1998 www.mnir.ro

MUZEUL

19 9 8

www.mnir.ro

MUZEUL NATIONAL DE ISTORIE A ROMÂNIEI

MUZfLUL

X

B U C U R E Ş T I

1 9 9 8 '

www.mnir.ro

Edltor: CORNELIA APOSTOL

Redactori : CORNELIA APOSTOL MARIANA NEGUŢU

Traduceri : GEORGE TROHANI SIMONA BOICESCU

IULIATOMESCLJ

Tehnoredactare computerizată: ROXANA UZUN

DANIELA IACOVACHE

Coperta: SIMONA MOVILĂ

Responsabilitatea ştiinţifică asupra conţinutului studiilor publicate revine autorilor

Tipar executat la TIPORED Tel./Fax: 778 69 76; Tel.: 315 82 07/147

www.mnir.ro

P E N T R U O I S T O R I E A PREŢURILOR ÎN ŢĂRILE R O M A N E : D A T E P R I V I N D C O S T U L

P O D O A B E L O R ÎN S E C O L U L A L X V I - L E A

Florent ina Niţu

Situaţia economică înfloritoare a stăpânilor de pământ, a negustori lor şi meşteşugarilor - ma i ales a celor d in oraşele transilvănene -a adus o schimbare a m o d u l u i de t ra i în secolul al XVI-lea; aceştia au t ins să investească tot mai m u l t în b i ju ter i i şl vase scumpe de argint , arg int aur i t sau chiar aur . Luxu l a at ins în unele oraşe transilvănene o treaptă atât de înaltă încât autorităţile bisericeşti au început să emită numeroase regulamente proh ib i t i v e împotriva celor care p u r t a u m u l t e b i j u t e r i i de argint şi aur or i " cunune cu mărgele de a u r " 1 . Succesiunea acestor măsuri demonstrează că încălcările con t inuau , în condiţiile în care dorinţa de a se racorda la ceea ce reprezenta moda vremi i era ma i puternică decât r i scu l amenzii. Astfel, în c iuda acestor măsuri, numărul meşterilor şi, în egală măsură, a l comenzilor, a crescut. Nobil i i transilvăneni îşi p r o cu rau d in oraşe arme, postavur i , mobilă, mătăsuri, blănuri sau pa r fumur i ; în ceea ce priveşte obiectele d in meta l preţios, acestea se executau de obicei la comandă şi n u m a i cei înstăriţi puteau să şi le procure. De regulă, nob i l i i şi orăşenii cons t i tu iau grosul clientelei aurar i lor . Astfel, pr in t re obiectele lăsate moştenire de negustorul clujean Sebastian Mun ich se numărau: o broşă de aur cu diamante şi granate încrustate, zeci de inele cu rub ine , smaralde şi diamante, diademe cu pietre preţioase şi perle, cupe, pahare, l ingur i d in argint , arg int aur i t sau a u r 2 .

în Ţara Românească şi Moldova se aduceau încă d in secolul al XIV-Iea obiecte d i n me ta l preţios, l u c ra t e m a i ales la Braşov, S i b i u , Bistriţa şi comandate, mul te d intre ele, de către domni sau de mar i boieri şi dregători. Astfel de obiecte apar în izvoarele scrise sau ca urmare a săpăturilor arheologice, ceea ce atestă existenţa uno r ateliere locale în oraşele extracarpat ice, ateliere care s-au înmulţit în cu r su l seco lu lui al XVI-lea şi care p roduceau în p r i m u l rând podoabe. Ele se regăsesc în inventarele b u n u r i l o r şi odoarelor unor domni sau boieri bribegi şi s u n t foarte var ia te ca s t i l de real izare : valoarea u n o r astfel de b u n u r i era enormă în cazul unor domni , în special, ajungând la zeci sau sute de mi i de f lor in i . Edif icator în acest sens este tezaurul agonisit de Ieremia Movilă în t i m p u l d o m n i e i sale în Mo ldova la sfârşitul s e c o l u l u i a l XV I - l ea ; refugiată în Polonia, văduva sa evalua acest tezaur la 495.000 f lor ini şi

www.mnir.ro

6 FLORENTINA NIŢU

1500 zloţi p o l one z i . De asemenea , zes t rea domniţei M a r i a Movilă, căsătorită în Polonia, valora 75.678 zloţi roşii, 10.160 zloţi polonezi şi 21.900 t a l e r i 3 ; chiar dacă preţuirea obiectelor s-a făcut într-o manieră exagerată, totuşi, ele reprezintă o valoare considerabilă, p r i n număr, varietate şi modalităţile de realizare artistică.

Probabil că h u toate aceste obiecte erau cumpărate de mar i i d e m n i t a r i p e n t r u că în epocă se constată o b i c e i u l de a întreţ ine bunăvoinţa pr inc ip i lor p r i n da ru r i regulate.

D in păcate, împrejurările politice ale secolului al XVI-lea şi n u n u m a i , au provocat pierderea sau risipirea mu l t o ra d intre aceste obiecte de preţ (au fost prădate, confiscate, topite) şi existenţa unora poate fi reconstituită. în mare măsură, pe baza testamentelor , foi lor de zestre, inventarelor cu averile domni lor sau boieri lor pribegi or i pe baza scrisori lor adresate pr imar i lo r oraşelor Braşov. S ib iu , Clu j , în vederea unor comenzi, şi a registrelor vamale.

Trebuie spus însă, că aceste obiecte d in aur şi a rg in t erau strânse n u n u m a i d in motive estetice dar şi ca mijloc de tezaurizare şi de sch imb, datorită valor i i r idicate pe care o aveau în rapor t cu pământul, vitele sau rob i i ; pe de altă parte, bi juter i i le erau b u n u r i de valoare uşor transportabi le în v remur i de restrişte.

Abordarea problemei preţului acestor podoabe este şi ea legată de o serie de dificultăţi c u m ar f i : m a t e r i a l u l e labora t se bazează pe documente ale epoci i , deci pe izvoare cu caracter nes is temat ic ; aceste izvoare n u s u n t foarte numeroase iar consemnările s u n t doar accidentale, ceea ce face aproape imposibilă compararea preţurilor reale ale diverselor podoabe pe diferite perioade de t imp.

Pe de altă parte, există u n oarecare coeficient de eroare datorat tendinţei de a r i d i c a în mod a r t i f i c i a l preţurile, în condiţiile în care, majoritatea surselor n u se referă la acte de vânzare-cumpărare, ci s u n t doar evaluări ale unor podoabe lăsate zălog sau furate. O altă problemă este legată de două elemente indispensabile pen t ru ca lculul şi compararea preţurilor, şi anume, stabil irea valori i intr insec i de schimb a monedelor în circulaţie şi operarea cu unităţi de măsură şi g r eu ta t e : d i f i c u l t a t e a conver t i r i i va lor i lor şi unităţilor monetare dă uneo r i u n aspect re lat iv concluzi i lor. La marea varietate a unităţilor de măsură (în cazul nos t ru , m a i a les a mărci i ) se adaugă p r o b l e m a d e p r e c i e r i i s a u falsificării monedelor şi f ap tu l că s tab i l i r ea exactă a va lo r i i acestora era deseori lipsită de precizie ( l ipseau cunoştinţele în domen iu l ch im i e i , necesare realizării u n u i a n u m i t conţinut constant al a l ia ju lu i , l ipseau balanţele de mare precizie pen t ru baterea unor monede de greutate egală).

Prima informaţie de secol XVI despre preţul une i diademe - cu care începem analiza preţului podoabelor - este în legătură cu doamna Despina, soţia d o m n u l u i m u n t e a n Neagoe Basarab (1512-1521) , care comandase la S ib iu o cunună de aur valorând 1000 de f lor in i şi p en t ru

www.mnir.ro

PENTRU O ISTORIE A PRETURILOR 7

care doamna p u r t a u n proces între 1534-1538 4 . Nu ştim, d in păcate, care era greutatea acestei c u n u n i , dar peste circa p a t r u decenii (în 1575) mai aflăm o coroană de aur , de data aceasta între obiectele care au aparţinut Zamfirei, fata l u i Moise Movilă, căsătorită cu u n nobi l polon: coroana era din aur . cu mărgăritare şi pietre şi cântărea 2 mărci şi 26 pisete 5 (ceea ce însemna o greutate de 530 g, dacă calculăm o marcă ca având în j u r de 210 g). Ştiind că o marcă se schimba în a doua jumătate a secolului al XVI-lea pe 6 f l o r in i 6 , se poate aprecia că valoarea a u r u l u i folosit p en t ru diademă era de c i r ca 15 f l o r i n i : l a această sumă se adăugau preţul mărgăritarelor şi pietrelor, apoi cel pen t ru confecţionarea şi împodobirea piesei. D i n t r - u n documen t d in 1514. cuprinzând l i s ta aver i i doamne i Voica. văduva - la acea dată - a l u i Mihnea cel Rău mai aflăm că 72 pietre mici de granat costau 3 f lor in i , dar la această sumă u r m a să se adauge preţul manopere i , des i gur 7 . O altă coroană apare în foaia de zestre a domniţei Mar ia , fiica l u i Petre Şchiopul, domn al Moldovei; o astfel de podoabă era evaluată, în 1587 . la 1000 f l o r i n i (ca şi cea a doamne i Despina. d in urmă cu jumătate de secol) şi avea pr inse în ea p i e t r e 0

(probabil preţioase, ţinând cont de s t a tu tu l persoanei căreia îi aparţinea). Apoi la începutul s e c o l u l u i a l XVI - l ea , p r i n t r e obiecte le aparţinând domniţei M a r i a Movilă (f i ica l u i Ieremia Movilă, d o m n al Moldove i la. sfârşitul s e co lu lu i a l XVI - l ea şi începutul ce lu i următor) se afla şi o coroană d i n perle cu r u b i n e şi d i amante , valorând 2000 zloţi roşii; o expresie a bogăţiei acestei fami l i i era însă o coroană realizată d in plăci de d i aman t , valorând 12 .000 f l o r i n i şi care aparţinea f o s t u l u i d o m n al Moldovei, Ieremia Movilă 9.

Este in t e r esan t a c u m să urmărim care era ech i va l en tu l în b u n u r i şi produse al valori i acestor podoabe. De pildă, c u n u n a comandată de doamna Despina reprezenta contravaloarea u n u i a d in următoarele articole: circa 3000 oi; 300 boi ; 39 cai de rasă; circa 70 cai pen t ru muncă: peste 600 fălci de ocină; circa 400 pogoane de vie; circa 2000 obroace mic i (37 1) de grâu 1 0 ; c i rca 14 pocale m a r i 1 1 . Jumătate de secol ma i târziu valoarea co roane i domniţei M a r i a , f i i ca l u i Pe t ru Şchiopul se p u t e a exprima într-unui d in următoarele b u n u r i : 6000 oi; peste 400 boi; circa 40 cai de rasă; peste 100 cai pen t ru muncă; peste 1000 fălci de ocină; circa 260 pogoane de vie; 2400 obroace mic i de grâu; 150 robi ţigani 1 2. Coroana l u i Ieremia Movilă reprezenta, la rândul ei, contravaloarea u n u i a din următoarele b u n u r i : circa 40 sate; 120 cai de rasă; 120 păhărele de aur: 24 mantale căptuşite cu samur: 800 covoare persane 1 3 .

U n a d i n podoabele ne l ips i t e d i n inventare l e boiereşti s a u domneşti erau cerceii, lucraţi d in aur şi argint , cu perle sau cu diferite pietre (diamante, rub ine , smaralde, safire) iar uneor i , cu lanţuri de care atârnau "mărgăritare" 1 4. Având o valoare mare şi f i ind uşor de transportat , astfel de podoabe făceau uneori obiectul j a fu lu i , aşa cum s-a întâmplat cu ocazia i n c u r s i u n i l o r ardelene peste munţi, în t i m p u l domnie i l u i Radu

www.mnir.ro

8 FLORENTINA NIŢU

Şerban: de la un s ingur boier muntean , ardelenii au lua t in anu l 1606 cinci perechi de cercei11"1. Greutatea unor astfel de podoabe se plasa între 30 şi 35 g perechea 1 6 , însă valoarea pietrelor şi a lucrăturii făcea ca o pereche de cercei cu perle să coste, de pildă, 10.000 aspri (83 florini) în a n u l 1 5 8 7 1 7 : p r i n t r e b i j u t e r i i l e domniţei M a r i a Movilă se găseau, la începutul secolului al XVlI-lea, o pereche de cercei cu smaralde şi rub ine , evaluaţi la 250 zloţi roşii, o pereche de cercei cu rub ine şi u n lănţişor de aur , evaluaţi la 500 zloţi roşii şi o altă pereche de cercei cu smaralde, rub ine şi perle d in Indiile Orientale, evaluaţi la 600 zloţi roşii 1 H.

Perechea de cercei cu perle d in anu l 1587 putea fi folosită de posesoarea lor (domniţa Maria, fiica l u i Petru Şchiopul) p en t ru a cumpăra u n u l d in următoarele b u n u r i : circa 380 boi ; 10 cai de rasă: 100 cai de muncă: 1200 fălci de ocină; circa 200 obroace mic i de grâu sau circa 40 sălaşe de ţigani 1 9 . La începutul seco lu lu i al XVII- lea, cu o pereche de cercei valorând 600 zloţi roşii (care aparţineau domniţei Mar ia Movilă) se puteau cumpăra 3 selişti sau 6 fălci de vie, 2 sate sau 6 cai de rasă. or i 40 de covoare persane 2 0 .

La fel de variate erau şi preţurile lanţurilor de aur care. în funcţie de dest inatar , erau realizate ma i s i m p l u sau ma i sof ist icat (cu pietre încrustate şi cu emai l 2 1 ) . Lanţurile puteau să fie lung i până aproape de pământ şi. în acest caz, se p u r t a u răsucite o dată în j u r u l gâtului, aşa cum vedem în fresca de la biserica mănăstirii Galata care înfăţişează pe Petre Şchiopul împreună cu soţia şi fiica sa (vezi planşa 1). Greutatea acestor lanţuri lung i şi groase putea să atingă peste 2000 g (2 kg), după cum se arată într-un inventar din 1575, cuprinzând averea Zamfirei , fiica l u i Moise Movilă, refugiată în Trans i l van ia 2 2 . Ex is tau, totuşi, şi lanţuri mai mic i care cântăreau în j u r de 100 g; u n astfel de "lănţuc" găsim între podoabele aparţinând tot Zamfirei, fiica l u i Moise Movilă 2 3. Un lanţ de aur putea fi evaluat în 1587 la o sumă cuprinsă între 12.000 şi 32.000 aspri (respectiv. între 100 şi 266 f l o r i n i ) 2 4 : Ia începutul s eco lu lu i următor, pr in t re bunur i l e domniţei Maria Movilă se găseau ma i mul te lanţuri de aur al căror preţ var ia între 200 şi 1600 zloţi roşii (aproximat iv ident i c i ca valoare cu f l o r i n u l ) 2 5 . în a n u l 1612, Nicolae Pătraşcu ( f iu l l u i M i h a i Viteazul ) , care trăia des tu l de modest, cerea regelui Mat ia II suma de 15.000 f lor ini pen t ru colanul de aur al l u i M iha i Viteazul, pe care acesta îl pr imise de la împăratul Rudol f 2 6 ; doar cu acest colan puteau fi cumpărate 90 sate (la preţul mediu) sau 300 cai de rasă 2 7 sau 150 pahare de argint 2* 5 .

în inventare le averi lor domneşti apar frecvent şiragurile de perle ceea ce înseamnă că erau o podoabă la modă în această perioadă (de altfel, în secolele următoare, abundă reprezentările colierelor de perle la gâtul doamnelor şi domniţelor române zugrăvite pe pereţii b i ser i c i l o r 2 9 ) . Perlele erau aduse d in Indiile Orientale şi ajungeau în Ţările Române ca u r m a r e a comerţului de t r a n z i t desfăşurat pe t e r i t o r i u l l o r . P r i n t r e b u n u r i l e domniţei Mar ia Movilă se a f lau şi "două lanţuri de perle d in

www.mnir.ro

PENTRU O ISTORIE A PRETURILOR 9

Indiile orientale, lucrătură moldovenească" 3 0 ceea ce reprezintă u n ind i c iu impor tant al activităţii meşterilor b i jut ie r i d in Moldova sfârşitului de secol XVI . Lucrătura acestor lanţuri era des tu l de variată: fie e rau înşirate n u m a i perle, fie p r i n t r e acestea se i n t e r ca l au r u b i n e , safire şi "bobiţe rotunde de a u r " 3 1 ; a l teor i , se l u c r a u lanţuri d in perle negre 3 2 , probab i l ceva ma i rare deoarece există extrem de puţine menţiuni (un s ingur astfel de şirag între podoabele domniţei Mar i a Movilă). în ceea ce priveşte valoarea perlelor, ştim că în anu l 1587 u n lanţ având înşirate 100 perle costa 30.000 aspri (250 florini) iar alte două şiraguri de perle aparţinând tot domniţei Maria, fiica l u i Petre Şchiopul erau preţuite între 10.000 şi 15.000 aspri (respectiv 83 şi 125 f l o r in ) 3 3 . La începutul secolului al XVI I -lea, astfel de podoabe erau evaluate între 850 zloţi roşii şi 36.000 f lor ini iar lanţurile de perle care conţineau şi pietre preţioase sau "bobiţe ro tunde de a u r " cos tau între 100 şi 2000 zloţi roş i i 3 4 . Dorinţa de a dobândi prestigiu p r in etalarea bi juter i i lor , a dus la apariţia une i game diversificate de podoabe pen t ru gât; astfel, alături de lanţuri de aur şi de şiraguri de perle, întâlnim în inventare l e de b i j u t e r i i ale d o m n i l o r şi doamne l o r române diverse coliere. Aceste coliere puteau fi emailate, lucrate cu perle, r u b i n e , d i a m a n t e s a u sa f i r e ; cele m a i i e f t ine e r a u co l i e re le s i m p l e ("cerculeţ p e n t r u gât " 3 5 ) , cu u n preţ cupr ins între 80 şi 180 zloţi roşii, urmate de colierele emailate, care va lorau în j u r de 100 zloţi (iar dacă aveau şi perle, preţul se dubla); u n colier mic cu rub ine costa în j u r de 200 zloţi roşii, u n u l cu rub ine şi perle ajungea să fie preţuit până la 600 zloţi roşii iar colierele care aveau diamante şi alte pietre va lorau între 1000 zloţi roşii şi 16.000 f l o r i n i 3 6 .

Valoarea acestor podoabe, exprimată în diverse b u n u r i este extrem de sugestivă p e n t r u discuţia noastră; doar cu u n lanţ s i m p l u , valorând 200 zloţi roşii la începutul s e c o l u l u i a l X V I l - l e a , se p u t e a cumpăra una din următoarele valori mobile sau imobile: 2 selişti; 2 fălci de vie; 2 cai de rasă: 6 boi de negoţ: o legătură de blănuri de samur: o manta căptuşită cu samur ; o rochie de casă d in a t l a s 3 7 . Tot în aceeaşi perioadă, u n co l ier c u d i a m a n t e înşirate, preţuit la 16 .000 f l o r i n i , reprezenta contravaloarea u n u i a d in următoarele b u n u r i : 80 de selişti; 160 fălci de vie; circa 50 sate: 160 cai de rasă; 80 legături blănuri de samur 3 8 . în fine, u n şirag de perle care valora 36.000 zloţi roşii, const i tu ia garanţia une i existenţe îmbelşugate, reprezentând contravaloarea u n u i a din următoarele b u n u r i : 180 selişti; 360 fălci de vie; 120 sate; 360 cai de rasă 3 9. Preţuirea acestei d in urmă b i juter i i pare evident exagerată dar n u trebuie să pierdem din vedere faptul că ea aparţinea une i fami l i i puternice şi ambiţioase, care a marcat istoria Moldovei la sfârşitul secolului al XV I -lea şi începutul celui următor.

Unu i costum elegant n u puteau să-i lipsească nic i broşele: d in descrieri le rămase în diverse inven ta re de b u n u r i rezultă că acestea cunoşteau o varietate de forme şi decoruri. Astfel, pr intre bi juteri i le care au

www.mnir.ro

10 FLORENTINA NIŢU

aparţinut domniţei Zamfira, fiica l u i Moise Movilă, se afla - în anu l 1575 - o fundă de aur, cu mărgăritare, lucrată cu multe înflorituri, care cântărea în j u r de 90 g 4 0 ; valoarea au ru lu i folosit era de 2 f lorini şi 50 d inar i (1 marcă = 6 f lo r in i ) , dar măiestria meşterului valora de câteva o r i m a i m u l t 4 1 . O adevărată capodoperă în domeniu este tot o astfel de fundă de aur, cuprinsă în inventarul din 1575, a cărei descriere este impresionantă: "o fundă de aur în care se află u n om făcut de sidef, deasupra capului omu lu i u n safir, sub el u n smarald mare în pa t ru colţuri, sub el u n rub in mare, de amândouă părţile iarăşi două rubine mic i , împrejur cu treisprezece mărgăritare m a r i " 4 2 ; o astfel de podoabă cântărea în j u r de 260 g. Apoi, pr intre obiectele lăsate moştenire de negustorul clujean Sebastian M u n i c h , în 1597, se găsea o broşă de aur cu diamante şi granate încrustate, valorând 150 f l o r i n i 4 3 : aşadar, iată cât putea să adauge măiestria meşterului Ia valoarea a u r u l u i folosit (ştim, de altfel, că una d in probele date pen t ru a i n t r a în breasla a r g i n t a r i l o r d i n C lu j era demons t ra rea abilităţii de a m o n t a o piatră scumpă 4 4 ) . Această măiestrie atingea performanţe de genul realizării u n u i " f luture de diamant" evaluat la 20.000 f lorini (!) sau a unei broşe "domneşti" cu u n diamant în mijloc şi care valora 36.000 florini45.

Numai cu această d in urmă broşă. Ieremia Movilă putea sâ-şi cumpere în Moldova acelei perioade u n u l d in următoarele b u n u r i : 180 selişti; 360 fălci de vie; 120 sate; 360 cai de rasă 4 6 .

Nelipsite d in inventarele de averi erau acele şi copcile, elemente indispensabi le p o r t u l u i : greutatea copcilor se plasa între 20 şi 50 g.. în funcţie de d imens iun i iar preţul varia în funcţie de mate r i a lu l d in care erau confecţionate: două copci mar i de arg int costau 6 f lor in i şi 50 d inar i iar două copci de aur, m u l t mai mic i , valorau 12 florini47. Acele de văl, adesea încrustate cu pietre şi mărgăritare, puteau să cântărească în Jur de 50 g şi să coste aproximativ 2 florini48.

Dacă comparăm preţul celor două copci m a r i de arg int - care aparţineau unor boieri pribegi în Transi lvania pe la 1569 - cu preţul unor b u n u r i pe piaţa C lu ju lu i , de pildă, vom observa că d in ban i i obţinuţi pr in vânzarea lor se puteau cumpăra circa 8 câble (1 câblă = 160 1) de făină sau o manta de blană dublă: această sumă reprezenta, în acelaşi t imp . veni tu l pe circa 50 zile al u n u i munc i to r zilier d in împrejurimile C l u j u l u i 4 9 .

Pr intre b i juter i i le domniţei Zamfira refugiată în Trans i lvania , se găsea la 1575 şi o "copcă de pieptar" care, după greutate, pare a f i , ma i degrabă, o pafta; o astfel de podoabă de arg int aur i t cântărea în j u r de 1000 g (1 kg), deci n u m a i valoarea m a t e r i a l u l u i folosit era de circa 30 f l o r i n i 5 0 . Dar câtă diferenţă între această "copcă de p ieptar " şi paf taua mare de d iamant care, împreună cu u n nasture erau evaluate de văduva l u i Ieremia Movilă la fantast ica sumă de 120.000 f l o r i n i 5 1 (prevest ind, parcă, l u x u l etalat de Vasile L u p u peste câteva decenii).

Ceea ce n u lipseşte d in aproape n ic i u n inventar de b u n u r i s u n t n a s t u r i i , d i n a r g i n t s a u a r g i n t a u r i t , încrustaţi c u " p i e t r e şi

www.mnir.ro

PENTRU O ISTORIE A PREŢURILOR

d i a m a n t e " 5 2 sau r u b i n e 5 3 , de diverse forme şi d imens iun i , în funcţie de veşmântul pe care se a p l i c a u . D i n păcate, menţiunile p r i v i n d preţul acestora s u n t extrem de rare; ştim doar că, p r in t r e b i juter i i l e domniţei Mar ia , f i ica l u i Petru Şchiopul, se a f lau în 1587 şi 9 n a s t u r i de aur . evaluaţi la 10.000 aspri (circa 83 f l o r i n i ) 5 4 iar la C lu j . în u l t i m u l deceniu al secolului (1596) 30 nas tur i auriţi costau 10 d inar i . în t i m p ce 100 nas tu r i d in mătase valorau 75 d inar i , adică aproape d u b l u 5 5 .

Aşadar, n u m a i cu cei 9 nas tur i de aur d in zestrea sa. domniţa Maria putea să achiziţioneze u n u l d in următoarele b u n u r i : 200 obroace mic i de grâu: circa 38 bo i : circa 22 pogoane de vie; 120 fălci ocină; 1 cal de rasă sau 10 cai de muncă 5 6 . în ceea ce priveşte valoarea nas tu r i l o r auriţi pe piaţa C lu ju lu i la sfârşitul secolului al XVI-lea. se poate constata că 30 de ast fe l de n a s t u r i (folosiţi, p r o b a b i l , l a o singură cămaşă) reprezentau contravaloarea u n u i a d in următoarele produse: 6 font i (1 font = 636 g) de carne de vită; 1 cot de pânză albă; 10 ouă; 1 font de m o r u n sau 10 fonţi de peşte obişnuit; 2,5 eiteli (1 eitel = 1,35 1) de v in sau eitel de mied. Totodată, ei reprezentau sa lar iu l pe o zi al u n u i munc i t o r zilier sau al une i s lug i a oraşului 5 7, deci puteau fi o podoabă relat iv accesibilă şi păturilor ma i puţin înstărite.

O mare varietate întâlnim şi în cazul cingătorilor sau brâielor: dacă preţul max im al unei cingători de piele se plasa la 1503 în Jur de 1 f l o r i n 5 0 , o cingătoare de argint aur i t , ca cea care a aparţinut doamnei Voica, soţia l u i Mihnea vodă. refugiată în Ardeal, putea să fie preţuită la circa 100 florini. în 1514 (trebuie să ţinem cont de greutatea sa considerabilă, de circa 2 kg 5 9 ) ; preţul acesta vine în concordanţă cu cel al u n u i brâu din 1530, pe care îl reclama Moise Movilă de la braşoveni 6 0. Cingătorile se pare că se numărau (alături de cupe) p r i n t r e obiectele cele ma i des confecţionate p e n t r u că s t a t u t e l e a r g i n t a r i l o r d i n C l u j f i x a u d o a r p l a t a p e n t r u confecţionarea acestor două t i pu r i de produse; în p lus , p en t ru realizarea unei cingători se plăteau 2-3 florini/marcă (adică ma i m u l t decât se lua pen t ru confecţionarea u n u i pot i r ) i a r p e n t r u poleirea ei cu âur se m a i plăteau 2 f l o r i n i 6 1 . Cingători sau brâie găsim şi între obiectele care i -au aparţinut domniţei Zamfira pe la 1575; aceste cingători aveau între 800 şi 1000 g, deci erau ceva mai mic i şi mai uşoare şi aveau o lucrătură mai elaborată: una era d in aur cu mărgăritare şi pietre iar alta avea o cataramă aurită 6 2. O cingătoare de argint aur i t , "lucrătură ungurească" se găsea şi printre obiectele care au aparţinut domniţei Maria Movilă şi era evaluată la începutul seco lu lu i a l XVII- lea la 200 ta ler i ; o altă cingătoare care i -a aparţinut era tot d in aur dar montată pe catifea neagră şi era mai valoroasă atingând preţul de 300 zloţi roşii. Un model de realizare artistică era însă, o cingătoare a aceleiaşi domniţe, lucrată d in aur, cu perle, rubine şi smaralde, montată pe catifea roşie şi care a fost preţuită Ia 1000 zloţi roşii 6 3. Un brâu domnesc însă, acoperit cu d iamante şi rub ine , putea să atingă 25 .000 florini, cum este cazul celui aparţinând l u i Ieremia Movilă 6 4.

www.mnir.ro

12 FLORENTINA NIŢU

lată care era contravaloarea acelui brâu d in 1530, exprimată în b u n u r i care se puteau cumpăra la acea dată în Ţara Românească: circa 370 oi; 250 obroace mic i de grâu; 35 boi ; 48 pogoane de vie; 78 fălci de ocină; 1 cal de rasă sau 9 cai de muncă 6 5 . în ceea ce îl priveşte pe Ieremia Movilă, acesta putea să schimbe acel brâu domnesc în valoare de 25.000 f lor in i cu u n u l d in următoarele b u n u r i : 125 selişti; 250 fălci de vie; 83 sate: 250 cai de bună ca l i ta te : 780 de bo i : 125 legături de s a m u r : 5 harnaşamente de husar d in a u r 6 6 .

Despre brăţări n u ştim decât cum erau lucrate , d in ce mater ia l sau c u m erau preţuite; în ceea ce priveşte d imensiuni le , n ic i u n document - d in păcate - n u dă vreo indicaţie clară şi precisă. Ştim doar că în Ţara Românească, la 1573. în zestrea Măriei, soţia l u i Dragomir postelnic, erau cuprinse două perechi de brăţări mar i de aur care valorau 80 f lor ini şi alte două perechi de brăţări de aur, mai mic i . preţuite la 8 f l o r i n i 6 7 . O pereche de brăţări de aur obişnuite ajunsese să coste la începutul seco lu lu i al XVII- lea, 60 galbeni , aşa c u m se vede într-o listă cuprinzând b u n u r i l e furate de arde len i cu ocazia campan i i l o r la s u d de Carpaţ i 6 0 . Cam în aceeaşi perioadă, p r in t r e b i juter i i l e domniţei Mar ia Movilă, se găseau o serie de brăţări, mai simple sau mai sofisticate şi având preţuri destul de var ia te ; astfe l , o pereche de brăţări (fără a se preciza mate r i a lu l ) era evaluată la 48-60 zloţi roşii, dar putea să ajungă până la 600 zloţi roşii. în cazul unor exemplare d i n aur , cu rub ine şi d i a m a n t e 6 9 . Interesant este faptul că de fiecare dată apare câte o pereche de brăţări şi n u u n a singură, ceea ce ne dă u n ind i c iu preţios în legătură cu moda epocii.

Pentru a exemplifica d in nou valoarea mare a podoabelor - în cazul de faţă a une i perechi de brăţări de m ic i d imens iun i - este suf ic ient să spunem că ea reprezenta la 1573 echivalentul u n u i a d in următoarele b u n u r i : 9 obroace m i c i de grâu; 3 boi ; circa 1 pogon de vie: 7 fălci de ocină; 1-2 cai de muncă 7 0 . La începutul secolului următor, o brăţară d in aur (probabil ceva mai mare), cu rub ine şi d iamante putea fi schimbată contra unora d in următoarele valori : 3 selişti; 6 fălci de vie; 2 sate; 6 cai de bună calitate; 18 boi ; 6 păhărele de aur sau 3 legături de blănuri de s a m u r 7 1 .

în fine. inelele apar foarte des menţionate în inventare le de averi sau în foile de zestre dar rareori există indicaţii p r i v ind preţul sau alte caracterist ici : în fiecare inventar de b u n u r i regăsim numeroase inele, fie sigilare, fie cu o piatră sau mai mul te şi cu greutăţi care variază în funcţie de model - între 8 şi 50 g. Este posibi l ca inelele având încastrată o piatră preţioasă să fi valorat mai m u l t decât cele sigi lare p e n t r u că. în acelaşi an (1569) întâlnim u n i n e l de a u r " c u u n d i a m a n t mărunt" (cântărind 8 g) şi u n inel de aur " cu pecete" (cântărind 22 g) care va lorau, f iecare, câte 6 f l o r i n i 7 2 . în funcţie de mode l şi c a l i t a t ea artistică a lucrăturii, u n inel de aur cu o piatră mică putea să valoreze 10.000 aspri (83 f lorini) , cum este cazul i n e lu lu i aparţinând domniţei Mar ia , fiica l u i

www.mnir.ro

PENTRU O ISTORIE A PREŢURILOR 13

Petru Şchiopul 7 3. Foarte numeroase erau şi inelele aparţinând domniţei Maria Movilă: m inventaru l cuprinzând bunur i l e sale apăreau 24 inele cu rubine , d iamante şi safire, valorând în to ta l 6000 zloţi roşi i 7 4 , ceea ce înseamnă că u n inel costa, în medie, 250 zloţi roşii, adică cam cât u n lanţ sau o cingătoare. C u adevărat deosebite par să fi fost inelele aparţinând lu i Ieremia Movilă, care aveau încrustate d iamante de diverse forme şi dimensiuni sau rub ine şi a căror valoare se plasa între 13.000 şi 50.000 f l o r in i 7 5 .

Dacă cu u n inel care valora 6 f lor ini (cazul celor d in 1569) se puteau cumpăra 2 boi sau 5 fălci de ocină 7 6, cu ine lu l mare cu d iamant aparţinând l u i Ieremia Movilă se putea achiziţiona u n u l d in următoarele b u n u r i : 250 selişti: 500 fălci de vie; c i rca 150 sate; 100 cai de bună ca l i ta te ; 250 legături de blănuri de s a m u r s a u peste 3 0 0 0 covoare persane 7 7 .

După această trecere în revistă a preţurilor podoabelor care ne-au stat la dispoziţie se i m p u n câteva observaţii: în p r i m u l rând, trebuie spus că. datorită stabilităţii mărcii, ca u n i t a t e de ca l cu l a v a l o r i i şi greutăţii podoabelor, costul acestora a fost m u l t ma i echi l ibrat decât cel al produselor agricole sau meşteşugăreşti. Această stabi l i tate ca şi greutatea mică a u de t e rm ina t funcţia lor de mi j loc de tezaurizare, f i i n d uşor de transportat la distanţă. Pe de altă par te , me ta lu l preţios p re luc ra t , pe lângă f a p t u l că îşi sporea valoarea, pu t ea fi fo los i t ca u n însemn de prest igiu socia l , p r i n etalarea l u i . Este foarte p robab i l însă. că aceste podoabe având şi o încărcătură afectivă deosebită n u e rau folosite ca mijloace de plată decât în cazuri extrem de grave.

în p r i n c i p i u , se p a r e că m a t e r i a l u l f o l o s i t p e n t r u confecţionarea podoabelor era foarte b u n pen t ru că, în c iuda greutăţilor provocate de procurarea mater ie i p r ime , exista o interdicţie d i n partea breslei de a l u c r a cu arg in t de proastă cal i tate ; de asemenea, breasla argintarilor interzicea montarea de pietre false 7 8 .

D in analiza preţurilor acestor t i p u r i de podoabe rezultă că cele mai ieftine erau nas tur i i , copcile şi inelele: este vorba în p r i m u l rând de acele podoabe aparţinând s t r a tu r i l o r de mij loc ale societăţii şi care n u aveau greutăţi foarte m a r i s a u n u încorporau o execuţie tehnică şi artistică excepţională. De altfel, aceste t i p u r i de podoabe s u n t cele care ies cel mai des la iveală cu ocazia săpăturilor arheologice.

Analizând preţul t u t u r o r podoabelor în r a p o r t cu preţurile unor produse agro-al imentare sau diverse b u n u r i am p u t u t obţine u n indiciu impor tan t asupra n ive lu lu i de t ra i în societatea secolului al XVI-lea şi a puter i i de cumpărare a diverselor categorii sociale.

D in păcate, faptul că informaţiile s u n t disparate n u a permis analizarea une i evoluţii a preţurilor podoabelor, dar se pare că ele n u au fost afectate de f enomenu l "revoluţiei preţurilor" i a r a d u n a r e a l o r a reprezentat o măsură de apărare în faţa unor v remur i t u l b u r i .

www.mnir.ro

NOTE

1. S. Goldeenberg, C l u j u l în secolul X V I . Producţia şi s c h i m b u l de mărfuri. Bucureşti, 1958, p. 85.

2. Ibidem, pp. 92-93. 3. Ilie Corfus, Odoarele Movileştilor rămase în Polonia. Contribuţii la

istoria artei şi a preţurilor, "S tud i i . Revista de istorie", 1972, n r . 1. pp. 29-60.

4. Eudox iu de Hurmuzak i , Documente privitoare la istor ia românilor, vol. X V / 1 , Bucureşti. 1911 , pp. 367-368.

5. Andre i Veress. Documente privitoare la istoria Ardea lu lu i , Moldovei şi Ţării Româneşti, vol. I I , Bucureşti. 1930, p. 82.

6. S. Goldenberg, op. cit. . pp. 318-320. 7 Eudox iu de Hurmuzak i , op. cit. . vol. X V / 1 , pp. 225-226. 8. Ibidem, X I , Bucureşti, 1900, p. 705. 9. Hie Corfus, op. cit., p. 48 şi 38. 10. A m folosit preţurile oferite de Damaschin Mioc, C u a n t u m u l b i r u l u i

pe gospodăria ţărănească în Ţara Românească în secolul al XVI-lea, "S tud i i şi materiale de istorie medie", V, 1962. p. 164 şi Ruxandra Cămărăşescu, C o r a l i a F o r i n p , D i n i s t o r i a preţurilor. Evoluţia preţurilor cailor în Ţara Românească (secolele XV-XVII ) , "S tud i i şi materiale de istorie medie", V I , 1973, pp. 232-234.

11 . Eudox iu de Hurmuzak i , op. c i t . . X V / l . pp. 225-226. 12. Cf. Damaschin Mioc, op.cit., p. 164, Ruxandra Cămărăşescu, Coralia

Fotino, op. cit., pp. 232-234 şi Documente pr i v ind istoria României, veacul XVI , B. Ţara Românească, vol. V, Bucureşti. 1952, pp. 132-133.

13. Ilie Corfus, op. cit . . p. 33, 50. 53, 55. 14. Andre i Veress, op. cit., vol. I I I . Bucureşti, 1931, pp. 264-267. 15. Ibidem, V I I . Bucureşti, 1934, pp. 307-309. 16. Ibidem, I I . pp. 82-83. 17 Eudox iu de Hurmuzak i . op. cit., X I , p. 705. 18. Ilie Corfus. op. cit . . p. 49. 19. Este vorba de preţurile d in Ţara Românească, cf. Damaschin Mioc,

op. cit. , p. 164. Ruxandra Cămărăşescu. Coralia Fotino, op. cit . , pp. 2 3 2 - 2 3 4 şi D o c u m e n t e p r i v i n d i s t o r i a Român ie i , B , Ţara Românească, veacul XV I , vol. V, pp. 387-388.

20. Ilie Corfus, op. cit . , p. 33 şi 55. 2 1 . Andre i Veress, op. cit., vol. I I . p. 82. 22. Ibidem, p. 83. 23. Ibidem, p. 82. 24. Eudox iu de Hurmuzak i , op. cit., X I , p. 705. 25. Ilie Corfus, op. cit., pp. 47-48.

www.mnir.ro

PENTRU O ISTORIE A PREŢURILOR 15

26. Andre i Veress, op. cit., vol.VIII . Bucureşti, 1935, pp. 292-293. 27. O I l iescu, Soldele oştenilor străini ai l u i M i h a i V i t eazu l , "Revista

istorică", 1993, n r . 5-6, p. 452. 28. Andre i Veress, op. cit., vol.VII, p. 53. 29. N. Iorga, Portretele doamnelor române. Bucureşti, 1937 30. Ilie Corfus, op. cit., p. 47. 31 . Ibidem, pp. 48-49. 32. Ibidem, p. 47. 33. Eudox iu de Hurmuzak i , op. cit., X I , p. 705. 34. Ilie Corfus, op. cit . , p. 39 şi 48-49. 35. Ibidem, p. 48. 36. Ibidem, p. 48-49. 37. Ibidem, p. 33 şi 51-53. 38. Ibidem, p. 33 şi 53. 39. Ibidem, p. 33. 40. Andrei Veress, op. cit. . vol. I I , p. 82. 41. Uneori se făcea şi precizarea la cât era socotită marca de arg int sau

de aur pre lucrat ; ea varia între 10 f lor ini şi 16 f lor in i cf. Eudox iu de H u r m u z a k i , op. c i t . . X V / l . pp. 225-226 şi Andre i Veress, op. c i t . , vol. IV, Bucureşti, 1932, pp. 73-74.

42. Ibidem, vol. I I , p. 82. 43. S. Goldenberg, op. cit., pp. 92-93. 44. Ibidem, p. 95. 45. Ilie Corfus, op. cit . , pp. 38-39. 46. Ibidem, p. 33. 47. Andrei Veress, op. cit., vol. I , Bucureşti, 1929, p. 278. 48. Ibidem 49. S. Goldenberg, op. cit . . pp. 358-364. 50. Andrei Veress, op. cit., vol. I I , p. 8 1 . 51. Ilie Corfus, op. cit . , p. 38. 52. Andrei Veress, op. cit., vol. I . p. 278. 53. Ilie Corfus, op. cit . , p. 56. 54. Eudox iu de Hurmuzak i , op. cit., X I , p. 705. 55. S. Goldenberg, op. cit. . p. 360. 56. Este vorba de preţurile d in Ţara Românească cf. Damaschin Mioc,

op. cit . , p. 164 şi Ruxandra Cămărăşescu, Coralia Forino, op. cit. , pp. 232-234.

57. S. Goldenberg, op. cit., pp. 358-364. 58. St. Meteş, Relaţiile comerciale ale Ţării Româneşti cu Ardea lu l până

în veacul al XVUI-lea. Sighişoara. 1921, p. 111 . 59. Eudox iu de Hurmuzak i , op. cit., X V / 1 , pp. 225-226. 60. I . B o g d a n , D o c u m e n t e şi regeşte p r i v i t o a r e l a relaţ i i le Ţări i

Româneşti cu Braşovul şi Ungaria în secolul XV şi XV I , Bucureşti, 1902 ,pp . 176-177.

www.mnir.ro

16 FLORENTINA NIŢU

6 1 . S. Goldenberg, op. cit. , p. 92. 62 . Andre i Veress. op. cit. . vol. I I . pp . 82-83. 63. Ilie Corfus, op. cit . . p. 50. 64. Ibidem, p. 39 . 65. Cf. Damasch in Mioc. op. c i t . , p . 164 şi R u x a n d r a Cămărăşescu.

Coralia Fotino. op. cit. . pp. 232-234. 66. Ilie Corfus. op. cit . , p. 33. 39 şi 53. 67. D o c u m e n t e p r i v i n d i s t o r i a Românie i , v e a c u l X V I . B . Ţara

Românească, vol. IV. Bucureşti. 1952, p. 113. 68. Andre i Veress, op. cit . , vol. V I I . pp. 307-309. 69. Ilie Corfus. op. c i t . , pp. 48-49. 70. Cf. Damasch in Mioc. op. c i t . . p. 164 şi R u x a n d r a Cămărăşescu.

Coralia Fotino, op. cit . . pp. 232-234. 7 1 . Ilie Corfus. op. cit . , p. 33. 50 şi 53. 72. Andre i Veress, op. cit. , vol. I , p. 278. 73. Eudox iu de Hurmuzak i , op. cit . , X I , p. 705. 74. Ilie Corfus. op. c i t . . p. 49. 75. Ibidem, p. 39 . 76. Cf. Damasch in Mioc. op. c i t . . p. 164 şi R u x a n d r a Cămărăşescu.

Coralia Fotino. op. cit. , pp. 232-234. 77 Ilie Corfus, op. c it . p. 33, 53 şi 55. 78. S. Goldenberg, op. cit. . p. 94 .

F O R A H I S T O R Y OP P R I C E S DT ROMANIAN COUNTRIES : DATA CONCERNING T H E P R I C E OP J E W E L S

IN T H E 1 6 * C E N T U R Y

Abstract

The paper show the evolution of the price of jewels i n the 1 6 t h

c e n t u r y , an epoch d u r i n g w h i c h l i fe s ty l e changed e s s en t i a l l y . The l a n d l o r d s , m e r c h a n t s or a r t i s ans began i n v e s t i n g more a n d more i n jewelries or expensive vessels made of precious metals.

D u r i n g the 1 6 t h c en tury , the pr ices of j ewels d i d no t grow spectacularly because of the constancy of the m a r k (un i t of ca lculat ion for value and weight).

This stabi l i ty of prices, as wel l as the sma l l d imensions made of jewels excellent means of hoarding, easy to t ranspor t i n rough t imes.

A p a r t f rom the aesthetic qual i t i es , the jewels represented a means to get prestige; therefore, they were more valuable than l and , cattle or bonds.

www.mnir.ro

PENTRU O ISTORIE A PRETURILOR 17

The s tudy of the price of Jewels, i n connection w i t h the prices of other commodit ies offers impor t an t ind icat ions about the purchas ing power of different social categories and makes possible the s tudy of the l iving s tandard in the society of the 1 6 t h century.

www.mnir.ro

Planşa 1. Pet ru Şchiopul şi famil ia sa (1584), după o frescă la Galata . Petru Şchiopul and his family (1584), after a fresco from Galata.

www.mnir.ro

MĂRTURII R E F E R I T O A R E L A D E S C O P E R I R E A C O I F U L U I D E L A P O I A N A COŢOFENEŞTI

Virg i l iu Z. Teodorescu

Ţara ne-am câştigat-o, de acum, pentru a-i întări viitorul, trebuie să-i reconstituim trecutul..."

Oct avian Goga1

Pământul p la iur i l o r României adăposteşte numeroase vestigii ale t r e c u t u l u i 2 . S u n t obiecte care p r in caracteristici le epocilor care le-au creat şi folosit se constituie concludente mărturii. în anumite împrejurări ele sunt scoase la iveală deven ind o valoroasă moştenire de la înaintaşi transmisă către urmaşi. Pent ru a le înţelege m e s a j u l 3 este necesar să coroborăm diversele informaţii care să permită real izarea biograf ie i ce include şi datele referitoare la momentu l descoperirii şi ale întâmplărilor care s-au succedat până la preluarea de către cercetător. Acesta, cu grija cuvenită, le studiază, le cataloghează, le restaurează conferindu-le în ultimă instanţă calitatea de valoroase exponate făcând parte d in Patr imoniul Istoric al României şi în unele cazuri, p r in elementele ce le definesc, ca valori ale Pa t r imon iu lu i Mond ia l . Asemenea va lor i azi le întâlnim în expoziţiile şi depozitele muzeelor de istorie precum şi în expoziţiile i t inerante care se constituie concludente mărturii ale t r e cu tu lu i mu l t im i l ena r al poporu lu i român. Var ia te ca ma t e r i a l de execuţie şi ca funcţionalitate vest ig i i le trecutului se remarcă p r in modu l cum au fost realizate şi chiar decorate. Prelucrarea m e t a l u l u i a cunoscu t în p e r i m e t r u l carpat ic o preocupare constantă remarcându-se p r i n modu l cum a evoluat. Sun t în acest sens relevante pent ru modul cum se obţinea minereul , cum se prelucra în etapa primară, pentru tehnologiile folosite demonstrând cât de familiare le erau meşterilor făurari. Pr in motivele decorative adoptate se c o n s t i t u i a u u n adevărat creuzet în care elementele autohtone se îmbinau cu cele create pe alte p la iur i rezultând produse care azi se definesc ca specifice acestor locuri . Ele oferă v iz i tator i lor instituţiilor muzeale care le găzduiesc pr i l e ju l de a remarca nemijlocit atât tehnica execuţiei cât şi calităţile artistice.

Aducem în atenţia dv. o asemenea informaţie d in dorinţa ca cele re latate de mărturiile t r e c u t u l u i să confere piesei care astăzi face parte d i n P a t r i m o n i u l Naţional o loca l i zare , i n c l i s i v conjuncturală a modulu i c u m şi când a fost descoperită.

La 18 aprilie 1929 l.Marinescu-Moreanu din Ploieşti, comerciant din piaţa Cuza Vodă nr .8 , oferea 4 spre cumpărare M in i s t e ru lu i Cultelor şi

www.mnir.ro

20 VIRGILIU Z. TEODORESCU

Artelor u n obiect de artă veche! "o căciulă de aur", cumpărată de el de la A l ecsandr ina S im ion d in comuna Mălăieşti, s a t u l Coţofeneşti, judeţul Prahova. Suma plătită de el a fost de 35.000 le i . Piesa o achiziţionase ruptă. Fusese găsită de u n copil în anu l 1927. Din momentu l descoperiri i şi până la achiziţionarea de către el se pierduseră unele bucăţi d in tot ceea ce se găsise iniţial. Făcea menţiunea că această situaţie impunea unele cercetări care poate ar fi permis regăsirea bucăţilor pierdute.

Oferta a fost studiată cu atenţia cuvenită având următoarea rezoluţie 5! "Se va păstra de d l . Cioca până ce d l . Andrieşescu îşi va da av i zu l " Referatul întocmit 6 operativ la 20 apr i l ie 1929 de către loan I . Andr ieşescu 7 r e l eva însemnătatea ştiinţifică a aces te i d e s c o p e r i r i . Referindu-se la suma solicitată de ofertant o considera acceptabilă având în vedere necesitatea de a promova o at i tudine care să permită înlăturarea acţiunii de tăinuire a altor valori descoperite întâmplător. P r in t r -un P.S. so l ic i ta 8 efectuarea unor cercetări la faţa locu lu i p en t ru a putea, eventual, depista atât fragmentele lipsă cât şi alte obiecte. Se angaja ca la cercetări să participe personal.

