E S C U şi L I V I U MĂRGHITAN

T i p nou cunoscut între epigrafele tegulare ale legiunii X I I I Gemina 3 .

2. Cărămizi. Di me nsi un ile ştampilei : 11 χ 5,4 cm.

LEG(io) X I I I G(emina)

AEL(ius) BASSVS\ L E C p G '

Ştampilă cunoscută la A p u l u m şi M i c i a 4 .

3. Cărămizi. Dimensiunile ştampilei : 11,3 χ 5 cm.

LEG (io) I I I X GEM(ina)

ELIV S IV LIV SLECHIXCEAAο L I V / X I V U W Τ

Numărul de ordine al legiunii inversat. Ştampilă cunoscută laA p u l u m 5 .

4. Cărămizi. Dimensiunile ştampilei : 14,5 X 14,9 cm.


AEL(ius) P(h) ILIP(p)VS mm*Tip inedit, cunoscut deocamdată numai la Micia.

5. Ţigle. Dimensiunile ştampilei : 12 X 4,6 cm.

LE(gio) X I I I GE(mina)AEL(ius) V A L E N S J_E X I I I C E

Litera S inversată. Ştampilă cunoscută la A p u l u m şi M i c i a B .

6. Cărămizi. Dimensiunile ştampilei : 13,2 χ 4,8 cm.

LEG(io) X I I I GEM(ina)

AEL(ius) V ALEN S

Μ & Χ Ι Ι Ι ζ Ε

Literele N , S inversate. Ştampilă cunoscută la A p u l u m şi M i c i a 1 .

:l V a r i a n t e la Szilâgyi, op. cit., II I , 49 — V I , 92. Cf. şi L i v i u Mărghitan,Cărămizi al e legiunii a XI I l -Gemina recent descoperite, R M , 1968, 5, p. 446, fi g. 3.

'· CI L , I I I , 1629,4 ( = 8064,4) ; Szilăgyi, op. cit ., X I I , 177.

' C i L , I I I . 1629,6, şi 8065,6. C f. Szilâgyi, op. cit., V I I I , 125, şi I X , 138.

n C I L , I I I , 1629,6, şi 8065,7 ; Szilâgyi, op. cit., V I I , 104, 105.

7 C. Da ico v ic iu , Mic ia l . Cercetări asupra castrului, A C M I T , 3, 1931, p. 43 ;Szilâgyi, op. cit., V I I , 103, 106 ; L . M ă r g hi ta n , R M , 1968, 5, p. 446.

www.mnir.ro



Ţ I G L E ŞI C Ă R Ă M I Z I Ş T A M P I L A T E D E L A M I C I A 249

7. Cărăm izi numer oase. Di me ns iu ni le ştamp ilei : 10.6 X 5,2 cm.

L E G (io) X I I I G(emina)

A N N E I SAT

V R N I N I

LEGXJIItΛΝΝΕΙΪΛΤ

Litera S inversată. Ştampilă cunoscută la A p u l u m ş i Micia 8 .8. Fra gm ent de tegula inanimata. Dim en siu ni le ştampilei :

8,7 χ 3,3 cm.

L E G I X I I I

|\NTE(WtNAN T E L I V T E N

Antroponimul este obscur. Literele VT în ligatură ; credem însă căeste vorba mai degrabă de litera A răsturnată, pentru a putea in tra înligatură cu T, deci : A N T E L I A T E N . Ştampila o c i t i m astfel :

LEGI(o) X I I I [gemina]

ANT(onius) E L I (us) AT EN (u s)

sau :

ANT(oni) E L I ATEN[i ]

P e n t ru cognomenul Atenus, a se vedea numărul următor.

9. Cărămidă. Ştampila în chenar adînc, însă slab imprimată ; dimensiunile : 11,5 χ 3 cm.

A TENVS i lATENVJ l

10. Căr ămid ă. Di me ns iu ni le ştampi lei : 13 X 5,5 cm ; part ea superioară a acesteia slab imprimată.

( l ]E[g(io)] X [ I I I ge(m ina)] I

AV(rel ius) A PO L L O N( iu s )

Ştampilă cunoscută la A p u l u m şi M i c i a 9 .

11 . Cărămizi. Dimensiunile ştampilei : 12,4 χ 4,2 cm.

LEG(io) X I I I GE(mina)

AVR(elius) CALISTR(atus)U l C *|||C.E

Litera S inversată, în ligatură cu T. Litera E, in LEG(io), ca douăbare verticale. Ştampilă cunoscută la A p u l u m ş i Micia 1 0 .

» C I L , I I I , 1629,8 ; 8065,10 ; 12610,c ; C. Daicoviciu, A C M I T , 3, p. 43 ; Szilâgyi,op. cit., X I I I , 190.

'•' C I L , I I I , 8065.28, şi 12614 ; Szilâg yi, X I I , 174, cit eşt e A V A P O L L O N I , darceea ce vede el I este de fapt marginea chenarului ştampilei (v. la noi).

1( 1 C I L , I I I , 1629.10,c ( = 8065,13,e) ; C. Daicoviciu, A C M I T , 3, p. 43 ; I. I. Russu,Apulum. 5, p. 221. nr. 5.

www.mnir.ro



250 C O N S T A N T I N C . P E T O L E S C U şi L I V I U M Ă R G H I T A N

12. Cărămizi. Dimensiunile ştampilei : 12,5 X 4,8 cm. Partea f inalăantroponimului slab imprimată pe unele exemplare.

LE(gio) X I I I GE(mina)

AV(rel ius) C A L L I S T R A T ( u s )L E / I I I C E

A V C A L L I S T R T

Literele RAT din f ina lu l cog nom enu lui, în ligatură ; de r emar catl i tera A, sub forma a două liniuţe oblice porn ind d i n hasta l u i Τ cu careeste în l igatură (cf . A din AVR, supra, nr . 11). Şta mp ila era cuno scută laMicia şi A p u l u m (dar incorect citită) n .

13. Fr ag me nt de cărăm idă. Di me ns iu ni le ştampi lei : 13,5 X 5 c m.

LE(gio) X I I I GE(mina)

AV(rel ius) C A L L I S T R A T ( u s )

Litera V răsturnată, S inversată, Τ de două ori răsturnată (ultima

dată în liga tură cu A) . Şta mp ila (incom pletă) era cuno scută la M ic ia (darf ina lu l cognomenului lipsă, probabil defectuos imp r ima t ) 1 2 .

14. Fra gm en t de cărămidă. Di me ns iun ile (păstrate) ştampilei :

9,5 X 5 cm. ^ - C 6 L "

X GEL ,'ΑΛ n \ /. . . . EM RVA ftKBSJ^

REDNAŞtampila este imprimată invers, dar cu litere pozitive. Lectura ei

este următoarea :

L E G (io) X[iîi g(emina)]AVR(el ius) ME f n]AN D ER

Cunoscută la A p u l u m , Ulp ia Traiana şi Potaissa 1 3 .

15. Fr agm ent de c ărămidă. Di me ns iun ile (păstrate) ştampilei :

7,5 χ 4,6 cm.

[le(gio) x ] I I I GE(mina)

[au(relius) me]NAND(er)

Ştampilă cunoscută la A p u l u m 1 4 .

1 1 C I L , I I I , 1629,10,a, şi 8065,13,b ; Szilâg yi, op. cit., IX , 131, cu lect ura antr oponimului A V C A L I S T R I . Neînţelegînd forma cognomenului, epigrafistul buda-pestan nu dă nici desenul corect, deşi epigrafa era întreagă.

1 2 C I L , I I I , 1629,10,b.1 3 C I L , I I I , 1629,17,a, şi C I L , I I I , 8065, a-e (lec tură core ctă ) ; o ştamp ilă din

colecţia Bolliac (loc de descoperire necunoscut), corect c itită, la Gr . G . Toci les cu,Monumentele epigrafice şi sculpt ural e ale M uzeului Naţional de Ant ichit ăţi dinBucureşti, Bu cu re şt i, 1902, p. 329, nr. 45. Da r Szi lâg yi, op. cit., X I I I , 191, fără a luaîn se am ă lectu ră ed. C I L , I I I , dă o nouă lect ură, fabricîn d un antroponim puschiar de către autor s ub semn ul întrebări i : [L](e)G(i o) X I I I G(emina) / EL( ius)N E M ( m i u s ?) / R V A R E D N A (... ?) .

''· C I L . I I I , 8065,22,f ; Szilâgyi, op. cit., X I I I , 179.

www.mnir.ro




16. C ărăm izi. Di me ns iu ni le ştampi lei : 14,5 X 5 cm .

L E G ( io) X I I I GE(mina)

FLA(vius) ELIOD(orus)LECXIIICEI f L A E L 101

Ştampilă cunoscută la Ap u lu m, Ulp ia Traiana ş i Micia 1 5 . Varianteale acestei ştampile, la Sard şi A p u l u m , unde cognomenul apare în formaH E L I O 1 6 , respect iv HELIOD 1 7 , dovadă că numele soldatului cărămidarera Flavius Heliodorus.

17. Cărămizi. Dimensiunile ştampilei : 12,1 χ 4,2 cm.

LEG(io) X I I I GE(mina) FA E C * W

FLA(vius) V I T A L I S

Litera S inversată. Ştampilă cunoscută la A p u l u m 1 8 .

18. Cărămidă. Dimensiunile ştampilei : 13,7 χ 4,4 cm.

LEG(io) X I I I GE(mina) i j L E C ^ l c î î Î C E VIV(lius) D E I O T A R V S I Î V D C I O T A R V L

Literele V şi S ( inversată) din terminaţia cognomenului în ligatură.Ştampilă cunoscută la A p u l u m ş i Micia 1 9 .

19. Cărămizi. Dimensiunile ştampilei : 13 X 4,5 cm.

LE(gio) X I I I G E (m i na ) U E Χ Π Ϊ Τ

I V ( l i ) D E I O T A R I 1 1 V D ο I O T A R I

Ştampilă cunoscută la A p u l u m ş i Micia 2 0 .

20. Cărămizi. Dimensiunile ştampilei : 13,3 X 4,5 cm


IVL( ius) M A R C I A N V S

Litera S jos. Ştampila este deja cunoscută la Micia 2 1 .

1 5 C I L , I I I , 1629,20 ( = 8065,25,d) ( lect ură c ore ctă ) ; dar Szilâgyi, op. cit.,

V I I I , 124, citeşte greşit în r. 2 : FL(avio) A E L I O D(... ?).1 K C I L , I I I , 1629,20 ; 8065,25, d.1 7 I. I. Russu , „Apulum", 5, p. 225, nr. 13.1H C I L , I I I , 8065, 27, e, şi 12613, c-d ; Szilâgyi, op. cit., X I I I , 180. L a noi şi

Szilâgyi nu se vede b ine ο d i n GE ( m i n a) , e l este însă corect redat în C I L , I I I .Variante, Szilâgyi, op. cit, X I I I , 181, 182.

1 9 C I L , I I I , 8065,29, a-b ; 12615, e-f ; Szilâgyi, op. cit., X I I I , 183 ; L. Mărghitan,R M , 1968, 5, p. 448, fig. 7.

2 0 C I L , I I I , 8065, 29, d ; Szilâ gyi , op. ci t , X I I I , 184 : L E G X I I I G E — darG d in L E G , desenat de altfel foarte s lab , apare datorită unei greşeli de lectură aepigrafistului.

2 1 C I L , I I I , 8065, 30, d ( = 12 616).

www.mnir.ro



252 C O N S T A N T I N C P E T O L E S C U şi L I V I U M Ă R G H I T A N

21. Ţigle. Dimensiunile ştampilei : 13 χ 4,4 cm.

L E - X I I I

LE(gio) X I I I GE(mina)IVL(ius) MARC IAN (us)


22. Cărămidă. Dimensiunile ştampilei : 11 χ 5 cm.

LEG(io) XII G(emina)

IVL( i i ) MARCIANI

M AR j C I AVi

hLEGXHiG n

IVLMARCIANÎ

Grupul de litere CIA din cognomen în l igatură. Ştampilă cunoscutăla A p u l u m ş i Micia 2 3 .

Acest soldat cărămidar este probabil identic cu cel care închină laApulum un altar vot iv : Soli invicto I Mythrae. C. Iulius I Marcianus, I

signif(er) leg(ionis) I XIII Gem(inae), I libens posuit2*.

23. C ărăm idă. D im en si un il e ştampi lei : 11,5 X 3,6 cm .

I V L I SERENI

LEG(io) X I I I GEM(ina)55Π

Litera Ν inversată, M răsturnată ca un W. Ştampilă cunoscutăla A p u l u m 2 5 .

24. Cărămizi. Dimensiunile ştampilei : 12 χ 4 ,8 cm.


LVCR(etius) AQVI(la)

Ştampilă cunoscută la A p u l u m şi M i c i a 2 6 .

L £ C XI I I G

2 2 Szilâgyi, op. cit., X I , 164, c i teşte antroponimia L(ucius) M A R C l A N ( u s ?),

cînd de fapt e l este [ i u ] L M A R C I A N ( u s ) ; I. I. R u s s u , A p u l u m , 5, p. 225, nr. 14.2 3 C I L , I I I , 8065, 30, a, şi 12616 ; Szilâgyi, op, cit., X I , 163, des ene ază şi

c i teşte I V L ( i u s ) M A R C I A N ( u s ?).2'· V. Christescu, Dacia, 3—4, 1927—1932, p. 623 ( = M. J. Ver mas ere n, C I M R M ,

I I , 1962).2 : ' I. I. Russu, Apulum, 5, p. 227—228, nr . 19 : . . . . S E R E N I / X I I I G E W .2 0 C I L , I I I , 1629, 22, a ; 8065, 31 ; 12617, 1 ; Szi lâg yi, op. cit., I X , 134. U n

exemplar se află expus ş i în Muzeul Porţ i lor de Fier (Drobeta-Turnu Severin) , dareste îndoielnic că provine din castrul de acolo.

www.mnir.ro




25. Cărămizi. Di men si uni le ştampilei : 11 χ 5 cm.

LEG(io) X I I I GE(mina) Γ£Ε j r v 111

LOCRETI(u)S L L O C V E T I l

ACV(i )LA r ACVLA/O

Variantă a ştampilei anterioare. De remarcat gent i l i c iu l Locretius.

Ligatur i : LE, CV'.26. Fra gme nt de ţiglă. Dim ens iun il e ştampilei : 9 χ 4,8 cm. Fo ar te

uzată. Im p r i m a r e inversă ; r. 2 este cu litere răsturnate.

M10 II

[mem]MI(us) FRONTO

[leg(io)] X I I I GEM(ina)

Literele NT în ligatură. Analogii la A p u l u m 2 7 .

27. Fr ag me nt de ţiglă. Di me ns iu ni le (păstrate) ştam pilei : 4,5 XX 2,5 cm.

L E G (io) X I I [ i gem(ina)]

P O M P fo n i fortis]


28. Cărăm izi. Di me ns iu ni le ştampi lei : 11 X 5 cm


STA(t ius) SENTIA(nus)

Je/v\ f

L E C X H l C tίΎΛ Κ Ε Ν Τ ΙΑ

Ştampilă cunoscută la A p u l u m şi Ulp ia Traiana 2 9 .

29. Cărămizi. Dimensiunile ştampilei : 15,5 χ 5 cm.LEG (io) X I I I GEM(ina)

VLP(ius) FRONTO

Ştampila este cunoscută la A p u l u m , Ulp ia Traiana, Mic ia şi Cenad 3 0 .

PÎ t cVI l K f M η

2 ' Szilâgyi, op. cit., X, 148, şi X I , 153, citeş te greşi t genti liciul : ME MN I( us ) ;I. I. Ru ss u, „A pu lu m" , 5, p. 226, nr . 16.

2 8 Szilâgyi, op. cit., V I I I , 123 ; I. I. Ru ss u, „Apu lu m" , 5, p. 226—227, nr. 17.2 9 C I L , I I I , 8065, 33, g—h ( = 12618, h) ; Szi lâg yi, op. cit., V I I I , 118 : da r A

di n STA (ti us) neim prim at (sau nu a fost distins de epigrafist, care de altfel nuînţelege nici gentili ciul). în C I L litera res pect ivă era red at ă punctat ă, ceea ceînseamnă că era slab imprimată. Variantă la Szilâgyi, op. cit., V I I I , 117. Cf. încăI. I. Rus su, „A pu lu m" , 5, p. 228, nr. 20 : le ct ur ă co rec tă.

3 0 C I L , I I I , 1629, 24 ; 8065, 34 (= 12619, f) : [1]EG X I I I G E / V L P F R O N T ; arfi o variantă a ştampilei noastre, dacă nu cumva ultima l i teră din amîndouărîndurile, slab impr ima tă, lipseşte. Ştam pil a de la Ul pi a Tr ai an a, C I L , II I , 1629,24, c : L E G X I I I . . . / V L P YP.. . . , ră mî ne neî nţelea să de ed. C I L , I I I ; în loc de litereleY P trebuie citite F (ca un lambda, aşa cum apare şi la noi ) şi R ( nu P) , deci :VL P ( i u s ) FRfo nto] . Szilâgyi, V I I , 112 ; variante, V I I I , 113, 114. L. Măr gh it an, R M .1968, 5, p. 446, var ianta L E G X I I I G E / V L P F R O N (litera Ν inversată) ; ibidem,p. 448. Cărămizi cu numele lui Ulpius F ro nto au apărut şi în thermele de laApulum, împreună cu cele ale lui Anneus Saturninus : vezi Rdmer in Rumănien,

Koln, 1969 (catalogul expoziţiei de la Kôln, februarie-mai 1969), p. 116—117,siglele C 23 şi C 24.

www.mnir.ro



254 C O N S T A N T I N C . P E T O L E S C U şi L I V I U M Ă R G H I T A N

30. F rag men t de ţiglă. Di me ns iu ni le ştampilei : 12 χ 2,8 cm.

[ l ]EG(io) X I I I GE(mina) HEjra]

Analogii la A p u l u m 3 1 . Este s ingura inscripţie tegulară cunoscută

pînă acum la Micia avînd antroponimul în acelaşi rînd cu numelelegiunii.

M u lt e dintre cele 30 de ştampile prezentate mai sus sînt deja cunoscute p r i n numeroase exemplare descoperite la A p u l u m şi în alte locuri.Acest material tegular, reprezentînd «materia copioasă pentru u n impozant reper tor iu arheologic-epigraf ic, un mic „corpus"» 3 2 , poate beneficia,

în ceea ce priveşte încadrarea cronologică, de rezultatele cercetărilorarheologice din thermele de la Micia .

Ast fe l , un canal de piatră pentru evacuarea apei d i n t r - u n bazin afost pavat cu 22 de cărămizi, toate ştampilate cu numele unor m i l i t a r id in legiunea X I I I Gemina 3 3 . Canalul şi bazinul se leagă organic şi s t r a t i

graf ie de un complex constructiv mai mare, care cuprinde toată laturade vest a thermelor (cercetată în anii 1971—1974) ; sub acesta se aflăurmele construcţiei iniţiale a thermelor. Acest complex constructivdatează de la refacerea d i n anul 193 a thermelor, atestată epigraf ic 3 4 .(O altă refacere a avut loc în t i m p u l domniei împăratului SeverusA lexa nd er 3 5 ) .

Probabi l că întreg mater ia lul tegular de la Mic ia cu ştampilelelegiunii X I I I Gem ina datează di n aceeaşi vr em e. Cerc etăril e di n ther mel ede la Mic ia aduc astfel o contribuţie esenţială, care n u este nevoie a maif i subliniată, la datarea acestei categorii de epigrafe descoperite în DaciaSuperior : sfîrşitul secolului al II- lea e.n.

La Mic ia există şi alte menţiuni despre legiunea X I I I Gemina : doibeneficiari consulari pun nişte inscripţii v o t i v e 3 6 , iar o vexilaţie estemenţionată într-o inscripţie pusă pe dealul Bejan de lîngă Deva 3 7 . Darnici din inscripţii , n ic i după ştampile, nu rezultă că legiunea sau o partea ei a staţionat la M i c i a 3 8 . Produsele atelierelor de cărămidărie alelegiunii staţionate la A p u l u m erau răspîndite în locuri d i fer i te al e p r o vinciei 3 9 . Numeroasele cărămizi purtînd ştampile identice, dar descoperite

în locuri difer ite , ar arăta că, într-adevăr, cărămizile au fost aduse maidegrabă de la Apulum, pe Mureş eventual, decît că aceiaşi soldaţi aulucrat cărămizi în locuri d i fer i te ale provinciei , destul de depărtate dinpunct de vedere geografic.

3 1 Szi lâg yi, op. cit., V I , 95 ; I. I. Ru s su , „A pu lu m" , 5, p. 224, ap ud nr . 12.Szilâgyi citea numele soldatului că răm id ar HE RM (e s) , deşi chiar din desenul săuse vede c lar că este H E R A .

3 2 I. I. Russu, „Apulum", 5, p. 217.3 3 D u p ă aceste ş tampile s-au scos estampaje în ceară , aflate acum la Muzeul

de Istorie al Repu bli cii Socialiste Româ nia .3'· C I L , I I I , 1374.3 5 C . Da ico v ic iu , A C M I T , 3, p. 35, nr. 1.3 0 C I L , I I I , 7859 ; C. Daicoviciu, A C M I T . 3, p. 39, nr. 9.3 7 C I L , I I I , 12565.3 8 C . Da ico v ic iu , A C M I T , 3, p. 24, nota 28.3 9 I. I. Russu, „Apulum", 5, p. 219, nota 4.

<rXXMCEHh

www.mnir.ro




Aceşti m i l i t a r i care îşi însemnează numele pe cărămizi, desigur şefide ojficinae, erau pr ob ab il gradaţi ai legiunii , ca acel C. Iu l ius Marcianus(supra, nr . 20—22) despre care aflăm d in tr -o inscripţie votivă de la A p u l u m că era signifer 4 0 . Inscripţiile tegulare ne ajută astfel să cunoaştemnumele a o serie d intre aceşti coma ndan ţi m ărun ţi ai legiunii X I I IGemina. în u l t i m u l sfert al secolului al II- lea e.n.

Publicarea acestor inscripţii tegulare este de asemenea interesantă,deoarece ne permite a cunoaşte formele specifice a le sc rier i i prov incia lede la periferia l u m i i romane 4 1 .

I I . I N S C R I P T I O N E S T E G V L A R V M A V X I L I O R V M

31. Fragmente de ţigle.

'v Ι Λ ο .

Pe un fragment se p ăstreaz ă d in ştampi lă ( di me ns iu ni : 5 X 4,5 cm) :

ACAMP

Pe a l tu l (dimensiunile ştampilei : 7 X 4,5 cm) :

A L A E. . . M P A G O N V M

Ştampila completă este deci următoarea :A L A E

C A M P A G O N V MUnitatea este documentată la Micia p r i n t r -o serie de inscr ipţ i i 4 2 .

Inscripţiile datate sînt din t i m p u l domniei împăraţ ilor Ca rac al l a 4 3 şiF i l i p A r a b u l 4 4 . Pe ştampile, este pentru prima dată cînd apare la Miciaşi în Dacia.

32. Fragmente de ţigle.

a) CO H . . . lung ime a f ragmentulu i de şta mp ilă = 5 cm) ;b) . . . I COM (lungimea f ragmentulu i de şt am pi lă = 8,2 cm) ;c) . . . CO M (dimen siunile f ragmentulu i de şt am pi lă : 7,6 χ

2,6 cm).

m Supra, nota 24.' ' ' I. I. Russu, „Apulum", 5, p. 218 (supra, nota 2).4 3 Bibliografia la C. Daicoviciu, A C M I T , 3, p. 25 ; I. I. Russu, S C I V , 21, 1970,

1, p. 162—163 ; idem, S C I V , 23, 1972, 1, p. 67.4 3 C I L , I I I , 1377, 1378.'•'· C I L , I I I , 1380.

www.mnir.ro



256 C O N S T A N T I N C P E T O L E S C U şi L I V I U M Ă R G H I T A N

Ştampila completă se prezintă astfel :

CO H( ors ) I I CO M( ma genoru m) 4 5

Unitatea apare între trupele provinciei Dacia în diploma d i n anul110 4 6 , apoi între cele a le Dacie i Superior 4 7 . Garnizo ana a avu t-o laMicia în tot t i m p u l stăpînirii romane 4 8 .

33. Fra gm en te de că rămiz i (lun gim ea ştampi lei = 7, respe ctiv9 cm). Im p r i m a r e inversă.

. . H I I FL CO . . . (partea fina lă slab imprimată) ;

F L C O M S (parte a de sus a l i terei S slab imprimată). întreagă, ştampila este următoarea :

COH(ors) I I FL(avia) COM(magenorum) S( ag i t ta r i or um ) 4 9

34. Fra gm ent de cărămidă cu ştampila inversată. Di me ns iun ileştampilei : 9,5 X 2,6 cm. Chenarul ştampilei m u l t adîncit.

CO(hors) SE(cunda) FL(avia) [com(magenorum)]In t r e numărul de ordine (SE) şi gent i l i c iu l unităţii (FL) se vede

impr imat minerul ştampilei.

35. Ştampile pe numeroase ţigle, întregi şi fragmentare.

Pe unele exemplare, l i tera O este mai mică decît celelalte. Numărulde ordine al cohortei poartă un siciliens deasupra, ceea ce este o bunăindicaţie că ştampila este imprimată invers .

O ştampilă pe cărămidă, descoperită mai de m u l t şi în condiţiineprecizate, atesta deja această unitate la Mic ia 5 0 . Cercetări le din thermeau scos la iveală un număr foarte mare de ştampile ale acestei unităţi.

Cf . Szilâgyi, op. cit., X V I I I , 253.4 0 C I L , X V I , 1 63.4 7 C I L , X V I , 90, 117.4 8 Bib li ogr afi a la I. I. Ru ss u, Ac ta MN , 6, 1969, p. 172.

4 0 C f. C I L , I I I , 8074, 14, a (Micia) : fără indicativul S(agittariorum).

r , n C I L , I I I , p . 220. Vezi C. Daicoviciu, A C M I T , 3, p. 25, nota 28.

COH(ors) I I H( ispanorum)

www.mnir.ro




Deşi mul te d intre ele sînt bine imprimate şi bine conservate, ele nu aufost, de la început, nici bine cit ite, n ic i corec t in t erp re t a t e 5 1 .

Prezenţa cohortei I I Hispanorum la Mic ia datează din perioada i n i

ţială de construcţie a thermelor ; căci diploma mil i tară din an i i 158/159 b 2r

apoi şi cele d i n anul 164 5 3 , atestă unitatea în Dacia Porolissensis. Dar

aceste documente epigrafice reprezintă pentru cohors II Hispanorumnumai prima atestare în arma ta n o i i provinc i i . A n i i 158/159 reprezintă unterminus ante quem a avut lo c t ransferul unităţii pe graniţa de nord.Provincia Dacia Porolissensis este atestată ca existînd la 2 iu l ie 133 p r in

diploma de la Gherla 5 4 . I n această diplomă, cohors I I Hispanorum n aeste menţionată ; dar diploma aminteşte numai cîteva unităţi (2 ale şi6 cohorte), ceea ce reprezintă doar o parte din exercitus Daciae Poro

lissensis. N u este exclus ca unitatea să fi plecat pe graniţa nordică încăde la crearea n o i i provinc i i 5 5 .

Este drept că n ic i o ştampilă a

acestei unităţi nu a fost descoperită

în condiţi i s trat igraf ice clare, d i n care să reiasă fără dubiu că unitateaa lucrat la construcţia iniţială (faza I) a thermelor. Dar, pe de altă parte,este foarte problematic a susţine, în s tadiul actual al documentării e p i grafice , că unit at ea a fost detaşată di n Dacia Porolissensis la Micia pet i m p u l l u i Severus Alexander , pentru a reface thermele, cum s-a încercatmai recent a se susţine pe baza completării arbitrare a inscripţiei miciensefragmentare atest înd refacerea băilor în t i m p u l acestui împărat 5 6 .

•

Ştampilele publicate aici , multe reprezentînd t i p u r i nou cunoscutela Micia , se adaugă la r eper tor iu l epigrafic al acestei aşezări mi l i t a r e şicivile, aducînd totodată şi unele contribuţii la istoria militară a Dacieiromane.

5 1 Oct . F loca , Ferenczi Ştefan, L . Mărghitan, M icia. Grupul de cuptoare pent ru

ars ceramică, De va , 1970, p. 9, citesc ş tampi la : C O H II H IS . Da r pe numeroase

exemplare, perfect conservate (păstrate în tegulariul Muzeului judeţean Deva), se

vede clar că după literele C O H I I H nu mai ur me az ă altele, ci, mai întîi , min er ul

obiectului pentru imprimarea ştampilei, apoi un desen care, asociat cu numele

unităţii, poate fi un semn distinctiv al acesteia (A. J . Reinach, Signa mi l i tar ia ,

s.v. DA, IV, 2, p. 1307—1325 ; cf. C . C. Peto lescu , Cohors II Hispanorum la M ic ia ,

„Sargetia", 9, 1972, p. 44 şi nota 24).5 2 C I L , X V I , 1 10.5 3 C I L , X V I , 185 (Palatovo-Thrac ia) ; Materiale, 2, 1956, p. 703 şi ur m. (G il ău ) ;

G. Forni , „A th en ae um ", N. S., 36, 1—4, Pa vi a, 1958, p. 131 şi ur m. ( Căşe i).M C . Da ico v ic i u -D. Protase, J R S , L I , 1961, p. 63 şi ur m. ; Ac ta MN , 1, 1964,

p. 174 şi urm.5 5 C . C. Petole scu, „S ar ge ti a" , 9, 1972, p. 43—49.5 6 C. Daicoviciu, A C M I T , 3, p. 35, nr. 1. Cf. Oct. Floca, Ferenczi Ştefan,

L . Mărghitan, op. cit., p. 9—10.

www.mnir.ro



258 C O N S T A N T I N C . P E T O L E S C U şi L I V I U MĂRGHITAN

T U I L E S E T B R I Q U E S E S T A M P I L L É E S D É C O U V E R T E S

D A N S L E S T H E R M E S D E M I C I A

— R és um é —

Le s auteurs présentent 36 briques et tuiles estampillées trouvées au coursdes fouilles archéologiques dans les bains rom ains de M i c i a (Veţel , dép. de H u n e doara) , effectuées en 1967—1969 et 1971—1972.

Nous ne considérons pa s ut i le repéter ici le texte des estampilles ; nos lecteursétrangers pourront les suiv re assez facile ment d ' après les dessins et la transcription(échélle 1 :4 ).

Les plus nombreuses appart iennent à l a légion X I I I G e m i n a (n°s 1—30). Lescirconstances stratigraphiques de la décou verte montrent qu'el les datent à l a fin duI I e siècle de n.è.

C i n q es tampil les appart iennent au x formations au xi l iai res qu i ont t ravai l léaux bains : ala 1 Hi spanorum Campagonum (n° 31), cohors I I Flavi a Commagenorum(nos 32 —34) et cohors II Hispanorum (n" 35). L a d e r n i è r e a pris part à la construction initiale des bains. D'au tre part , la cohors I I Flavi a Commagenorum, qu i a euson siège dans le c am p de M i c i a pendant l 'époque tout ent i ère de la dominationrom ai ne en Dacie, a pris part , peut-être, à côté de l 'a l a I H ispanorum Campagonum,à la reconstruction des bains, sous les règnes de Sept i m e Sévère ( C I L, I I I , 1374) et deSévère Al exandre ( A C M I T , 3, 1931, p. 35, n» 1).

www.mnir.ro



IN J U R U L UNUI NOU EXEMPLARAL CELUI DINTH FORMULAR DIPLOMATIC

TIPĂRIT ÎN LIMBA ROMANA

de A L E X A N D R U L I G O R

R e am i n t i m p r i m u l act tipărit la noi pe foaie volantă, datînd din20 decembrie 1642 ; erau cunoscute atunci, în t i m p u l domniei lu i Vas i leLupu. în fo rm a amintită, hotărârile Si no du lu i într uni t în oraşul Iaşi, luatede o seam ă de teologi di n Con stan tino pol, Rusia şi Mo ldo va pentruafurisirea capi tole lor lu i C h i r i i L u ka r i s p a t r ia r h u l ca făcînd parte din erezia

calvină In anul 1667, april ie 10, era tipărit cunoscutul jurămînt depusde Grig or ie Vodă Ghica în faţa lu i Juli us S. R. Ecleriae Cardinalis Spinola 2 .Nici unul d intre documentele citate nu poate fi înscris însă în familiaformularului d iploma t ic românesc . P r i m u l era tip ărit în l im ba greacă ;cel de al doilea în limba latină. Intîiul apărea într-adevăr la Iaşi, însă caunicat, oc azional ; cel de al do ilea ieşea de sub tea scur i vien eze. Nic iprimul , n ic i cel de al doilea nu serveau ca formulă (schemă) pentru alteacte româneşti.

I n t r - u n art icol publicat în anul 1942, prof. Aurel ian Sacerdoţeanu 3

arăta că, deşi pentru t i m p u r i l e mai vechi (mult în ainte de domn ia l u iConstantin Brîncoveanu), nu ni s-au păstrat exemplare ale formularului

diplomatic, avem motive să credem în existenţa sa. Argumente de ordinlogic sînt, şi n u puţine . „Pen tru m ai tîrz iu însă — not a dom ni a sa —putem face dovada acestui f o r mu la r . Cînd s-au înmulţit chestiile generaleel a devenit inev i tab i l . S-a mers încă mai departe încît s-a şi tipărit.Astfel pentru vreme a l u i Constan tin Brîncove anu aveam două ediţii(subl. n.) ale unui astfel de fo rm ul ar t ipărit. U n u l este din 20 octombrie1713 (7222), o scutire de dajdiă pentru sălişte acordată lui Oprea Belegadin Piatra Mehedinţi, slujitor în cruce cu Pătru Başcoveanu * şi a l tu l din

1 Bibi . Acad. R. S . România , Foi volante, nr . 301. Vezi A l . T . Dum itr e scu , Foi

volante din colecţiunea Academiei Române, 1642—1866. Listă întocmită de..., B u c u

reşti, 1912, p. 20. Despre Sinod, vezi şi N. Iorga, Istoria bisericii româneşti şi a

vieţii religioase a românilor, vol . I , ed. a I l - a , B u c , p . 309—313.2 Bibi . Acad. R. S . România , Foi volante, nr. 302 ; A l . T. Dum itr esc u, loc. cit.

3 Formularul în diplomatica română, „ Re v is ta A r hiv e lo r " , V / l , B ucur e ş t i ,

1942, p. 246—248.

' ' C. S. Nicolăescu-Plopşor, Documente olteneşti, Cr ai ov a, 1933, pl . 22. Vezi şi

aici fig. 1.

www.mnir.ro



260 A L E X A N D R U L I G O R

1710 (7218), cu aceeaşi scutire pentru Nanul ginerele lui Dobromir dinPade — Dolj în cruce cu Vona", pe care îl şi reproduce 5 (vezi şi aici,f ig . 2). Se citau atunci, doar două exemplare. Biblioteca AcademieiR. S. România păstrează un alt exemplar al f o r m u l a r u l u i tipărit învremea lui Constantin Vodă Brîncoveanu —· 1713 (7222) octombrie20 — completat pentru scutirea de dăjdii pe silişti a lui L u p u l Brancea,nepotul lu i Lazăr ot Mătăsari ot sud. Mehedinţi, care era slujitor labreasla păhărniceilor, la cruce cu unchiul său Lazăr 6 (fig. 3).

P r in t r e documentele medievale de curînd intrate în pa t r imoniu lMuzeulu i de Istorie al R. S. România se află ş i un formular tipărit, completat (textnmanuscris), datînd d i n 7218 (1 septembrie 1709 — 31 august1710), p r i n care Constantin Brîncoveanu, voievodul Ţării Româneşti,poruncea boier i lor care strîngeau dăjdiile de la locu i tor i i judeţului Mehedinţi : „să vă feriţi de sluga domnie i meale (Şărban ot Răsipiţi, ot sud.Mehedinţi, care iaste s lu j i tor la brasla păhărniceilor, la cruce cu frate-său,Pascul), n i m i c i i val să nu-i faceţu de dăjdile ce să punû pre silişti" 7

(fig- 4).Starea de conservare a acestui exemplar, necunoscut pînă acum, nu -iprea fericită ; în transcrierea ce facem mai jos, întregirea t e x t u l u i (acolounde documentul or iginal prezintă r u p t u r i ) a fost cu putinţă numai datorită existenţei exemplarelor menţionate *.

„ t MJICTÏK) BJKÎIO , IcaaH <K>a)CTaHAHH8 ΒΟβΒΟ,π, n rcn^pb 3eMJi<B>jiaxcKOH. j^aeaTb rcnACTBa MH cîio noBtJieH'ho rcncTBa M H ' slugiidomniei meale, lui Şărban ot Răsipiţi, ot sud. Mehedinţi, care iastes < l u > j i torù la brasla păhărniceilor, la cruce cu jrate-sëu Pascul 1 0 , casă f <ie în> pace de toate dăjdile cîte esu peste anù în ţara domniei

5 Art. cit. ; Arh. St . Buc , A. N. , L X I V / l (fost „Istor ice noi", pach. XX I , doc.nr. 1). N- av em cert itudine a datei de zi ; cea stabi lită de autor nu o socot preaapro piat ă de ade văr . Obs erv ăm la lite ra- cifr ă din actul publicat de C. S. Nicolă escu-Plopşor, ca şi la cel ce-1 vom cita mai jos, aflat la Bibi . Acad. R. S. România, K,unghiul format de cele două bare e inexis tent la lite ra -ci fr ă a actul ui di n 7 218 del a Ar h. St . Buc . Poate fi vor ba, pr ea bine, şi de cifr a 10. Ră mî ne m însă în do meni ulpresupunerilor.

(i D o c . C X X X - 2 7 . C i t a t doar, fără a fi descris (natura lucrării nu o impunea),de către Nicolae Stoicescu, Curteni şi slujitori. Contribuţii la istoria armatei române,E d . militară, Bucureşti, 1968, p. 73.

7 Achiziţii , oferta nr . 471/29.XI. 1972, nr. inv. 31.450.

* Cun oa şte re a şi a celui de al patr ulea exe mpla r ne dă posibilita tea efectuării unor întreg iri „rec ipr oce " ; de pildă, pent ru docume ntul pă str at la Ar h. St.B u c , ce pre zin tă la înce putu l textu lui o mi că ruptur ă, ştim acu m, cu certitudine,ul ti ma lit er ă a ce lu i de al d oile a c uvî nt t ipă ri t : HD şi nu i i , aşa c um, greşi t, ee transcris în articolu citat. De asemenea, se poate întreg i şi textul docum entul uipublicat de C. S. N icolă escu-P lopşo r.

H Compl etăr ile textului (în locurile rupte din original) sînt atenţionate prinîncadrarea lor între paranteze ascuţ i te < . . . > . Literele suprascrise sînt coborîte înrînd. Cuvintele slavone prescurtate în original au fost transcrise aidoma ; cuvi nteleromâneşti însă au fost întregite.

9 Adică : „Din mila lui Dumnezeu, loan Constandin, voevod şi domn al ŢăriiRomâneşti . Dă domnia mea această poruncă a domniei mele".

1 0 Cuvintele subliniate sînt , în original, manuscrise.

www.mnir.ro



P R I M U L F O R M U L A T O R D I P L O M A T I C R O M A N E S C T I P Ă R I T 261

meale pe s i l işt i . Pe nt ru că fiindù pînă acum de da şi s lu j i tor i i l a u n -< i l e d ă j d i > pe silişti , acum amù socotitù domniia mia de i-am ù alesù< c a să-ş î dea> f ieştecare s lu j i tor iu b i r u l osebi, după cumu iaste s c r i b i i în vist ier ia d > omnii meale şi după cumù sîntù scrişî şi în ioileca < r e s -au datu la căp> etenii le lor, pecetluite cu inelu < 1 > domnieimeale, iară a < l t v a l n imic i i s ă > n u ma i aibă.

Dr ep t aceaia poruncimûsi dumneavoastră, boiar i ca < r i i mer> geţ icu dăjdi înt r-acest ii judeţ, să ν < ă > f e ri ţi de sluga domniei mea < l e ces c r i > e m a i susû, nimieù val să nu-i faceţi de dăjdile ce să punîi presil i < şt i ; î n > t r - a l t i i c h i p să n u faceţi.

H HcaMb pe^e rcncTBa ΜΗ. M cua < . . . A H b > J I Î T J C H Î 1 1 .

Ιω KoCTaHflHH Βω €Β<ΟΑ>, MJ1CTÏK) BjKÏK) TflHb".

Document original, l imba română, hîrtie, 1 f ilă, 215 X 175 m m .T ext u l t ipărit, de culoare neagră, exceptîn d m ono gram a domnească ;aceasta, împreună cu pecetea, t ipărite în roşu. Textul-manuscris , în cerneală neagră, uşor decolorată. Cum pecetea — pr ima pecete tipărită în

Ţara Românească pe u n act — n u a fost descrisă nici pentru celelalteexemplare, o facem acum, succint : rotundă, 0 = 25 mm ; în cîmp, corbulconturnat, cruciat , cu ar ipile desfăcute, însoţit de soare şi lună, t imbrati e o coroană princiară ; iniţialele Κ- B. - KwcranjWH Bacapaô ; cîmpul s i -gilar, propriuzis, împrejmuit de o coroană de lauri .

Nic i u n u l d intre cele patru exemplare n u poartă s emnătu ra auto grafă a domnului muntean.

In t r e documentele emise i n 7218 (1 septembrie 1709 — 31 august1710) — înţelegem numai tex tu l t ipărit — n u ex ist ă vre o deosebire, f ieea şi de amănunt, cum, o identitate perfectă, din acelaşi punct de vedereaflăm şi între cele două acte datate 20 octombrie 1713. O asemă nare pînă

la u l t i m u l detaliu , între cele patru hrisoave aflăm în privinţa monogrameidomneşti, a peceţii şi conţinutului de idei a l t ex tului t ipărit . Identitatea înunele detalii ale tex tel or tipărite, în tre cele două grupe de documente(pe de o parte cele d i n 1 septembrie 1709 — 31 august 1710. ia r pe dealtă parte cele d i n 20 toctombrie 1713), n u se menţine. Cîteva exe mple :ornamentul „crucii-a jută" prezintă mici , dar sensibile diferenţe ; în documentele din 1 septemdrie 1709 — 31 august 1710 c i t im : „6p ac na " iar în celedin 20 octombrie 1713 — „ 6 p Î c j i a " ; în cele m a i vech i exemplare ,rîndul a l patrulea se încheie cu cuvîntul „toate", pe oînd în celeale anului 1713, acelaşi rînd are ca sf îrşit prepoziţia „de", adjectivul„toate" f i i n d t recut la începutul rândului c inci ; şi alte nepotr iv ir i aflăm

în privinţa locului ocupat de fiec are cuvânt în „planul general" al f o r m u

larului (asupra l o r nuA cazul să mai insistăm) ; în actele emise în anul1713 constatăm suprascrierea lui Ν di n cuvîntul „p entr u" (finele rînduluicinci), fapt neîntîlnit la primele două hrisoave : în p r i m u l grup de actecitim : „vistieria" (rîndul n r . 8), ia r în cel de a l doilea, „vist eria"acelaşi rînd).

Trei exemplare — excepţie face cel d i n patr imoniul Muzeului —cuprind, fiecare, cîte două f i le (una albă ; d imensiun i le lor : 215 χ 335 mm).Cu siguranţă, din actul de scutire de dăjdi pe silişti a lu i Şerban di n

Adică : „Şi însăşi domn ia me a a m zis. L u n a < . . . z i l e > l e a t 7218".

www.mnir.ro



262 A L E X A N D R U L I G O R

Risipiţi, in cruce cu fratele său, Pascul, au fost decupate atît ultima-filăcît şi părţi — toate albe — d in p r ima ; tăieturile nu par a f i recente.

Urmărind textele — manuscrise, putem uşor sesiza, la fiecaredocument, mîna a l tu i grămătic. Reamintim că două d intre ele au fostemise în aceiaşi zi — 20 — a l u n i i octombrie 1713. înclin să cred căactele n-au fost completate la cancelaria domnească, ci la căpeteniile de

judeţe care aveau evidenţa t u t u r o r mic i lor s lu j i tor i . Ε o ipoteză. Careerau grămăticii ? In s tadiul actual al cercetării n u -m i pot exprima vreopărere. Ii greu de precizat cum se numeau ei, dar nu imposibil . Greu,deoarece, să nu uităm, în vremea l u i C. Brîn cov ean u au fost emise peste13 000 acte. Studierea amănunţită a actelor v r e m i i ne-ar putea conducela cunoaşterea celor ce au completat aceste formulare . Atunci am şticu siguranţă şi locul completării lor.

Un de au fost tipărite hrisoavele de care ne ocupăm, ştiindu-se preabine că în t i m p u l domniei l u i Con stan tin Brîn cov eanu se întemeiazăpatru n o i t ipograf i i : două pe lîngă ep iscop iile de Buză u şi R im ni c. atreia la Snagov şi, în f ine a patra, la Tîrgovişte. Exclud posibilitatea ca

ele să fi ieşit de sub teascurile mai mu l t o r t ipografi i . Asemănările înceea ce priveşte t e x t u l t ipărit sînt izbito are ; diferen ţele sînt nesem nif icat ive, neglijabile. Actele sînt oficiale, domneşti. Acest caracter oficialal actului, ineditul său, ca şi grafia ne sînt temei în localizarea t ipograf iei , îmi este greu să cred că o t ipografie alta decît aceea domneascăde la mitropol ia bucureşteană ar f i fost autoarea.

Documentele prezentate au, cum lesne se înţelege, o valoare deosebită . Cele din 1 septembrie 1709 — 31 august 1710 (deci şi actul aflat

în posesia Muzeului) sînt cele mai vechi exemplare ale formularuluidiplomatic tipărit la noi în l imba român ă, cunoscute pînă acum. N u - i

exclus ca în v i i tor să se descopere altele, datate ante 1709—1710. Pelîngă locul deosebit ce-1 ocupă în diplomatica românească — gr i ja lu iConstantin Vodă Brîncoveanu de a s impli f ica trebile cancelariei nu poatef i decît subliniată —, aceste acte vin să demonstreze dezvoltarea considerabilă a t iparu lu i românesc în aceea vreme. Ele se alătură numeroaselor opere tip ări te în t i m p u l domniei l u i Cons tantin Br încoveanuvoievod 1 2 ; îmbogăţesc — fapt deosebit — zestrea t ipăriturilor cu carac ter laic, atît de cunos cută : Gramatica slavonească, Snagov, 1697 , 3 ,Floarea darurilor, Snagov, 1700 M , P lutarh , Paralele greceşti şi romane,Bucureşti, 1704 1 5 , Pilde jilozofeşti, Tîrgovişte, 1713 1 6 , Alexandria,< Tîrgovişte, 1713 > u . Ele antic ipau răspîndirea p r i n t ipar a hrisovului

di n 1714 (7222) mai 4, p r i n care Ştefan Cantacuzino, voievodul Ţării1 1 loan Bi anu , Ner va Hodoş, Bibl iograf ia românească veche, tom. I, E d .

Academiei Române, Bucureşti, 1903, p. 297—492. Vezi şi loan Bianu şi Dan Simo-nescu, Bibl iograf ia românească veche, tom. IV . Ed . Acade miei Româ ne, Bucureşt i ,1944, p. 26—41.

1 3 loan Bianu, Nerva Hodoş, op. cit., p. 351—354.ι ' ' I bidem, p. 393—395.15 Ibidem, p. 460—462.16 Ibidem, p. 487—489.17 Ibidem, p. 486—487.

www.mnir.ro




Româneşti abroga darea văcăritului l 8 , ori apariţia actului pentru scutireade dări a s lu j i tor i lor , emis de loan A l exa n d r u Mavrocordat , voievodulŢării Româneşti, la 1 mai 1717 (7225) 1 9 .

Că domniei l u i Brîn cove anu îi corespunde o apăsătoare fiscalita te,faptul îi unanim acceptat şi lesne de argumentat, cu osebire p r i n Anatef-terul să u 2 0 şi p r i n Condica de venituri şi cheltuieli de la leatul 7202—

7212 (1694—1704) 2 I . In privinţa micilor slujitori — cu m Şer ban di nRisipiţi, s lu j i tor la breasla păhărniceilor, în cruce cu fratele său, Pascul—• v o m face cîteva observaţii . Spre f inele veacului a l XVII - lea s lu j i tor i i —posesori de t i t l u r i de dregători su ba lte rn i —• organizaţi în bresle (păhăr-nicei, vornicei etc.), nu mai pot fi confundaţi cu călăraşii şi dorobanţii. Eişi înainte nu aveau în exclusivitate atribuţii mi l i tare . I n t i m p u l şi maiales după domnia lui Brîncoveanu aceştia vor fi angrenaţi tot mai intens

în activ itatea productivă (agric olă , meşteşugărească etc .) .P r in «Cartea de seam < a > cea mare la slujitor i», di n 1 decembrie

1697, Brîncoveanu stabilea b i r u l osebit pentru aceştia, „ca să nu mai fieamestecaţi cu ţara", f iecare f i i n d obligat să plătească un ban şi jumă

tate 2 2

. Despre b i r u l „osebit" ne vorbesc şi alte acte, p r in t r e care şi celpăstrat de Muzeul nostru. A c t u l de care ne ocupăm (1 septembrie1709 — 31 august 1710) menţionează : „acum am u socotiţii domniia miade i -amu aleşii ca să-şi dea fieştecare s lu j i tor iu birulù osebï". Cre d căformularul brîncovenesc nu putea fi emis deci, decît post 1 decembrie1697. Argumentele de mai jos vin chiar să susţină ideea p o t r i v i t căreia,momentul posibil de emitere a fo r m u l a r u l u i n u - i m u l t anterior văleatului7218. Grelele obligaţii feudale, care pr iveau şi această categorie socială— a s lu j i tor i lor —, fac ca nemulţumirile să sporească. Numărul s lu j i torilor mărunţi scade, mulţi îşi p ierd ocinile, renunţă la slujbă, cad în stareade totală dependenţă faţă de stăpînul feudal sau se risipesc, lăsînd întinsepămînturi nelucrate. Consecinţele vor fi fost destul de grave, unele dintre

ele resimţite şi de vist ier ia domnească. Ne a m i n t i m , de asemenea, cădomnul Ţării Româneşti, încheind t ra ta tu l de alianţă cu Pe tr u I . ţarulRusiei, făgăduia în vederea luptei antiotomane o oaste destul de numeroasă. Şi nu puţini oşteni u r m a u a fi recrutaţi din rîndul s lu j i tor i lormărunţi. Aceste realităţi trebuie că l-au condus pe voievod la ideia scut i r i i micilor s lu j i tor i de unele dintre sarcinile feudale şi, în p r i m u l rîndde dăjdile pe silişti. Fa p t u l că se recurge la t ipar stă tem ei afir maţ iei —chiar în condiţiile în care cunoaştem azi un număr redus de exemplareale formularului (nu avem mot ive de îndoială asupra descoperirii înviitor şi ale altora) — p o t r i v i t căreia mulţi s lu j i tor i d i n categoria celor

1 8 Bibi . Acad. R. S . România , Foi volante, nr . 1 ; Ν . Iorga, Studii şi docu

mente cu pr iv i re l a istoria românilor, v o l. I I I , Bucureşti , 1901, p . 94 ; loan Bianu,Nerva Hodoş, op. cit., tom. I, p. 492 ; A l . T. Dumi tr es cu , op. cit., p. .3.

1 9 Bibi . Acad. R. S . România , Foi volante, nr. 3 ; loa n Bia nu , Ne rv a Hodoş,op. cit., vol . II , Buc ure şt i, 1910, p. 1 ; Al . T . Dumi tr es cu , op. cit., p. 3.

2 , 1 L a D i n u C . Giurescu, Anatefterul — Condica de porunci a vistieriei lu iConstant i n Brîncoveanu, în Studi i şi materiale de istorie medie, vol. V , Ed . Acad.R. P. Române, Bucureşti, 1962, p. 353—505.

2 1 Ed. C. Aricescu, în „Revista istorică a arhivelor României" , Bucureşti, 1873 ;vezi şi la Haralambie Chircă, Veni tur i le vistieriei l ui Constant in Brîncoveanu dupăcondica vi st i er iei, în Studi i şi materiale de istorie medie, vol. I . , Ed. Ac ad. R. P.Române, Bucureşti, 1956, p. 214—232 ( + 2 diagrame).

2 2 Dinu C. Giurescu, op. cit., p. 387.

www.mnir.ro



264 A L E X A N D R U L I G O K

mărunţi au beneficiat, ce-i drept , tre pta t, cel puţin pe parc ur sul : 1 sept embr ie 1709—31 august 1710 şi 20 octombrie 1713 de scutirea de dăjdipe silişti ; mulţi s lu j i tor i , însă nu d intre cei înstăriţi , deoarece, ştiut este,numai atunci cînd unitatea fiscală — „crucea" — cuprindea o singurăpersoană, ea era destul de înstărită 2 3 . Ori f a p t u l că în aceste exemplareale fo r m u l a r u l u i (îndrăznesc să cred că şi-n toate cîte se vor mai afla),

cele trei cuvinte apar tipărite : „la cruce cu", ne sînt reazăm spuselor.Mulţi s lu j i tor i au fost scutiţi, dar n ic i cum toţi, fiindcă domnitorul ar f iprocedat în acest caz la tipărirea unor acte c u caracter general, identice,pentru toţi mărunţii s lu j i tor i , făr ă a m ai lăsa loc pentru completarea•numelui f iecăruia. Cum s-a înţeles, scutirile s-au făcut în mod treptat,astf el ca vist ier ia domnească să nu aibă de suf eri t. D i n categoria celoraflaţi în ierarhia socială pe o treaptă destul de joasă făceau parte şi ceidoi fraţi : Şerban şi Pascul. Iată de ce, atunci cînd ne refer im la sarcinilefiscale ale s lu j i tor i lor m ărunţi d in vremea l u i Const antin Brînco veanu,n u putem face abstracţie de scutirea lor de dăjdi pe silişti (locul undeera sau este aşezat un sat ; vatra satului ; loc necultivat) .

De a l t fe l şi p r i n polit ica de s cut ir i — desigur nu numai şi nu înp r i m u l r înd p r i n ea — se ajunge la o înviorare a vieţii productive în'ult ima perioadă a domniei lui Brîncoveanu.

Satul Răsipiţi (Risipiţi) , ot sud. Mehedinţi, azi comuna Unirea,situată în partea vestică a judeţului D o l j 2 4 , este o localitate străveche. Inactele de la începutul secolului al XVII-lea se precizează existenţa multanterioară a satului Risipiţi. Cea mai veche mărturie documentară dateazădin ti mai 1617 ; hr isovul slavon emis la acea dată de către AlexandruI l iaş . voievodul Ţării Româneşti se păstrează într-o tălmicire în l imbaromână făcută de Dionisie Eclesiarhul în 1816 2 5 . Se hotăra ca moşneniid i n Risipiţi să reintre în stăpînirea satului ce fusese pe nedrept cotropitde boier i i Buzeşti . Lupta moşnenilo r împotriva bo ier ilo r Buzeşti n u a

fost deloc uşoară n ic i după această dată. Faptele f i i n d deosebit de importante, rep rod uce m mai jos cîteva fra gm ent e d in alt act emis înBucureşti, la 2 apr i l ie 1628 de voievodul A l exa n d r u I liaş 2 6 . Ele se referăşi la alte aspecte însemnate d in viaţa satului Risipiţi . Despre hotarulsatului la acea dată : „Din Măgu ra C erătu lui pînă la Lac ul Sing ur , ladouă măguri gemene şi la dealu, pă calea Cuşmirului, la Piatra < l u i >N a n şi pă D r u m u l P r u t u l u i sau al Fîntînii, la hotaru l l u i Dobridor, de acipe d r u m u l Ascunsei, apoi iarăş la măgur a v i i " . Acest vec hi sat de moş neni a fost rumânit de boier i i Buzeşti : „au fost bătrînă şi dreaptă moşt en i re încă de nainte vreme, din zilele altor bătrîni domni (su bl. n.) şi to ta u stăpîn it moşten itori (. . . ) acestu satu şi moşie cu bună pace pînă în

zilele Mihnei voevod. Apoi, cînd au jost atunci, în zilele Mihnei voevod,2 3 Constanti n C. Giur escu , Istor ia românilor, v o l . I I I , partea I I , Bucureşti ,

1946, p. 694.2 '· Judeţele Români ei Socialiste, ed. a H -a , E d . poli tică , Buc ur eş ti , 1972, p. 250

<vezi şi harta judeţului Dolj).2 5 A l . B ă r c ă c i l ă , Acte vechi inedite, în „ Arhi ve l e Olteniei" , an. I, nr. 2,

C r a i o v a , 1922, p. 230—234.2 " Documenta romaniae historica, B. Ţara Românească, voi . X X I I , E d . Acad.

R. S. România, Bucureşti, 1969, doc. nr. 50, p. 99—102. L a < C . S . Nico lă e scu — >Plo pşo r , Ri sipiţii — Doi j i u , „Ar hi ve le Ol te ni ei ", an II , nr. 6, Cr ai ov a, 1923, p. 126—130, sub data de 1627 aprilie 2.

www.mnir.ro



λ

I 11

kné\ \ k{k XO M H'W Μ '$Μ Πί C r t f H L U l . n i -

.» .VI I N Fi SK I H l u M K

I " t f wMmn G I M I I O * M (

• Κ * Φ , Μ "|* UJH C A ^ K H T U / ' f i Ï H Λ Α Ο ^ Κ Η Λ Ι Πί CHAHLj?

i Î K ? M AAţft tOK HU J U A M M AAf t h y KAflUJfc φΗ { 1 | » KApf Ι Λ ^ -

« H T O ^ H G H f & i W l f C ^ « j ffau B I T ! CKt/Mfc , f *nHlTipÎ* ΛΟ/MMl'fH ΛΛ«έΆΐ »

UJH K ? A U f d ţ ^ u i f t , ω

ί φ ο Η Λ ί K A f f C A t f ^ A V * Λ Α Κ α Π ί Τ Ι Η Ϊ ΗΛΙ

4<νμ 9 n r W 4 V i i V f K V M I W « À O * H Î I H M ^ A Î , à ) i Α Λ Τ S A A H H Μ * Κ Ι » I W A A "

~ φ*#Η<4 C A S Î T A ^ O M H U H M * ' * ! 1 1 p«»««

ΚΗΠ4 f i H&J>A<HI1M . M HU U f f t f 1 i î l T M W M .

F ^ ; J : 1 7 1 ; M 7 2 2 2 ) o c t o m b r i e 20. C o n s t a n t in B r în co v e a n u, v o i e v o d ul T ă r i i Ro m â n e ş t i. .corda scutire d e d a j d u p e s i l i ş t i s l u j i t o r u l u i O p r e a Belega d i n P i a t r a - M e h e d i n ţ i

la c ruce c u P ă t r u B a şc o v e a n u .

www.mnir.ro



/ y \ * V l H W ï l " tUU' Κα·ΓΓΑΗ^ΗΝ CcHRCfţ Η Γ Π ^ Ι <ί*ΜΑ R A A ţfKOM . JUnATi

I I I ^ T W ^ H C»H ηθ#»'^ « H I M Γ π ^ Ι Τ Μ Μ Η C A S y Ï H Λ O M M I M M ' £ A I . j Λ , * *S *Îiff

ΰ ' *· «- \ ' ï c Î j J , — 4**" - Κ A l l I Î ' M P I C u V u C N T O f i A4GfĂ*fA4

ο·*··· β * / 1 1 Λ Α Κ# ίι ι κ * . . . ~ ' Κ Α r « ţ < t 4 n i w > ^« «r wA Tt

^ · * * ^ Μ Α Ι κ V i t p i π ι ι τ ι A M I / ι ^ ' μ Λ Ο Μ Η Ϊ Ι Η Μ Ί At m C H A MŞ i , f l i W i t f κ%

φ ί Μ Μ ^ Π Α Ν * I K V M Α,Ι^Α U I M CAV*M»Ttt>#jM *A I ^ M M M ^ * * ^ ΠΙ CMAHl|i4 .

Λ > \ * *\ \ A M I l O K j T H T i j , O M M t A M A A* MM4 AAl t k t Κ A l l * 4 J i φκ Ία ΐ Ι K A I * CA^

K M | X \ U * f & , £ ^ Π * K & W l * W f O f l M t 4 4 A M r r « * f IA i O M H f H Μ Ί Λ # »

ΙΠΜ , l , V f n K Î M i I AH T 4 C Kj P H UJ i t UIH ^φΟΗΑί KAf>( I A ^ ^ A V I AA K t H I T I ^ f c A f A W * ,

m t l T A V M T f K ^ | » H Î A V A 4 I O M H I I H Μ · ! A l « « f * ΑΑΤ RAA ·Η *Μ ΚΙ I I H ^ M A 4 H K * .

J Μ Π Τ A V É \ mpinWMl UIH A, ^ M M - f i O M T * * C O « 7 KAÎ» M' Îfl rt ij K ^ ^ ' i S K ^ H

4*T M H Î T 4 * % * | | C H * φΐ ΙΗΙΙ^ Α,Ι CA# TA ÔMHIIM M ' £ A # ff f K i l l ΜΑΗ i V u , HH

M M « 4 M A l % Hj?M ÂVfftţfc Α,Ι A,*'«^HAI W t R § i n 4 H#f CMAVUjfMf j|k TI AA T4 ΚΗΠ 1 %

M ^ A n t j . M H ' «*i frirrf UAMt · Μ Ι | Α # Λ 4 Ψ «

i l f v ι ι o n I i l u v I i l v U u

F ig . 2. 1709 sep te mb ri e 1 — 1710 aug us t 30 (7218). C o n s t a n t i n B r î n co v e a n u , v o ie v o d u l Ţăr i i Româneşt i , acordă s c u t i r e de d a j d i i pe silişti s l u j i t o r u l u i N a n u l , g inerele

l u i D o b r o m i r d i n Pade — D o l j , la cruce cu Vona.

www.mnir.ro



/ J À T Ï M îiïKÎW ÏWA KwfT4HX,HH f O f R O j î H Γ π ^ Ι * ^ f A » . A A K A A J T V ' O H · J U B A T B

ΓπΛ/ΚΒΑΜΗ Q l H nO&fAfVfH ΓπΛ ,ηΤΒΑΑΛΗ C .VSyj ï Î ΛοΛίΜΗΜ A H ^ I é / t V » ^ / - ^ ' ^ W At -i -zz-ii *a>> W t tïf ^ i . t K A P I I S C T I C A ) A K H T O » A A E f f f M

Λ f t i κ -' - - A4 K i S V f Kft m ~ y , ι f i l si u i ôté- ΚΑ ίΊ,φ(Ι f PAff* A e

T U M T f ^mm^HAf K A T I Π Ι Ρ Π AHfc ^IţApA JoAAHlfH AAliAf Πί CHAHIpfc . Π Ϊ -

»TfV ΚΊ> φΪΝΝ^ ΠΑΗΊ Λ Κ $Λ Α 444,4 ω " C4^JKHT«/f Ί« A4 O^HHAI 4, «15*4,' Πί CHA MIU.

4κ?ΑΛ ΑΑΑΙ f O K H T H T t Λ Ο Λ Ι Τ Α Α Λ Α 4,f ΜΛΛ AAf'ifc, KAWiUfc 4 / I ^HfUJ f KA i f C A V -

X H T o ' t H E H ^ A k uîff G $ 4,VrW K&Mfc M fTf CK fHtf c ^"fiMTff/lA JloAAKl'fH A«1iAf »

iUH J,tfn* Κ5?Λ16 fAHTf , CKIHU11 9 UJH φθΗΛί KA i f C A V 4 ,ATIJ AA ΚίΠΙΚΙΗΪΗΑΙ

AWJ4, n n C T A ^ H T I K V HHf A&fc AoAAHlfH Α\·ίΆ ί, U f% A A T B A ' A HHAArîrîfc Ι Ί Η Ϋ Μ Α

4 H C 1 . J l j i Π Κ ΑϊΊ A ΠΟίώΐΗΛΗ UJH ^ Μ Η · έ ΒΟΑίΚ·* EOtt 'p KAfÏH AA 'tyLHUH κΐί

4,V *4 ,H ^ T j i A f / f T I wVlffllJ C * M φΐ«Ηΐ( 4,« C A S V A jţOMNlfH AA'fAf f f C K f l f ΛΛ4Μ

i & 4 ? HHAAHfifc C.4.U Π Η ^ Η φΛΉϋ,Ι 4,1 4,«JK4^f4f Ή«Π#Η4 Π ί ί CHAHlUHy A C T Î A A - T *

ΙίΗΠ* i l l ^ a l l L j H . H Hf AAAin (f t* 1 ΠίΚΑΜΝ . ΛΑΟ,Α, Ο - { Λ·ίίτ ,^( t» ·

Fig. 3. 1713 (7222) o c t o m b r i e 20. C o n s t a n t i n B r î n c o v e a n u , v o i e v o d u l Ţăr i i Româneşt i ,acordă scutire de d a j d i i pe s i l işti s l u j i t o r u l u i L u p u l B r an c ea , d i n M ă t ă s a r i — M e h e

dinţi , l a cruce c u u n c h i u l să u , Lazăr .

www.mnir.ro



tyfiTm FÎ5KH» \ WA ijiOPTAH^ItH K o f R O ^ H f f î ^ H # M 4 A , W j { i K Ô H . j ^ f i i ' r t y ^

I Π^ί«Γβ4/ΜΗ Cl'wnOrSifHÏM Γ π ΐ ίΤβΑΜΗ CA&lÏH XOMHUH i'fof. ζ?Λ:Τ7 -I l l ^ i V M A U ţ U l W n O r S « H f H l Π^ίΤβΑΜΗ CA8LI

% p TÎJ Τ * ^ » r p = ~ i / * t . ==5= K^f ιΐίττί c. « Μ Τ Ο ^ ΛΑΚ^ΛΓ ΛΑ

Ti l ' H ^ U Λ l Λ Α Κ ^ ΰ . ^ / Γ η ' , ι ί 1 = ~ ^ Λ ( ^ ψ ,*f, 4 ' . , f , ^ »ruM>re

^' iSK^JMf f t A V I C i l n«<Tf AHl A f A A OMHÏfH M-&K Π ( J » . Π ί H T i t f κ *

φΪ ΜΗΛ> ΠΑΜ» ΑΙί#Μ UJH CA ^K HT u/ fÏ H ΛΑ i\j'r!

i l l i5?M A M I f O K O T H T l ΙοΑΛΜΪ Α Μ Α A i « M l 44 1Η y

«H ToV KHf^ Al WtÎÎfl /f ini t t ^Mt M t T f CKpHC

uiM £tln% K5?MI f A H T » ί:κι m u t , uni ^ΐφοΗΑί KA«V

Xfin4 Â W A nof^HWÀ* tuiï Α^ ίΜπά κ ο Α ί τ ρ 1 * κ ο α ρ KA

ÎTfAWWk «fy* 4 Cjtf» «ţwlHlf A / C A & A A O M H l f H M ^ ' .

MHK& RAA f W I ^ H ^j>4YfU|M ^ VSK^HAI <fff%n&U. Πίί CHAh

M&f>AYftj . H HM M fVU U Î T S 4 M H . AAfJA, (j l 'èw ^

*>Hftpf ΚΛρΐ CA)t

OMHlH M ' £ * f ,

tTfHÏMAf AWfe

HpMA AHS% i

i\(à K ^ A l V i M I* " ώt M An r x u , H «

*Τρ4ΑΤ&ΚΗΠ C%

IV;

F ig 4 1709 se p t e m b ri e 1 - 1710 august 31 (7218), C o n s t a n t i n B r î n c o v e a n u , v o i e vodu l 'Tăr i i R om âne ş t i , acordă scu t i re de d a j d i i pe si l işt i s l u j i t o r u l u i Ş e r b a n d i n

Risipi ţ i — M e he di nţ i , l a c ru ce cu t ra t e l e sau , Pascul .

www.mnir.ro




s-au sculat Buzeştii cu pîră...27 jupînul Radu biv vel armaş...28 şi frate-săuPreda biv spătari şi...28 Stroe biv 2 postelnic pentru acest sat (...), pentrucăci au jost iei atuncia stăpînitori şi cu sila ei i-au năpustitu pe acestusatu, de l-au rumănit şi le-au luat moşiia lor cu sila", (subl. n.) . Reiesedin acest f ra gment că nu în t i m p u l domniei l u i Mi h a i V i t ea z u l s-a încercat transformarea locu i tor i lor d i n Risipiţi în rumâni. Deşi s-au judecat

în faţa Mihne i Vodă, satul a rămas în stăpînirea Buzeştilor. I n pr imasa domnie în Ţara Românească, A l exa n d r u I liaş, p r i m i n d u - i pe săteniirumâniţi , care se plîngeau şi se jă luiau „cu m u l t e lacr imi pentru multanevoie şi greutatea şi asupreala ce au a v u t ei de către Buzăşti, cum căi -au asupri t de i-au rumănit şi le-au luat moşiile cu s î la" , îi repune îndreptur i , hotărînd ca ei să f i e „slobozi şi megiaşi cu moşiile lo r de acum

înainte în veac". Numai că, în t i m p u l domniei l u i G a v r i l Vodă, locui tor i i d in Risipi ţi sînt readuşi în starea de dependenţă faţă de boieriiBuzeşti, luîndu-li-se cu sila ,,şi cărţile de moştenire" . Trebuie că atunciau fost şi distruse acele vechi mărturii, spunem no i . I n cea de a douadomnie a lu i A l exa n d r u I liaş în Ţara Românească rumânii d i n Risipiţivor f i di n nou eliberaţi . Ca atare, încercarea de a-i lega de g l ie pe ţăraniidi n Risipiţi η-a avut loc în vremea l u i Mihai Vodă Viteazul ; ro lulmarilor boieri Buzeşti în această încercare, temporar reuşită, a fost deosebit de însemnat, iar rezistenţa moşnenilor, cum s-a înţeles, îndârjită.