în dosar s u n t păstrate 9 şi ciornele corespendenţei purtată de minis ter cu Ion Andrieşescu, i n c l u s i v 1 0 chitanţa d in 20 apri l ie 1929 pr in care el declara că a p r i m i t piesa menţionând că i -a fost predată 1 1 şi o bucată d in apărătoare, confecţionată d in acelaşi mate r ia l . Există 1 2 şi o ciornă a adresei M i n i s t e r u l u i Cu l t e l o r şi A r t e l o r către I . M a r i n e s c u -Moreanu expediată la 24 apri l ie 1929 pr in care i se aducea la cunoştinţă că I . Andrieşescu a fost delegat p e n t r u a t r a t a p rob l ema despăgubirii materiale şi morale.

După preluarea de la minister coiful a fost integrat în tezaurul naţional. El este o mărturie concludentă a echipamentului pe care îl p u r t a u n conducător al geţilor d in secolele V- I I I î.d.H. Stud ierea complexă a evidenţiat că este o realizare deosebit de reuşită a meşterilor ofrevieri care 1-au executat d in foile de aur mulate p r in batere cu ciocanul pe u n model din lemn având sculptate elemente stilizate antropomorfe şi zoomorfe. Scenele sun t distr ibuite într-o succesiune subordonată funcţionalităţii coi fului . Avea menirea să fie pur ta t la momente solemne f i ind o componentă d in tot ceea ce contr ibuia la evidenţierea caracterului lor de obiecte de paradă, folosite şi la ceremonii r i t u a l e 1 3 . Coiful cu calota conică şi vârful ro tun j i t are înălţimea de 25,50 cm., d iametrul de 19 cm. şi greutatea de 770 grame.

în c o m p u n e r e a tratări i d e c o r a t i v e a c o i f u l u i d i s t i n g e m următoarele zone pr incipale :

apărătoarea de ceafă decorată c u o suită de a n i m a l e fantastice. S u n t de fapt două registre. în cel de sus s u n t redate ha rp i i , patrupede înaripate c u cioc de pasăre, iar reg i s t ru l de j os redă gr i fon i . Aceştia au picioare de ierbivor;

apărătoarele de obraz redau scena sacr i f i c iu lu i berbecu lu i . Personajul este redat în postura de mare preot, costumat ca războinic cu

www.mnir.ro

MĂRTURII DESPRE DESCOPERIREA COIFULUI DE LA POIANA COŢOFENEŞTl 21

cămaşă de zale, pelerină şi coif. A fost surpr ins în momen tu l sacrificării unu i berbec;

- zona d in faţă, dominată de viziera falsă, sugestiv tratată cu ochii antropaic i meniţi a domina psihic pe cei care pr iveau spre purtătorul acestui s imbol ic coif. Ochi i s u n t deschişi cu pupile le marcate p r i n t r - u n cerc adâncit (probabil iniţial au avut integrate pietre strălucitoare care le puteau mării efectul de dominare) ; Apărătoarele de obraz cât şi cea de ceafă s u n t drepte, rigide. Un registru îngust separă apărătoarele de calotă;

calota este ornamentată cu n i t u r i canelate, b ine reliefate. Partea superioară a calotei a fost pierdută. în t impu l cercetării 1 4 efectuată în anii 1970-1971 pentru identificarea pieselor necesare const i tu i r i i tezaurului Muzeului Naţional de Istorie a României a fost găsită, în tezaurul Băncii Naţionale a României, o bucată care completează, parţial, zona lipsă. Decorul a fost realizat în tehnica "au repousse", adică modelat cu ciocanul.

După preluarea de la Min is t e ru l Cultelor şi Arte lor acest coif descoperit la Coţofeneşti. sau cum s-a încetăţenit în ani . precizarea Poiana Coţofeneşti. a reţinut atenţia cercetătorilor români şi străini, f i ind integrat in l i teratura de specia l i tate 1 5 . Evolutiv, studierea pieselor provenind d in mai vechi descoperiri cât şi ale celor mai noi i -au determinat pe specialişti să-1 atribuie într-o primă fază a cercetărilor purtătorilor cu l tur i i scitice, apoi să-1 catalogheze de s t i l sc i t ic , ca în f ina l , după numeroase descoper i r i ale ultimelor decenii să se ajungă la înţelegerea că el este de factură traco-getică.

Este necesar să ne reamint im că zona în care a fost descoperit este cunoscută p r i n aşezările getice care s u n t plasate pe terasele care domină văile Te lea jenulu i şi Slănicului. Pe r ime t ru l descoper i r i i reţine atenţia p r in prezenţa în apropiere a une i importante dave, plasate într-o poziţie strategică care asigura paza accesului pe d rumur i l e spre locuri le de exp loatare 1 6 a sării d in zona Slănicului prahovean. Importantă bogăţie, solicitată de aşezări umane s i tuate ch iar şi la m a r i distanţe, sarea s-a const i tui t u n u l d in obiectivele celor care veneau cu gânduri ma i m u l t sau mai puţin paşnice spre a obţine acest esenţial condiment al alimentaţiei cotidiene, dar şi al conservării hranei .

Descope r i r ea de la Po iana Coţofeneşti este necesar să o coroborăm şu cu alte descoperiri de tezaure, d in pe r ime t ru l geto-dacic. cum ar fi cele de la Agighiol, Haţeg, Peretu, Băiceni, Surcea ş.a. 1 7.

V iz i ta torul t ezaurulu i Muzeu lu i Naţional de Istorie a României are p r i l e j u l de a r emarca c u m ce lebrul a n o n i m a rea l i zat o valoroasă prelucrare a a u r u l u i conferind, fără intenţie, scenelor tratate mis iunea de a fi peste veacuri u n mesaj către v i i tor ime.

Cu l tu ra românească este p rodusu l acestui neam sprijinită pe u n t r e c u t m u l t i m i l e n a r şi pe m u l t i p l e m i j l oace ale p l a i u r i l o r ţării. Patr imoniul creat în decursul veacuri lor este dovada originalităţii dar şi a capacităţii de a prelua şi adapta creator d in experienţa t u t u r o r acelora cu care am avut contacte. Prezenţa mu l t o r a d in cele realizate de înaintaşii

www.mnir.ro

22 VIRGILIU Z. TEODORESCU

noştri în arhivele, bibliotecile, muzeele l u m i i ca şi în numeroase colecţii part iculare exprimă aprecierea calităţilor care le-au impus atenţiei acelora care l e -au hărăzit u n asemenea m o d de tezaur i zare . Cunoscându-le t r ecu tu l vom putea să le asigurăm şi v i i t o ru l !

NOTE

1. P r e l u a t d i n I.Lepşi. " M u z e u l Naţional de I s t o r i e Naturală d i n Chişinău". în "Boabe de grâu", anu l IV. n r .2 , februarie 1933. p. 92.

2. Pen t ru arheo logul loan Andrieşescu zonele văilor Te l ea j enu lu i şi Slănicului erau deja cunoscute pr in descoperirile de la Drajna de Jos şi pereghiezele întreprinse în împrejurimi, vezi "Nouvelles contribution sur l'âge de bronze en Roumanie - Le dépôt de bronzes de Drajna de Jos et l'epêe de B u c i u m " , în "Dacia". I I , 1925, p. 345-384 (abreviat! I.A., Nouvelles ...); Dumi t ru Berciu. "Zorile istoriei în Carpaţi şi la Dunăre" Bucureşti, 1966, p. 280, 282, 284, autorul menţionează descoperirea ca fi ind din anul 1929, fotografii planşele X X I V / l . XXXI . XXXII (abreviat! D.B., Zorile ...); D u m i t r u Berciu, "La izvoarele istoriei". B u c . 1967. p. 278 (abreviat! D.B., La ...); Rodica Tanţău, "Meşteşugurile la geto daci". Bucureşti, 1972, p. 23: Constantin C.Giurescu, "Istoria Românilor" vo l . I , Bucureşti, 1974, p .71 a t r ibu i e descoperirea a n u l u i 1929 şi apreciază că este caracteristic veacului IV î.d.H.. fotografie planşa 55 (abreviat! C.C.G., Istor ia ...); D u m i t r u Berc iu . "De la Bureb i s ta la Decebal", Bucureşti, 1980. p. 26-27 (abreviat! D.B.. De la ...).

3. Romulus Vulcănescu. "Mitologie românească", Bucureşti, 1987 p. 9 1 . 94-98. 112-121.

4. A rh i v e l e Naţionale Direcţia A r h i v e l o r I s to r i ce C e n t r a l e , f ond Min is te ru l Cultelor şi Artelor, Direcţia Generală a Artelor, inv. 652, dosar 101/1929, f. 10.

5. Ibidem 6. Ibidem, f. 10 v. 7 l o a n I . Andr ieşescu (2 m a i 1 8 8 8 . laşi 17 d e c e m b r i e 1 9 4 4 .

Bucureşti) doctor docent în istorie, d i rectorul Muzeu lu i Naţional de Antichităţi d i n Bucureşti (1927-1935) , m e m b r u corespondent al Academiei Române d in 1928, membru al Comis iu in i i Monumente lor I s t o r i c e , vez i Ştefan Ştefănescu, " E n c i c l o p e d i a i s t o r i o g r a f i e i româneşt i " . Bucureşt i , 1 9 7 8 . p . 3 4 ; D o r i n a N . R u s u , " I s t o r i a Academiei Române" Bucureşti, 1992, p. 323.

8. Nota 6 9. Ibidem f. 11 10. Ibidem f. 12 11 . Ibidem 12. Ibidem f. 13

www.mnir.ro

MĂRTURII DESPRE DESCOPERIREA COIFULUI DE LA POIANA COŢOFENEŞTI 23

13. Ştefan B u r d a . "Tezaure de a u r d i n România", Bucureşti, 1979 . fotografii supracoperta. planşele 60, 62 (detalii), 61 (ansamblu), text p. 88, poziţia de catalog 27, au to ru l precizează că descoperirea a fost făcută în anu l 1927 oferind dimensiuni le şi greutatea piesei.

14. Idem, p. 68 15. Ion Miclea, Radu Florescu, "Strămoşii Românilor - Vestigii mi lenare

de cultură şi artă - Geto Daci i " , Bucureşti, 1980, fotografii planşele 17-20 , text p. 2 4 - 2 6 , 2 7 - 2 8 : Vasi le Drăguţ, " A r t a românească, preistorie, ant ichitate , ev med iu , renaştere, baroc". Bucureşti, 1982, p. 43 . 44-45.

16. C.C.G., Istoria p. 6 1 ; D.B.. De la p .21 ; Karatseni, "Istoria salinelor d in România", Bucureşti, 1870: Grigore G.Tocilescu, " Industr ia sării în România. Schiţă economico-statistică", în " C o l u m n a l u i T r a i a n " , Bucureşti, 1874: M.Drăghiceanu. "Salinele române, consideraţii d in punct de vedere geologic, tehnic şi economic", în "Columna l u i Traian", Bucureşti, 1874 dr . C . I . I s t r a t i , "Sarea d i n sarniţele României", Bucureşti, 1894 . 102 p. (Slănic p . 38 -40 ) ; F l . D i a n u , "Sa l ine l e României", Bucureşti, 1897: Constantin Broiteanu, "Salinele noastre" Bucureşti, 1901, 890 p.; M. Stamatin. "Despre un zăcământ de sul f la vărbilău". Bucureşti, 1904, 12 p.; L.Mrazec, "Minele de sare Salina Slănic" Bucureşti, 1929, 34 p. + 2 t. + 6 fotografii + 6 schiţe: Anca Pîscoveanu-Apostolide, "Sarea n o u a strălucire a u n e i bogăţii străvechi". Bucureşti, 1963; Stoica Coriolan, Ion Ghersie, "Sarea şi salinele de potasiu şi magneziu din România". Bucureşti, 1961, p. 60-61.

17. Vezi nota 2.

T E S T I M O N I E S CONCERNING T H E D I S C O V E R T O F T H E H E L M E T AT POIANA COŢOFENEŞTI

Abstract

T h e a c c i d e n t a l a r c h a e o l o g i c a l d i s c o v e r i e s r e q u e s t t h e knowledge of the moment , place and many other details tha t can help the researcher make connections in order to capitalize the i tem found. It is even more necessary in case of such a discovery that also implies certain reactions from those who found i t or from those who delivered i t to the appropriate ins t i tu t i ons that can give them the proper concern as a part of the National Cu l tu ra l Treasure.

In the case of the Coţofeneşti Helmet, the press s t i l l argues about the year of the discovery. Cons ider ing , the a u t h o r p u t s a t the reader's disposal the test imonies of tha t t ime in order to e lucidate the aspects concerning the date and place of the discovery.

www.mnir.ro

UN M I T I S T O R I O G R A F I C ŞI O O R I E N T A R E IDEOLOGICĂ: M E S I A N I S M U L C U L T U R A L ŞI S O C I A L I S M U L U T O P I C

Corina Iosip

în spaţiu] simbolic al Panteonului c u l t u r i i române locul şi ro lu l de "părinte" al l i t e r a t u r i i este deţinut de către Ion Heliade-Rădulescu. Această investire cu prest ig iu aproape mist ic al u n u i inte lectual , Fn fond. este u n procedeu la care au recurs toate naţiunile moderne. Cult ivarea s e n t i m e n t u l u i naţional era idea lu l sfânt t u t u r o r " b u n i l o r " români, iar templu l cărora ei se vor închina de acum cupr inde într-una dintre "nişe" pe Poetul ce şi-a fabr ica t u n n u m e de zeu. Tot e f o r tu l i n t e l e c tua l i l o r români, de la fondarea acestui t emplu naţionalo-cultural, este de a ocupa pe rând "nişele" vacante. Nu întâmplător Heliade este o permanentă sursă pen t ru toate spiritele înflăcărate de curen tu l naţional ce i se vor succeda, Eminescu şi Haşdeu. f i i nd exemplele celebre. De ce această perpetuă reîntoarcere către un sp i r i t atât de contestat chiar în t i m p u l vieţii sale? El este catalogat ca fiind "cel ma i mare enciclopedist ieşit, după D.Cantemir, d in sânul p o p o r u l u i român" "cea ma i enigmatică figură a noastră d in perioada paşoptistă"1.

Trăsătura cea ma i evidentă a sa. şi care frapează de fiecare dată când încercăm să-i descifrăm opera , este m i s t i c i s m u l . Acest m i s t i c i s m , ce s u p r a p u n e creştinismului u n r o m a n t i s m mes ian ic , este p r o p r i u întregii pleiade paşoptiste. Cea ma i pregnantă imagine care a marcat posteritatea l u i Heliade este descrierea făcută de Eminescu şi care a rămas sub numele de "teoria celor doi Eliade" Eminescu o va lansa în 1877 în celebrul art icol "Momente" d in z iarul "Curente şi ţară", şi p en t ru importanţa ei o reproducem în cont inuare : "El iade se vede a fi fost în tinereţe u n om foarte i n t e l i g en t . Pr in " G r a m a t i c a " sa eliminează d in ortografia română semne nefolositoare, p r in cărţile sale didactice au dat fiinţă l imb i i ştiinţifice, d in tipografia sa au ieşit la lumină între ani i '30 şi '50 aproape tot ce s-au tradus ma i bine în româneşte. Cam de pe la anu l 1845 , începe însă în m i n t e a s c r i i t o r u l u i bucureştean o suficienţă nemaipomenită şi o decădere intelectuală cu atât mai primejdioasă cu cât Eliade era pr iv i t în vremea l u i c a un fel de oracol*. L imba "Curierului de ambe sexe" se latinizează şi se franţuzeşte, el începe a scrie c-o ortografie imposibilă, nesistematică, u n p roduc t bas ta rd al l ipse i sale de ştiinţă filosofică pozitivă şi al une i imaginaţii utopiste*. Făr-a avea el însuşi

* S u b l i n i e r i l e ne a p u r l i n .

www.mnir.ro

CORINA IOSIf

talent poetic, dă cu toate aceste tonu l unei direcţii poetice, a cărei merite constau într-o limbă pocită şi în versificarea unor abstracţii pe jumătate sofistice. Ruina frumoasei l imb i vechi, care se scria încă cu toată vigoarea în veacul trecut o dator im în mare parte înrâuririi stricăcioase a l u i Eliade. întâmplările politice de la 1848 şi petrecerea sa în străinătate îi răpiră şi r e s t u l de b u n simţ, cât îi m a i rămăsese. E l deveni d i n ce în ce m a i închipuit şi mai apocaliptic încât întors în ţara l u i şi fără-a înceta de-a exercita o înrâurire şi mai mare ca-n trecut, el a mai trăit ca o primejdie vie p en t ru orice aspiraţie adevărată şi serioasă. " Istoria Românilor" scrisă de el este o ţesătură de închipuiri de subiecte şi de graşeli; o a doua ediţie a gramat ic i i e cu adevărată babilonie de fantezii etimologice, iar poeziile sale s u n t stârpituri de cuvinte străine înşirate după o măsură oarecare. Aproape tot ce-a făcut loan Eliade. modestul învăţător, de la Sfântul Sava, a fost caricat de Heliade-Rădulescu. Oricine va scrie o istorie a c u l t u r i i pe malur i l e Dâmboviţei va trebui să vadă în acest s ingur ind i v id doi oameni cu t o t u l deosebiţi: u n u l modest, îngăduitor, p l i n de b u n simţ; celălalt suficient, invidios, trăind în ficţiunili şi l ips i t de orice b u n simţ." 2.

Acesta este ar t ico lu l de la care au porn i t comentar i i aprinse a căror apro fundare n u reprezintă ţinta modes tu lu i n o s t r u s t u d i u . Vom specifica că două din punctele de vedere foarte cunoscute s u n t cel al l u i Ov id iu Papadima 3 şi cel al l u i Radu Tomoiagă 4.

A rezu l ta t d in a r t i co lu l eminesc ian că p r i m a perioadă a l u i He l iade este u n a a p u r i s m u l u i românesc r e p r e z e n t a t " i n n u c e " de "Gramat ica " de la 1828, iar demarcaţia faţă de perioada decăderii ar fi "Paralelism între l imba italiană şi l imba română"

Radu Tomoioagă încearcă să deconstruiască acest m i t al celor doi Heliade spunând că: " teor ia eminesciană n u are n i c i u n p u n c t de spr i j in în realitate; n u n u m a i că n u există doi Eliade, p r i m u l l u m i n i s t şi al doilea an t i lumin i s t , dar l u m i n i s m u l l u i Eliade urmează u n d r u m rec t i l in iu , c o n t i n u u ascendent, care atinge apogeul în 1870, anu l îmbolnăvirii sale def init ive" . 5

Auto ru l n u va nega însă faptul că există momente reperabile în opera poe tu lu i : "în realitate, în activitatea l u i Heliade pot fi însă observate n u u n u l ci două momente sau, mai bine spus, două intervenţii de cotitură spre u n conservatorism ma i accentuat. P r imu l interval se situează între an i i 1836-1840 şi este condamnat la început de eşecul acţiunii p e n t r u reforma liberală întreprinsă de colonelul Ion Campineanu (...). Prudent , Eliade a dat înapoi şi s-a desolidarizat de foştii săi tovarăşi d in asociaţia secretă care acţiona sub f i rma de suprafaţă a Societăţii F i l a rmon i ce , începutul co t i tur i i este marcat de poezia " Ing ra tu l " (...). Momentu l f inal al co t i tur i i este reflectat de poemul "datat la 7 noembrie 1840" (...). în 1843 el n u se va alătura comi te tu lu i fondator al asociaţiei revoluţionare secrete "Frăţia", f o rma t de N.Bălcescu, I .Ghica şi Ch.Te l l . în 1845 Asociaţia literară avea să se const i tuie fără Eliade şi împotriva sa" . 8

www.mnir.ro

MESIANISMUL CULTURAL ŞI SOCIALISMUL UTOPIC 27

Des igur a r t i c o l u l eminesc ian n u poate f i l u a t " m o n à m o t " deoarece el poartă m a r c a (fără să încercăm să extrapolăm colajele eminesciene d in personalitatea l u i Heliade) a z i a r i s tu lu i Eminescu, care este mai ales şi " u l t i m u l mare romant ic" , ori trebuie să ne r eamin t im că orice d i s c u r s r o m a n t i c c u p r i n d e , p e n t r u a d e m o n s t r a impe r i o z i t a t ea momentului şi pen t ru a argumenta noutatea opiniei , u n t recut apropiat (al doilea Eliade) neapărat decadent, şi u n trecut ceva m a i îndepărtat o vreme mitică, de geneză, u n t i m p de a u r ( p r i m u l E l i ade ) pe care romanticul doreşte să-1 reînvie.

Ceea ce merită reţinut s u n t cele două trăsături fundamentale surprinse la Heliade: mes ian ismul şi u top i smul , care n -au scăpat gen iu lu i eminescian. O analiză de text şi de a t i tud ine a l u i Heliade este cu atât mai greu de făcut, cu cât f irea acestuia şi opera sa se caracterizează p r i n puternice contradicţii. Cât despre firea poe tu lu i se ştie îndeobşte câte anecdote de răsunetul celei cu celebra sa "manta albă" a provocat p r i n setea sa de putere . 7 Dar declaraţiile l u i rămân ca o mărturie a gândurilor pe care le are u n intelectual despre p ropr iu l său s ta tu t : " M i se pare că spunea Heliade în "Dispoziţiile şi încercările mele de poezie" - pe mine m-a orânduit Dumnezeu să luminez " . 8

N u este întâmplătoare coincidenţa ce lor două f enomene ; pr imul pol i t ic cu o consecinţă în real itatea socială, şi cel de-al doilea instituţionalizarea c u l t u r i i p r i n e ta t i zarea instituţiilor de cultură şi formarea s t a tu lu i in te lec tua lu lu i în secolul trecut**.

Un s t u d i u atent provenind fie şi n u m a i de la o reprezentare statistică arată că în secolul t recut la români, ma i ales începând cu 1830, intelectualii pătrund în organele puter i i de stat, ei trecând la conducerea instituţiilor pol i t ico-administrat ive. însăşi puterea politică devine implicită ca şi calitatea profesională a i n t e l e c t u a l u l u i 1 0 .

Această nouă vocaţie de conducător a in t e l e c tua lu lu i român vine d i n t r - o dezbatere preromantică trecută p r i n " l u m i n i l e " s e co lu lu i anterior şi ţin de o discuţie europeană care a marca t p ro fund t inerele cul tur i , atât de deschise la elementele noi şi străine, c u m s u n t cele d in sud-estul Europei .

Aceasta este şi concluzia cărţii despre "Umanismul românesc şi cultura europeană" a l u i A lexandru Duţu, a tunc i când au t o ru l se referă la imaginea c u l t u r i i europene în m o m e n t u l de trecere de la i l u m i n i s m u l secolului al XVII Mea la romantismul-revoluţionar caracteristic secolului al XIX-lea, în spaţiul românesc: "în an i i în care au fost re luate ideile l u i Leibnitz şi ale l u i Vico despre evoluţia c u l t u r i i , şi când Herder a vorb i t despre necesitatea de a cunoaşte acel " l u c r u inefabi l " care este "calitatea proprie a omu lu i " , uman i s tu l român s-a angajat în dezbatere p r i n toate punctele de spr i j in oferite gândirii paşoptiştilor. Pe urmele protagoniştilor Lumini lor române, aceştia au conturat o nouă imagine a c u l t u r i i europene şi au da t n o i s e n s u r i p r o g r a m u l u i co lec t i v , ca şi c h i p u l u i o m u l u i

www.mnir.ro

28 CORINA ÎOSIP

exemplar, care s-a preschimbat în patr iot , întemeindu-se pe pi lda dată de cărturarul uman is t , interpret al treptelor parcurse de mar i l e formaţiuni politice şi exponent al aspiraţiilor poporu lu i său (...). U m a n i s m u l român a avut o pondere considerabilă în i n t e r i o r " 1 1 .

Heliade este u n caz t ipic de clasic reciclat la o nouă doctrină estetică, care este croită sub ideea impera t i vu lu i naţional 1 2. "El reprezintă pe dep l in acel cu r en t i nd i g en " c u m observa N . I o rga , 1 3 în s ensu l că Heliade este u n sp i r i t enciclopedist care reuşeşte să treacă, spre deosebire de omon imu l său moldav - Gheorghe Asachi, într-un alt reg is t ru , care-i este f i r i i sale răzvrătite m u l t m a i aproape , combinând t o t u l într-un amestec foarte v i u de referinţe altfel ant inomice p r i n definiţie. Pornind de la consideraţiile "c las ice" ale funcţiei p o e t u l u i , cele de la începutul civilizaţiilor, de a fi creatori i legilor şi ai rel igi i lor - c u m spunea el însuşi O r f e u care " n u era n u m a i u n c i v i l i z a t o r , d a r şi u n conducător al o m e n i r i i " 1 4 .

H e l i a d e face o obses i e p e n t r u însuşi cuvântul M e s i a , extrapolând denumirea biblică a Mântuitorului şi con fer indu- i o haină laică pen t ru a-1 folosi în cel ma i p u r s t i l modern. Un exemplu îl reprezintă "Exortaticul adresat locuitorilor Moldo-Vlahiei" care începe cu aceste cuvinte profetice: "Vous les élus parmi les adorateurs de Messie, fidèles hab i tants de la Moldo-Vlachie", în care face apologia turco f i l i smulu i său în numele suzeranităţii "de i u r e " a Por ţ i i 1 5 . P reocuparea sa neostenită p e n t r u traducerea Bibl ie i , despre care îşi imagina că este m o n u m e n t u l său de limbă română.

Poetul crede că Bibl ia are ro lu l de a coagula sp i r i tu l naţiunii române, care a fost d e t u r n a t de la c a n o n u l o r todox p r i n t r - o greşală precedentă de traducere . în "Note şi fragmente privitoare la traducerea Bibliei" el expică Epitropiei detaliat necesitatea t raducer i i Bibl ie i p en t ru a n u lăsa poporu l român pradă slavonismelor d in B ib l i a de la Petersburg inspirată d i n d o c t r i n a protestantă: "La b ib l e r o u m a i n e imprimée a Petersburg, en létters slavonnes se p u t qu i une a moéce, très a Hrayant dans les pièges qu'elle avait tendus aux Rouméens" 1 6. L imba în care va scrie B ib l i a o va n u m i "limbă simbol" şi va f i , spune Heliade, "o limbă regeneratoare a naţionalităţii noastre" 17. Scrier i le sale "b ib l i ce " aveau ro lu l de a prepara societatea de mâine, iar contemporani i săi n u t rebu iau decât să se pregătească pen t ru acest nou crez.

Termenul de poet, p en t ru Heliade are sinonimele de profet şi totodată de g en iu . "Desp r ins d i n f i losof ia v e a c u l u i a l optsprezecelea francez ne spune D.Popovici crezul acesta se spr i j inea în parte pe Evanghelie şi după revoluţia d in 1848, (...) Heliade se aşează alături de socialişti" 1 8.

" N u m a i p r i n socialism spunea Heliade se poate ajunge la cunoaşterea adevărată a l u i Dumnezeu " 1 9 B ib l ia era s ingura sa consolare; ea se află la baza organizării politice a ţării sale: ea este baza regenerării 2 0.

www.mnir.ro

MESIANISMUL CULTURAL ŞI SOCIALISMUL UTOPIC 29

Pentru acesta Hel iade recomandă depărtarea de p a p i (şi dec i şi de catolicism) deoarece, argumentează el "papa, aşezându-se fn l o cu l l u i H r i s t o s , a d e v e n i t a n t i c r i s t " 2 1 . D e s p r e o r t o d o x i s m H e l i a d e n u - i anatemizează (doar cererea era adresată Epi t rop ie i ) ; era adep tu l u n u i creştinism puri f icat , cum spune el p en t ru "l ibertatea şi mântuirea părţii celei ma i degradate a omenir i i , a scăpătatului, a pro l e taru lu i , a sc lavulu i cu corpul şi cu mintea, a i gnorantu lu i cu u n cuvânt" 2 2. Acesta era Heliade un profet social ist, u n Moise p e n t r u lupenpro le tar ia t ; această fixţie n u este u n moft intelectual trecător; el porneşte d in 1832 de la socia l ismul francez şi se va s p r i j i n i pe el până în 1870. " C u veder i l a r g i a s u p r a v i i torului , dar împiedicat în avântul său de adoraţia pioasă a t r e cu tu lu i , Heliade era z id i t d i n pasta celor care. în revoluţiuni, evoluează între mut i l a t şi a n a c r o n i c " 2 3 . Un a l t f i lon care 1-a condus spre prob lemele sociale îi reprezintă su r s e l e sale i n t e l e c t u a l e , a f l a t e în a t m o s f e r a umanismulu i enciclopediştilor (Condillac. Marmonte l , Rousseau, Voltaire). Un exemplu t rebuie să-i fi fost şi Lazăr pe care îl numeşte la rându-i "profet, Hristos" A tunc i când Lazăr pleacă d in curtea de la Sfântul Sava. ştiind ce i de faţă că n u - 1 vor m a i r evedea . He l i ade izbucneşte în declamaţiuni popeşti luate d in Biblie, de genul : "şi a venit între ai săi şi ei nu l-au p r i m i t " 2 4 . Lazăr lua pen t ru Heliade şi pen t ru cei ce se găseau în juru l l u i , proporţiile epice ale u n u i profet.

Dintre curentele secolului său se pare că cele care l -au marcat cel m a i m u l t a u f o s t s a i n t - s i m o n i s m u l şi f o u r i e r i s m u l . H e l i a d e mărturiseşte în "Issachar", că îi citea pe Fourier d in 1 8 3 2 2 5 .

De altfel n u era s inguru l român căzut în această disertaţie la modă. Teodor Diamant , în 1833 lansa apelul său adresat "Aux amis de la liberte, de la Justice et de l 'ordre, sur u n moyen de faire césser le débat entre ceux qu i ont et ceux n'ont pas " 2 6 . în acest apel înflăcăratul român critică, asemeni maes t ru lu i său - Ch.Fourr ier sistemele celorlalţi doi mar i utopişti ai vremi i : Saint-Simon şi englezul Robert Owen, deoarece - zice el - au cerut desfiinţarea proprietăţii, a eredităţii, a religiei şi p en t ru că n u au ştiut să împartă produsele indust r i e i . La u n an după aceasta, în 1834, D iamant se întoarce în ţară, u n d e , He l i ade , îşi desch ide co loane le "Curierulut' proiectelor năstruşnice ale l u i D iamant care. contrar dojenelor lui Fourrier, fondează falansterul său pe moşia controversatului personaj, de jalnică faimă, boieraşul Ion Bălăceanu, care avea o moşie la Scăieni. în Prahova, pe la 1835 2?.

Cât despre a r t i c o lu l apărut în 1834 în "Cur i e ru l românesc" D.Popovici ne spune că "are aerul une i predicaţiuni sa in t - s imon is t e " 2 8 . în acest art icol se proclamă funcţia de preot şi legislator a poe tu lu i ; ca la începuturile civilizaţiei el trebuia să conducă popoarele, iar opera sa era ogl inda perfectă a realităţii în care trăia; alături de savanţi şi de meşteşugari t r ebu iau să lucreze la fericirea ce va să vină. Cura t sa int -simonism. iar Heliade este alături.

www.mnir.ro

30 CORINAIOSIP

La sfârşitul activităţii sale insuşi S a i n t - S i m o n aşezase pe artişti în f runtea trinităţii ce avea să conducă societatea: savanţii, artiştii şi industriaşii. Preoţi a i v i i t o a r e i l u m i poeţii aveau sfânta mis i e să înfăţişeze în faţa con temporan i l o r lor rea l i ta tea de mâine cu forţa de imaginaţie artistică pe care o posedau. Profet al păcii poetul ar avea în societatea saint-simoniană ro lu l de bard C a l e d o n i a n 2 9 .

Doctr ina saint-simoniană este o ramificaţie ce ţine de trecerea de la preromant ism la romant i sm şi ea va atinge o bună parte a scr i i tor i lor epocii şi n u n u m a i francezi. Lamar t ine va aproba idea lur i l e ei sociale; f i losoful Lamenna is de asemenea, care crede că a r t i s t u l care este u n luptător p e n t r u progresul social şi t rebuie să-şi trăiască epoca. Opera a r t i s tu lu i trebuie să palpite la realitatea socială, pe care n u trebuie n u m a i s-o redea, ci chiar să o imagineze 3 0 .

De altfel n ic i Lamart in n u scapă neatins de acel flagel. Pierre Leroux, care exercită o influenţă covârşitoare asupra ideilor "filosofice" ale l u i Heliade. îi va oferi cele ma i copioase surse despre idea de gen iu a a r t i s tu lu i . D.Popovici a remarcat că ideile l u i Leroux au fost cunoscute de români înainte ca să fie t r adus la no i . p r i n i n t e r m e d i u l t r aduce r i i l u i "Consuelo" de George Sand , fireşte tot în B ib l i o t eca universală a l u i Heliade.

Dar cel mai celebru propagator al idei i despre poetic a rămas Victor Hugo, care-i conferă atr ibute noi , u n u l d intre acestea f i ind faimoasa teorie a m e s i a n i s m u l u i social al poe tu lu i . Pentru Hugo poe tu l n u este n u m a i poet şi conducător, el este şi p leuma mediatică între cer şi pământ. Misia sa este una socială: "La terre me disait: "Poéte"/La ciel me repondait: "Prophète"/Marche! Parle! Enseigne! Bénis!"31. în "Le mages", Hugo va face elogiul t u t u r o r poeţilor ca "i ls frappent au ciel et par lant a la m u l t i t u d e " 3 2

Hugo este d in ce în ce mai convins că poetul este tota l di fer it de cei ce-1 înconjoară. El se lasă influenţat de teoria l u i Lamannats care susţine că ar t i s tu l n u are predecesori, el are în compoziţie a tomul stelar al gen iu lu i său nepămăntean. ce are de îndeplinit o misie dată de Dumnezeu.

Un alt scr i i tor a cărui operă a c irculat şi care a fost adorat de români a fost Michelet. Acesta spune că geniul n u este u n l u c r u atât de pretenţios pe cât se credea, d in contră, el este i n s t i n c t u l celor s imp l i : "L 'homme de genie est par excellance le simple, l 'efant, le peuple", şi ca orice sp i r i t s imp lu este hărăzit cu daru l profeţiei. Dar el ma i este şi un sp i r i t ana l i t i c , pe care genetic îl conservă p r i n con tac tu l cu epocile de civilizaţie. "Cet homme par excellance, une imprudente adorat ion le rejeté au ciel, l'isole de la terre des vivants, ou i l avait sa rac ine " 3 3 . El este u n om de rând, dar care n u poate fi pus în rând cu n ic i u n u l d in semenii săi.

Aces tea s u n t " o r i g i n i l e i n t e l e c t u a l e " ma j o r e în p r o b l e m a mes ian i smu lu i poetic şi a legăturii pe care acest ideal ar t i s t i c o are cu r ea l i t a t ea socială şi t eor i i l e u top i c e ale socialiştilor la He l iade . Sub ausp ic i i l e aces tu i t i p de d i s curs Heliade porneşte în căutarea n o u l u i

www.mnir.ro

MESIANISMUL CULTURAL ŞI SOCIALISMUL UTOPIC 31

Mesia, a l a r t i s t u l u i profet . Şi c u m min t ea sa este do ldora de povest i r i religioase, de repere vag eretice, l u i Heliade n u - i va fi greu să răstoarne teologia mesianică şi s-o laicizeze, făcând d in om, con form sloganelor vremii, u n Dumnezeu.

F o u r i e r , care este cer t că 1-a influenţat pe He l i ade . este cunoscut cu adevărat poe tu lu i abia în an i i de exi l . cât despre menţiuni referitoare la ideile Phalax-terice ale pro fe tu lu i , menţiunile în Heliade s u n t foarte rare. întâlnim numele l u i Four ier abia după 1848. cînd Heliade scria "Istoria universală" şi îşi declară dorinţa de a face cunoscute ideile fourieriste, l u c r u p en t ru care cere lămuriri pr i e tenu lu i său Russo 3 4 .

Aşa c u m r e m a r c a şi D .Popov i c i " t o t u l s-a o r i e n t a t după exemplul îndepărtat al unor mar i poeţi conducători de popoare" 3 5 . Şi cel care îi va fi men to ru l tinereţilor l u i Heliade n u putea fi decât Lamart ine, scri i torul care făcea şi f igura u n u i bărbat de stat . "Armoni i le poetice şi rel igioase" ale m a r e l u i poet f rancez îl fac pe He l iade să dec lare că: T e m p l u r i l e l u i Israel a u răsunat de mare cuvinţă şi sărbătoare p r i n plasmii prooroculu i şi împăratului. Aceste a rmon i i religioase răsună ritr-un templu m u l t mai mare, în care poetul cântă şi în care îşi face rugăciunea de seară in meditaţiile sale. Ascultătorii d in adormirea lor cea ma i dulce se deşteaptă pătrunşi de focul pocăinţei şi n u întârzie cu o inimă de a n u m i pe cântăreţul lor David al creştinătăţii" 3 6.

Tot "Cur ierul românesc" reproduce d iscursu l l u i Lamart ine de intrare în adunarea deputaţilor, d in 1846. Acest d iscurs cheamă la pacea dintre naţiuni, cere egalitatea tu tu ro r claselor sociale în numele poporu lu i şi l ibertatea la autoguvernare a naţiunilor 3 7. Lamart ine apare ca luptător împotriva asupr i t o r i l o r p o p o r u l u i . în imaginaţia bigotă a l u i Heliade el fiind ech iva lentu l u n u i Moise al modernităţii. Aceasta este doar p r i m a faţetă a raportării l u i Heliade la Lamart ine. O dată cu ex i lu l par iz ian, când lui Heliade i se accentuează man ia persecuţiei, făcându-i răspunzători, pentru eşecul revoluţiei române, pe poeţii francezi care n u au interveni t în favoarea acesteia, Lamart ine devine u n dizgraţiat. u n u l d intre aceia care au amăgit popoarele, dar m a i ales. este v inovat p e n t r u că n u este de partea socialiştilor acei: "des hommes qui ont sacrifie leur jeunesse, l eur jours et leurs nu i t s a la récherche de vérité sa lu ta i r es " 3 8 .

Lamart ine este iremediabi l dizgraţiat p r in afirmaţia că: "Moise de ar fi simţit toleranţă ar fi făcut ca Lamart ine la '48 ce, după ce invită populi a se răscula, se lasă moale înaintea Faroni lor şi făcu pe Franţa a abandona popul i i la o servitute mai grea decât cea d ina inte . Nu, jos cu idolii la asemenea împrejurări!" 3 9.

Depărtarea de Lamartine n u era decât o apropiere de celălalt idol al l u i Heliade - Victor Hugo. Pe Hugo, îl va cunoaşte Heliade la Paris, dar încă d in ţară intrase în contact cu opera maes t ru lu i p r in traduceri le scr ier i i "Le dérniere j o u r d ' u n condamne " în 1839 la Bucureşti. Cu uşurinţa caracteristică l u i Heliade găseşte şi în cazul totalei contradicţii

www.mnir.ro

32 CORINA IOSIP

dintre s is temul său p l in de estetica clasică a l u i Boileau şi Mar tmonte l şi r omant i smu l de neîmpăcat al l u i Hugo, o soluţie de compromis, care n u este altceva decât geniul : "Victor Hugo, n u vrea să se ma i supuie legilor la care se supune Corneille şi Racine"; şi ce sistem poate controla gen iu l? 4 0 .

La Paris Heliade intră în cercul socialiştilor, devine colaborator la ziarele lor şi îi propune l u i Victor Hugo să vină în f runtea z i a ru lu i "La Ligue des peuples" , p e n t r u a l u p t a p e n t r u cauza popoare lor asupr i t e . Invitaţia este motivată de t raducerea poeziei l u i Hugo "La Danube en colère" (Danubul în mânie) 4 1 şi este intitulată Traducătorul la V .Hugo" 4 2 . Poezia exprimă credinţa l u i He l iade despre r o l u l revoluţionar şi de conducător a t r i bu i t poetu lu i :

"Eşti mai facil mai demnă soartă/A-nălţa vocea la populLregi Când având cheea d'eternă poartă,/Nume de Victor cineva poartă, Ş a Providenţei apără legi;/ Când laud seculis, naţii întregi: Când ca un geniu străbate, / Şi'n frunte-aţinţă diva Dreptate Ştie să vază: Egalitate; / Când jos la plângeri intră d'adrept La comandantul ce des suspină/La Proletarul ce va lumină. Dreptul şi verul ce îl alină'/L-al Deputatului soţial piept" Heliade ca orice "vedetof exilat are şi alte alter-egouri celebre

de care se s imte legat sufleteşte. Acesta este Dante, de care Heliade se apropie încă d in 1842. Heliade care simţise ca Lamart ine, care luptase ca Hugo, vedea o identitate desăvârşită între viaţa l u i şi viaţa poe tu lu i i ta l i an , cum bine sesiza D.Popovici: "De câte ori arri l ua t pana în mână şi c u m scriam o pagină două, vedeam că îmi scr iam viaţa mea proprie ; mi j locul în care m-am născut şi am trăit, mai aceleaşi evenimente, aceleaşi aplecări şi tendinţe, aceleaşi aventur i ale i n i m i i şi ale su f l e tu lu i : aceleaşi împrejurări po l i t i ce şi l i t e ra r e , aceleaşi s en t imente poetice şi r e l i g i oase " 4 3 . Toate nedreptăţile de care crede că suferă s u n t asemuite celor de care Dante, u n alt hotar între o lume veche şi alta nouă, suferise. Şi asupra l u i Heliade păreau că se abat cohorte întregi de "Guel f i şi G ibe l i n i " c u m spunea Heliade în 1 8 5 1 4 4 .

E x i l u l m a i însemna şi i zo larea spirituală de care Hel iade aminteşte în poezia sa "Oda la Schiller" Izolarea este privită ca o necesară penitenţă, ca u n ascetism care "va r id ica geniul pământea la ce rur i " Aic i intervine tema mesianică, în care el se vede pe sine ca u n "vir dolorum", u n Crist în suferinţă:

T e iartă săi faci răul iar binele nici mort, /Iţi iartă pe Bar aba, pe Crist îi crucifică; Insultă-l te omoară; striveşte l te adoră/Dă-i glorie, onoare; te-mplică la ultragiw Dă-i Patrie; dă-i nume; exilul te aşteaptă;/Dă-i adevăr, Dreptate, Columna-ţi e parte"

Heliade se vede u n mar t i r pe care, spera el, n u m a i generaţiile viitoare îl vor înţelege:

www.mnir.ro

MESIANISMUL CULTURAL ŞI SOCIALISMUL UTOPIC 33

"Cântaţi azi libertate/Şi-a Omului Unire/Onoare la profetr45

Figura profetică ce îl va marca pe Heliade cel ma i putern ic este cea a l u i Moise, personajul civilizator, autor de legi, conducător de popoare şi poet totodată. P e n t r u e l , Moise este m i s t i c u l iniţiat în m i s t e r e l e templelor egiptene, sub iec t care îl pasionează pe Hel iade, ce dă nişte interpretări c aba l i s t i c o - gnos t i c e în s c r i e r i l e sa le . în f r a g m e n t e d i n traducerea Bibl ie i . în manuscr i su l I mss. 15 Heliade afirmă următoarele:

"D in combinările şi aflările sale. d in tradiţiile şi cunoştinţele comune ce se învoie cu pr inc ipe le sale şi care invedua că a pres ta t o judicată dreaptă la i n v e n t a r e a l o r , îşi făcură u n întregu de dogme destinate a regenera omenirea căzută. Vedem astfel spre exemplu în Moisi pe deoparte simţirea la suferinţele fraţilor sei şi cugetatea fără pregetu de ai mântui: luate cu o facultate mare de judecată naturală şi ajutată de cunoştinţe: pe de alta. Credinţa existentă încă d in naintea l u i , pl ine de simţu comun folositore, remase între omin i ; d in tată în fi i fără să scie de unde le-a venita. Aşa n u e mirare că vedem şi la Bud i sm şi în Mosaism, aceleaşi m i t u r i , aceleaşi legende, aceleaşi a l igor i i , aceleaşi personificaţii până mai şi t o tu acelaşi decalogu atâta de na tura l la t o tu omu l ce judică. Acestea era tradiţii generale în t o tu or i entu l , respândite d in mi j locu l acelei d'ăntâiu locuinţe a o m u l u i , d in mi j locul I nd i i l o r " 4 6 .

Se observă tendinţa l u i Heliade de a se asemui l u i Moise care a contr ibuit la "regenerarea naţiei sale, căzute" Pentru Heliade "regenerare" însemna "palighenezia". care s-ar traduce ca o nouă geneză, şi este strâns legată de noţiunea de p rog r es 4 7 . Această mişcare ţine de u n pu t e rn i c curent i l umin i s t . Ea stă la baza ideii l u i Heliade, idee care îl preocupă mai ales în exil , de "regenerarea" l imb i i . Despre "Souvernirs " Iorga spunea: "pr in această carte, menită străinilor, rătăceşte ce t r ebu i de creat, de compus, o "limbă-simbol", o limbă regeneratoare a naţionalităţii" 4 8. Tema este u n la i tmot iv al lumin i l o r şi este împletită la Heliade în teoria naţiunii şi a l i m b i i , a p rog r esu lu i şi a revoluţiei cu conceptele sale soc ia l is te , cosmopolite şi federaliste (îl preocupă intens, pe când era la Paris ideea Statelor Unite ale Europei), cu mes ian ismul său, cum spune R.Tomoiagă "ce reflectă toate l imitele, contradicţiile şi avataruri le gândirii l u i Heliade care n u se va abate niciodată esenţial de la l i b e r t a t ea l u p t e i p e n t r u progres i s t o r i c " 4 9 .

Heliade devine u n agent a l idei lor v r em i i . Teor ia sa asupra regenerării are aceeaşi origine cu cea a ech i l i b ru lu i d intre antiteze, care conţin e c o u r i ale l u p t e i p e n t r u Pacea universală de o r i g i n e s a i n t -simoniană, ca şi ideile fourieriste despre legile de atragere şi de contracţie a un iversu lu i , p recum şi legea "atracţiei pas iuni lor " , care afirmă că l u c r u r i diferite se atrag pen t ru a alcătui o a rmon i e 5 0 .

T o t în f ragmente d i n t r a d u c e r e a B i b l i e i l a f i l a 2, He l iade continuă disertaţiile sale cabalistice despre Moise: "Prin u rmare - conchide el ori câte ne spune Moisi despre l u c r u r i ce n u le-a v edu tu însuşi cu

www.mnir.ro

34 COR1NA IOSIP

ochi i (...) noi n u le p r i v im decât ca o revelaţie în sensul adeveratu, ca o descoperire a omeni lor cugetători. Aşa fiecare o m u şi fiecare naţio are s t i l u l seu . man ie ra sa (...). în Mois i se vede formele p a n v i r i s m u l u i . la pagani t o tu e u n Deu. la ebrei, şi naţio şi e lementu şi secolu şi a n u şi l u n a are Zodiacul doesprezece semne, anu l doesprezece l u n i şi Israel al l u i are doesprezece seminţii. Când a l tu spun a fost o dată u n Deu. Moisi zice a fostu o dată u n omu ; pen t ru că u n s ingur D o m n u Deu va e lu a recunosce şi cu o singură măsură tr in i tatea sau treimea va a măsura tote lucrur i l e , Deu uni ta te primitivă şi Deu tr in i ta te îşi forma gamina de septe t e rmin i a a rmon ie i universa le , c u m vom vede p r e t u t i n d e n i . T o t u l e o sistemă în M o s a i s m u , t o t u se ţine, tote se leagă, şi tote împărţite a u aceleaşi subtemperţ i re : d i n 3 + 3 + 3 + 1 = 7 , 7 + 7 - X = A b r a h a m ; 7 + 7 + X + D a v u d u ; 7+7+x+sc lav ie în B a b y l o n : 7 + 7 + x + C r i s t u şi iasă aceaşi înmulţire cu période = 56 de generaţii adică 7+7+7=56" 5 1 .

Pent ru Heliade care se ident i f i ca cu Moise "Dumnezeu este omu l universa l " , iar armonia universală fourieristă este explicabilă p r in operaţii cabalice. Documentu l este cea ma i pură dovadă a ec lect ismului c u l t u r a l al l u i Heliade. care pare a fi u n " l i r o m a n " u n s p i r i t care s-a f o rmat fără n i c i o r igoare, care a c i t i t to t ce i -a t r e cu t p r i n mână cu vo luptatea şi frenezia au tod idac tu lu i . Este o lipsă de rigoare pe care o suplineşte, ca orice di letant, cu aberante calcule matematice, menite să dea impresia une i structurări algebrice imbatabi le a d i s cursu lu i . O minte care are îngustimile gnost ice , parcă făcută să vadă c u u n o p t i m i s m debordant un i ta tea l u m i i , un iversu l , care n u are n ic i u n secret şi peste care punând gri la u n u i arbore schefirotic. poate fi explicat până la cel ma i mic deta l iu . Acesta este universu l menta l t ipic une i gândiri utopice.