Risipiţi . De unde num ele localităţii ? S-a spus cândva că „situaţialocului corespunde perfect numelui Risipiţi , o comună formată d i n altecătune îndepărtate şi la început case r i s ip i te" 2 9 . La cele spuse mai sus,Nicolăescu-Plopşor a ţ inut să facă îndreptarea : „Risipiţii, deşi pe v r e m u r i era f orma t d in mai mul te sătuleţe mărunte r is ipite , ale căror siliştise păstrează pînă azi ca : Pâşpăul, Conacele Filipeştii şi siliştea dinspreDobridor, d i n p ieptul de deal di n stîng a văii Cotob âţului, totuşi ştiind că

în do cu m en tu l l u i A l exa n d r u Vodă d i n 1627 april ie 2 între moştenitorii

satului se găseşte şi u n u l Risipă, mai degrabă îşi trage numele de laacest moş 3 0 " . Acad. Iorgu Iordan constata în privinţa modului cum auluat naştere toponimicele româneşti , existenţa a pa tru categorii : „1. num ecare descriu poziţia, aspectul sau vreo altă partic ula rit ate a locului ;2. nume care au ca punct de plecare diverse fapte d in viaţa socială apoporului nos t ru ; 3. nu me care păstrează a m i n t i r i despre evenimente şi întîmplări d i n t recut ; 4. n u m e care trădează o anumită at i tudine sau t ră sătură psihică a celor ce le-au dat. V o m avea, p r i n u rma re , patru capi tole, după cele pa tru categorii de toponimice la care se re feră : 1 . T op ograf ice ; 2. Sociale ; 3. Is torice ; 4. Psihologice 3 1 " . D o m n i a sa înscrie l o calităţ i le cu numele de Risipiţi în categoria ultimă 3 2 . I n cazul nostru

poate că dispersarea, risipirea locuitor ilor în ur ma g relel or obligaţiisociale, existenţa celor rămaşi în case situate la distanţe re la t iv mari

2 7 Loc ras.

Loc şters.2 9 C . Ge r o tă , Din toponimia jud. Do l j , „ A r hiv e le Ol te nie i " , an I nr. 3,

1922. p. 352.3 0 < C . S. Nicolăescu — > Plopşor, îndreptăr i . Ri sipi ţi i şi H unia-Do l j , „Arhivele

Olteniei, an I I . , nr. 7, 1923, p. 229.3 1 Iorgu Iordan, Toponimia românească, E d . A c a d . R. P. Româ ne, Bucureşti ,

1963, p. 17.3 2 Ibidem, p. 322.

www.mnir.ro



266 A L E X A N D R U L I G O B

unele de celelalte, atît pe un loc şes, cît şi pe o vîlcea, să fi avut u nrost în naşterea n u me lu i localităţii.

Revenind în încheiere la actele ce form ează cel dintîi formulardiplomatic t ipărit în l imba română, subl in iem informaţia cu pr iv ire la

înscr ierea s lu j i tor i lor „în fo i le care s-au datû la căpeteniile lor, pecetluite- cu i n e l u l " l u i Vodă, precum şi avert i smentul adresat de Constantin

Brîncoveanu boieri lor ce u r m a u să perceapă d ăjdiile : „nimicii va l să n u - ifaceţi de dăjdile ce să punù pre silişti ; într -al tu chip să nu faceţi" .Spusele din urmă ale domnului erau justif icate. Nu le adresa pentruintîia sau u l t i m a oară. Deseori o făcea şi sub o altă formulă. Nu odatăboier i i — inclusiv cei ce strîngeau dările din cel mai mare judeţ al ŢăriiRomâneşti. Mehedinţi — se pur tau cu nedreptate.

A u rămas destule semne de îndoială asupra unor chestiuni legatede actul care a const i tui t punctu l central al lucrării de faţă. Şi nu-sdintre cele l ipsite de importanţă. Cercetările vi i toare le-ar putea înlătura.

S U R U N N O U V E L E X E M P L A I R E D U P R E M I E R F O R M U L A I R E

D I P L O M A T I Q U E I M P R I M É E N L A N G U E R O U M A I N E

— Résumé —

Parmi les documents médiévaux entrés depuis peu dans le patrimoine duMusée d'Histoire de la République Socialiste de Roumanie se trouve un fo rmul airei m p r i m é , datant de l' an 7218 (1 se pt em br ie 1709 — 31 août 1710), r e m pli (texte —manuscrit ) pour Şerban de Risipiţi, district de Mehedinţi, au service dans lacorporation des petits échansons, équipe avec son f rère , Pascul , exempté d ' impôtspour les terra ins non -cu lti vés par Cons tant in Brînc ove anu , prince régna nt de laValac hie . L a vale ur de ce témoi gnage diplomatique est toute spéciale : il constituele plus anci en formul air e diplom atiqu e im pr imé en langue rou main e en Val ach ie ;considéré par rapport à d'autres exemplaires du temps du règne de Brîncoveanu,i l nous confirme l 'existence d'un stade av an cé d'organisation des affaires de laCha nce lle rie du prince, un progrès de l ' i mpr ime rie ; il nous reproduit, en mê metemps, un élément du tout néglig eab le de la vie social e val aqu e.

www.mnir.ro



NOI MĂRTURII DOCUMENTARE PRIVIND EPOCA UNIRII

de C O R N E L I A A P O S T O L .

P r i n t re documentele de o reală valoare istorică, ce vin să îmbogăţească p a t r i m o n i u l Muzeului de Istorie al R. S. România, se numărăşi cele opt documente referitoare la legea p e n t r u desfiinţarea pedepseicu bătaia.

Adoptată în t i m p u l domniei lu i A l . I . Cuza, legea se înscrie, alăturide celelalte legi şi reforme, pe l in ia măsurilor menite să r idice t înărulstat român modern la n ive lul statelor civil izate europene.

Astfe l , p r i m u l document, datat 16 apr i l ie 1860 ', este o adresă a luiGheorghe Creţeanu — m i n i s t r u secretar de stat a d - in t e r im la departamentul justiţiei — către domnitor , p r i n care îi aduce la cunoştinţăcă „a prezentat în deliberaţia consil iului alăturatul proiect de lege supl i mentar la Cartea I I I , t i t l u l I , cap. I , di n condica penală.. ." . Pe docu mentse află şi semnătura domnitorului : „A. I . " , cu adnotarea „în deliberareaCamerei legislative", căci conform ar t ico lului 14 al Convenţiei de laParis, domnitorul „pregăteşte legile de interes special, pe care le supunedezbaterilor adunări i " 2 .

Cel de-al doilea document 3 , dat în Bu cu re şt i la 9 m a i 1860, po ar tăsemnătura lu i Io n Ghica, preşedintele A dunării Legis lative a Ţăr iiRomâneşti.

I n numele preşedinţiei Adunării Legislative, Ion Ghica, adresîn-du-se minis t ru lu i justiţiei, scrie : „Fiindcă pedeapsa cu bătaia... estedegrădătoare şi demoralizatoare, şi în orice chip nu poate exista într-unstat constituţional, nef i ind compatibilă civilizaţiunii unei naţiuni...", seinvită guvernul „să înfăţişeze cît mai curînd un proiect de lege, spre ase desfiinţa pedeapsa cu bătaia. . ." .

Următorul document este u n j u r n a l a l consil iului de miniştri 4 , încheia t în ziua de 1 iunie 1860. Jurnalul consemnează faptul că proiectul de lege „în privinţa suprimării pedepsei cu bătaia din legea penală"

1 Docum ent aflat în co lecţ ia Muzeului de Istorie al R. S. România, nrinv. 25225.

2

D. C. Bădulescu şi S. Popescu, 1856—1936. Documente cari au stat l a bazaexistenţei statului român, Constanţa, 1937, p. 9.

3 Document a flat în cole cţia Muzeului de Istorie al R. S. România, nr.inv. 25227.

'' Docu ment aflat în co lec ţia Muzeului de Istorie al R. S. România, nr.inv. 25228.

www.mnir.ro



2 6 8 C O R N E L I A A P O S T O L

a fost aprobat de către consil iul de miniştri , urmînd „a-1 raporta M . S.spre a se înainta la dezbaterea Camerei Legislat ive" . Documentul poartăsemnături le m em b r i l o r consil iului de miniştri a l Ţări i Româneşti :Nicolae Golescu — preşedinte a l consil iului de miniştri şi m i n i s t r u derăzboi ; loan I . F i l ipescu — m i n i s t r u de externe ; C. A. Rosett i — min is t r u l cul te lor şi instrucţiei ; D . Brăt ianu — m i n i s t r u de in t erne ; V. Boe-

rescu — m i n i s t r u al just iţ iei ; Ion Brăt ianu — m i n i s t r u a l f inanţelor şiBarbu Vlădoianu — m i n i s t r u a l c o n t r o l u l u i 5 .U n a l t j u r n a l a l consil iului de m i n i ş t r i 6 , di n 4 iunie 1860, „con

sideră de interes comun legea p e n t r u desfiinţarea pedepsei cu bătaiad i n condica penală. Consil iul se uneşte cu opinia D - l u i M i n i s t r u de a se

înainta comisiei centrale, în formă de propunere proiectul de legeadoptat de Consi l iu în şedinţa de la «1° cu rent » " . Ca şi documentulprezentat anterior şi acesta poartă semnăturile m em b r i l o r consiliuluide miniştri a l Ţării Rom âneşti .

I n t r - u n a l t d o c u m e n t 1 , adresat „Măriei Sale A l exa n d r u loan ID o m n u l P r inc ip a t e lor U n i t e " , Ştefan Golescu, preşedinte al Comisiei

Centrale, „vine cu tot respectul a-1 supune 8

Măriei Tale, cu rugăciunesă binevoieşti a-i da cursul prevăzut p r i n art . 33 di n Convenţiune" .Semnează preşedintele Comisiei Centrale, Ştefan Golescu.

La 15 iul ie 1860, Vasile Boerescu, m i n i s t r u a l justiţiei, se adresează domnitorului A l . I . Cuza, arătîndu-i că „pe l îngă adresa D- lu iPreşedinte a l Consil iului Miniştri lor d i n Ţara Românească s-a p r i m i tproiectul elaborat de Comisiunea Centrală pentru abrogarea pedepseicu bătaia d i n Condica penală şi aplicarea acelei condici în PrincipatulM o l d o v e i " y . Vasile Boerescu cere domnitorului să-1 tri mi tă spre dezbatere Camerei legislative. Semnează Vasile Boerescu. D ocu ment u l are şiiniţialele domnitorului : „A. I . " .

Ult imele două documente sînt : expunerea de mot ive la proiectulde lege pentru desfiinţarea pedepsei cu b ă t a i a 1 0 şi proiectul de legepropr iu-z is " . Expunerea de motive, concepută de Vasile Boerescu, n uface altceva decît să demonstreze încă o dată necesitatea desfiinţăriipedepsei cu bătaia. încă de la început se arată că „pedeapsa cu bătaia,admisă în legea noastră penală din 1850, se află reprobată de toatelegislaţiunile popoarelor c ivi l izate" . De asemenea, se specifică faptul căproiectul de lege pentru desfiinţarea pedepsei cu bătaia a fost introdus, , traduchînd legea f ranceză" , pedeapsa cu bătaia f i i n d înlocuită cu o altăpedeapsă, „închisoare sau amendă", astfel că desfiinţarea acestei pedepse„nu lasă n ic i o lacună în legea penală" .

5

D a n B e r inde i , Guvernele lu i A l . I . Cuza (1859—1866). Lis te de min işt r i , înRe v is ta A r hiv e lo r " , a n . I I , nr . 1, 1959, p. 155.11 Do cum e nt aflat în colecţia Muzeului de istorie al R. S. Ro m â nia , nr.

inv. 25229.7 Document aflat în colecţia Muzeului de Istorie al R. S. R o m â n i a , nr.

inv., 25230.s P r o ie c tul de lege pentru desfiinţarea pedepsei c u bătaia.9 Do cum e nt aflat în colecţia Muzeului de Istorie al R. S. R o m â n i a , nr.

inv. 25231.1 0 I b ide m , nr. inv. 25226.1 1 I b ide m , nr. inv. 26232.

www.mnir.ro



M Ă R T U R I I D O C U M E N T A R E P R I V I N D E P O C A U N I R I I 269

U l t i m u l document este o copie după „proiectul de lege pentruabrogarea pedepsei bătăii din condica penală şi aplicarea acestei Condici

în Pr inc ipatul Moldovei" . P ro iec t u l cuprinde opt articole, în cele dintîispecificîndu-se că „pedeapsa cu bătaia în toate cazurile prevăzute decondica penală civilă a Ţării Româneşti se desfiinţează, şi în locul ei seva aplica pedeapsa închisorii sau amendei". A r t i c o l u l t re i se referă la

aplicarea condicii penale a Ţării Româneşti şi în Moldova, cu începerede la 1 ianuarie 1861. Următoarele pa tru art icole cuprind prevederireferitoare la măsurile ce trebuie luate pentru a face posibilă aplicarealegii şi în Moldova. A r t i c o l u l opt consemnează faptul că „guvernul va îngri ji a se tipări o ediţiune ofi cială atît a condicei penale c ît şi a con-dicei de procedură crim inală di n Ţar a Române ască cu t e x t u l modificatde legiuir i le complementare posterioare. Această acţiune va servi denormă tuturor dregătorilor de toată treapta în Principatele U n i t e " . Semnează preşedintele C omisi ei Cent rale Ştef an Golescu. Dedesubt : „votat în şedinţa de la 4 iu l ie 1860 şi p r i m i t cu 8 v o t u r i pentru, două contraşi 4 abţineri".

Proiectu l de lege p e n t r u desfiinţarea pedepsei cu bătaia a fostdiscutat atît de către Adunarea legislativă a Ţării Româneşti, cit şi decea a Moldovei. Astfel , într-un proces-verbal al Adunării elective a M o l dovei, d i n 5 dece mbr ie 1860, se conse mnea ză p r in t r e alte proiecte delege ce u r m a u a fi discutate de către me mb r i i adunării şi proiectulpr iv in d „abrogarea pedepsei bătăii d in Condica Pen ală şi un ifi car eaCodicilor în ambele P r i n c i p a t e " 1 2 .

U n u l d intre ce i care a susţinut cu tărie proiectul de lege pentrudesfiinţarea pedepsei cu bătaia a fost M i h a i l Kogălniceanu. Astfel , înşedinţa Adunării Elective din 13 iu l ie 1860, el arăta că „bătaia... s-audesfiinţat chiar în ziua puneri i în luc ra re a Con venţi unii ; de-nd ată ce

s-au zis : toţi sî nt egal i în ain tea legii ; bătaia, care n ic i odată nu vamoraliza o naţie, s-au desfiinţat de la sine" 1 3 . Cunoscut ca un consecventapărător al cauzei ţărănimii şi de data aceasta, M i h a i l Kogălniceanulupta pentru abrogarea pedepsei cu bătaia, care ar fi însemnat şi o

îmbunătăţire a situaţiei ţăranilor. I n aceeaşi şedinţă d i n ziua de 13 iulie1860, el spunea : „aş p r i m i cu bucurie, ca o glorie, pîra că eu am fostacela ce am r id ica t b ic iu l de-asupra spinărei a mil ioane de ţărani" 1 4 .

I n Supl imentul la „Monitorul O f i c ia l " al Ţării Româneşti, nr. 140din 17 iunie 1861, apare publicat în întregime proiectul de lege pentruabrogarea pedepsei cu bătaia din condica penală şi aplicarea acelei condici în Pr inc ipatul Moldovei. Proiectul de lege este absolut identic cu.

cel în copie achiziţionat de noi. Ca şi celălalt, cuprinde opt articole,primele două referindu-se la desfiinţarea pedepsei cu bătaia şi înlocuireaei cu pedeapsa închisorii, iar celelalte se referă la măsurile ce urmeazăsă fie luate pentru a se putea aplica prezenta lege.

1 2 Supl im e nt Ex trao rdinar la „Monitorul O f i c i a l " al Moldovei. Procesele v e r

bale ale Adunării Elective din Moldova. Sesiunea 1860—1861. Proces -verbal nr . I I , .

5 decembrie 1860, p. 1.1 3 Ibidem, proces v e r ba l nr . X X I — 13 iulie 1860, p. 280.1 1 Ibidem.

www.mnir.ro



270 C O R N E L I A A P O S T O L

I n acelaşi număr al z iarului este publicat şi raportul secţiunii I-a judecătorească, căreia i -a fost încredinţat spre dezbatere proiectul delege. Raportul menţionează că „gradul de civilizaţiune în care se aflăromânii în genere, şi pr inc ipi i le puse în convenţiunea care este cartanoastră constituţională, nu pot suferi n u numai a f i exe cut ată pedeapsacu bătaia, dar n ic i chiar a se mai vedea scrisă în codul nostru penal.

Este t i m p u l ca să f i m încr edin ţaţi c ă băta ia demoralizează p e om, iarnu-1 corijează, că pedeapsa cu bătaia degradă şi umileşte pe om, amorţeşte într- însul s p i r i t u l de libertate şi independenţă" 1 5 .

Dezbateri le p r i v i n d adoptarea legii pentru desfiinţarea pedepseic u bătaia continuă şi în cadrul Adunării Generale a României, în cursula n u l u i 1862. Astfel , în şedinţa din 2 mart ie 1862, „la ordinea zilei esteabrogarea pedepsei cu bătaia..." 1 6 .

F inal i ta tea aceste acţiuni se concretizează în scoaterea d i n noulC od penal, ediţia 1865, a pedepsei cu bătaia, ea f i i n d înlocuită cupedeapsa închisorii sau amenzii în funcţie de gravitatea de l ic tului " .Adoptarea legii pentru desfiinţarea pedepsei cu bătaia se alătură celor

lalte legi şi reforme adoptate în t i m p u l domniei l u i Α. I . Cuza, toatecontr ibuind la ridicarea statului român modern la n ivelul statelorcivilizate.

N O U V E A U X T É M O I G N A G E S D O C U M E N T A I R E S S U R L ' É P O Q U E D E L ' U N I O N

— Résumé —

E n son ouvrage l'auteur signale l'acquisition, par le Musée d'Histoire de laR. S. de Rou ma ni e, d'un nombr e de huit documents de l'ép oque de l 'U n i o n desPr incipa uté s Ro um a ine s .

Les documents se rapportent à la loi pour la suppression de la peine corporelle (par des coups), adoptée pendant le règne d'Al. I . C u z a . Par leur contenu lesdocuments présentent le cours suivi par la proposition pour la suppression de lapeine corporelle jusqu'à son adoption comme loi. On mentionne en ce sens aussi lerôle joué par une série de personnalités de l 'époque de l 'Union dont : Mi h a i l K o g ă l niceanu, Ion Ghica , Ştefan Golescu, V a s i l e Boerescu et, bien entendu, le prince

r é g na nt A l . I . Cuza.

L'auteur présente le contenu de chaque document, en l 'analysant et en souli gnant son importance. E n conclus ion on prés ent e la signific ation de l 'adoption de

cette mesure pour l 'élèvement de l 'état roumain moderne au niveau des étatscivilisés.

lr ' Sup lim ent la „Monitorul O f i c i a l " a l Ţări i Româ neş ti, nr. 140, Adu na re alegislativă a Ţării Româneşti, şedinţa X X I I , 17 iunie 1861.

1 0 Supliment la „Monitorul O f i c i a l " , nr. 55, Protocoalele şedinţel or Adu năr iiLe g is la t iv e (1861—1862). Adunarea Generală a României , şedinţa XIX, 2 martie 1862.

1 7 Ale xan dru loan I , Codice penale şi de procedura crimi nale, ediţ iune of i cială, Bucureşti, 1865, Cartea I, titlu I, în Muzeul de Istorie al R. S. România,cu nr. inv. 3656.

www.mnir.ro



UN DOCUMENT IMPORTANT DIN PERIOADA RĂZBOIULUID E INDEPENDENŢA DIN 1877—1878 :

„JURNALUL OPERAŢIUNILOR MI L I T A R E "

de M I R C E A D U M I T R I U

I n sala secţiei de istorie modernă a Muzeului de Istorie alR. S. România consacrată evocării documentare a evenimentelor dinanii războiului de independenţă se află expus, în contextul celorlalteobiecte muzeistice, un manuscris in t i tu la t Jurnalul operaţiunilor militare, care ne-a parvenit în pa tr imoniu de la arhiva Muzeuluimil i tar ce nt ra l ' .

Manuscr isu l prezintă desfăşurarea evenimentelor la care a p a r t i cipat armata română aliată cu armata rusă împotriva oştilor otomane

într-un in terva l de t i m p de opt l un i , de la 6 apr i l ie la 7 dec em bri e 1877.Documentul n u este inedit . Fr agmente di n manus crisul redactat

într-o îngri j i tă scriere caligrafiată citeţ pe 72 de f i le au fost publicate în urmă cu 20 de ani în im p o rt a n t a colecţie de Documente privindistoria României. Războiul pentru independenţă, apăr ută în EdituraAcademiei R. S. România 2 .

Lectura integrală a J u r n a l u l u i ne-a permis să constatăm că documentul nu a fost suficient de p r o fu n d va lor i f i cat în măsura în carenumeroase acţiuni ale armatei române, concretizate în susţinute e forturiumane şi materiale, s-au înscris durabi l in ef igia u n u i moment crucialdin i s tor ia poporului nostru, cu importante repercusiuni polit ice ş i economice pentru dezvoltarea ulterioară a României moderne.

Persoana care a consemnat cu multă exactitate, aproape zilnic,numeroase observaţii — din care se desprind aprecieri obiective asociateşi cu interesante reflecţii p r i v i n d mult ip le le şi , totodată, principaleleoperaţiuni ale armatei române, organizate şi desfăşurate de aceasta pef rontur i le de luptă din Bulgaria — a fost ofiţerul Tătărescu N ic o lae ό .

1 Jurnalul operaţiunilor mi l i ta re a fost înregistrat cu nr. de inventar 8748 launitatea menţionată. Figurează la Muzeul de Istorie al R. S. România la nr. deinventar 8909 în baza procesului verbal nr. 2540 di n 4 m a i 1971.

1 Documente privind istori a României. Războiul pentru independenţă, vol. II I(9 mai 1877 — 15 iunie 1877). doc. nr. 1406 ; ib id em , vo l. I V (15 iu ni e 1877 — 15 iu li e

1877), doc. nr. 48, 689, 735, şi 958 ; ibidem, vol. V. (16 iulie 1877 — 31 august 1877),doc. nr. 163, 169, 600. 615. 899 ; ib ide m, vol . V I (1 sept. 1877 — 15 oct. 1877) doc.nr. 264, 303. 625, 665. 683, 904, 1104 ; ib id em , vo l. V I I (16 oct. 1877 — 30 nov . 1877),doc. nr. 187. 449. 493. 509, 558, 686, 716, 747. 766, 1148.

?' Dan Berindei , Leoni da Loghi n, Gheorghe Stoean, Războiul pentru indepen

denţă, 1877 —1878. Documente mil i tare, E d . mi li ta ră , Bu cu re şt i 1971, doc. nr. 19 p. 22.

www.mnir.ro



272 M I R C E A D U M I T R I U

M i l i t a r încadrat în statul major al Diviziei a Il-a a armatei noastreTătărescu Nicolae avea înainte de începutul războiului gradul de locotenent, aşa după cum rezultă din Ordinul armatei dat în Bucureşti la9 octombrie 1876. P r in D ecre t u l care f i xa la 6 april ie 1877 componenţaMarelu i Cartier General şi a comandamentelor mar i lor unităţi din armataactivă, numele căpitanului Tătărescu Nicolae este întîlnit împreună cu

cel al maiorului Gîrleanu Emanoil şi al căpitanului Candiano Constantin,ofiţeri la statul major din Corpul 2 de armată comandat de generalulRadovici A l e x a n d r u 4 . Cu două zile înainte de u l t i m a sa însemnare în

Jurnalul operaţiunilor militare, căpitanul Tătăr escu Nicolae făcea încăparte din cadrele de ofiţeri ai Statului major al armatei, cum rezultădi n înaltul ordin de zi nr. 174, care prevedea regruparea armateide operaţ i i b .

A u t o r u l însemnărilor a stăruit asupra descrierii marşurilor efectuate de unităţile armatei române spre f ront şi pe t eat rul operaţiunilorde luptă, s-a referit la acţiunile de recunoaştere întreprinse către poziţiile inamice de unele detaşamente de ostaşi, a descris amplasări le bate

r i i l o r de art i lerie ş i misiuni ale acestora de bombardament asupra unordispozitive duşmane, a prezentat situaţia t rupelor noastre pe diversealiniamente, operaţiunile de cooperare şi joncţiunile făcute între difer i tele t i p u r i de arm e, în specia l încep înd cu data de 25 oc to mb ri e 1877,cînd încercuirea în j u r u l Plevnei se accentua cont inuu pentru a culminacu capitularea armatei otomane la 28 noiembrie 1877.

E r o i s m u l ostaşilor români este înfăţişat în d i fer i te situaţii, nu depuţine ori dramatice, în înfruntările pe care v i t e j i i apărători ai ţăriinoastre le-au avut cu trupele duşmane.

I n j u r n a l sînt consemnate pr incipale le decrete şi ordine ale comandamentului m i l i t a r român cu p r i v i r e la mobilizarea armatei ( înaltul

decret nr. 787 din 6 apr i l ie 1877), constituirea armatei active (înaltuldecret nr. 952 din 27 apr i l ie 1877) 6 , modif icări le intervenite in componenţa armatei active, cînd s-a hotărît constituirea corpului de operaţiialcătuit din Corpul 2 şi Corpul de rezervă generală a armatei (Ordinulde zi nr. 38 din 23 iu l ie 1877 dat la Poiana) 7 , trecerea Dunării de cătrearmata română (înaltul ordin de zi nr. 49) 8 etc.

Primele însemnări ale căpitanului Tătărescu Nicolae în legăturăcu activităţile desfăşurate de cele două corpuri ale armatei române înlun i le april ie şi mai 1877 se referă la concentrarea d iv iz i i lor a I l I -aşi a IV-a p e n t r u ocuparea unor poziţii strategice apropiate de liniaDunării . As t fe l , după 25 april ie 1877 Diviz ia a I l I - a a luat în observaţieşi a ocupat l in ia ferată Giurgiu-Bucureşti , avangarda diviziei s tabi-l indu-se în por tu l dunărean. O parte din efectivele Diviziei a IV-a,comandată de colonelul Grigore Cant i l i , s-a deplasat cu trenul spreCaracal, cu scopul supravegherii zonei cuprinse între rîurile J iu şi Oltşi p e n t r u ocuparea localităţilor Islaz, Corabia şi Bechet 9 .

4 Ibidem, doc . nr . 59, p. 108.5 Ib id em , doc . nr. 495, p. 508.0 Jurnalul operaţiunilor mili tare , f i la 2 r .7 I b ide m , f i la 27'.8 I b ide m , f i la 29'.

www.mnir.ro



„ J U R N A L U L O P E R A Ţ I U N I L O R M I L I T A R E " 273

Cronica Jurnalului operaţiunilor militare redă partic iparea d i f e r i telor t i p u r i de arme la schimburile de focuri care formau preludiulvii toarelor lupte d intre bel igeranţi . A r t i l e r i e i i -au reveni t mis iuni importante încă înainte de trecerea armatei române pe ţărmul bulgăresc. Deci,

înainte de proclamarea independenţei ţării , la 9 m a i 1877, ostilităţiledintre trupele române şi cele turceşti deveniseră o realitate. La 26 aprilie

1877, ora 14,30, bateri i le inamice din V i d i n au deschis focul asupraoraşului Calafat. L o v i t u r a de răspuns a fost executată de bateria „Ştefancel Mare" . La comanda sublocotenentului Vas i l iu Constant in, t u n u l nr. 1cu serie 7 şi ca l ibru l de 8 cm a expediat p r i m u l obuz asupra poziţiilorturceşti din V i d i n , 0 .

A l t port dunărean, Olteniţa, a suportat în după-amiaza zilei de28 apr i l ie bomba rd a ment u l ar t i ler iei inamice d in Turtuc aia . A u t o r u l j u r nalului descrie cum riposta unei baterii româneşti a fost energică şi cunimic mai prejos decît a inamiculu i , deoarece între cele două t i r u r i s-a

încins o v ie canonadă. Demne de subl in iat de către căpitanul Tătărescusînt rezultatele acestui bombardament de focuri ale ar t i ler iei noastre

cu m u l t m a i slab decît al inamiculu i : 200 focuri contra a 450 turceşti,dar cu efecte de distrugere imediate p r i n incendierea şi avari i le produse în Turtucaia " .

Focul concentrat al bateri i lor româneşti amplasate în Olteniţaurmăreau la începutul l u n i i mai pe lingă descoperirea gur i lor de focale inamiculu i şi trăinicia lucrărilor de terasament construite de acesta.Este interesantă relatarea ofiţerului de stat major român despre tacticafolosită de artileriştii noştri. Pentru a-1 obliga pe inamic să-şi dezvăluiepotenţialul de luptă, 8 t u n u r i româneşti amplasate in poziţii d i fer i te auuti l izat u n t i r puternic , determinînd ar t i l er ia turcească, alcătuită din3 t u n u r i , să-şi descopere n u numai poziţiile ocupate într-un fort , ci şicapacitatea

calibrelor obuzelor folosite 1 2

.Tenacitatea ostaşilor români în faţa bombardamentelor executatede inamic i-a pr i le ju i t autorului J u r n a l u l u i reflecţii întemeiate, realiste.Nu pregetă să descrie o serie de greutăţi tehnice datorate calităţii nesatisfăcătoare a armamentului din dotare : puştile cu ac nu asigurau cartuşelor o traiectorie satisfăcătoare sub r a p o r t u l distanţei, unele din zăvo-raşele obuzelor erau prea lungi ş i nu permiteau încărcarea t u n u ri lor etc. u .

A r t i l e r i a română a apărat cu succes m a l u l st ing al Dunării, împiedicând p r i n focul bateri i lor sale încercări le inamiculu i de a se apropiade ţărmul nostru.

I n Jurnalul operaţiunilor militare au fost redate numer oase ac ţiun ide luptă împotriva vaselor turceşti. La 4 mai, în dreptul localităţii Islaz T

mai mul te obuze din cele 60 expediate de t u n u r i l e româneşti au lovitun monitor ina mic , a v a r i i n d u - i părţile laterale şi distrugîndu-i un coş

11 I b ide m , fi la 7r.1 0 Ibidem, f i la 8'.1 1 I b ide m , f i la 8".

1 2 I b ide m , fi la 9'.1 3 Ibidem.

www.mnir.ro




şi un catarg At i tudine a ar t i ler ie i şi a t rupei de la pichete a fostfermă şi curajoasă" se menţionează lapidar în Jurnal 1 4 .

La 14 mai artileria din Corabia a tras 100 l o v i t u r i de tun asupraunui monitor inamic , care, f i i n d serios avariat, s-a retras pe Dunăre îndreptul sa tului Ghigiu 1 5 . Şi alte monitoare turceşti au constituit ţintesigure pentru bateriile noastre datorită t i r u l u i acestora prompt în repe

rarea vaselor inam ice. U n foc ex tr em de v i u au declanşat ba teri ile împot r iva unui monitor inamic ce se apropia de şlepurile româneşti. în t impce un alt vas turcesc trăgea din largul Dunării de la o distanţă de 4 kmspre poziţiile noastre. Cînd t i r u l a r t i ler ie i a sfărimat catargul pr imuluimonitor — cel care era mai apropiat de ţărmul nostru — turc i i au fostobligaţi să deschidă ambrazura vasului. I n acel moment, se relatează în

j u r n a l de către ofiţerul Tătărescu Nicolae, br igadierul Alecu Buciumana ochit cu precizie direct în ambrazură, obuzul expediat de el reuşindsă distrugă t u n u l inamic , ceea ce a determinat şi pe celălalt monitor săse retragă. Pentru foarte buna sa pregătire militară, br igadieru l a fostimediat înaintat la gradul de sergent 1 6 .

Declararea stării de război între ţara noastră şi Imper iul Otomana determinat înmulţirea atacurilor unor trupe inamice de a debarca peţărmul românesc al Dunării. Jurnalul operaţiunilor militare consemnează d i fer i te asemenea acţiuni. Astfel , în zilele de 21 la Islaz, 27 şi 30mai la Bechet. trupe turceşti îmbarcate pe ceamuri şi caicuri au întreprins j a f u r i şi in ce nd ii asupra uno r case de pescari, stoguri de fîn etc.Riposta hotărîtă a unităţilor noastre a s i l i t inamicul să se retragă încetatea Rahova 1 7 .

Spre sf îrşitul l u n i i mai trupele noastre au respins atacuri inamicecare urmăreau ocuparea ostroavelor Dunării şi a unor localităţi de pem a l u l românesc. Jurnalul operaţiunilor militare citează acţi une a de res

pingere realizată de 28 călăraşi, comandaţi de sublocotenentul Mihai lOprişan, oare au deschis atacul asupra unui număr de o sută deturc i care debarcaseră la 4 km sud de Bechet, obligîndu-i să părăseascăt e r i t o r i u l nos t ru 1 8 . U n atac de mai mare amploare s-a angajat la 30 maiasupra Bechetului . In j u r u l orei 9,30 circa 100 de turc i îmbarcaţi pecaice au plecat din Rahova traversînd Dunărea, dar, prinşi între focuriletrase de două plutoane din p r i m u l batalion al r eg imentulu i 15 dorobanţi,au fost nevoiţi să se retragă pe m a l u l bulgăresc.

Ofiţerul Tătărescu Nicolae înfăţişează greutăţile pe care le întîm-pinau la tot pasul ostaşii noştri plecaţi în urmărirea inamiculu i : „...Dacăaceastă bandă a scăpat neprinsă, cauza a fost greutatea cea mare pe

care au întîmpinat-o cele două plutoane în înaintarea p r i n locuri le i n u n date ; apa ajungea pînă la laba oamenilor care desculţi, fără iţcari, fărăşacuri aveau numai arma in m i i n i şi ce nt ir on ul cu cartuşi eră atîrnatde gît. At i tudinea ofiţerilor şi t rupe i a fost admirabilă" 1 9 , conchide

Ibidem fi la 9V .Lr ' Ibidem, fila 11*.1 6 I b ide m , f i la 12'.1 7 I b ide m , fi la 14'.1 B I b ide m , fi la 16 v.1 8 Ibidem, fi la 17'.

www.mnir.ro



„ J U R N A L U L O P E R A Ţ I U N I L OR M I L I T A R E " 275

a u t o r u l însemnărilor la acest capitol al privaţiunilor suportate cu stoicism de trupele noastre.

Incurs iuni diverse făcute pe m a l u l bulgăresc cu scopul recunoaşteriipoziţiilor inamice au întreprins grupur i de ostaşi din d i fer i te unităţi alea rma t e i române. Jurnalul acordă un spaţiu mai larg mis iuni i grupuluide m i l i t a r i comandaţi de sublocotenentul Spiroiu din regimentul 4 dorobanţi , care în noaptea de 11 iunie 1877, traversînd Dunărea cu caicele,au cercetat terenul din partea de nord a cetăţii V i d i n . In ziua următoare,adăpostit într-o zonă încadrată de două pichete turceşti, sublocotenentulşi dorobanţii au făcut observaţii asupra armamentului inamiculu i şi depla"sărilor sale p r i n împrejurimi. Detaşamentul de recunoaştere comandatde Spiroiu a reuşit în seara zilei de 12 iunie să se strecoare p r in t r e p ichetele turceşti, să facă o ambuscadă i n t r -o holdă de orz, iar la miezul nopţiisă deschidă focul asupra inamicului, care, surprins de neprevăzutulacestui atac, şi-a abandonat propr i i le poziţii . Temerara acţiune a detaşamentulu i românesc, ameninţat însă de posibilitatea întoarcerii inamiculuic u forţe superioare, i-a obligat pe curajoşii ostaşi conduşi de sublocotenent

să se îmbarce în caice şi să revină pe ţărmul nostru 2 0

.Informaţii le pe care căpitanul Tătărescu Nicolae le-a aşternut în

f i lele manuscrisului în legătură cu aspecte p r i v i n d trecerea Dunării decătre trupele româneşti , cooperarea armatelor româno-ruse, participareaacestora la asa ltu ri le asupra r ed ute lo r de la Gri viţ a şi Rahova etc. i z b u tesc să comunice c i t i t o r u l u i , pe lîngă elemente îndeobşte cunoscute, şirelatări cu o notă uneori mai particulară. Ele sînt importante pentruevocarea evenimentelor la care ofiţeru l român a pa rti cip at în calitate deobservator of icia l şi part ic ipa nt atent al even imen telo r de pe front.

U n pas imp or ta nt făcut de arm ata român ă în marşul ei în cheiatcu v ic tor i i le de la Griviţa, Rahova, Smîrdan 1-a constituit trecerea

Dunării. Operaţiune militară de p r i m ordin aceasta s-a făcut în maim u l t e etape. La 16 iul ie au trecut peste f l u v i u , unităţi ale diviziei a IV-acu scopul de a constitui garnizoana cetăţii Nicopole şi p e n t r u a spri j iniapărarea tr up el or ruseşti di n această fortărea ţă. I n j u r n a l se subliniază

însemnătatea acest ui mom ent şi cu o semnificaţie simbolică deosebită ·„Trecerea se face în sunetele muzici i r eg imentulu i a l 5-lea, care intonăi m n u l naţional si a urărilor entuziaste ale populaţiei adunate pe maluls t ing" 2 1 .

L a 12 august, din Corabia au trecut Dunărea trupe ale Diviziei aI l I - a destinate să construiască un pod de vase şi să ocupe mai multe satebulgăreşti. Trupele aveau în dotarea lor pontoane şi portiere 2 2 . După

construirea podului, grosul armatei române a trecut la 20 august Dunărea în dreptul satului Si l iş t ioara. Jurnalul operaţiunilor militare menţioneazăordinea treceri i trupelor ş i cuvintele adresate ostaşilor de către domnitor u l Carol I p r i n Ordinul de zi nr. 49, în care se remarca „ce aşteaptă ţara

întreagă de la cu ra j u l şi energia l o r " 2 3 .

7 0 I b ide m , fi la 19'.

- ' Ibidem, fi la 25'.

--' Ibidem, fi la 28r.3 I b ide m , fi la 29r.

www.mnir.ro



276 M T H C E A D U M I T R I U

A u t o r u l Jurnalul operaţiunilor militare a acordat în f i le le m an uscrisului un spaţiu larg însemnărilor cu p r i v i r e la măsurile de ordin tacticşi strategic întrep rinse de com and ame ntu l româ no-ru s în vederea asedieriiPlevnei, după atacurile armatelor aliate la sfîrşitul l u n i i august şi încep u t u l l u n i i septembrie asupra redutelor de la Griviţa. Confruntările depăreri şi discuţiile în legătură cu asediul cetăţii Plevna erau generate şi

de greutăţile pe care armatele aliate le întîmpinau în faţa apărării metodic organizate de către generalul turc Osman Paşa. In Jurnal este consemnată opinia unuia d intre cei mai autorizaţi specialişti de la mi j loculsecolului trec ut în dom eni ul asedii lor fort if icaţi i lor, gener alul rus To t-leben, cunoscut de la asediul Sevastopolului. Totleben aprecia că PÎevnaeste u n lagăr ret ran şat (fo rti f ic at) şi n u o cetate, căreia p r i n bombardamente să i se micşoreze efectivele, iar p r i n distrugerea rezervelor săpoată fi atacată. De aceea, el propunea ca, p r i n t r - u n asediu metodic şicont inuu asupra cetăţii , turc i i să f ie împiedicaţi să iasă din încercuire,t rupelor româno-ruse revenindu-le obligaţia să reziste pe poziţii pentru an u p ermi t e inamiculu i străpungerea învăluirii aliate 2 4 .

Rezultatele asediului au fost pozitive. încercuirea şi terminareaproviz i i lor inamiculu i au determinat comandamentul turc să forţeze ieşirea t rupelor sale în dimineaţa zilei de 28 noiembrie. Evenimentele de pef r o n t s-au pr ec ipi tat , aşa cum de a l t fe l s înt binecunoscute din documentele t i m p u l u i şi din lucrări de istoriografie.

Evacuarea red ut ei Griviţ a I I de cătr e adver sari i noştri, ocupareaBucovului de ostaşii Diviziei a IV-a şi a redutelor turceşti situate pedealuri le Opanezului au grăbit capitularea armatei otomane. Efor tur i lecomandantului turc de a-şi scoate armata din încercuirea realizată detrupele româno-ruse este descrisă în termeni care exprimă convingătordramat ismul situaţiei : „Ieşire a a fost condu să şi coman dată de OsmanPaşa în persoană, care a avut 2 cai morţi sub el şi în cele din urmăa fost rănit la picior, ceea ce 1-a făcut a se retrage" 2 5 .

In J u r n a l este descris m om en tu l predării l u i Osman Paşa ş i a t i tu dinea com an da nt ulu i supr em al arm ate i turceşti faţă de noua sa situaţiede prizonier. La cererea generalului turc de a avea o întrevedere cucomandantul tr upe lo r române a răspuns favo ra bi l colon elul M i h a i l Cerchez. Acesta 1-a întrebat pe Osman Paşa dacă are o anumită dorinţă.Acuzînd du re ri le provocate de rana căpătată la picior , Osman a ceru t sărămînă în apropierea locului un de s-a produ s capi tular ea armat ei sale,dar totodată cu prudenţă diplomatică „n-a vo i t a încheia n ic i o convenţiecu reprezentanţi i armatei române" 2 6 .

I n luptele purtate de armata română pentru ocuparea Rahovei unimportant r o l strategic îl prezenta apărare a podului de peste rîul Skit.T a b l o u l pe care Jurnalul operaţiunilor militare îl ofer ă pentru i lustrareagreutăţilor ce trebuiau să le învingă ostaşii noştri în menţinerea poziţiilor cucerite şi respingerea inamiculu i este deosebit de ve ri di c : „L uptala capul podului dev ine d i n ce în ce ma i crî nce nă şi cu toată bună voin ţace avem de a întări aceste poziţii pentru moment eram în imposibil i tatea

2' * Ibidem, fi la 57 v.2 5 I b ide m , f i la 64r.2 0 I b ide m , f i la 63'.

www.mnir.ro



„ J U R N A L U L O P E R A Ţ I U N I L O R M I L I T A R E " 277

de a le da vreun ajutor, f iindcă infanterie nu mai aveam, fiindcă locurileerau impracticabile şi mai presus de toate ceaţa nu ne permitea săvedem nici măcar la o distanţă de 50 m. Infanteria respinge 3 atacuri,ar t i ler ia trage cîteva focuri în inamic şi lupta încetează la 8 ore (ora 8 —•n.n.) , inamicul dispărînd. Roşiorii intră în Rahova şi pe la 10 ore (ora 10,n.n.) patrulele aduc ştirea de peste Ogost că in a mic u l se re t r a g e" 2 1 .

în u l t imele f i le a le manuscrisului autorul însemnărilor revine lamemorabila zi de 28 noiembrie 1877 cînd s-a produs predarea majorităţiiarmatei turceşt i şi a c om an dan tul ui ei : Ziua de 28 noiembrie varămîne neştearsă în analele is tor iei p r i n căderea Plevnei , care, dupătoate probabilităţile, va avea o influenţă foarte mare asupra operaţiunilormil i t a r e u l ter ioare . . . Ziua de 28 noiembrie va rămîne neştearsă în analeleistoriei noastre naţionale ca una din cele mai f rumoase g lor i i ale noastre ;şi în adevăr pentru naţiunea noastră, o naţiune abia ieşită de sub jugulstrăin, nu putea fi o zi mai frumoasă decît aceea a căderii Plevnei, princare se confirmă Independenţa (subi, n.), ce glo rie pute a f i ma ifrumoasă pentru armata noastră, o armată tînără.. . care are cura jul să

atace o armată războită, victorioasă şi comandată de un general foartecapabil şi brav, nici o glorie dar nu putea să fie mai frumoasă decîtprinderea armatei ş i generalului ei" 2 8 .

Străbătute de o caldă admiraţie pentru lupta eroică a armateiromâne, armată care η-a precupeţit e fo r t u r i mar i şi sacrificii grele,umane şi materiale depuse în slujba idealului înălţător al cucerir i i independenţei ţării, rîndurile de la sfîrşitul Jurnalului operaţiunilor militareconstituie un v ib r a n t omagiu de recunoştinţă adresat v i te j i lor noştriostaşi : Ar m at a noastră a stat t re i l u n i în faţa Plevnei, a răscolitpămîntul imitînd în aceasta pe romani , strămoşii săi, a îndurat cele maimari privaţiuni şi in temper i i , a av ut mom ente foart e critic e ; toate însăle-a suf er it cu cel ma i mare sto icism ; niciodată o santinelă η-a fostsurprinsă de inamic şi toate mişcările inamiculu i au fost observate, pro"bădespre aceasta este că divizia a IV-a a prevăzut şi anunţat ieşirea turc i lor pentru ziua de 28 noiembrie. Românul a dat probe că posedă toatecalităţile unui b u n m i l i t a r şi toate suferinţele şi silinţele armatei româneau fost încoronate de un succes b i n e m e r i t a t " 2 9 .

însemnările căpitanului Tătărescu Nicolae în J u r n a l u l operaţiunilormil i tare s-au încheiat la 7 decembrie 1877 odată cu dislocarea trupelornoastre din j u r u l cetăţii Plevna şi alcătuirea Corpului de vest al armateiromâne. De la această dată înregistrarea evenimentelor de pe f ront s-afăcut de către statul major al Corpului armatei de vest.

Jurnalul operaţiunilor militare consti tuie o preţioasă sursă docu mentară pentru cunoaşterea unei perioade de t i m p în care armatanoastră s-a preg ătit şi a pa rt ic ip at la războ iul pentru cucerirea independenţei ţării, independenţă devenită, p r i n recunoaşterea de către Tratatulde la Ber l in , d i n t r - u n străvechi deziderat o realitate istorică ale căreiurmări s-au înscris marcant pe calea progresului general al poporuluiromân.

2 7 Ibidem, fi la 77 ',v.2 8 Ibidem, fi la 64'.2 9 Ibidem.

www.mnir.ro




U N D O C U M E N T I M P O R T A N T D E L A P É R I O D ED E L A G U E R R E D ' I N D É P E N D A N C E D E 1877—1878:

„ J O U R N A L D E S O P É R A T I O N S M I L I T A I R E S "

— Résumé —

L a guerre pour conquérir l ' indépendance d'état du pays pendant les années1877—1878 est i l lustrée en l 'historiographie r oum ain e par une source docume ntaireample et variée qui existe dan s les fonds des arc hiv es, tra va ux de tactiqu e et destra tégi e mili tair e, monograp hies, étud es et nom breu x tra vau x de spécia lité parm ilesquels ceux des mémoires historiques occupent une place importante dans lespubli cations con sacr ées à cet évé ne men t importan t de l 'histoire modern e de lanation roumaine. .

L e manu scri t „J our nal des opérat i ons mil i ta i res" repré sente une ch ronique véridique et minutieuse sur les événements auxquels a participé l 'armée

roumaine, en coopérat ion avec l 'armée russe, contre l 'en nemi com mun : l 'Emp ireottoman, en l ' intervalle 6 a v r i l — 7 dé ce mb re 1877.

Des 72 pages du document, les notes du capitaine Tătărescu Nicolae, officierde l 'Etat Majeur de second corps d'armée roumain, se détachent par une solide etprécise narration des actions sur le front où nos troupes ont été eng agé es. L aparticipation des diverses unités d'infanterie, d'artillerie, de cavalerie, de génie etautres à la préparation des opérations militaires de différents types, a insi que lescombats propre ments dits contre d'imp ortan ts objectifs turcs, dont des fo rtifi catio nset des localités ayant un rôle de premier ordre dans les plans de l'ennemi : Griviţa,R ah ova , P l evna , Sm î rdan, V idin , se découvrent au lecteur par une suite représentative de scènes de guerre exprimées avec la notation exacte du militaire decarrière .

U n large espace de s notes du Jo ur na l est oc cu pé pa r la desc ript ion des actionsoffensives couronnées de succès de l 'armée roumaine à Griviţa (30 août 1877). à

l'occasi on de l'en cerc leme nt de la citad elle de Pl ev na et la capit ulat ion des troupesde Turcs commandées par le général turc Os ma n Pa ch a le 28 nov emb re 1877.Beaucoup d'exemples d'héroïsme individuel et collectif, démontré par nos

soldats su r les fronts de lutte de Bu lga rie , signi fien t leu r imp orta nte contr ibuti onà l'obtention de la victoire.

Document d'une réel le valeur informative sur les principales opérat ions m i l i taires de l'année 1877, le Journal constitue une source de base en l'investigationdes multiples aspects érigés par la campagne de l 'armée roumaine pour la conquêtede l ' indépendance du pays.

www.mnir.ro



MONEDE ROMANE ŞI BIZANTINEDIN COLECŢIA MUZEULUI D E ISTORIE

A L REPUBLICII S OC I A L I S T E ROMANIA

de C A R M E N M A R I A P E T O L E S C U

Cabinetul Numismat ic a l Muzeului de Istorie al Republici i SocialisteRomânia posedă o colecţie importantă de monede inedite, pe care socotimu t i l a o pune la îndemîna cercetătorilor p r i n publicarea lor sistematică,cu datele necesare, cît şi cu unele observaţii sumare ce se impun chiar dela o cercetare preliminară.

P r i m u l lot cuprinde monede de aur preluate de la Banca Naţionalăa Republ ic i i Socialiste România, cele mai multe cu loc de descoperirenecunoscut. Numerele de pe planşe corespund cu numerotarea din text amonedelor.

Numerele de inventar ce însoţesc monedele sînt provizori i şi ele sereferă la r eg is tru l de creştere a colecţiilor Muzeului de Istorie ui Republic i i Socialiste România.

A. M O N E D E R O M A N E

1. CAESAR

A v . C CAESAR COS TER. Capul Pietăţii cu trăsăturile lui Caesarvîrstnic.

Rv. A HIRTIVS PR. Toiag de augur, vas de sacrificii şi secure,aure us, 8 g, d iam = 21,5 m m , in v . 22630. Sydenham, nr. 1018 ;Cohen 2 , nr. 3 ; Grueber, nr. 4052. Emis la Roma in 46 î.e.n.

2. TRAIAN

A v . IMP CAES NER T R A I A N O PT I M A V G G E RM D A C. B u s t u l

său laureat, drapat şi cuirasat spre dr.Rv . PA RT HI CO PM T R Ρ COS V I PP SPQR. Bustul Soareluicu părul căzînd în bucle lungi pe gît. Radia t, d rap at spre dr . :aur eus , i . , 7,15 g, diam = 20 m m, in v. nr. 22631. RIC, nr. 329 ;Bernhart , p. 283—284. Emis la Roma în 116.

www.mnir.ro



280 C A R M E N M A R I A P E T O L E S C U

3. GORDIAN al III-lea

A v . IMP CAES M ANT GORDIANVS AVG. Bustul său laureat ,drapat spre dr.Rv. VICTORIA AVG. Victorie în picioare spre st . , ţ inînd îndr. cunună, în st. ramură de palm.

aureus, ^, 5 g, diam = 20 mm , in v. nr. 22699. De sco per ită în 1964la Şopotul Nou, jud . T imiş . Cohen 2 , nr. 356 ; RIC, nr. 11. Emis laRoma între 238—239.

4. VALENTINIAN

A v . D N V A L E N T I N I / A N V S PF AVG. Bustul său diademat (cuperle), drapat spre st., ţine mappa şi sceptru scurt.Rv. SALVS /REI P. împă ratu l în picioare, d i n faţă, ţine în dr .l abarum, în st. Vic to ri e ; cu pic iorul dr. loveşte un captiv înge-nunchiat spre st. In cîmpul dr. două stele. In exergă SMTES.

solidus, 4·, 4,50 g, diam = 21,5 m m, in v. nr . 22704. Cohen 2

, nr. 32 ;RIC, nr. 3 (a). Emis la Thessalonic î ntr e 25 feb ru ar ie 364 —24 august 367.

5. VALENS

A v . DN VALENS/PF AVG. Bustul său drapat, diademat (curozete) spre dr.Rv. VICTOR/IA A V G G . Doi împăraţi, din faţă, stînd pe tron,susţin un glob ; în spate, o Victorie înaripată ; între ei o ramurăde palm. In exergă TROBS.

solidus, i , 4,35 g, diam = 21 m m , in v. nr. 22702. RIC, nr. 17 (e).Emis la Treveri între 24 august 367 — 17 noiembrie 375.

6. VALENS

A v . DN VALENS/PF AVG. Bustul său diademat, drapat ş icuirasat spre dr. Diademă cu rozete.Rv. VICTORIA AVGVSTORVM. Victorie şez înd pe o cuirasă ,spre dr., scrie pe un scut aşezat pe o colo ană VO T/ V/M VL/ X.

In cîmp O/B. în exergă Q Q Şi o stea cu 6 raze.

solidus. . 4,50 g, diam = 21 m m , nr. in v. 22667. RIC, nr. 26 (b).

Emis între 24 august 367 — 17 noiembrie 375 la Constantinopol.Monedă găurită.

7. GRAŢIAN

A v . DN GRATIANVS PF AVG. Bustul său drapat , cuirasat ,diademat (cu rozete) spre dr.Rv. VICTOR/IA A V G G . Doi împăraţi, din faţă, stînd pe tron,susţin un glob ; în spate o Victorie înaripată, între ei o ramurăde palm. In exergă TROB.

www.mnir.ro



1

F i g . 1 — Mo ne dă (av. şi rev.) de la Caesar.F i g . 2 — Monedă (av. şi rv.) de la T r a i a n .F i g . 3 — Monedă (av. şi rv.) de la G o r d i a n a l I I I - l e a .F i g . 4 — Monedă (av. şi rv.) de la V a l e n t i n i a n .F i g . 5 — Monedă (av. şi rv.) de la Valens.F i g . 6 — Mo ne dă (av . şi rv .) de la Va len s.

www.mnir.ro



7

F i g . 7 — Monedă (av . ş i rv . ) de la Graţ ian .F i g . 8 — Monedă (av. ş i rv.) de la Graţian.Fig. 9 — M o n e d ă (av. şi rv.) de la H o n o r i u s .F i g . 10 — M o n e d ă (av. ş i r v . ) de l a Con s t a n t i n a l I I I - l e a .F i g . 11 — Monedă (av. ş i rv.) de la Iohanes.F i g . 12. — Monedă (av . ş i rv . ) de la S everus a l I I I - l e a .

www.mnir.ro



13 14

Fig. 13 — Monedă (av. şi rv.) de la Arcadius.

Fig. 14 — Monedă (av. şi rv.) de la Theodosius al I I - lea .

Fig. 15. — Monedă (av. şi rv.) de la Zeno.

Fig. 16 — Monedă (av. şi rv.) de la Zeno.

Fig, 17 — Monedă (av. şi rv.) de la Anastasius.

Fig 18 — Monedă (av. şi rv.) de la Justin al II-lea.

www.mnir.ro



19 20

Fig. 19 — Monedă (av. şi rv.)





de la Tiberius al I I - lea .

de la Mauriciu Tiberiu.

de la Roman şi Cristofor.

de la Const anti n V I I şi Rom an II .

de la Constantin VII şi Roman II.

www.mnir.ro



M O N E D E R O M A N E ŞI B I Z A N T I N E 281

solidus, f , 4,33 g, diam = 21 m m , in v. nr. 22667. RIC, nr. 17 (g).Emis la Treveri între 24 august 367 — 17 noiembrie 375. Monedăgăurită.

8. GRAŢIAN

A v . D N GR AT IA /N VS PF A V G . Bus tul său drapat, cuirasat ş idiademat (cu rozete) spre dr.Rv. CONCOR/DIA AVGGG. Constantinopol, şezînd pe tronornamentat cu capete de lei, ţine în st. glob, în dr. sceptru, punepiciorul pe o proră de corabie. In exergă CONOB.

solidus, t . 4,45 g, diam = 22 mm , in v. nr. 22703. Cohen 2 , nr. 5 ;RIC , nr . 44 (a). Em is la Con sta nti no po l într e 9 august 378 — 25august 383.

B . I M P E R I U L R O M A N DE APUS

9. HONORIUS

A v . DN HONORI/VS PF AVG. Bustul său, drapat, cuirasat , diademat (cu perle) spre dr.Rv. VICTORIA AVGVSTORVM. Victorie şez înd pe o cuirasă ş iun gen iu nu d, înari pat, punînd îm preu nă pe u n cipp us u n scutc u inscripţia VO T/ XX /M VL T/ XX X. In cîmp R/V. In exergăCOMOB.

semissis, f , 2,10 g, diam = 16 m m , in v. nr. 22661. Cohen 2 , nr. 53 ;

Bernhart, p. 364. Emis la Ravenna.

10. CONSTANTIN al III-lea

A v . D N CO NS TAN /T IN VS PF A V G . Bus tul său drapat, cuirasatşi diademat (cu perle) spre dr.Rv. VIC TOR I/A A A V G G G . împăratul în picioare spre dr. ţine

în st . V ic t o r ie pe glob, în dr . s t indard, zdrobeşte cu pic iorul st.un captiv. In exergă TROBS.

solidus, **, 4,45 g, diam = 21,5 m m , in v . nr . 22632. C o h e n 2 , nr. 5 .;Bern hart , p. 364. Emis la August a Tr ev er or um .

11. IOHANES

A v . DN IOHAN/ES PF AVG. Bustul său drapat, cuirasat , diademat (cu perle) spre dr.Rv. VICTORI/A AVGGG. împăratul în picioare, p r i v i n d spredr., ţine în dr. s t indard, în st. Vi ct or ie pe glo b ; cu pic iorul st.zdrobeşte un captiv. In cîmp R/V. In exergă COMOB.

solidus, φ , 4,40 g, diam = 21 mm , nr. in v. 22633. Cohen 2 , nr. 4 ;Bernhart, p. 365. Emis la Ravenna.

www.mnir.ro




12. SEVERUS al III-lea

A v . D N L I B I V S SEVE/RVS PF A V G . Bus tul său drapat,cuirasat, diademat spre dr.Rv. VICTORI/A AVGGG. împăratul din faţă punînd pic iorul dr.pe capul unui şarpe cu figură umană şi ţinînd o cruce şi o Vic

torie pe glob. In cîmp literele R/M. In exergă COMOB.solidus, 1 . 4,30 g, diam = 21,5 mm , in v . nr . 22682. Găsit la muncacîmpului în 1966 în localitatea Sîntan drei, j u d . Bih or . C oh en 2 , nr. 8 ;Bernhart, nr. 18. Emis la Roma între 465—466. Moneda tăiată pemargini .

C . I M P E R I U L R O M A N D E RĂ S Ă RI T

13. ARCADIUS

A v . D N AR CA DI /V S PF A V G . Bu stu l său drapat, cuirasat ,diademat (cu rozete) spre dr.Rv . CO NCO RD I /A A V G G G G £. Constantinopol cu coif p r i v i ndspre dr., aşezat pe un t ron ornamentat cu capete de lei, ţine îndr . sceptrul, în st. glob şi pune pic iorul dr . pe p ro ra un eicorăbii . In exergă CONOB.

solidus, 1, 4,40 g, diam = 20,5 m m , in v. nr . 22650. Descoperit laMiroslăveşti, jud. Iaşi, în anul 1965, la praşila unei grădini. Ratto,nr. 1 ; Sabatier. nr. 15.

14. THEODOSIUS al II-lea

A v . D N THEODO SI/VS PF A V G . Bu stu l său în costum mil i tar ,din faţă, cu cască, ţinînd lancea pe umă ru l d r. ; în st., scut cureprezentarea unui călăreţ doborînd un duşman.Rv. [ I ] M P X X X X I I COS/XVII PP. Constant inopol pe tron,ţine în dr. glob cruciger, în st. sceptru, pune pic iorul pe o prorăde corabie ; jos, în dr., un scut oval. In cîmpul st., o stea cuopt raze. în exergă COMOB.

solidus, 4-, 4 ,45 g, diam = 19,5 m m , in v . nr . 22686. Gă si t în 1966la mun ca cîmpului în localitatea Ier nu t, ju d . Mureş. Ratto , nr. 154.

Emis în Italia, pr ob ab il la Rav enna.

15. ZENO

A v. DNZZEIIO/PERP AVG. Bustul său drapat, cuirasat , diademat spre dr.Rv. VI C TO RI A A VG VS TO RV M . Victor ie , d i n fa ţă, ţ inînd ocunună şi glob cruciger. In cîmpul dr. o stea. In exergă CONOB.

tremissis, 4- , 1,45 g, diam = 14 m m , in v. nr . 22661. Ratto, nr. 293,pl . V I I I .

www.mnir.ro




16. ZENO

A v . DN ZENO/PERP AVG. Bustul său în costum mi l i tar , d infaţă, cu cască, ţinînd lancea pe umărul dr., iar pe umărul st.u n scut cu reprezentarea unui călăreţ doborînd un duşman.Rv . V I CT O RI /A A V G G G in . Vi ct or ie in picioare spre st. ţinînd

o cruce lungă. In cîmpul dr., o stea cu 8 raze. In exergă CONOB.solidus. I , 4,45 g. diam = 20 mm . in v. nr. 22634. Ratto, nr. 288.Monedă rară.

D. I M P E R I U L B I Z A N T I N

17. ANASTASIUS

A v . DN ANASTA/S1VS PP AVG. Bustul său în costum mil i tar ,

cu cască ; ţine lancea pe umărul dr., în stînga ţine un scut cureprezentarea unui călăreţ doborînd un duşman.

Rv. V I C T O R I / A A V G G G A . Vi ct or ie în picio are spre st., ţine ocruce dublă. In cîmpul dr. o stea cu 8 raze. In exergă CONOB.

solidus, „*, 4,40 g , diam = 20 m m , in v. nr. 22629.DO, nr. 3 (a) . Emis la Constantinopol in t r e 491—498.

18. JUSTIN al II-lea

A v . D N IVST I/N VS PP A V I . Bus tul său d i n faţă în costummil i tar , cu cască, ţinînd în dr. o Victorie pe glob, în st. scut cu

reprezentarea unui călăreţ doborînd un duşman.Rv. VIC TOR I/A AV GG GS . Constantin opol, cu cască, s t înd petron, ţine în dr. lance, în st. glob cruciger. In exergă CONOB.

solidus, 4· - 4,45 g, d iam = 20,5 m m , in v. nr . 22660.Wroth , nr. 8 ; DO, nr. 4 (e).

19. TIBERIUS al II-lea

A v DTTLTIb CONS /TAN T PP A V I . Bus tul său, di n faţă, în

costum mi l i tar , cu cască, ţine în dr. globul cruciger.

Rv . V I CT O RI /A A V G G V Cruce cu braţele terminate în T,.deasupra a patru trepte. In exergă CONOB.

solidus, 1 , 4,30 g, d iam = 21 m m , in v. nr. 22660.DO, nr. 4 (c). Emis între 579—582 la Constantinopol.

20. MAURICIU TIBERIU

A v . D N MA VR C/ TI b PP A V . Bus tul său, din faţă, ţ ine în dr .globul cruciger. In cîmpul st. o stea.

www.mnir.ro




Rv . V I CT O RI / \ A^VGGB. Victorie în picioare ţine în dr. cruce

cu braţul superior terminat în ~"T~.în st . glob cruciger. în cîmpul

dr . o stea. I n exergă CON OB.solidus, 1 » 4,92 g, diam = 22 m m , i n v . 22667. Monedă găurită. DO,nr. 5 b I , emis la Consta ntinopo l între 583—601.

21. ROMAN ŞI CRISTOFOR

A v . R0rRAH' €T XPISlO' AVSSb' Bus tur ile alăturate ale

celor doi împărţi, purtînd coroană cu cruce şi ţ inînd împreună ocruce dublă.

Rv. +IKS R6X RÊSNANTNÏÏl . Isus Christos, di n faţă, şezînd

pe t ron cu spătar, ridicînd m îna dreaptă şi ţ inînd în st. o carte,

solidus, 1 , 4,30 g, diam = 20 m m , i n v . nr . 22627. Descoperit înpunctu l „Cetate" din corn. Rasova, jud. Constanţa, în 1968. Wroth,nr. 35, p l . L I I I/ 1 . Emis la Constantinopol între 921—927 ?

22 . CONSTANTIN VII Şl ROMAN II

A v . COhSÎAkl CGROTTlâ.hLAVSSb'R1

. Bus tur ile împăraţi lor

alăturate purtînd coroană cu cruce şi ţ inînd împreună o cruce

Rv. 1KS....R6X RÊSNANTIH M Bus tul l u i Ilsus Christos nim bat ,

cu cruce, d i n faţă, ţinînd mî na dr . ridicată, ia r în st. o carte,solidus, 1 , 4,35 g, diam = 18,5 m m , i n v . 22660. Monedă cu m a r gini le p i l i te . Morr i s s on , I I , nr . 15.

23. CONSTANTIN VII ŞI ROMAN II

A v . ca m a i sus, dar fără semn de abrev iere după R.Rv. ca m a i sus.

solidus, j , 4,40 g, diam = 20 m m , i n v . n r . 22618. Morrisson, I I ,nr. 15.

Cîteva d intre monedele prezentate v or face obiectul unor scurteobservaţii .

Rema rcă m în p r i m u l r înd solidus-ul de la Arcadius (n r. 13). E m i siuni le avînd legenda cu CO N CO R D I A A V G G G G ( q u a tt u or A u gu s t oru m) 1

indică asocierea la domnie a pa tru împăraţi : Graţ ian, Valent inian a lI I - l ea , Theodosius I şi Arcadius. Această perioadă n u depăşeşte anul 383,

dublă.

1 Ratto, nr. 1 ; cf . O . I l i e s c u , Solidus emis de Theodosius I găsit în nordulDobrogei, în „ Po nt ica " , 5, 1972, p. 526—527.

www.mnir.ro




dată la care Arcadius avea 6 ani, iar port re tul său pe monede apare decopil . Toate piesele acestei scurte perioade cu AVGGGG sînt extrem derare în raport cu cele care indică p r i n legendă t re i împăraţi.

Prezenţa unei atari piese, de la Arcadius, în Moldova, la Miroslă-veşti, jud. Iaşi, este surprinzătoare, ţinînd seama m a i ales de raritatea

în să şi a t i p u l u i monetar.O altă piesă interesantă este moneda bătută de Theodosius al II-lea

cu legenda : IMP X X X X I I COS/XVII PP, în exergă COMOB. Apariţia eipe monedele lui Theodosius al II- lea poate fi legată de un eveniment deo mare rezonanţă în viaţa imper iu lu i — atacurile huni lor 2 . Moneda respectivă putea fi emisă între anii 439—444, perioadă în care se înscriecel de-al XVII-lea consulat al împăratului Theodosius al II- lea 3 .

După J. Tolstoi , datarea care se impune este între 443—444 4 .

A t r ib u i r e a etnică a monedei găsite la Iernut , chiar dacă ea provine

dintr -un loc unde continuitatea populaţiei autohtone este dovedită şidupă anul 271 e.n. 5 , este dificilă. Ea a putut aparţine stăpînitorilor huni,dar nu este exclus să poată fi atribuită şi supuşilor acestora, populaţieiagricole sedentare, care nu era de or igine hună şi care nu prezenta nicio însemnătate politică, ci numai una economică. „De reţinut că invaziahunilor a fost distrugătoare numai în pr ima fază ; o dată cons olida tă,dominaţia lor a devenit nu numai suportabilă, dar şi o garanţie pentrulocuitorii căzuţi sub stăpînirea acestui popor de călăreţi. In Dacia in t racarpatică nu s-au descoperit n ic i urme de aşezări hunice şi nici măcar

morminte izolate. în schimb s-au găsit urmele unor sate aparţinînd autohtonilor, ca cele de la Bratei în apropiere de Mediaş" 6 .

De asemenea, n u este exclusă posibilitatea ca monedele să fi pătrunsdupă prăbuşirea dominaţiei hunice, atunci cînd au p u t u t f i reluate legăturile mai strînse cu lumea romană.

Desigur, acestea rămîn simple ipoteze atîta t i m p cît nu se cunosccondiţiile de descoperire a monedei respective.

2 A . Blanchet, Les monnaies de la guerre de Théodose I I contre Attila, en 442(extrait de la „Revue Historique du Sud-Est Européen", nr. 4—6, 1924), Bucureşti ,

1924, p. 6.3 Attilio Degrassi, 1 Fasti consolări deïl 'I mpero Romano, Roma , 1952, p. 90 :

Theodosius II a deţinut consultatul al X V I I - l e a în t r e anii 439—443 ; în 444 a fostconsul pentru a X V I I I - a oară.

Comte Jean Tolstoi , M onnaies Byzantines, Petersburg, 1912, p. 68—69, nr. 24.5 D. Protase, Problema conti nui t ăţi i în Dacia în lumina arheologiei şi numis

mat ic i i , Buc ur eş ti , 1966, p. 116—117.