Un astfel de sp i r i t n i c i n u este surprinzător că se vedea u n Moise. Şi ca suprapunerea de personalitate să fie completă poetul Heliade afirmă: "profeţii a u îndeplinit r o l u l pe care, la celelalte popoare , l - a u îndeplinit poeţii cei m a r i , orator i i pub l i c i şi publiciştii" Heliade iese d in această ecuaţie u n indub i tab i l Moise al poporu lu i său 5 3 .

Câmpului semantic al termenului de profet i se adaugă o altă conotaţie la Heliade, aceea de artist. Curat saint-s imonim, am zice. Aceştia vedeau în artist " u n necontenit cenzor al moravurilor, şi profeţiile n-au alt sti l decât cel al satirei sublime sau elegiei" Nici aici Heliade n u avea vreun minus el posedând pr intre meritele sale certe pe acela de pamfletar neîntrecut al t i m p u l u i său. Asemenea a r t i s t u l u i de geniu a l u i Michelet , p ro f e tu l l u i Heliade era totuşi u n om. El îşi desăvârşea opera pe pământ, printre oameni: "după Moise, geniul, ca să fie adevărat geniu, cată să se facă om, să trăiască printre semenii săi, să-i lumineze, să-i folosească şi după natura sa să se înalţe de v iu la c e ru r i " 5 4 . "După Moise, adică, după Heliade" 5 5 .

D.Popovic i , observând legătura " i n faco" la Hel iade d i n t r e geniul poetic şi geniul pol it ic face următoarea admirabilă remarcă: "Poezie şi politică în acelaşi t imp , delir şi reflecţiune rece, concepţia l u i Heliade

www.mnir.ro

MESIANISMUL CULTURAL ŞI SOCIALISMUL UTOPIC 35

este departe de a fi cea mai unitară d in lume. El n u izbuteşte şi n u va izbuti niciodată să pună în acord inspiraţia şi ca lculu l , pe s cumpu l său Hugo şi pe s c u m p u l său Marmon t e l . Aceasta este u n a d in trăsăturile fundamentale ale ideologiei sale, şi u n fapt fundamental p en t ru evoluţia ideilor l iterare în România" 5 6.

O categorie extrem de importantă în gândirea secolului trecut, dar mai ales în gândirea utopică, este categoria de progres. Ea este strâns legată de " paänchenesia" de regenerarea societăţii şi o mare speranţă în acest sens este i n d u s t r i a l i s m u l s a i n t - s i m o n i a n . P r o u d h o n s p u n e că "sistemul meu este progresu l " 5 7 . Utopie scientistă progresul la Heliade: "păşeşte cu proporţie geometrică, d in iute în ma i i u t e " 5 8 . Progresul este zeificat: "Dumnezeu este înaintare" 5 9. Despre proiectele de v i i tor pregnante sunt idea de uni tate a popoarelor şi de aici înflăcărarea cu care Heliade pledează pen t ru Statele Unite al Europei şi de făurire a unei păci prospere, împărtăşind în această privinţă ideile l u i Victor Hugă, R ichard Cobden şi Carlo Cattaneo, idei pe care Ie susţine în coloanele z i a ru lu i social ist "La Ligue des péuples" 6 0. Ideea se reia în 1870 poetul susţinând că românilor le revine sa r c ina de a real iza, în seco lu l a l -XX- lea , State le Un i t e ale Europei, " republ ica universală sau cezariatul ecumenic " 6 1 .

O altă trăsătură a s p i r i t u l u i său este rugăciunea, Hel iade numărându-se pr in t re promotor i i paşoptişti ai acestei categorii. Aşa cum evindenţia şi R.Tomoiagă, conştiinţa mesianică a p o e t u l u i se imprimă celor două rugăciuni d in prefaţa Gramaticii d i n 1828, într-un t i m b r u profetic i n d u b i t a b i l . Pr ima rugăciune este intercalată în prefaţă şi se adresează v i i t o r imi i : "Fie binecuvântată toată t inerimea, coboară-se mi la şi fericirea ceru lu i peste dânsa (...) întinză-se şi înmulţească-se şi în norocita noastră Patrie; fie b ine p r i m i t e ca să rămâie şi să se veciniceze între vo iu " 6 2 . A doua este închinată pen t ru izbânda c u l t u r i i : "Dea D o m n u l ca să se sporească râvna c u l t u r i i între rumâni şi să înceteze toate împotrivirile deznădăjdile auzite la cer să vază acolo mângâierel împărăţească sfânta unire şi breţele cele ostenite şi dreptatea însoţească toate păsurile şi săvârşirile rumânilor, ca să fie toţi fraţi şi toţi să se bucure de dreptatea pământului celui blagosloviţi fiel fie! f i e ! 6 3 "

O altă "rădăcină culturală" a l u i Heliade o reprezintă ideile francmasonice. G.Călinescu este p r i m u l care caracterizează ideile poe tu lu i ca f i i n d : "în genere vo l ta i r i ene şi f r a n c m a s o n i c e " 6 4 . F r a n c m a s o n i i au inst i tu i t u n adevăr cu l t al munc i i , opunând reprezentărilor de "ancienne régime" despre Dumnezeu-monah imaginea u n u i Dumnezeu-constructor, aşa cum se deduce şi d in tr ip la emblemă a masoneriei ( f i rul cu p l u m b , cumpăna z i d a r u l u i şi echerul ) . Diderot , D 'A lambert şi Sa in t -S imon au pledat p e n t r u dezvoltarea meser i i lor , arte lor şi i n d u s t r i e i , idei de care Heliade era foarte entuziasmat. O cert i tudine în acest sens s u n t şi cele două t i t l u r i ale operelor heliadesce: Issachar şi Laboratorul , care, aşa cum remarca şi R.Tomoiagă, reprezintă o "proslăvire a m u n c i i f iz ice" 6 5 .

www.mnir.ro

36 CORINA IOSIP

T e o r i a echilibrului dintre antiteze, p a r e să aibă aceleaşi inf luenţe, dacă ne gândim la P r o u d h o n . u n c e r t m a s o n , şi t e o r i a e c h i l i b r u l u i dezvoltată de el . Acesta este p r i m i t ca ucenic a l lojei d in Bepanşon la 8 ianuar ie 1 8 4 7 6 6 şi relatează ideea cea ma i importantă a teologiei masonice, anume aceea a r apo r tu lu i , a ech i l i b ru lu i : "Dumnezeul masoni lor (...) este personificarea echilibrului universaT67.

De asemen i concepţiile t r i n i t a r i s t e . la care m a s o n i i aduc bogate contribuţii, prezente la Fabre d 'Ol ivet autor al lucrării "Les vers dores de Pyhtagore". care este foarte: posibi l să fi fost citită şi de Heliade ca u n u l care "citea mul t e şi de t oa t e " 6 0 . D'Olivet pare să fi oferit u n p r i m model p en t ru încercările de istorie universală şi de fllosofie a istoriei ale l u i Bal lanche. Fourier, Leroux. Proudhon sau Heliade.

Heliade însuşi declară care îi s u n t men to r i i săi in te l ec tua l i : "Dacă oamen i i cunosc oa r ecum m a i b i n e adevărul d o c t r i n e l o r u n o r reformatori ca Socrate, Luther. Fourier, cauza este că aceştia fură lăsaţi la locu l lor de oameni şi n u fură apoteozaţi" 6 9. Totuşi gânditorul cel ma i apropiat de Heliade în lansarea m i t u l u i mesianic este Proudhon, care a văzut în teocraţia l u i Moise u n model perfect de democraţie. Heliade îşi declară veneraţia faţă de P roudhon deschis.: "Fără Cr i s t aş f i fost u n P r o u d h o n în rătăcire; aş f i şi m a i rău, căci n - a m n i c i g e n i u l , n i c i cunoştinţele l u i " 7 0 .

Este o teologie negativă atât de dragă t u t u r o r acestor gnostici , milenarişti, acestor "părinţi a i naţiilor", c u o gândire plină de ide i masonice şi utopice, care p u r t a u cu mândrie t i t l u l de socialişti. " O m u l Dumnezeu" pe care ei îl propagă este u n fel de an t i c r i s t al modernităţii; el este cântat şi tămâiat în nou l său t emp lu : cel al zèului-genux. Este o nouă generaţie de semi-zei căzuţi în desuetudine.- de revoluţionarii rebel i , care au nevoie de noile icoane ale unor personaje bântuite de d u h u r i , rebelii u n u i t i m p de aramă care. c u o teamă apocaliptică răstoarnă t eo r ia apofatică, după si logismul progresului către u n t imp edenic ce va să vină, şi în care cred cu toţii cu u n opt imism bolnăvicios.

Heliade este doar u n u l d intre ei. El absoarbe cu o v i ta l i tate inimaginabilă idei . concepte, cuvinte,; teori i , c u care construieşte m i t u r i ce rămân în istorie. Şi ca orice producător de imag in i , el devine p rop r iu l său actor, are propr iu l său mi t : este profetul Naţiei, este Mesia al modernităţii, cu el începe o nouă eră, era giganţilor, a "' Părinţiiof' c u l t u r i i române.

U n pe r sona j p l i n de contradicţi i , o f i re rebelă, ce are şi incontestabile merite, dar care i -au fost exacerbate d in setea pe care el a cult ivat-o, setea de măreţie.

Unu i popor ce-şi construieşte graniţe perfect geometrice, unei naţii ce tocmai îşi câştigă s t a tu tu l de a f i . . i i s u n t necesare personalităţi statuare, tot atât de mar i pe cât de progresiste îi s u n t vremuri le noi .

D in negura modernităţii Heliade îşi vântură controversata- i mantie către noi şi, asemeni cu statu ia pe care Aricescu i-o profeţea încă

www.mnir.ro

MESIANISMUL CULTURAL ŞI SOCIALISMUL UTOPIC 37

de când poporul său îi conducea pe u l t i m u l d r u m , poetul însuşi devine u n mi t . Alături de Viteazul Mihai. Dascălul Lazăr şi Haret Educatorul, Râdulescul Heliad ne populează istoria cu s ta tura sa marcând u n centru, o capitală, de unde coboră în cărţi şi în menta lu l colectiv al naţiei române.

NOTE

1. Radu Tomoiagă, " Ion Heliade-Rădulescu. Ideologia social-politică şi filosofică", Bucureşti, 1971 , p.9.

2. Miha i Eminescu, art icol în revista "Momente", 1877. 3. O v i d i u Papadima, "Em ines cu despre Hel iade" Bucureşti, 1956,

p .211 . 4. R.Tomoiagă, "Op.cit." ,p.9. 5. R.Tomoiagă. "Op.cit." ,p. 11 6. R.Tomoiagă, "Op.cit." ,p. 13. 7. George Călinescu, " Is tor ia l i t e r a tu r i i române de la or ig in i până în

prezent". Bucureşti, 1982, p.136, şi Radu Tomoiagă, "Op.cit . " p.23. 8. I.Heliade-Rădulescu, "Dispoziţiile şi încercările mele de poezie", d in

"Cur i e ru l românesc", per iodul I I , 1838-40, p.123. 9. Elena S iup iur , "Viaţa intelectuală la români în secolul al-XIX-lea", în

"Cartea interferenţelor". Bucureşti, 1985, pp.230-245. 10. Sor in An toh i , "Civitas imaginal is" . Bucureşti, 1994, p.160. 11. A l e x a n d r u Duţu, "Umanişt i i români şi c u l t u r a europeană"

Bucureşti. 1974, p.190. 12. A lexandru Duţu, "Op.c i t . " .p . l90 :

"Pr in ataşamentul său faţă de obşte, u m a n i s m u l român a avu t o pondere considerabilă în inter ior , chiar a tunc i când n u s-a impus în conştiinţa culturală ca o etapă bine definită. Prin ataşamentul său faţă de ar ia "clasică" a civilizaţiei europene şi p r i n deschiderea sa spre curentele de idei care-i îmbogăţeau conţinutul, el a deţinut, în sud-estul european, u n rol prea puţin analizat până în prezent"

13. Nicolae Iorga, " I s tor ia l i t e r a t u r i i româneşti în secolul al XIX- lea" , Bucureşti, 1985, p . 141 .

14. I.Heliade-Rădulescu, "Pentru poezie", în "Cur i e ru l românesc", 1832. no.74; vezi D.Popovici, "Funcţia socială a arte i . Mes ian ismul poetic" vol. I I I , Cluj Napoca, 1977. p . 211 .

15. B ib l i o t e ca Academie i Române, A r h i v a I.Heliade-Rădulescu, I I I , Mss. 119, "Exortatic adus locuitorilor Moldo-VlachieC

16. Biblioteca Academiei Române. Arhiva I.Heliade-Rădulescu, "Memoire s u r l a B i b l i e en R o u m a n i e . I n s p i r e s p a r l a d o c t r i n e s des Protestants"

17. I.Heliade-Rădulescu, "Souvenires et impress i ons d ' u n p r o s c r i t " . Paris. 1850, p.93.

www.mnir.ro

38 CORINA IOSIP

18. I .Hel iade-Rădulescu, "Se rba re câmpenească" în D .Popov i c i , "Op.cit.", vol . I I I , p.214.

19. D.Popovici, "Op.cit.", p.216: "Heliade se aşează alături de socialişti, dar cu serioase rezerve; fără Chr i s t , ar fi u n Proudhon în rătăcire; Satan i-ar părea pro l e ta ru l p o r n i t la luptă împotriva d e s p o t i s m u l u i , împotriva p r e o t u l u i , împotriva v u l t u r u l u i mater ia l şi inte lectual ce îi roade măruntaiele; dar, p r in devotamentul şi iubirea l u i , Hristos 1-a învăţat să iubească; şi adorându-1 el adoră într-însul pe fratele p r o l e t a r u l u i . Oameni i aceştia care au făcut să lucească asupra l u m i i adevărata Evanghelie şi care se numesc socialişti n u pot să fie creştini. Socia l ismul este universa l , i s l am ismu l bunăoară n u este decât u n fel de social ism as iat ie şi ba rba r , dar soc ia l i sm. N u m a i p r i n soc i a l i sm se poate ajunge la cunoaşterea adevăratului Dumnezeu. (...) Soc ia l ismul va fi cheia de boltă a no i i organizaţii a omen i r i i . Construită pe t r iada l ibertate, egalitate, fraternitate, tr iada aceasta va fi în acelaşi t imp republicană, democratică şi socială. Şi p r i n pacea şi fer icirea ce izvorăsc d in fraternitate şi sociabil itate, republ ica v i i t o ru lu i va fi în acelaşi t imp armonică"

20. Ion Heliade-Rădulescu, "Biblicele", p.XII şi p.I I 2 1 . Ion Heliade-Rădulescu, "Chrs t i an i smu l şi cato l i c ismul " . Bucureşti,

1870. p.13. 22. Ibidem, p.4-5. 23. D.Popovici. "Op.cit.", vol. I I I , p.217. 24. E.Lovinescu, "Istoria l i t e ra tur i i române moderne". Bucureşti, 1926,

p.26. 25. Ion Heliade-Rădulescu, "Issachar", p.157. 26. Ion Heliade-Rădulescu, Paris, 1833, în nr .8 , p .219-234. 27. Sor in A n t o h i , "La or ig in i l e u t o p i s m u l u i românesc: mentalităţi şi

evenimente", în "Cultură şi societate". Bucureşti, 1991 , p.219-234. 28. I on Heliade-Rădulescu, " C u r i e r u l românesc", 1 8 3 4 , n o . 7 4 ; în

D.Popovici, "Op.cit.", vol. I I I , p .221 . 29. O l inde Rodr igue, "Appel le Globe", 1 8 3 1 , no .332 ; în D.Popovic i .

"Op.cit.", p.222. 30. J.Piosson, "Le romantisme social de Lamennais", Paris, 1933, p. 36-50. 3 1 . Victor Hugo, "Les chants d u crepuscule", XXVI , A.M-lle J . 32. Victor Higo, "Les contemplations", l ivre sixtieme, vezi R.Canat, "Un

forme d u ma l d u siele", Paris, 1904, p. 125-126. 33. Victor Hugo, "Le peuple", Paris, 1846, p. 241-246. George Oprescu

susţine că Heliade deţinea cartea în bibl ioteca sa, în lucrarea "Eliade Rădulescu şi Franţa . S t u d i u de l i teratură con t emporană " Dacoromania, I I I , 1924.

34. Ion Heliade-Rădulescu, "Scrisori d in exi l" . Bucureşti, 1891 . 35. D.Popovici, "Op.cit.", p.234.

www.mnir.ro

MESIANISMUL CULTURAL ŞI SOCIALISMUL UTOPIC 39

36. Ion Heliade-Rădulescu, a r t . L i t e r a t u r a , în " C u r i e r u l românesc" 1831, no.9.

37. Ion Heliade-Rădulescu, în "Cur ie ru l românesc", la rubr i ca Francia, 1846, no.67.

38. Ion Heliade-Rădulescu, Souven i rs et impress i ons d ' u n p r o s c r i t , Paris, 1851, p.290.

39. Ion Heliade-Rădulescu. B ib l i ce l e s a u notiţe i s t o r i c e , f i losof ice, politice şi religioase asupra Bibl ie i , Paris, 1858, p.125.

40. Ion Hel iade-Rădulescu, prefaţă citată l a ope ra l u i Bălcescu. Bibliotece portativă, no.LXV, p.80.

41. Victor Hugo t radus de Ion Heliade-Rădulescu, poezia face parte d in colecţia "Les Orientales", Traducerea a fost imprimată ma i întâi pe foaie volantă. în contul de cheltuiel i d in 6 august 1850 (Scrisori .... p .38 ) , He l iade notează " D a n u b u l d - l u i V., Hugo 18 " ; vezi D.Popovici, Op.cit., p.238.

42. Ion Heliade-Rădulescu, Curs întreg de poezie, I , p.195. 43. Ibidem, p.237. 44. Ion Heliade-Rădulescu, ib idem, partea a Il-a, pp.236-237 45. Ion Heliade-Rădulescu, Issachar, în " E c h i l i b r u între ant i thes i sau

s p i r i t u l şi m a t e r i a " t i t l u l i n t e r i o r a f l a t pe p . I : I s s a c h a r s a u Labora to ru l , scriere soţiale, politică şi literară, Bucureşti, 1859¬1869, p.138.

46. Biblioteca Academiei Române, Arhiva I.Heliade-Rădulescu, I Mss.15, "Fragmente d in traducerea Bibl ie i " , f . l .

47. Radu Tomoiagă, " Ion Heliade Rădulescu. Ideologia social-politică şi filosofică". Bucureşti, 1971 , p.43.

48. Nicolae Iorga, " Istoria l i t e ra tur i i româneşti". Bucureşti, 1985, vol.I I I , p .141 .

49. Radu Tomoiagă. "Op.cit.". p.60. 50. J o n a t h a n Beecher şi R i c h a r d B r e n v e n u , The U t o p i a n v i s i o n ,

Columbia, 1983, p.262. 51. Biblioteca Academiei Române, Arhiva Ion Heliade-Rădulescu, I Mss.

15, Fragmente d in traducerea Bibl ie i , f .2. 52. Ion Heliade-Rădulescu, Descrierea Europei după t rac ta tu l d in Paris

de loan Prosdociu, s.l., 1856, p.88. 53. G.Călinescu, Op.cit.. p. 145. 54. Ion Heliade-Rădulescu, "Issachar", 2 8 1 . 55. D.Popovici, Op . c i t , p.246. 56. D.Popovici, Op.cit., p.249. 57. "Corespondence de P.J.Proudhon", Tome quatrième. Paris, 1875,

p.157. 58. Ion Heliade-Rădulescu, "Câteva cugetări a s u p r a ediţiei pub l i c e .

Răspuns sau sfătuire cu D.autoru l ar t ico lu l i n t i t u l a t "Pământeanul". I I . 1839. no.155-158.

www.mnir.ro

40 CORINA IOSIP

59. Ion Heliade-Rădulescu, Scr isor i po l i t i ce , p . 107, "Scr isoare către P.Poenaru, vezi R.Tomoiagă, op. cit . , p.66.

60. Ion Heliade-Rădulescu, în "Muzeul naţional", n r . 5 . 1837, p.37. 6 1 . Ion Heliade-Rădulescu, Opere. vol. I , 1839. Bucureşti, p . 3 1 . 62. Ion Heliade-Rădulescu, Scr ier i po l i t i ce , p .20 (a fost r emarca t de

B.P.Haşdeu, în cuvântarea sa la Academia Română, c u ocazia centenarulu i naşterii l u i Heliade).

63. Ion Heliade-Rădulescu, Scrieri polit ice, p.27. 64. G.Călinescu. "Op.cit.", p.64. 65. Radu Tomoiagă, "Op.cit." p.195. 66. Idem. 67. "De la just ice " . Tome seconde. Bruxelles, 1868. p.312. 68. Radu Tomoiagă. op. cit. p. 195. 69. I on He l iade-Rădulescu, " H i s t o r i a c r i t i c i i u n i v e r s a l e " v o l . I I .

Bucureşti, 1893, p.529. 70. Ion Heliade-Rădulescu. "Souvenirs ...". p.60.

UN M Y T H E HISTORIOGRAPmgUE E T UNE ORIENTATION IDÉOLOGIQUE: L E MESIANISME C U L T U R E L

E T L E SOCIAL ISME UTOPIQUE.

Résumé

Peut-être que, lorsqu 'un historién se propose d'étudier une des f igures de m a r q u e q u i composent la panop l i e de l a l ongue série des fondateurs de la patr ie, aucun siècle n'est interessant que le rappoché d u XlX-ème siècle. C'est parce-que ceux qu i ont rempl i son temps sont, à leur tour , les mêmes qu i on t fai t renaître les p lus r o m a n t i q u e m e n t viables figures histor iques, noircies par la moissure des temps, dans la galerie extérieure des églises dont les fondateurs ont été.

Parmi ces gens d u XlX-ème siècle, comme u n véritable "maître de galerie" Ion Heliade Răduloescu fait son appar i t ion - l u i , qu i a v ou lu si ardemment la gradeur, qu ' i l a changé son identité, y compris son n o m . En l u t t a n t pour la Révolution tant en pensant en manteau pr inc ier qu ' i l a même improvisé au cours d 'un descendent chicaneuse en vil le, au temps des événements de 1848, i l n'est le prisonèr de sa génération - déjà même à 1848 est peu disposer à des changements.

Mais, c'est Ion Heliade Rădulescu celui qu i , pour la première fois, à offert à son peuple u n moyen d'étude de la langue roumaine : "La G r a m m a i r e " de 1828. C'est toujoùrs'lui q u i , p a r m i les p remie rs s'est n o u r r i de la boui l lon ante source d u socialisme, d u sain-s imonisme et d u fouriérisme, d'une soif romant ique émouvante.

www.mnir.ro

MESIANISMUL CULTURAL ŞI SOCIALISMUL UTOPIC 41

En ce qu i concerne la théorie des deux Heliade, i l s'agit d 'un simple essai de générations postérieures de comprendre u n ancien monde contre laquelle i ls lu t ta i ent . Chez Eminescu, on ajoute aussi la voix d u joùrnaliste, si différente d 'un crit ique littéraire. Heliade était seulement u n autodidacte dans u n monde qu i gravitait autour de l 'Empire Otoman.Y'on son at t i tude, diff ici lement à être compris par l 'historien d 'au jourd 'hu i , lo in d'être singulière. Ion Ghica, l'éternel ennemi d'Heliade pour la direct ion de la Révo lut ion , n 'étai t , s i on c r o i t a u x é vénements , q u ' u n d o u x -mélancolique bey de Samos.

Mais les archives de Ion Heliade Râdulescu, trouvées a la Bibliotèque de l'Académie Roumaine , cons t i tuen t pour tous h i s to r i ens moderniste, une importante source historique pour la compréhension des lectures, des croyances, non seulement de ce fondateur de la littérature roumaine, mais aussi de toute sa génération.

Q u ' i l répresente une f igure centra le la preuve est auss i la reconnaissance que ses ancêtres on l montré vers l u i , en l u i donnant u n espace d is t inct au cadre d u topos statuaire de la cité.

www.mnir.ro

S O C I E T A T E A CIVILĂ ROMÂNEASCĂ UN S E C O L D E I S T O R I E

Cornelia Apostol

Interesele generale ale colectivităţii s u n t mul t ip l e şi ma r i . Nici statul, nici instituţiile administrat ive n u au posibi l i tatea să le satisfacă pe toate. în măsura necesară. De cele mai mul te or i , toate aceste organe de reprezentare a intereselor obşteşti, generale sau locale s u n t nevoite să se oprească la cele urgente şi s t r ic t necesare m o m e n t u l u i respectiv. Astfel, că tot ce este necesar şi n u poate i n t r a în preocupări le i m e d i a t e ale autorităţilor publ ice , rămâne pr in forţa lu c ru r i l o r pe seama inteligenţei, conştiinţei, m u n c i i , d e v o t a m e n t u l u i şi generozităţi i p a r t i c u l a r i l o r întorcându-ne către trecut, ne dăm seama cât de considerabilă este opera acestei iniţiative part iculare în ţara noastră1.

P o r n i n d de la aces te i d e i g e n e r a l e , în c a d r u l Târgu lu i Organizaţi i lor N o n g u v e r n a m e n t a l e , o r g a n i z a t de Fundaţia p e n t r u Dezvoltarea Societăţii Civile a fost realizată la Bucureşti de către Muzeul Naţional de Istor ie a României în co laborare cu B ib l i o teca Naţională expoziţia "Asociaţii şi Fundaţii d in România. 1830-1940", care a urmărit crearea cadru lu i istoric pen t ru ampla acţiune ce s-a desfăşurat; expoziţia fiind, de fapt. o incurs iune în istoria trecută a acestei activităţi2.

Având ca motto cuvintele l u i Miha i l Kogălniceanu. "Nu este în lumea asta to tu l deşertăciune, rămâne ceva statornic , rămân faptele mar i , cari s u n t nep ier i toare " , expoziţia şi-a p ropus prezentarea a ceea ce a însemnat pen t ru societatea românească d in a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi p r ime l e p a t r u deceni i ale seco lu lu i al XX- lea , p reocuparea pentru susţinerea şi propăşirea c u l t u r i i şi a ştiinţei româneşti, dezvoltarea învăţământului, imp l i ca rea şi sp r i j i n i r ea m a r i l o r e f o r t u r i ale naţiunii române p e n t r u u n i t a t e , independenţă şi l i be r ta t e naţională şi, n u în u l t imul rând, grija p en t ru aproapele tău. îndeosebi p e n t r u copii şi p en t ru cei nevoiaşi.

Prin in te rmed iu l unor importante mărturii de epocă, c u m ar fi l i tograf i i , fotograf i i , a lbume şi documente , p i c t u r i , cos tume şi obiecte personale, u n valoros grupaj de medal i i şi decoraţii, aflate în pa t r imon iu l Muzeului Naţional de Istorie a României, expoziţia s-a opr i t asupra celor mai reprezentat ive asociaţii, fundaţii şi societăţi care s-au creat şi au activat în această perioadă şi ale căror e for tur i şi realizări au însemnat paşi semnif icativi în dezvoltarea societăţii româneşti.

www.mnir.ro

44 CORNELIA APOSTOL

Dintre foarte numeroasele organizaţii nonguvernamentale au fost i lustrate în expoziţie douăzeci şi nouă (29) de asociaţii şi fundaţii, care se întind pe u n secol de istorie, ele fiind d intre cele mai reprezentative şi mai diverse ca preocupări.

încă d i n d e c e n i u l p a t r u a l s e c o l u l u i a l X I X - l e a a p a r la Bucureşti, Eforia Spitalelor şi Eforia Scoalelor, instituţii care au avut ca menire adminis t rarea şi dezvoltarea reţelei spitaliceşti şi a celei şcolare, activitate bazată îndeosebi pe iniţiative şi contribuţii materiale personale.

Un interesant a l bum i n t i t u l a t "Eforia Spitalelor Civile. 1832¬1932", editat la o sută de ani de la înfiinţarea acestor instituţii sanitare, realizat în condiţii grafice deosebite, oferă informaţii extrem de cuprinzătoare pr iv ind organizarea spitalelor, azilelor pentru orfani şi săraci3. împreună cu informaţiile documentare , a l b u m u l cupr inde imag in i ale aşezămintelor spitalelor Colţea şi Brâncovenesc, Sf.Spiridon d in Iaşi, precum şi portrete ale celor ce au contr ibui t la înfiinţarea şi dezvoltarea lor 4 .

Odată cu Un i rea P r inc ipa te l o r Române şi crearea s t a t u l u i român modern aceste preocupări s-au r id icat la u n nivel superior. Azi lul Elena Doamna, a cărui piatră fundamentală s-a pus la 29 iul ie 1862, d in iniţiativa doamnei Elena Cuza şi a i n imosu lu i doctor Carol Davi la avea ca scop creşterea şi educarea copii lor o r f an i 5 . Organizat în baza decretului d in 29 iu l i e 1862, Az i lu l cupr indea la început tre i şcoli: profesională, normală şi de gospodărie, devenind în t imp o prestigioasă instituţie de învăţământ 6 . în epocă s-a bătut şi meda l i a dedicată p u n e r i i p i e t r e i fundamentale a Clădirii Az i lu lu i Elena Doamna. D in meta l aur i t , medalia are pe avers imag inea clădirii şi legenda "AS ILUL ELENA DOAMNA. PENTRU COPII GĂSIŢI ŞI ORPHANI", iar pe revers stema Pr inc ipate lor Unite şi legenda "FONDAT LA ANUL 1862 IULIE 29 D E M.S. DOAMNA ELENA SOCIA DOMNITORULUI ROMÂNIEI ALESSANDRU IOAN I ; FIIND MINISTRU DE INTERNE D. N1COLAE CREŢULESCU"?. în t imp , activitatea acestui aşezământ de binefacere s-a dezvoltat, înscriindu-se şi în sfera de priorităţi caritabile ale Reginei Elisabeta.

La 4 iul ie 1876, în u r m a aderării României la Convenţia de la Geneva (1864), se înfiinţa la Bucureşti, Societatea Naţională de Crucea Roşie d i n România 8 , menită a veni în a j u t o r u l răniţilor şi bo lnav i l o r m i l i t a r i în t imp de război, spr i j in i rea populaţiei în cazur i de calamitate naturală, combaterea bol i lor infecţioase, p r in organizarea de in f i rmer i i şi sp i ta l e , deschiderea de can t ine , a z i l u r i şi o r f e l inate . Având, ca p r i m preşedinte pe prinţul D imi t r i e Gh i ca 9 şi valoroşi colaborator i d in lumea medicală românească şi n u n u m a i . Societatea de Crucea Roşie a avut o contribuţie deosebită în t i m p u l războiului p e n t r u independenţă a României d i n an i i 1877 -1878 . Societatea de Crucea Roşie română şi preşedintele ei, principele Dimitr ie Ghica şi-au câştigat recunoştinţa ţârii şi a a rmate i p r i n impu l s i ona rea ce au dat-o strângerii de to t f e lu l de ajutoare medicale pen t ru trupele române, p r in activitatea desfăşurată în

www.mnir.ro

SOCIETATEA CIVILA ROMÂNEASCA. UN SECOL DE ISTORIE 45

organizarea şi t r imiterea de ambulanţe pe câmpul de luptă, în ins t i tu i rea de n u m e r o a s e s p i t a l e în Bucureşti şi în a l te oraşe d i n ţară. Două ambulanţe ale Cruci i Roşii se adăugau ambulanţelor mi l i tare existente pe lângă fiecare d in cele p a t r u d i v i z i i 1 0 în zona operaţiunilor mi l i tare .

P e r s ona l i t a t e a d o c t o r C a r o l D a v i l a , i n s p e c t o r g ene ra l a l serviciului sanitar al armatei române în ani i 1877-1878, a fost pregnant marcată în expoziţie p r i n exponate de mare va loare documentară şi memorialistică11.

în ani i p r i m u l u i război mondia l , ani de uriaşe e for tur i făcute de naţiunea română pen t ru întregirea neamulu i . Societatea Naţională de Crucea Roşie d in România a desfăşurat o bogată act iv i tate pe mu l t i p l e p l anur i . A c o n t r i b u i t la strângerea de f o n d u r i s au colecte de ha ine , alimente, medicamente; a l ua t măsuri p e n t r u combaterea epidemiei de tifos şi febră recurentă ce bântuia Cap i t a l a , a desfăşurat o rodnică activitate în Moldova în vremea ocupaţiei vremelnice, au fost organizate filiale ale societăţii la Craiova, Buzău, Galaţi, Brăila, Piteşti e tc . 1 2 . S-au constituit comitete pen t ru spri j inirea şi ajutorarea f r on tu lu i şi a răniţilor: o serie de mar i personalităţi ale vieţii politice sau cul tura le au cont r ibu i t considerabil la e fortul ostaşilor români. Astfel , marele muz i c i an George Enescu apare frecvent în fruntea listelor de donaţii; Enescu concertează şi încasările realizate intră în fonduri le Cruc i i Roşii 1 3 .

Alături de obiectele mare lu i muzic ian George Enescu, u n loc aparte l -au ocupat şi piesele ce i l us t r au permanenta preocupare a reginei Maria faţă de eforturi le armate i române în ani i războiului de întregire a neamului. în vara a n u l u i 1917, mereu prezentă în mi j locul soldaţilor sau alături de răniţi, reg ina Mar i a a a vu t u n ro l copleşitor în susţinerea mora lu lu i ostaşilor români. în memor i i l e sale, re fer indu-se la z iua de 14/27 august 1917, când era prezentă pe f ront în zona Bacău-Oneşti, Maria scria:"Azi e pen t ru mine u n fel de mândrie aproape cucernică faptul că toate trupele vor să mă aibă în mi j locul lor. ma i ales înainte de a in t r a în foc. Eu le a jut să ţină apr ins în in ima lor avântul en tuz iasmulu i . Haina mea de infirmieră a ajuns pen t ru ei u n s i m b o l " 1 4 .

în aceeaşi perioadă s-a c o n s t i t u i t la Bucureşti, Societatea Ortodoxă a F e m e i l o r R o m â n e 1 5 . U n u l d i n s c o p u r i l e societăţ i i e ra dezvoltarea culturală şi educarea copiilor d in punc t de vedere religios şi naţional. La congresu l d i n i u n i e 1919, societatea hotăra r i d i ca r ea la Mărăşeşti a u n u i Mausoleu şi a Biserici i Neamului , care să adăpostească osemintele eroilor care s-au j e r t f i t în războiul de întregire a ţării.

Cu acelaşi scop, de a slăvi eroi i căzuţi p e n t r u dezrobirea şi înălţarea neamului , pent ru ridicarea de monumente închinate acestora şi pentru întreţinerea şi construirea morminte lor de război d in ţară, s-a creat în 1919 Societatea " C u l t u l Eroi lor" , devenită în 1926 "Societatea pen t ru Cultul Patr ie i " Lor l i se datorează r idicarea a impor tante şi numeroase monumente, între care mormântul Eroulu i Necunoscut (1923), Monumentu l

www.mnir.ro

46 CORNELIA APOSTOL

de la Mateiaş (1928-1935), Crucea de pe Bucegi a Reginei Mar ia (1926¬1928), Şarja de Cavalerie, realizat de D i m i t r i u Bârlad, la Iaşi în 1927 şi multe a l te le 1 6 .

U n c a p i t o l i m p o r t a n t a l expoziţiei l - a u r e p r e z e n t a t acele societăţi s a u asociaţii care s-au c o n s t i t u i t pe t e r i t o r i u l T r a n s i l v a n i e i (înainte de 1918) sau al României şi care au avut u n p r o fund caracter naţional, ele urmărind p romova r ea in t e r e se l o r naţionale, v i t a l e ale românilor, a cu l tu r i i naţionale ca mijloc de luptă, de eliberare naţională şi de realizare a unităţii naţionale. în programele acestora: Asociaţiunea Transilvană p e n t r u L i t e r a t u r a Română şi C u l t u r a P o p o r u l u i Român (ASTRA 1861) 1 7 , Societatea Transi lvania (1867 ) 1 8 şi Liga Pentru Unitate Culturală a Tu tu ro r Românilor (1890 şi care şi-a început activitatea la 24 i a n u a r i e 1891) se l ansa o chemare către "conşti inţa de s ine a neamu lu i , la demnitate şi un i ta te naţională, la propăşirea c u l t u r i i p r i n s tud iu , elaborare şi editare de operă, p r in ins t i tu i rea de premi i şi st ipendi i pen t ru ştiinţă şi artă, pen t ru unitatea culturală şi politică a românilor de pe ambele versante ale Carpaţilor" 1 9. O întreagă pleiadă de mar i cărturari, oameni de ştiinţă sau oameni po l i t i c i p o r n i n d de la episcopul Andre i Şaguna, George Bariţiu, A l e x a n d r u P a p i u M a r i a n , Vas i l e L u c a c i u , A lexandru Orăscu, Vasile A.Urechia, Ion Raţiu şi Vasile Goldiş, mergând până la Nicolae Iorga şi Nicolae T i tulescu şi-au pus mintea şi suf le tu l în s l u j b a aceastor m a r i i d e i . în expoziţie a u fost expuse : S t eagu l L ig i i Cu l tu ra l e , t r ico lor , având pe o parte inscripţia "LIGA", i a r pe cealaltă stema ţării; u n bus t al l u i Vasile Lucaciu. statutele Ligii Cu l tura le , imag in i ale Universităţii Popu lare .de la Vălenii de M u n t e şi o pictură a l u i N.Băjenaru, reprezentându-1 pe Nicolae Iorga: obiecte ale l u i Nicolae T i tulescu, membru marcant al Ligii C u l t u r a l e 2 0 .

La începutul a n u l u i 1865, la Bucureşti, lua fiinţă d in iniţiativa l u i Constant in Esarcu, Vasile A.Urechia şi Nicolae Kreţulescu, Societatea Culturală "Ateneul Român" Graţie eforturi lor depuse de acest comitet şi în special de către C.Esarcu s-au p u t u t strînge fonduri le necesare p en t ru r id icarea u n u i ed i f ic iu, care "avea şă fie fala ţării" Cu sumele puse la dispoziţie de la bugetul s t a tu lu i şi cele realizate p r in subscripţii publ ice se construieşte măreţul ed i f ic iu (1886-1888) , după p l a n u r i l e a r h i t e c t u l u i francez Albert Galleron 2 1 . Pr imul preşedinte al societăţii "Ateneul Român" a fost Petre S. Aure l i an . Sub cupola i m p r e s i o n a n t u l u i m o n u m e n t s-au desfăşurat, în t imp, importante acţiuni cul tura le şi ştiinţifice - conferinţe publice, expoziţii de artă, concerte etc.

A m p l a dezvol tare a s t a t u l u i român în a d o u a jumătate a s e c o l u l u i a l X I X - l e a . dezvo l ta re care a i n c l u s şi c u l t u r a şi şti inţa românească a impus crearea la 1/13 septembrie 1867, la Bucureşti, a Socităţii Academice Române - cel dintâi senat a l c u l t u r i i şi ştiinţei t u t u r o r r omân i l o r 2 2 . Având ca p r i m preşedinte pe I on E l i a d e Rădulescu, vicepreşedinte pe Timotei C ipar iu şi secretar general pe August Treboniu

www.mnir.ro

SOCIETATEA CIVILA ROMÂNEASCĂ. UN SECOL DE ISTORIE 47

Laurian. Societatea a r e u n i t în rândurile sale cărturari de seamă: d in Transilvania G.Bariţiu: d in Banat Vincenţiu Babeş: d in Maramureş Al. Roman, losif Hodoş: d in Bucovina - A l . Hurmuzach i şi I.G.Sbiera: d in Basarabia B.P.Haşdeu: pe m o l d o v e n i i şi m u n t e n i i : V . A l e c s a n d r i . C.Negruzzi; V .A.Urechia, C.A.Roselti. T.Maiorescu s.a. 2 3 .

La 3 0 m a r t i e 1 8 7 9 S o c i e t a t e a Academică Română se transforma în Academia Română, având drept scop. după cum af irma în 1908 I.G.Sbiera "unitatea culturală a românilor" Academia Română avea să fie t r i buna cea mai înaltă a manifestării conştiinţei naţionale şi totodată cel mai fecund arsenal sp i r i tua l al românilor 2 4. La const i tu ire . Academia Română avea tre i secţiuni: literară, istorică şi ştiinţifică, iar p r i m u l ei preşedinte a fost August Treboniu Laur ian. Acestuia i -au u rmat alte mar i personalităţi: C. I . lstrat i . P.Poni. D.Onciu l . E.Racoviţă, Al .Lapedatu ş.a.

Un capito l al expoziţiei 1-a cons t i tu i t prezentarea fundaţiilor create îndeosebi la sfârşitul seco lu lu i al XIX-lea şi pr imele deceni i ale seco lu lu i a l X X - l e a . acestea având d r e p t scop susţinerea c u l t u r i i româneşti p r i n crearea de i m p o r t a n t e b i b l i o t e c i şi p r i n s t i p end i e r ea studenţilor români aliaţi la s tud i i în străinătate. Fundaţia Universitară Carol I . instituită în 1891 . pr in t r -o primă donaţie de 200.000 lei făcută de regele Carol I . avea să susţină ridicarea Bibl ioteci i (1891-1914) în care s-a constituit u n impres ionant fond de car te 2 5 .

Fundaţia culturală Principele Carol. înfiinţată la Bucureşti în 1923. a avut drept scop pr inc ipa l ajutorarea, susţinerea şi crearea vieţii culturale la sate. A u activat pent ru aceste înalte scopuri mar i personalităţi ale societăţii româneşti: N. Iorga. G .Enescu , G.Mârzescu. I .G .Duca . V.Pârvan. I.Jalea şi alţii 2 H.

Fundaţiei Regele F e r d i n a n d creată în 1926 i se datorează construirea clădirii fundaţiei universitare d in laşi - Bibl ioteca Universitară. Pe aceeaşi l inie se înscriu fundaţiile Regelui Carol al l l- lea ( Ins t i tu tu l de Cercetări Ştiinţifice şi Fundaţia de Literatură şi Artă), ele finalizându-se cu crearea U n i u n i i Fundaţiilor Cul tura le Regale (1933). în cons i l iu l Un iun i i se aflau oameni de renume ai c u l t u r i i româneşti d in acei an i , între care: Dimitrie Guşti. Octavian Goga. Ion Simionescu şi Nicolae Costăchescu 2 7.

în aceeaşi perioadă s-au constituit la Bucureşti aşezămintele Ion C.Brătianu (1924) şi Ion l.C.Brătianu (1928). care a u a v u t drept scop propăşirea cul tur i i naţionale pr in acordarea de ajutor cercetărilor diverse, pr in sprijinirea materială a tinerilor studioşi care s-au evidenţiat în activitatea lor. Aşezământul cul tural Ion C.Brătianu a fost recunoscut persoană juridică pr in sentinţa Tr ibuna lu lu i Ilfov, nr.9 din 14 iulie 1924 şi publicată în Monitorul Oficial nr. 197 din 10 septembrie 1924 2 0 . Scopul acestei asociaţii era de a ajuta propăşirea cul tur i i naţionale, pr in ajutorarea cercetărilor şi pr in editarea de publicaţii re lat ive la renaşterea României (1821-1891) . de a îngriji mormintele m a r i l o r români şi de a-i c o m e m o r a 2 9 . în expoziţie au fost prezentate alături de o serie de documente pr iv ind înfiinţarea aşezământului.

www.mnir.ro

48 CORNELIA APOSTOL

aflate în fondurile Bibliotecii Naţionale, o pictură reprezentându-1 pe marele om po l i t i c şi de cultură Ion C.Brătianu, t ocu l de au r cu care şi-a pus semnătura pe actele Tratatului de pace de la Berlin din 1878 3 0 .

în no i embr i e 1928, cu p r i l e j u l comemorării u n u i an de la trecerea în nefiinţă a ce lu i ce a fost Ion I.C.Brătianu. soţia sa, Eliza Brătianu a p u s bazele Aşezământului C u l t u r a l care p u r t a n u m e l e i l u s t r u l u i său soţ şi care era meni t , îndeosebi p r i n activităţi cu l tura le să păstreze vie memoria uneia d intre cele mai însemnate personalităţi politice româneşti legată de realizarea idea lu lu i nos t ru naţional 3 1.

La baza cons t i tu i r i i aşezămintelor au stat impor tante donaţii ale familiei Brătianu (clădiri, bibl ioteci , f ondur i băneşti). Acestei fundaţii i se datorează şi realizarea s ta tu i i l u i Ion I.C.Brătianu de scu lp to ru l Ivan Mestrovici, amplasată în faţa clădirii fundaţiei, în parcu l special amenajat. Festivitatea inaugurării m o n u m e n t u l u i a avut loc la 24 noiembrie 1938.

în sfârşit. Fundaţia Culturală M i h a i l Kogălnîceanu a fost creată la 13 mart ie 1935 şi urmărea "de a întreţine c o n t i n u u v iu cu l tu l p e n t r u M i h a i l Kogălniceanu, care alături de con t emporan i i săi şi mai presus de cei mai mulţi d intre ei, a pus bazele s t a tu lu i român modern şi a fost cel ma i mare răspânditor de cultură d in secolul său.

Pentru aceasta îşi propune: a) Să achiziţioneze u n edi f ic iu p r op r iu care să adăpostească

donaţia Miha i l Kogălniceanu, cât şi pe acele ce se vor alătura în v i i tor . Clădirea va cupr inde: u n muzeu istoric, o bibliotecă publică,

u n i n s t i t u t de cercetări istorice şi l iterare, sala de conferinţe, precum şi cancelaria fundaţiei.

b) P u b l i c a r e a u n e i ediţii c omp l e t e a t u t u r o r ope r e l o r l u i M.Kogălniceanu, publ icate sau inedite.

c) Reapariţia revistei istorice "Arhiva Românească", având ca sup l iment l i terar "Dacia Literară"

d) Ridicarea u n u i monumen t în Bucureşti, care să perpetueze ch ipu l l u i M iha i Kogălniceanu.

e) Achiziţionarea une i părţi d i n moşia Râpile, moşia stăpânită de Kogălniceanu, vreme de sute de ani , unde să se creeze u n aşezământ de educaţie agricolă modernă, care poartă numele l u i Mihai l Kogălniceanu.

f) Ajutorarea şi susţinerea operelor şi instituţiunilor d in oraşul laşi, în vederea păstrării şi renaşterii t r e cu tu lu i său c u l t u r a l " 3 2 .

Fundaţia a făcut e fortur i p en t ru organizarea u n u i muzeu şi a unei bibl ioteci publ ice. Printre cele ma i importante realizări ale fundaţiei s-au numărat r id icarea s t a t u i i l u i M iha i l Kogălniceanu în Bucureşti şi e d i t a r e a " A r h i v e i Româneşt i " A u a c t i v a t în c a d r u l aşezământului personalităţi marcan t e , c u m a u fost: N.Iorga (preşedinte de onoare) , G.G.Mironescu ( p r i m u l preşedinte al fundaţiei), O.Goga, G.I.Brătianu, N.Titulescu, P.Şeicaru ş.a.

www.mnir.ro

SOCIETATEA CIVILĂ ROMÂNEASCĂ. UN SECOL DE ISTORIE 49

Expoziţia "Asociaţii şi Fundaţii d in România. 1830-1940" s-a constituit într-o prezentare inedită şi selectivă a societăţilor, asociaţiilor şi fundaţiilor ce au activat în perioada de sfârşit de secol X IX şi început de secol XX. Existenţa acestor aşezăminte şi fundaţii, ampla lor activitate şi mai ales impresionantele realizări care o r i cum şi-au pus amprenta în istoria noastră - n u ar fi fost posibilă decât, datorită faptu lu i că. ea a fost rezul tatu l e f o r t u r i l o r u n e i întregi generaţii de o a m e n i de seamă ai României, o adevărată elită de cărturari, oameni de l i tere , de artă, de ştiinţă, oameni pol i t ic i , care întotdeauna au pus mai presus de interesele lor. interesul general, interesul naţiunii d in care făceau parte.

NOTE

1. Din "Expunere de motive" la Legea nr . 21 d in 1924, în Programul F.A.R. 97 organizat de Fundaţia pen t ru Dezvoltarea Societăţii Civile în zilele de 27 februarie 1 mart ie 1997 la Bucureşti, sub înaltul patronaj al preşedintelui României, Emi l Constant inescu.

2. Expoziţia deschisă în z iua 25 f eb ruar i e 1997 în Sala Rondă a Teatru lu i Naţional d in Bucureşti a fost redeschisă - cu u n conţinut şi într-o formă mai amplă - la Muzeul Naţional de Istorie a României in perioada 14 mart ie - 6 mai 1997. Organ i za to r i i expoziţiei şi r ea l i z a to r i i c a t a l o gu lu i ed i t a t a u fost Cornel ia Apos to l . Şerban Cons tan t inescu , Radu Coroamă, C h i r a Jurcă. Katiuşa Pârvan, Emi l ia Stancu. Dor ina Tomescu.

3. Eforia Spitalelor Civile, 1832-1932. Bucureşti, 1932. 4. A n u a r u l Asociaţiunilor şi Fundaţiunilor r e c u n o s c u t e persoane

ju r id i c e , ediţie oficială, Bucureşti, Tipograf ia închisorii Văcăreşti, 1925. editat de Min is teru l Justiţiei, pag.352.