0 Fontes historiae Daco-Romanae, Buc ureş t i , 1970, p. V I I I ; N . Bănes c u. Bizan ţul şi romanit atea de l a Dunărea de j os, Buc ureş t i , 1938, p. 17 ; L i g i a B â r z u , Cunoaş t erea peri oadei huni ce l a Dunărea de j os, în „Analele Universităţii B u c u r e ş t i ' , seriaŞtiinţe sociale, Istorie, X, 20, 1961, p. 13 şi urm.

www.mnir.ro



286 C A R M E N M A R I A P E T O L E S C l '

M O N N A I E S R O M A I N E S E T B Y Z A N T I N E S D E L A C O L L E C T I O N

D U M U S É E D ' H I S T O I R E D E L A R É P U B L I Q U E S O C I A L I S T E D E R O U M A N I E

— Résumé —

L'auteur présente 23 monnaies d'or, conservées au Cabinet Numismatique duMusée d'Histoire de la République Socialiste de Roumanie.

Pour la plupart , le l ieu de déc ouver t e reste inconuu, à l 'exception dessuivantes :

— solidus de l 'emp ereur A rc ad iu s (nr. 13) dé cou ve rt à Miroslăveşt i (dép. Iaşi).

— solidus de l 'emp ereu r Thé odo se II (nr. 14) , déc ouv ert dans l 'é tabliss emen tromain d'Iernut (dép. Mureş) .

www.mnir.ro



C R O N I C A

www.mnir.ro



SĂPATURILE A R H E O L O G I C E EFECTUATED E MUZEUL D E ISTORIE


I . N EO LI TI C

1 Simnic, ju d. Olt — să pă tur i le efectuate în 1972 au fost o continuare aacelora executate anterior de că t r e M uz e ul Ol te nie i . Lo cul se af lă pe terenul S ta

ţi un ii E x p e r i m e n ta l e Agr icole şi a num e în p r e a jm a g r a jdur i lo r şi s i lozurilor , a căror

co nst r ucţ ie a distrus în bună parte a şe z a r e a . Să pă tur a a dezvelit o supr a f a ţă de10 X 6 m p înă l a o a d î n c i m e de 0,60 m.

S u b un strat de a r ă t u r ă cu urme materiale aparţinînd culturilor Verbic ioara ,Coţofeni , Cernavodă I I I — Dobroteşti s-a dat de o lo cuinţă de supr afaţ ă a parţinî ndculturii Sălcuţa , care însă nu a fost desfăcută . în partea de sud a suprafeţei am intite a a p ă r u t o g r o a pă de bordei Coţofeni. cu un bogat mat eri al ceram ic, bordei cesuprapune o lo cuinţă de supr a f a ţă Vinêa A tîrzie. Materialele S t a r c e v o - C r i ş nu aua pă r ut (Do ina Ga lbe nu — M u z e u l de Istorie al R. S. Ro m â nia ) .

3 Hot ărâri i , corn Fărcaşele , ju d. Ol t — în a n u l 1970 a fost c e r c e t a t ă o partedin a şe z a r e a V ă da st r a I I .

S-a descoperit şi o lo cuinţă din sec. X — X I , bo g a tă în material ceramic(M . N i c a — C e n t r u l de Şti inţe Sociale de la Cr a io v a , M uz e ul din Carac al , Muze uldi n Slatina) .

3 Dodeşti, corn. Viişoara, jud . Va s l u i — în a nul 1969 s-au efectuat săpături

arheologice într -o aşezare Protocucuteni ; ia r în anii 1969—1970 în aşez ăril e fe udaledi n sec. I V — V şi V I I I — I X (Dan Gh . Teodor, A. Niţu, Ghenuţă C oman, C . Bloşiu,— Insti tutul de Arheologie, Iaşi).

4 Vinător i , j u d . I l f o v — e f e c tuîndu-se o periegheză în zona satelor Vînători şiIzvoare , în a n u l 1972, s-au descoperit dou ă telluri Gum eln iţa şi o a şe z a r e Te i V.Să pă tur i cu caracter de sondaj s -au efectuat doar în tellul situat l a sud-vest deVînători , pe malul drept a l Ne a j lo v ului . A u fost descoperite m ai multe fragmenteceramice şi vase mic i specif ice culturi i Gumelniţa (Vlad Protopopescu, G . T r o ha ni ,A l . Oa nce a — M u z e u l de Istorie al R. S. R o m â n i a — cu a jut orul elevilor de laşcolile d i n Z ă dă r ic iu şi Vînăt ori, conduşi de prof. Ν. D u m i t r e s c u şi Ion Că r untu) .

5 Glina, B u c u r e ş t i — în anii 1969 şi 1970 în nivelurile Boian, Gumelniţa şiG l i n a s-au efectuat să pă tur i arheologice (M ir ce a Pe t r e scu-Dîm bo v i ţa , — Insti tutulde istorie şi arheologie „A. D. X e n o p o l " — Iaşi şi Eugen Comşa — I ns t i tu tul deArheologie , Bucureşti ) .

I I . EPOCA B R O N Z U L U I

e Braneţ, ju d. Olt — în ur ma unei periegheze efectuate în a n u l 1971, în varaanului 1972 s-au efectuat să pă tur i arheologice în punctul num it Piscu l Rusului,situat l a 600 m nord de co m ună . în u r m a să pă tur i lo r au rezultat do uă lo cuinţ eCoţofeni şi patru l ocuinţ e G l i n a în care au apă rut unelte agricole din coarne deanimal, unelte de os, p i a t r ă şi a r a m ă , un idol antropomorf, o r îşniţă de p ia t r ă şi

www.mnir.ro



290 G E O R G E T R O H A N I , A N C A P A U N E S C U , L I V I U P E T C U L E S C U

numeroase vase întregi şi întregibile, printre care şi un askos decorat cu benziincizato (periegheza a fost efectuată de Augustin Ulanici , V l a d Protopopescu şiAl . Oancea, iar săpăturile au fost conduse de Aug. U l a n i c i — Muzeul de Istorieal R. S. România).

7 Corneşti, corn. Ad ăm uş , ju d. Mu re ş — în ur ma efec tuă rii în an ul 1971 aunei periegheze, în 1972 s-au efectuat săpături arheologice într -o aşeza re Wietenbergsituată la locul numit Podeiul Mic. In cele două secţiuni trasate s-au descoperit unbordei şi dou ă gropi ce con ţin eau mul t mat eri al cer amic , în parte reîntregibil(periegheza a fost făcută de către V l a d Protopopescu şi A l . Oanc ea, iar săpă tu ra dec ă t r e Vl a d Protopopescu — Muzeul de Istorie al R. S. România).

8 Greci, corn. Gră diş tea , jud . Ilf ov — în ur ma efec tuă rii unei perieghe ze pemalu ril e lac ului Căl dăru şani , la nord de satul Grec i- Măx ine ni, în punc tul Tatom ir,pe un bot de deal, s-a efectuat în toamna an ul ui 1971 u n sonda j de inf orm areîntr -o aşezare din epoca bronzului. In urma dezvelirii unei suprafeţe de circa 62 m.p.s-au descoperit 12 complexe : 3 gropi G l ina , 6 gropi Tei I şi 3 complexe geto-dace(o locu inţ ă şi dou ă gropi, un a din ele conţ inîn d o va tr ă) din sec. I I - I î.e.n. (periegheza a fost făcu tă de G. Tro ha ni şi A l . Oanc ea, i ar săpătu rile de G. Tro ha ni şiAug. U l a n i c i — Muzeul de Istorie al R. S. România).

" L i l iec i , corn Sineş ti, ju d. Il fov — chia r în mar gin ea de est a sat ulu i, pem a lul drept al Moştiştei, în urma efectuării unei periegheze în anul 1969, în toamnalu i 1972 s-a efectuat un mic sondaj. S-au săpat două secţiuni de pe urma cărora au

rezultat trei complexe D r i d u şi opt complexe T e i I V - V .Printre piesele mai importante se află un f ragment de vas cenuşiu cu buzarăsfr întă în afară , iar corpul decorat cu caneluri, o daltă de piatră şi o lamă desilex (toate specif ice cul turi i Te i I V - V (George Tr oh an i — Muz eul de Istorie alR. S. Ro mân ia şi Muz eul de arheologie Olte niţa) .

I I I . C U L T U R A G E T O - D A C I C A

, 0 Canl ia, corn. Lipn iţa, jud . Cons tan ţa — în toamna lui 1972 s-au efectuatsă pă tur i arheologice în necropola traco-getică din sec. I V - I I I î.e.n. ( E mi l Moscalu,— Inst itut ul de arheologie B ucu reşt i, şi A l . Oan cea — Muz eu l de Istorie alR. S . România) .

1 1 Peretu, ju d. Te le or ma n — în 1971 s-a ter min at cercetarea tumulus-ului încare s-a descoperit anterior tezaurul de tip Agighiol. Astfel tezaurul de la Peretudevine una din rarele descoperiri de acest fel care conţine date ştiinţifi ce despreritul ş i r i tualul înmormîntării şefi lor mili tar i traco-geţi ( E mi l Moscalu, — Inst i tutul de arheologie Buc ure şti , şi G . Tr oh an i — Muze ul de Istorie al R. S. R oman ia) .

1 3 Zimnicea, jud . Tel eor man — în anu l 1970 s-a u continuat săp ătu rile arheologice din necropola ge to- dac ă. De asemenea s-a u săpat şase bordeie semi îngr opat e

datate în sec. al X I V - l e a (A. D. Alexandrescu, S . Dumitriu, M. Chiţescu — Inst i tutul de arheologie Bucu reşt i, C. Bed a — Muzeu l Ale xa ndr ia , M. Ionescu, C. Isă-cescu — Muz eul Giurgiu).

1 3 Chirnogi, ju d. Ilf ov — în mar gin ea de vest a comu nei, pe ma lu l fostuluilac, în anii 1971 şi 1972, s-au efectuat să pă tur i arheologice într -o staţiune geto-dacăde la sfîrşitu l sec. I I I — sec. I î.e.n. Es te vorb a de o aş ez are ru st ic ă ce se în tind eape o suprafaţă de circa 200 m lungime şi 30—40 m lăţime.

A u fost descoperite 27 complexe (15 locuinţe şi 12 gropi) aflate în două niveluride locuire. Printre descoperirile mai interesante putem menţiona un mormînt decopil înhumat, o locuinţă cu două cuptoare, mai multe vetre, i ar di nt re pies e : opla că de cen tur ă din bronz şi fier, o ca ta ra mă de argint, d ouă amfore, fructiere,căni , vase, urn e etc.

www.mnir.ro



S Ă P A T U R I A R H E O L O G I C E E F E C T U A T E I N 1969—1973 291

Deasupra locuiri i geto-dace se află un n ivel subţire din sec. V I I - V I I I e.n. şilocuinţe de tip Dridu. Di n inv e nta r ul n ivelului de sec. V I I - V I I I e.n. se remarcă înspecial frecvenţa mare a greutăţi lor de năvod. Ceramica este în majoritate f ragme nt ar ă (George Tr oha ni — Muz eul de Istorie al R. S. Ro mân ia ).

M Ardeu (comuna Ba lşa, jud. Hune doar a). I n an ul 1973 un sondaj pe dealu lCetăţeaua al cărui scop era delimitare a în teren a unei aşezăr i dacice se mna la tăîn punctul respectiv prin descoperiri întîmplătoare. S-au descoperit fragmente

ceramice databil e în cur sul sec. I I - I î .e.n. , obiecte de fier, zgură etc. (L ar is a Ne mo-ianu — Muzeul de Istorie al R. S. România).1 5 Cozia-Deva, jud . Hune doar a. In lu na noiembri e 1972 s-au reluat să păt u

rile pe înălţimea Cozia. A u fost scoase la iveală materiale ceramice de facturădacică din sec. I î.e.n., f ragmente de obiecte din fier, zgură (Larisa Nemoianu— Muzeul de Istorie al R. S. România).

IV. E PO CA R O M A N A

1 0 Romula (satul Reşc a, corn. Dobroslo veni, jud . Olt ). I n cad rul şanti erulu iarheologi c condus de prof. dr. doc. Du mi tr u Tu do r a fost des chi s în 1969 sec tor ulNecropolei tumulare, mar cî nd astfel prime le cer cet ări riguros ştiinţifi ce practicatein movilele funerare romane de la Romula.

A u fost explor aţi trei tum uli , parţ ial distruşi de luc răr i agricole.

I n tumulul I , a fost constatat un mo rm în t de inh uma ţie în sarcofag depiatră, întreg compl exu l funer ar datî ndu -se pe baza unui denar de argint, em isiune din 197 e.n.

T u m u l u l I I conţinea un cenotaf amenajat în cavou de cărămizi. In tumululI I I , datat în a doua jumătate a sec. al I I - l e a e.n. pe baza desc oper iril or monetare,a fost descoperit un mormînt central, de incineraţie pe loc (rug) şi un mormîntsecundar, înhu ma t în cav ou de cărăm izi.

Deşi toţi trei tumulii au fost jefuiţi în antichitate s-a putut recolta u ninventar funerar relativ bogat, constituit din vase ceramice, recipiente de sticlă,obiecte de po do ab ă şi monede.

I n 1972 s-au reluat cer cet ări le din necropola tu mul ară .S - a explorat parţial o movilă formată din unirea mantalelor a doi tumuli,

distruşi parţial de lucrările agricole.

I n tumulul I , 1972, s-a descoperit mormîntul central, care era un cenotaf,amenajat în cavou de cărămizi zidite cu mortar , datat printr-o monedă de laTraian . S-au mai descoperit un mormînt secundar jefuit, constând dintr.-un sarcofagde cărămizi zidite cu mortar , un rug pentru ofrande c onstruit din că ră mi zi şinumeroase gropi arse ritual, unele conţinînd monede, care se eşalonează dinsec. I e.n. pînă în sec. I I I e.n.

Ca inventar s-au descoperit vase de ceramică, un lacrimariu de sticlă, fragmente dintr-o c ase tă cu garni turi de bronz şi numer oase monede.

L a tum ulu l II , 1972, care a fost atins numai de un şanţ de sondaj, s-a des

coperit un mormînt secundar de inhumaţie, amenajat într-un cavou de cărămizi,care era complet jefuit şi distrus în cea mai m a r e parte de luc răr ile agricole(Muzeul de Istorie al R. S. România).

I n camp ani a din 1973, s-a cont inua t dez vel ire a tu mu lu lu i I, 1972.

S-au descoperit două morminte secundare de inhumaţie amenajate în cavouridc cărămizi zidite fără mortar, dintre care unul jefuit, 3 morm int e de inh uma ţietără sarcofag şi un mormînt de inhumaţie cu ţigle, deranjat.

Inve nta rul fune rar con stă di n vase ceramice, opaiţe, un la cr im ari u de sticlăşi monede (Valeriu Leahu şi L i v i u Petculescu — Muzeul de Istorie al R. S. România).

17 Jurilovca, jud . Tul cea . In anu l 1973 s-a efectuat un sondaj pe şant ieru larheologic Jurilovca în punctul „Capul Dolojman".

www.mnir.ro



www.mnir.ro



S Ă P A T U R I A R H E O L O G I C E E F E C T U A T E I N 1969—19Ï3 293

So nda jul a fost executat în teritoriul aşezării romane situată pe platoul de lavest de cetatea tîrzie.

S-au descoperit două niveluri de locuire, unul aparţinînd sec. IV e.n. şi celde-al doilea aparţinînd sec. I I - I I I e .n. , niveluri perforate de trei mor min te de i n h u maţie aparţinînd unui cimitir tîrziu — unul, orientat Ν — S, f i ind sarm ati c (M. Co ja— Institutul de arheologie Bucureşti , Marieta Gheorghiţă , L i v i u Petculescu — Muzeulde Istorie al R. S. România).

1 3 Vefel (jud. Hunedoara). Iniţiate în anul 1966, săpăturile arheologice efectuate în partea de est şi nord a hotarului comunei Veţel, teren pe care e amp las atăaşezarea antică şi castrul M I C I A , s -au concretizat prin descoperiri ce au pus într-onouă lumină vechile date şi cunoştinţe la acest centru de epocă romană de pecursul mijlociu al Mureşului .

Ca m pa ni i le d in anii 1970—1973 s -a u axa t pe dezvelirea integrală a aripeivestice ale clădirii termelor , ca de altfel în toate să pă tur i le anterioare la respectivulobiectiv, şi aceste cercetări au dus la surprinderea substrucţi i lor edificiului, fiindîn acelaşi timp identificate o serie de detalii ca bazinele semicirculare şi rectangulare, reţeaua de canale de evacuare a apei utilizate, încăperi şi bazine prevăzutecu hypocaustum, praguri ale intrărilor, conducte de adu cţi une a aer ului cald etc.A u fost depistate în cîteva puncte suprapuneri de ziduri survenite ca urmare arefacerii băilor. De pe întreaga suprafaţă cercetată au ieşit la iveală cărămizi cepo a r tă ş ta m pila L e g i u n i i a X I I I - a Gemina, cu numele a mai multor meşteri cără

midari , o gamă ext rem de diversificată cu materiale ceramice, piese numismaticede argint şi bronz, căpiţele şi f ragmente de coloane, părţi din monume ntel e scu lpturale de marmură, cuie, piroane şi scoabe de f ier . In cadrul ceramicii , împreunăcu vasele specifice perioadei stăpînirii romane în Da ci a, s-a u găsit şi reci pien te defactură dacică , dintre care menţ ionă m ceşti le de for mă troncon ică lucrate fărăroata o larului (Lucia Marinescu, L i v i u Mărghitan, Constantin Petolescu — Muzeulde Istorie al R. S. România).

V . EPOCA P R E F E U D A L A ŞI F E U D A L A

1 3 Bratei (jud. Sibiu) . In anul 1969 s-au efectuat săpături în cimitirul nr. 1

şi nr. 3 în punctul „la Rogoaze". C i m i t i r u l nr. 1 aparţine populaţiei daco-romanedi n s e c . I V - V . C i m i t i r u l nr. 3 gepidic din sec. V I - V I I a fost săpat în întregime.I n var a an ul ui 1971 s -a u cont inua t să păt ur il e în aş ez ar ea nr. 1, unde s-au descoperit 6 bordeie sem i-î ngr opa te aparţin înd cult uri i Brat ei (sec. V - V I ) , cît şi o altălocuinţă aparţinînd culturii din sec. V I — V I I în T r a nsi lv a nia , care este înrudită cucea Ipoteş ti-Cî ndeşt i. In cim iti rul nr. 4, identifi cat în 1970, s-au descoperit înc ă25 de morm int e de incine raţi e ale cult urii Brat ei (I . Nestor, Eug eni a Zah ar ia ,L . Bî rzu — Instit utu l de Arheologie Bucu reş ti şi Al . Oanc ea — Muze ul de Istorieal R. S . România) .

2 0 Piat ra Frecăţei (comuna Ostrov , jud. Tulcea) . Cercet ările efectuate în anii1970—1971 au stabilit existenţa a două nivele din epoca p r e f e uda lă , se c . X -X I .

P e n t r u epoca r o m a no -biz a nt ină a fost degajată o locuinţă din sec. VI, distrusăde incendiu. De asemenea s-au identificat resturile unei cisterne din epoca r o m a nă(D. Vîlceanu — Institutul de Arheologie Bucureşti, M. Udrescu — Centrul de

Antropologie Bucureşti, A. Păunescu — Muzeul de Istorie al R. S. România).2 1 Prodana, oraş Bîr lad, jud. Vaslui . So nda jul efectuat în anul 1970 pe malul

rîului Bîrl ad a scos la iveală urme din epoca prefeudală, sec. al IX-lea şi dinperioada feudalismului t impuriu, sec . X I I - X I V (V. Spi nei — Insti utu l de Ar heo logie Iaşi şi Muzeul de Istorie al R. S. România).

2 3 Hudum (com. M. Em in es cu , ju d. Botoş ani) . I n va ra an ului 1972 s- au săpa t42 de morminte aparţinînd unei necropole din sec. X I I I - X I V .

în aşezarea corespunzătoare necropolei, s-au descoperit două bordeie semiîn-gropate, în mare parte distruse de lucrările agricole (V. Spinei, R. Baltă — Inst i tutul de Istorie Iaşi şi Muzeul de Istorie al R. S. România).

2 3 Cetăţeni (jud. Arge ş). Pe platoul „Poia na Tîrg ulu i", din anii 1969, 1971—1973a fost săpat un cimitir feudal cu morminte răvăşite, care în majoritate era u je fuite

www.mnir.ro



294 G E O R G E T R O H A N I , A N C A P A U N E S C U , L I V I U P E T C U L E S C U

de inventar . Printre acestea s-a descoperit un m o r m î n t cu dale de p ia t r ă , datatdupă o mon edă tăiată , în sec. al X I I I - l e a .

L a c i r ca 400 m est de c im i t i r a fost identif icată şi cerc etat ă aşeza rea mediev a lă di n sec. X I I — X I V , care s u p r a p u n e n i v e l u l de locuire dacică din sec. I I - I î.e.n.

Ce r ce tă r i le au mai identificat pe înălţ ime a „Cetăţui a" sub amplasar ea actualului schit un turn dacic datat pe baza materialu lui ceramic şi a monedelor, însec. a l I I - l e a î.e.n. şi începutul secolului urmă tor (L . Chiţescu, V . L e a h u , A l . Ne m o -

ianu, A. P ă u n e s c u — M u z e u l de Istorie al R. S. R o m â n i a şi D. V . Rosetti) .2'· Basarabi- Calafat (jud. Dol j ) . S ă p ă t u r i l e efectuate în a n u l 1969 în zona aşe

zării fortificate şi în a f a r a ei au descoperit o ser ie de locuinţe cu m a te r ia l dinsec. X I V . S - a u f ă cut pr e c iz ă r i de ordin stratigrafie într e nivelurile de locuire dina şe z a r e şi s i s te m ul de fortif icaţie compus dintr -o palis adă, un val şi două şanţ uri(D. V î lce a nu , P. R o m a n — I ns t i tu tul de Arheologie Buc ureşti şi L . Chiţescu— Muzeul de Istorie al R. S. Ro m â nia ) .

2 5 P o d u l Dîmbov iţei (jud. A r g e ş) . I n v a r a a nului 1969 s-au terminat cercetă r i le în interiorul cetăţuiei . D i n secţiunile trasate pe platoul din faţ a cetă ţii s-arecoltat şi materi al cer amic di n sec. I I I e.n. (A. D. A l e x a n d r e s c u — I ns t i tu tul deArheologie Bucureşti , G h . Ca nta cuz ino — Dire cţia Monumen telor Istorice şi deA r t ă , A . P ă u n e s c u — Muzeul Piteşti , L . Chiţescu — M u z e u l de Istorie al R. S.R o m â n i a ) . |

M iret (jud. Suce a v a ) . Să pă tur i le din anii 1969 şi 1972 în cad rul aşezări imedievale urbane au identif icat ur me de locuire di n sec. al X I V - l e a .

N u departe de acestea au a pă r ut pa r ţ ia l şi fortificaţii datînd de la începutulsec. a l X V - l e a .

Sondajele făcute pe colina „Sasca" , la periferia oraşului , au desminţit tradiţia după care a r exista în acel loc o fortif icaţie medievală (M. Matei , A l . R ă d u le scu — I ns t i tu tul de Arheologie Bucu reşti , L . Chiţescu, V . Ră dule scu — Muzeulde Istorie al R. S. Ro m â nia ) .

2 1 Chi l ia Veche ( judeţul Tulcea) . Sondajul efectuat în cur sul lunii iunie 1973a urmărit identif icarea vestigii lor aşezării urbane C h i l i a m e n ţ i o n a t ă în documentedi n sec. X I I I - X I V . Cede două secţiuni executate, în lung im e de c i r ca 30 m fiecare,a u scos l a iveală vestigii ale comunităţi i săteşti di n sec. X V I - X V I I . R ă m î n e cacercetările ulterioare , extinse şi în alte puncte de pe raza ter i torială a actualeiaşezări , să elucideze problem a localizări i în teren a vechiului oraş (Şt. Olteanu,

L . Chiţescu, A. P ă u n e s c u — M u z e u l de Istorie al R. S. Ro m â nia ) .

G E O R G E T R O H A N I .A N C A P A U N E S C U ,

L I V I U P E T C U L E S C U

www.mnir.ro



NOI ACHIZIŢII ALE MUZEULUI D E ISTORIE

A L REPUBLICn S OC I A L I S T E ROMÂNIA

Muzeul de Istorie al R. S. România, instituţie ştiinţifică şi c u l t u r a l -educativă menită să înfăţişeze cele mai reprezentative mărturii ale istor ie i pa tr ie i noastre, îşi constituie p a t r i m o n i u l său muzeistic în mare parteşi p r i n achiziţionarea unor va lor i muzeale de mare însemnătate istorică.Deşi acţiunea de achiziţie datează de puţină vreme, pînă în prezent fondulmuzeal in t r a t p r i n comisia de achiziţii reprezintă peste 3 % d in p a t r i moniul Muzeului , cu o tendinţă de creştere sensibilă a r i t m u l u i de achiziţionare.

Comisia de achiziţii, din oare fac parte în afara unor specialişti aimuzeului şi specialiş ti d in alt e instituţ ii, a selectat d intre mi i le de obiecteprezentate de ofertanţi şi a propus spre achiziţionare un număr importantde va lor i muzeale, mul te d intre ele f i i n d deja introduse în expoziţia de bază.

I n cele ce urmează d o r i m să prezentăm şi p r i n aceasta să atragematenţia publ icului c i t i tor şi v iz itator asupra unora d in t r e obiectele pe carele -am considerat mai semnif icative pentru i lustrarea unor evenimente dinistoria poporului român.

U n u l din exponatele de mare importanţă istorică p e n t r u înţe legerea unor probleme de ordin tehnico-art ist ic ş i cu l tura l î l constitue„matricea peceţii m a r i " aparţinînd cancelariei lui A l exa n d r u cel Bun,domnul Moldovei ; exponatul constituie un unicat pînă în prezent.

Referinţe la evul mediu pe t er i tor iu l ţărilor române aduc şi celedouă documente originale din sec. X V I I . Este vorba de un act pe pergament datînd din anul 1621, scris cu cerneală neagră şi aurie, semnatM.P. — Gabriel Betlen, cu pecetea în căuş de ceară albă ; al doilea document este o diplomă de înnobilare acordată de Miha i l Apaf f i lui TomaTrîmbiţaş din Beclean şi urmaşilor săi la data de 1 august 1663, originallat in cu s ig i l iu atîrnat în căuş (capsulă) de l emn sculptat.

Aceste două acte originale pe lîngă valoarea lor muzeistică deosebită prezintă şi o importanţă documentar-istorică.

P e n t ru epoca modernă menţionăm achiziţionarea s ig i l iu lu i mare allu i G r igore D i m i t r i e Ghica, domnul Ţării Româneşti, pe care s înt reprezentate medalioan ele celor 17 judeţe d in Ţar a Român ească, avînd gr avată inscripţia : „Io Grigore D i m i t r i e Ghica, Domn a toată Ţara Rumână",ceea ce-i notifică autenticitatea.

www.mnir.ro



296 G H E O R G H E T O M E S C U ŞI E M I L I A M U R E T E A N U

Foarte mare interes prezintă, p e n t r u rel iefarea unor aspecte alevieţii social-economice şi politice a ţărilor române în deceniul al IV-leaal secolului trecut, a lb u mu l „Voyage dans la Russie meridionale et laCri mée , par la Ho ng ri e, la Vala chi e et la Mo ld av ie en 1837" de A . Ra ff et.in tra t recent în p a t r i m o n i u l Muzeului p r i n aceeaşi modalitate.

Intere s deosebit prezintă şi dipl om a de ridic are în ra ng acordatăde Al ex an dr u Ghica la 30.VIII .1839 l u i Petrache Poenaru, personalitatemarcantă a perioadei de început a c u l t u r i i noastre moderne, profesor deelenă la Şcoala Mit ropol ie i din Bucureşti (1822), secretar a l lu i Tu do rVladimirescu etc.

Importante pentru evocarea anului revoluţionar 1848 sînt cele douăpagini a le lui „I lustrierte Ze i tung" , apărut la Viena în 1849, pe primapagină af l îndu-se portrete le membri lor guvernulu i provizoriu din ŢaraRomânească.

U n caz cu t o t u l aparte prezintă achiziţionarea unui pistol t ipNagand, care, după declaraţia o fer tantu lu i , ar f i aparţinut domnitoruluiA l exa n d r u loan Cuza, f i i n d u - i dăruit de sultanul A b d u l Aziz a l I I - lea.

Obiectul , executat de casa de comenzi Perrin din Paris după anul 1850,are ţeava suflată cu aur.

P e n t r u momentul ce 1-a constituit războiul p e n t r u obţinerea independenţei de stat a României au fost reţinute de comisie circa 80 descrisori expediate de medicul m i l i t a r Gheorghe Constantinescu soţieisale, scrisori în care se fac simţite ecourile eve nim ent elo r imp or ta nt e di nanii războiului, campaniile mi l i t a r e d i n sudul Dunării , pr intre care şiasaltul asupra Plevnei.

Deosebit de interesantă este scrisoarea originală a doctorului EugenL u p u datată la 28.11.1879, document de mare valoare pentru începuturilemişcării socialiste organizate în ţara noastră, cu r e fe r i r i la programul

mişcării, la uni rea cerc uri lor socialiste di n Buc ure şti şi Iaşi, mom entece constituie ver ig i imp ort ant e ale apariţ iei p r i m u l u i par t id m u n c i t o resc din România.

Legate tot de pătrunderea ideilor s oci alis mul ui în ţara noastră sîntşi alte două achiziţii : lucrarea .,La propriété, origine et evolut ion" , thèsecomuniste par Paul Lafargue, Paris, Ed. Delegrave, 1895, cu autografulautorului (ginere al lui K a r l Marx) , unul d i n frun taşii m işcării socialisteinternaţionale, dedicată lui G. Diamandy, unul d i n p r i m i i socialişti români,m e m b ru marcant al P.S.D.M.R., ceea ce constituie o mărturie a legătur i l o r socialiştilor români cu mişcarea socialistă internaţională.

Cel de-al doilea exponat la care ne refer im este bu s t u l lu i Karl

M a r x executat în 1912 de sc ul pt or ul Sp ir id on Georgescu, cel care a real izat ş i s tatuia „Leu l" d in Cotroceni, mon um ent închinat e roilo r di nunităţile de genişti ale armatei.

D in t r e numeroasele exponate achiziţionate, refe rito are la ul ti me lecinci decenii ale is tor iei patr iei noastre, ne vom opri la cîteva mai interesante, pr intre care un proiect manuscris al planului de înţelegere întrePar t idul Poporulu i şi P.N.Ţ., plan conceput de fruntaşul P a r t i d u l u i Poporulu i genera lul A l . Averescu, care inserează în 9 puncte bazele înţelegeri i menite să constituie o forţă politică necesară ponderării dominaţieil ibera l i lor în viaţa politică românească.

www.mnir.ro



NO I A C H I Z IŢ I I A L E M U Z E U L U I D E I S T O R I E A L R. S . R O M A N I A 297

Remarcăm, de asemenea, scrisoarea adresată de I u l i u M a n iu gener a l u l u i Averescu, p r i n care- i aduce la cunoştinţă pactul electoral încheiatla 25.XI.1937 de P.N.Ţ. cu G. Brătianu şi Cornel i u Zelea Codreanu, document ce demască spr i j inul pe care principalele partide polit ice l -auacordat mişcării extremiste din ţara noastră.

Inedite şi de o deosebită importanţă sînt clişeele executate înt i m p u l insurecţiei naţionale armate antifasciste şi antiimperialiste, eveniment de importanţă epocală pentru destinele României. Clişeele reprezintă aspecte ale lup te lo r crîn cene duse de arm ata ro mână în colaborarecu formaţiunile de luptă patriotice împotriva trupelor hitleriste în

împ re ju rim ile Capita lei : Şoseaua N o r d u l u i . Pădurea Băneasa şi zonaOtopeni-Băneasa.

D in t r e obiectele mai importante achiziţ ionate la Cabinetul N u mis matic menţionăm 2 medal i i dedicate dr. Constantin I s t rat i , organizatorulpavi l ionului românesc de la Expoziţia Universală deschisă la Paris în1889. Prima este o luc rar e a gr av or il or franc ezi Dan iel Depuis şi Ondiné .iar cea de a doua o decoraţie a Academiei de A r t e Frumoase din Franţa.

D in t r e monedele achiziţionate, menţionăm un lot de 200 bucăţidatînd din sec. X I I — X I V , f o r m a t d i n : dinari ungureşti ; p feningi bătuţi înmonetări i le din Friesach, Salzburg, Wendischgraz, V i l lach . Aquileea ; sterl i n g ! englezeşti emişi de Rich ard I , lo an fără ţară şi Henr ic I I I etc.

G H E O R G H E T O M E S C U

I n ceea ce priveşte documentarea — biblioteca Muzeului de Istorieal Rep u bl i c i i Socialiste România se află în curs de constituire şi are un

specific similar celui al muzeului.Născută o dată cu acesta, fondul pe care î l cuprinde actualmente

este compus din lucrări de istorie, de arheologie, de numismatică, artă,social-politice, drept , b ib l iograf i i , dicţionare şi enciclopedii, precum şi oserie de documente p r i v i n d is toria României .

Periodice vechi sau moderne, hărţi medievale, atlase mai vechi saumai noi, precum şi cărţi vechi rare completează acest fond în curs deconst i tuire . D in t r e aceste cărţi vechi, cîteva se cuvin a f i menţionate,pentru orientare :

1. J .Honterus , Compendium juris civilis, Braşov, 1544.

2. Ortelius Redivivus et Continuatus — Oder Ungarischen KriegsEmporungen, F r a n k f u r t a m Ma i n , 1665.

3. Ciro Spontoni, Historia della Transilvania, Ve ne ţia , 1638.

4. Biblia, t ipărită d i n li mb a elinească în li mb a român ă di n poruncal u i Şerban Cantacuzino, Bucureşti, 1688.

5. Le marquis de Seignelay, Nouvelle manière de fortifier les places,Amsterdam, 1689.

G. Ertz Herzogliche Handgriffe..., Au gs bu rg , 1689.

www.mnir.ro



298 G H E O R G H E T O M E S C U ŞI E M I L I A M U R E T E A N U

7. Kôlesseri Samuiel, Aurăria Romano-Dacica, Si bi u, 1717.

8. A. d e la Motraye, Voyage en Europe, en Asie et en Afrique,Haye, 1727.

9. Andrea Hust i , Jurisprudentia Hungarico Transilvanica in quaDoctrina Stephan Verbocii..., Si bi u, 1742.

10. Cantemir Dimitr ie , Geschichte des osmanischen Reiches nachseinem Anwachsen und Abnehmen, Ha mb ur g, 1745.

11. Joane Szegedi, Tripartitum Juris Hungarici Tyrocinium..., T î r -navia, 1767.

Toate acestea au fost procurate de la biblioteci vechi, anticariatesau persoane par t iculare .