5. Lucia Borş. Azi lul Elena Doamna, Bucureşti, 1932, pag.8 6. Ibidem. 7. Bule t inu l Societăţii Numismatice Române, Bucureşti, an I I I , n r . l l -

12. pag.24 (în M.N.l.R., nr. inv.p.v.49). 8. Crucea Roşie d in România, 1876-1976. 9. Dimitr ie A.Ghica (1816-1897). p r i m u l preşedinte al Societăţii Crucea

Roşie (1876) (în M.N.l.R. A l b u m D.Wil l iams, nr . inv.60424) . 10. T.C.Văcărescu. Lup te l e românilor în răsbelul d i n 1 8 7 7 - 1 8 7 8 ,

Bucureşti. 1887. pag.428. 11. Elena Pălănceanu. Cornelia Apostol, Mircea D u m i t r i u , 1877-1878.

Mărturii muzeistice pr i v ind războiul pen t ru cucerirea independenţei de stat a României. Bucureşti, Ed i tu ra Militară, 1978, pag.56. A u fost expuse: l i tograf ia l u i D .Wi l l i ams (în M.N.I.R., n r . i n v . 60424) ch ip iu şi trusă medicală (M.N.l.R. nr . inv . 75114; 31500) , plachete dedicate l u i Carol Davila.

www.mnir.ro

50 CORNELIA APOSTOL

12. E m i l D u m i t r e s c u , Radu Coroamă, Societatea Naţională de Cruce Roşie şi independenţa României . în M u z e u l Naţional, vo l . IV , Bucureşti, 1978, pag.606.

13. Ibidem, pag.607. în expoziţie au fost prezentate vioara ce a aparţinut m a r e l u i m u z i c i a n (în M.N. l .R. n r . i n v . 7 0 5 4 7 a-b) şi p r o g r a m u l interpretat de acesta (în M.N.l.R. nr. inv.29969) .

14. Maria, Regina României, Povestea vieţii mele, voi.3, Ed.Moldova, Iaşi, 1991, pag.224. în expoziţie a fost prezentată uni forma de soră de caritate a Reginei Mar i a (în M.N.l .R. , n r . i n v . 2 8 8 3 6 ) , împreună cu "Crucea Regina Mar ia" cls.I-a, instituită în anu l 1917 (în M.N.l.R. nr . inv .29130) .

15. Legea promulgată c u Decret n r . 4 0 6 2 d i n 28 decembr i e 1910, publicată în M o n i t o r u l O f i c ia l n r . 255 d i n 1 9 1 1 . A u ac t i v a t în această societate Alexandrina Cantacuzino, Zoe Râmniceanu, Elena Odobescu şi altele: în A n u a r u l Asociaţiunilor pag.304.

16. Revista "Ilustraţia", nr . mai- iunie 1923; septembrie 1923 (în M.N.l.R nr . inv .126702; 126703).

17. A n u a r u l pag.467; 1821-1918. Unitatea naţională a românilor în epoca modernă, Ed i tura Academiei, Bucureşti, 1985, pag.134.

18. Ibidem, pag.306: Liga Culturală şi Unirea Transi lvanie i cu România. Ed i tu ra Jun imea , Iaşi, 1978, pag.21-27.

19. Vasile Netea, C.Gh.Marinescu. Liga Culturală pag.48. 20. în.M.N.l.R. steag (nr. inv. 131887). Bust V.Lucaciu, (nr. inv.153123);

obiecte N.Titulescu (nr. inv .145214 şi 154809). 2 1 . A lexandru A n t o n i u , A l b u m u l general al României, Bucureşti, vol. I I ,

1904, (în M.N.l.R. nr . inv. 105808). 22. Vasile Netea, C.Gh.Marinescu. op.cit., pag.19. 23. Unitatea naţională pag.135. 24. Ibidem, pag.20. 25. A l e x a n d r u A n t o n i u . A l b u m , op . c i t . împreună c u a l b u m u l care

prezenta clădirea fundaţiei au ma i fost expuse: p o r t r e t u l Regelui C a r o l I , d i n A l b u m u l l u i T a d e u s z A j d u k i e w i c h d i n 1 9 0 2 , (în M.N. l .R. n r . i nv . 152178/1 ) ; u n i f o r m a de ceremonie a Regelui Carol I (în M.N.l.R. nr . inv. 75638) şi p lacheta realizată în 1914 la inaugura rea clădirii B ib l io tec i i Univers i tare (în M.N.l.R., n r . inv. p.v. 882).

26. A n u a r u l pag. 353. 27. Realitatea ilustrată, nr . 525, 1937, pag.3. 28. Statutele Aşezământului Cu l tu ra l Ion C.Brătianu, Bucureşti, 1931,

(în Biblioteca Naţională, I I I , 10668). 29. Ibidem, pag.3. 30. în M.N.l.R. p i c tura (nr. inv. 287951) şi toc (nr. inv. 285778). 3 1 . în M.N.l.R., bus t Ion I.C.Brătianu de Ion Jalea (nr. inv . 31067).

www.mnir.ro

SOCIETATEA CIVILĂ ROMÂNEASCA. UN SECOL DE ISTORIE 51

32. D in " S t a t u t u l Fundaţiei Cu l tu ra l e M i h a i l Kogălniceanu", B.C.S., Fondul M.Kogălniceanu: Fondator - Donator M iha i I . Kogălniceanu, asistent sublocotenent Ion M. Kogălniceanu, Bucureşti, 13 mart ie 1935.

L A SOCIÉTÉ C I V I L E ROUMAINE UN SIÈCLE D ' H I S T O I R E

Résumé

Pendant u n siècle (1830-1940) ont été créés et ont activé en Roumanie nombreuses sociétés et fondations qu i avaient comme b u t le soutien et le développement de la c u l t u r e et de la science r o u m a i n e , l'épanouissement de l'enseignement, l ' impl icat ion et le soutien des grands efforts de la na t i on rouma ine pour l'unité, l'indépendance et la liberté nationale et toutefois le soin pour les enfants et pour ceux en souffrance.

La présentation inédite et sélective des p lus représentatives associations et fondat ions de Roumanie est faite dans l eur succession chronologique en soul ignant le parcours et su r t ou t leurs réussites. Sont marquées les personnalités importantes de la vie cul ture l le , pol i t ique ou scientifique qu i ont eu u n i m p o r t a n t rôle dans le développement de la société civile roumaine .

En même temps sont présentées les p lus importantes pièces du musée qui ont illustré dans l 'exposition "Associations et Fondations de Roumanie. 1830-1940" ce vasté et intéressant sujet.

www.mnir.ro

Fig. 1. Biser ica şi Sp i ta lu l Colţea. L'église et l'hôpital „Colţea"

www.mnir.ro

Fig. 3. A z i l u l „Elena Doamna L'asile „Elena Doamna ".

www.mnir.ro

Fig. 5. A t eneu l Român. L Athénée Roumain.

www.mnir.ro

RELAŢIILE D I N T R E A R M A T A IMPERIALĂ RUSĂ ŞI A G R I C U L T O R I I D I N V L A S C A ÎN T I M P U L

RĂZBOIULUI D E INDEPENDENŢĂ

Viorel loniţă

Mater ia lu l de faţă şi-a aflat conţinutul în documente aflate la Arhivele Naţionale Centrale 1 , d in care, d in motive lesne de înţeles, n u am p u t u t folosi decât o mică parte, dovezile despre scandalosul comportament al "mosca l i l o r " abundând şi c o n s t i t u i n d , d i n păcate, u n i n e p u i z a b i l subiect.

S tab i l i t e p r i n Convenţia de la Bucureşti d i n apr i l i e 1877 relaţiile româno-ruse t r e b u i a u să se bazeze pe întrajutorare, respect reciproc şi a t i tud ine civilizată. Dar, în real i tate, " i d i l a " d in t r e populaţia românească şi armata imperială rusă a lua t sfârşit curând, moştenirea genetică dobândită în sălbăticia stepelor făcându-şi simţită efectul în compor tamentu l t rupe lor "el iberatoare" Paleta infracţiunilor constatate din documente este foarte largă, începând cu mic i abuzur i , continuând cu j a f u r i ma i ample , brutalităţi comise a s u p r a populaţiei şi sfârşind cu agresarea autorităţilor locale: p r imar i , subprefecţi etc.

C o m u n i c a r e a ar p u t e a foarte b i n e să înceapă c u vorbe le locui toare i E. Mihăeasca d in Pueni-Vlaşca, care, în m e m o r i u l ei către m in i s t ru l de interne, spunea: "Am ajuns a n u mai înţelege dacă armata rusească a venit ca amică sau ca inamică ", continuând ceva mai încolo: "D-nule M i n i s t r u , de mul t e ori credem că a pătruns tu r c i i Cuvintele sale n u s u n t n u m a i retor ice , ci reuşesc să sintetizeze ex t r em de c lar conţinutul relaţiilor d intre soldaţii ruşi şi l ocu i tor i i acestui judeţ. Astfel, d intr -o adresă datată 8 iun i e 1877 a M i n i s t e r u l u i de Interne către Min i s t e ru l Afaceri lor Străine, aflăm că ma i mulţi l o cu i t o r i d i n comuna Novaci fuseseră maltrataţi de către soldaţii ruşi, i a r la 11 iun i e 1877 prefectura de Vlaşca in forma Min is t e ru l de Interne, că p r i m a r u l comunei Slobozia se tânguie în contra unor soldaţi d in armata Imperială Rusă, care comi tu ma i mu l t e f u r t u r i de producte d in ariea ce posedă în acea Comună, D o m n u Sterie M.Galiţa, ".Merită să insistăm asupra acestui caz, deoarece , după c u m n i se re latează, f u r t u l a f o s t însoţ i t de brutal izarea îngrijitorului: " ba încă luându-1 în goană Demersul făcut de p r i m a r u l comunei pe lângă generalul rus , comandantu l Brigăzii a 14-a, n u a fost lua t în seamă (" n u i 'au lua t în consideraţie nimic" ) , fapt care dovedeşte dispreţul to ta l faţă de compor tamentu l civi l izat, atât al

www.mnir.ro

54 VIOREL IONIŢĂ

soldaţilor, cât şi al ofiţerilor ruşi, care n u n u m a i că n u l u a u a t i tud ine împotriva unor astfel de manifestări, c i , mai m u l t , le încurajau. în acest sens aflăm că prefectura de Vlaşca informa la 22 iul ie 1877 Min i s t e ru l de Interne despre abuzuri le comise de soldaţii ruşi în comuna Băneasa (plasa Marginea), " fără ca D-n i i Comandanţi să ia vreo măsură disciplinară,..." Mai m u l t ch i a r , ofiţerii ruşi înşişi p a r t i c i p a u l a ast fe l de i n c i d e n t e , prefectul Lapaty menţionând în iu l ie acelaşi an , că în comunele plasei Marginea " se atestă că, atîtu ofiţerii şi soldaţii Ruşi şi mai cu seamă D o m n u Căpitan Colenof f comite ma i m u l t e ilegalităţi în d e t r i m e n t u l l o c u i t o r u l u de p r i n comune le acei plăşi" To t aşa, în f eb ruar i e 1878 p e r c e p t o r u l Lazăr Ciulică d i n c o m u n a Găjani (Marg inea ) i n f o r m a p re f e c tu ra a s u p r a ilegalităţilor comise de u n căpitan h u s a r în acea comună. Lista ar putea cont inua, dar ne opr im aici .

O categorie aparte a m i l i t a r i l o r ruşi o c o n s t i t u i a u pahonţi cărăuşi, despre faptele acestora documentele v remi i făcând dese menţiuni. Astfel, d i n t r - u n raport al prefecturi i , datat noiembrie 1877, aflăm despre abuzuri le acestor pahonţi, comise în Bălăria (plasa Câlniştea), împotriva cărora n u se puteau lua măsuri, deoarece s u n t apăraţi p r i n forţă de soldaţi ruşi ce sînt cu dînşii" Aceeaşi lună ne aduce la cunoştinţă alte evenimente asemănătoare, petrecute de astă dată la Frăţeşti şi Glavaciog, între "paşnicii l ocu i tor i " - după cum spune documentu l - şi pahonţii ruşi "pe unde a u nenoroc i r ea să treacă" De a l t f e l , l o ca l i t a t ea Frăţeşti impor tan t nod feroviar şi antrepozit la fel de impor tan t - se pare că a fost u n a d i n t r e cele m a i expuse la as t f e l de i n c i d e n t e , l u n a decembr i e aducându-ne la cunoştinţă u n n o u e v en imen t de acelaşi gen, când prefectul de Vlaşca semnala Min i s t e ru lu i de Interne alte abuzur i , j a fu r i şi maltratări la care erau supuşi locui tor i i d in Frăţeşti şi d in alte localităţi, d in partea celebrilor, de acum, pahonţi.

Sfidând legile române, pr in t re care şi legea rechiziţiilor, aceşti m i l i t a r i l u a u cu forţa în t ranspor tur i , părinţi(i) dorobanţilor ai căror fi i s u n t u duşi în concentrare,... comi tu p r in comune cele ma i m a r i necuviinţe şi n u vor să ţină con tu de autorităţile rura le " , după c u m aflăm că s-a întâmplat în comuna Slobozia în iunie 1877.

Mate r i a lu l de faţă se vrea şi o schiţă a aroganţei ruse , sub acest aspect u n capi to l aparte cons t i tu indu-1 nonşalanţa cu care erau s f i d a t e autor i tăţ i le l o ca l e . Aces t e f ap te se s u b s c r i u u n e i s p i r a l e crescătoare, po rn ind de la ignorarea demersuri lor făcute de către aceste autorităţi pe lângă ofiţerii-comandanţi ruşi, c u m s-a întâmplat cu p r i m a r u l d in Slobozia caz mai sus menţionat şi ajungând până la brutalităţi şi ch iar maltratări. Locu i to r i i d in c omuna Băneasa au fost m a r t o r i i u n u i a s t f e l de e v e n i m e n t , când p r i m a r u l de aco lo a fost împiedicat să îngroape vitele ruşiloru ce m o r u . . . " încălcându-se legislaţia sanitară a v r e m i i . Ajungând l a brutal ităţ i şi maltratări , "bene f i c i em" de o informaţie foarte bogată, c u m n i se relatează d i n

www.mnir.ro

RELAŢIILE DINTRE ARMATA RUSĂ ŞI AGRICULTORII DIN VLAŞCA 55

comuna Novaci (Cîlniştea) doar la douăzeci de zile de la proc lamarea independenţei -, când p r i m a r u l acelei c omune , s e m n a l a p r e f e c t u r i i abuzur i l e , bătăile şi a l te brutalităţi su f e r i t e de l o c u i t o r i d i n pa r t ea soldaţilor ruşi d in Regimentul 47, Divizia 12 de Infanterie, fapte aduse la cunoştinţă comandanţilor ruşi, dar pr imi te cu indiferenţa cunoscută de acum. Ne interesează, în acest sens, că însuşi p r i m a r u l a fost bătut în acea zi de către soldaţii ruşi. Aceste atrocităţi a u c o n t i n u a t pe toată perioada colaborării româno-ruse, "consecvenţa" compor tamentu lu i deviat al ruşilor f i ind remarcabilă, astfel încât n u trebuie să ne mirăm că, la 17 februarie 1878 prefectura de Vlaşca informa Min i s t e ru l de Interne despre un incident petrecut în comuna Ma lu (Marginea) în cursu l căruia p a t r u ofiţeri ruşi h u s a r i a u bătut pe p r i m a r şi pe alţi l o c u i t o r i . A i c i , ca o menţiune specială, r e v e n i m la m u l t năpăstuitul Frăţeşti, u n d e , în decembrie 1877, abuzuri le , ja fur i le şi maltratările atinseseră u n asemenea nivel, încât locui tor i i erau hotărâţi să plece în bejenie. Subprefectul însuşi, în încercarea l u i de a aplana u n conflict, cu greu a scăpat de a fi molestat. "Cazul p r e cum vedeţi este de cea ma i mare gravi tate când auto r i t a t ea locală este gonită şi dispreţuită..." semnala, îngrijorat, prefectul de Vlaşca într-o adresă către Min is te ru l de Interne.

F i resc , a m zice, se naşte întrebarea: care a fos t reacţia autorităţilor române? Spre lauda lor, această reacţie a fost promptă şi energică, manifestându-se pe două direcţii: p r i n rezolvări pe p lan local şi, pe de altă parte, p r i n demersur i făcute către organele superioare, recte M i n i s t e r u l de I n t e r n e , M i n i s t e r u l de Război şi M i n i s t e r u l A f ace r i l o r Străine.

Să luăm, mai întâi, p r ima direcţie pomenită, şi anume folosirea forţelor aflate nemij locit la dispoziţie. Interesant de semnalat este curba în care se înscrie această reacţie, p o r n i n d de la ponderată şi firească diplomaţie, până la vehemenţă şi demnă severitate. Despre prudenţă şi diplomaţie am ma i pomeni t în acest mater ia l , s i n g u r u l eveniment care merită a mai fi menţionat în acest sens f i ind cel consumat în iul ie 1878, când comisarul rus Poliacoff d in Frăţeşti, având anumi te dator i i faţă de autorităţile române, a refuzat achitarea acestora, materialele poprite de partea română în cadru l acestor dator i i f i ind încărcate în vagoane cu forţa baionetelor ruseşti. La demersul prefectului pe lângă Min i s t e ru l de Interne

adresa d in 27 iul ie 1878 acest minister cerea prudenţă, evitându-se folosirea forţei şi încheierea u n u i proces-verbal în acest sens. Dar, n u întotdeauna at i tudinea autorităţilor a fost paşnică, după cum aflăm dintr -o adresă a prefecturi i , datată 21 noiembrie 1877, în care min i s t e ru l tute lar era in fo rmat în legătură cu anumi t e incidente consumate în comunele Arsache şi Grosu (Marginea), de către prefect, care spunea că: am dat ordin n u m i t u l u i subprefect ca în v i i tor să n u ma i tolereze a se comite asemenea arbitrarităţi, evidenţiate " Pentru aceeaşi necesitate, prefectul a concentrat la Frăţeşti şi Glavaciog 40 de dorobanţi, consideraţi, însă.

www.mnir.ro

56 VIOREL IONITÄ

insuficienţi. De alt fe l , gravi tatea acestei situaţii este subliniată de un demers al prefecturi i către Min is teru l de Interne, d in 30 decembrie 1877 în care se spunea că ruşii " . . . comi t cr imele cele m a i t e r ib i l e . în ţara noastră..." şi se arăta " Că până când n u vom avea armată suficientă de două-trei sute cel puţin în Frăţeşti cu u n şef, va fi impos ib i l să se poată preîntâmpina ja fur i le şi bătăile..." De altfel, în acest sens se poate releva faptul că, la insistenţele Min i s t e ru lu i de Interne, M in is t e ru l de Externe a făcut numeroase demersur i către autorităţile m i l i t a r e şi guve rnu l rus , demersuri infructuoase însă. Putem argumenta acest l u c r u cu o adresă a Min i s t e ru lu i de Război către Min i s t e ru l de Interne, în care se specifica, legat de u n alt eveniment petrecut în februarie 1878, că: " ma i pe to(a)tă zioa acest minister primeşte rapo(a)rte de la Comandanţii compani i lor de frontieră..."

Aparent paradoxal, aceste abuzur i comise de m i l i t a r i i ruşi, se vor îndesi după căderea Plevnei. Spunem, aparent paradoxal, deoarece. în condiţiile v ictor i i lor de la Plevna şi d in alte l ocur i , obţinute cu spr i j inu l decisiv al armatei române, aroganţa imper ia l i smulu i rus s-a făcut tot mai manifest simţită. Ca o paranteză la această ultimă idee, trebuie menţionat faptul că, toate cererile autorităţilor mi l i tare imperiale erau redactate în l imba rusă, determinându-i pe subprefecţii d in Vlaşca să solicite, în mai 1877 ca aceste d o c u m e n t e să fie r edac ta t e în l i m b i l e română sau franceză, l imba rusă nefi indu-le cunoscută.

Putem concluziona, aşadar, că în afara f r o n t u l u i p r inc ipa l româno-ruso-turc - se contura în acele v r emur i u n front inter ior secundar româno-rus, valabi l pent ru întreg ter i tor iu l ţării, judeţul Vlaşca nefăcând excepţie.

NOTE

1. Arhive le Naţionale Centrale Fond 318 " M i n i s t e r u l de Interne. Direcţiunea Comunale" Dosarele: 1877/21-26, 28-50, 74, 75, 78-80, 82.

www.mnir.ro

RELAŢIILE DINTRE ARMATA RUSA ŞI AGRICULTORII DIN VLAŞCA 57

T H E RELATIONS B E T W E E N T H E RUSSIAN IMPERIAL ARMY AND T H E F A R M E R S O F V L A S C A

DURING T H E INDEPENDENCE WAR

Abstract

The paper presented at this session has found i ts contents in the documents of the Central National Archives, out of wh ich , for easily understandable reasons, only a par t could be used.

The R o m a n i a n - R u s s i a n r e l a t i o n s as e s t a b l i s h e d by the Bucharest convention of Apr i l 1877, had torely on m u t u a l a id , respect and civilized at t i tude.

In reality, "the idy l l " between the Romanian populat ion and the Russian Impe r i a l a r m y ended soon. The i n h e r i t a n c e a cqu i r ed in the wildness of the steppes was felt in the " l iberat ing" troops' behavior.

The palette of the del inquency revealed by the documents is large, beg inning w i th l i t t le robberies, cont inu ing w i t h bigger p lunder ing , b r u t a l i t y c o m m i t t e d a g a i n s t the p o p u l a t i o n a n d e n d i n g w i t h the aggression of the local author i t ies .

The Russian army has rather behaved l ike an occupation army than like an allied one, idea which applies to the whole terr i tory of this country, the Vlasca d is tr ic t being not an exception.

www.mnir.ro

CÂTEVA I N S I G N E ŞI M E D A L I I V A S L U I E N E D I N COLECŢDXE M U Z E U L U I NAŢIONAL D E I S T O R I E

Katiuşa Pârvan

C a b i n e t u l N u m i s m a t i c a l M u z e u l u i Naţional de I s tor i e a României păstrează câteva m e d a l i i şi i n s i gne v a s l u i e n e , bătute la sfârşitul seco lu lu i X IX şi începutul seco lu lu i X X 1 . Toate fac parte d in Colecţia de medal i i a Băncii Naţionale, transferată la Muzeu l Naţional de la vechiul Cabinet Numismat i c a l Bib l iotec i i Academiei Române. Le vom prezenta , d o r i n d ca p r i n i n t e r m e d i u l l o r să rel iefăm p r o c e s u l de întemeiere a asociaţiilor profesionale româneşti, proces in tens i f i ca t în România în m o d deos eb i t după obţinerea independenţe i în u r m a războiului d in 1877-1878.

1. Insignă ovală, Societatea "Meseriaşul" d in oraşul Bârlad. 1888. în cunună de măslin şi stejar, medal ion oval, perforat, având

între două c e r c u r i l i n i a r e legendă semic i rcu lară : S O C I E T A T E A MESERIAŞUL URBEA. BÂRLAD; în pa r t e a de j o s , p e r p e n d i c u l a r pe cercurile l iniare şi cunună, IUN 1888. Central , scut având în mijloc două mâini care se strâng, d e a s u p r a l o r echer şi c ompas , i a r d edesub t , FILANTROPIE; în partea de sus a cunune i , între cele două r a m u r i , v u l t u r cu aripi desfăcute.

M e t a l c o m u n , 39 x 50 m m , i n v . PV 2 9 7 2 (Co l . BNR ex CNBAR); lipsă acul .

2. Medalie comemorativă c u toartă, Sărbătorirea a 25 ani de la înfiinţarea Societăţii meseriaşilor şi comercianţilor români d in Bârlad, 2 iunie 1888-1913.

1913. A V între 2 c e r c u r i l i n i a r e " SOC . M E S E R I A Ş I L O R ŞI

COMERCIANŢILOR" BÂRLAD. Central , două mâini care se strâng. R V Legendă c i rculară "SERBÄTORIREA ACT IV ITĂŢ I I

SOCIETĂŢEI" 1888-1913; Central , într-o cunună de laur , XXV; în exergă. 2 IUNIE/Ï888-1913.

Bronz argintat , 33 m m , inv. PV. 711 (Col. BNR ex CNBAR).

www.mnir.ro

60 KATIUŞA Ï'ÂRVAN

3. Insignă ovală. Societatea de ajutor m u t u a l "Sp r i j i nu l " d in Bârlad.

1910. în cunună de laur şi stejar, medal ion oval; pe margine, între 2

cercuri l iniare, legendă circulară: SOC. DE AJUTOR MUTUAL SPRIJINUL BÂRLAD; în partea de jos , perpendicular pe cercurile l in iare şi cunună, 1910 . C e n t r a l , s c u t c u două mâini care se strâng; d e a s u p r a l o r , s emic i r cu la r , SPRIJINUL. Deasupra c u n u n e i , între r a m u r i , v u l t u r cu aripile desfăcute.

M e t a l c o m u n , 34 x 42 m m , i n v . PV 2 8 5 3 (Co l . BNR ex CNBAR).

4. Insignă ovală. Cercul vânătorilor d in Bârlad. <cca. 1930>. Legendă semicirculară într-un cerc emai la t verde: CERCUL

VÂNĂTORILOR; în exergă: "BÂRLAD". Cent ra l , meda l ion d in meta l alb înfăţişând u n câine de vânătoare călcând pe vreascuri , cu o raţă sălbatică în bot.

Metal comun şi email , 32 x 38 m m , inv. PV. 3082 (Col. BNR ex CNBAR).

5. Insignă. în amint i rea fondării Societăţii "Valea Racovei" a meseriaşilor şi comercianţilor români d in Vas lu i la 1 iun ie 1897.

1897. în câmp, cunună de măslin şi stejar ce încadrează 2 cercuri

l iniare ce mărginesc legenda circulară; "SOCIETATEA MESERIAŞILOR ŞI COMERCIANŢILOR ROMÂNI, VASLUI"; la mijloc, 2 mâini care se strâng; deasupra lor. VALEA RACOVEI; dedesubt, 1 IUNIE 1897.

Metal comun, 50 m m , inv. PV. 2813 (Col. BNR ex CNBAR).

6. Medalie comemorativă. Aniversarea a 10 ani de la fondarea Societăţii "Valea Racovei" a meseriaşilor şi comercianţilor români d in Vaslui la 1 iunie 1897 şi inaugurarea sed iu lu i societăţii la 11 iunie 1907

1907 A V Legendă c i rculară : "A 1 0 a A N I V E R S A R E A F O N D .

SOCIETĂŢEI VALEA RACOVEI DIN VASLU I " C e n t r a l , în cerc l i n i a r , s imbo lu l societăţii (echer, compas, caduceu); deasupra, 1 IUNIE 1897, dedesubt 1 IUNIE 1907

R V Legendă c i rculară: "ÎN A M I N T I R E A INAUGURĂRI I SEDIULUI SOCIETĂŢEI 11 IUNIE 1907" Central , cunună de l aur şi stejar, înconjurând două mâini care se strâng.

Bronz, 33 m m , inv. PV. 1055 (Col. BNR ex CNBAR).

www.mnir.ro

CÂTEVA INSIGNE ŞI MEDALII VASLUIENE 61

7. Insignă de membru al Societăţii vânătorilor vasluieni . <sfârşit de sec. XIX>. în cunună de stejar, medal ion având în câmp u n trofeu (cap de

mistreţ, puşcă şi sabie cu teacă, încrucişate). Legendă circulară între 2 cercur i l i n i a r e : SOCIETATEA VÂNĂTORILOR V A S L U I E N I : în exergă, pe rpend icu la r , M E M B R U , în pa r t ea de sus a c u n u n i i , între r a m u r i , monograma societăţii.

M e t a l c o m u n , 39 x 52 m m , i n v . PV 3 0 7 6 (Co l . BNR ex CNBAR).

Medaliile şi insignele prezentate n u ridică probleme deosebite. Ele exemplif ică p r a c t i c a e m i t e r i i u n o r as t f e l de piese c u c a r a c t e r c omemora t i v , bătute p e n t r u a păstra în m e m o r i a m e t a l u l u i u n e l e momente importante pen t ru comunităţile respective, c u m au fost - şi încă sunt - fondările asociaţiilor de orice fel.

Nu s-a respectat^o cronologie strictă a an i l o r de emitere a pieselor, ci au fost aşezate alături insignele şi medalii le care au comemorat acelaşi even iment . As t f e l , se poate observa m a i uşor că i n a u g u r a r e a societăţilor a fost însoţită de emi t e r ea de i ns i gne de m e m b r u , i a r c o m e m o r a r e a j u b i l e e l o r , de m e d a l i i , ca re a u păstrat e l e m e n t e l e reprezentative şi s imbolur i le iniţiale.

Anumi te elemente ce apar pe medali i le şi insignele prezentate (stea în 8 şi 6 colţuri, echer - compas - caduceu, mâinile împreunate), pot fi o dovadă a fap tu lu i că societăţile respective ( "Spri j inul" "Valea Racovei" "Meseriaşul"), au fost societăţi masonice, ca de alt fe l m u l t e altele d in România în a doua jumătate a secolului XIX. în ceea ce priveşte Societatea vânătorilor d in Vas lu i , p en t ru care s-a bătut o insignă de către acelaşi gravor ca în cazul celorlalte, n u o considerăm neapărat masonică, în c iuda elementelor reprezentative asemănătoare folosite.

între piesele prezentate, toate nesemnate, există asemănări ce ne determină să presupunem acelaşi autor pen t ru cele două medal i i şi u n altul, poate diferit, pen t ru insigne. Excepţie face u l t ima insignă (nr.7), cea pentru Cercul vânătorilor d in Bârlad, bătută probab i l ma i târziu, spre mijlocul secolului XX, o posibilă creaţie a Casei Huguenin d in Le Löcle, Elveţia2.

Refer i tor la cele două meda l i i , ele a u cu siguranţă acelaşi autor. Relieful puţin adânc, forma plată a literelor, s u n t specifice s t i l u l u i gravorulu i bucureştean Rad i v on 3 . F i i n d vorba însă de meda l i i bătute pentru societăţi d in Moldova, unde au funcţionat în această epocă mai mulţi ed i t o r i de meda l i i b ine cunoscuţi, ce au emis p e n t r u numeroşi particulari , n u excludem posibil itatea ca autor i i pieselor de faţă să fie mai degrabă mo ldoven i , fie d i n Iaşi (F i rma Fraţilor Şaraga p r i n Librăriile "Moldova" şi "Autor i i României" sau "Stab i l imentul de litografie şi gravură în meta l " 4 atel ierul l u i N. Stenberg). fie din Bârlad (Librăria Petroff). Toţi gravorii d in Moldova menţionaţi au luc ra t medal i i p en t ru comemorarea

www.mnir.ro

62 KATIUŞA PÂRVAN

inaugurării , s t a t u i i l u i Vas i l e A l e c s a n d r i l a Iaşi, în 1 9 0 5 5 , m e d a l i i asemănătoare, ca d iametru şi st i l , cu cele prezentate de no i ma i sus. De aceea considerăm ca autor, al medali i lor prezentate de noi u n a d in firmele d in Moldova menţionate.

în ceea ce priveşte insignele, n u ne putem pronunţa cu privire la autorul lor, care poate fi tot unu l din cei de mai sus. Se cunosc multe piese de acest fel, dedicate unor societăţi similare din diferite zone ale ţării6. Este posibil să fi existat u n atelier specializat pe producerea unor astfel de piese, poate moldovean, poate bucureştean. cu sucursale în diferite localităţi.

Prezentarea acestor i n s i gne şi m e d a l i i v a s lu i ene este u n început p e n t r u acţ iunea de p u b l i c a r e s i s temat ică a u n o r p iese asemănătoare, bătute pen t ru diferite societăţi d in ţară.

NOTE

1. Piesele de faţă constituie u n fragment d in comunicarea prezentată în ma i 1994 la Sesiunea de comunicări a Muzeu lu i Judeţean "Ştefan cel Mare" d in Vas lu i .

2. S ta tu l român, ca de altfel şi mulţi par t i cu lar i , a colaborat cu această firmă renumită de meda l i i , unde s -au bătut monede , meda l i i şi decoraţii. Fap tu l că se cunosc m a i m u l t e meda l i i p r e m i u p e n t r u concursur i canine, cu reprezentări asemănătoare celei ce apare pe insigna noastră, ne-a determinat să a t r i b u i m această insignă {sau doar mode lu l ) f i rme i H u g u e n i n . Vezi Constanţa Ştirbu, Katiuşa Pârvan, Acta Moldaviae Mer id ional is , X l l -X IV , 1990-1992, Muzeul judeţean "Ştefan cel Mare", Vaslui , pp. 419-426.

3. Ravidon a avut atelier pe B-dul Elisabeta nr .9 bis; a luc ra t împreună cu Carapati - şi el bucureştean, cu atel ierul pe Calea Victor ie i nr . 12. s a u s ingu r . Se observă asemănări de s t i l cu realizările amb i l o r gravori , p r in t r e care mul te medal i i , oficiale sau populare ; DGASB, fond C. Butculescu, nr .82 , p. 2 şi idem, nr . 145, p. 16.

4. Anghel Popa, A.I.I.A. Iaşi, XXV, i 9 8 8 . 2, pp. 222-223. 5. Ibidem. 6. S-au bătut ast fe l de piese p e n t r u societăţi d i n Focşani, Brăila,

Ploieşti, G iurg iu , Craiova s.a., piese ce urmează a fi publ icate .

www.mnir.ro

CÂTEVA INSIGNE ŞI MEDALII VASLUIENE 63

Q U E L Q U E S INSIGNES E T MÉDAILLES DU DÉPARTEMENT D E VASLUI D E T E N U E S PAR L E MUSÉE NATIONAL D ' H I S T O I R E

Résumé

L'auteur présente des insignes et des médailles des quelques sociétés des art isans et des constructeurs d u département de Vas lu i :

1. L'insigne de la fondation de La Société "L 'ar t isan" de la ville de Bârlad en j u i n 1888.

2. La médaille de la commémoration de 25 années de la fondat ion de La Société des ar t i sans et des commerçants r ouma ins de Bârlad, 2 j u i n 1888-1913.

3. L ' insigne de la Société de l 'aide m u t u e l "Le s o u t i e n " de Bârlad, 1910.

4. L'insigne d u cercle des chasseurs de Bârlad, <1930>. 5. L'insigne de la fondation de la Société des art isans et des

commerçants rouma ins de Vaslui , Société "La Vallée de Racova" 1 j u i n 1897.

6. La médaille de L'Anniversaire de 10 ans de la fondation de la Société "La Vallée de Racova" et de l ' i naugura t i on de l'édifice de cette société, 11 Juin 1907.

7 L'insigne de membre de La Société des chasseur de Vaslui , fin d u XlX-è siècle.

Les pièces, pas signées, sont travaillées par le même graveur, peut être de Moldavie (de laşi Les Frères Saraga par Les Librairies "Les Auteurs de Roumanie " et "Moldavie" N. Sternberg dans son atelier de l ithographie et gravure où de Bârlad - La Librairie de Petroff), peut être de Bucarest (l'atelier de Radivon et Carapati).

Les insignes sont aussi les ouvrages d u même graveur, celui qui a travaillé auss i les médailles, ou à u n autre . En ce qu i concerne l'insigne d u Cercle des chasseurs de Bârlad, celle-ci est, probablement, l'ouvrage de la Maison Huguenin Frères de Le Lôcle, Suisse.

L ' a u t e u r s u p o s e , que p a r s u i t e de c e r t a i n s é léments spécifiques, les sociétés des a r t i sans présentées on t été des sociétés massoniques (fait exception "La Société des chasseurs" de Vaslui) .

www.mnir.ro

Fig. 1. Insigna fondării Societăţii „Meseriaşul" Bârlad în iunie 1888.

L'insigne de la fondation de la Société „ L'Artisan"

de Bârlad, juin 1888.

Fig. 2. Meda l i a comemorării la 2 iunie 1913 a 25 ani de la înte­meierea Societăţii meseriaşilor şi comercianţilor români d in Bârlad;

Avers , Revers. La médaille de la commémoration

des 25 années de la fondation de la

Société des artisans et des com­

merçants roumains de Bârlad, 2 juin

1888-1913: Avers, Revers.

www.mnir.ro

Fig. 4. Insigna Cercului vânătorilor d in Bârlad, <1930>.

L'insigne du Cercle des chasseurs de Bârlad,

<1930>.

Fig. 5. Insigna întemeierii Societăţii „Valea Racove i " a meseriaşilor şi comercianţilor

români d in Vas lu i la 1 iunie 1897. L'insigne de la fondation de la Société des arti­

sans et des commerçants roumains de Vaslui,

„La Vallée de Racova", 1 juin 1897.

m

Fig. 6. Meda l i a aniversării a 10 an i de la întemeierea-Societăţii „Va l ea R a c o v e i " şi a inaugurării l o c a l u l u i aceste i societăţi,

11 iunie 1907; Avers , Revers. La médaille de l'anniversaire des 10 ans de la fondation de La Société

„La Vallée de Racova", et de l'inauguration de l'édifice de cette société.

11 juin 1907: Avers, Revers.

Fig. 7 Insignă de m e m b r u al Societăţii vânătorilor d in Vas lu i , sfârşitul sec. X I X .

L'insigne de Membre de La Société des chasseur de Vaslui,

fin du XIXe, siècle.

www.mnir.ro

T E M E M E D I C A L E ÎN O P E R A G R A V O R U L U I T O N Y S Z I R M A I

Simona Boicescu

Anton (Tony) Szirmai a fost u n impor tan t gravor şi medalist de origine ungară care şi-a desfăşurat activitatea la Paris în a doua jumătate a acestui secol. S-a născut în anu l 1871, după u n i i cercetători în Banat, după alţii la Budapesta 1 . în orice caz, a u r m a t Şcoala de Arte Decorative de la Budapesta. După s tud i i în Germania şi Italia, s-a s tab i l i t în Franţa, la Paris, unde n u după m u l t t imp şi-a deschis p ropr iu l atel ier 2 .

D in t r e mul t ip le l e teme pe care le-a abordat a r t i s t u l am ales câteva lucrări c u teme med i ca l e . Meda l i i l e şi p l a che t e l e se află în pat r imoniu l muzeu lu i nos t ru şi s u n t foarte puţin cunoscute, unele chiar inedite.

Pr ima medal ie este cea a Conferinţei Internaţionale con t ra Tuberculozei, desfăşurată la Copenhaga între 26-29 ma i 1904 3 . Ea este din bronz, cu u n d iamet ru de 50 m m , (inv.C. 1765) şi se prezintă astfel: pe avers, legendă semicirculară: CRISTIAN IX KONGE AF; DANMARK. în centru, b u s t u l regelui Chr is t ian IX al Danemarcei, d in faţă, în uniformă cu decoraţii. în exergă pe două rânduri: PARTICIPATION/DE LA ROUMANIE. Pe la tura stângă, în partea de jos, TONY SZIRMAI.

Pe revers, legendă pe opt rânduri în l imba franceză, în partea stângă: CON FERE N C E /1NTERN ATIO N ALE /CO NTRE LA/TU B ERC U LOSE A/COPENHAGUE/26-29/MAI/1904. în centru , pe o ramură de l au r i care acoperă şi p a r t e a dreaptă a m e d a l i e i , u n vas m e d i c a l . Pe m u c h i e : BRONZE. '

M e d a l i a C o n g r e s u l u i Asoc ia ţ i e i In ternaţ iona le c o n t r a Tuberculozei ţinut la Haga în 1906 4 este d in bronz arg intat cu d iametru l de 50 m m ( inv .B 11/2767 Pv, 2537 ) , Meda l i a are pe avers o legendă circulară în l imba franceză: WILHELMINA REINE DES PAYS BAS. în centru este b u s t u l reginei Olandei în profi l spre stânga cu coroană pe cap. La baza b u s t u l u i s u n t f lori . Mai jos semnătura gravoru lu i : T. SZIRMAÏ. Pe revers în pa r t e a dreaptă, legendă pe şapte rânduri: CONGRÉS/DE L 'ASOCIATION/INTERNATIONALE/CONTRE/LA T U B E R C U L O S E / L A HAYE/1906/. în partea stângă şi jos r a m u r i de l au r i şi măslini legate la bază cu o panglică iar pe ele în partea stângă u n cartuş ornamentat pe care este înscris pe două rânduri: PARTICIPATION/DE LA ROUMANIE/ La baza medaliei spre dreapta; A DESAIDE - EDIT. Alphonse Desaide avea un ate l i e r de gravură la Par is , c reat de tatăl său ( F i r m a Desaide

www.mnir.ro

66 SIMONA BOICESCU

Roquelay). Un mare număr d in cele ma i bune lucrări ale medaliştilor francezi d in acea perioadă ca şi d intre cei ce locuiau la Paris, cum este şi cazul l u i Tony Szirmai . au fost editate de el.

A treia piesă este Medalia participării României la Congresul Internaţional de Medicină care s-a ţinut la Lisabona între 16-26 apri l ie 1906^. Medalia se prezintă astfel: pe avers legendă circulară: CARLOS 1 REI DE PORTUGAL în partea de sus, iar în partea de jos pe două rânduri: PARTICIPATION/DE LA ROUMANIE/ In centru este b u s t u l regelui Carlos I în uniformă cu decoraţii. în p ro f i l spre stânga. Pe revers, legendă semicirculară: XV CONGRES INTERNATIONAL DE MEDICINE. în câmp în partea superioară pe pa t ru rânduri: LISABONNE/19-26/AVRIL/1906/ în centru l medaliei este o alegorie: o femeie cu veşminte largi, aşezată spre stânga, cu cunună de l a u r i pe cap, cu braţul drept întins în sus spre stânga. înconjoară cu braţul stâng u m e r i i u n u i adolescent ce stă în picioare lângă ea, cu nişte planşe în mână. în spatele ei se observă capul u n u i bolnav spre dreapta. în partea stângă u n tânăr n u d , cu spatele, cu capul întors spre dreapta, ţine în faţă o tablă şi în mână u n ins t rumen t de scris. în stânga sa. u n schelet. în partea de jos a medaliei este un grupaj reprezentând o c lepsidră, u n i n s t r u m e n t c h i r u r g i c a l , o sticlă de medicamente, o carte, o ramură de palmier, etc.

Medalia este lucrată d in bronz şi are un d iamet ru de 50 m m . Pe avers, sub b u s t u l regelui apare semnătura au t o ru lu i : TONY/SZIRMAÏ/ inv. B/U 510 Pv. 466.

P l a che ta celei de a V I s Conferinţe Internaţionale c o n t r a tubercu loze i , ţinută la Viena în 1 9 0 7 7 este d in bronz cu d imens iun i l e 51/70 m m şi legenda în l imba franceză. Inv .1761/402/1401.

Pe avers este înscris VIRIBUS/UNITIS/ pe două rânduri în partea de sus în stânga. Tot în partea de sus în dreapta, în medal ion capul l u i Franz losif în prof i l spre stânga. Şapte femei în rochi i lung i , trei dintre ele purtând coroane pe cap iar una o cunună de l aur i , urcă nişte trepte spre dreapta, ţinând o faclă, o ramură de stejar, o cunună de frunze de laur . Toate ţin mâinile ridicate spre medal ionul cu por t re tu l l u i Franz losif. Aceste personaje simbolizează p robab i l prov ic i i le Aus t r o -Ung ta r i e i . Pe trepte şi la baza plachetei sun t trandaf i r i şi r a m u r i de l aur i şi palmier. Pe f u n d a l este r ep re zen ta t şters u n peisaj cu munţi şi soare răsărind. Semnătura a r t i s tu lu i apare în dreapta jos: TONY SZIRMAÏ 1906.

Pe revers. într-un meda l ion între două coloane, legendă pe două rânduri: W I E N / 1 9 0 7 / Pe co loana d in stânga legendă pe c inc i rânduri: W/CONFERENCE/INTERNATIONALE/CONTRE IA/TUBERCULOSE/. Sub legendă o ramură de frunze de stejar. Tot în medalion două personaje feminine cu veşminte l u n g i , aşezate pe u n pos tament . Personajul din stânga stă în picioare, în semiprofi l spre dreapta, ţinând în mâna stânga şi pe braţul d r e p t r a m u r i de l a u r . Alături, u n pergament cu inscripţia: DOMINUS/ADJUTOR/ A l doilea personaj este aşezat în partea dreaptă a

www.mnir.ro

TEME MEDICALE ÎN OPERA GRAVORULUI TONY SZIRMAÏ 67

meda l i onu lu i , faţă în faţă cu p r i m u l , stând deci în semiprof i l spre stânga. Sprijină c u braţul stâng şi cu mâna dreaptă o plachetă cu inscripţia PAX/

/LABOR/. în spate o ramură de frunze de laur . în partea superioară a plachetei, în afara meda l ionu lu i în stânga şi dreapta câte u n opaiţ aşezat oblic. Sub medal ion, pe u n cartuş ce stă pe r a m u r i de palmier şi l a u r i , legendă pe două rânduri: PARTICIPATION/DE LA ROUMANIE/ La baza meda l i onu lu i este înscris TONY SZIRMAÏ 1906.

Data semnării plachetei, anterioară conferinţei, ca de altfel şi întreaga reprezentare a aversului identică cu placheta l u i Franz losif d in 1902 demonstrează d in n o u că Sz i rma i a re fo los i t şi de această dată mode lu l creat anterior, fără a-i aduce mar i modificări.

Piesa face parte d intr-o serie de 21 plachete ce au fost oferite ţărilor care a u l u a t pa r t e la Conferinţă: A r g e n t i n a , A u s t r i a , Belg ia , Braz i l ia , Bulgar ia , Danemarca, Elveţia, Franţa, Germania, I ta l ia . Marea Br i tanie , Norvegia, Olanda, Portugalia, România, Spania, Serbia, Statele Unite ale Amer ic i i , Suedia, Ungaria şi Uruguay.

M e d a l i a c e l u i de a l X I - l e a Congres Internaţional c o n t r a A l c o o l i s m u l u i , o r gan i za t l a S t o c k h o l m în 1 9 0 7 9 , este d i n b r onz , cu d i a m e t r u l de 50 m m (inv.c. 17630. Pe avers, legendă semicirculară: în l imba franceză: OSCAR I I - ROI DE SUEDE. în centru b u s t u l regelui Oscar I I , în prof i l spre stânga, în uniformă cu decoraţii. în exergă pe trei rânduri: PARTICIPATION/DE LA/ROUMANIE/ în câmp dreapta: T SZIRMAÏ. Pe revers este o legendă semicirculară, tot în l imba franceză: X I E CONGRES INTERNATIONAL CONTRE - L'ALCOOLISME/ şi în câmp stânga pe două rânduri: STOCKHOLM/1907/ în rest, reversul este identic sau aproape identic cu alte două lucrări prezentate în acest art icol , Medalia Participării României la Congresul Internaţional de Medicină Lisabona, 1906 şi cu Placheta celei de-a treia Conferinţe pen t ru s tud iu l Cancerulu i de la Paris. 1910. Acesta este u n procedeu folosit des de Sz irmai care obişnuia să folosească aceleaşi ave rsur i s au r eve rsur i p e n t r u lucrări cu subiecte asemănătoare, aducând doar mic i modificări. în spr i j inu l afirmaţiei de mai sus vin şi alte medalii şi plachete cu subiecte aproape identice pe care le-am întâlnit s t u d i i n d întreaga operă artistică a a c e s t u i g ravor .

P lacheta celei de-a doua Conferinţe Internaţionale p e n t r u S tud iu l Cancerulu i , conferinţă care s-a ţinut la Paris în anu l 1 9 1 0 1 0 , se prezintă a s t f e l : pe avers în p a r t e a dreaptă s u s , pe două rânduri: PARIS/1910/ în partea dreaptă o femeie cu veşminte lung i , şade pe u n piedesta l în s em ip ro f i l spre stânga. Poartă coroană pe cap şi la gât Legiunea de Onoare. în mâini ţine o ramură de f lor i . Lângă ea în dreapta, un s cu t împodobit. în faţa ei două femei, u n a în pro f i l spre dreapta , cealaltă cu spatele, cu capul întors spre dreapta, cu veşminte lung i . Prima ţine în mâna stângă întinsă în sus o ramură de l aur i spre care priveşte şi personajul aşezat, cealaltă femeie ţine în mâna dreaptă nişte f l o r i . Pe fundal , peisaj d in Paris, ma lur i l e Senei şi în cent ru în p lan îndepărtat

www.mnir.ro

68 SIMONA BOICESCU

Catedrala Notre Dame. In exergă în partea dreaptă, semnătura a r t i s tu lu i , -TONY SZIRMAI SCULP Pe revers, în partea superioară a plachetei aceeaşi reprezentare ca cea de pe piesele lucrate de Szirmai în 1906 şi 1907 de ja menţ ionate . Legendă semicirculară: I I e CONFÉRENCE INTERNATIONALE POUR L'ÉTUDE apoi pe două rânduri: DU CANCER/15 OCT./ în partea inferioară a plachetei pe u n cartuş ornat cu r a m u r i de măslin şi stejar şi având în centru vasul cu şarpele încolăcit, pe o plăcuţă pe trei rânduri: PARTICIPATION/DE LA/ROUMANIE/. Bronz, 82/56 m m , inv.C.1759.