I n total , pînă la această dată, fondul b ibliotecii este const i tui t d in12 500 v ol um e cart e şi 450 de t i t l u r i periodice. Periodicele se referă lamuzeograf ie, arheologie, numismatică şi istorie şi reprezintă atît diversesocietăţi ştiinţifice şi muzee din ţară, cît şi altele similare din întreaga

lume.I n sala de s tudiu a b ibliotecii muzeului, circa 2 000 v ol um e — pe rio

dice, lucrări de refe rin ţă, enc iclop edii, dicţionare şi colecţii de docum ente— stau la dispoziţia c i t i tor i lor , sala f i i n d amena ja tă t ip ra f t l iber, accesibi l i tatea la ele f i i n d imediată.

O menţiune deosebită trebuie făcută, de asemenea, p e n t r u lucrăr i le care se referă la restaurarea şi conservarea obiectelor muzeale. N u mărul acestor lucrări este în continuă creştere, dîndu-se pr ior itate , înanul 1974, pro cură rii lucrăr ilo r d i n alte ţăr i.

Lucrări le din biblioteca muzeulu i pot f i consultate de cercetători despecialitate şi din afara muzeului.

E M I L I A M U R E T E A N U

www.mnir.ro



VIAŢA ŞTIINŢIFICĂ

ŞI MANIFESTĂRICULTURAL-EDUCATIVE

www.mnir.ro



VIAŢA ŞTIINŢIFICA ŞI MANIFESTĂRICULTURAL-EDUCATIVE

(8 MAI 1972 — 31 DECEMBRIE 1973)

Ses iun ea ştiinţ ifică Rod, în mare parte, a l lucrărilor efectuate înde comu nic ări cadr ul p lanului de cercetare ştiinţifică al

Muzeului , în zi le le de 17 şi 18 de ce mb ri e 1973a avut loc, sub egida Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice a R e p u b l i c i i SocialisteRomânia , prima Sesiune şti inţif ică de comunicări a M u z e u l u i de Istorie al Republici iSocialiste România , cu tema : Probl eme actual e al e muzeografiei româneşti. L asesiune au participat un număr de peste 300 specialişti din muzeele ţării , cerc etăt oridi n insti tutele Academiei şi din învăţămîntul superior , cadre didactice, specialişti în

domeniul restaurării .Cuvîntul de deschidere al Sesiunii a fost rostit de prof. dr. doc. Mihnea

Gheorghiu, Preşedintele Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice, care a indicat celec inci direcţi i importante a le preocupărilor actuale ale muzeografiei româneşti : cercetarea ş t i inţif ică , activitatea cultu ral-e ducat ivă , conservarea şi restaurarea patr imoniului muzeistic naţional, modalităţi noi de realizare a expoziţiilor de muzeu şiinte rrela ţiil e muzeografi ce actuale. In acee aşi şedinţ ă ple nar ă au luat cuvî ntul rprof. dr. Florian Georgescu, directorul Muzeului de Istorie al Republici i SocialisteR o m â n i a , care a expu s comu nica rea : „Muzeul şi omul soci etăţii soc ialiste " ; prof,univ. dr. doc. Constantin C. G i u r e s c u , a vorbit despre „Valori muzeale p r i v i n d istoriar o m â ni lo r aflate peste hotare" ; prof. univ. dr. doc. Dionisie M.Pippidi, d in parteaSecţiei de istorie şi arheologie a Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice, a expuscomunica rea „Rolul şi locul cercetării şt i inţif ice în creşterea pat r imoni ului mu zeal " ;prof. univ. dr. doc. Ion Nestor, a vorbit despre „Date noi p r i v i n d forma rea poporului

român şi utilizarea lor în muzeele de istorie" şi în încheiere prof. Iu l i a n Antonescu,în numele Direcţiei Aşezăminte Culturale din Consi l iul Cultur i i şi Educaţiei Socialiste, a vorbit despre : „Probleme actuale a le muzeografiei româ neşt i" .

L u c r ă r i l e Sesiunii ş t i inţif ice de comunicări au continuat în cadrul următoarelor patru secţii :

Secţia I-a a reunit, sub tematica Forme şi metode ale acti v i t ăţi i cult ural- educative de masă în muzee în etapa actuală a făuri ri i societăţii social iste mult i lateral dezvoltate, un nu mă r de 20 com uni căr i din toate categoriile de muzee din

ţ a r ă : republicane, re gi onal e, judeţe ne şi comunale, apo i : de is tor ie, etnografie, ş t i inţele natu rii, memoria le, speciale.

D i n co m unică r i le prezentate şi din discuţiile purtate a u fost conturate treidirecţii principale de preocupări :

a ) Importanţa deosebită pe care o au documentele de parti d pentru transformar ea mu zeu lui în factorul activ, dinami c de educare comu nis tă a maselor. Ese nţamunc ii cultural-e ducative desfăş urată de muzee constînd din contribuţ ia pe care oaduc pe pla nur i diferite la formar ea persona lităţi i omul ui nou, constructor a lsocietăţi i socialiste mult ilat eral dezvoltate.

b) — Sub lin ier ea, din într egul ans amb lu, a diferitelor moda lit ăţi ale m unc iicultural educative, a acelora care sînt adecvate noii etape de dezvoltare a ţăriinoastre, devenind eficace pr in valenţel e instructi v-formative şi emoţional-edu cative .

www.mnir.ro




c) — Interpretarea datelor şi semnificaţiile lor multiple provenite din cercetarea muzeografic ă educati v-cu ltur ală de t ip interdiscip linar psiho-socio-pedagogic .

L a lucrările secţiei au participat 45 de specialişti şi s-a subliniat spiritulîn care trebuie să se mil ite ze pen tru c a fiecar e muzeog raf să fie nu num ai un bunspecialist în domeniul prof i lului unităţii sale, ci mai întîi de toate un bun educatorcomunist. Cerc etar ea ştiinţi fică a relaţiei muz eu- pub lic contrib uie la trans formar eamuzeului epocii noastre în t r -un factor dinamic de comunicare cu marele public,

de răspîndire a cunoştinţelor ştiinţifice.Se cţ ia a I l -a s -a preocupat de t ema : Noi proiecte şi reali zări în domeniul

muzeografiei în Români a şi a reunit un nu mă r de 19 com uni căr i din partea specialiştilor din 8 mari muzee ale ţării cu profil de istorie.

Problema cea mai viu disputată a fost aceea de mare actualitate pentrumuzeo grafia no ast ră, şi anu me : „Rapo rtu l istorie naţi onal ă-is tori e loc ală " sau„Despre proporţii în organizarea muzeelor de istorie". S-a susţinut că în etapaactuală se poate înc epe constituirea la muzeele locale a secţiil or de istorie mod er năşi istorie con temp oran ă.

I n c adrul comun icăr ilor şi dezbaterilor au fost abordate teme importante demuze otehn ie ca : „Sp aţi ul de mu zeu — exig en ţe şi soluţ ii în organ izar ea sălil orde istorie străveche la Muzeul de Istorie al R . S . R . " , „Cartea şi obiectele personale — exponate cu semnificaţii polivalente în muzeul de istorie", „Semnificaţia

elementului de atmosferă", „Metoda reconstituirii — element important de exprimare muzeografică", „Presa vremii şi folosirea ei în muzeu", „Raportul dintrecul tura mat eri ală şi factorul ecologic", „Noi metode de facsimilare" , care au aduselemente originale în tratarea şi orga niz are a diferi telor temat ici de expozi ţiimuzeale.

Numeroase comunicări au scos în evid enţă modali tăţi le de organizare specifice ale diferitelor secţii sau expoziţii tematice, subl iniin du-se posibilitatea creeriiîn cadrul expoziţiei de bază a expoziţiilor temporare sau realizarea acestora pea x u l tematic al expo ziţi ei de bază , da r în afa ra acesteia .

Secţi a a I l l - α a avut ca tem ă : Noi contr ibuţii ale cercetăr ii arheologice şiistorice pentru creşterea şi val ori ficarea patr imoni ului muzeal. N u m ă r u l m a r e decomunicări, 58, a determinat desfăşurarea lucrărilor simultan în trei subsecţii ,potrivit criteriului cronologic.

Două au fost direcţiile principale în care s -a u orientat comunicările şidezbaterile :

a. — Pun ere a în circu itu l ştiinţific a unor date noi, info rmaţ ii interesante,p r i v i n d istoria României, rezultate ale cercetării arheologice şi documentare înbiblioteci, arhive, muzee.

b. — Pre zen tar ea unor val ori muz eal e deosebite, necunoscu te, rezultat, deasemenea, a l cerc etă rii istorice.

I n p r i m a categorie se înscriu informaţii le care au fost fur niz ate de arheologiicon sa cra ţi din mar ile muzee ale ţări i şi din cad rul institutelor de cerce tăr i aleAcademiei ori dintre specialiştii diferitelor instituţii care se preocupă de fondulmuzeis tic al ţării , ca de exe mpl u Dir ecţi a monumen telor istorice şi de art ă. Ast felîn cadrul subsecţiei istorie străveche şi veche au fost aduse elemente noi p r i vind : uneltele din pia tră şlefu ită din neoliti cul timpu riu, un ritu al funerar excep

ţ ional d in m i l e n i u l a l I V - l e a î .e.n. , precizări asupra neoliticului tîrziu, o aşezarea culturii Coţofeni, noi descoperiri din hallstattul tîrziu, aşezarea geto-dacicăanterioară coloniei greceşti de la Tomis, o cetate dacică necunoscută din sec.al I I I - l e a î.e.n., date noi despre tezaurele de monede dacice, rezultatele săp ătur ilorarheologice de la Mic ia-V eţel , jud. Hun edoa ra şi contrib uţii la cercetarea populaţiei autohtone în sec. I I — I I I .

în cadrul subsecţiei de istorie medie au fost aduse noi informaţii p r i v i n d :centrul meşteşugăresc din sec. V — V I I de la Budureasca, aşezarea din sec. V I — V I I

de la Radovanu, aşezarea satului medieval Măneşti din sec. X I V — X V I , genezaraportu rilor feudale în Tr an si lv an ia , prez enţa caval erilo r teutoni în Banat , bazaetnică a primei unificări politice a ţărilor române, date no i p r i v i n d economiabăne asc ă în perioada precapital istă .

www.mnir.ro



V I A Ţ A Ş T I I N Ţ I F I C A ŞI M A N I F E S T Ă R I C U L T U R A L - E D U C A T I V E 303

L a subse cţ ia de istorie mode rnă şi c o n t e m p o r a n ă a u fost expuse temep r i v i n d : începuturil e marinei moderne în Ro m â nia , noi documente p r i v i n d înfiin ţ a r e a A c a d e m i e i Mihăilene. dezvoltarea învă ţăm întului m i l i t a r în B ucur e ş t i , corespondenţa inedită a medicului mili tar Gh. Constantinescu din 1877, documente ineditep r i v i n d lupta polit ică programatică a r o m â ni lo r m a r a m ur e şe ni , noi documenteprivind lupta muncitorilor bucureşteni în anii 1934—1938, însemnările inedite alelu i V ic to r I a m a ndi în Consi l iul de Co r o a nă d i n 29/30 august 1940.

I n ce a de a doua categorie, de e v ide nţ ie r e a unor valori muzeale, contribu ţiila cuno a şte r e a lor şi punerea în c ircuitul muzeografic a a l tora semna lăm : desprecoroanele de aur de la Galeşu, t ezaurul de au r de l a Sacoş ul Mare, fi gurine geto-dacice inedite de l a Buri dava , reprezentă rile Gorgonei la U l p i a T r a i a n a S a r m i z e -getusa, tezaurul de perperi bizan tini de la Seimeni, tezaurul de monede de au rdin sec. X V I — X V I I de la Cotna ri , gravura inedită a bătăliei de la Seleuşu l Maredi n 1622, tezaurul monetar de la Brezoianu, medalionul de aur al lui A l e x a n d r ulo a n Cuza.

Pe marginea comunicărilor au luat c uvînt ul peste 50 de pa r t i c ipa nţ i , care a usubliniat importanţa subiectelor tratate, contribuţia adusă l a sporirea şi punereaîn circuitul ştiinţific a inf o r m a ţ i i lo r şi valorilor de m uz e u , rolul deosebit a l cercetăr i i şt i inţif ice desfăşurate de muzeele de istorie în această direcţie . A u fostfăcute numeroase propuneri interesante p r i v i n d cooperarea forţelor d in diferitemuzee pentru salvarea vestigiilor de pe terenurile vii toarelor şantiere naţi onale :

Valea Carasu. Valea Mostiştei , Valea Mureşului l a Veţel.Secţi a a IV-a a reunit sub tema : Procedee moderne de rest aur are şi con

servare a patri moniul ui muzeal un n u m ă r de peste 56 specialişti de la muzeeledi n t a r ă şi di n cad rul unor instituţii profilate în domeniul c onservării şi combateriibiodeterioratorilor şi coroziunii . A u fost prezentate 11 co m unică r i care au abordatprobleme majore, ca de e x e m plu ; metode moderne de analiză f izico-chi micăfolosite l a restaurare , aspecte inedite p r i v i n d patologia pietrei, regenerarea albuluide plumb înnegrit etc.

I n cadrul secţiei a fost discutat amplul referat prezentat de reprezentantulDirecţiei Aşezăminte Culturale din Consi l iul Cultur i i şi Educa ţiei Socialiste p r i vind problemele conservării patr imoniului muzeistic . Pe marginea acestuia au fostexpuse puncte de vedere p r i v i n d dezvoltarea viitoare a acţiunii de conservare şirestaurare, necesitatea îndrumării active , concrete a muzeelor pentru adoptareaunui sistem riguros de măs uri obligatorii p r i v i n d conse rvarea colecţ iilor. S - a recom a nda t ca M u z e u l de Istorie a l Republici i Socialiste România să asigure, dato ritădotării sale. asistenţă muzeelor de istorie. F orm are a de cadre specializate prininstruire în ca dr ul înv ă ţă m întului de stat, organizarea schimb ului de e x pe r ie nţăîntre specialişti pe domenii concrete de activitate, contacte m a i s t r înse cu instituteletehnice de profil şi catedrele univ e r s i ta r e care de sf ă şo a r ă ce r ce tă r i în domeniicontincente pentru rezolv area unor probleme specifice, invi tare a unor c unosc uţispecialişti din s t r ă ină ta te care să î m p ă r t ă ş e a s c ă d in exper ienţa proprie , special izarea pe lîngă mari le muze e din alte ţăr i , au constituit propu neri construc tivepentru desfăşurarea în condiţii optime a act ivităţi i de restaurare şi conservare.

Pe lîngă numeroasele proiecţii , scheme, diagrame, hărţi, a u fost prezentate înpr e m ie r ă şi două f i lme de documentare în ca dr ul lucr ă r i lo r sesiunii : „In ta iniţelem uz e ului" , realizat de laboratorul de g r a f ică a l Muzeului de A r t ă al RepubliciiSocialiste România , avînd ca t e m ă restaurarea unor valori de m uz e u , şi f ilmul. .Preşcolari în v izită la Muze ul Naţi onal" , realizat de Se c ţ ia cul t ur a l -e duca t iv ă a

Muzeului de Istorie a l Republici i Socialiste România , avînd ca t e m ă cercetareapsiho-socio-pedagogică a relaţiei muzeu-şcoală în ipostaza preşco lară .

Se siune a de comun icări şt i inţif ice s-a încheiat p rintr -o dezbatere în plen cuspecialiştii muzeelor din ţ a r ă p r i v i n d cr i ter i i le de c lasif icare a colecţiilor. Muzeulde Istorie a l Republici i Socialiste România a prezentat două propuneri ; un a de c la sificare potrivit sistemului zecimal, avînd ca gen prox im natura materi alului şi cadiferenţă specif ică denumirea valorilor de m uz e u şi altă propunere de clasificarepotrivit grupării diferitelor valori de muzeu după semnificaţ ia lor social- istorică .

Importanţa acestei dezbateri a fost subliniată de specialiştii care au luatcuvîntul şi au adus contribuţii fie asupra sistemului de c lasif icare , f ie propunîndno i puncte de vedere în aceas tă problem ă.

www.mnir.ro




Concluzia a fost expusă de prof. dr. Florian Georgescu, directorul Muzeuluide Istorie al R . S . R . , care a prezentat o int ere san tă sinteză a problem ei atît de i mporta nt ă a muzeelor, şi anu me clasi ficar ea şi organiz area colecţiilor.

Prima sesiune şti inţif ică de comunicări a M u z e u l u i de Istorie al Republici iSocialiste România s-a bucurat şi de două manifestări caracteristice cu l tur a l -e ducative : o Seară muzeal-artist ică la care şi-au dat concursul solişti ai Operei Româneşi ai Tea tru lu i de Opere tă în prim a zi, iar a doua zi o Se ar ă de muz ică cor ală

clasică susţinută de cunoscuta formaţie de canto Menuet . Ambele manifestări auavut loc în mijlocul expoziţiei jubiliare dedicată aniversării naşterii lui DimitrieCantemir .

Sesiunea şt i inţif ică de comunicări a M u z e u l u i de Istorie al Republici i So cia liste România a însemnat un succes al afirmării tinerilor specialişti din muzee, alco nsa cr ă r i i temelor importante ale muzeografi ei rom âne şti actuale, al închegă riiunei mai strînse col abo rări înt re muzeele ţării pent ru înt împ ina rea evenimentelo rimportante ale anului 1974 : Congresul al X I - l e a a l Pa r t idului şi a X X X - a a niv e r sare a Eliberării.

Ex po z i ţ i i tematice L a 26 dec em bri e 1972 în holul central al Muzeu-jubil iare lui a fost ina ug ur a tă e x po z iţ ia „ RE PU B L I C A

L A U N S F E R T D E V E A C " , organizată în colaborare cu Muzeul de istorie a Partidului Comunist, a mişcării revoluţionare şidemocratice din Rom ân ia . Tema ti ca expoziţiei a cupr ins : ideea de republi că c urăd ăci ni adînci în spiri tualit atea poporului nostru ; Par ti du l Com uni st Rom ân acontinuat şi a ridicat pe o treaptă superioară tradiţiile republicane şi ale lupteiantimonarhice ; proclamarea Republici i la 30 dece mbri e 1947, în cu nu na re a unuilung proces istoric de luptă pentru realizarea unor importante t r a nsf o r m ă r i r e v o luţi onar e ; a 25-a aniv ers are a Republici i , imaginea unei ţări socialiste în plinavînt, cu real izăr i remarca bil e în via ţa econo mică , socială şi cul tur ală ; perfe cţio nare a cond ucer ii şi dezvo ltări i plani fica te a întregi i acti vită ţi sociale, a dîn cire a

demo cra ţie i socialiste ; parti cipa rea act ivă a Româ nie i la viaţ a inter naţio nală,pentru o politică de colaborare în t r e toate statele, pentru o pace tr ain ică în lume ;Conferinţa Naţională a Partidului Comunist Român din iu l ie 1972 şi principaleledirecţi i de dezvoltare a Rom âni ei pe dr um ul progresul ui şi civilizaţiei socialiste.

Expoziţia a fost deschisă pînă la 30 ianuarie 1973 şi a fost vizitată de peste65 000 de pe rs oa ne .

L a 9 ap ri li e 1973, în trei săli mar i ale expozi ţie i de baz ă de la etaju l I, afost inau gurat ă expoziţia jubil iară : .,125 D E A N I D E L A RE VO LU ŢI A D I N 1848ÎN ROMÂNIA". Expoziţia a cuprins ca idei pric ipal e : lupta revo luţ ion ară pentrulibertate socia lă şi naţ iona lă în perioada pr em er gă to ar e anulu i 1848 ; revolu ţia din1848 în Ro mâ ni a şi conti nuarea luptei pentru î nfăp tuir ea ide alur ilor paşoptiste :dreptate şi frăţ ie ; Un ir ea Princ ipat elor Ro mâ ne — 1859 ; Cu cer ire a independenţeinaţionale a României (1877—1878) ; crearea par tid ulu i politic al clase i muncito aredi n Ro mâ ni a — 1893 ; des ăvî rşi rea stat ului naţion al unitar ro mâ n — 1918 ; transformarea Partidului Socialist din România în Partidul Comunist Român — 1921 ;ins urec ţia naţio nal ă anti fasc istă arm at ă din august 1944 ; Pa rti dul Comun is t Româ n— forţa conducătoare în opera de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate.

Ex po z i ţ ia a fost deschisă pînă la sfîrşitul lunii sep te mbr ie 1973 şi a fost vizitată de peste 135 000 de pe rs oa ne .

L a 26 octombrie 1973 a fost inaugurată expoziţia jubliară „DIMITRIE C A N

T E M I R , 300 D E A N I D E L A N A Ş T E R E " . C u p r i n s u l expoziţiei a fost repar tiza t întrei compartimente tematice.

www.mnir.ro



VIAŢA ŞTIINŢIFICA ŞI M A N I F E S T Ă R I C U L T U R A L - E D U C A T I V E 305

1. — Tradi ţii al e gîndi ri i soci al -pol i t i ce româneşt i — izvor principal al for mări i omului de stat şi de cult ură Di mi t ri e Cantemi r : lupta ţăr i lor rom âne pentrupăstrarea f i inţei de stat, pentru realizarea unităţii lor politice ; unitatea de limbăşi obiceiuri, factor activ în promovarea ideii originii latine a poporului român ;

prima unificare polit ică a ţăr i lor române, consecinţa ideii de l ibertate şi independe nţă ; af irmar ea uma nismu lui mili tant românesc : romanitatea poporului nostru şi

conştiinţa unităţi i de neam.

2. — Di mit r ie Cantemir — strălucit reprezent ant al gîndi ri i şi şt i i nţei soci al -

poli t i ce româneşt i : fiu al poporului ro mân ; în scaunul reşedinţei voievodale a

v r e dnic i lo r săi înaintaşi ; lupta pentru inde pendenţă — idee centrală a o m ului de

stat şi poli t ic Dimi tr i e Cant emir ; unitatea şi continuitatea poporului româ n fund amentate pentru prima oară pe ba z ă de date istorice tematice ; întăr irea autorităţi idomneşti şi spr iji nir ea categoriilor sociale mici şi mij loci i , idei că lă uz i to a r e în luptapatriotului român, pentru eliberarea ţării de sub s tăpînirea străin ă ; ştiinţa istor ică în susţinerea drepturilor s trăvec hi ale g l iei strămoşeşti ; Dimit r ie Ca ntemi r ,personalitate enciclopedică a culturii universale : istoric, orientalist, geograf, filozof,literat, compozitor şi muzicolog, arhitect ; punte de cultu ră între Orient şi O c c i dent ; r e cuno a şte r e a in te r na ţ io na lă a contribuţiei aduse de savantu l româ n la pa t r i

moniul ştiinţei şi cu l tur i i r o m â ne şt i şi univ e r sa le ; alegerea sa ca m e m b r u a l A c a d e miei din B e r l i n l a 1714 ; înscrie rea numel ui său pe plăcile de m a r m o r ă ale faţadeibibliotecii Sainte Ge ne v iè v e d i n P a r i s , a lă tur i de num e celebre ca Leibnitz ,Addison, Ne wto n ; în pagini le mar ilo r enciclopedii.

3. — Di mi t ri e Cant emi r în conşt ii nţa poporul ui român : m e m o r ia l u i Dim it r ieC a n t e m i r în programul Şcolii Ardelen e ; opera cantemiriană oglindită în ideologiapaşoptistă ; patr iotul rom ân în conşti inţa făuritorilor uniri i din 1859 ; mărt urii despreDim itr ie Ca nte m ir în t r e 1862—1918 ; amintirea istoricului român între cele douărăzboaie mondiale ; poporul româ n cinsteşte cu v e ne r a ţ ie m e m o r ia l ui Dim it r ieCa nte m ir în a n i i construcţiei socialismului .

Ex po z i ţ ia a fost v izitată pînă la 31 martie 1974 de peste 168 000 de persoane.

Expoziţi i i t inerante L a 23 decembrie 1972 a fost inaug urată seriafotoexpoziţi i lor i t inerante organizate de muzeu.Ce a dintîi a cuprins scenele importante a le C O

L U M N E I pe 26 panouri şi p înă la 31 decembrie 1973 a fost expusă, avînd douăexemplare, în peste 450 locali tăţi d in judeţele : I lfov, Ialomiţa , Teleorman, Dîmboviţa , Prahova, Argeş şi Suce a v a . Ex po z i ţ ia a fost însoţită de conferin ţe susţinu tede specialişti ai muzeului nostru şi a fost v izionată de peste 18 000 vizitatori.

L a 15 martie 1973 a fost r e al iz a tă e x po z i ţ ia te m a t ic ă i t ine r antă „ R EV O LU Ţ I A

D E L A 1848 I N R O M Â N I A " , pe 21 panouri , cu reproducerile cele mai importanteal e exponatelor d in sala 36 a m uz e ului . P înă la 31 decembrie 1973 expoziţia a foste x pusă în localităţi numeroase al e aceloraşi judeţe mai sus -m e nţ io na te , f i ind înso ţită de co nf e r in ţe şi simpozioane susţi nute de specialişt i ai muzeul ui nostru. Ex po ziţia a fost v iz io na tă de peste 65 000 de persoane.

L a 22 septembrie 1973 a fost realizată expoziţia i t inerantă „DIMITRIE C A N

T E M I R . 300 D E A N I D E L A N A Ş T E R E " , pe 24 panouri , în şase exem plar e,cuprinzînd cele mai semnificative reproduceri ale exponatelor din expoziţia j u b i l iară omonimă. Acţiunea a debutat s im ul ta n în şase capitale de judeţ : Suceava,Slobozia, Alexandria, Ploieşti, Piteşti şi Tîrgovişte , cu simpozioan e susţi nute de

specialişti ai muzeu lui nostru. Pîn ă la 31 decembrie 1973 fo toexpoziţia a fostprezentată în peste 680 locali tăţi la cămin ele culturale , cluburi şi case de cultură .

www.mnir.ro




Sim poz ioa ne în peri oada dece mbri e 1972 — dec emb ri e 1973la Muzeul de Istorie al Republici i SocialisteRo m â nia a u fost organizate numeroase simpo

zioane, prilejuite de aniversarea diferitelor evenimente de seamă din istoriapop oru lui nostru. S-a u ţinut, de pildă , la 1 dec emb rie 1972 simpo zio nul ocazionatde să rbă tor ir ea încheierii procesul ui de fău rir e a statulu i naţiona l unitar : „1 d ecembrie 1918", în cadrul căruia a conferenţiat prof. univ. dr. doc. V a s i l e Ma ci u ; la23 dec emb rie 1972 s-a organiza t si mpo zio nul „25 de an i de la pro cl ama rea R e p u blic i i " , în cad rul c ăru ia au l uat cu vînt ul : prof. univ. Aron Petric şi conf. univ.dr. G h . I . Ioniţă de la Faculta tea de Istorie a Univers ităţi i di n Buc ure şti ; la24 ianuarie 1973 s-a realizat pentru cadrele didactice, profesori de istorie din judeţulIlfov, s impozionul p r i v i n d poziţia marilor puteri europene faţă de Unirea P r i n cipat elor R om ân e ; la 16 feb rua rie 1973, în ca dr ul une i man if es tă ri publ ice în AulaMuzeului , a avut loc un simpozion dedicat luptelor ceferiştilor şi petroliştilor, lacare au luat cuvîntul ca invitaţi : Traian Hulubescu, participant la luptele eroice dinfebruarie 1933 şi Nicolae Perciun, directorul Muzeului Căil or Ferate.

L a 9 mai 1973 a avut loc simpozionul dedicat dublei semnificaţii a acestei zilepentr u istoria poporulu i nostru, în cad rul căr uia au luat cuvî ntul : prof. dr. Flo ri anGeorgescu, directorul Muzeului de Istorie al R. S. România, general Gh. Zaharia,director adju nct al Inst itu tulu i de studii istorice şi social- politice de pe lîngă C. C. alP.C.R. , care au subl inia t imp ort anţ a istori că a eveni mentu lui ; la 15 mai 1973 a avutloc un simpozion comemorativ A l e x a n d r u l o a n C u z a , în cadrul căruia a luat cuvîntul,

printre alţii, prof. univ. dr. doc. Constantin C. Giurescu de la Universitatea dinBu cu re şt i ; la 19 augu st 1973 a fost organizat un simpozion închinat celei de aX X I X - a aniversare a zilei de 23 Augu st ; la 18 septemb rie 1973 s- a des fă şu rat s i m pozionul dedicat că rtur arulu i r omâ n Gh . La zăr ; cu pr i le jul manife stăril or consacrate aniversării savantului român Dimitr ie Cantemir a fost organizat la 26 octombrie 1973 un simpozion omagial, iar la 23 decembrie 1973, cu p r i l e j u l expoziţieif i latelice „Te slăvim Republică" , a fost organizat de asemenea un simpozion, încad rul că rui a au luat cuvî ntul ca invita ţi : L u c i a n Belcea , preşedintele AsociaţieiFilatelişt i lor din România — F i l i a l a Bucureşti , Iosif M i c u din cadrul A . F . R .— Bucureşti .

Alături de invitaţii menţionaţi la aceste simpozioa ne au luat cuvînt ul şi numeroş ispecialişti ai Muzeului.

Part ici păr i la manife stări Cadrel e de speciali tate ale Muzeului au parti -ştiinţi fice cipat în cur sul anil or 1972—1973 la o serie de

manifestări şt i inţif ice organizate în Bucureşti şiîn ţară, unde au prezentat comunicări sau au luat parte la discuţiile purtate.

Asemenea manifestări ştiinţifice au avut loc la Iaşi (dezbaterea organizată deIns ti tut ul de istorie şi arheolog ie î nt re 18—19 ma i 1972), la Piteşti (sesiunea ştiinţif ică de comunicări organizată de Muzeul judeţean Argeş, la 24—25 m a i 1972),la Goleşti (sesiunea Muzeului din localitate, 26 mai 1972), la Cons tan ţa (Sesiuneaştiinţif ică organi zat ă de Mu ze ul de arheologie a Dobrogei, septembrie 1972), l aSatu-Mare (Sesiunea ţ inută cu pr i le jul împ li nir ii a 1 000 an i de atestare documentară a oraşului, 6—8 octombrie 1972), la Oradea (Sesiunea jubiliară a Muzeuluidi n localitate, 2—5 noiembrie 1972), la Bucureşti (Sesiunea de comunicări a C o m i tetului de Cultură şi Educaţie Socialistă al Municipiului Bucureşti şi a Muzeului deIstorie a M u n i c i p i u l u i B ucur e ş t i , 19—20 decembrie 1972 ; Sim poz ion ul Naţio nal dePedagogie organizat de Ministerul Educaţiei şi învăţămîntului şi de Institutul deŞtiinţe Pedagogice, decembr ie 1972 ; Sesi unea de comu nic ări şi referate a U niv e r sităţii Popu lare B ucu reş ti, ian uar ie 1973 ; Ses iun ea jubi liar ă a Direcţie i Mon um en telor Istorice şi de Artă, 23—25 ianuarie 1973), la Timişoara (Sesiunea jubiliară aMuzeului B a na tului , ia nua r ie 1973), la Deva (Sesiunea ştiinţifică a Comitetului deCultură şi Educaţie Socialistă , mai 1973), la Goleşti (Sesiunea Muzeului din locali tate, m a i 1973), la Bucureşti (Sesiunea Ştiinţifică de comunicări a Muzeului deistorie a Partidului Comunist, a mişcării revoluţionare şi democratice din România ,iunie 1973), la Constanţa (Sesiunea de comunicări a Muzeului de arhe olog ie aDobrogei, octombrie 1973), la Oradea (Sesiunea Muzeului Ţării Crişurilor , noiembrie 1973), la Piatra Neamţ (simpozionul din noiembrie 1973), la Craiova (Sesiuneaştiinţifică de comunicări a Muzeului Olteniei, noiembrie 1973).

www.mnir.ro



VIAŢA ŞTIINŢIFICA ŞI MANIFESTĂRI C U L T U R A L - E D U C A T I V E 307

Călă torii de studi i şi part icip ări Intr e 17—30 sept embri e 1973, Mi rc ea Dumitr iuIa manif estă ri şt i inţif ice a efectuat o călătorie de studii , în cadrul

internationale acordului cultur al , în Repu blic a Demo crat ăGe r m a nă , cu care prilej a luat cunoştinţă de realizările recente ale muzeografieidin ţara prietenă.

în tr e 19 noiembri e şi 8 decembrie, Gav ril ă Saraf olean a efectuat o călătoriede studii în U . R . S . S . , în cadrul acordului cultural, cu care pri lej a cercetat muzeelemari din Moscova, Riga şi Leningrad.

în cadrul Congresului al V I I - l e a Internaţional de Estetică , organizat la Bucureşti între 28 august — 2 sep tem bri e 1972, L i v i u Ştefănescu a susţinut comunicarea : „La muséog raphie roumaine contemporaine et la formation arti stiq ue".

în cadrul celei de a Il-a Conferinţe de istoria Medicinei din 27—28 april ie1973 de la Bucureşti, L i v i u Ştef ănes cu a susţin ut comun icar ea : „Médici nes buc a-restois, remarquab les rep rés ent ant s dans le sud-est europée s de la culture nationale de la période précapitaliste".

L a Congresul al X V - l e a Mondial de Filozofie, organizat la Varna, RepublicaPo pula r ă B ulg a r ia , în t r e 17—22 sept embri e 1973 a part ici pat L i v i u Ştefănescu cucomu nica rea : „L a muséogr aph ie — connaissance et enchentement".

Acţi uni cultural-ed ucative începînd din luna octombrie 1972 şi pînă la31 decembrie 1973, Secţia cultural-educativă dinca dr ul Muzeului a organizat la Muze u : pregă

tirea propagandişti lor din învăţă mîntu l de partid, învăţămî ntul polit ic U . T . C . ;pre găti rea ideologică a cadrelor di dactice profesori de istorie din Buc ure şti şijudeţul I l fov, în cad ru l reci clări i ; cur sur i şi sem ina rii speciale ale unor ani destudiu de la Facultatea de istorie a Universităţii din Bucureşti, Institutul de artePlastice Nicolae Grigore scu din Bucur eşti , Univers itatea de Ma rx is m- Le ni ni sm , secţiaistorie ; curs uril e a 24 unităţi de în văţ ăm în t şcol ar din ca pita lă.

Pentru ca să devină un factor activ, dinami c, Muzeu l a organizat, pentrudiferite categorii de auditori, cursuri şi cicluri tematice de conferinţe astfel :— „Istoria României în mărturii originale", din octombrie 1972 şi pînă în iunie

1973, iar din octombrie 1973 a reî ncep ut cu tiner ii U.T.C-i şti. L a acest curspredau specialişti ai muzeului.— „Istoria României în mărturii originale", curs pr in corespondenţă cu tineri din

ţară , în t r e octombrie 1972 — iu l ie 1973 şi reluat în octombrie 1973.— . .Istoria modernă şi contemporană a României în mărturii originale", pentru pre

gătire intensivă a tineretului studios, între aprilie-iunie 1973, la care a u predatspecialişti ai muzeului.