Pe l is ta medal i i lor şi plachetelor lucrate de Tony Sz i rmai în a n u l 1911 , listă alcătuită de L.Forrer, n u figurează Medal ia Conferinţei Sanitare de la Par i s 1 1 . Fie este o omisiune a a u t o r u l u i , fie a fost executată după 1911 . Medalia este d in bronz, cu d iametru l de 55 m m şi legenda în l imba franceză, INV.C.1757.

Această m e d a l i e are pe ave rs o legendă semic irculară: CONFERENCE SANITAIRE INTERNATIONALE PARIS 1 9 1 1 . în par t ea dreaptă u n personaj feminin cu veşminte lung i , spre stânga, pune pic iorul drept pe treata de jos a u n u i a l tar : ţine pe braţul stâng u n buche t de t randaf i r i iar în mâna dreaptă întinsă u n alt buchet , deasupra a l t a ru lu i . Pe a l t a r în pa r t e a superioară pe o pachetă, legendă pe t r e i rânduri PARTICIPATION/DE LA/ROUMANIE/ M a i j o s o etuvă, eprube te , u n microscop. La bază este o ramură de pa lmier spre stânga. Semnătura gravoru lu i , SZIRMAI, apare în partea de jos a a l t a ru lu i .

Pe avers, pe opt rânduri sun t scrise numele oraşelor unde au avut loc astfel de conferinţe şi datele respective. Denumir i le sun t date în limba franceză: PARIS/1851/PARIS/1859/CONSTANTINOPOLE/1866/WIEN/1874/-/ W A S H I N G T O N / 1 8 8 1 / R O M E / 1 8 8 3 / V E N I C E / 1 8 9 2 / Legenda este despărţită de u n n u d feminin aşezat în mi j l ocu l medal ie i în prof i l spre dreapta, pe u n câmp cu iarbă şi f lori , ţinând în mâini u n c ran iu . în exergă continuă legenda pe două rânduri: PARIS 1894 VENISE 1897/PARIS 1903. în câmp stânga, semnătura gravorulu i . SZIRMAÎ.

Aşa cum s-a văzut. în acest art icol am prezentat doar medal i i şi plachete cu teme medicale. Alături de ele se pot adăuga mul te altele. S tud i i nd l is ta principalelor lucror i ale l u i Szirmai şi luând în considerare subiectele abordate se remarcă faptul că aceste lucrări pot fi împărţite în ma i m u l t e categori i . în mare, acestea s u n t : medal i i şi plachete lucrate p e n t r u congrese şi conferinţe internaţionale cu teme di fer i te , meda l i i lucrate cu ocazia unor expoziţii naţionale şi internaţionale d in diverse ţări, medal i i inaugurale , medal i i jub i l i a re , portrete ale unor suverani , oameni de stat, scr i i tor i , artişti, medali i sportive şi altele.

Cele ma i importante dintre ele se găsesc la muzee d in Franţa, Aust r ia , Ungaria, Germania, Marea B r i t a n i c Suedia, Rusia, Canada, SUA, şi desigur în mul te expoziţii şi muzee din România 1 2.

www.mnir.ro

TEME MEDICALE ÎN OPERA GRAVORULUI TONY SZIRMAI 69

L I S T A D E A B R E V I E R I

BDM L.Forrer, Biographical Dict ionary of Medalists - Coin Gem a n d Seal Engrave rs , M i n t - M a s t e r s , A n c i e n t & M o d e r n w i t h References to their Works, vol. I-VIII. New York, 1970.

BSNR - Bu le t inu l Societăţii Numismatice Române NK - Numizmat ika i Közlöny Budapest, 1910

NOTE

1. R .CAlessandrescu, "O vizită la Tony Sz i rmai " , CNA, 1 n r . 2 , iun ie 1920, p.42-43. O.Göhl, Szirmai Anta l Tony, în NK, 4, 1905, p.18.

2. BDM, vol.V, p . 721 . 3. Idem, vol.V, p.724, BSNR, X I I , n r .27 , 1916, p.40, NK, 1910, p.69. 4. BDM, vol.V, p.725, NK, 1910, p.69. 5. CDo l e c t i v . S i s t e m u l i n f o r m a t i c p e n t r u evidenţa p a t r i m o n i u l u i

c u l t u r a l naţional. Lista gravori lor , medaliştilor şi caselor care au emis medal i i străine, vol. I I .

6. BDM, vol.V, p.725, NK, 1910, p.70. 7 BDM, vol.V, p.724. 8. Idem. vol.V, p.725. 9. Idem. vol.V, p.726. 10. Idem 11. Idem, vol.V, p.736. 12. Idem, vol.V, p.738.

B I B L I O G R A F I E GENERALĂ

L.Forrer, Biographical Dict ionary of Medalists - Coin - Gem -and Seal - Engravers, Mint-Masters, Ancient & Modern w i t h References to their Works, vol. I-VIII, B u r t F rank l in , New-York, 1970.

- Bu l e t i nu l Societăţii Numismatice Române, toată colecţia - Numizmat ika i Közlöny Budapest, 1910

Roger Marx Les Médailleurs français contemporains, Paris, 1898.

www.mnir.ro

70 SIMONA BOICESCU

MEDICAL S U B J E C T S P R E S E N T E D IN T H E WORK O F TONY SZIRMAI, MEDAL IST

Abstract

The paper presents some medals w i th medical subjects, made by Tony Szirmai ' , a meda l i s t of H u n g a r i a n o r i g i n , b o r n i n Bana t . He worked in Paris i n the second hal f of the 19 t h century and the beginning of the 20 " 1 century . The works presented attest Romania's part ic ipat ion at different in ternat iona l congresses and conferences.

The i t ems cons ide red are: the Meda l of the I n t e r n a t i o n a l Conference against Tuberculosis held in Copenhagen in 1904: the Medal of the Congress of the Internat ional Association against Tuberculosis - the Hague, 1906 ; the Medal of the I n t e r n a t i o n a l Congress of Med ic ine L i sbon . 1906; the Plaque of the 6 1 1 ' I n t e r n a t i o n a l Conference aga inst Tuberculos is held in Vienna in 1907, the Medal of the 1 1 t h Internat ional Congress a g a i n s t A l c o h o l i s m S t o c k h o l m , 1907 ; the P laque of the In te rna t i ona l Conference for the Study of Cancer Paris 1910 and the Medal of the Sanitary Conference of Paris, 1911.

Romania's part ic ipat ion at these medical events is inscribed on each of these pieces.

The paper also includes a short presentation of the artist 's life and work.

www.mnir.ro

Fig. 1. Meda l i e - Conferinţa Internaţională contra tuberculoze i , Copenhaga, 26-29 ma i , 1904. Avers , Revers.

Medal - The International Conference against Tuberculosis, Copenhagen, 1904. Obv., Rev.

Fig. 2. Meda l i e - Congresul Asociaţiei Internaţionale contra tuberculoze i , Haga, 1906. Avers , Revers.

Medal - The Congress of the International Association against Tuberculosis -

The Hague, 1906. Obv., Rev.

Fig. 3. Meda l i e - A l XV- l ea Congres Internaţional de medicină, L isabona, 19-26 apr i l ie , 1906. Avers , Revers.

Medal - The 15,h International Congress of Medicine, Lisbon, 1906. Obv., Rev.

www.mnir.ro

Fig. 4. Plachetă - A V I - a Conferinţă Internaţională contra tuberculoze i -V i ena , 1907. Avers , Revers.

Plaquette - The 6lh International Conference against Tuberculosis, Vienna, 1907. Obv., Rev.

Fig. 5. Meda l i e - A l X l - l ea Congres Internaţional contra A l c oo l i smu lu i , S tockho lm, 1907. Avers , Revers.

Medal - The 11th International Congress against Alcoholism, Stockholm, 1907. Obv., Rev.

www.mnir.ro

Fig. 6. Plachetă - A I I -a Conferinţă Internaţională pen t ru Studiu l cancerului , Paris, 1910. Avers , Revers.

Plaquette - The 2'"1 International Conference for the Study of Cancer, Paris, 1910. Obv., Rev.

Fig. 7. Meda l i e - Conferinţa Sanitară Internaţională, Paris, 1911. Avers , Revers. Medal - The International Sanitary Conference, Paris, 1911. Obv., Rev.

www.mnir.ro

F O T O G R A F I I D E C A R O L S Z A T H M A R I D I N RĂZBOIUL C R I M E D ÎN COLECŢII

A M E R I C A N E ŞI B R I T A N I C E

Adrian-Si lvan Ionescu

Un ar t i s t de marcă român, CAROL SZATHMARI (1812-1887) a avut sa lutara idee de a folosi aparatul fotografic pen t ru imortal izarea unor ch ipur i şi l ocur i legate de războiul ce izbucnise între ruşi şi tu r c i în 1853 şi care, mutându-şi câmpul de desfăşurare de la m a l u r i l e Dunării şi lărgindu-şi part ic iparea p r in intervenţia mar i lor puter i europene. Franţa şi Anglia, avea să primească numele de Războiul Crimei i . Om întreprinzător şi cu mare putere de muncă, plast ic ian cu mul te posibilităţi de exprimare în genur i şi tehnic i variate m in ia tur i s t , portret is t şi peisagist, pasionat călător şi d o c u m e n t a r i s t c u înclinaţie spre t e m a t i c a etnografică şi arhitectonică, desenator, acuare l is t , gravor, p ic tor în u le i şi p ionier al fotografiei Szathmar i sesizase mari le avantaje ale noi i tehnic i a artelor vizuale de a su rp r inde momentele evanescente ma i b ine şi ma i repede decât oricare d intre surori le ei de şevalet, cât şi a jutoru l pe care îl putea aduce acestora ca mot iv p r imar ce putea fi apoi dezvoltat în atelier, în culori, pe pânză sau hârtie. Apoi îşi dăduse seama şi de perfectul mimesis pe care îl putea obţine în orice portret , fapt ce uşura reproducerea sa în revistele i lustrate , p r i n mul t ip l i care cu a jutoru l x i logravur i i , sau al gravuri i în metal ori al l itografiei.

Staţionarea trupelor ruseşti, apoi a celor turceşti şi austriece în Bucureşti, i-a oferit a r t i s tu lu i o neaşteptată posibi l i tate de câştig şi de afirmare. Fie că solicitase el permis iunea de a portret iza comandanţii, fie că aceştia îi vizitaseră, d in proprie iniţiativă, ate l ierul , cert este că el a aduna t o impresionantă galerie de c h i p u r i m i l i t a r e . La C a b i n e t u l de Stampe al Bibl ioteci i Academiei Române se află ma i mul t e clişee pe sticlă şi fotografii f inite cu ofiţeri super ior i de toate armele şi d in toate taberele. Unele a u fost copiate ma i slab pe hârtia sensibilă spre a fi adăugate ulterior fine tonalităţi de acuarelă p recum pe portretele u n u i general maior austr iac şi al generalului rus Engelhart.

Trăsăturile genera lu lu i prinţ M i h a i l D im i t r i e v i c i Gorceakov, publicate în "The I l lustrated London News" no.768/November 3, 1855, se datoresc tot maes t ru lu i bucureştean, după cum se şi precizează: "Prince Gortschakoff. Commander- in-Chie f of the Russian A rmy in the Crimea. From a Photograph by Szathmari " .

www.mnir.ro

72 ADRIAN SILVAN IONESCU

In primăvara a n u l u i 1854, a r t i s tu l are intrepidi tatea să meargă chiar la m a l u l Dunării - în preajma cetăţilor de la Olteniţa şi Si l istra, unde se dădeau lupte - şi să fotografieze b ivuacur i le , fortificaţiile şi combatanţii. Astfel, el devine p r i m u l reporter fotograf de război cunoscut d in lume p r i m a t u l absolut în acest sens 1-a avut u n anon im american care, în 1847, a făcut câteva dagherot ip i i în t i m p u l con f l i c tu lu i d in t re Statele Unite şi Mexic. E l reprezentase, într-o imagine cam neclară şi "â contre j o u r " , intrarea generalului Wool şi a s ta tu lu i său major în oraşul Salt i l lo, puţin înaintea cucer i r i i capitale i ţării, C iudad de Mexico 1 . Oricâte e for tur i au făcut i s t o r i c i i fotografiei americane de a afla numele a u t o r u l u i , ele au rămas fără succes. De aceea, tot Szathmari deţine întâietatea, atât p r in cal i tatea lucrării, cât şi p r i n tehnica perfecţionată pe care a folosit-o aceea a clişeelor de stică acoperite cu colodiu umed - care avea avantajul r eproducer i i şi multiplicării, pract ic , la i n f i n i t faţă de exemp la ru l un ic p r o d u s p r i n daghe ro t i p i e , p r i n f i xa rea i m a g i n i i pe plăcuţe me ta l i c e acoperite cu arg int .

Fotograful englez ROGER FENTON (1819-1869) a fost t r imis de guvernul b r i tan ic p en t ru a face o documentaţie asupra războiului şi merge direct în Crimeea, debarcând la Balaclava pe 8 mart ie 1855, dar la u n in t e r va l de aproape u n an după ce confratele său român imorta l i zase primele faze ale conflagraţiei, ce se derulaseră la Dunărea de Jos, şi după ce a l bume l e sale fuseseră deja oferite u n o r regi , împăraţi şi p r i n c i p i europeni . în general, Fenton a fost multă vreme acreditat ca p r im reporter de f r o n t ce a f o l o s i t c a m e r a obscură, atât datorită u n e i m a i b u n e publicităţi, cât şi a une i creaţii de mai mare întindere care privea acţiunile t r u p e l o r a l iate franco-engleze, ce reprezentau mar i l e p u t e r i ce ţineau e c h i l i b r u l de forţe a l Europe i în acel m o m e n t . Minuţioasele cercetări întreprinse de Cons tant in Săvulescu, i s to r i cu l fotografiei româneşti, au stab i l i t adevărul, f i ind preluate şi de alţi a u t o r i 2 .

Chiar d in acea perioadă, a l bumu l creat de Szathmari devenise celebru p r i n prezentarea sa la Expoziţia Universală de la Paris d in 1855 şi p r i n p e r t i n e n t a analiză pe care i-o făcuse E rnes t Lacan în luc ra rea Esqu i s ses photographiques à propos de l 'Exposit ion Universelle et de la Guerre d'Orient, apărută la Paris în 1856. Tot căutărilor persuasive ale aceluiaşi pasionat cercetător al începuturilor fotografiei în ţara noastră i n g . Săvulescu datorăm r e s t i t u i r e a pasaje lor celor m a i impo r t an t e p r i v ind activitatea l u i Szathmari şi p rodusu l eforturi lor sale 3 .

E rnes t Lacan dă preţioase informaţii despre acest a l b u m astăzi p i e rdut - putându-1 reconst i tu i , astfel, în mare parte. Este sigur că. între clişeele d i n p a t r i m o n i u l B i b l i o t e c i i Academie i Române, se află suficiente d intre originalele ce au s lu j i t la închegarea acelei impresionante lucrări. A u t o r u l prezintă astfel originile a l b u m u l u i şi pe creatorul său: "Dl. Ch. Pap de Szathmar i este u n nobi l transilvănean, fixat la Bucureşti, care s-a făcut pictor pen t ru că iubeşte artele şi fotograf p en t ru că este pictor. în

www.mnir.ro

FOTOGRAFII DE CAROL SZATHMARI DIN RĂZBOIUL CRIMEII 73

primele zile ale războiului d in Orient, în t imp ce ruşii ocupau Valahia, i-a venit ideea de a adăuga albumelor sale, deja bogate, şi t i p u r i şi costume reproduse după acelea ale armatei de ocupaţie. Calitatea sa de ar t i s t şi ta l entu l b ine cunoscut i -au dat acces pe lângă generalii cărora le-a făcut portretele; apoi, c u m îşi făcuse intrarea în tabăra rusească, el a prof i tat p e n t r u a l u a unele vederi şi scene tulburătoare, la care neprevăzutul războiului 1-a făcut m a r t o r . Era deja su f i c i en t , ia r colecţia sa căpăta interesul u n u i capitol de istorie când, ca urmare a eforturi lor eroice, turc i i au venit la rândul lor să ocupe Bucureştiul şi oraşele pe care vrăjmaşii l i le luaseră u n m o m e n t . Această nouă armată se acoper ise de g lor ie susţinând singură o luptă inegală p e n t r u a apăra ţara ameninţată. Numele generalilor ei. până atunc i aproape necunoscute, au devenit renumite şi s-au răspândit în toată Europa. Dl.Szathmari a înţeles că îndemânarea sa de fotograf îi impunea o mis iune de onoare: aceea de a păstra p en t ru istorie trăsăturile acestor oameni d in care cura ju l şi pa t r i o t i smu l făcuse nişte eroi, şi de a perpetua amint i r i l e evenimentelor ce se succedau în faţa l u i . începând d in această epocă şi până în momentu l când lup ta şi-a schimbat teatrul p en t ru a lua amploare în Crimeea, laboriosul amator şi-a cont inuat opera cu u n zel pe care n i c i dificultăţile, n i c i pericolele n u l -au p u t u t domoli . Astfel, a p u t u t d l . de Szathmari să reunească în a l b u m u l său cele două tabere şi să compună o colecţie de mai bine de două sute de planşe, care e r a u p r i m e l e p a g i n i ale m a r i i d r ame epice derulată în O r i e n t , zugrăvită de fotografie" 4.

După descrierea l u i Ernest Lacan, a l b u m u l se deschidea cu portretele comandanţilor ruşi şi tu r c i : generalul prinţ Miha i l Dimitr iev ic i Gorceakov, g e n e r a l u l b a r o n Os t en -Sacken , prinţul Ivan Feodorov ic i Paşkevici, c o m i s a r u l e x t r a o r d i n a r în p r i n c i p a t e , A l e k s a n d r Ivanov ic i Budberg , genera lu l Kotzebue, care era şeful s t a t u l u i major , generalul conte Or l o v , care c o m a n d a t r u p e l e de cazac i , g e n e r a l u l A l e k s a n d r Nicolaevici Lüders şi doi comandanţi căzuţi pe câmpul de luptă - generalii Selvan, mor t la Si l istra, şi Soimanov, căzut la Inkermann; urmează apoi muşirul Omer Paşa, Iskender Bey (numele m u s u l m a n al conte lui polonez I l inski , i n t r a t vo luntar în trupele otomane, unde s-a dist ins p r in bravură la comanda başibuzicilor), tânărul Tevfik Paşa, mor t la Balaclava, Derviş Paşa, p r e c u m şi do i ofiţeri d in rândul aliaţilor anglo-francezi , colonei i Simmons şi Dieu. S u n t apoi surpr inse f iguri de combatanţi şi t i p u r i d in popor: infanterişti şi cazaci ruşi, başibuzuci şi n izami tu rc i , u l an i , dragoni şi infanterişti aust r i ec i , ţigani şi târgoveţi români. Dar aceasta n u era suficient, p en t ru că maest ru l simţea nevoia p u l s u l u i lupte i şi imortalizării peisajului specific pe t imp de război - fortificaţii, b i vuacur i , trupe al iniate p e n t r u revistă. în aces t scop se deplasează l a m a l u l Dunări i . îşi amenajează u n furgon în care îşi instalează u n laborator vo lant în care îşi pregătea m a t e r i a l u l s ens i b i l (acoperea plăcile de stică cu c o l o d i u şi developa aceste clişee imediat după expunere, cât erau încă umede). Acest

www.mnir.ro

74 ADRIAN SILVAN IONESCU

atelaj devine ţinta art i ler iei turceşti care, neştiind despre ce este vorba şi bănuind că acolo se ascunde vreun observator rus , deschide focul asupra sa, d in fericire, fără a-1 n imer i : "Astfel, în primele zile ale l u i april ie 1854 (Szathmari) se afla aproape de Olteniţa pe care trupele ruse o presau; el voia să fotografieze c a r a n t i n a . în acest scop s-a aprop ia t de oraş cu veh icu lu l ce-i servea de laborator: apoi şi-a insta lat aparatele şi a început operaţia. Pe neaşteptate a simţit o zguduitură violentă şi scurtă şi. aproape în acelaşi t imp , s-a auzit zgomotul une i detunături dinspre fort. D l . de Szathmar i gândi că şi-a ales u n loc rău şi că ar fi ma i înţelept să se pună în afara l i n i e i de t i r a garn i zoane i turceşti. Totuşi, el a rămas vitejeşte la postu l său. O secundă după aceea, a doua vâjâitură p r in aer, m u l t m a i pregnantă ca p r i m a , şi aceeaşi detunătură d i n s p r e oraş. Devenise evident pen t ru ar t i s t că i se făcea onoarea de a se trage asupra l u i şi că se trăgea chiar cu o precizie d in ce în ce m a i îngrijorătoare. Totuşi, vederea pe care o lua în acel moment era aşa interesantă, lumin i l e şi umbrele erau dispuse cu atâta artă, încât fotograful n u se putea decide să abandoneze locul . De altfel, încă vreo câteva secunde şi operaţia era terminată. Cura josu l amator aşteaptă ca t o t u l să fie t e rm ina t ; apoi îşi închide aparatele şi.se pregăteşte să plece. Era şi t i m p u l . O a treia ghiulea m u l t ma i bine dirijată decât precedentele, brăzdează pământul la câţiva paşi de el şi îl umple de nis ip. Dar clişeul era m i n u n a t ! " 5 .

Rod al e forturi lor şi b ravur i i l u i Szathmari , a l bumu l pe care îl crease reda o imagine vie a războiului şi n u putea fi decât sa lutat ca o lucrare valoroasă de toţi cei care o văzuseră. în 1857, Auguste Devanaux dedica u n întreg art icol în "Le Monde Illustré" operei sale fotografice, deja binecunoscută în Franţa, evocând în termeni elogioşi a l b u m u l Războiul C r ime i i . Sub t i t l u l L a Photographie en Or ient - T y p e s et costumes mil i ta ires , par M.de Szathmar i . cronicarul menţiona: "în u l t ima vreme, ma i mulţi fotografi a u parcurs Or ientu l şi au adus u n număr considerabil de vederi care spun mai m u l t despre adevăratul aspect al acestor ţinuturi decât toate cărţile şi toate desenele, oricare ar fi valoarea lor artistică şi literară. Iată că a cum, p e n t r u a completa această operă, un art i s t de talent, un om inteligent şi de gust (subl.n.) o să livreze pub l i cu lu i într-o colecţie de ma i mul te sute de reproduceri , mostre ale t u t u r o r t ipur i lo r şi costumelor care deosebesc diversele rase implantate în provincii le turceşti. A c e s t a r t i s t e s te D l . de S z a t h m a r i , d in Bucureşti, care s - a făcut c u n o s c u t i n 1 8 5 5 p r in t r - o s e r i e de poze reprezentând pr imele e p i s o a d e a l e războ iu lu i d i n O r i e n t şi p o r t r e t e l e g e n e r a l i l o r comandanţi a i armatelor ruse şi otomane, (subl.n. ) " 6 .

Imaginile acreditate ca aparţinând cu cert i tudine portofoliului d in Războiul Cr imei i aflate la Biblioteca Academiei sunt : u n campament turcesc f o rmat d in m a r i c o r tu r i conice (după mode lu l amer ican numit "Sibley tent") pe lângă care s tau în picioare sau pe jos ma i mulţi soldaţi, iar în p r i m p lan se află u n grup de cinci ofiţeri cu mantale şi fesuri; două

www.mnir.ro

FOTOGRAFII DE CAROL SZATHMARI DIN RĂZBOIUL CRIMEII 75

variante ale une i compoziţii cu nişte cavalerişti t u r c i : în p r ima apar doi călări având u n c a m a r a d p e d e s t r u , între ca i i l o r sprijinindu-şi carabinele de oblâncul şeii, şi doi pe jos, alături de b id iv i , în vreme ce în extrema dreaptă se află alţi trei descălecaţi. Toţi s u n t îmbrăcaţi în tun i c i cu b r a n d e m b u r g u r i şi au cen tur i şi l edunc i late d in piele albă; cel d in stânga este gornist şi-şi ţine trompeta proptită de şold 7. în a douâ variantă apare doar g r u p u l pr imi lo r pa t ru , lua t ma i dinspre stânga. Tonur i l e f i ind ceva ma i cont ras t decât la p r ima , aici se decupează ma i clar si luetele cailor a lb i , iar m i l i t a r u l descălecat d in dreapta, ce îşi ţine cotul pe şa, într-o poză degajată, se vede în mod evident că este un ofiţer8. Alte două fotografii, deja cunoscute şi publ icate anterior, sun t : p ichetu l de grăniceri const ru i t pe pi loni la m a l u l Dunării şi parcu l atelajelor d intr -o mare bază militară de ap rov i z i ona r e 9 . Dar cea m a i celebră fotograf ie (având şi ea to t două var iante ) deja reprodusă de ma i m u l t e or i până a c u m , începând cu gravura d in per iodicul francez "Le Monde Illustré", d in 1857, şi terminând cu studi i le ma i recente p r i v ind imaginile d in Războiul Cr imei i sau istoria fotografiei româneşti 1 0 este cea a bătrânului şi r u f o s u l u i başibuzuc, trântit pe u n ţol, alături de o cadână negricioasă. Ea a fost etichetată în epocă, de r e v i s t a pariziană, d r e p t " Pa l i ca r et t z i gane , d'après u n e photographie de M.Ch.de Szathmari , de Bucharest" Peste 18 ani , când iar se pref igura u n confl ict or iental , redacţia reia compoziţia l u i Szathmar i . schimbând puţin f iz ionomii le şi costumele sub creioanele unor reputaţi desenatori, şi tipărind-o sub t i t l u l "Types bosniaques Garde frontière entre Kn in et Livno. (Dessin de M.G.Janet, d'après le croquis de M.Charles Yr iarte ) " 1 1 .

Pe lângă cele de ma i sus, mai sun t câteva portrete de generali şi ofiţeri super ior i ruşi şi austrieci a căror identitate, în marea majoritate a cazurilor, s-a p ierdut .

Vizitând, în l u n a septembrie 1993, Muzeu l Internaţional al Fotografiei de la Casa George Eastman din Rochester, s ta tu l New York, am avut bucu r i a să descoperim trei fotografii d in această perioadă, datorate lui Szathmari , totalmente necunoscute în România 1 2. Una îl reprezintă pe generalul locotenent Soimonov, c omandantu l Diviziei 104 ruse, ucis la Inkermann por t r e t menţionat şi de Ernest Lacan în broşura s a 1 3 . în Valahia, generalul Soimonov fusese comandantu l une i unităţi staţionate la G i u r g i u în t o a m n a l u i 1 8 5 3 1 4 . Despre el dă informaţii şi D i m i t r i e Pappasoglu care. pe a tunc i avea gradul de căpitan şi. aşa c u m spune cu p r o p r i i l e - i c u v i n t e în a u t o b i o g r a f i e : "(...) fusese orânduitu p e n t r u revisuirea poşteloru câmpului resboiului Ruso-Turcu, d in O l tu , marginea Dunărei, până în Focşani , când se împărtăş i de mul ţumirea şi recomandaţia genera lu lu i Şoimanoff (sic), cerându'lu ca c o m a n d i r u de batalionu asupra vo l in t i r i l o ru recrutaţi d in ţeră (...)", cinste pe care, însă. el a dec l inat -o 1 R . Aşâ că Szathmari îl putuse imortal iza pe general chiar în studioul său, fapt demonstrat şi de mobi l i e ru l elegant pe care îl folosise:

www.mnir.ro

76 ADRIAN SILVAN IONESCU

m o d e l u l este aşezat pe u n s o m p t u o s f o t o l i u c u f r a n j u r i la marg inea tapiţeriei, iar masa pe care îşi sprijină cotul este acoperită cu o draperie preţioasă de brocart . Generalul este îmbrăcat în s u r t u c u l de mică ţinută, la două rânduri, şi cu mar i epoleţi pe umer i . Părul şi mustaţa îi s u n t albe. Pozează fără marţialitate, având m a i degrabă o expres ie obosită şi plictisită de bătrân soldat pe care n imic nu-1 ma i miră şi sperie, dar pe care campani i le l -au consumat şi i -au slăbit entuz iasmul războinic.

Celelalte două fotografii reprezintă peisaje. "Bombardamentu l S i l i s t r e i " are în p r i m p l a n do i ca i , păscând liniştiţi în p r ea jma u n o r furgoane şi căruţe, i a r în f u n d a l se văd fortificaţiile, spec i f i cate pe marg inea de j os a c a r t o n u l u i : Arab Tabia, Fo r tu l A b d u l Medj id , oraşul Si l is tra şi cele optsprezece bater i i ruseşti. "Campamentu l lăncierilor ruşi la Craiova" relevă u n şir de cor tur i albe, întinse în p l in câmp, iar în faţa lor, în ordine perfectă, s u n t aranjate şei, lănci şi arme, construi te p i ramidal , pe lângă care îşi fac de l u c r u câţiva soldaţi şi subofiţeri. Fotografiile au tentă sepia, s u n t de mar i d imens iun i 25,2x18,3 cm p r ima şi 15,3x21,1 cm celelalte două - au colţurile rotunj i te şi s u n t l ipite pe cartoane decorate cu u n chenar cu motive geometrice şi înflorituri, impr ima t p r in litografie. Legenda fiecăreia este scrisă în franceză, cu cerneală neagră, ch iar de mâna a u t o r u l u i .

Co laborând, în c a l i t a t e de c o n s u l t a n t şt i inţi f ic p e n t r u România, la f i lmu l documentar "The Crimean War", t u r n a t de Barraclough Carey P roduc t i ons L im i t ed d i n Londra , am sugerat documentariştilor acelui s tud i ou , să caute în colecţiile coroanei br i tanice urmele a l b u m u l u i dăruit de S z a t h m a r i reg ine i V i c t o r i a . Cercetările la Royal Arch ives at Windsor au avut u n rezul tat pozitiv: chiar dacă n u a fost găsit întregul a l bum, au fost depistate mai mul te planşe disparate care, cu siguranţă, au aparţinut aces tu ia 1 6 . Dimensiuni le fotografiilor s u n t aproape identice acelora ma i sus amint i t e , v a r i i nd între 24,8x18,3 cm şi 25,5x19 cm, şi s u n t l i p i t e pe car toane cu u n chenar l i t og ra f i a t . Ele reprezintă, fără excepţ ie , t i p u r i de combatanţ i t u r c i şi ruşi , c u e c h i p a m e n t u l şi a rmamentu l specific. Deoarece este vorba de planşe volante şi n u se ştie ordinea în care erau inserate, am procedat la gruparea lor pe subiecte în vederea analizării. Două imagin i au ca mot iv art i ler ia călăreaţă otomană, cu ate la jul format d in câte şase cai la t u n u r i şi chesoane, cu roţile de rezervă şi servanţii, u n i i călări pe lăturaşi, alţii pe jos , plasaţi la posturi le stabi l i te . în fundal se vede Dunărea, strălucind în lumină, şi ma lu l înalt al B u l g a r i e i . U n u l d i n t r e cadre este l u a t m a i de departe p e n t r u a reda ansamblu l , celălalt se concentrează n u m a i asupra t u n u l u i , cu opt servanţi pe jos , în j u r u l său, şi trei călări. Se distinge foarte bine harnaşamentul ca i lo r , a r m a m e n t u l şi e c h i p a m e n t u l oamen i l o r . Soldaţii a u t u n i c i şi p a n t a l o n i de postav c iv i t (b l eumar in ) , cei călări au cizme înalte, săbii prinse cu portepe de piele albă de cent i ronul de aceeaşi culoare şi ledunci late, la fel, albe, de care s u n t suspendate cartuşiere negre; cei pedeştri au

www.mnir.ro

FOTOGRAFII DE CAROL SZATHMARI DIN RĂZBOIUL CRIMEII 77

cizme m a i scur te şi săbii-baionetă, în teci de piele neagră, agăţate de curele albe, în bandulieră. Toţi au pe cap fesuri cu c iucur i mar i . Pe ma lu l f luv iu lu i terenul f i ind desfundat, t u n u r i , cai şi oameni s t au în g lodul gros şi luc i tor sub razele palide ale soarelui.

în mi j locul aceloraşi bălţi de noroi şi apă stătută pozează, faţă în faţă şi râzători, doi ofiţeri de arti lerie călări, însoţiţi de trei alţi m i l i t a r i , subordonaţii lor . La or i zont sclipeşte bătrânul f l u v iu iar în stânga se distinge o construcţie albă cu acoperiş în pa t ru ape.

Pentru trei ofiţeri - u n maior, u n colonel şi u n căpitan - deşii-a fotografiat tot în exterior, Szathmari a preferat să acopere f ondu l , p r o b a b i l neinteresant, lucrând direct pe clişeu şi realizând u n ton n e u t r u pe care se decupează modelele. De al t fe l , acest retuş n u este u n i c u l , căci, se observă intervenţii la f i retur i le uni formelor şi unele accente la ch ipu r i , acolo unde l u m i n a a fost prea puternică şi a şters trăsăturile. Ofiţerii apar figură întreagă, purtând tun ic i cu brandemburgur i , broder i i de fir la guler şi galoane late la manşete, panta lon i cu d u b l u lampas şi fesuri specifice. Colonelul d in mijloc zâmbeşte cu jovial i tate.

Urmează o suită de c inci fotografii cu infanterişti în diverse ţinute şi cu întregul echipament. Şi acestea au fost executate în exterior, ar t i s tu l folosind drept fundal u n paravan n e u t r u pen t ru a acoperi u n zid de cărămidă şi o balustradă metalică, vizibilă, totuşi. în partea dreaptă, într-una dintre imag in i , u n tânăr şi fercheş ofiţer inferior, stă mândru pe un scaun, având alături, împietriţi în poziţii marţiale, doi soldaţi, u n u l în mare ţinută de vară, cu tunică civită şi panta lon i a lb i , raniţa în spate şi curelele albe ale cartuşierei şi baionetei încrucişate pe piept, celălalt în ţinută de iarnă, cu manta gri peste care are prinsă raniţa, cartuşiera şi cent ironul , toate d in piele neagră.

în altă compoziţie, p a t r u soldaţi în picioare, îl înconjoară pe cel în manta d in anterioara poză, aşezat pe o ladă. Toţi s tau lejer, sprijiniţi în puşti. Cel d i n stânga, stă cu spate le p e n t r u a i se vedea raniţa şi echipamentul ; d in păcate el este obturat de umbra cadru lu i unei uşi unde se plasase fotograful pen t ru a beneficia de l um ina acelui spaţiu. La fel de degajaţi s u n t şi cei p a t r u infanterişti d in alte trei cadre, fie stând pe lăzi, fie în g e n u n c h i , fie pe j o s , tolăniţi pe o rogojină. S z a t h m a r i a folosit aceleaşi modele pen t ru toate trei nişte mi l i t a r i chipeşi, cu mine senine, zâmbitoare. Contrastând cu uniformele lor îngrijite s u n t încălţările - n u iminei d in piele neagră, ca în precedentele imagin i , ci opinci ordinare, d in piele crudă, p r in s e c u nojiţe peste u n fel de j a m b i e r e d i n postav de culoarea uni formei , ce urcă până peste genunchi . Şi în aceste trei imagin i soldaţii s u n t aşezaţi astfel încât să fie vizibile toate detalii le uni formei , d in faţă. prof i l şi spate. Un i i îşi păstrează raniţele în spinare, alţii le-au pus jos. Puştile cu cremene, clădite în piramidă, acopăr parţial ch ipu l unu i a dintre ostaşi care, în picioare, ţine în mână o ţigaretă. D in cauza băii de lumină care a atenuat f izionomia unora dintre subiecţi, a r t i s tu l a revenii

www.mnir.ro

78 ADRIAN SILVAN IONESCU

cu retuşuri la ochi , sprâncene şi mustăţi. In u l t i m a imagine, alături de cei p a t r u infanterişti ma i apare şi u n ofiţer, cu mantaua descheiată, ţinând într-o mână o ţigară, iar pe cealaltă spr i j in ind-o de ţeava armei u n u i a d intre subordonaţii săi.

în sfârşit, ul t imele două fotografii d in colecţia regală britanică reprezintă pe inamic i : u n a surpr inde u n grup de cazaci de Don, călări şi pe jos , în curtea une i cazărmi ale cărei arcade oarbe se văd în fundal . în cent ru se observă u n ofiţer cu epoleţi, centiron şi leduncă de fir. Toţi au pe cap căciuli înalte, c i l indr ice , aşezate pe-o sprânceană, şi împodobite în partea dreaptă cu u n pampon sferic. Doi d intre aprigi i călăreţi se sprijină în lungi le lor lănci, iar a l tu l are pe umer i o amplă manta gr i . Şi această poză a fost m u l t retuşată p e n t r u a con tura si luetele ma i neclare de la extremităţi şi d in p l anu l secund.

Cea d i n urmă imag ine , etichetată " V o l u n t a r i ruşi (bulgar i ) " reprezintă trei t iner i veseli, în tun i c i la două rânduri, cu ţine-epoleţi pe umer i şi m a r i căciuli cu stemă de alamă în faţă. Doi şi le ţin în mână, iar cel d in mijloc - care pare ma i mare în grad - o are pe cap. Sun t înarmaţi cu săbii orientale, încovoiate, prinse în bandulieră, după s is temul rusesc, la cel d in dreapta, sau de cent i ronul de fir, la cel d in mijloc. Acesta are pr ins la gardă u n dragon, iar de capătul mânerului, u n ciucure cu f ran jur i lung i . Acelaşi canaf este agăţat şi la sabia camaradu lu i d in dreapta. Toţi s u n t sup l i , eleganţi şi p l in i de abnegaţie în noua lor uniformă.

Aceste imag in i recent depistate în Statele Unite ale Americ i i şi Marea B r i t a n i e d a u speranţa u n e i pos ib i l e r e c o n s t i t u i r i , în v i i t o r , a i m p o r t a n t e i opere a l u i Caro l S z a t h m a r i multă vreme considerată i r emed iab i l pierdută. într-adevăr, o soartă dramatică a urmărit acest a l bum. Pe lângă exemplarul prezentat la Expoziţia Universală d in Paris care avea să fie răsplătit cu medalia de caisa a I l-a - au to ru l a mai oferit câteva volume împăraţilor Napoleon II I şi Franz Josef I , reginei Victoria, regelui Wur tembergu lu i şi mare lu i duce Carl Alexander de Saxa-Weimar-Eisenach care, în semn de apreciere a e for tur i l o r sale, l - au d i s t ins cu ordine şi medal i i . D in păcate, toate aceste preţioase is tor i i în imag in i ale p r ime l o r faze ale Războiului Cr ime i i au fost d i s t ruse o r i s-au rătăcit: v o l u m u l dăruit împăratului Franţei a ars în t i m p u l Comunei , la pa la tu l Tui l ler ies; despre cel d in Anglia se ştia că a căzut şi el, pradă flăcărilor care a u m i s t u i t , în 1912, o par te a c a s t e l u l u i W indso r dar , recenta descoperire pare să inf i rme acest l u c r u ; celor d in Aust r ia şi Germania l i s-a pierdut urma în timpul primului război şi celui de-al doilea război m o n d i a l , i a r p o s i b i l e l e c o p i i , o r i p lanşe d i spa ra t e şi clişee, rămase în posesia a u t o r u l u i şi păstrate de moştenitori în vech ia sa casă de pe stradă Biserica Enei. au dispărut, odată cu toată preţioasa colecţie, când imobi lu l a căzut sub bombardamentu l care a răvăşit capitala, pe 25 august 1944.

Prea puţin cunoscut cercetătorilor occidentali d in secolul XX specializaţi în i s t o r i a fo tograf ie i , aceştia i - a u acorda t l a u r i i de p r i m

www.mnir.ro

FOTOGRAFII DE CAROL SZATHMARI DIN RĂZBOIUL CRIMEII 79

reporter fotograf de front n u l u i Szathmari ci englezului Roger Fenton, ale cărui a lbume s-au păstrat aproape integral şi care s-au bucura t de m u l t mai multă publ ic i tate , n u n u m a i în epocă, dar şi ul ter ior , p r i n s tud i i şi articole a m p l e 1 7 . A cum, însă, a r t i s tu lu i român n u - i mai poate fi contestat dreptu l de pr imordia l i ta te , chiar dacă opera sa n u poate f i , deocamdată, reconstituită în to ta l i ta te , părţile componente aflându-se dispersate în m u l t e muzee şi colecţii, une le ab ia de curând dep is ta te , a l te le încă necunoscute. Dar chiar şi d in aceste câteva fragmente se poate constata va loarea excepţională a operei de p i on i e r a t a l u i Caro l S za thmar i ce împleteşte calităţile memon i ce ale d o c u m e n t u l u i i s t o r i c şi pe acelea artistice ale p las t i c ianu lu i capabil să investească imaginea cu mare forţă evocatoare, validându-i creaţia între piesele de referinţă ale fotografiei naţionale şi universale.

NOTE

1. Oliver Jensen, Joan Peterson Kerr, Mur ray Belsky - American Album Rare Photographs Collected hy the Editors of American Heritage, Ba l l an t ine Book, New York 1971 , p .17-18; Gai l B u c k l a n d F i rs t Photographs. People, Places and Phenomena as Captured for the First Time by the Camera, Macmi l lan Publ ishing Co., Inc.. New York 1980, p.248; Ed Holm - Photography: Mi r ror of the Past, "American History I l lust rated" vol . XXIV, no. 5/September-October 1989; Oliver Jensen New Views of an Old War, "American Heritage" vol.46, no. 7/November 1995.

2. C.Săvulescu - The First War Photographic Reportage. "Image" vol.16, n o . l . M a r c h 1 9 7 3 ; I d em C a r o l Popp de S z a t h m a r i , p r i m u l fotoreporter de război?, "Magazin Is tor ic " n r . l 2/dec embr i e 1973; Idem Early Photography in Eastern Europe - Romania, "History of Photography. A n Internat ional Quarter ly" vol.1, n o . l / J a n u a r y 1977: I d e m T h e F i r s t W a r C o r r e s p o n d e n t C a r o l S z a t h m a r i , " I n t e r p r e s s g r a f i k I n t e r n a t i o n a l Q u a r t e r l y of G r a p h i c Des i gn " no .1/1978 ; Idem Carol S za thmar i . p r i m u l repor ter fotograf de război, "Fotografia" n r . l 90/ iu l i e -augus t 1989; Idem 140 de ani de la p r i m u l fotoreportaj de război, "Cot id ianul " nr . 53(791)/5-6 martie 1 9 9 4 ; C o n s t a n t i n Săvulescu, EFIAP C r o n o l o g i a i lustrată a fotografiei d i n România, perioada 1834-1916. Asociaţia Artiştilor Fotografi, Bucureşti 1985, p.16-27: Lawrence James - Crimea 1854¬56. The war w i t h Russia from contemporary photographs , Heyes Kennedy, Oxford 1981, p.9, 10, 15, 16: Petre Costinescu, Emanoi l Bădescu - Imagini inedite d in Războiul Crimei i , "Revista Muzeelor şi Monumente lor Muzee" nr .1/1986 ; Kar in Schul ler Procopovici E i n Land aus dem B i l d e r b u c h . Das Rumänienalbum des Carol

www.mnir.ro

80 ADRIAN SILVAN IONESCU

Szathmar i (1812-1887), în catalogul expoziţiei "Silber u n d Salz - Zur Frühzeit der Photographie i m deutschen Sprachraum 1839-1860" Ag fa -Foto -His torama. E d i t i o n B raus , Köln u n d Heidelberg 1989; B a r b u B r e z i a n u S z a t h m a r i , p r i m u l f o togra f de război, " A r t a " n r .3/1992 .

3. Constant in Săvulescu, EFIAP - Cronologia ilustrată, op.cit., p. 19-27 4. Ibidem, p. 19-20 5. Ibidem, p.23-24 6. Auguste Devanaux - La Photographie en Orient - Types et costumes

m i l i t a i r e s , pa r M.de S z a t h m a r i , "Le Monde Illustré" n o . 2 9 / 3 1 Octombre 1857

7 în a r t i co lu l ma i sus ci tat . Petre Cost inescu şi Emano i l Bădescu care publică doar pr ima variantă a acestei imag in i - îi consideră, în mod greşit, pe aceşti soldaţi ca f i ind başibuzuci deşi uniformele lor curate şi pur ta te regulamentar îi desemnează, în mod irecuzabil , ca pe nişte cavalerişti d i n a r m a t a regulată (n i zamiye ) . Fo togra f ia aceasta a ma i fost reprodusă de Constant in Săvulescu Cronologia i lustrată o p . c i t . . f i g .5 , şi de K a r i n S c h u l l e r - P r o c o p o v i c i op.c i t . , f ig . l8 .

8. A d r i a n - S i l v a n I o n e s c u C a r o l S z a t h m a r i şi începutur i l e fotoreporta jului de război. Trei imagin i necunoscute descoperite în S.U.A., "Revista Muzeelor" nr .1-2/1997

9. Petre C o s t i n e s c u , E m a n o i l Bădescu o p . c i t . A p o r t u l , f oar te impor tan t , al celor doi autor i este că au adunat şi reprodus toate imagini le cunoscute la acea dată ca aparţinându-i l u i Szathmari : u n pichet de grăniceri la Dunăre (foto 1); cavaleriştii deja amintiţi (foto 2) tabăra turcească (foto 3) şi u n parc de atelaje mi l i tare (foto 4).

10. "Le Monde Illustré" no.28/24 Octobre 1857, p. 16; Lawrence James -op.cit.; Constant in Săvulescu - Cronologia ilustrată .... op.cit., fig.4

11 . "Le Monde Illustré" no.967/23 Octobre 1875, p.257 12. Adr ian-Si lvan Ionescu - op . c i t ; Idem - Fotografii necunoscute ale lu i

Carol Szathmar i , "Cot id ianul " nr .29 (1680J/7 februarie 1997: Idem Tre i fo tograf i i necunoscute de S za thmar i d in t i m p u l Războiului Cr imei i , " D o r u l " nr . 9/ noiembrie 1997.

13. Constant in Săvulescu - Cronologia ilustrată op.cit., p.21 14. Maior A lexandru D.Sturdza Lupta de la Olteniţa s t u d i u istoric.

"Revista Infanter ie i " n r . l 5 0 / i u n i e 1909, p.68 15. Viaţa Ma io ru lu i D.Pappasoglu, (Bucureşti 1866), p.4 16. Mulţumim şi pe această cale d-nei Teresa Cher fas , as i s t en t de

producţie şi autor al scenarului celui de-al treilea episod al f i lmulu i se r ia l de te lev iz iune "The Cr imean War" p r o d u s de s tud i ou r i l e B a r r a c l o u g h Carey P r o d u c t i o n s L i m i t e d d i n L o n d r a , p e n t r u generozitatea cu care ne-a pus la dispoziţie m a t e r i a l u l i lus t ra t i v obţinut de la Royal Archives at Windsor.

www.mnir.ro

FOTOGRAFII DE CAROL SZATHMARI DIN RĂZBOIUL CRIMEII 81

17. X X X Mr .Fenton 's Cr imean Photographs, "The I l l us t ra t ed London News" no.769/November 10. 1855, p.557; Captain H.Oakes - Jones, M.B.E.F.S.A. - Photography in the Crimean War, T h e J o u r n a l of the Soc i e t y for A r m y H i s t o r i c a l R e s e a r c h " n o . 6 6 / S u m m e r 1 9 3 8 ; n o . 6 7 / A u t u m n 1938 ; n o . 6 8 / W i n t e r 1938 ; n o . 6 9 / S p r i n g 1939; no .70/Summer 1939; n o . 7 1 / A u t u m n 1939; Lawrence James op cit .

PHOTOGRAPHS PROM T H E CRIMEAN WAR B T C A R O L SZATHMARI IN AMERICAN AND

B R I T I S H C O L L E C T I O N S

Abstract

U n t i l the i d e n t i t y of the A m e r i c a n d a g u e r r e o t y p i s t of the American-Mexican War of 1846-1847 is k n o w n . Carol Szathmar i (1812¬1887) m u s t be considered the world's f i rst combat photographer.

In the f i rst year of the Russ ian-Turk ish War, later known as the Cr imean War (1853-1856), Szathmari decided to take h is camera to the bat t le f ie ld . Us ing a wagon specially equipped w i t h a da rk room for processing the glass plates w i t h wet collodion, he went to Danube's banks and var ious other places to document the war . In A p r i l 1854 h is van became a target for the T u r k i s h art i l lery from Oltenitza, who thought i t belonged to a Russian spy. I t was fortunate for the ar t i s t tha t the gunners were not accurate enough to h i t h i m .

B e s i d e s l a n d s c a p e s , f o r t i f i c a t i o n s a n d b a t t l e f i e l d s , he p h o t o g r a p h e d v a r i o u s t r oops , b o t h T u r k i s h a n d R u s s i a n , a n d t h e i r commanding officers. He exhibited his photos, b o u n d i n an a l bum, at the Paris Wor ld Exposit ion of 1855. Because Szathmari 's were the f i rst images of the war, pr ior to Roger Fenton's large collection of photographs taken almost a year later, his a lbum was m u c h praised and he was presented wi th many awards. He eventually offered his work to Queen Victoria, to Emperors Napoleon III and Franz Josef I and to other royalty of Europe.