— .Strategii militare şi bătălii celebre", început în octombrie 1973, la care predăca invitat general maior dr. Ion Cupşa.

— „Civilizaţie şi cu lt ură ", înce put în octombrie 1973, la care pre dă ca inv itatMihai l Zamfirescu de la Universitatea din Bucureşti .

— . .Momente din istoria culturii şi spiritualităţii poporului român", curs cu caracterde ateism ştiinţific, început din octombrie 1973, la care predau specialişti aimuzeului.

— . .Pagini din istoria Ro mâ ni a" , curs pentru partici pantele la C l u b u l Femeiasec. XX, început din octombrie 1973, la care predau specialiste ale muzeului.

— „Istoria Rom âni ei în ima gini şi exponate", curs pentr u infor mare a tinerilorfilatelişti, început din decembrie 1973, la care predau specialişti ai muzeului.

— ..Şapte prelegeri geto-dace", cur s pentru cadrele didactice, înc eput din octombrie1973 şi la care pre dau specialişti ai Muzeului şi profesori de la Universitateadi n Bucureşti .

— . .Patru conf erinţ e despre Biz anţ ". încep ut din decemb rie 1973, la care expuneI. D. Ştefănescu.

Cur sur i le şi ciclurile tematice de conferinţe au fost urmărite de un numerospublic : ele dau posibilitatea c unoaş terii sistematice, temeinic e a valorosul ui pat rimoniu naţional al muzeului.

www.mnir.ro




Ce r ce ta r e a m uz e o g r a f ică cul tur a l -e duca t iv ă de tip interdisciplin ar psiho-socio-pedagogic, în t r e pr insă şi r e a l iz a tă de memb rii secţiei cultural-educative , a s e m nalat modalitatea interesantă şi ef icientă sub raport psiho-pedagogic a folosirii n unum a i a prelegerii teoretice, u r m a t ă de v iz i ta în faţa vitr inelor cu mărt urii originale ,ca modalitate a acţ iunii cultural-educative a m uz e ului , ci şi îmbi nare a celui de altreilea analizor, şi a num e m işca r e a , d ina m ism u l pe care îl posedă f i lmul . Aşa aufost organizate programele :

— „Vacanţa şcolară l a M uz e ul Na ţ io na l" , în luna april ie 1973, prelegerile fiindsusţinute de specialiştii m uzeu lui .— „Istorie l i terară şi f i l m" , în luni le a pr i l ie - iunie 1973, prelegerile fi ind susţinute

s im ulta n de specialişti a i m uz e ului şi ai M uz e ului L i te r a tur i i Ro m â ne .— „Estival '73", prelegerile f i ind susţinute de specialişti i muzeul ui şi profesori d e

la U niv e r s i ta te a d i n Bucureşti .— „Istoria României în imagini şi mărturii" , prelegerile fi ind susţinute de spe cia

liştii muzeului, început în decembrie 1973.— „File d i n cronic a lupt ei comuniş tilor pentru o Româ nie l iberă , socialistă " , prele

gerile fi ind susţinute de specialiştii muzeului, începînd d i n octombrie 1973.Filmele istorice a le c inematografiei noastre a u fost combinate cu filme isto

rice ale c inematografiei d i n alte ţăr i , pentru a marc a locul şi rolul istoriei Românieiîn contextul istoriei universale.

A co r dînd o a tenţie sporită educării patriotice a t inerei generaţi i , Muzeul aorganizat u n a nsa m blu de acţ iuni variate , a t răgăt oare , folosind mijloac e directe :— Programul desfăşurat în luni le m a i - iunie 1973, inti tulat „De la B l a j la Islaz",

a cuprins peste 6 500 de t ineri , care a u v izitat expoziţia temat ică „RevoluţiaR o m â n ă de la 1848" şi au participat în f inal la un concurs c u premii .

— Progr amul de sfăşurat în lunile iulie-august 1973, inti tulat „ T e slă vim August1944", a cupr ins peste 8 000 de t ineri d i n B ucur e ş t i şi din ţ a r ă , care au vizitatsala 44 a m uz e ului şi s-a înche ia t cu completarea unui test pedagogic de progreseducativ.

— „P rog ram complet de istoria României" , curs teleşcoală la care ş i -au datconcursul specialişt i ai muzeului .

— Program de emisiune radio în patru teme, priv ind patr imoni ul muzeului , emisîn luna august 1972.

— Concurs radiodifuzat în luna august şi repetat în luna septembrie cu tema „PrinMuzeul de Istorie a l R . S . R . " , înche ia t cu premii .

— „Programe cultural-art ist ice , montaje l i terar-istorice" c u şcoli şi organizaţii alepionierilor d i n capitală . în 1972 au fost realizate 8 m a nif e s tă r i de acest genşi în 1Θ73 un n u m ă r de 19, p r i le ju i te de diferite evenimen te istorice, c ome mor ăr i,aniversări .

— „Expoziţii filatelice a le t inerilor colecţionari" d i n Bucure şti , prilejuite de evenimente istorice : 24 ianuarie , 16 februarie s.a.

C u aceleaşi bune rezultate a u fost realizate în 1973 un n u m ă r de 6 serimuzeal-artist ice , l a care ş i -a u dat concursul ar t işt i de la Teatrul Naţional, solişti a iOpe r e i Ro m â ne , a i T e a t r u l u i de Operetă , C o r u l M a dr ig a l şi forma ţia coral ă clasicăMenuet ; a u făcut prez entări specialişt i ai m uz e ului . T r e i ser i muzeal-artist ice auavut loc în sala 28, dedicate l u i M i h a i V i te a z ul , în z i lele de 21 mai, 9 şi 16 august1973. Alte trei a u avut loc în mijlocul expoziţiei jubiliare Dimitr ie Cantemir , l a26 octombrie, 17 şi 18 decembrie 1973.

Activitate a Cabine tului Didactic , impor tant ă realizare a Muzeului nostru,

a cuprins atît cercetarea ş t i inţif ică a r e la ţ ie i M uz e u-Publ ic , cît şi atenta s u p r a veghere a relaţiei derivate : Muzeu-Şc oală . Rezultate parţial e a u fost publicate înreviste de specialitate.

Pe lîngă cercetarea cu caracter f unda m e nta l şi aplicativ , Cabine tul Di dactica desfăşurat o activitate d i r e c tă de dotare — în conformitate c u indicaţi i le Ho tă-rîrii C . C . a l P .C .R. din 18—19 iunie 1973, începută chiar d i n septembrie 1973 — aunităţi lor d i n î n v ă ţ ă m î n t c u mate ria l d idactic, fotografii de pe măr tur ii originale,în 1972 şi 1973 au fost realizate 28 de Cabinete şc olare model de istorie şi au fostdotate 544 de unităţi şcolare cu mate rial di dactic complet pri vin d istoria Rom ânie i,î n 1972—1973 Ca bine tul a realizat 4 t ipuri de seturi şi un a l b u m documentarDimitrie Cantemir .

L I V I U Ş T E F Ă N E S C U

www.mnir.ro



PUBLICAŢIILE MUZEULUI DE ISTORIE


P a t r i m o n i u l Muzeului , atît p r i n valoarea lui istorică şi ar t ist ică , cît şi prin

interesul primordial documentar, a suscitat — încă din momen tul înfiinţării şi ma i

ales cu p r i l e j u l festivităţi lor de ina ug ur a r e — a tenţia unei largi opinii publice

di n ţ a r ă şi de peste hotare, a f lue nţa de v izitatori f i ind o temei nică dovadă a d r a

gostei şi a ta şa m e ntului acestora pentru trecutul poporului român. Numeroşi v iz i

tatori îşi manifestă dorinţa de a avea reproducer i artist ice ale unor exponate viz io

nate sau variate t ipărituri cu imagini ale celor mai reprezentative obiecte muzeale.

Venind în întîm pinarea dorinţei v izitatorilor şi to todată pentru a populariza

şi difu za cunoş tinţe le despre preţioas ele valori muzeale, s -au im pr im a t : cărţi

poştale (color şi alb-ne gru), oglindind unele obiecte de înaltă semnificaţie ; pliantul

Ghid, în care se af lă planul săli lor expoziţionale şi c ircuitul v izitări i lor ; pliantul

Columna lui Traian, cuprinzînd scene de pe acest monument-act a l naşte rii popo

rului r o m â n.

A p o i s-a iniţiat editarea de lucr ă r i m a i s im ple : microalbume, broşuri , p l a

chete etc. M i c r o a l b u m u l M uzeul de i stori e al Republi cii Soci ali ste România (32 p. ),

pe a că r e i co pe r tă este reprodus ă monumen tala faţa dă a c lădir i i , prezintă cele

8 secţii muze ale înt r-u n coment ariu succint, însoţit de 53 fotografii, refl ectî nd

momente istorice şi aspecte expoziţionale importante d in unel e săli.

A v înd 18 fotografii i mpr imat e în policromie şi o schiţă a sălii cu v i tr inele

în care se af lă expuse inestimabile obiecte artistice lu crate de-a lungul mileniilor

din metale şi pietre preţioase , micr oalb umul Tezaurul istori c (16 p.) este editat în

1. română, cît şi în l imbi le franceză, engleză, germa nă, rusă , spaniolă — pentru

a fi util şi v izitatorilor de peste hotare.

Pla che ta -m icr o a lbum Istor ie medie (12 p.), a l căre i succi nt expozeu istoric

reliefează evenimentele cardinale ale istoriei noastre feudale oglindită în sălile

secţiei rtspective, conţine 18 fotografii, d in care 6 sînt policromii.

V o l u m u l Ghid istor ic (140 p.) — editat şi în l imbi le franc eză, engleză, rusă ,

spaniolă , germană — co nţ ine o expunere ş t i inţif ică rezumativă (avînd ca bază

do cum e nta r ă exponatele etalate în cele peste 50 de săli) a form ării , dezvoltări i

şi evoluţiei societăţii de pe ter i toriul Români ei , începînd d in zorii apariţiei omului

şi pînă în epoca actuală . Expozeul istoric este i lustrat p r i n cele 107 fotografii, în

www.mnir.ro



310 A L . D . V A S I L E

care sînt reproduse cele m a i reprezentative şi valoro ase obiecte, pano uri sau aspecte

di n unele săli.

C u pri lejul organizări i manifestăr i lor cultural-educative şi aniversative, aexpoziţiilor jubiliare, simpozioanelor şi sesiunii ştiinţifice — care sînt menţionateîn articolul precedent — Muzeul nostru a editat pentru fiecare în parte invitaţiicu programul adecvat, afişete tematice ş.a.

C u pri lejul fest ivi tăţ i lor anului revoluţionar 1848, s-a editat plach eta-al bumRevol uţi a de l a 1848 în ţări l e române (16 p.) , avînd 37 fotografii şi două policromii,în care sînt ilustrate cele m a i semnificat ive momente şi personali tăţ i ale acestuieveniment d i n istoria no astr ă naţion ală.

De asemenea, aniversarea tricentenarului naşterii a prilejuit tipărirea micro-

albumului D im i t r i e Cantemir 1673 —1973, care cuprinde o scu rtă retros pect ivă atît

asupra vieţii politice, cît şi a activităţii ştiinţifice desfăşurată de mar ele patriot

r omâ n, care p r in renumele să u de umanist şi savan t constituie o mîndr ie a ţării

noastre.

I n lucr ă r i le editate de Muze ul nostru, comenta riul istoric este spr i j in i t pematerialul expus în sălile expoziţionale şi pe care vizi tatorul are pri lejul să-1

admire.

A L . D . V A S I L E

www.mnir.ro



R E C E N Z I I ŞI P R E Z E N T Ă R I

www.mnir.ro



BUCUREŞTI. MATERIALE DE I S T OR I E ŞI MUZEOGRAFIE,Muzeul de Istorie a Municipiului Bucureşti

IX, 1972, 454 p. + 1 pl.

Muzeul de Istorie a M u n i c i p i u l u i Bucureşti a sărbătorit , într -un cadru festiv ,împlinirea unei jumătăţi de veac de activitate. Momentul a fost evocat în cadrulunei adunări jubiliare urmată de sesiunea ştiinţifică ce s-a bucurat de prezenţaunui însemnat număr de cadre din învăţămîntul superior , cercetători din Bucureşti, C l u j , Iaşi, Timişoara, conducători ai diferitelor muzee din ţară, precum şireprezentanţi ai unor instituţii de stat cultural-şt i inţif ice .

Cuvîntul de deschidere a fost rostit de Amza Săceanu, preşedinte al C o m i tetului de Cultură şi Educaţie Socialistă al Municipiului Bucure şti . A urma t cuvîntulde salut adresat de : Ion Borca, vicepreşedinte al Consi l iului Popular al Municipiului

Bucu reşt i ; prof. dr. Ştefan Ştef ănes cu, direc torul Insti tutu lui de istorie „NicolaeIorga", preşedintele Secţiei de istorie şi arheologie al Academiei de Ştiinţe Socialeşi Politice ; prof. Iu l i a n Antonescu, director al Direcţiei muzee din Consi l iul C u l

turii şi Educ aţie i Sociali ste ; dr. Flo ri an Georgescu. director a l Muzeului deIstorie al Republici i Social iste R om ân ia ; acad. prof. dr. Cons tant in Dai covi ciu ,directorul Muzeului de istorie al T r a n s i l v a n i e i . Petre Dache, directorul Muzeuluide istorie a Capitalei, în cuvîntul său Cinci decenii de activ it ate a M uzeului de

Istorie a M unicipiului Bucureşti , expune retrospectiv bogata activitate desfăşuratăde muzeu şi arată că întregul colectiv de muncă este hotărî t să răs pun dă „cucompetenţă, pasiune şi devotament nobilelor îndatorir i ce stau în faţ a n oas tră ".

V o l u m u l I X — Bucureşt i. M at eri al e de ist ori e şi muzeografie, care faceobiectul preze ntări i de faţă, cuprin de luc rări le acestei se siuni ştiinţi fice jubili are.

Dinu Rosetti, în comunicarea Im port anţa cercetăr il or arheologice bucur eşt ene

di n perioada 1923 —1948, arată că rezultatele valoroaselor sale studii au fost publi cate în reviste de specialitate din Capitală şi din străinătate.

Eugen Comşa aduce contribuţii noi în legătură cu cunoaşterea plasticii c u l turii Dudeşti în comunicarea Figuri le antropomorfe descoperite la Dudeşti.

Mioara T u r c u , în Vestigii getice cercetate in Bucureşt i, evidenţiază culturadaco-getică din sec. I I I — I î .e.n. pe teritoriul actual al Capitalei, unde au fostdescoperite peste 20 centre getice, plasa te de pre fer inţ ă pe mal uri le rîuri lor S abar,Dîmboviţa şi Colentina.

Victor Teodorescu, în comunicarea Centre meşt eşugăreşt i di n sec. V—VI—VII

e.n. în Bucureşti , ara tă că p r i n descoperiri arheologice de la Te i (piesă — m odelpentru fibulă), Dămăroaia (cuptor de olar). Piaţa de f lori , Ca sa A r m a te i , Militari ,Străuleşti , Măicăneşti , Străuleşti -Lunca, Soldat G h i v a n Nicolae, este a tes tată exis

tenţa unor centre meşteşugăreşti pe ter i toriul Bucureştiu lui .Pana it I. Pan ait , în Dezvolt area cercetăr il or arheologice medi eval e la Bucu

reşt i în ani i 1953 —1971, men ţion eaz ă strîn sa leg ătu ră dintre descoperirile arheologice şi începu turile Bucureş tiu lui (fort ăreţ e datî nd din a doua j um ăt at e a sec.a l XIV- l e a ; ampla sarea sat ului Măic ăneş ti pe Cole ntin a din vrem ea lui Mir ceacel Bătrîn) ; se reliefează imp ort anţ a descoperirilor făc ute la Curt ea Veche .

www.mnir.ro



314 R E C E N Z I I ŞI PREZENTĂRI

Ştefan Olteanu, în comunicarea Vechi preocupări de reducere a minereluluide fier pe terit ori ul oraşului Bucureşt i, a r a t ă că descoperirile arheologice de laBragadiru , Căţelu Nou (sec. I I I— I î .e.n.) , Străuleşti , Ciurelu (sec. V I — V I I e.n.),P i a ţ a de flori, Alba, Mogoşoaia — Buftea (sec. X — X I I I e.n.) d em on s t rează obogată activitate de ex t rac ţ i e , reducere şi prelucrare a minereului de fier.

Constantin Şerban, în Rol ul Bucureşt i l or în formarea cult uri i orăşeneşt i în

evul mediu, pe baza unui bogat material de arhivă şi publicat, i lustreaz ă exis

tenţa unei culturi proprii a oraşelor d i n Ţara R om ân eas c ă , pe pr im pla n situîn-du-se, începînd di n sec. al X V I I - l e a de cînd devine capital ă, Bucure ştiul , undese concentrează valori culturale de mare i m p ort an ţ ă ; se relevă că începînd cuj u m ăt at ea sec. al X I X - l e a , Bucureşt iul se impu ne hotă rî tor în crearea culturiinaţionale române.

L u d ovi c Demeny, în lucrarea Bucureşti centrul de t i par ni ţă în sec. al

XVI- lea, rel iefează rolul ieromonarhului Lavr entie şi al ucenicului său, care audesfăşurat o bogată activitate t ipografică, t ipărind l a sfîrşitul sec. al X V I - l e a , l am ăn ăs t i rea P l u m b u i t a , Tetr aevanghel ul slavon şi Psalt ir ea slav onă.

Nicolae Vătămănau, în Studiul medicinii l a Academia Domnească de l a

Sf. Sava, a r a t ă că începînd probabil de la 1707 la Ac ad em i a Sf. S a v a d i n B u c u reşti s - a predat u n curs de medici nă teoret ică.

Ioana Oristache Panait , în Tipăr it ura bucureşt eană din al XVI I I - lea veac

în satele transilvănene, argume nteaz ă legătura, p r in intermediul tipăriturilor, întreBu c u reş t i şi sate t ransi lvănene, menţionîndu-se c ă numeroase cărţi t ipărite înCapitală a u ajuns pînă în localităţi foarte izolate d i n Tran s i l van i a , cum ar fi depildă : Tre stia (Hunedoara) , Someş ul Rece (Cluj) , Poieni (Alba) etc.

Arist ide Ştefănescu, în Locul mănăsti r i i Chiaj na în arhitectura celei de-a

două j umăt ăţi a sec. al XVI I I - lea di n Cîmpi a Română, a r a t ă c ă mănăst i reaC h i a j n a este o constr ucţie originală, repreze ntînd d i n punct de vedere arhitecturalo realizare deosebită prin îmbin are a elementelor neoclasice timpurii cu elementet radi ţ ionale româneşt i d i n perioada postbr încove niană .

Maria Stan, în Ti neri bucureşt eni pl ecaţi l a studi i în străi năt at e în sec. al

XIX-lea, a r a t ă c ă pentru constituirea unui valoros corp de cadre didactice aufost acordate burse de c ă t r e stat unor tineri, pentru a studia în s t răinătate.

Ion Ionaşcu, în Bucureşt i i şi studenţi i t ransil văneni în străi năt at e, a r a t ă că

prin înfi inţarea de căt re studenţii transi lvăneni, ce s tudiau în Bucureşt i , a societăţ i i „Transi lvania" la 23 iunie 1867 (preşedinte a fost ales istoricul şi juristulA. P ap i u - I l ar i an ) se asigură burse necesare studiului în ţări occidentale a unormerituoşi t ineri transilvăneni.

Margareta S a v i n şi C r i s t i n a D i n u , în Xav ier Vi ll acrosse, arhitect al Bucu

reştilor (1837 —1855), i lustrează activitatea acestui arhitect, care în prima jumăt atea sec. al X I X - l e a , a contribuit l a moderniz area Capitale i .

Radu Ştefan Ciobanu, în comunicarea O raşul Bucureşt i în pol i t i ca balcanicăa Iu i Ş erb an Cantacuzino, evidenţia ză rolul Bucureş tiului, care, datori tă lu i ŞerbanCantacuzino, devine centrul politic şi cul tural a l popoarelor balcanice care luptaucontra stăpînirii otomane.

Da n Ber inde i reliefe ază rolul majo r a l Bucureşt iului în t impul mişcăr ii revoluţ ionare de la 1821, cînd a fost p r i n c i p al u l teatru de d es făş u rare a evenimentului,

în comunicarea M i şcarea revol uţi onară di n 1821 l a Bucureşt i .

L a sesiune au mai fost prezentate c om u n i c ăr i ce au stîrnit interesul celorprezenţi . Aş a de exemplu Aurel ian Sacedoţeanu, în Etnografia bucur eşt eană în

sec. al XVII I- lea, î n d eam n ă l a cercetarea unui important material documentar :pomelnicele aflate în biserici bucureştene, care conţin informaţii interesante. L i v i u

Ştefănescu, în O raşul Bucureşt i în perioada de t recere de la feudalism la capita

l ism, prezintă aspecte în legătură cu dezvoltarea Capita lei între 1750—1850. VasileNovac, în comunicarea Goleşt ii în istor ia Bucureşt il or, face un scurt istoric alfamil iei Golescu, doc ume nta tă istoric încă di n sec. al X V - l e a , evidenţiind roluldeosebit pe care m em b ri i acestei famili i l - a u jucat în viaţa Capitalei în momenteimportante.

www.mnir.ro



R E C E N Z I I Ş I P R E Z E NT ĂR I 315

M a r ia Hum inic -T e cle a n , în Bucureşt ii şi I aşii în lupta pentru Unire, evi denţiază noi aspecte ale luptei pent ru Un ire , ale patri otis mului unioni ştilor, pre-zentînd date noi în legătură cu alegerea domnitorului A l . I . C u z a şi cu mutareacapitalei la Bucureşti.

A u r e l i a Bunea, în Rolul poli ti c al Bucureşti lor în lupta pentru desăvîrşi rea

statului unitar român (1891—1895), p r e z intă date în legătură cu ajutorul acordatde oraşul Bucureşti studenţilor transilvăneni memorandişti şi întregii lupte naţionale

pentru desăvîrşirea unităţii de stat.Nicolae Ciachir , în Bucureşti — im port ant centru de sprij in al lupt ei popoa

relor din Balcani (1875 —1877), pe baza unui material de arhivă românesc, bulgar,sîrb, munten egrean, reli efeaz ă r o l u l Bucureş tiului după redeschiderea cr izei orientale pînă în aprilie 1877 ; se arată spr i j inul acordat luptei contra j u g u l u i otomana popoarelor din Bal ca ni de că tre statu l ro mâ n şi de căt re pop ulaţie.

A n a Bene, în Locul Bucureşt il or în cadrul frămîntăr il or poli ti ce din Româ

ni a în aj unul celui de-al doilea război mondial, prez intă succi nt perioada dinpreajma celei de-a doua conflagraţi i mondiale , caract eri zat ă p r i n grupări şi regrupăr i de for ţe în lup ta pen tru putere, pr ec um şi p r i n manifestaţii ale maselorpopulare.

Nicolae Copoiu, în Tradiţi i le Comunei din Pari s în organizaţii le muncito

reşt i bucureşt ene pînă l a crearea P.C.R., relie fează ecoul Com une i în orga niza ţiadi n Bucureşti , menţionîndu-se că evenimentul a fost prezentat în presa muncitorească.

Ion Iacoş, în Contri buţia clubului muncitor il or din Bucureşti la afirmarea

principi i lor de organizare şi de lupt ă a proletari atul ui din România în anii

1899—1901, prez intă continuar ea mi şcă rii munc itor eşti şi socialiste după 1899 (dezorganizarea temporară) .

Gheorghe Comloşan, în Sociali şti i bucureşteni in fruntea luptei pentru făuri

rea part idului consecvent revol uţi onar în România ( iul ie 1919 — ianuar ie 1920),

scoate în evidenţă activitatea celei mai importante secţii a Partidului Socialist dinRomânia în lupta pentru c r e a r e a P .C.R.

Gheorghe Une, în Bucureşti ul impor tant centru al luptei pentr u crearea

Part idului Comunist Român (1918—1921), ar at ă că în Buc ure şti s-a des făşu rat oamplă acţiune pentru crearea P .C.R.

Nicolae G. Munteanu, în Bucureşti — capital ă revol uţionară a organizaţii lor

şi lupt elor muncitor eşti (1918—1933), ar at ă că în ciud a opoziţiei clasei domi nant eşi a cercurilor moderate din miş car ea muncitor easc ă , Bucure ştiu l a devenit cel maiimportant c entru al luptei clasei munc itoare din ţa ra noas tră.

M a r i n C. Stănescu, în comunicarea Opin ia publ ică bucureşt eană faţă de

procesul din Dealul Spiri i , scoate în evi den ţă acţi uni le de solid arita te c u cei

judecaţi şi spr i j inul acordat acestora de personalităţi de cultură ale vremii.

Gheorghe I. Ioniţă, în O raşul Bucureşti , centrul pivot al mişcări i anti fasciste

din România, pe baza unui bogat m a te r ia l documentar i lustrează rolul B u c u r e ş

tiului în lupta contra fascismului .

Io n Babici , în Bucureşt i — centru al mişcări i de solidari tat e int ernaţional ă

o proletari atului român (1921—1939), ara tă că Bucur eştiu l a fost o preze nţă act ivă

în cadrul man ifes tăr ilor inte rnaţ iona le în perioada interb elică .

Traian Udrea, în Bucureşt i — centrul pregătir i i şi înfăptui ri i insurecţiei

armatei di n august 1944, evidenţiază rolul Capitalei în pregătirea insurecţiei şi

influienţa victoriei din Bucur eşt i în întrea ga ţ ar ă ; se ara tă că în formarea B.N.D.

şi F .U.M. rolul hotărîtor a revenit P .C.R.

Dumitru Tuţu, în Momente ale insurecţiei naţio nal e an t if ascist e oglindite

i n documente germane ale vremii , ara tă că insurecţia a fost p r e g ă t i tă ext rem de

atent, constituind o ad evă rat ă surpriz ă pentr u germa ni ; pen tru ace as tă lucra re a

www.mnir.ro



316 R E C E N Z I I ŞI P R E Z E N T Ă R I

fost studia t J u r na l ul de operaţiuni a l grupului de armate „ U c r a i n a de sud " şirapoartele agenţilor nazişti.

Petru Bunta, George Protopopescu, în Aspecte di n lupta maselor bucu reşt ene

pentru instaurarea guvernului revoluţionar democrati c (mit inguri şi demonst raţi i ),

reliefează rolul m a j o r a l maselor bucureştene, care, p r i n m i t ing ur i şi demonstraţi iîn favoarea forţelor democratice, a u înlătu rat guvernele Săn ătesc u şi Rădescu,instaurînd guvernul dr . P e t r u Groza.

Gheorghe Ţuţui , în Dezvol t area organi zaţi ei P.C.R. Bucureşt i în ani i revo

l uţi ei democrat-populare, a r a t ă c ă pa r t idul s - a t ransformat în partid de masă,fapt ilustrat de c r e ş te r e a num e r i că şi pregăt irea ideologică, precu m şi pr in legăturap e r m a n e n t ă a pa r t idului cu masele, antrenarea acestora l a v iaţa polit ică a ţării.

D a n Nicolae , în Clasa muncitoare bucureşt eană şi evol uţi a ei în ani i con

strucţiei socialiste, a r a t ă c ă da to r i tă rolului economic a l B ucur e ş t iu lui se dezvoltădin punct de vedere cantitativ şi caîi tativ , în anii orînduirii socialiste, clasamuncitoare.

V ic to r ia Ro m a n, în lucr a r e a Tipografi i fol osit e de mi şcarea soci al i stă şi

munci t orească di n Bucureşt i în a doua j umăt at e a sec. al XIX- lea, prez int ă tipografiile unde a u fost publicate primele periodice ale mişcării mun citoreşti şisocialiste.

M a u r i c i u K a n d e l , în col i şi dascăl i în Bucur eşt i în primele două deceni iale sec. al XX-lea, evocă dascăli care a u predat l a şcoli d i n Ca pi ta lă l a începutde veac.

G e l c u M a ksuto v ic i , în Rol ul i nt el ectual i t ăţi i bucureşt ene în pr opagarea ştiinţei

şi cult uri i în anii social ismului , evidenţiază contribu ţia intelectualităţi i d i n capitală ,p r i v i n d dezvol tarea ştii nţei şi culturii naţionale .

A le x a ndr u M ihă i le a nu , în U rbani sti ca în concepţi a P.C.R. — 1921—1924,

a r a t ă c ă u r ba nis t i ca bucur e ş te a nă a fost încă de la crearea pa r t idului în a tenţia sa,iar după 1944 devine o acţ iune pract ică .

T r a i a n Şte f ă ne scu , în Dezvol tar ea oraşului Bucureşti în anii social ismul ui,

sur pr inde pr incipi i le şi problemele es enţiale p r i v i n d dezvoltarea Capitalei .

A u r e l i a n Motomancea şi Dragoş Bugă, în Evoluţi a demografi că a oraşului

Bucureşt i de l a Unirea Pr i nci pat el or Române pînă în zilele noastre, analizeazăcă i le de c r e ş te r e a populaţiei Capitalei după 1859, dar mai ales după pr im ul războimondial .

Ştefan Ionescu, în St ruct ura soci al ă a popul aţi ei oraşului Bucureşt i în a

doua jumă t at e a sec. al XIX- lea, pe baza statisticilor d i n 1863 şi 1899 reliefeazăfaptul că la sf îrşi tul sec. al X I X - l e a i a sfîrşit procesul de m a tur iz a r e a proletar iatului ca u r m a r e a dezvoltării industr iei Capitalei .

A u r e l D . Petrescu, în Semni fi caţi a recensămînt ul ui di n 1878 l a Bucureşt i ,

face o prezentare d i n punct de vedere edil i tar şi social a Capitalei t înărului statindependent român.

Elisabeta Ioniţă , în Acti vi t atea organizaţiei P.C.R. Bucureşt i ogli ndi t ă în

M uzeul de i stori e a Part i dului Comunist , a mi şcării revol uţi onare şi democratice

din România, a r a t ă felul c u m este i lus t r a tă în m uz e u a ce a s tă activitate bogată.

Publ ica ţ ia m a i cuprinde recenzii , note ; astfel Constan tin Şerba n semneazăm a te r ia lul Bucureşti, mater ia le de istorie şi muzeografie, V I I I , 1971, M uzeul de

Istori e a M unicip iu l u i Bucureşt i ; Eleonora Cofas — M uzeul de Istori e a M uni

cipiului Bucureşti 1921—1971 ; M a r ia Co jo că r e scu — M edali a şi insigna bătute cu

pri le ju l semicentenarului M uzeului de istori e a M unicip iu l u i Bucureşt i . I n cronică este p r e z e nta tă activitatea de cercetare, depistare şi conservare a patr imoniuluimuzeistic.

L u c r a r e a Bucureşt i . M at eri al e de i stor i e şi muzeografie, nr . I X , 1972, prinvarietatea problemelor ce le cuprinde, reprezi ntă u n valoros ajutor pentru specialişti .

E M I L D U M I T R E S C U

www.mnir.ro



APVLVM. ACTA MVSEI APVLENSIS.IN MEMORIAM AVRAM IANCU 1872—1972,

vol. X, 1972, 888 p.

Prestigi oasa publi caţi e a Muzeu lui de istorie din A l b a Iu l i a a ajuns laal X- l ea vol um în an ul 1972, p ăstr înd înt îietat ea faţă de alte do uă cunoscutereviste privind studiile istorice din Transilvania, ajunse în acelaşi an la al IX-leanumăr : Acta M usei Napocensis şi Sargetia.

Colegiul de red acţ ie al revistei are în frunte cîţ iva cerc etă tori cunos cuţi :G h . Anghel , d irectorul Muzeu lui ; Ion Berci u, redactor responsabil , ve tera nulmuzeu lui apulens, iniţiatoru l şi anim ator ul revistei ; Al ex an dr u Popa, redactor responsabil, şi loa n Al . Ald ea, secretar de redacţie.

C a şi în volu mele anterioare, revist a „Apu lum " înt run eşt e o mu lţ ime decercetători din toate colţurile ţării . Colegiul de redacţie a ştiut, ca totdeauna, sădepăşească spiritul local de izolare şi să facă din revista unui muzeu judeţean oprestigioasă carte de istorie a românilor.

Prestigiul acestei publicaţii a depăşit de mult graniţele ţării , ceea ce explicăprezenţa şi în acest volu m a numel or unor istorici străini, Ch . J . Guy on var c'h şiH. Wilsdorf.

A n u l 1972 a coincis cu săr băt ori rea cente narul ui morţ ii lui A vr am Ia nc u,luptă tor pentr u libertate socia lă şi naţi onală . S um ar ul pr opri u-zi s al revistei,dedicată, cum reiese şi din frontispiciul acesteia, marelui patriot, începe cu evocarea semnată de Eugen Hulea despre Personal i t atea istorică a lui Avr am Iancu

— Rest rospecti vă la centenarul morţii sale — (p. X V — X L ) .

Rev ist a cupri nde două mari părţi : Studi i ; Comunicări şi Note ; l a acestea se

adaugă, la sfîrşit, o Cronică. Se pub li că o serie de stu dii de istorie veche şi arh eologie, istorie medie, istorie modernă. Un loc însemnat îl deţin epigrafia şi numismatica, în paginile volumului se publică şi cîteva studii şi note de etnografie.

Arheologia comunei primitive este prezentă prin cîteva studii. Sub titlulantierul arheologic Ghirbom (corn. Berghin, ju d. Al ba), (Săpăt uri le din 1967) l ,

loan Al . Al de a prezi ntă o int eres ant ă aşez are preist oric ă (pp. 3—18) ; cerc etă ril eau ară ta t aici exi ste nţa mai multor nivel e de cul tur ă mat eri ală , aparţ inîn d c ult urilor Criş, Coţofeni, Wietenberg, L a t è n e şi epocii prefeudale. Prezentînd Necropola

scit ică de la Blaj (p. 19—64), V a l e n t i n Vasi l iev descr ie 7 mor min te sciti ce descoperite întîmplător la Blaj în anii 1968—1969 ; pe ba za acestora, autorul face oanaliză amănunţită a raporturilor existente într e grup ul scitic trans ilv ănea n şinecropolele scitice de la nordul Mării Negre. Eugen Comşa, Contribuţi i la ri t uri l e

funerare di n secolele II —/ e.n. din sud-estul O lt eniei (M ormi ntele de la Or lea)

(p. 65—78), prezintă rezultatele cercetărilor din 1966—1968 de la „Grindul luiMuşat" ; autorul atribu ie acest ansamblu funerar geto-dacilor, întîlnindu-se şiunele influ enţe celtice (sac rifici i um ane).

1 O eroare de tipar s-a strecurat în titlu, unde, în paranteză, apar Săpătu

rile din 1962 ; d i n text rezultă însă că este vo rb a de an ul 1967.

www.mnir.ro



318 R E C E N Z I I ŞI P R E Z E N T A U !

L a r ubr ica Comunicări şi note, D. Ber ciu prezint ă Un import roman dint r -o

aşezare get o-dacă di n cîmpi a Munt eni ei (p. 661—667) ; este vorba de o ataşă debronz desco perit ă întî mplă tor în aşezar ea get o-d aci că de la Popeşti , pe Arge ş ;piesa, singura de acest fel descoperită pînă acum în cîmpia Română, găseşte analogii la o serie de vase prevăzute cu astfel de anse de origine italică, descoperiteîn cetăţile dacice de la Costeşti, Piatra Roşie şi Pecica.

Epoca romană în Dacia este p r e z e ntă p r i n mai multe studii şi note de arheo

logie şi epigrafie.Reţine atenţia în primul rînd studiul semnat de Wanda W o l s k i şi I. Berciu,

Contribuţie la problema mormintelor romane cu dispozit iv pentru l i baţi i le funerare

(p. 107—119). Pornind de la descoperirea pe teritoriul Dacie i a două mormi nte pre-zentînd orificii pentru l ibaţi i funerare 2 , autor ii trec în revi stă exemple le cunoscute din Im pe ri ul roman, urm ări nd a dete rmina d ifu ziu nea lor geogr afic ă şioriginea etnică a celor care au manifestat preferinţă pentru acest ti p : sc la vi sauliberţi, probabil de origine orientală.

O m inuţ io a să prezentare a rezultatelor campaniei de cercetări arheologicedin 1968 face N. Gudea, Castrul roman de la Bologa (p. 121—149).

Interesante sînt prezentările lui V a s i l e Moga, Detştmentele legiunii a Xl l l -a

Gemina in Dacia (p. 151—164)3 şi C. Bart, Scurt e observ aţi i cu pri vi re l a urmele

medico-sanitare de la Apul um (p. 721—726).

I n cadrul unei mai vechi preocupări de realizare a unui repertoriu al reprezentărilor bacchice din Dacia romană, C. Pop, Reprezentăr i din Dacia dedicate lu i

Li ber Pater şi acoli ţil or săi (p. 173—181), ne prezintă 12 noi piese inedite dinpiatră, teracotă şi bronz.

Descoperirile epigrafice au adus în u l t imii ani o serie de ştiri noi privindistoria Dacie i romane. Atrag atenţia p r i n ineditul informaţii lor studiile semnate deI. Berciu şi Cloşca L. Băluţă , Apol l o Salutari s la Apulum (p. 165—171) ; D. Tud orşi C r i s t i a n Vlădescu, Dardani i la Romula-M alva (p. 183—189) ; Al . Popa şi I . A l .A l d e a , Colonia A ureli a Apul ensis Chrysopolis (p. 209—218). Rectif icări sau completări la unele inscripţii mai vechi propun N. Gudea, CIL, I I I , 7648 (p. 707—711) şiD. Protase, Rectif icări la o inscri pţie din Apul um (p. 703—704).

Dintre studiile de numismatică reţin atenţia contribuţia lui Al . Popa,V . Sângiorzan şi A. Mureşan, M onedele republicane romane din colecţia A l. Borza

(p. 79—105), ca şi studiul lui E. Chirilă şi E. Dumitraşcu, Un tezaur monetar l a

Oradea, secolul XVI I (p. 755—758). O interesantă notă semnează Octavian Iliescu,Ly simach de aur, găsit l a Sarm izeget usa Regia (p. 655—659). Scurte comunică ridespre descoperiri monetare prezintă Eugen Chirilă — N. Gudea, Descoperiri mone

tare antice în Banat (p. 713—716) şi E. Chirilă şi I. Piso, Descoperiri monetare

antice în Transi lv ani a (X ) (p. 719), con tin uîn d o uti lă preocupare de a face cunoscute descoperirile de monede romane.

C u nota semnată de Sever Dumitraşcu, O l ocui nţă descoperit ă în staţi unea

arheologică „uculeu" de la M edieşul Auri t (p. 669—680), se face trecerea spreepoca prefeudală (secolele I I — I V ) .

Dardu Nicolaescu-Plopşor şi W. Wolski , Necropola feudală de la Ipot eşti (jud.

O l t ) (p . 235—256), prezi ntă o serie de consideraţi i de ordin arheologic şi antropologic asupra unui număr de 15 morminte datînd din secolele X I V — X V . Interesante consideraţi i face loan Şerban despre o biserică din sec. X I I I care a suferito serie de transformări succesive ce i-au modificat aspectul (Consi deraţi i în legă

tură cu biserica reformată din Cetatea de Balt ă, p. 275—289).

S t u d i u l lui L . Ştefănescu, Dezvolt area economică şi edil it ară a or aşului

Bucureşt i în perioada precapitalistă (p. 327—344) face trecerea la istoria modernă.

2 Cf. idem, Un nou t ip de mormînt descoperit la Apulum şi problema sarco fagelor cu bolt ă din Im peri ul roman, în „Apu lum" , I X , p . 375—429.

3 Cr e de m că este o exagerare a afirma că oriunde se găsesc ştampile alelegiunii X I I I G e m i n a a fost o vexilaţie a acesteia ; cf. ob serva ţiil e pe care le-amfăcut în „Sargetia", IX, 1972, p. 47 nota 28.

www.mnir.ro



R E C E N Z I I Ş I P R E Z E NT ĂR I 319

U n grupaj interesant de articole, semnate de I . Mârza, Gh. Anghel, E. Hulea,I. Olteanu, P. Baciu, A. Decei, sînt dedicate unor personalităţi marcante ale revoluţiei românilor din Transilvania din 1848—1849. Altele sînt dedicate luptei rom ânilor din Transilvania în epoca me mor an du m- ul ui sa u cea a desăvîrşi rii unităţiinaţionale .

C a şi v o lum u l V I I , 1—2, dedicate semicentenarului M a r i i Un i r i (1918—1968),inaugurînd o frumoasă iniţ iativă , vol . X al revistei „Apulum" este un pios omagiuI n memoriam Av ram Iancu.

R u b r i c a Cronică este dedica tă memoriei cî torva căr tur ari de seamă , cer cet ători pasionaţi ai epocii romane : A l . Borza, A l . Bărc ăcil ă , En ea Zefleanu .

A c e a s t ă s u m a r ă prezentare scoate în evidenţă multiplele preocupări alecolectivului muzeului din A l b a Iu l i a de a pune la dispoziţia cercetătorilor încă unvolum deosebit de valoros, editat în bune condiţii grafice''. O parte însemnată dinstudii sau note s înt semnate de cercetătorii muzeului . Remarcăm prezenţa indispensabilă a unor rezumate în l imbile de circulaţie internaţională , care vor facilita consultarea publicaţiei de către specialiştii străini.

D e o ţinută ştiinţifică înaltă, vol. X din Apulum se însc rie print re cele maide seamă publicaţii de specialitate ale anului 1972.

C O N S T A N T I N C . P E T O L E S C U

'• Ma i răm în de realizat unele deziderate. Lip seşt e astfel o listă a abrev ierilor, pe care, este drept, unii autori şi-o fac singuri. De asemenea, calitatea fotografiilor nu este cea mai bună. Scrierea pe planşe este deseori neun ifor mă, c urs ivăşi neîngri jită ; desigur ai ci vi na revin e în pr im ul rînd autorilor. De asemenea,s - a u strecurat şi unele greşeli de tipar, din fericire uşor de rectificat de cătrecititorii avizaţi. Aşteptăm astfel din partea colegiului de redacţie o exigenţă sporită în realizarea tipăririi volumelor următoare.

www.mnir.ro



SARGETIA, IX , Deva, 1972, 284 p.

Publ ica ţ ia Muzeului judeţean Hunedoara-Deva, „Sargetia" şi -a cîşt igat princonţinutul său un loc de prestigiu în cadrul revistelor de specialitate din ţară şichiar de peste hotare.

Prezentul volum IX, 1972 continuă tradiţia numerelor precedente, punîndîn cir cui tul ştiinţific o serie de materi ale inedite.

Revi sta c uprinde două părţi : S tudii şi articole şi rubrica Note şi discuţii.Articolele conţin materiale ce prezintă rezultatele unor cercetări pe diferite

teme istorice strîns corelate de evenimente petrecute pe cuprinsul judeţului Hunedoara. L i m i t a restr însă , locală , este depăşită p r i n modul de tratare a subiec telor,multe dintre ele înscriindu-se în sfera de larg interes pentru istoria întregii ţări.

I n p r i m a parte se publică studii referitoare la o îndelungată perioadă istorică ce începe cu prima epocă a f ierului şi se încheie cu dezbaterea unor intere sante probleme de istorie co nte mpo ran ă.

Faţă de volumele apărute în anii precedenţi, în acest num ă r se face otrecere în revistă a activităţii de cercetare istorică a muzeului din MunicipiulDeva pe o perioadă de 40 ani (1932—1972). Octa vian Floca , pasionat cerce tător ,care a deţinut mai bine de treizeci de ani direcţiunea acestei instituţii , reliefeazăcele mai remarcabile realizări ale colectivului muzeului , care, pr in investigaţiiarheologice şi cercetări arhivistice, au contribuit la îmbogăţirea fondului de valoridocumentare de pe cuprinsul jud. Hunedoara, parte integrantă a tezaurului demărturii istorice ale patriei noastre.

Se r ia studiilor pe teme istorice este desc hisă de prez ent ăril e a două descoperir i arheologice hunedorene aparţinînd hallstattului şi epocii dacice, consemnateîn articolele O nouă descoperire arheologică de la Buit uri (Hunedoara) de lo an

Andriţoiu şi Un grup de vase dacice provenite de la Costeşt i de L i v i u Mărghitan.V e a c u r i l o r I I — I I I e.n. le sînt rezervate un număr mai mare de pagini, custudii legate de proble mele economice, mil ita re sau cult ural e ale Dacie i romane.Intensitatea vieţii economice în aşe zare a rom an ă de pe teritori ul oraşului De vaeste subliniată de Iudita Winkler de la Institutul de Arheologie din Cluj în studiulDespre două tezaure de monede antice descoperite la Deva. î n Cohors II Hi spa norum la M ic ia , Cons tan tin C. Petole scu de la Mu zeu l de Istorie al R. S. Ro mâ ni aface c î teva aprecieri referitoare la intervalul de timp în care amintita formaţ iemilitară a lucrat la construirea termelor l a Micia.

Numărul apreciabil al operelor de artă antică pe care le-a dat şi continuăsă le scoată la lumină pămîntul hunedorean prilejuieşte L u c i e i Ţ e po su-M a r ine scude la Muzeul de istorie al R. S. România, în studiul despre Statui le femininedrapate di n M uzeul j udeţean Hunedoara-Deva, partea I , să subl inie ze valoa reaartist ică şi documentar istorică a pieselor sculpturale de epocă romană. In aceeaşiprob lemă se înscrie şi stud iul lui Cons tant in Pop de la Istitutul de Arheologie dinCluj despre Cît eva reprezent ăr i fi gurate romane din judeţul Hunedoara.

Vestigii le din Valea Streiului care, împreună cu Ţara Haţegului , a fost vatrapersistenţ ei române şti în vre mur il e de rest rişt e de la înce putu l perioadei feudaleîşi găsesc o temeinică comentare de specialitate în articolul O spadă medievalădi n Valea Streiul ui şi cît eva consi deraţii ist ori ce legate de ea, de Radu Popa,cercetător la Institutul de Arheologie din Bucureşti.

www.mnir.ro



322 R E C E N Z I I Ş I P R E Z E NT ĂR I

Şi cu acest studiu se încheie seria materialelor axate pe probleme de arheologie. Urmează un mănunchi de studii în care se prezintă lupta social-politicăa maselor hunedorene, contribuţia acestora la reali zarea dezideratelor de veacu riale poporului nostru.

Astfel , concluzii p r i v i n d raporturile dintre ţăranii iobagi şi nobilii stăpînitoride pămînt, mărimea sesiilor iobăgeşti, obligaţiile iobăgeşti, după răscoala condusăde Horia, Cloşca şi Crişan pînă la începutul sec. al X I X - l e a , se pot desprinde din

textul conscripţii lor satelor Or m ide a , M e r ia ş i Lunca C e rn i i publicate de VasileIonaş din De va în stu diu l dedicat acestei chesti uni.

„Sargetia", IX, 1972, p r i n articolele Organizarea j udecăţi i şi desfăşura reaprocesului în satele di n M unţii Apuseni , în t im pul revol uţi ei de la 1848, semnatde Nicolae Wardegger din Deva şi Procesul pentru cununa de pe mormînt ul luiAvram Iancu (1900—1902) a l lui G e l u Ne a m ţu din C l u j . aduce un omagiu, cuocazia comemorării a 100 de ani de la încetarea din viaţă, eroului naţional AvramIanc u, figur a lumino asă a revoluţ iei rom ân e tra nsi lvă nen e de la 1848.

în judeţul Hunedoara s-a format unul dintre cele mai puternice det aşamente de luptă ale proletariatului român. Lupta acestor deta şamen te împotr ivaexploatării în anii 1918—1945 este evocată de Ion Frăţilă din Deva în Noi mărtur i i

documentare privi toare la lupta muncitorimi i hunedorene, condusă de P.C.R.,

împotr iv a regimului burghezo-moşieresc. C a o completare, Emeric Horovitz dinDeva, p r e z intă Unele aspect e ale bătăl iei pentru creşterea producţi ei i ndustr ia le

în j udeţul Hunedoara în războiul anti hit lerist (23 august 1944 — 9 ma i 1945).Dr. Gheorghe I. Ioniţă în Organi zaţii de masă legale, semilegale sau ilegale

— create, conduse sau i nfl uenţat e de P.C.R. în ani i 1921—1944 p r e z intă cele 60 deorganizaţi i de masă care au constituit pentru P . C . R . izvoare de energii revolu

ţ i ona r e şi antifasciste , mi j loace de în tă r i r e a leg ături lor sale cu masele .

Una dintre acestea, Frontul Plugarilor , organizaţie democratică a ţărănimiidin România creată în judeţul Hunedoara , în cele două decenii de activitate ademonstrat capacitatea de înţelegere a cerinţelor vremii, situîndu-se pe făgaşulluptei revoluţionar-democratice şi progresiste din România . Aceste aspecte sîntsurprinse de Mar ia Creţu şi Mirc ea Vale a de la Muze ul judeţean Hune doara -Dev aîn Congresele Frontului Plugari lor, tr ibune de afi rmare a voi nţei de lu pt ă aţărănim ii din România şi de I l ie A v r a m î n Contribuţia Frontul ui Plugari lor lavi ctori a în alegerile generale di n noiembrie 1946.

Clemente Constantin încheie prima parte a revistei prezentînd evoluţia fenom e nului cultural din judeţul Hunedoara în Consideraţii pri vi nd reflectarea vieţiicultural -art isti ce în ziarul „Zori i Noi " (1944—1949).

Cea de a doua parte, Note şi discuţii, este in te r e sa ntă pr in prezent area unorm ă r t u r i i arheologice despre exploatarea aurului în bazinul Văii J i u l u i (Ion Popo-rogu) sau a unor documente inedite legate de activitatea lui Avram Iancu (SimionRetegan şi Iacob Mîrza).

M a r ia V îr to pe a nu atrage atenţia asupra registrului breslei argăsitorilor dinOrăştie păstrat în colecţia M u z e u l u i judeţean Hunedoara-Deva, un preţios izvordocumentar pentru dezvoltarea meşt eşugurilor din Tra nsi lvan ia , iar activitateapublicist ică de la începutul sec. a l XX-lea din Transilvania este evide nţia tă deNicolae Cordoş în „ara noastr ă" — revist a „Ast rei " de s t ina tă publicului sătesc.

în încheiere L i v i u Mărghitan în Publicaţii recent int rat e în biblioteca M u zeului Judeţean Hunedoara-Deva scoate în evidenţă un alt aspect al activităţiipersonalului ştiinţific, atît de amplu comentată de dr. docent Octavian Floca .

Rezumat ele în l imbi le fran ceză şi ger ma nă ce urmea ză f iecărui ar t icol dinrevistă fac mai accesibilă studierea volumului şi peste hotare.

Calitatea ilustraţiilor, deşi nu în toate cazurile , este destul de bună, fotografiile putînd în general să-şi îndeplinească rolul de documentaţie suplimentarădorit de autor.

Este poate regretabil că aparatul critic al lucrărilor nu a fost aşezat înpartea de jos a paginei. Situarea lui la sfîrşitul articolelor îngreuiază întrucîtvalectura.

„ Sa r g e t ia " , v o lum ul I X , a t î t p r i n conţinutul său cît şi p r i n forma de editare,este un util instrument de lucru pentru cei interesaţi în studiul istoriei patrieinoastre.

M A R I E T A G H E O R G H I Ţ A

www.mnir.ro



Edith B. Thomas, H E L M E . S C H I L D E . D O L C H E . S T U D I E N

U B E R R O M I S C H - P A N N O N I S C H E W A F F E N F U N D E ,

Budapest, Akadémiai Kiadô, 1971, 150 p. + pl.

După lucrarea asupra vilelor romane d in Pa nno nia , reputata ce r ce tă to a r e

m a g h i a r ă E d i t h B. Thomas ne oferă o nouă sinteză, de data aceasta avînd ca

subiect armele din aceeaşi privincie romană.

V o l u m u l se opreşte numai asupra aşa ziselor a r m e de pa ra dă aparţi nînd celor

trei categorii en unţ ate în titlu. în concepţ ia autoarei, ar mam ent ul de pa ra dă repre

zenta la romani o distincţie acordată mili tar i lor care să v î r ş ise r ă acte de bra vu ră

şi era destinat să ilustreze în chip deosebit forţa şi măreţia Romei în faţa popu

laţiilor barbar e. I mpl ic it reiese că aceste arme ar fi fost purtate şi în timpul

operaţiunilor mili tare , apreciere care vine în contradicţie cu afirmaţiile unei întregicategorii de cercetători, dintre care menţionăm numai pe H. Klumbach şi care

considerau că respectivele arme erau purtate de militari numai cu ocazia pară-

zilor şi a unor însărcinări oficiale.

L u c r a r e a este de fapt o culegere de patru studii independente unul de celă

lalt, tratînd fiecare cîte o categorie de arme, cu datare diferită, din sec. I. e.n.

pînă în sec. IV e.n., al cărei element de unitate este doar faptul că tratează arme

bogat ornamentate, aflate în aceea şi provi nci e rom ană . Ac ea st ă culegere, deşi

l imitată , este de o m a r e utilitate, mai ales în condiţiile în care lipseşte o sinteză

recentă asupra armelor romane, care să înlocuiască lucrarea deja depăşită a lui

P. Couissin (Les armes romaines, Pa r is , 1926).

Scrierea cărţi i a fost determinată nu numai de necesitatea strîngerii la unloc a armamentului roman de paradă din Pannonia, ci şi de recenta descoperire

în Dunăre a trei piese bogat decorate : două umbouri şi un pumnal.

Capitolul I , intitulat „Coifuri" , este împăr ţi t în două subcapitole , pr im ul

tratînd coifuri de paradă din bronz cu ornamente în relief, iar al doilea coifurile

cu cre ast ă din fier placat (eiserne Ka mm he lm e mit Platten uberzug) .

Dintre coifurile de bronz, primul s-a descoperit în castrul de la Brigetio, în

anul 1942, lîngă un cuptor metalurg ic din sec. I V , prin tre alte obiecte d i n epoca

Pr incipa tului destinate retopirii şi a fost deja publ icat de L . Barc oczi . A l doilea

coif, de acelaşi tip, dar cu ornamentaţie mai bogată, aflat actualmente tot în

Muzeul Naţional Maghiar, provine din colecţia Delhaes şi nu i se cunoaşte locul

descoperirii . Ambele coifuri erau iniţial acoperite cu un metal alb, care nu lăsasă apară culoarea bronzului decît în contururile adîncite ale desenului, provocînd

un efect coloristic şi aveau ca ornamente î n r elie f : în partea din faţă a crestei

un vultur, pe tîmple şerpi, iar pe frunte o faţă umană. Coiful din colecţia Delhaes

fusese prevăzut cu mască, care s-a pierdut şi are deasup ra ap ărăt orii de c eaf ă

www.mnir.ro



324 R E C E N Z I I ŞI PREZEN TĂ RI

reprez entarea unor bucle de pă r spiralate , cea mai apro pia tă analogie a sareprezentînd-o un coif descoperit la Heddernheim.

Ambele coifuri fac parte din armamentul de paradă s tudiat în amănunţimeîncă de F . Drexel (Romi sche Paraderii strung, „Str ena Bu lic ian a" Zagreb-S pli t , 1924,p. 55) şi , după cum reiese din inscripţiile păstrate, erau părţi componente atît dinarmurile de cavalerie cît şi din cele de infanterie.

Pe baza analogiilor de teh nică şi orna menta re cu descoperirea de la Stra u-bing coifurile pot fi datate în sec. I I — I I I e.n., autoarea înclinând spre sec. II e.n.

I n ce priveşte originea respectivelor piese, se discută toate păr eri le a nterioare,pentru ca pînă la urmă să se opteze pentru o regiune în care tradiţiile elenisticeerau încă puternice, respectiv Orientul . Pentru a explica cum au putut ajungeaceste arme în regiunea Dunării de mijloc se arată că în Canuntum, Aquinten,şi Brigetio erau în sec. II e.n. un număr însemnat de orientali , iar trupe din respect ivele castre au participat la expediţiile militare din Orient.

A l doilea subcapitol prezintă numai piese deja publicate, încercînd să aducădate noi în probleme de mare importanţă, cum sînt cele ale originii şi cronologiei lor.

în cursul săpăturilor de la Intercisa din 1909, într-o clădire care pare afi fost o magazie, s-au descoperit părţi din 15—20 coifuri de fier, adunate laolaltă.Toate coifurile au fost placate cu argint, du pă cum o dovede sc n itu ril e cu cap de

argint care s-a u pă str at la fiecare di n exemp lare. Deoarece di ntre toate resturilenu s-a pă str at decît un singur frag ment de plac are cu argint, trebuie tra săcon clu zia că tab la de argin t a fost sco asă cu gr ijă înc ă îna int e de depo zitare a lor,probabil în scopul retopirii . Din toate aceste f ragmente nu s-a u putut recon stituidecît patru coifuri de t ipul celor cu cre ast ă (Ka mm he lm e), iar restul fragmentelors-au pierdut. După părerea autoarei , apărătoarele de ceafă şi paragnathidele carefor me az ă fiecare coif au apar ţin ut iniţial unor piese diferite. L a cele patr u coifur ise obs erv ă trei forme de crea stă şi o ornam enta re uşor diferită, toate avînd însă înpartea din faţă ochi incizaţi.

U n alt coif, executat din fier acoperit cu tabl ă de argin t aurit , a fost descoperit în an ul 1898 l a Bud ap est a, pe mal ul estic al Dun ări i, în ime dia ta apr opie re acastrului roman. Ini ţ ial fusese prevăzut cu apărătoare de ceafă, apărătoare denas, paragnath ide, din care s -au p ăstra t parţ ial doar ultimele. Decoraţia coifului

•denotă un stil amestecat roma no-b arb ar, el avînd atît imitaţii de pietre semi pre -

ţioa se, cît şi ornamente în relief, din care menţionăm mici tablouri reprezentîndVictor i i i sau Jup ite r tro nans, l ei şi cratere.

P o r n i n d de la criteriul formei şi ornamentării , E. Thomas stabileşte o grupăde coifuri produse în acelaşi atelier, care cuprinde pe lîngă cele descrise încăalte 5, printre care şi Berkasovo 1 şi 2, dar exclude coiful din Der el Medinechşi pe cel din St. Vid, care erau în general considerate ca avînd analogii strînsecu. piesele sus menţionate.

După ce se resping ipotezele originii siriene sau iraniene a coifurilor grupeirespect ive se remarcă influenţa germanică prezentă în ornamentele geometrice şipietrele mari de sticlă. Se face obs ervaţ i a foarte importantă că nu poate fi vorbade o influenţă nemijlocit barbară, ci de o reflectare a artei aulice, care în perioadasec. IV e.n. stă sub o influenţă goto-germanică, coifurile f i ind executate în atel iere romane, pentru uzul ofiţerilor romani.

Adunarea coifurilor acestui t ip duce la concluzia că au fost executateîntr-un atelier sudpannonic, dar autoarea crede c ă poate aduce o precizare înplus, subliniind asem ăn ar ea dintre reprezentare a zeiţei oraşulu i cu „cor onam ur a l is" de pe barele de aur de la Crasna, provenind de la Sirmium şi Jupitertronans de pe coiful din Budapesta. C h i a r dacă nu putem fi de acord cu aceastăanalogie evident forţată şi deci cu stabilirea oraşului Sirmium ca loc de confec

ţ iona re a arm elor respecti ve, ip ot eza originii m a i gener ale , sudpannonice, se m e n ţine ca probabilă .

în ceea ce priveşte încadrarea cronologică a grupei studiate se opteazăpen tru o pe rio ad ă de timp cu pr ins ă în tr e dece niile 2—3 şi 6—7 ale sec. I V e.n.,ult ima dintre date fi ind stabilită tot pr in pretinsa analogie cu barele de laCrasna.

www.mnir.ro



R E C E N Z I I ŞI PREZEN TĂ RI 325

I n capitolul II , intitulat „U mb o de scu tur i", sînt publica te două piese descoperite în anul 1966 pr in lucrări de dragare în Dunăre şi aflate în prezent laMuzeul Naţional Maghiar. Căutînd să explice prezenţa lor în albia f luviului , autoarea consideră că ele provin cu m a r e probabilita te din vasele roma ne scufun dateşi nu sînt ofrande aruncate în apă de barbarii care ar fi ucis pe ostaşii romanicare le purtau. U n u l dintre umbouri a fost descoperit în dreptul localităţiiSzăzhalombatta, situată pe teritoriul castrului Matrica, iar celălalt la Dunafloldvâr.

Ambele piese executate din bronz acoperit parţial cu metal alb, pentru acrea o policromie, au forma unei calote emisferice, prevăzute cu o margine c i rculară , orizontală şi sînt decorate pr in gravare şi poan sonar e. De co ru l disp us înzone conc entr ice con stă la umb o de la Sz âz ha lob att a din m otive zoomorf e pecalotă şi geometrice pe margine, iar la cel de la Dun afo ldv âr di n motive florale.U l t i m u l are şi două inscripţii punctate, care amintesc numele posesorului şi centuria din care a făcut parte.

în continuare se reiau pe scurt toate um bouri l e decorate din Imperiul roman,printre care şi cel de la Hă lme ag , aflat în p reze nt la M uz eu l de Istor ie alR. S. Ro mâ ni a şi se ajun ge la conc luzia că ex emp lare le din Sză zha lom ba tta ,Dunafo ldvâr , Main z ş i Hălm eag repr ezintă ca formă, orn ame ntaţ ie şi tehnică ogru pă uni tar ă, iar cel de la Vin don iss a şi di n Ty ne (în apropiere de South Shiel ds)se deosebesc nu ma i p r i n faptul că au marginea dreptunghiulară. Singura piesădeosebită este un umbo de bronz cu marginea circulară de la K i r k h a m , care nu

prezintă acoperirea cu metal alb sau argint şi are desenul realizat numai pringravare. Atît reluarea pieselor respective, cît şi stabilirea unor subgrupe ar fireprezentat o contr ibuţ ie imp or tan tă la stud iul acestei categorii de arme, da că nuar fi repetat cu fidelitate un remarcabil studiu datorat lui H. Klumbach ( în„ J a h r b u c h R . G . Z . M . " , 13, 1966, p. 165—'189).

Original i tatea cercătoarei maghiare constă doar în faptul că alcătuieşte osubgrupă de umbouri nedecorate, cu calotă emisferică şi margine circulară, cusuprafaţa divizată de cercuri concentrice, care fac par teca formă din grupa a n a l i zată, între acestea fi ind şi două piese din Pannonia, care sînt publicate acumpentru întîia oară.

Pentru a rezolva problema umbouri lor decorate se subliniază analogiile deornamentare cu piesele de arm ame nt de la Str aub ing şi scutu rile pictate de laDura Europos , urmîndu-se ş i a ic i , deşi nu se menţionează, sugest i i le lui H. Klumbach.

A n a l i z a aprofundată a motivelor şi stilului decorului umbourilor în comparaţie cu scuturile şi chiar cu frescele de la D u r a Europos îi permite luiE. Thomas să afirme că este vorba de un stil uni tar roman, cu influenţe s i riano-alexandrine şi deci că piesele respective provin dintr-un atelier de arme influenţatde arta răsări teană, s i tuat într-un centru din S i r i a sau din împrejurimileAlexandriei.

Po r nind de la reprezentările de pe monumentele figurate cît şi de la propunerile de datare a umbourilor, făcute de diferiţi cercetători , se stabileşte pentrutipul studiat o perioadă de folosinţă destul de îndelungată, de la mijlocul sec. I e.n.pînă la începutul sec. III e.n.

U l t i m u l capitol prezintă o singură armă romană din Pannonia şi anume unpumnal împreună cu teaca sa, descoperit în anul 1967 la Dunafoldvâr şi provenind

din lucrările de dragare în Dunăre.Pum na lul , lucrat din fier, are un mîn er termin at î ntr -o pr otu be ra ntă

(Griiiknauf), iar lama este arcuită spre interior în treimea superioară, pentru a selăţi apoi şi a se termina într-un vîrf prelung. Teaca urmează forma lamei şi setermină cu o buterolă, care mai păstrează o urmă de acoperire cu argint. Decora ţia te ci i g rupată în patru c îm puri dispuse de su s în jo s. constă în rozete, coroanedc frunze şi palmete realizate variat p r i n încrustâri cu aur şi inserţii de email roşu.

în cadrul pumnalelor romane cu teaca încr usta tă, caracteristice pent rusec. 1 e.n., au fost st abi lite d ou ă ti pu ri : unul datat în epoca lui Tiberius şi reprezentat prin pumnale cu garnituri de teacă ornamentate cu reliefuri mitologice,iar uliul reprezentat în special p r i n piese de la Vindonissa şi datat în a doua

www.mnir.ro



326 R E C E N Z I I Ş I P R E Z E NT ĂR I

jumătate a sec. I e.n., care este caracterizat p r i n forma alungită , încrustare monocromă cu argint şi decor geometric.

Noua descoperire permite autoarei să sesizeze existenta unei a treia grupede pumnale cu teaca o r n a m e n t a t ă , executate din fier şi avînd ca trăsături caracteristice : lăţimea relativ m a r e a lamei, respectiv a tecii, încrustarea cu argint sauaur şi inserţia cu email adesea roşu, rar verde sau galben. D e j a G. Ulbert (AusBayern Fruhzeit, Mi in ch en , 1962, p. 175—185) observase că exi st ă o gru pă destul

de m a r e ş i de precis delimitată , caracterizată p r i n teci policrome cu decoraţieg e o m e tr ică , care repetă anumite elemente cum sînt pătratul , ornamente în formăde L. care sînt dispuse în colţuri, triunghiuri, coroane înconjurate de cercuri ,rozete, palmete, şirul de frunze duble, pelta.

în cadrul celor 14 exemplare apar ţin înd noul ui tip, numi t Duna fold vâr, seobservă o variantă avînd exact a ce e a ş i ornamentare cu cea a piesei eponime, iaralta cu ornamentare în acelaşi s t i l , dar avînd uneori şi alte elemente. Aut oar eaatribuie elementelor de decor u n rol sim bol ic : astfel coroana cu şir dublu defrunze reprezintă „corona tr iumphalis" , motivul palmetei din vîrful tecii e privitcu un semn al victoriei, pelta ar avea un rol apotropaic, iar aedicula ar fi reprezentarea sanctuarului castrului .

Existenţa unei întregi categorii de piese, printre care şi faimosul pumnalde la Oberammergau, care face trecerea de la t ipul Dunafoldvâr la t ipul V i n d o nissa, situează noul tip într-un interval de timp cuprins între domniile lui T i b e r ius şi Claudius.

ο . T ho m a s a cce ptă pă r e r e a că pum na lul cu teaca dec orat ă policrom erafolosit de ofiţerii din legiuni, reprezentînd probabil o distincţie şi consideră cădescoperirea în alb ia rîur ilor a majo rit ăţi i exemp lare lor noului tip (75%) ar at ăintensitatea folosir i i traf icului naval de către a r m a t a romană.

Pentr u stabilire a originii pumnale lor se face un istoric al părerilor exprimate în această problemă, aderîndu-se la ultima ipoteză, cea a lui G. Ulbert(Rômische Waffen des I . Jahrunderts n. Chr., Stuttgart, 1968, p. 9), după careaceastă armă de o formă foarte specială provine din Spania, unde la jumătateasec. I. î.e.n. s-au dus lupte f recvente cu celtiberii.

Prez enta rea armelor, în spec ial a celor c a r e nu se păstrează în R. P. Ungară,este făcută din păcate după cr i ter i i neunitare , autoarea preluînd datele d in publi caţii , unele foarte vechi şi neverificîndu-le personal, astfel că uneori lipseşte nunumai numărul de inventar, ci şi muzeul în care se păstrează piesa respectivă. înaceeaşi ordine de idei trebuie menţionat că în general nu se indică toate d i m e n

siunile, aju ngîn dus e ca la pu mn al e să nu fie da tă decît lu ngime a.Sistemul plasării notelor la sfîrşitul capitolelor, deşi aduce o notă de eleganţă

în prezentarea grafică, îngreunează consultarea unei lucrări altfel clar întocmite.

Condiţi i le grafice în care s-a tipăr it luc rare a sînt excelente, iar numărulmare de ilustraţii alb-negru şi cele 4 ilustraţii color înlesnesc cititorului o documentare com pl etă asupra armelo r pannonic e, cît şi posibilitate a unei com par aţi icu armele din restul Imperiului Roman.

O corectură mai atentă, în special a legendelor planşelor, ar fi fost necesarăpentru evitarea unui număr destul de m a r e de greşe li, cîa în cazu l numer elo r deinventar a două umbouri pannonice nedecorate, care apar diferit în text faţă detabelul din planşa L X V I I I .

Util itat ea lucrăr ii cer cet ăto are i maghi are re zidă nu nu ma i in faptul că eaconstituie un repertoriu a l arme lor de pa ra dă romane descoperite în Pannonia, ci

şi p r i n

aceea că un număr însemnat de piese este publ icat acum pentru pri madată . Se adaugă o analiză amănunţită , uneori originală , care ca ut ă să rezolve probleme importante, cum sînt acelea ale analogiilor, cronologiei sau provenienţei.

L I V I U P E T C U L E S C U

www.mnir.ro



Coperta : RADUŞ J U G A U R S

A U R E L B U L A C U

Te hnore da ctor : G E O R G E D O R U

Tiraj : 2090. Broşate : 1530. L eg ate : 560.

Lucrare executată sub comanda nr . 808 la Oficiul EconomicCentral „Carpaţi", întreprinderea poligrafică „Bucureştii-Noi",

str. Hrisovului nr. 18 A, sectorul 8, Bucureşti .

Muzeul National I 1974

Documents

Transcript of Muzeul National I 1974