The a lbum's contents is known only from descriptions of the French reviewer, Ernest Lacan, i n his brochure Esquisses photographiques à propos de l'Exposition Universelle et de la Guerre d'Orient (Paris 1856). Unfortunately, none of the a lbums survived: the one offered to the French Emperor b u r n e d i n the Tui l ler ies Palace d u r i n g the Commune of 1871 ; Queen Victor ia 's copy also burned in 1912 d u r i n g a fire wh i ch ravaged Windsor Castle; those in Aus t r i a and Germany disappeared dur ing W.W. I and I I . The copies w h i c h m i g h t have been stored i n the ar t is t ' s s tud io vanished i n 1944 when Bucharest was bombed and Szathmari 's house, with al l i ts treasured collection, was distroyed.

www.mnir.ro

82 ADRIAN SILVAN IONESCU

At the Library of the Romanian Academy in Bucharest there are a few photos which might have belonged to the a lbum. They are as follows: a detail of Turk ish cavalry, a Turk ish camp of Sibley tents, a guard house on the border of the Danube, and an elderly bashibouzouk along w i th his gypsy g i r l f r i end , comfor tab ly seated on a ta t tered carpet. The la t ter one was publ ished in the French magazine "Le Monde Illustré" of October 24, 1857. Three portraits of Russian generals and three others of high ranking Austr ian officers may be added to the list. None of them is bound on cardboard or has any caption. The collection of Szathmari's glass plates which is stored at the same l ibrary might offer a surprise in that they were never copied since the 1930's when they were acquired from the artist 's descendents.

Recently I had the oppor tuni ty to discover abroad some photos wh ich certainly belong to the lost a lbum. A t the Internat ional Museum of Photography at George Eastman House, in Rochester, New York, there are three p i c tures by Sza thmar i f rom tha t per iod. They are: "The Russ ian lancers' encampment i n Craiova", "The Bombardment of S i l is tra" and the p o r t r a i t of L i e u t e n a n t Genera l So imono f f , c o m m a n d e r o f the 1 0 4 t h Russian Div is ion, k i l l ed i n the batt le of Inkermann. A l l of them are bound on cardboard , su r r ounded by a l i thographed ornament and the French captions are wr i t t en i n b lack i n k by the author 's hand . Their dimension is 15.3 x 21,1 cm. and 25,2 x 18,3 cm. respectively.

A n o t h e r eleven p i c tures by S za thmar i were b r o u g h t to my a t t e n t i o n w h i l e c o - o p e r a t i n g w i t h a B r i t i s h TV t e a m p r o d u c i n g a documentary movie about the Cr imean War. W i t h respect to th is I am grateful to Ms. Teresa Cherfas from the Barrac lough Carey Productions L td . i n London who prov ided me photocopies of the ment ioned images from the Royal Archives at Windsor.

The eleven plates wh ich have the same size and decoration as the photographs i n Rochester, New York, are part of the a lbum possessed by Queen Victor ia , probably miracu lous ly saved from fire. Two of them represent T u r k i s h art i l l erymen w i th their horse-drawn guns. One of the p i c tures shows five T u r k i s h officers on horseback. Five other p ic tures show a g r o u p o f h a n d s o m e T u r k i s h i n f a n t r y m e n p o s i n g i n v a r i ous at t i tudes in order to reveal all the details of their un i forms, weapons and equipment. Some are in ful l dress, others in undress, summer or winter un i fo rms. Three Ot toman officers proudly posed for another picture; all of them wear gold braided tunics wh ich show their ranks of captain, colonel and major . The las t two photos show a g roup of Cossacks a n d three Russian volunteers in their dist inctive uni forms.

A l l these newly discovered photographs are welcome additions for the Romanian researcher enabl ing h i m to ascertain, once more, the importance of Carol Szathmari 's contr ibut ion as h is tor ian w i t h a camera to the documentat ion of the Crimean War in par t icu lar and to the history of photography in general.

www.mnir.ro

Fig. 1. Prinţul Gorceakov , comandantul suprem al armate i ruse în Cr imea . Prince Gortschakoff, commander-in-chief of the Russian Army in Crimea.

" T h e I l lus t ra ted L o n d o n News" no. 768/November 3.1855.

www.mnir.ro

Fig. 2. Genera lu l locotenent Enge lhar t . Lieutenant General Engelhart.

Bib l io teca Academie i Române.

www.mnir.ro

Fig. 4. General rus. Russian General.

Bibl io teca Academie i Române.

www.mnir.ro

Fig. 7. Başibuzuc şi iub i ta sa ţigancă. Fig. 8. Palicar şi ţigancă. Bashibouzouk and his gipsy girlfriend. Palicar and gipsy.

Bib l io teca Academie i Române. " L e M o n d e Illustré" no 28/24 Oc tobre 1857.

www.mnir.ro

Fig. 9. C a m p a m e n t turcesc. Turkish encampment.

Bib l i o t e ca Academie i Române.

www.mnir.ro

Fig. 11. Cavalerişti turc i . Turkish cavalrymen.

Colecţie particulară.

www.mnir.ro

Fig. 12. Genera lu l locotenent So imonov, comandantu l D iv i z i e i 104 ruse, ucis la I n k e r m a n n . Lieutenant General Soimonoff, Commander of the 104th Russian Division

killed in the battle of Inkermann.

The In t e rna t i ona l M u s e u m o f Photography at George Eastman House, Rochester, New Y o r k .

Fig. 13. Bombardarea Si l istrei . The Bombardment of Silistria.

The In t e rna t i ona l M u s e u m o f Photography at George Eas tman House, Rochester, New

Y o r k .

Fig. 14. Campamentul Iăncierilor ruşi la Craiova. The Russian lancers' encampment in Craiova.

The In te rna t i ona l Museum o f Photography at George Eastman House, Rochester, New

Y o r k .

www.mnir.ro

Fig . 15. A r t i l e r i a turcească. Turkish artillery.

T h e Roya l Arch ives at W indso r .

www.mnir.ro

Fig. 16. A r t i l e r i a turcească. Turkish artillery.

T h e Roya l Arch ives at W indso r .

www.mnir.ro

Fig. 17. Ofiţeri de ar t i l e r i e tu r c i . Turkish artillery officers.

T h e Roya l Arch ives at W indso r .

www.mnir.ro

Fig. 18. T r e i ofiţeri tu rc i - maior, colonel şi căpitan. Three Turkish officers - major, colonel, captain.

The Roya l Archives at Windsor .

www.mnir.ro

Fig. 19. U n ofiţer şi do i infanterişti turc i . An officer and two Turkish infantrymen.

The Roya l Archives at Windsor .

www.mnir.ro

Fig. 20. Infanterişti turc i . Turkish infantrymen.

The Roya l Archives at Windsor .

www.mnir.ro

Fig. 21 . Infanterişti turc i . Turkish infantrymen.

The Royal Archives at Windsor .

www.mnir.ro

Fig. 22. Infanterişti turc i . 7 i irk is h ii if an try m en.

The Royal Archives a l Windsor .

www.mnir.ro

Fig. 23. U n ofiţer şi pa t ru infanterişti tu r c i . An officer and four Turkish infantrymen.

The Roya l Archives at Windsor .

www.mnir.ro

Fig. 24. Cazaci de D o n . Don Cossacks.

T h e Roya l A rch i ves at W indso r .

www.mnir.ro

Fig. 25. V o l u n t a r i ruşi (bulgar i ) . Russian volunteers (Bulgarians).

The Roya l Archives at Windsor .

www.mnir.ro

Fig. 26*. Instrumentişti d in fanfara turcă. Turkish musiciens in the army.

www.mnir.ro

Fig. 27* . Omer Paşa şi aghiotanţii săi. Omer Paşa and his aides.

* Intrând în posesia acestor u l t i m e două imag in i după culegerea t e x t u l u i p e n t r u t i pa r , n u a m a i fost posibilă comentarea lo r în s tud iu l de faţă, preferând doar să le r ep roducem.

* T h e last t w o images were rece ived after this paper was u n d e r press. Consequen t l y there are no references t o t h e m i n the text .

www.mnir.ro

O PAGINĂ D I N I S T O R I A T I P A R U L U I ROMÂNESC. I N S T I T U T U L D E A R T E G R A F I C E " C A R O L GÖBL"

Cornelia Apostol

U l t i m u l s f e r t a l v e a c u l u i a l X I X - l e a a însemnat p e n t r u societatea românească o perioadă de înnoire, dezvoltare şi progres. Viaţa economică, politică, culturală au cunoscut în aceşti ani evidente progrese, prin consolidarea şi modernizarea instituţiilor existente ale s ta tu lu i , dar şi pr in apariţia şi dezvoltarea a l tora no i . Dacă ne rezumăm doar la cele cul tura l - ştiinţifice, pu tem menţiona: înfiinţarea şi dezvoltarea Academiei Române ( 1 8 6 7 : 1879 ) . I n s t i t u t u l de Meteoro log ie (1894 ) ; I n s t i t u t u l Geologic (1906); Ateneul Român (1867: 1885-1888); Grădina şi I n s t i tu tu l botanic (1892); totodată a u fost înfiinţate şi s -au dezvol tat b ib l i o t ec i publice Bibl ioteca Academiei Române (1901); Bibl ioteca Centrală d in Iaşi; Biblioteca Fundaţiei Universitare Carol I (1891-1914) s.a.

în strânsă legătură c u aceste fapte asistăm la sfârşitul s eco lu lu i a l X IX - l e a şi la dezvo l tarea t i p a r u l u i şi a t i p o g r a f i i l o r d i n România. Referindu-se la importanţa şi folosul pe care t i pa ru l 1-a adus şi îl aduce o m e n i r i i , cărturarul transilvănean George Bariţiu s p u n e a : "Tipografia este una d in acele măiestrii de la care atârnă cu l tu ra omenir i i ...Ea este o armă sufletească puternică în mâna o m u l u i , p r i n care face aceasta ca folositoarele cunoştinţe să străbată în toate părţile, este o mijlocire, p r in care omul vorbeşte la mil ioane şi adevărul de u n u l aflat se poate lăţi în toată lumea, ea este u n scump dar da t d in cer ca să reverse lumină peste pământ-.. Ea ajută înaintarea ştiinţelor, ea a deschis modul de a se putea lăţi pr in toate clasele poporu lu i , ea a îndreptat şi starea în societatea cetăţenească... Acestea şi altele mai mul te s u n t da rur i cari le are omenirea de la măiestria tipografiei. Cuviincios dar este, a număra pe aflătorii ei între bărbaţii cei vrednici ai neamulu i omenesc, ale căror nume trebuie să fie în cinste în toate veacuri le" 2

I n s t i t u t u l de Arte Grafice "Carol Gobi" d in Bucureşti, a cărui istor ie ne p r o p u n e m să o schiţăm în c o n t i n u a r e , a fost o ast fe l de instituţie, a cărei apariţie şi dezvoltare s-a înscris perfect în coordonatele enunţate ma i sus . Pent ru a ne refer i Ia începuturile acestei t ipogra f i i trebuie să p o r n i m de la a n u l 1857 în acel an , c u n o s c u t u l om po l i t i c . Constant in A. Rosett i (1816-1885) , reîntors în ţară, după an i de ex i l , fondează z iaru l "Românul" Gazetă politică şi literară, "Românul", a apărut la Bucureşti, c u une le m i c i intermitenţe, între a n i i 1857 -1905 , f i i n d condus succesiv de C A . Rosetti până la moartea sa în 1885 şi apoi de f iul

www.mnir.ro

84 CORNELIA APOSTOL

acestuia, Vintilă C A . Rosett i 3 . Cu pr i le ju l înfiinţării z i a ru lu i , C A . Rosetti a p r o c u r a t şi o nouă t ipogra f i e , cumpărând o par te d i n t i pog ra f i a l u i Ferd inand O h m şi o alta a Iu i losif Kopainig, instalată în hote lu l Bossel d in Calea V ic tor i e i 4 . în anu l 1872, porn ind de la ideile sale, C A . Rosetti a intenţionat să cedeze tipografia lucrătorilor săi, dar nedând rezultate, la începutul a n u l u i 1873 el o vinde l u i D imi t r i e Augus t Laur ian . F iu l l u i A u g u s t T r e b o n i u L a u r i a n , D i m i t r i e ( 1846 -1906 ) , z i a r i s t şi p u b l i c i s t cunoscut a tipărit numeroase ziare de epocă în tipografia sa 5 , mutându-i totodată sediul , în str . Doamnei nr . 14. în casa Băleanu 6.

în z iua de 16 april ie 1876, tipografia a fost cumpărată, pent ru s u m a de 6600 l e i 7 , de către Carol Gobi: a doua z i , la 17 apri l ie 1876, apărea u n nou număr al z i a ru lu i "Românul", tipărit de nou l propr ie tar 8 .

Carol Gobi s-a născut la Viena, la 14 octombrie 1845, ca f iu al l u i F ranz Gob i . Acesta l u c r a ca maşinist la T ipogra f ia Imperială d in c a p i t a l a A u s t r i e i şi a f o s t a d u s în ţară de m i t r o p o l i t u l N i f o n , la r e c o m a n d a r e a d i r e c t o r u l u i t e h n i c a l t i p o g r a f i e i M i t r o p o l i t a n e d i n Bucureşti, Ştefan Rasidescu, p e n t r u a tipări cărţi bisericeşti şi icoane. Carol Gobi şi-a făcut pregătirea mai întâi la Liceul Sf.Sava, apoi a lucrat efectiv în t ipografi i - 1863 în tipografia l u i C A . Rosetti: în 1864 pleacă la specializare în străinătate, unde a lucrat la Tipografia Imperială d in Viena, apoi la S tu t t ga rd şi Paris. Revenit în ţară în 1866 lucrează la Tipografia Lucrărilor Asociaţi a l u i Rasidescu 9 . în 1869 s-a căsătorit cu Henrietta Zonner, căsătoria lor având loc în aceeaşi zi cu aceea a pr inc ipe lu i Carol cu pricipesa Elisabeta, fiind între cele cinci perechi cununate la Mitropolie în aceeaşi zi. La 28 mart ie 1880, Carol Gobi a dobândit cetăţenia română, p r i n a c t u l de na tura l i za re numărul 1136, emis în baza legii votate în ianuar ie 1880 de Par lamentul României şi promulgată p r i n înaltul decret nr . 362 d in 11 februarie 1 8 8 0 " .

în întreaga perioadă cât a condus tipografia, Carol Gobi a fost preocupat şi a făcut e fortur i p en t ru ut i larea ei cu maşini de calitate, cu uti laje performante. Dacă. la trecerea tipografiei în proprietatea sa se aflau în atelier o maşină d in 1852, format 10 şi o presă de mână, format 6 1 2 , în ani i ce au u r m a t au fost aduse două maşini d in Austr ia , de la F i rma Siegl; d in Germania , de la Ber l in , Augsburg, Nürnberg, de la Leipzig maşini p en t ru legătorie; d in Paris, de la Expoziţia Universală d in 1889, o maşină p e n t r u tipărirea cărţilor de vizită 1 3.

în anu l 1892 C. Gobi cumpără l itografia, cu toate pietrele şi accesoriile ei de la cunoscutu l l i tograf Voneberg, iar în 1894 face prima încercare de t ipar în trei cu lor i , realizând o mică icoană reprezentându-1 pe Sf. Nicolae 1 4 .

Evoluţia deosebită a acestei t ipogra f i i în an i i ce a u urmat cumpărării sale de către Caro l Göbl este marcată de câteva momente dëoâebite, astfel, p r i n înaltul decret 14644 emis de Min is teru l de Interne la 14'äWgÜst 1881 şi semnat de m i n i s t r u l C A . Rosetti, Carol Göbl este numit

www.mnir.ro

O PAGINĂ DIN ISTORIA TIPARULUI ROMÂNESC 85

director al Impr imer i i lor S t a t u l u i 1 5 , aducând în această calitate, dată f i ind experienţa sa, numeroase şi importante îmbunătăţiri acestui stabi l iment. In a n u l 1895 , pe baza leg i i p e n t r u încurajarea i n d u s t r i e i , t ipogra f ia "Românul", care s-a n u m i t "Lito - Tipografia Carol Göbl" devine I n s t i t u t u l de Arte Grafice "Carol Göbl"; în acelaşi an a obţinut şi brevetul de furnizor al Curţii Regale 1 6 .

Ac t i v i t a t ea I n s t i t u t u l u i de Arte Grafice "Caro l Göbl" a fost bogată şi în continuă dezvoltare, publicaţiile sale f i ind deosebit de variate; astfel de la periodice (ziare şi reviste) c u m au fost "Românul", "Revista contemporană", a l u i P. Grădişteanu, "Dorobanţul", apărut în a n i i războiului pen t ru independenţă d in 1877-1878, "Anua ru l Bucureştilor"; la manuale şcolare şi liste electorale în ani i 1880, 1881 şi altele; la publicaţii ale Academie i Române - Anale le , A n u a r u l Universităţii d in Bucureşti, Studi i istorice ale l u i N. Iorga.

în 1886 au ieşit de sub t ipar 118 publicaţii, iar în 1900 - 165 publicaţii.

Această bogată activitate a fost recunoscută şi răsplătită pr intr-o serie de distincţii acordate pe p lan in t e rn şi cu ocazia unor manifestări externe. în anu l 1880, Ia expoziţia Societăţii Concordia Română lucrările tipografiei Carol Göbl au fost premiate cu medalia de argint, iar la Expoziţia Cooperator i lor d in 1883 cu medal ia de aur . în a n u l 1882, Carol Göbl primeşte medalia "Bene Merenti" pentru merite artistice în activitatea sa, iar în 1897 el este decorat cu ord inul "Steaua României" îh grad de cavaler 1 7 . Ins t i tu tu l de Arte Grafice "Carol Göbl" a part ic ipat la o serie de expoziţii organizate de ţări d in Europa, cum au fost: cea de la Liege (Belgia) în 1894, unde a pr imi t medalia de aur şi Expoziţia Universală de la Paris din 1900. unde i s-a decernat tot medalia de aur. O menţiune separată se impune pentru participarea acestui prestigios ins t i tu t tipografic la Expoziţia Generală Română organizată la Bucureşti în 1906, în cadrul căreia a avut u n pavilion separat, unde realizările sale au fost foarte apreciate, mai ales cu pri le jul vizitei regelui Carol I şi a reginei Elisabeta în ziua de 11 septembie 1906 1 8 . Au fost expuse produse ale artei tipografice, cromol i tograf i i , reproducer i de fotografii, imprimate de tot felul, desene, reviste, cărţi, note muzicale. Erau. de asemeni, prezentate două maşini pentru linierea revistelor, legătorie de lux, tehnică pent ru stereotipie şi galvanoplastie, turnătorie de litere: toate rivalizând cu tehnica străinătăţii19.

în a n u l 1 9 0 1 , cu pr i l e ju l împlinirii u n u i sfert de veac de la intrarea în propr ie tatea l u i Carol Göbl a t ipograf ie i , au fost organizate importante manifestări. Cu acest prilej, la solicitarea şi comanda lucrărilor tipografiei, a fost realizat u n bust d in bronz reprezentându-1 pe Carol Göbl, de către cunoscutul sculptor Carol Stork; au fost pr imite numeroase scrisori de felicitare d in partea unor personalităţi sau instituţii d in ţară şi mai ales din străinătate, de la impor tan te f i rme colaboratoare. La festivitate au participat I . Kal inderu, administrator al Domeniului Coroanei şi membru al

www.mnir.ro

86 CORNELIA APOSTOL

Academiei Române, împreună cu V.A. Urechia, doctor I . Felix, Ion B ianu, St. Hepites - m e m b r i i al Academiei Române, Ion C. Bib icescu director al Băncii Naţionale, Petre Grădişteanu; C.Rădulescu M o t r u pro fesor universitar, N. Densuşianu şi alte personalităţi2 0.

Activitatea I n s t i t u t u l u i de Arte Grafice "Carol Göbl" a cont inuat şi s-a desfăşurat până la încetarea d in viaţă a celui ce 1-a creat şi 1-a condus de-a lungu l întregii sale vieţi, adică până în 1916. în anu l 1919, acest aşezământ indus t r i a l şi totodată art ist ic se contopeşte cu Ins t i tu tu l c u l t u r a l , comercial şi i ndus t r i a l "Cartea românească", care a funcţionat mulţi an i după aceasta 2 1 .

NOTE

1. La R o u m a n i e , 1 8 6 6 - 1 9 0 6 , cuvânt i n t r o d u c t i v de I .N .Lahovar i , Impr imer ia Socec. et cie. Soc. Anonyme, Bucureşti, 1907, p. 188.

2. George Ionescu, Călăuza t ipogra fu lu i , cu u n rezumat d in is tor icu l t ipogra f ie i de la invenţiune şi până în zilele noastre , Bucureşti, I n s t i t u t u l de Arte Grafice Caroi Göbl, 1906, pag. 5-6.

3. Dicţionarul l i t e ra tur i i române de la origine până la 1900, Bucureşti, ed i tura Academiei, 1979, p. 746-747.

4. O pagină d in istoria tipografiei române - Tipograful Carol Göbl. XXV de an i de muncă. MDCCCLXXVI MCMI , Bucureşti, I n s t i t u t u l de Arte Grafice "Carol Göbl", St.Rasidescu, Strada Doamnei 16, 1901, p. XXVI-XXVII . . în M.N.l.R., bibliotecă, nr . inv . 17302.

5. Dicţionarul p.488 6. O pagină .... p. XXVII I 7. Ibidem, p. XXIX 8. Ibidem, p. XXXIV 9. Ibidem, p. XXIX 10. Ib idem, p. XXXI 11 . Ibidem, p. XXXIX 12. Ibidem, p. XXXIV 13. Ibidem, p. XL-XLIV 14. Ibidem, p. XVI I ; XLIX 15. Op. cit. . p. XLI I - XLVI 16. Op.cit., p. XLIV 17. Op. cit . . p. XLIV; XLIX 18. A m i n t i r i despre j u b i l e u l de 40 de ani de Domnie a M.S.Regelui Carol

1, Bucureşti, 1906, p. 280 19. Op.cit. 20. O pagină d in istoria tipografiei p.LX 2 1 . I.A.Candrea, Gh.Adamescu, Dicţionar enciclopedic i lus t ra t "Cartea

românească", ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1931, p. 1665.

www.mnir.ro

O PAGINĂ DIN ISTORIA TIPARULUI ROMÂNESC 87

UNE PAGE D E L ' H I S T O I R E D E L ' I M P R I M E R I E ROUMAINE. L ' INSTITUT D 'ARTS GRAPHIQUES " C A R O L GÖBL"

Résumé

Le dernier quar t d u X I X è m e siècle a représenté pour la société roumaine une époque de renouvellement, de développement et de progres dans tous les domaines . Dans ce contexte s'est affirmé auss i l ' a r t de l ' imprimerie l ' Ins t i tu t d'Arts Graphiques "Carol Göbl" de Bucarest, qui a été une des imprimer ies roumaines qui ont élevé ce métier au niveau d 'un vrai ar t . Ses réalisations: périodiques, manuels d'école, publ icat ions de l'Académie Roumaine - présentant des grandes qualités graphiques sont le rézultat de l ' intelligence et d u dévouement de celui qu i a créé et condui t pendant toute sa vie cette impr imer ie , Carol Göbl.

www.mnir.ro

Fig . 1. Cope r ta cărţii „ O pagină d i n i s to r i a t i pog ra f i e i române c o n t i m p o r a n e . T i p o g r a f u l

Caro l Göbl...", Bucureşti, 1901. La reliure du livre „ O pagină din istoria tipografiei

române contimporane. Tipograful Carol Gobi... "

[„Une page de l'histoire de la typographie

roumaine contemporainne. Le typographe Carol

Göbl..."}, Bucarest, 1901.

•sawwoowriu « « . « t « M W O M « . F ig . 3. Po r t r e t Ca ro l Göbl în lucrarea „ O pagină d in is tor ia t i pog ra f i e i române

"fiPOGRAFÜL con t impo rane . T i p o g r a f u l Ca ro l G o b i " Le portret de Carol Göbl dans l'ouvrage.

CAROL (iöBL „ O pagină din istoria tipografiei române contimporane. Tipograful Carol Gobi.

Fig. 2. Pagina de t i t l u a cărţii „ O pagină d in isto­ria t ipograf ie i române cont imporane . T ipog ra fu l

Caro l Göb l " La page de titre du livre „O pagina din istoria

tipografiei române contimporane. Tipograful

Carol Göbl".

www.mnir.ro

M O M E N T E D I N I S T O R I A C O N T R O V E R S A T U L U I C A N A L BUCUREŞTI - DUNĂRE

Mihaela Popov

într-o ţară cu râuri repezi pe care treceau plute , cu u n f luv iu navigabil, cu deschidere la Marea Neagră pare firesc că în cursu l t impu lu i au apărut gânduri sau proiecte ale u n o r canale de legătură, care să uşureze navigaţia.

Să a m i n t i m câteva dintre aceste proiecte de m u l t ui tate . D o m n i t o r u l A l exandru Ips i lant i imagina u n canal ca o mare

lucrare hidraulică a veacului al XVIII-lea. Regulamentul Organic făcea referiri la crearea posibilităţii de

navigaţie pe Argeş şi Dâmboviţa, spre Dunăre. Ideea u n u i c a n a l de legătură între Dunăre şi Ma r e i-o

împărtăşea Ion Ionescu de la Brad lu i Ion Ghica într-o scrisoare d in 1850. Acesta entuz iasmat la rândul său îi scria l u i Nicolae Bălcescu aflat în exil la Paris, despre avantajele tăierii u n u i canal p r in Dobrogea spre Mare. Mai puţin idealist, în răspunsul d in 26 iul ie 1850 Bălcescu îl întreba: "în loc de u n canal la Kiustenge (Constanţă) n-ar fi ma i bine de-a face u n d r u m de fier?"

Pos ib i l i ta tea navigaţiei pe O l t a dezbătut-o C.Wolff într-un studiu publ icat în 1892 în Bu le t inu l Societăţii Geografice.

Interes a suscitat şi J i u l . cu u n vo lum de apă mai mic, care încă ar fi p u t u t u n i Craiova de Dunăre p r i n i n t e r m e d i u l u n u i cana l . Autoru l p ro i e c tu lu i era Ion Ionescu pe care-1 vom reîntâlni ma i târziu, propunând u n canal Bucureşti - Dunăre.

Ţinând seama de aşezarea Bucureştiului în apropierea râului, pare firesc că s-a născut ideea de a lega Capita la de Dunăre făcând-o totodată port n u n u m a i f luvial c i . chiar mar i t im . Pr imul s t u d i u pr iv i tor la un asemenea proiect a fost întocmit în a n u l 1880 de ing ine ru l Nicolae Cucu. Dar dezbaterea şi argumentarea diverselor soluţii a început în 1911 cu p ropune r ea i n g i n e r u l u i Ion Ionescu care susţinea u n cana l de la Fierbinţi la râul Co l en t ina cu u n pos ib i l p o r t la Lacu l Te i . E l evalua lucrarea la suma de 30 mil ioane lei aur, o sumă uriaşă pen t ru acea vreme. Ideea era preluată de Gh. Popescu, care vedea legarea râului Colentina cu Dunărea p r i n t r - u n canal, fie cu Ialomiţa, fie cu Argeşul.

O altă p r o p u n e r e făcută Primăriei venea în 1913 de la Alexandru Davidescu care susţinea constru irea u n u i canal Bucureşti Fierbinţi (Ialomiţa) şi u n a l tu l care ar u n i Sabarul cu Mostiştea.

www.mnir.ro

90 MIHAELA POPOV

A n i i grei ai războiului au întrerupt proiectele ma i m u l t , sau mai puţin realiste ale u n u i canal de legătură între Bucureşti şi Dunăre, însă imediat după p r i m u l război mondia l ing ineru l D imi t r i e Leonida s-a impl i ca t cu competenţă şi entuziasm în argumentarea necesităţii realizării u n u i canal de la Bucureşti la Dunăre. Cu pasiunea şi îndrăzneala care 1-au caracterizat în toate acţiunile sale, şi acestea au fost remarcabile, t imp de peste 30 de ani a t r im is memor i i guvernu lu i , a lua t legătura cu firme străine, cu bănci, demonstrând pe orice cale u t i l i t a t ea u n u i asemenea canal şi foloasele pe care le-ar aduce.

în p r ima fază, cea a tatonărilor, a colaborat cu Ricardo Canella specialist în hidraulică; Leonida urmând a se ocupa de partea mecanică şi electrică. Concluzii le acestor pr ime s tud i i au apărut în revista "Energia" n r . 11 -12 d i n a p r i l i e 1927 Do i a n i m a i târziu D. L eon ida începea t r a t a t i v e l e c u soc i e t a t ea austriacă U n i o n B a u g e s e l s c h a f t , a p o i cu întreprinderea suedeză Vatten Bygads Bureau . în funcţie de tratativele şi proiectele întocmite, D. Leonida a n u m i t cele t r e i a l ternat ive : italiană, austriacă şi suedeză. Pentru a fi s igur că var ianta aleasă va fi cea ma i bună. a cerut părerea une i somităţi a vremi i , profesorul George de Thierry, rectorul Şcolii Politehnice d in Char lot tenburg, care a recomandat var ianta italiană. C u această ocazie profesorul arată că: "Portul Bucureşti înzestrat cu toate instalaţiile moderne , va influenţa în b ine întregul s i s tem de t ranspor t şi va asigura oraşului Bucureşti u n v i i tor strălucit ca însemnat port cont inenta l al Europe i "

Tot în a n u l 1927 A l e xand ru Davidescu readucea în atenţia Primăriei şi a p u b l i c u l u i s tud iu l său d in 1913 m u l t aprofundat şi extins, s t u d i u pe care 1-a pub l i ca t în Bu l e t inu l A.G.R.I.R. nr . 4 d in apri l ie 1927

A lexandru Davidescu propunea realizarea u n u i canal colector l o n g i t u d i n a l , care p o r n e a de la Cra iova , a jungea la Bucureşti şi se prelungea până la Ad jud - Şiret. Două canale transversale făceau legătura cu Dunărea; p r i m u l Bucureşti - Cernica - Mostiştea - Dunăre şi cel de-al doilea Râmnicul Sărat" - Brăila Dunăre. în concepţia a u t o r u l u i "Canalul navigabi l d intre Bucureşti şi Dunăre este meni t să aducă Capitalei ţării n o a s t r e fo loase e conomice i m e n s e p r i n i e f t e n i r e a mărfuri lor, p r i n înlesnirea indust r i i l o r , comerţului, a agr i cu l tur i i şi a t u t u r o r activităţilor orăşeneşti, transformând radical condiţiunile producţiunii şi îndrumând astfel oraşul spre o propăşire viguroasă"

O pagină importantă în is tor ia cana lu lu i a adăugat profesorul i n g i n e r C i n c i n a t S f i n t e s cu , care p r i n s t u d i i l e sale t eme in ice asupra u r b a n i s t i c i i C a p i t a l e i a fos t d e s e m n a t să aleagă v a r i a n t a optimă. Ing ine ru l S f intescu era convins de opor tun i ta t ea construcţiei încă din 1921 când în s t u d i u l său " I n d u s t r i a l i z a r e a intensivă şi extensivă a Capi ta le i " (Independenţa Economică, 1921) propunea executarea "unu ia sau ma i m u l t o r canale de navigaţie care să-i procure şi u n por t legat cu Dunărea".

www.mnir.ro

MOMENTE DIN ISTORIA CANALULUI BUCUREŞTI-DUNĂRE 91

In "Raport asupra cana lu lu i Argeş - Bucureşti - Dunăre" Nr. 13.262 d i n 22.111.1925 so l i c i t a t de administraţia comunală. C i n c i n a t Sfintescu propunea var ianta Leonida - Canella respingând-o pe cea a l u i A lexandru Davidescu. în spr i j inu l argumentării sale aduce şi părerea a doi reputaţ i h i d r o t e h n i c i e n i , G r i g o r e V a s i l e s c u şi D o r i n Pave l , care propuseseră o soluţie analoagă.

Lucrarea în care C. Sfintescu a dezvoltat şi analizat variantele pr i v ind u n canal Bucureşti - Dunăre a fost "Pentru Bucureşti. Noi s tud i i urbanist ice" apărută în 1932 şi propusă pen t ru p remiu l Academiei din acel an .

A n u l 1929 părea că va aduce rezolvarea problemei, deoarece pr in expunerea de mot ive făcută de V i rg i l Madgearu în Par lament s-a aprobat în 3 august u n proiect de lege în vederea concesiuni i , apoi s-a p romu lga t legea p e n t r u cons t ru i r ea c a n a l u l u i . D i n păcate, recesiunea economică a împiedicat realizarea pro iec tu lu i .

Cu toate acestea, ideea n u a fost abandonată. Astfel în 21 mai 1931 revista "Realitatea ilustrată" readucea în atenţie ideea canalu lu i ; în 1932 i n g i n e r u l Teodor A t a n a s i u p u b l i c a s t u d i u l "Progresul dezvoltării reţelei de t ranspor t în România" în care aborda problema cana lu lu i . Nu trebuie uitată Mar tha Bibescu care nota într-una din scrisorile sale "Să nădăjduim că va f i r e a l i z a t în curând c a n a l u l de 7 0 k m . legând Bucureştiul cu Dunărea"

Un alt moment de referinţă în istoria m u l t d i s cu ta tu lu i canal îl reprezintă act iv i ta tea l u i Nicolae Caran f i l . d i rector general al Uzinelor Comunale Bucureşti, calitate în care s-a remarcat pr in t r -o serie de lucrări edilitare de mare importanţă p en t ru Bucureşti. Anteproiectul său pr i v ind canalul navigabil Bucureşti - Dunăre era expus în lucrarea sa apărută în 1940 "Amenajarea hidraulică a reg iuni i Bucureşti de la munţi la Dunăre" Lucrarea sa se încadra în p lanu l de ansamblu al proiectelor urbanist ice, al necesităţilor Capitalei realizând şi o uti l izare a apelor pen t ru al imentare, pentru sa lubr i tate , nevoi industr ia le , pen t ru t ransport şi irigaţii.

Ideea a fost susţinută de A. Vuzitas. subd i rec toru l tehnic al U.C.B., în s tud iu l "Canalu l navigabil Bucureşti - Dunăre" publ i ca t în 1943 în rev is ta "Tehn ica şi Viaţa" A u t o r u l credea că " luc ra r ea va as i gura Bucureştiului u n ro l de metropolă în această parte a Europei "

în iul ie , acelaşi an, în revista "Tehnica şi Viaţa" apăreau noi argumentări, detaliate ale l u i Dimitr ie Leonida, într-un art icol care re lua propunerea sa pen t ru care se lupta încă d in 1921 .

Pentru că a fost cel ma i aprig susţinător al cana lu lu i şi p en t ru că p r o i e c tu l său a fost cons idera t de toţi specialiştii cel m a i b u n , să încercăm să t r e c em în revistă a r g u m e n t e l e sa le . D i m i t r i e L eon ida cons idera construcţia c a n a l u l u i ca u n a d i n t r e cele m a i însemnate probleme p e n t r u dezvoltarea economică a ţării şi de importanţă vitală pentru Bucureşti. Oricât de bună ar fi organizarea căilor ferate, acestea

www.mnir.ro

92 MIHAELA POPOV

n u vôr putea face aprovizionarea continuă şi la t imp a Capitalei , ţinând seama că Bucureştiul se află s i tua t la n u m a i 6 0 k m . de Dunăre, o cale navigabilă va rezolva mu l t e probleme. Ing ineru l arăta in cont inuare că dezvoltarea economică a une i ţări este legată direct de înmulţirea şi de s tarea şoselelor, a căilor ferate şi a canale lor , i n t i m p ce căile ferate transportă mărfuri m a i uşoare şi m a i valoroase cu viteză m a i mare , canalele pot t ransporta materiale ma i grele. în acest fel mărfurile aduse d i n E u r o p a Centrală ar p u t e a a junge m u l t m a i uşor în Bucureşti, descongestionând por tur i l e .

Lucrarea va servi şi la asanarea întregii reg iuni străbătute de canal, p r i n desecările executate.

Pr in amplasarea p o r t u l u i în ca r t i e ru l i n s a l u b r u s i tua t între Valea Plângerii şi Abator, acesta ar deveni u n centru impor tant , unde s-ar dezvolta o serie de întreprinderi, care să folosească direct materi i le pr ime aduse cu şlepurile, ar avea străzi drepte şi larg i , care să facă legătura direct cu c en t ru l . Interesant este că în viz iunea l u i Leonida. de la port începea şi o l inie a v i i t o ru lu i met rou .

Pr in f e lu l în care se pro iecta c ana lu l se rea l i zau ecluze cu însemnate căderi de apă care făceau posibilă producerea energiei electrice, care pu tea servi atât la nevoile oraşului, cât şi la tractarea şlepurilor. Leonida preconiza u n total de energie de 80.000.000 k w / h pe an. în plus, c ana lu l îmbunătăţea a l imentarea capi ta le i cu apă potabilă, problemă deficitară şi a tunc i .

D. Leonida propunea şi stăpânirea Dâmboviţei p en t ru folosirea raţională a apelor sale, precum şi soluţionarea problemei apelor uzate din Bucureşti, deorece "situaţia respectivă n u m a i cadrează cu u n s ta t civi l izat" - c u m af irma el.

Un a l t argument al ing ineru lu i în favoarea pro iec tu lu i său, era i r i g a r e a u n e i întinse zone de-a l u n g u l c a n a l u l u i , care să mărească product iv i tatea agricolă. Prin na tura lucrărilor, în mare parte săpături, se p u t e a u t i l i z a u n număr c o n s i d e r a b i l de lucrători, rezolvându-se şi problema şomajului.

Lucrările c a n a l u l u i se încadrau în p l a n u l de navigaţie n u n u m a i al ţării, dar şi al cont inentu lu i , având în vedere şi canalu l Dunăre -R in . Şi acest cana l , care deschidea u n d r u m de la Marea N o r d u l u i la Marea Neagră u n i n d 15 state a avut o soartă curioasă. După 70 de an i de s tud i i , proiectare şi construcţii, abia în 31.VII . 1992 s-au încheiat lucrările. Construcţia p rop r iu zisă a celor 171 k m . a dura t 30 de an i .

P e n t r u c o n s t r u i r e a u n e i căi nav igab i l e între Bucureşti şi Dunăre, ing . Leonida împreună cu Ricardo Canella au s tud ia t toate apele d i n j u r u l Bucureştiului, care p u t e a u fi l ua t e în cons ide ra re p e n t r u a l imentarea u n u i canal . După măsurători cont inue ale debitelor şi ale altor factori hidrologic i au ales Argeşul, care curge la n u m a i 16 k m . de Capitală şi are u n bazin însemnat de al imentare. Ei preconizau şi folosirea

www.mnir.ro

MOMENTE DIN ISTORIA CANALULUI BUCUREŞTI-DUNĂRE 93

apelor de inundaţii ale Argeşului şi ale afluienţilor săi pr inc ipa l i şi crearea a două m a r i l a c u r i ega l izatoare pe valea Nea j l o vu lu i , în a fara celor arti f iciale d in munţi. Deci a l imentarea cana lu lu i se putea face cu apele Argeşului c ap ta t e l a co ta 90 d e a s u p r a n i v e l u l u i Mării Negre între Ordoreanu şi B u d a . După u n parcurs pe u n canal de 17,7 k m . apele ajungeau la Bucureşti deasupra cana lu lu i p rop r iu zis şi după o cădere de 27,67 m . îşi u r m a u cursu l spre Dunăre pe parcursu l a 65 k m . Căderea ar fi u r m a t să fie folosită la o uzină hidroelectrică.

Cana lu l Bucureşti Dunăre era proiectat să plece d in zona d intre c i m i t i r u l Be lu şi Abator , unde era amplasat p o r t u l şi să iasă la Olteniţa, intrând în Dunăre.

Secţiunea cana lu lu i între Buda şi Bucureşti a fost proiectată de 17 m . lăţime la bază şi o adâncime de apă de 3 m. , iar canalu l navigabil avea lăţimea de bază de 24 m . şi adâncimea de 3 m .

Cele două canale e rau proiectate cu d i m e n s i u n i deosebite, deoarece pe p r i m u l ar fi navigat vase mic i , care să transporte n is ip , pietriş, lemne, zarzavat, ia r pe cel mare vase de pe Dunăre. în de te rminarea acestor date s-a ţinut seama de trecerea a două şiruri de şlepuri cu o lăţime maximă de 10 m . şi o adâncime de 2,5 m.

Pentru asigurarea navigaţiei se preconiza construirea a p a t r u grupe de ecluze, fiecare cu centrala sa hidroelectrică, p en t ru a se ut i l i za forţa produsă de căderea s u r p l u s u l u i de apă de la ecluze.

Susţ inând c u competenţă pes te t r e i d e c e n i i r e a l i z a r e a canalului D imi t r i e Leonida era convins că lucrarea va cont r ibu i la o altă ierarhizare europeană a României. în u l t i m a sa expunere referitoare la canal (12 i a n . 1948) el spunea : "Credinţa mea este că n u m a i p r i n t r - o ac t i v i ta te tehnică intensă ne va f i pos i b i l să a jungem la dezvol tarea economică a celorlalte ţări, pen t ru a ocupa locul pe care trebuie să-1 aibă ţara noastră"

A c e s t e a a u f o s t d o a r câteva r e p e r e d i n i s t o r i a a c e s t e i construcţii destul de controversate în special în ul t imele decenii. De aici rolul i s t o r i cu lu i va fi lua t de inginer i şi economişti care să argumenteze pro şi contra u n u i canal Bucureşti - Dunăre.

B I B L I O G R A F I E

1. Nicolae Bălcescu - Scrisoare către Ion Ghica, Bucureşti 1911 . 2. Nicolae Caranfi l - Amenajarea hidraulică a reg iuni i Bucureşti de la

munţi până la Dunăre, Bucureşti 1940. 3. A l e xandru Davidescu L ' in t roduct ion d ' i r r igat ion en Roumanie et

l 'arrangement des grands canaux pour nav igat ion. Projet général. Memoire. Bucureşti 1913 şi 1914.

www.mnir.ro

94 MIHAELA POPOV

4. A l e x a n d r u D a v i d e s c u C a n a l u l n a v i g a b i l Bucureşti Dunăre, Bucureşti 1927, Extras d in Bu l e t inu l A.G.I.R. nr . 4, apri l ie 1927.

5. Ion Ghica Corespondènta cu N.Bălcescu, în Anale le Academie i Române. Memori i le secţiei istorice S II I Tom XXV Mem. 26, 1943.

6. C o n s t a n t i n C.Giurescu Cana lu l l u i A l e x a n d r u I ps i l an t i o mare lucrare hidraulică d in veacul al XVIII-lea, Bucureşti 1943.

7 C i n c i n a t S f i n t e s c u T r a n s f o r m a r e a constructivă a c a p i t a l e i , Bucureşti 1921 .

8. C i n c i n a t S f i n t e s c u P e n t r u Bucureşti. No i s t u d i i u r b a n i s t i c e . Delimitări, ramif icare, circulaţie, estetică. Bucureşti 1932.

9. Victor Slăvescu - Corespondenţa între Ion Ionescu de la Brad şi Ion Gh i ca , 1 8 4 6 - 1 8 7 4 , Academia Română S t u d i i şi cercetări LXVI , Bucureşti 1943.

10. Arh iva Dimi t r i e Leonida aflată la Muzeul Tehnic "Prof.ing.D.Leonida" 11 . Revista Energia Nr. 11-12, april ie 1927. 12. Revista Realitatea ilustrată 21 ma i 1931 . 13. Revista Tehnica şi Viaţa 1943.

A P P R O C H E H I S T O R I Q U E D'UNE GRANDE C O N T R O V E R S E : L E CANAL B U C A R E S T - DANUBE

Résumé

Il n'est nul l ement hasardé de dire que les Roumains ont toujours eu u n réel penchant pour la technique hydraul ique - af f irmation prouvée, par exemple, par l'édification de p lus i eu r s canaux et barrages à l'époque d'Alexandre le Bon.

L'idée des canaux de l ia ison, qu i faci l i tent la navigation, a préoccupé de nombreuses personnalités; parmi elles le prince Alexandre Ipsi lanti , Ion Ionescu de la Brad, C.Wolff ou bien l'ingénieur Nicolae Cucu , qu i , en 1880, pub l i a la première étude scientifique sur une possible l iaison navale entre Bucarest et le Danube.

A u X X f r m e siècle, p l u s i e u r s p ro j e t s a m b i t i e u x , fondés s u r une a rgumenta t i on r igoureuse, se r emarquent également par le prestige de l eurs a u t e u r s : Ion Ionescu. A l e x a n d r u Dav idescu, et s u r t o u t D imi t r i e Leonida; le projet de ce dernier fut jugé dans le rappor t de la Mairie de Bucarest n° 13262, d u 12 mars 1925, réalisé par C inc ina t Sf intescu comme le p lus satisfaisant.

L'année 1929 aura i t été celle de l'édification d u canal: le projet de loi avait été adopté (le 3 août 1929) et promulgué, mais la crise économique empêcha sa mise en prat ique. Pourtant, l'idée, n'a pas été abandonnée et t ou t e u n e série de personnalités tel les C i n c i n a t S f i n t e s cu , Teodor Atanas iu , Mar tha Bibescu et Nicolae Caranfi l - l 'ont vivement soutenue.

www.mnir.ro

MOMENTE DIN ISTORIA CANALULUI BUCURESTI-DUNĂRE 95

Le m o m e n t le p l u s i m p o r t a n t de l ' h i s t o i r e d u p ro j e t d u cana l Bucares t Danube est représenté par l'étude de l'ingénieur D i m i t r i e Leonida qu i a t t i ra i t l 'attent ion sur les avantages économiques et sociaux d'une pareille entreprise. Pendant p lus de 40 ans, dans ses articles et ses travaux divers, D imi t r i e Leonida n'a pas cessé de défendre, f inalement, un rêve - objet de l 'un des débats les p lus acharnés de ce siècle.

www.mnir.ro

P R O I E C T E ŞI CONSTRUCŢII O R I G I N A L E ROMÂNEŞTI ÎN D O M E N I U L A E R O N A U T I C I I ÎNTRE A N I I 1 9 0 6 - 1 9 1 6

Valer iu Avram

într-o perioadă de "frontieră" de încheiere a u n u i secol şi de începere a a l t u i a , per ioadă ca r e , în i s t o r i a universa lă , în t oa te compartimentele sale, a fost deosebit de densă, aeronautica a devenit un fapt concret , acesta f i i n d în acelaşi t i m p ştiinţă, tehnică şi sumă de modalităţi de folosire a locomoţiei aeriene şi foarte curând - armă teribilă.

în procesu l de a f i rmare şi dezvoltare a locomoţiei aeriene, istoria ne îndreptăţeşte să ne mândrim cu contribuţia românească în acest d o m e n i u . T ra i an Vu ia , Henr i Coandă şi Au r e l V l a i cu , s u n t b ine cunoscuţi azi în toată lumea ca deschizători de d r u m u r i în dezvoltarea a e ronau t i c i i naţionale şi mond ia l e . A u fost şi alţi români, care p r i n realizările lor au cont r ibu i t la conceperea unor aparate de zbor ma i uşoare sau mai grele decât aerul şi pe care lumea n u - i cunoaşte. Este cazul să prezentăm a c t i v i t a t e a deosebită desfăşurată de u n i i d i n t r e aceştia, adevăraţi eroi în lup ta pen t ru dezvoltarea aeronautic i i , care şi-au che l tu i t banii , şi-au r u i n a t sănătatea pen t ru t r i um fu l zboru lu i .

C r a i o v e a n u l George B e i u , u n a u t o d i d a c t , a desfăşurat o importantă a c t i v i t a t e între a n i i 1 9 0 6 - 1 9 0 8 , concepând şi realizând macheta u n u i d i r i j a b i l cu carac ter i s t i c i deosebite, cu p r i n c i p i i no i de funcţionare, ce n u se cunosc la celelalte diri jabile realizate în străinătate, întrucât exper imentul la scară redusă îi reuşise pe depl in, George Beiu se adresa în anu l 1908 M in i s t e ru lu i de Război, prezentând proiectul său sub numele "Un n o u aparat de navigaţie aeriană" p e n t r u a fi c ons t ru i t la mărimea şi capacitatea normală. Pr in Rapor tu l n r .7253 d in 12 mart ie 1908, şeful Direcţiei a IV-a Geniu d in Min is te ru l de Război îi dădea însă c o n s t r u c t o r u l u i următorul răspuns: " fără a ne pronunţa în m o d favorab i l a s u p r a invenţiunii dumneavoastră, M i n i s t e r u l de Război nedispunând de f ondur i l e necesare p e n t r u a pune în apl icare această invenţiune, n u vede n ic i u n inconvenient ca dumneavoastră să vă adresaţi altor state, care probabi l d ispun de fondur i mai numeroase şi se vor grăbi a aplica s is temul de balon ce l-aţi inventat" George Beiu, ca b u n român, nu s-a adresat nic i une i puter i străine, ci a cont inuat să-şi perfecţioneze pro iectu l , atâta t i m p cât a avu t posibilităţi mater ia l e . Ce aducea n o u invenţia sa? în p r i m u l rând aparatul era conceput ca să urce şi să coboare foarte repede, având cârme de înălţime şi de adâncime ca la submar ine , deplasându-se şi înapoi. D i s p u n e a de "el ice t rac t i v e şi p r o p u l s i v e " .

www.mnir.ro

98 VALERIU AVRAM

concepţie comple t nouă p e n t r u d i r i j ab i l e , evitându-se astfel învârtirea a p a r a t u l u i în j u r u l axei sale. Cele două motoare de capac i ta te mică p u n e a u în mişcare u n dispozit iv asemenea une i umbre le , care asigura propu ls ia p r i n deschideri şi închideri foarte rapide. Elicele aveau p a t r u sau şase pale, noutate de excepţie p e n t r u acel t imp . Apa ra tu l cântărea astfel echipat , doar 300 kg . Inven ta to ru l George Be iu îşi propusese să construiască pen t ru armata română cinci diri jabile, care u r m a u să poarte nume l e : "Democraţia", "Adevărul", "L ibertatea" , "Republ ica" , "Justiţia" D in motivele arătate ma i sus, acest proiect n u a mai pr ins viaţă...

A e r o d i n a m i c a m a r i l o r v i teze , intrată în plină dezvo l ta re aplicativă abia în deceniul al şaselea al secolului XX, a promovat într-o poziţie larg adoptată ar ipa triunghiulară cunoscută sub denumirea de "ar ipa delta" Este o formulă ce întruneşte avantajele ar ip i i "în săgeată" cât şi pe cele ale ar ip i i cu alungire mică, oferind d in p u n c t de vedere aerodinamic - o remarcabilă scădere a rezistenţei de undă. Totodată, este o formă de mare r ig iditate, permiţând păstrarea une i grosimi constructive relat iv m i c i ; săgeata pozitivă îi conferă autostabi l i tate pe direcţie. Acest complex de calităţi şi avantaje îşi găseşte depline aplicaţii la aeronavele destinate vitezelor mar i . Ele au fost întâia dată puse în practică în Franţa, în 1955, p r i n construirea u n u i avion de luptă cu reacţie. Puţini oameni ştiu însă, că ing ineru l român George Ar ion şi-a brevetat pro iec tu l u n u i avion cu "aripă delta", la Bucureşti, încă d in anu l 1909. Soluţia propusă de el va fi reluată ul ter ior de compatr io tu l său Emi l R. Stürza, şi proiectul n o u l u i a p a r a t va fi b r e ve ta t t o t în România (Brevet n r . 1 1 0 7 1 ) , l a 4 decembrie 1924. Ideea reprezenta o mare nouta te , ea f i i nd aplicată de asemenea, m u l t ma i târziu, în deceniul al şaselea al secolului nos t ru .

I n t e r e s a n t este şi p r o i e c t u l a p a r a t u l u i de z b o r n u m i t "Ae r op l anu l g iroscopic < < F l o a r e a » " e laborat de Torna S t e r iu în a n u l 1909. După calculele făcute şi soluţiile oferite de constructor , aparatu l p u t e a a t inge o viteză mare p e n t r u acel t i m p 150 km/oră, cârmele i m a g i n a t e dându-i o m a r e s t a b i l i t a t e în aer. F o r m a a p a r a t u l u i era aerodinamică, cu p l a n u r i l e m i c i , p e n t r u a p u t e a învinge m a i uşor rezistenţa ae ru lu i .

La 22 iul ie 1910, Nicolae Ionescu a constru i t după o concepţie p r o p r i e u n a p a r a t de z b o r m o n o p l a n , cerând s u m a de 2 0 0 0 le i M i n i s t e r u l u i de Război p e n t r u definit ivarea şi îmbunătăţirea pro iectu lu i

p e n t r u a-1 pune la dispoziţia onor M in i s t e ru lu i de Război în interesul apărării naţionale care are mare nevoie de aeroplane" 1 . Interesantă este concepţia i n v e n t a t o r u l u i care credea în folosirea avioanelor în scopur i mi l i tare , idee deosebit de valoroasă pen t ru anu l 1910.

La 17 sep t embr i e 1910 tânărul C o n s t a n t i n M a n u i a n , d in Bucureşti, se adresa regelui Carol I , cerând suveranu lu i să-1 spri j ine în construirea u n u i aparat de zbor cu trei elice pe care-1 numea "Autovolant" în memor iu l său, pro iectantul arăta: " problema aparatelor de zbor şi a

www.mnir.ro

PROIECTE ŞI CONSTRUCŢII ORIGINALE ROMANEŞTI 99

aeronaut ic i i este de mare interes atât mi l i tar cât. şi civi l p en t ru România, v i i to ru l aparţine aviaţiunii " 2 . Aparatu l proiectat avea u n dispozitiv lans -bombe, l u c r u deosebi t de i m p o r t a n t . C o n s t a n t i n M a n u i a n credea în puterea combativă a av ionulu i . Ideea n-a fost singulară în România. între 1910/1911, Cornel Mar inescu va constru i u n avion tri loc, cu post special pentru bombardier . Acest aparat a zburat în anu l 1911 pe câmpul de la Cotroceni. f i ind p r i m u l bombardier d in lume care avea trei l ocur i .

A l e x a n d r u T a n d a r g i a n şi-a b r e v e t a t invenţ ia , numită "Aeroplanul Tandarg ian" , în octombrie 1911 (Brevet nr .01663) . Aparatu l său de zbor. u n monoplan, avea trei elice cu pa t ru şi şase pale şi se putea transforma foarte uşor în h idrop lan , pr in adăugarea unor flotoare. Corpul aparatu lu i se asemăna cu u n octogon t u r t i t ; partea inferioară avea formă de l u n t r e , f i i n d construită d in oţel şi a l u m i n i u . Cab ina p i l o t u l u i era proiectată să fie închisă şi dispunea de trei ferestre, pen t ru ca acesta să poată observa ceea ce se petrecea în j u r u l său.

Creatori i români au gândit şi au lucrat şi în domeniu l zboru lu i vertical, o bună parte d in ei dovedind - fenomen ce merită a fi reţinut - o adevărată preferinţă pen t ru aeronavele cu ap t i tud in i de zbor vertical. Mai mul t , a tunc i când în cercurile de specialitate d in restul l u m i i preocuparea pent ru realizarea decolării şi a aterizării scurte era aproape inexistentă sau, ma i exact, n u ajunsese a fi luată în considerare, au existat cercetători români care preţuiau valoarea acestui proiect şi au acţionat în acest sens.

Trebuie reţinut că în România preocupările în această direcţie fi ind foarte serioase, au dus chiar la apariţia unor controverse cu privire la modalităţile de construcţie şi la eficienţa aparatelor cu zbor vertical. Astfel, în a n u l 1912, i ng . Vas i l escu Karpen susţinea l ipsa de v i ab i l i t a t e a elicopterelor, în t imp ce ing . Ştefan Mirea a pledat în favoarea acestora. Cu toate că în zilele noastre, se ştie şi se spune mai puţin despre contribuţiile aeronaut ice ale i n g i n e r u l u i Ştefan Mi rea , t r ebu ie reţinută poziţia sa clarvăzătoare, care susţinea v i i t o ru l el icopterelor. în l u m i n a une i jus te înţelegeri a problemelor şi a posibilităţilor acestora. Viaţa a demonstrat pe deplin că a avut mare dreptate.

Trecând la creaţia propriu-zisă în domeniu l zboru lu i vertical este de reţinut că, în anu l 1909, Grigore Brişcu d in laşi a realizat macheta unu i avion elicopter, care a zburat , spre u imirea pub l i cu lu i . Motorul era original "şi înfăptuia iuţeli u lu i toare" Grigore Brişcu a scris în 1909 şi o mică luc rare . în care arăta importanţa ce t r ebu ia acordată zbo ru lu i vertical şi a aparatelor concepute în acest scop. în fine, geniul creator a demonstrat că în t i m p u l zboru lu i , aparatul (pe care 1-a denumi t "Aero brişcă") a obţinut o stabi l i tate deosebită, atrăgând atenţia că în revista "La France automob i l e " d in noiembrie 1909, cercetătorul francez P. Cornu p u b l i c a s e schiţa u n e i e l ice cu funcţie cumulativă de p r o p u l s i e şi sustentaţie. Francezul considera însă că el, românul Gh. Brişcu, deţinea prioritatea acestei descoperiri.

www.mnir.ro

100 VALERIU AVRAM

Grigore Brişcu a fost u n deschizător de d r u m u r i şi u n vizionar. El s-a i m p u s pe p l an internaţional în real izarea u n u i apara t de zbor vertical (tip elicopter), care avea u n dispozitiv p r i v ind reglarea comandată a pasu lu i palelor r o t o ru lu i de elicopter.

N ico lae P e t r o v i c i , o r i g i n a r d i n oraşul Râmnicu Sărat, a p r o i e c t a t u n e l i c op t e r deoseb i t de o r i g i n a l . E l e m e n t u l p r i n c i p a l al a p a r a t u l u i era o el ice m a r e orizontală ( ro tor ) , care , acţionată p r i n i n t e r m e d i u l u n u i s i s t em compus d i n t r - o bară orizontală, purtând la capete câte o elice mică verticală, fiecare orientată în sens opus şi în funcţie de înclinarea dată a rbo r e lu i făcând corp c o m u n cu m o t o r u l , permitea , în acelaşi t i m p , atât zboru l ascensional cât şi zboru l or izontal , în fapt, este vorba de u n rotor l iber cu elemente motoare încorporate în e l , care p r i n alcătuirea sa e l i m i n a neces i ta t ea u n o r d i spoz i t i v e de anulare a c u p l u l u i de forţe.

Nicolae loan Vas i l iu d in Bucureşti a experimentat, între ani i 1909-1911 , pe terenul de zbor de la Cotroceni, u n aparat de zbor vertical ("Helicopterul Aero - Nicolae") cu rezultate satisfăcătoare. Inventatoru l n-a p u t u t să-şi îmbunătăţească invenţia d in cauza lipsei mijloacelor materiale. A cons t ru i t u n avion cu care a zburat la Cotroceni. Interesant este faptul că în septembrie 1912, colonelul Ştefănescu, d i rec toru l arme i Gen iu lu i cerea p r i n t r - u n rapo r t genera lu lu i M iha i l Bo teanu să intervină pen t ru e l i b e ra r ea u n u i h a n g a r " întrucât p r i m i n d u - s e p e n t r u adăpostire aparatele de zburat ale domni lor Brumărescu (Tache), Henr i August , Aurel V la i cu şi Nicolae loan Vas i l iu , având construite mai mul te aparate no i , nu ma i este loc p en t ru ele d in cauza celor part iculare . . . " 3 .

Preocupări pen t ru realizarea unor aparate de zbor cu decolare verticală au ma i avut loan C. Vissarion, care în anu l 1911 a proiectat un avion cu decolare verticală, realizând zboru l la p u n c t f ix, echi l ibrarea automată, înaintarea orizontală "sub puterea gravitaţiei" şi înaintarea prin împingere de către curenţii de aer.

Concepţia de a n s a m b l u şi une le rezolvări p ropuse p e n t r u câteva s isteme şi agregate pot fi considerate p e n t r u acea vreme - ca deosebit de valoroase şi ingenioase. Astfe l , merită a fi reţinute elicele ca rena te şi b a s c u l a n t e , a căror primă idee a aparţinut căpitanului Ferekide cu m u l t t i m p înainte, par a fi p e n t r u p r i m a oară folosite la aparate ma i grele decât aerul de către T.C. Vissarion, aceasta f i ind o altă pr ior i tate românească pe p lan mondia l .

Rodrig Goliescu a proiectat în anu l 1912 aparatul cu decolare verticală n u m i t "Avio - Coleopter - Mecanic n r . 2 " cu Brevetul nr.2317/29 o c t o m b r i e 1912 . A p a r a t u l cu decolare verticală c oncepu t de Ştefan Stănculescu d in Craiova se n u m e a "Hel icopter" şi acest proiect a fost brevetat la 3 apri l ie 1914 (Brevet nr . 4318). Deşi au to ru l 1-a oferit armatei, ma i mar i i oştirii române d in acel t imp n u i -au interesat acest aparat de zbor, respingând şi alte construcţii şi proiecte deosebit de valoroase.

www.mnir.ro

PROIECTE ŞI CONSTRUCŢII ORIGINALE ROMÂNEŞTI 101

M i h a i l A. Doroftei d in Constanţa. Ion Tăbărici d in c omuna Vişeneşti ( jud. Dâmboviţa) şi A lber t Ziegler d in Codlea au pro iectat şi real izat aparate de zbor cu aripă fixă în a n u l 1913, făcând sacr i f i c i i deosebite d in p u n c t de vedere ma t e r i a l . Nic i pe aceştia n u i-a a ju ta t n imeni să-şi realizeze proiectele. Nicolae Dobrici a avut ma i m u l t noroc, fiind a jutat de Henri Coandă să-şi construiască aparatul de zbor la uzinele aeronautice d in oraşul Br is to l . într-o scrisoare adresată Min i s t e ru lu i de Război, ing ineru l Henri Coandă cerea aprobarea ca aparatu l "Dobr ic i " să fie expus la Sa l onu l de aeronautică d in Paris. M i n i s t e r u l de Război a refuzat această cerere, fără să dea nic i o explicaţie.4

Un i n t e r e s deoseb i t 1-a p r o d u s m a c h e t a u n u i a p a r a t cu decolare verticală realizată de profesorul de biologie Nicolae Lavric d in Bucureşti. Macheta şi-a lua t zborul şi a aterizat într-un teren accidentat, fără să sufere stricăciuni. în t i m p u l zboru lu i aparatul a reuşit să stea mai m u l t t i m p într-un p u n c t fix, spre bucu r i a şi en tuz iasmul p u b l i c u l u i . O comisie militară, formată d in locotenentul aviator ing. Gheorghe Negrescu. căpitanul aviator Andre i Popovici şi locotenent colonelul Stambulescu a analizat macheta şi a dat următorul verdict: " Apara tu l propus de d l . Lavric încearcă a înlocui zborul orizontal cu zborul vertical, având marele avan ta j că ar p u t e a să-şi ia z b o r u l şi să ater izeze pe or ice t e r e n , nemaiavând nevo ie de u n t e ren spec i a l p e n t r u r u l a j . D i n s t u d i u l proiectului ne-am p u t u t convinge că auto ru l are o instrucţie tehnică solidă (studiase la Viena), a cugetat m u l t asupra aviaţiunii şi are p r opune r i personale foarte or ig ina le şi serioase. Credem că, dacă ar u r m a ma i departe s tud i i l e începute cu atâta seriozitate ca până a c u m , ar putea aduce m a r i servicii aviaţiunii" Macheta zburătoare realizată de profesorul Nicolae Lavric a a t ins o viteză de 150 km/oră, l u c r u r emarca t şi de specialiştii m i l i t a r i ca f i ind foarte impor tant . Din nefericire, nic i de această dată n u s-au găsit ban i pent ru a fi spr i j in i t proiectul respectiv.

Izbucnirea p r imu lu i război mondial a însemnat folosirea aviaţiei în m i s iun i de recunoaştere şi chiar în luptele aeriene şi bombardamente, între anii 1914-1915. în România a fost u n adevărat concurs între proiectanţi şi constructor i de aparate de zbor, mulţi d intre ei prezentând comisi i lor militare proiecte deosebit de interesante. Astfel, elevul - pilot losif Sechel care lucrase într-o fabrică de construcţii aeronautice d in Budapesta a realizat macheta u n u i avion de bombardament care a funcţionat perfect. Amza Neculai. mais t ru la Arsenalul Aeronautic şi Stanciu Iordache d in Râmnicu Sărat s-au adresat în mai multe rânduri Ministerului de Război pentru a fi sprijiniţi în real izarea aparate lor de zbor concepute de ei. N-au p r i m i t răspuns niciodată d i n par tea oficialităţilor. Pe cerer i le lor , rezoluţia ministerială era aceeaşi: "La acte! (în arhivă) Nu este t imp de aşa ceva"!

Referindu-se la macheta elevilor piloţi Teodor Vlădescu şi Ştefan Pirfuică care proiectaseră " u n avion t r i p l u cu mitralieră şi umbrelă de salvare", genera lul Muică, c o m a n d a n t u l Diviz ie i 1 ar t i l e r ie , într-un

www.mnir.ro

102 VALERIU AVRAM

r a p o r t Înaintat genera lu lu i A l e x a n d r u Averescu nota : "Ideea d o m n u l u i Vlădescu este clar realizabilă, ţinând socoteala că aeroplanul să fie destul de mare pentru a n u suferi deviaţiuni pr in trageri, cred că ideea întrebuinţării unei paraşute este realizabilă. Şi una şi alta (adică paraşuta şi mitraliera) merită a fi încurajate şi ar fi cazul a se recomanda arsenalului" La rândul său, generalul Averescu a înaintat u n raport Ministerului de Război. Cităm din el: "înaintăm proiectele a doi t ineri care pot introduce unele invenţiuni utile în aviaţiune. Pentru a încuraja asemenea năzuinţă aş fi de părere a se face experienţele necesare pr in modele în miniatură sau, dacă supunându-se u n u i examen mai îndeaproape rezultatul ar fi favorabil să se înlesnească construcţia acestui aparat". 5

Printre inventator i i care s-au angajat într-o luptă curajoasă de a-şi i m p u n e pro iec te l e a u fost : l o s i f Armăşescu, D u m i t r u Pana i t şi s tuden tu l Jaques Goldemberg d in localitatea Ad judu l Nou. Aparatu l său de zbor se numea "Port - Aeroplan" şi macheta l u i a funcţionat perfect. De remarcat faptul că experienţa care a avut loc la 15 april ie 1916 s-a realizat pe u n t imp nefavorabil şi cu toate acestea aparatu l în miniatură a zburat. Proiectul prevedea realizarea unei cabine închise care să asigure proiecţia p i l o tu lu i , apara tu l având o avionică de excepţie.

loan Gheras im d in Galaţi a prezentat u n e i comis i i m i l i t a r e pro iectul u n u i aparat de zburat cu o decolare verticală. Invenţia sa a fost analizată cu multă atenţie, hotărându-se angajarea tânărului inventator la Arsenalul Armate i pen t ru realizarea acestui avion.

Şi pro iectul n u m i t "Balonplan" aparţinând l u i T iber iu Popescu d in Câmpulung Muscel a fost supus une i analize minuţioase de o comisie militară formată d in l t . co lone lu l ing . Ştefan B u r i l e a n u , căpitanul G.V. Bibescu şi ing . M. Cioc. Lipsa bani lor a făcut ca invenţia acestui tânăr dotat, să n u fie realizată.6

P r i n t r e i n v e n t a t o r i i români de excepţie n u p u t e m să n u a m i n t i m de profesorul Vasile D im i t r escu d in Bacău. în perioada 1908¬1915 a p r o i e c t a t a p a r a t e de zbor , care , dacă s-ar f i r e a l i z a t , ar l i revoluţionat întreaga aeronautică. A făcut calcule şi a proiectat în anul 1912 av ionul cu geometrie variabilă, iar în anu l 1915 s-a adresat în mai m u l t e rânduri M i n i s t e r u l u i de Război, p e n t r u a f i subvenţionat în realizarea " u n u i aeroplan care la distanţa de 500-600 m . înălţime este inv iz ib i l . Secretul acestei invenţiuni îl ţin pen t ru armata română". 7 Acest m a r e s a v a n t , a cărei a c t i v i t a t e este c o m p l e t necunoscută de către specialişti, merită să fie aşezată în locul pe care-1 merită. N-a fost înţeles de c on t emporan i i săi, p e n t r u că era u n mare v iz ionar şi ideile l u i n u p u t e a u fi înţelese la vremea respectivă. S u n t în România, în arhivele m i l i t a r e , câteva zeci de d o c u m e n t e c u ca l cu l e m a t e m a t i c e p r i v i n d realizarea av ionu lu i cu geometrie variabilă şi trebuie să subl in iem meritele l u i Vas i l e D i m i t r e s c u , p e n t r u că aceste noutăţi e x t r a o r d i n a r e le-a p r e z en ta t a c a d e m i i l o r de ştiinţe d in Lond ra , B e r l i n , Par is şi V iena.

www.mnir.ro

PROIECTE ŞI CONSTRUCŢII ORIGINALE ROMÂNEŞTI 103

Invenţiile l u i au fost brevetate în Anglia. Germania şi Belgia, iar în ţară a p r im i t brevetele: nr . 1428/1909 d in 15 mai 1909 şi nr . 1789 d in 7 mai 1910. Acest mare vizionar român n u n u m a i că n-a fost ajutat, d in contră, oameni lipsiţi de orice discernământ l -au insu l ta t . Iată ce raporta în scris căpitanul A l exandru Petrescu, şeful B i r ou lu i de Geniu d in Bacău: 9 a p r i l i e 1915 . Către Direcţia 4 G e n i u Bucureşti. P e n t r u executa rea o r d i n u l u i t r i m i s , am onoarea a rapor ta următoarele: Invenţia d - l u i V. D i m i t r e s c u n u poate fi luată în serios, acest d o m n bucurându-se în localitate de reputaţia de a fi atât de obsedat în invenţiunile sale că n u poate fi considerat ca responsabil

Preocupări pen t ru construirea unor aparate de zbor originale au ma i avut Gheorghe Văcaru din comuna Ji lava şi An ton Iosifescu d in Bucureşti. în anu l 1915, ing inerul loan Stroiescu a început construirea în A r s e n a l u l A r m a t e i a invenţiei sale "Rache ta paraşută", i a r Torna Paraschivescu d in Buzău cerea s p r i j i n u l p e n t r u a-şi pune în apl icare

' p r o i e c t u l p r i v i n d rea l i zarea u n e i paraşute c u desch idere automată, necesară piloţilor m i l i t a r i .

în s e p t e m b r i e 1916 m e c a n i c u l de av ion D. Z a m f i r o p o l a e x p e r i m e n t a t d i n a v i o n "O săgeată incendiară rachetă" p i l o t u l a p a r a t u l u i , p l u t o n i e r u l Răducanu Vascea raportând despre reuşita exper imentulu i . Un proiect asemănător a fost experimentat şi de căpitanul (r) pr inţ George V a l e n t i n B i b e s c u în z i u a de 14 o c t o m b r i e 1 9 1 6 , l t . c o l one lu l i n g . Ştefan B u r i l e a n u , preşedintele Comis ie i de s t u d i i şi experienţe d in cad ru l Direcţiei Generale a Muniţiilor, avizând favorabil construcţia "săgeţii rachetă incendiare" la Arsenalul Armate i . Un "proiecti l

rache tă " a c o n s t r u i t şi D . C u s m a n o v i c i , c o m i s i a de o m o l o g a r e considerând că "p ro i ec t i lu l rachetă este ingenios, putând fi real izat la Pirotefinia A rmate i " . 8

între ani i 1906-1916. în epoca începuturilor aviaţiei - pe plan mondia l , românii au const ru i t aeronave ma i grele decât aerul , cu aripă fixă. Alţi cercetători au proiectat aparate cu decolare verticală, aripă delta şi geometr ie variabilă, care, p r o b a b i l , dacă a r ' f i fost rea l i zate , ar fi revoluţionat întreaga aeronautică, ca să n u ma i v o r b i m de real izarea "av ionului inv iz ib i l " în total , au fost în România în j u r de 25-30 de autor i de proiecte (descoperiţi de noi până acum în prezent), p r i v ind construcţiile a e r o n a u t i c e . Es t e u n f a p t d e o s e b i t de i m p o r t a n t p e n t r u că el demonstrează vocaţia de zbor a românilor - har pe care nu-1 întâlnim la tot pasul şi la alţii.

Apreciată în ansamblu , part ic iparea românească la concepţia şi crearea de aeronave mai uşoare şi mai grele decât aerul , a fost în ani i de început ai aviaţiei n u doar remarcabilă, ci de-a dreptul esenţială. Rămâne de aceea o permanentă obligaţie a noastră aducerea constatărilor de acest fel în c i r cu i tu l mondia l de informare în istor ia ştiinţelor şi a tehnic i i şi, încă mai m u l t , în istoria locomoţiei aeriene.

www.mnir.ro

104 VALERIU AVRAM

NOTE

1. Arh iva M in i s t e ru lu i Apărării Nationale, fond Direcţia 4 Geniu, dosar 339.

2. Ibidem 3. Ib idem, dosar 404 4. Ib idem, dosar 344 5. Ibidem, dosar 475 6. Ibidem, fond Direcţia Aeronautică, dosar 40 fila 448 7. Ib idem, fond Direcţia 4 Geniu, dosar 524 8. Ib idem, fond Direcţia Aeronautică, Dosar 40, fila 353

P R O J E T S E T CONSTRUCTIONS ORIGINALES ROUMAINES DANS L E DOMAINE D E L'AÉRONAUTIQUE

PENDANT L E S ANNÉES 1906-1916

Résumé

Si l ' o n considère de près le p r o b l e m e des c o n t r i b u t i o n s na t i ona l e s a u temps des commencements de la l o comot i on aérienne moderne, l 'on constate que les pays, les peuples, dont l 'histoire soit en mesure de contenir tant d'imfèrences à impact ou d u moins à résonance -sur le p lan in ternat iona l , comme la Roumanie, sont peu nombreux. Ce qui impose, évidemment, que le thème soit abordé et traité au niveau et avec la compétence adéquate.

Il n'est pas grand le nombre de ceux qu i savant que les débuts de la locomotion aérienne chez les Roumanins ne sont pas correctement consignés un iquement y^ar les noms de Vu ia , Coandă, V la icu - auxquels l 'on ajoute parfois u n ou deux autres noms. L'on sait assez peu sur la p lace des p r e o c c u p a t i o n s aéronaut iques ou apparentées dans l'évolution des sciences et de la technique roumaines d u r a n t les dernières décennies d u siècle passé et des premières d u nôtre. Encore moins bien connus sont les effets, directs ou indirects , enregistrée par le progrés de l'aéronautique et par les reflets de celui-ci dans beaucoup de domaines d'activités de notre pays.

En 1909 se fait remarquer, dans le vol vert ical . Grigore Brişcu, en offrant une so lut ion avec des hélices coaxiales. y compris la variation des angles d'attaque (pas) des pales de l'hélice, de même qu 'un dispositif destiné à faire possible la marche arrière.

www.mnir.ro

PROIECTE ŞI CONSTRUCŢII ORIGINALE ROMANEŞTI 105

A u cours de la même année. N.l.Vasil iu semblent avoir essayé la réalisation p ra t i que de pro je t d'hélicoptère. Le pro je t d ' u n aéronef convert ible à hélice bascu lante , dû a l .C.Vissar ion, en 1 9 1 1 , offre u n i m p o r t a n t matériel de réflexion, d ' a u t a n t p l u s q u ' i l p a r a i t avo ir une position particulaière sur le plan mondia l . Peut-être moins réaliste, mais pas m o i n s intéressant, s'avère être le pro je t d'aéronef conver t ib le de St.Stănculescu datant de 1913/1914.

A u c u n ouvrage c o n t e m p o r a i n se r a p p o r t a n t aux activités aéronautiques roumari ines ne cite les projets d'hélicoptère de N.Petrovici, et "l 'avion invisible" d u prof.Vasile Dimitrescu.

Depuis les temps les p lus anciens le peuple r o u m a i n a fait preuve d 'une évidente i n c l i n a t i o n p o u r le vol et les c o n s t r u c t i o n s le concernant. 11 ne faut oublier, ensuite, que dans les années 1906-1916 ce peuple a participé à des formes nettement majeures de conf irmat ion et de développement de la locomotion aérienne.

www.mnir.ro

BUCUREŞTI I ÎN A J U N U L J U B I L E U L U I D I N A N U L 1 9 0 6

Maria loniţă

Dedicată în p r i n c i p a l sărbătoririi a 40 de an i de glorioasă domnie a regelui Carol 1 - întruchipare a ideii pr inc ipe lu i străin susţinută de Adunările ad-hoc d in toamna l u i 1857, expoziţia jubiliară d in Parcul Carol a avu t m u l t i p l e semnificaţii. Ea era în p r i m u l rând menită să rememoreze even imente ce m a r c a u m o m e n t e de răscruce în i s t o r i a românilor: 1800 de an i de la cucerirea Daciei de către împăratul Traian 106 şi stabi l irea aici a pr imi lo r colonişti roman i , ca şi împlinirea a 25 de ani de la proclamarea, în 1881, a Regatului Român.

în acelaşi t i m p . p r i n prezenţa masivă în expoziţie, dar şi în Bucureşti pe tot parcursu l a n u l u i 1906 a românilor veniţi d in teritori i le ocupate B u c o v i n a , T r a n s i l v a n i a , B a n a t ( b a s a r a b e n i i n - a u p r i m i t aprobarea pu t e r i i ţariste), s-a reuşit n u n u m a i o reînviere a t r e c u t u l u i nos t ru i s t o r i c , ci şi o pre f igurare a v i i t o r u l u i României, mani fes tarea transformându-se într-o repetiţie generală a memorab i lu lu i an 1918.

Deşi a avut u n caracter p u r naţional, expoziţia d in 1906 a găzduit, d in motive politice lesne de înţeles, pavilioanele câtorva inf luente puteri europene: Austro-Ungar ia . Ital ia, Elveţia, Franţa, Germania, ş.a.

Să vedem însă, cum se înfăţişa oaspeţilor d in ţară şi de peste hotare Capitala Regatului Român independent, oraşul care curând va fi cunoscut tot ma i m u l t ca "Micu l Paris", evident însă, u n Paris de la porţile Or ientu lu i .

Francezul André Beilesort vorbeşte în 1905 de u n Bucureşti vesel, înecat în verdeaţă, în care "coliba se sprijină de z idul vilei, spectrul cocioabei de i luz ia p a l a t u l u i " 1 . Acest aspect al său "pitoresc şi până la un punct caracter ist ic" ce făcea să se poată vedea "chiar în cen t ru , clădiri înconjurate de curţi şi grădini m a r i " 2 , era datorat în p r i m u l rând densităţii extrem de scăzute a populaţiei faţă de întinderea localităţii. După c u m ne-o spun datele statistice, la o suprafaţă de 5.600 de ha. d in care n u m a i 3.300 ha. erau locui te 3 , se rapor tau 300.000 de locui tor i , ceea ce însemna o densitate de 130 m.p. de locuitor, în t imp ce Parisul dispunea de n u m a i 35 m.p. de locuitor, iar Pesta de 65 m.p. de locu i tor 4 .

în acelaşi t imp însă, o altă notă distinctă a Bucureştilor o reprezenta "amestecul de occidentalism cu orientalism: clădiri mar i alături de case d in ce în ce mai rare cari ne transportă cu gândul în vremurile de altă dată'""1. Şi reţeaua stradală Bucureştii d ispuneau de 1026 străzi şi bulevarde 8 - suferea de acelaşi amestec de vechi şi nou, de desuet şi modern.

www.mnir.ro

108 MARIA IONIŢA

C u excepţia desch ider i i de bulevarde începută în t i m p u l u n o r p r i m a r i întreprinzători şi h a r n i c i p r e cum E m . Pache-Protopopescu sau Nicolae Filipescu, reţeaua stradală a oraşului rămăsese ca în urmă cu 50 de ani .

A fost c u siguranţă u n u l d i n mot i ve l e care l - a u făcut pe ing ineru l Mar in Stroescu ca, în acelaşi an 1906, să avanseze u n proiect " p e n t r u s istemat izarea p l a n u l u i oraşului Bucureşti" E l pledează, între a l t e l e , p e n t r u o p r i r e a " e x t i n d e r i i disproporţionate a oraşului" p r i n "obstacolele natura le , cari constau d in râuri şi l acur i mar i , pa rcur i şi l in i i ferate" 7 în 1906, Bucureştii d ispuneau n u m a i de 81 ha. de parcur i , ceea ce făcea să revină pen t ru u n locuitor doar 2,7 m.p. , în t imp ce New York-u l de pildă, avea parcur i însumând 2.735 ha., fiecărui locuitor revenindu-i 7,6 m.p. de parc. Proiectul i ng ine ru lu i Mar in Stroescu prevedea pen t ru v i i tor ca Bucureştii să dispună de m i n i m u m 300-400 ha. de parcur i , ceea ce ar fi însemnat ca fiecărui locuitor să-i revină 4 m.p. de parc 8 .

în privinţa reţelei stradale , a u t o r u l p ro i e c tu lu i de inspiraţie germană, îi găseşte u n defect esenţial: l ipsa arterelor larg i . De aceea "în proiect partea centrală este prevăzută cu mul te lărgiri locale, pieţe şi cu pre lung ir i l e în in ter ior pe cât posibi l a arterelor rad ia le " 9 . Bucureştii, în viz iunea ing . Mar in Stroescu, u r m a u să beneficieze de tre i inele stradale: p r i m u l era i n e l u l c e n t r a l , cu străzi l a r g i de 20 m . , d i n care pa r t ea carosabilă t r ebu ia să măsoare 14 m . U r m a i n e l u l med ian , s i t u a t între ine lu l central şi şoseaua Ştefan cel Mare, cu o lăţime de m i n i m u m 34 m. şi având şi spaţii verzi. Crearea acestui inel s tradal median "va contr ibu i m u l t la r id icarea cart ierelor ce străbate şi la înfrumuseţarea întregului oraş" 1 0 . în sfârşit, cel de-al trei lea ine l s t rada l era cel f o rmat d in deja existentele şosele exterioare, sau de centură: Bonaparte, Ştefan cel Mare, M iha i Bravu , Basarab, Panduri lor şi Vi i lor .

Proiectul l u i Mar in Stroescu prevedea o del imitare ma i clară a cartierelor: industr ia le - s i tuate la periferie, comerciale - s i tuate în centru şi cartierele de locui t aflate ma i ales în zonele cu parcur i , fiecare având caracter ist ic i specifice în ce priveşte mărimea caselor, a grădinilor, lărgirea străzilor, mulţimea pieţelor. De altfel el susţinea necesitatea organizării u n u i " s e r v i c i u spec i a l de c o n t r o l a l întregii activităţi c o n s t r u c t i v e part icu lare d in oraş" 1 1 .

Interesantă era în concepţia ing . Stroescu reţeaua de căi şi mijloace de t ranspor t a Capitalei . El prevedea, de pildă, "construirea de către s tat a l in ie i ferate metropol i tane de pe cheiul Dâmboviţei" 1 2. în ce priveşte circulaţia rutieră socotea necesară r educe r ea greutăţii şi d i m e n s i u n i i v e h i c u l e l o r , s u p r i m a r e a totală a a b u r i l o r şi f u m u l u i , s u c c e s i u n e a rap idă a m i j l o a c e l o r de t r a n s p o r t " p e n t r u a ev i t a aglomeraţiunea prea mare şi p e n t r u a reduce la m i n i m u m aşteptările pasager i lor" 1 3 , ca şi tarife scăzute.

Reven ind de la pro iec t la rea l i ta te , n u t rebu ie să ignorăm f a p t u l că în 1906 Primăria Bucureştilor începe o amplă acţiune de

www.mnir.ro

BUCUREŞTII ÎN AJUNUL JUBILEULUI DIN ANUL 1906 109

"asfaltare atât a părţei caruţabile şi a t ro tuare lo r " 1 4 , ce u r m a să se încheie la 1 noiembrie 1907. valoarea totală a lucrărilor ridicându-se la suma de 1.500.000 lei. Străzile ce u r m a u să fie asfaltate erau indicate de Primărie "treptat cu înaintarea lucrărilor" iar recepţia provizorie ca şi cea definitivă a aces to ra se făcea de "o c o m i s i u n e numită în acest scop de către d l .P r imar " 1 5 . în prezenţa delegatului întreprinderii care executa asfaltarea. Remarcabilă, raportând mai ales la situaţiile cu care ne confruntăm în această direcţie în zilele noastre, n i se pare prevederea po t r i v i t căreia "întreprinzătorul se obligă a întreţine în mod cu totu l g ra tu i t lucrările de pavagii pe partea caruţabilă 2 ani , iar cele de pe trotuare 4 an i de la data recepţiunei lor prov izor ie " 1 6 .

Pentru cei ce aveau să fie oaspeţii Capitalei în anu l 1906, u n gh id a l Bucureştilor spec ia l ed i ta t dădea toate amănuntele necesare începând cu porţile de intrare în oraş - gările, care erau în număr de cinci: două p r inc ipa l e Gara de Nord şi Gara F i lare t şi alte t re i m a i puţin sol ic i tate : Ha l ta Cotroceni , Gara Dea lu l Spire i şi Gara Obor. Cei care doreau să folosească serviciile de poştă, telegraf şi telefon aflau l u c r u r i uimitoare chiar şi p en t ru zilele noastre ca de pildă: "o mulţime de cu t i i (poştale - n.n.) se găsesc instalate d in distanţă în distanţă în tot oraşul şi r id icarea sc r i so r i l o r se face d in t re i în t re i ceasur i . La poştă (Palatul Poştelor n.n.) se ridică d in 15 în 15 m i n u t e " 1 7 în ce priveşte serviciile telegraf - telefon, străinul de Bucureşti afla că acesta "este legat cu sârme telegrafice cu toată ţara şi cu străinătatea" şi că "b i rou l telefonic central e s i tuat în partea stângă a pa la tu lu i poştelor str. Stavropoleos", d in Capitală p o r n i n d "câte u n f ir spec ia l " spre Buda-Pesta şi Sofia. Tar i fe le e r au moderate: " taxa une i scr isor i în oraş este de 10 ban i , iar în ţară de 15 bani . p en t ru străinătate 25 ban i " iar o convorbire telefonică în oraş costa 25 ban i - c inci m inu t e . între două localităţi d in acelaşi judeţ - 50 de bani . ajungându-se la taxa de 1 leu pen t ru convorbiri telefonice între localităţi din judeţe vecine. Ev iden t că urgenţele se t a xau d u b l u . în sfârşit, o convorbire telefonică pe cele două fire speciale exterioare ajungea la 3 lei pentru dura ta de trei m inute .

Pe p r i m u l loc în privinţa "mijloacelor de comunicaţie" se s i tuau tot trăsurile care major i ta tea c i r c u l a u " cu 2 cai şi roate de cauc iuc " Renumele trăsurilor şi echipagiilor bucureştene a trecut de m u l t frontiera

şi desigur că toţi s t re in i i cari ne vor vizita Capitala îşi vor permite l u x u l unei plimbări la şosea într-o trăsură condusă de u n « m u s c a l » " 1 0 . O cursă cu trăsura pr in oraş varia ca preţ între 1 leu - o jumătate de oră şi 2 lei - o oră. precizându-se că " n u există nici o obligaţie de a se da bir jar i lor bacşiş... Pasagerii să-şi noteze numărul trăsurei şi la caz de nevoe să reclame poliţiei" 1 9.

Pentru cei ce n u d ispuneau de fondur i prea mar i rămânea de ales ca mij loc de t ransport t ramvaiu l , taxa pe toate cele 11 l i n i i existente f i ind de "10 b a n i staţiunea şi 5 b a n i de fiece staţiune următoare. Sr

www.mnir.ro

MARIA IONITÀ

liberează bilete de corespondenţă pen t ru 30 ban i valabile 1/2 oră şi pe trei l i n i i " 2 0 . Tramvaiele, cele ma i mul t e tractate de cai, aveau vagoanele vopsite în a l b a s t r u , f iecare t r a s e u deoseb indu-se p r i n cu l oa r ea distinctă a " f u n d u l u i " şi l i tere lor . De pildă, t ramvaie le de pe t raseu l C i m i t i r u l Sf. V iner i Gară Sf. Gheorghe Moşi, aveau fundu l roşu şi litere albe, în t imp ce pe traseul Şerban Vodă Poşta Centrală Piaţa Victor ie i (Bufet) c i r cu lau tramvaie cu fundu l a lbastru şi l itere albe. iar cele ce străbăteau distanţa d intre Filaret - Poştă - Gara de Nord şi Luther se dist ingeau pr in fundu l roşu şi literele galbene. Singura l inie electrică permanentă exista pe t raseu l Cotroceni Univers i tate Mătăsari. Cu ocazia expoziţiei d in P a r c u l C a r o l a f o s t p u s în c i rculaţ ie u n t r a m v a i c u a b u r i de l a M o n u m e n t u l l u i Ion C.Brătianu, d in Piaţa Universităţii până la Piaţa Expoziţiei, precum şi u n tramcar electric care făcea cursa Piaţa Tea t ru lu i -Piaţa Expoziţiei 2 1.

D i n datele, în parte exagerate, oferite de Frédéric Damé, aflăm că bucureşteni i , d a r şi oaspeţi i C a p i t a l e i p u t e a u b e n e f i c i a de 98 r e s t a u r a n t e , 4 b r a s e r i i , 46 berării, 6 1 cofetării, 102 cafenele, 35 de h o t e l u r i 2 2 . Exemplificând, el n u nominalizează decât "braseria Caru l cu bere" a fraţilor Nicolae, Ignatie şi Victor Mircea "aşezământ bine plasat unde se găseşte berea specială a fabr ic i i B ragad i ru renumită în toată l u m e a " 2 3 , cofetăr ia "N i c o l a e I o n e s c u " d i n Piaţa S f . G h e o r g h e 2 4 şi restaurantele "Iordache N.Ionescu" de pe strada Covaci nr . 3 care la debut "servea r e n u m i t e l e f leici şi m i t i t e i însoţite de del icioasele v i n u r i " 2 5 şi "Enescu şi Andreescu" de pe fosta stradă Sf.Ionică d in spatele Palatului Regal unde "se mănâncă cu poftă şi se pleacă complet satisfăcut" 2 6.

în realitate la data aceea existau, n u m a i în centru l oraşului, 16 berării 2 7 d intre care, erau recomandate celor care se aflau ocazional în Capitală "Berăria Nouă" (Căpitanu) "aşezată în c e n t r u l comerc ia l al oraşului" şi unde se servea bere Oppler, berăria "Cooperativa" în Piaţa Tea t ru lu i Naţional sau "Berăria Jub i l eu lu i " , de pe Bulevardul Academiei, inaugurată chiar în 1906, cu ocazia expoziţiei d in Parcul Carol.

Res tauran t e l e s i tua t e c en t r a l e r au în acelaşi an 1906 , în număr de 1 8 2 0 , între care, în afara celor două amint i t e de Fr.Damé, se remarcă bineînţeles "boerescu l Capşa" r e s t a u r a n t , ho t e l , cofetărie, cafenea "casă de reputaţie europeană, l ocu l de întâlnire a l oameni lor p o l i t i c i " , "Bu l e va rd " r e s t a u r a n t şi hote l având, "o sală de marmură, cab ine t de lectură, o m n i b u s " , " C o n t i n e n t a l " r e s t a u r a n t şi ho t e l cu "poziţia cea m a i minunată a C a p i t a l e i , r e s t a u r a n t , băi. o m n i b u s " "Splendid" - res taurant şi hotel cu "ascensor, sală de lectură, băi" Ghidul Bucureştilor d in 1906 recomanda oaspeţilor Capitalei şi hoteluri le "Grand Hotel de France" de pe Calea Victoriei care poseda "berărie, restaurant, mare sală de cafenea în care e instalată o academie de b i l i a rd " sau "Hotel Frascati" , tot pe Calea Victorie i , căruia îi aparţinea şi "terasa Oteteleşanu în care e instalată o academie de b i l i a rd " în f ina lu l prezentării hoteluri lor

www.mnir.ro

BUCUREŞTII ÎN AJUNUL JUBILEULUI DIN ANUL 1906 111

din Bucureşti, gh idu l îşi făcea datoria de a-i avertiza pe v i r tua l i i clienţi că: "Preţurile s u n t afişate în toate camerele: se obişnuieşte a se da bacşiş întregului pe rsona l " 2 9 .

între localur i le recomandate cu căldură atât bucureştenilor, cât ma i ales celor veniţi în ospeţie erau menţionate cele 14 cafenele din centru l oraşului între care nou înfiinţata "Bursa" de pe strada Doamnei, "loc de întâlnire al comercianţilor; serviciul eftin şi curat ; toate ziarele d in ţară" 3 0 şi cele 7 cofetării. Acestea întruneau toate calităţile dor i te de consumato r i i cei m a i pretenţioşi fie că era vorba de deja menţionatele "Capsa" şi "Nicolae I onescu" sau de "Riegler" d in Piaţa T e a t r u l u i şi "Nestor" de pe Calea Victorie i .

Pentru cei interesaţi în a cunoaşte viaţa culturală a Capitalei se făcea precizarea că în sala Ateneulu i pot fi audiate "concerte simfonice sub conducerea d l u i . W a c h m a n n , concertele de muzică de Cameră ale d l u i . D i n i c u , c o n c e r t e voca l e da t e de soc ietăţ i le « C a r m e n » şi « H o r a » " 3 1 . în ce priveşte reprezentaţiile teatrale, ele puteau fi urmărite la Tea t ru l Naţional care era şi sediul Operei, la Teatru l Lyric, în spatele Cişmigiului, la Bulevard şi Dacia - teatre populare. Vara se putea merge în Parcu l Oteteleşanu şi l a T e a t r u l Raşca " u n d e se prezintă operete şi f a r s e " 3 2 , l a " T e a t r u l A m b a s a d o r i l o r " deschis ch i a r în 1906 pe s t r ada Academiei sau la "Grădina B landuz ie i " Nu erau u i ta te n i c i cele câteva muzee ale Bucureştilor, deschise p e n t r u p u b l i c j o i a , d u m i n i c a şi de sărbători, între orele I I 0 0 şi 1 5 0 0 sau 16 0 0 : Muzeul Naţional de Antichităţi, Muzeul de Istorie Naturală, Muzeul Aman , Pinacoteca găzduită în clădirea Ateneulu i şi chiar Grădina botanică.

Ţinând cont de toate cele prezentate ma i sus, dar şi de cele trecute sub tăcere d in lipsă de t imp, care, la u n loc, denotă dorinţa, grija şi mândria de a avea şi de a prezenta l u m i i u n oraş cu adevărat european în acel început de veac 20, se poate af irma că într-adevăr " n u s-a cruţat nici u n sacri f ic iu ca Bucureştii să devie u n centru de atracţie şi capitala demnă a u n u i regat care are o mare menire la guri le Dunărei" 3 3.

Ne întrebăm cu amărăciune, dar şi cu o rază de speranţă: oare putem af irma acelaşi l u c r u acum, la finele aceluiaşi secol?

NOTE

1. Cons t a n t i n C.Giurescu, Is tor ia Bucureştilor. Bucureşti, 1979, p. 144.

2. Bucureşti. Călăuza Capitalei şi a Expoziţiei, Bucureşti, 1906, p . l . 3. M a r i n Stroescu, Proiect p e n t r u s is temat izarea p l a n u l u i oraşului

Bucureşti. Memor iu jus t i f i ca t i v întocmit de ing iner Bucureşti, 1906, p. 3.

www.mnir.ro

MARIA IONIŢA

4. Bucureşti. Călăuza Capitalei p. 1. 5. Ib idem. 6. Frédéric Damé. Bucarest en 1906, Bucureşti. 1907, p. 130. 7 Mar in Stroescu, op. cit., p. 7. 8. Idem, p. 3. 9. Idem, p. 12. 10. Idem, p. 13. 1 1 . Idem, p. 6. 12. Idem. p. 27. 13. Idem, p. 17. 14. Primăria oraşului Bucureşti. Caiet de s a r c i n i p e n t r u pavag i i şi

t rotuare de asfalt tu rna t . , Bucureşti, 1906, p. 3. 15. Idem, p. 19. 16. Idem, p. 20. 17 Bucureşti. Călăuza Capitalei .... p. 5-6. 18. Idem, p. 8. 19. Ib idem. 20. Idem, p. 9. 2 1 . Constant in C.Giurescu, op.cit.. p. 140. 22. Frédéric Damé, op.cit., p. 160-161. 23. Idem, p. 634. 24. Idem, p. 635. 25. Ib idem 26. Ib idem. 27. Bucureşti. Călăuza Capitalei .... p. 10. 28. Idem, p. 13. 29. Idem, p. 12. 30. Idem, p. 11 . 3 1 . Idem. p. 15. 32 . Ib idem. 33. Idem, p. 2.

B U C A R E S T À L A V E I L L E DU JUBILÉ D E 1906

Résumé

U t i l i s a n t nombreuse s sources d o c u m e n t a i r e s , d a t a n t des années antérieures ma is auss i de 1906, l ' au t eur présente u n tableau assez complet de Bucarest au commencement d u siècle au tan t d u point de vue économique, e d i l i t a i r e . c u l t u r e l , des moyens de t r a n s p o r t et de commun ica t i on , a ins i que d u po int de vue des possibilités de passer le temps l ibre.

www.mnir.ro

BUCUREŞTII ÎN AJUNUL JUBILEULUI DIN ANUL 1906

Un l i eu à p a r t est réservé a u n intéressant pro je t " pour la systhématisation d u plan de la ville de Bucarest" avancé par l'ingénieur Mar in Stroescu même en 1906.

A base des faits présentés qu i prouvent le désir, le soin et la f ierté des b u c a r e s t o i s d ' a v o i r u n e v i l l e v r a i m e n t européenne a u commencement d u XXeme siècle, on peut effectivement af irmer que "ne renonçant à a u c u n sacr i f ice p o u r que B u c a r e s t dev ienne u n centre d 'a t ract ion et la digne capitale d 'un royaume qu i a u n g rand rôle aux bouches d u Danube" .

www.mnir.ro

i T r f « . f.M.t.-s..-

( i „ c r « .1.. :i:..»jo..n

; f . i . I .lu h e u r a i.i IÀ..1..1..1

,«„,.,„0,, J« c.,,,,-,0,.. ., I.. '.IV'-'»".«««

fi l l . ' - ilt Cl ic fun* iKir. isK' i .* , ; J W i i F . l o Un Jll . i . iR r. ' lic .1 In hK.'ih«

ÜMM, .1« >...<r.i .ï!,|...p«. j ir,!liisonl.'iiil diiiL-J in.iiiia,liiii

PkM C . . . . . I . .

:i:,i«„>i.... M.......K,

U l . l l . - TVlBWM« JftLwfc

( i M M K , l l . . » o , i .

) 17

IHM'.'

f>niil-(Kni.li.|t.ip lüt>0

("haie-.. J\au«ûn^i :Slo I6S7

iff.JŞ. Jltumnitf. JV. KW»

Fig. 1. M e n i u pregătit şi servit de Casa Capşa cu ocazia aniversării a 40 de ani de domnie ai Rege lu i Caro l I .

11 mai 1906. Menu qui a été préparé et qui a

été servi par la Maison Capsa à l'occa­

sion de l'aniversaire des quarante

ans du regne du Roi Charles I.

11 mai 1906.

Prison jr. Capsa Wnjtt.NISREt.ll DK Ik C O U R R O Y A L E

G r a n d e C o n f i s e r i e — Hôtel — R e s t a u r a n t

EXPOS IT ION des NOUVEAUTÉS

P O O R C A D E A U X D E N O U V E L A N

CHOIX CONSIDÉRABLE d a F a n t a i s i e s , P o r c e l a i n e s , C r i s t a u x , B r o n z e « ,

È t a i n s , e t c . e l c .

neţ-PRIX MODÉRÉS - « g V I N S E T L I Q U E U R S

Toute» Us iu a i<) ne* renommé**

CHAMPAGNE CAPSA M A I S O N à R E I M S Fig. 2. Reclamă a „Casei Gr . Capşa" apărută în z iaru l

„L'Independance R o u m a i n e " . 1906. . . ~ " . D - ; j ; . . . _ _ ., , , un service specicd est organisé pnvr le» Keclame de la „ Maison Gr. Capşa qui a ele publiée expédition* e»province. qui « O M exécutée»

franco de port et tFem&al&tye. Tons le» iours. arrirtrfte de wintern*». dans le journal „L'Independance Roumaine". 1906.

www.mnir.ro

EXPOZIŢIA GENERALĂ ROMANĂ D I N 1 9 0 6 . 9 0 D E A N I D E L A O R G A N I Z A R E 1

Cornelia Apostol Mar iana Neguţu

Marţi, 6 i u n i e 1906 , se i n a u g u r a la Bucureşti Expoziţia Generală a României 2, care, după cum se arăta în d iscursul inaugura l al regelui Carol I , în cadru l solemnităţii de deschidere, a fost "p r ima noastră Expoziţie naţională, adevărată serbare a m u n c i i româneşti" Expoziţia a fost organizată cu pr i l e ju l împlinirii a 1.800 de an i de la cucerirea Daciei de către împăratul T r a i a n , în a n u l 106 şi s tab i l i r ea a ic i a p r i m i l o r colonişti români; a 40 de an i de la venirea în ţară a l u i Carol I , în anu l 1866 căpătând, ast fe l , viaţă ideea p r i n c i p e l u i străin, susţinută de Adunările ad-hoc de la Iaşi şi Bucureşti, în 1857 şi, în sfârşit, a 25 de ani de la proclamarea Regatului României, în anu l 1 8 8 1 3 .

Menită, după c u m sub l in ia în cuvântul său de deschidere Ion N. Lahovary, m i n i s t r u al agr i cu l tur i i , indust r i e i , comerţului şi domenii lor "a arăta astfel ţării şi străinătăţii o icoană fidelă a m u n c i i , a energiei p o p o r u l u i român şi ca u n i n v e n t a r a l avuţiei mora l e , i n t e l e c tua l e şi m a t e r i a l e " 4 , Expoziţia Naţională Română d i n 1906 avea să p rez in t e românilor, da r şi E u r o p e i n u n u m a i p a g i n i ale t r e c u t u l u i i s t o r i c a l românilor dar şi o oglindă a dezvoltării României pe plan economic, pol it ic, mi l i tar , c u l t u r a l 5 , în cei 40 de ani de domnie ai regelui Carol I al României şi cu deosebire în cei 25 de ani după dobândirea independenţei naţionale şi proclamarea României ca regat neatârnat 6. De altfel, pe latur i le a rcu lu i porţii e rau gravate cuv inte le : "credinţă, prevedere, muncă, economie, ştiinţă, pricepere, voinţă, cultură"

Expoziţia a fost organizată la Bucureşti, pe Dealul F i lare tu lu i . Pornind de la o idee ma i veche, datând d in anu l 1894, de transformare a câmpiei mlăştinoase a F i l a r e tu lu i într-un parc. Take Ionescu, reluând, propunea în 1905 transformarea Câmpului Libertăţii (cum i se spunea d in 1848) într-un parc naţional, în care să se inaugureze în 1906 expoziţia jubiliară 7.

Organizată în ap rox ima t i v u n a n , operaţiunea a p r e s u p u s eforturi deosebite căci, după cum arăta în d iscursul rost i t d in z iua de 6 iunie 1906, m i n i s t r u l Ion Lahovary "am tăiat dealuri , am secat bălţi, am u m p l u t o vale, am săpat u n lac mare şi în mai puţin de u n an am scos la lumină parcu l şi clădirile Expoziţiei..."8. Primele lucrări au început în ziua

www.mnir.ro

CORNELIA APOSTOL şi MARIANA NEGUŢU

de 15 ma i 1906, iar fundaţiile pen t ru Palatul Artelor la 16 august 1905 9 . Realizarea expoziţiei în total itatea sa a însemnat, că pe o suprafaţă de 41 ha s-au deplasat 575.000 metr i cubi de pământ, construcţiile provizori i şi definitive au ocupat 35.000 metr i pătraţi, s-au p lantat 4.206 arbor i mar i şi peste 90.000 brazi , copaci de pădure m i c i 1 0 .

Lucrările pen t ru amenajarea expoziţiei, pavilioanele şi diferitele clădiri a u fos t încredinţate arhitecţ i lor Ştefan Burcuş. V i c t o r G. Ştephănescu. împreună cu alţi arhitecţi şi ing iner i , cum au fost: Ion D. Berindey, D. Maimaro lu . Atanasie Bo l in t ineanu, Elie Radu, fraţii Cerchez. E . Grant , ş.a. 1 1. Comisar general al Expoziţiei a fost n u m i t Constant in 1. I s t r a t i ( 1850-1918 ) , persona l i ta te cunoscută a acelor v r em i , profesor univers i tar şi m e m b r u al Academiei Române.

în rândurile de mai sus am sub l in ia t câteva trăsături generale p r i v i n d amenajările şi construcţiile Expoziţiei Generale d in 1906 de la Bucureşti, p en t ru care au fost necesare practic "11 l u n i , d in care trei l u n i de iarnă - mărturisesc real izatori i expoziţiei Munca era grea, t i m p u l era s c u r t , d a r l u c r a m p e n t r u o idee m a r e , sărbătoream o dată memorabilă Expoziţia avea să se deschidă în b u b u i t u l t unur i l o r bateriei Carol I de la Cala fat " 1 2 .

în cont inuare, ne propunem să ne opr im asupra a ceea ce a însemnat Expoziţia Naţională d i n 1906 s u b a s p e c t u l f o n d u l u i şi a l conţinutului ei. întinse pe întreaga suprafaţă a expoziţiei, împreună cu monumente de arhitectură, s ta tu i , grădini, puteau fi vizitate importante şi numeroase pavi l ioane, c i rca 165. Pav i l i onul sau Pa latu l i n d u s t r i e i era dest inat să sublinieze dezvoltarea acestei r a m u r i a economiei româneşti la sfârşitul s e c o l u l u i a l X IX - l e a şi începutul s e c o l u l u i a l XX- l ea . S u n t p r e zen ta t e i n d u s t r i a alimentară, a băuturilor, i n d u s t r i a hârtiei d in fabrici le de la Câmpulung şi Letea: i n d u s t r i a de pos tavur i , a teracotei, st iclăriei , f ierăriei, pielăriei e tc . în d i s c u r s u l său de l a b a n c h e t u l industriaşilor, d in 14 octombrie, dr. C I . Istrat i sub l in ia tocmai acest fapt, spunând "Sunt peste 20 de ani de când diferite guverne ale ţării au căutat pe rând să proteguiască indus t r i a ţării şi sun t deja aproape două decenii de când v-aţi a f i rmat în mod bărbătesc, dând cea mai impunătoare dovadă în admirabi le le şi variatele producte conţinute în Palatul Industr i i lor şi în atâtea numeroase pavilioane pa r t i cu la r e " 1 3 .

Conform P lanulu i General al Expoziţiei, tipărit în anu l 1906 la I n s t i t u t u l de Ar te Graf ice, Caro l Göbl, d i n Bucureşt i 1 4 , pe c u p r i n s u l expoziţiei au fost realizate pavi l ioane ilustrând dezvoltarea ag r i cu l tu r i i , f i ind expuse produse şi maşini agricole, şcoli sau societăţi cu prof i l agricol: pav i l ionul t ranspor tur i l o r şi a activităţilor bancare, Pavi l ionul Camerei de Comerţ, al Poştelor. Totodată, a fost u n pavil ion al Pa latului Primăriilor, unde erau expuse har ta în relief a Bucureştilor, stat is t ic i cu lucrările din t r e c u t şi p r e z e n t p r i v i n d populaţia, s t a r ea de sănătate, în genera l dezvoltarea capitalei României. Pavil ionul Eforiei Spitalelor Civile prezenta

www.mnir.ro

EXPOZIŢIA GENERALĂ ROMÂNĂ DIN 1906.

S p i t a l u l Colţea şi Pan t e l imon ; al Fa rmac i i l o r dezvoltarea i n d u s t r i e i farmaceutice sau pav i l ionul învăţământului ilustrând situaţia acestuia şi dezvoltarea ma i ales a celui cu caracter practic.

O secţiune importantă a fost aceea prezentând Az i lu l "Elena Doamna", unde erau expuse obiecte realizate de copii sau donaţii ale celor ce p a t r o n a u această şcoală. A u fos t n u m e r o a s e acele p a v i l i o a n e part iculare ce i l u s t r au dezvoltarea mic i i i ndus t r i i şi a industr i e i casnice; n u au fost ui tate n ic i pavilioanele sau mici le expoziţii ale societăţilor de b ine face re , c u m a u fost : " F u r n i c a " Leagănul S f . E c a t e r i n a s a u ale Doamnelor române 1 3 .

A m lăsat intenţionat la sfârşit menţionarea pav i l i oane l o r dedicate artei româneşti, fie ea cultă sau populară, laică sau religioasă; etnografie şi istorie, care au ocupat u n loc deosebit în cadrul Expoziţiei Generale d in 1906. Putem afirma cu cert i tudine că acest fapt s-a datorat şi p a s i u n i i deosebite a dr. C I . I s t ra t i , care a acordat u n loc special în cadrul preocupărilor sale generale de organizare a expoziţiei, celor legate de prezentarea t r e c u t u l u i , c u m îi plăcea să spună " Când am fost chemat să conduc ca comisar general Expoziţiunea Generală Română d in 1906 Doream ca, cu ocazia acestei expoziţii să adun mater ia l abundent pen t ru ca la închiderea expoziţiunii să se fi p u t u t deschide numeroase muzee" 1 7 .

D i n cele patrusprezece c i rculare emise de dr . C I . I s t ra t i în acea perioadă reiese "preocupaţiunea mea hotărâtă de a c inst i t r ecutu l şi de a scăpa ce se ma i află, de uitare şi distrugere" 1 8.Totodată, reiese modu l cum intenţiona C I . I s t r a t i să fie organizate aceste pavilioane de cultură şi artă şi care avea să fie soarta lor şi a obiectelor după închiderea expoziţiei. Toate aceste preocupări s-au concretizat în realizarea Pa la tu lu i Artelor, deschis la 17 august , în prezenţa d - lu i Ion N. Lahovari. "Numele acestei construcţiuni variază, u n i i o numesc "Pa l a tu l A r t e l o r " , alţii " M u z e u l T r ecu tu lu i n o s t r u " Şi u n i i şi alţii au drepta te " 1 9 , spunea dr. C I . Istrat i în cuvântul său la inaugurarea acestui pav i l ion în care erau concentrate mar i va lor i ale istoriei şi artei româneşti. Aic i a fost expusă copia fidelă a Lupoaicei, realizată după or ig inalul aflat în muzeul Cap i to l iu lu i d in Roma, ca dar p e n t r u oraşul Bucureşti, d in partea p r i m a r u l u i cetăţii 2 0. în Au la centrală au mai fost expuse o serie de machete reprezentând monumente istorice şi de artă, cum au fost: cetatea Sarmisegetuzei, cetatea Sucevei, m o n u m e n t u l de la A d a m c l i s i , t u r n u l C h i n d i e i ş.a. A u fost totodată realizate şi expuse machete după podul l u i Traian de la Turnu-Sever in şi podul Carol de la Cernavodă. Opere de arhitectură şi ma i ales pictură ale mar i l o r noştri p i c t o r i T h . A m a n , N. Gr igorescu, Oscar Obedeanu, T. Adjukiewicz şi Costin Petrescu lucrări cu caracter istoric împreună cu frumoase costume naţionale completau acest pavi l ion.

Alături de Palatul Artelor, Cula prezenta obiecte de artă veche religioasă, vechi manusc r i s e cu f rumoase m i n i a t u r i , cărţi bisericeşti.

www.mnir.ro

118 CORNELIA APOSTOL şl MARIANA NEGUŢU

obiecte de cu l t , lucrări de artă bisericească, icoane 2 1 , ele având daru l să arate " dorinţa de a crea comori de artă şi de înălţătoare privelişte p en t ru suf le tu l şi cugetul românesc" 2 2.

Alături de acestea, istoria şi mai ales istoria militară au ocupat u n loc impor tan t în p l anu l expoziţional. Pavil ionul regal găzduia în partea sa stângă secţiunea militară, unde "p r in t r e vechi drapele, mărturii de v i te j ie d i n t r - u n g lor ios război, apare v i t r i n a în care s u n t aşezate, ca emblemă a Dinast i e i : Coroana de oţel şi Coroana de aur , s i m b o l u r i de vitejie şi de mărire" 2 3 . Alături este reprodusă întocmai casa de la Poradim -u n d e s-a a f l a t s e d i u l C o m a n d a m e n t u l u i a r m a t e i române în t i m p u l asediu lu i Plevnei, în războiul pen t ru dobândirea independenţei naţionale a României.

Se impune a fi menţionat faptul că Expoziţia Naţională de la Bucureşti d i n 1906 a fost şi u n pr i le j de reun i re a t u t u r o r românilor, odată p r in organizarea acelor pavilioane ale Bucovinei , al Dobrogei sau al T r a n s i l v a n i e i . în p a v i l i o n u l B u c o v i n e i a u fost expuse vech i odoare bisericeşti. Evanghelia mănăstirii Humor şi u n epitaf d in t i m p u l l u i Ştefan cel Mare. Totodată, expoziţia a fost vizitată de m a r i g r u p u r i de români aflaţi încă în provinci i le d in afara graniţelor României, ea f i ind astfel u n pas impor tan t în pregătirea Mar i i Un i r i d in anu l 1918.

Deşi Expoziţia Generală din 1906 a avut u n caracter naţional ea a c u p r i n s , d i n mot ive po l i t ice lesne de înţeles şi câteva pavi l ioane străine, c u m a u fost cele ale Aust r i e i , Ungariei , I tal ie i , Elveţiei, Franţei, Germaniei . Se impune a fi menţionat şi pav i l i onul Comisiei Europene a Dunării, unde o hartă în relief a Dunării prezenta lucrările executate la g u r i l e Dunăr i i în 5 0 de a n i de când e x i s t a C o m i s i a . M e d a l i i l e comemorat ive 2 5 aminteau împlinirea a jumătate de secol de la înfiinţarea Comisiei , în u r m a hotărârilor Congresului de pace de la Paris d in anu l 1 8 5 6 2 6 .

D e s i g u r că această c o m u n i c a r e este d o a r o i l u s t r a r e rezumativă şi rapidă a ceea ce a fost Expoziţia Generală Română d in anul 1906. O asemenea mare întreprindere p r e supune m u l t e alte reven i r i asupra ei. Totuşi, dacă ar fi să concluzionăm, în câteva rânduri, putem af irma că: Expoziţia Generală Română de la Bucureşti d in 1906 a fost p r i m a expoziţie organizată la n i v e l naţional, înscri indu-se în şirul expoziţii lor un i v e r sa l e ale acelor a n i , de la Par is , Liege s.a.: ea a s u b s u m a t toate r a m u r i l e economiei naţionale româneşti, ale evoluţiei polit ice, dând, totodată, o mare importanţă ilustrării dezvoltării cu l tu r i i şi artei româneşti; a fost o expoziţie a tu tu ro r românilor, inc lus iv a celor d in p r o v inc i i l e af late sub stăpânire străină; deşi a fost o expoziţie naţională, expoziţia de la Bucureşti a c u p r i n s şi pav i l ioane ale unor importante state europene - Expoziţia Generală d in 1906 a fost o oglindă a s tad iu lu i de dezvoltare at ins de România la începutul secolului al XX-lea.

www.mnir.ro

EXPOZIŢIA GENERALĂ ROMÂNA DIN 1906.

NOTE

1. Comunicarea de faţă a fost inspirată de organizarea la M.N.l.R. în v a r a a n u l u i 1996 a expoziţiei t e m p o r a r e "Expoziţia Generală Română. 1906. 90 de ani de la organizare" realizată de u n colectiv de specialişti de la a m i n t i t u l muzeu cu colaborarea Muzeu lu i de Is tor ie şi Artă a M u n i c i p i u l u i Bucureşti, a M u z e u l u i Ţăranului Român şi a Muzeu lu i Tehnic "D imi t r i e Leonida" D in colectivul de organizare au făcut parte : Cornel ia Aposto l , Lucia Bieltz, Şerban Constant inescu, Mar iana Neguţ, Mar ia Ioniţă, Emi l Dumi t rescu .

2. A m i n t i r i despre Jubi leul de 40 de ani de domnie a M.S.Regelui Carol I , Bucureşti. 1906, p .251 . Documentu l se află în pa t r imon iu l B.A.R. şi a l M.N.l.R. (bibliotecă inv. 9725).

3. George Potra, D in Bucureştii de ier i , Bucureşti, 1990, vol . l , p. 337 4. A m i n t i r i p . 2 4 7 ; vezi şi V a l e n t i n H o s s u L o n g i n , M o n a r h i a

românească, Bucureşti. 1994, p. 37 5. La Roumanie. 1866. 1906, Bucureşti, 1907. p. I I I , cu o introducere

de Ion N.Lahovari. 6. A m i n t i r i p. 249. 7 G.Potra, op. cit . , p. 337. 8. A m i n t i r i .... p. 247. 9. Ib idem, p. 248. 10. Ibidem, p. 247; G.Potra, op.cit., p. 337 11. G.Potra, op.cit., p. 338. 12. A m i n t i r i , p. 248. 13. Ibidem, p. 293. 14. Expoziţia Generală şi Jubiliară Română d in 1906. Plan panoramă

Bucureşti, I n s t i t u t u l de Arte Grafice Carol Göbl, 1906 (în M.N.l.R., inv. 106506 sau Biblioteca M.N.l.R. inv. II 461).

15. Vezi cele c inci volume de albume "Expoziţia jubiliară română" 1906, cuprinzând fotografii ale expoziţiei din 1906 (la M.N.l.R., vol . I - inv. 143769; vol. II - inv. 143770; vol. III - inv. 143771; vol. IV - 143772; vol. V 143773).

16. Dr .Constant in I . Istrat i , Câteva cuvinte relative la cele ce a u voit să fac sau am făcut pen t ru muzeele noastre, Bucureşti, 1908, p.6.

17 Ibidem, p.7. 18. Ibidem 19. Ibidem, p. 14 20. A m i n t i r i , p.273 2 1 . Ibidem, p.254 22. Dr .C. I . Is trat i , op.cit.p.10

www.mnir.ro

120 CORNELIA APOSTOL şi MARIANA NEGUŢU

23. A m i n t i r i p. 263. Cele două piese se află astăzi expuse în M.N.l.R.. Coroana de oţel a regelui Carol I în Secţia de is tor ie modernă momentu l proclamării Regatului Român (nr. inv. 37.391); Coroana de aur a reginei Elisabeta în tezaurul naţional.

24. Vezi A lbume l e "Expoziţia Jubiliară Română. 1906" (în M.N.l .R. . nr . inv . 143769 - 143770 - 143772 - 143773).

25. Idem 26. Ghenadie Petrescu, D.A.Sturdza şi D.C.Sturdza, Acte şi documente

relat ive Ia i s to r ia renaşterii României, vo l . I I , Bucureşti. 1889, p. 1081-1082.

L EXPOS IT ION GÉNÉRALE ROUMAINE D E 1906. 90 ANNÉES DEPUIS SON ORGANISATION

Résumé

L'exposition Générale Roumaine de Bucarest ouverte en 1906 a été la première exposition organisée à u n niveau nat ional et a présenté tous les aspects de l'économie nationale roumaine l'évolution pol it ique, et en même t emps que le développement de la c u l t u r e et des a r t s en Roumanie. Elle a été une exposition de tous les roumains , y compris de ceux des territoires soumis aux empires voisins. Malgré le fait qu'elle a été une exposit ion nationale elle a présentée aussi des pavil ions d ' importants pays européens. Par t o u t cela elle a représenté le h a u t n i v e a u d u développement de la Roumanie au commencement d u x x è n i e siècle.

www.mnir.ro

L ' expos i t i on générale r ouma ine . Bucarest 1906. Vue générale.

www.mnir.ro

Fig. 2. Arene le Romane. Les Arènes Romaines.

www.mnir.ro

M I S I U N E A B E R T H E L O T ÎN D O C U M E N T E M I L I T A R E I N E D I T E

Valer iu Flor in Dobrinescu

A rh i v e l e m i l i t a r e româneşti conţin numeroase documen te referitoare Ia prezenţa şi act iv i tatea M i s i u n i i Berthe lot , la colaborarea acesteia cu Marele Cart ier General şi factori i de decizie politică de Ia Iaşi. Pr incipalul fond ce conţine numeroase documente referitoare la activitatea Mis iun i i Berthelot este cel al Mare lu i Cart ier General.

Reorganizarea armate i în Moldova, reprezentând p r i n c i p a l u l e ven iment m i l i t a r de pe f r o n t u l român, a fost declanşată în a doua jumătate a l u n i i decembr ie 1916 şi s-a t e r m i n a t , în l i n i i generale la începutul l u i i u l i e 1917 . în această acţiune, bazată pe experienţa acumulată în 1916 şi pe pr inc ip i i r iguros elaborate. România a beneficiat şi de a j u t o r u l substanţial a l m i s i u n i i m i l i t a r e franceze condusă de generalul H .M.Ber the lo t 1 . Totodată, u n ro l i m p o r t a n t în reorganizarea a r m a t e i l - a u j u c a t ofiţerii de s t a t m a j o r români, între care şi I on Antonescu, pe a tunc i şef al B i r o u l u i Operaţiilor al Mare lu i Cart ier General. P e n t r u ca apărarea M o l d o v e i să n u f ie lăsată l a d iscreţ ia C o m a n d a m e n t u l u i r u s , s -au lăsat pe f r on t în sec toru l O i tuz Caşin, Armata a I l -a cu 6 d i n div iz i i le care păstrau o oarecare capacitate de luptă2. Celelalte 9 divizi i au fost tr imise în no rdu l Moldovei şi grupate într-o singură armată. Situaţia s-a agravat datorită a t i t u d i n i i adoptate de trupele ţariste care au început să se comporte ca pe te r i t o r iu l une i ţări ocupate, ma i m u l t . cererile acesteia a u devenit inacceptabile. D in aceste motive, după venirea la putere în Rus ia a guve rnu lu i A l . Keren sk i şi a degringoladei care a cupr ins majoritatea trupelor ruse aflate pe ter i tor iu l românesc. Ion Antonescu a propus curăţirea spate lui armate i de aceste elemente, care au fost dezarmate şi expediate peste P ru t 3 .

Componenta de bază a relaţiilor m i l i t a r e româno-franceze a avut ca ob iec t iv esenţial instituţionalizarea m i s i u n i i sosite la Marele Cartier General Român în octombrie 1916, condusă de generalul Henr i Mathias Berhelot 4 . "Situaţia materială a acestei armate - se scria într-o notă a Secretar iatului Comite tu lu i de Război al Franţei - lipsită de resurse şi îmbrăcăminte în u r m a crizei t r anspo r tu r i l o r şi a epuizării resurselor locale, este mizerabilă" în pofida u n u i mora l scăzut, serios afectat şi de propaganda germanofilă, se aprecia în document , " so ldatu l român este b u n " 5 .

www.mnir.ro

122 VALERIU FLORIN DOBRINESCU

Ofiţerii super ior i ruşi, in întâlnirile lor cu omologi i francezi, erau sceptici în ceea ce priveşte "valoarea prezentă şi vi itoare a armatei române" 0. Astfel, generalul Castelnau. deşi n u accepta opinia l u i Alexeev potr iv i t căreia armata română era una "îndoielnică" şi u n pericol pen t ru f r on tu l rus?! , după o întâlnire cu H.M.Berthelot . concluziona sarcastic: "armata română n u va f i , multă vreme, decât u n mediocru ins t rument de război, ut i l i zab i l ma i ales în sectoarele defensive" 7.

Programul d in decembrie 1916 al genera lu lu i H.M.Berthelot prevedea ca 15 d i v i z i i , cu u n efectiv t o ta l de 210 .000 oamen i , să fie reconst i tui te până la mi j locul l u i april ie 1917 şi gata ca să reia ofensiva. în m a r t i e 1917 Cas t e lnau , datorită crizei t r a n s p o r t u r i l o r şi a evacuării g rosu lu i armate i române în Rusia, op ina că obiectivul iniţial al generalului Berthelot n u putea fi at ins. La 10 mart ie 1917, generalul J a n i n amintea că oficialităţile po l i t i ce române a u aderat la p u n c t u l de vedere rusesc e x p r i m a t de genera lu l Alexeev n e d o r i n d să impună no i sacr i f i c i i şi urmând, după expres ia m a r c h i z u l u i S t .Au la i r e , şi să "ambuscheze " * armata română în Rusia. în p lus, Stavka n u dorea să consimtă în a se acorda armate i române u n rol proporţional cu sacrificiile pe care Franţa le-ar fi consimţit la înarmarea şi la participarea ei la mar i operaţii.

Scept ic ismul genera lu lu i Caste lnau, neconf i rmat de evoluţia ulterioară a e v en imen t e l o r reiese şi d i n măsurile p r o p u s e de el în contextul "recomandărilor" l u i Alexeev: 1) reducerea, puţin câte puţin, a importanţei M i s iun i i franceze în România care cupr indea 400 de ofiţeri: 2) r e v i z u i r e a p r o g r a m u l u i g e n e r a l u l u i B e r t h e l o t , de a c o r d cu înaltul C o m a n d a m e n t R u s . u n d e se subordonează executarea progresivă a aces tu i p rog ram la condiţiile întrebuinţării a rmate i române care pare destinată să deţină u n f ront defensiv. Totuşi, Caste lnau conchidea că "Franţa va putea să proporţioneze mai exact a jutoru l său la efortul făcut trupelor române"9.

C u toate acestea, generalul Berthe lot a so l ic i ta t ţării sale o substanţială spor i re a efectivelor m i s i u n i i , cerere satisfăcută în parte , astfel că până în vara a n u l u i 1917 ea a ajuns să numere aproximat iv 1600 de persoane (din care cea.400 de ofiţeri), stat major, specialişti în diverse arme. îndeosebi cele tehnice, i n s t ruc t o r i şi av iator i , piloţi, mecanic i de avion, automobile, medici , ing iner i , i n f i rm ie r e 1 0 .

Pentru a spori prest ig iul reprezentanţilor săi în raportur i le cu autorităţile române, conducerea Mis iun i i a decis ca la u n i i d in ofiţeri, mai ales şefi de compart imente, să l i se confere " u n t i t l u temporar", u n grad supe r i o r ce lu i deţinut de drept , ceea ce a creat fricţiuni, ma i ales la c o m a n d a n t u l A r m a t e i a 2-a. genera lu l A l .Averescu. Ofiţerul super io r român, p r i n memor i i adresate regelui, sau în Notiţele sale z i lnice explică această situaţie anacronică, complicată şi p r i n încercarea de amestec a francezilor la nivel de comandament. "Eu - scria Averescu - n u am p u t u t accepta domnia mediocrităţilor nic i chiar când acestea erau franceze (...).

www.mnir.ro

MISIUNEA BERTHELOT ÎN DOCUMENTE MILITARE INEDITE 123

In acest conflict de idei generalul Berthelot mi -a spus că el se găseşte în ţara noastră pen t ru a apăra interesele Franţei, iar n u pe cele ale României şi că va cere orice sacri f ic iu a tunc i când este vorba să cruţe u n strop de sânge francez. Pe când eu apăram cu indignare interesele patr ie i mele (...). Parte d in ofiţerii d in mis iunea militară franceză au procedat în general cu autor i tate , fără menajamente şi deci fără tact. Apărând în ţara noastră interese franceze, n u au ştiut să-şi apropie suf letul ofiţerilor români. Acei care au făcut-o şi-au văzut p ie rdut în parte efectul une i asemenea acţiuni din cauza a t i tud in i i adesea j ignitoare a celorlalţi camarazi f rancez i " 1 1 .

într-o poziţie asemănătoare genera lu lui ALAverescu s-a aflat l t .col . Ion Antonescu . într-un memor iu către regele Carol al II-lea, d in 1938, el arăta următoarele: "adevărul este că s inguru l b i r ou în care n u au fost consil ieri francezi p en t ru că, cu toate promis iuni le făcute de generalul Berthelot pe lângă rege şi generalul Prezan, m-am opus, a fost B i r ou l Operaţiilor d in Marele Cartier General" (s.ns.) 1 2 .

Cu toate aceste dificultăţi. Mis iunea militară franceză a avut un rol impo r t an t în refacerea şi organizarea armate i române. Generalul Berthelot a in t ra t deseori în conflict deschis cu super ior i i săi în probleme esenţiale p e n t r u România. A t i t u d i n e a sa, suspectată de S tavka , au determinat autorităţile de Ia Paris să ia în consideraţie schimbarea sa d in funcţie, Ber the lo t f i i nd cotat "influenţabil" 1 3 de conducerea politică şi militară a României. Chestiunea a fost abordată şi de m i n i s t r u l Franţei, St .Aulaire , într-o telegramă d in 24 mart i e 1917, adresată l u i Al .Ribot , preşedintele C o n s i l i u l u i de Miniştri ai Franţei. S t .Au la i re reproducea impresia produsă de decizia Marelui Cartier General Francez de "a pune capăt m i s i u n i i g e n e r a l u l u i B e r t h e l o t " acţiune deplorată de regele Ferdinand şi p r i m u l m i n i s t r u I.I.C.Brătianu. "Personalitatea generalului Berthelot scria St.Aulaire era pen t ru România cea mai bună garanţie contra exigenţelor exagerate ale Comandamentu lu i Rus, contra deciziilor de o rd in m i l i t a r , care, paralizând armata română, reducând ro lu l ei la neant, sau vărşând-o la armata rusă, riscă să prejudicieze într-o oarecare măsură realităţile polit ice. Cu tactul său obişnuit, generalul Berthelot a evitat îndeplinirea p lanur i l o r ruseşti" 1 4. Propunerea, St.Aulaire o a t r ibu ia generalului Castelnau; r o lu l M is iun i i , credea m i n i s t r u l francez, "îmi pare, deci, ca foarte complex şi esenţial în această parte a Europe i " 1 5 .

în pofida uno r contradicţii inevitabi le , ma i ales a tunc i când sunt în criză o mare putere şi u n stat mic, aportu l m i s iun i i Berthelot a fost pozitiv. Componenţii Mis iun i i , în general, s-au mărginit la r o lu l care le fusese f ixat iniţial de conduceri le celor două ţări. încă de la începutul v e n i r i i în România, o minută franceză s u b l i n i a : " R o l u l g e n e r a l u l u i Berthelot este deci n u acela de a da o rd ine " 1 6 . Or i cum, activitatea M i s iun i i s-a derulat pe f rontu l prezenţei în România a doi factori m i l i t a r i străini: francez şi rus . Trei probleme: 1) t ranz i tu l de armament şi alte materiale d in Franţa şi Ang l i a p r i n Rus ia ; 2) s t ab i l i r ea ar ie i de reorganizare a

www.mnir.ro

124 VALERIU FLORIN DOBRINESCU

armatei române; 3) na tura şi s t a tu tu l m i s iun i i mi l i tare franceze în raport cu poziţia deţinută de autor i tatea statală şi militară română de la Iaşi de către f o rur i l e de comandă ruse şi-au pus ampren ta a supra activităţii M i s iun i i Be r the l o t 1 7 . De la început, ruşii n u au agreat activitatea m is iun i i . Hotărârea de revocare a genera lu lu i , d in mar t i e 1917. şi înlocuirea cu colonelul , devenit generalul, Voui l l emin n u s-a produs, ea însemnând pr in material izare ca autor i tatea militară supremă rusă să devină u n f i l t ru unic al activităţii ins t ruc tor i l o r francezi d in România.

Un rol impor tant în anularea deciziei de rechemare, neagreată de autorităţile române. 1-a avu t A lbe r t Thomas , care. p r i n ma i m u l t e telegrame, adresate celor ma i importante personalităţi d in Franţa, a arătat că Vou i l l emin , propus ca succesor, deşi " u n excelent t ehn i c i an " 1 8 , n u avea calităţile necesare să conducă o asemenea mis iune.

Aşadar, prezenţa m i s i u n i i B e r t h e l o t în Mo ldova este b ine reliefată în documente mi l i tare româneşti şi franceze, ele sub l in i ind ro lu l i m p o r t a n t pe care 1-a avu t în reorganizarea armate i române pe fondul unor dificultăţi izvorâte d in pol it ica Antante i faţă de zonă şi, ma i ales. faţă de rapor tur i l e cu partenerul rus .

NOTE

1. Eugen Bantea, Misiunea Berthelot şi ungh iur i l e ei de vedere asupra relaţiilor franco-române, în România în istoria universală, I I / 1 , Iaşi, 1987. p. 143-168.

2. L t . co l . I on A n t o n e s c u , Românii, or ig inea , t r e c u t u l , sacr i f i c i i l e şi dreptur i le lor. Bucureşti, 1919, p. 32.

3. Ibidem, p. 77 4. România în ani i p r i m u l u i război mondia l , vol . I I . Bucureşti. 1987, p.

96. 5. Arhivele S ta tu lu i Bucureşti, fond Microfi lme Franţa, Rola 177, c. 524

Nota nr . 775 B.S.. Paris, 13 mart ie 1917, Notă asupra reorganizării armatei române.

6. Ibidem 7 Ibidem 8. Ibidem 9. Ibidem 10. România în an i i p r i m u l u i I I . p. 96. 11 . Ibidem, f. 96-97 12. A r h i v e l e S t a t u l u i Bucureşti , f ond Preşedintele C o n s i l i u l u i de

Miniştri, dosar 62, 1940, f. 6 0 - 6 1 . 13. România în ani i .... I I , p. 99. 14. Arhivele S ta tu lu i Bucureşti, fond Microfi lme Franţa, Rola 104, voi.

365. f. 268.

www.mnir.ro

MISIUNEA BERTHELOT ÎN DOCUMENTE MILITARE INEDITE 125

15. Ib idem, f. 294. 16. România în an i i .... I I , p. 100. 17. Ib idem, p. 100-102. 18. A rh i ve l e S t a t u l u i Bucureşti, f ond M i c r o f i lme Franţa, Rola 177,

cadrele 503 -511 .

L A MISSION B E R T H E L O T DANS L E S DOCUMENTS MIL ITA IRES

Résumé

La m i s s i o n m i l i t a i r e française, arrivée o u G r a n d Ca r t i e r Général de l'Armée Roumaine en octobre 1916, conduite par le général H.M.Berthelot a eu u n rôle très impor tant dans la refaite et l 'organisation de l'armée r o u m a i n e . P a r t a n t des d o c u m e n t s m i l i t a i r e s r o u m a i n s et français, dans le présent art ic le est souligné la personalité d u général français s u r t o u t s u r le fond des difficultés générées par la pol i t ique de l 'Antante en rappor t avec la zone nord-balcanique.

www.mnir.ro

R E C E N T E ACHIZIŢII A L E M U Z E U L U I NAŢIONAL D E I S T O R I E A ROMÂNIEI . B U S T U R I REPREZENTÂNDU-I

P E T A K E I O N E S C U ŞI G R I G O R E G A F E N C U

Smaranda Bilţ

Scu lp tura modernă românească apare la începutul sec. al XIX-lea, cerinţele şi nevoile reducându-se la sculptură decorativă, în special p en t ru ornamentarea clădirilor la exterior şi într-o anumită măsură la b u s t u r i . în a doua jumătate a sec. al XIX-lea, se înregistrează u n c l imat favorabil artei în general, (datorită catedrei de sculptură de la Şcoala de Arte Frumoase d in Bucureşti, înfiinţată în a n u l 1865, având ca p r i m profesor pe Kar l Storck), creaţiei valoroase a absolvenţilor acestei şcoli, iniţiativelor societăţi lor c u l t u r a l e şi ambiţii lor p r o p a g a n d i s t i c e ale grupărilor po l i t i ce de a r i d i c a b u s t u r i şi m o n u m e n t e personalităţilor cu l tura le şi oameni lor de s ta t 1 . Scu lp to r i i execută bus tu r i l e fie s t u d i i n d direct m o d e l u l fie după schiţe sau fotograf i i . Fenomenul de integrare economică, politică şi culturală a României, atât înainte cât şi după p r i m u l război m o n d i a l în s t r u c t u r i l e occ identa le se accentuează. Ca urmare a acestei stări de l u c r u r i influenţa Occ identulu i asupra noastră creşte şi în domeniul c u l t u r i i . Tradiţia mar i lor clasici români este uitată. Sculptura a suferit cel mai m u l t d in cauza invaziei modelelor occidentale. Sculptorii şi arhitecţii români s u n t minimalizaţi, executând lucrări de mic i dimensiuni, b u s t u r i şi s imbo lur i funerare în c im i t i r e 2 . Ei primesc comenzi de portrete ma i ales ale unor personalităţi politice: Ion Brătianu, D u m i t r u Brătianu, Take Ionescu, Ion Ghica , Gr igore Gafencu, de la instituţii publice, oficialităţi sau membr i i famil i i lor. Ele s u n t destinate parcur i lor , locurilor publice, colecţiilor part iculare, etc.

în reg imul comunis t aceste b u s t u r i n u au fost expuse publ ic , încercându-se în acest fel să reducă ro lu l adevărat pê care l -au avut în istorie aceste personalităţi. După anu l 1989 aceste lucrări a u început să apară pe piaţa valori lor artistice f i ind oferite spre vânzare de colecţionari şi intermediari. Astfel Muzeul Naţional de Istorie a României a achiziţionat, în anul 1995, două b u s t u r i reprezentându-i pe Take Ionescu şi Grigore Gafencu. B u s t u l l u i Take Ionescu a fost real izat de s c u l t o r u l Frederic Storck. A r t i s t u l prov ine d in t r - o famil ie de s cu lp t o r i români de origine germană. Tatăl, K a r l S t o r ck , s-a născut la 2 1 m a i 1826, în H a n a u . Germania. A u r m a t cursuri le une i şcoli de stat de orfevrărie d in Hanau, iar în anul 1848 pleacă pen t ru perfecţionarea s tud i i l o r la Paris. După zece

www.mnir.ro

128 SMARANDA BILŢ

l u n i FI întâlnim la Bucureşti, ca cizelor, chemat f i ind de giuvaergiul losif R e s c h 3 . Ca l u c r a r e m a i importantă d i n această perioadă a m i n t i m decorarea Sp i ta lu lu i Mi l i tar , comandată de generalul doctor Carol Davil la. D i n a n u l 1858 începe act iv i tatea sa artistică propriu-zisă. Cele dintâi b u s t u r i iscălite de Karol Storck datează din anu l 1859, când ar t i s tu l avea 33 de a n i . Personalităţi de seamă şi instituţii îi comandă în spec ia l b u s t u r i : comunitatea evanghelică d in Bucureşti îi cere să execute bus tu l poe tu lu i Schil ler, iar Teodor Aman aranjase cu Kar l Storck ca el să-i facă po r t r e tu l în u le i , iar acesta d in urmă să-i execute b u s t u l 4 . Tot în acea vreme, el sculptează b u s t u r i l e l u i Ştefan cel Mare , M i h a i V i t eazu l şi Grigore Ghica al Il l-lea - care a fost p r i m u l monument publ ic de acest fel d in Iaşi, (1876) acum aflându-se la Muzeul de artă al Moldovei - Iaşi.

Operele sale capi ta le care ne vorbesc cu o m a t u r i t a t e şi o c o n v i n g e r e i m p r e s i o n a n t e s u n t însă s t a t u i l e Domniţe i Bălaşa, a Protopopului Tudor şi a Spătarului Miha i l Cantacuzino - care a fost p r ima statuie publică d in Bucureşti (1869). A realizat de asemenea bustur i l e l u i CA.Roset t i , Miha i l Kogălniceanu, Costachi Negri, Barbu Catatrg iu.

Spre sfârşitul vieţii, K a r l S t o r ck ne lasă m o n u m e n t e l e ce comemorau câteva bătălii celebre d in războiul nos t ru pent ru neatârnare: Griviţa, Rahova, Smârdan. Moare la 30 mar t i e 1887 5 . în u l t i m i i an i ai vieţii, Kar l Storck a fost a jutat de f iu l său Carol, născut la Bucureşti în a n u l 1854. După terminarea şcolii evanghelistice d in Braşov. în 1870. Carol Stork este t r imis la Florenţa la Academia de Arte-Frumoase.

în anu l 1876 se găsea la Philadelphia. în acest oraş, neavând nic i u n mijloc de existenţă în afară de arta sa, Carol execută doar vase şi f i g u r i m a i m i c i p e n t r u m o n u m e n t e funerare . în a n u l 1880 rev ine în Bucureşti unde îl aşteaptă foarte m u l t de l u c r u . Sculptează câteva f iguri alegorice: Prudenţa, Forţa şi Temperanţa la faţada Pa la tu lu i de Justiţie d in Bucureşti. D r u m u l de fier şi Electr ic i tatea p e n t r u faţada Pa la tu lu i Poştelor 6.Opera sa capitală este m o n u m e n t u l genera lu lu i doctor Carol Davi l la d in faţa Universităţii de Medicină şi Farmacie d in Bucureşti.

Carol Storck moare de congestie pulmonară, ca şi tatăl său, în august 1926, în vârstă de 72 de an i . A l treilea sculptor d in famil ia Storck este Frederic, născut la Bucureşti în anu l 1872.

Urmează cursur i l e şcolii p r imare , după care cele ale liceelor Sf.Gheorghe, Sf.Sava, apoi intră la Şcoala de Arte-Frumoase d in Bucureşti la c lasa l u i Ion Georgescu. Are colegi pe: Ştefan L u c h i a n , A l e xand ru Satmar i şi Ipol i t Strâmbulescu. După terminarea cursur i lo r acestei şcoli, se înscrie la Academia d i n München, executând a c u m două n u d u r i . Tentaţia şi Adolescenţa 7.

întors în Bucureşti învaţă în a t e l i e r u l f r a t e l u i său Carol meseria de pietrar şi de sculptor în marmură. în întreaga sa carieră el îşi ciopleşte s igur operele, dacă n u bus tur i l e executate după fotografii , cel puţin absolut toate lucrările făcute după natură. Dintre primele lucrări.

www.mnir.ro

RECENTE ACHIZIŢII ALE MUZEULUI NAŢIONAL DE ISTORIE A ROMÂNIEI 1 29

menţionăm b u s t u l în marmură al regelui Carol I , comandat de m i n i s t r u l ins t rucţ iun i i T a k e I o n e s c u , B u s t u l l u i I on H e l i a d e Rădulescu . I.C.Brătianu, Ion Ghica".

Frederic Storck a fost u n art ist foarte product iv , îndeosebi în d o m e n i u l p o r t r e t u l u i . Lucrări m a i cunoscu t e s u n t b u s t u r i l e rege lu i Ferdinand şi al reginei Maria executate după natură, bus tu l lu i Eminescu d in Galaţi, a l l u i Beethoven, al l u i Geothe, al l u i Anastase S i m u şi al Ceciliei Cuţuscu care devine în 1909 soţia a r t i s tu lu i . Realizează de multe ori f igur i decorative puse în seviciul a rh i t ec tur i i : Agr i cu l tura şi Industr ia pen t ru faţada Pa la tu lu i de Justiţie d in Bucureşti (nu a fost aşezată la locul p en t ru care a fost destinată), apoi cele două g r u p u r i mar i la Banca de Credit Român (Strada Stravopoleos) 9. Dar operele mai importante sun i cei p a t r u Apostol i , în bronz, destinate capelei Gheorghieff de la C im i t i ru l Bel lu, comandaţi de arh i tec tu l Ion M incu . Pentru expoziţia Jubiliară din parcul Carol , comisarul general, dr. Istrat i , încredinţează l u i Paciurea şi lu i Fr. Storck execuţia celor doi giganţi şi a n u d u l u i culcat d in faţa grotei: la stânga opera l u i Storck. la dreapta cea a l u i Pac iurea 1 0 . Frederic Storck moare în anu l 1942.

A r t i s t u l a i m o r t a l i z a t f i gu ra o m u l u i p o l i t i c Take I onescu . executând u n bus t aflat acum în pa t r imon iu l Muzeului Naţional de Istorie a României. Take Ionescu a făcut parte d intre oamenii po l i t ic i ai epocii sale. S-a născut la 13 octombrie 1858 în Ploieşti. Urmează cursur i le şcolii pr imare în Ploieşti şi l iceul Sf.Sava d in Bucureşti. Continuă studi i l e la Paris u n d e în a n u l 1881 a l u a t e xamenu l de doctor cu "magna c u m l a u d e " 1 1 . D o r i n d să se a f i rme ca u n e l emen t p r og r e s i s t c a p a b i l să introducă în viaţa politică d in ţara sa metodele d in Occident tânărul Take Ionescu se înscrie în anu l 1883 în c lubu l pa r t i du lu i l iberal d in capitală condus de Ion Brătianu. El presimţise că România, abia scăpată de sub suveranitatea Turc ie i , independentă în urma u n u i război ce o acoperise de glorie şi îi redase încrederea în propri i le ei forţe, va trece p r in prefaceri adânci sociale, economice şi cul tura le , ca să-şi poată îndeplini misiunea sa în aceste părţi ale E u r o p e i 1 2 . în a n u l 1885, Take Ionescu trece în opoziţie ca independent , iar în a n u l următor împreună cu u n grup de pr ieteni a format g r u p u l n u m i t "Dizidenţa" care a avut aceleaşi idei şi pr inc ip i i l ibera le 1 3 . Take Ionescu şi-a dat seama de importanţa presei în viaţa politică, socială şi culturală a s t a t u l u i modern şi de necesitatea libertăţii ei. A fost totodată u n mare ziarist. Articolele ce le-a publ icat în d i fer i te z iare s u n t convingătoare şi b ine a r g u m e n t a t e 1 4 . Deşi fusese membru al p a r t i d u l u i l iberal n u m a i 8 l u n i , iar aproape 8 ani fruntaş al dizidenţei l i be ra l e , Take Ionescu (33 ani ) a p r i m i t să fie m i n i s t r u a l Instrucţiunii publ ice şi al cultelor într-un guvern conservator (1891). în anul 1908 Take Ionescu formează u n par t id nou "conservator democrat" care p r i n geneza şi p r o g r a m u l său, a fos t o expres ie a c u r e n t u l u i democrat ic 1 5 . Omu l polit ic. Take Ionescu, a j u c a t u n rol impor tant chiar în

www.mnir.ro

130 S MA RAN DA BILŢ

po l i t i ca mondială: fn t i m p u l războaielor ba lcanice 1912 şi 1913 şi în t i m p u l păcii de la Bucureşti, la declararea p r i m u l u i război mondia l s-a pronunţat imediat p en t ru cauza Franţei şi n u a încetat agitaţia p e n t r u par t ic iparea României alături de aliaţi. După terminarea războiului, în t i m p u l când se duceau t ra ta t i ve l e de pace de la Versa i l les , a m i l i t a t n e c o n t e n i t la Par is şi la Lond ra , influenţând c u prezenţa sa c u r s u l tratativelor în legătură cu interesele româneşti, cu toate că n u avea nic i o m i s i u n e of icială 1 6 . Ca m i n i s t r u de externe (1920-1921 ) . în g u v e r n u l prezidat de A lexandru Averescu, a fost u n u l dintre iniţiatorii şi creatorii "Mic i i înţelegeri" în decembrie 1921 a demis ionat şi după câteva zile generalul Averescu a prezentat suveranulu i demisia întregului cabinet. în u r m a străruinţelor rege lu i F e rd inand , Take Ionescu a p r i m i t sa rc ina formării n o u l u i guvern . în 17 ianuar i e 1922, Camera a dat u n vot de neîncredere guve rnu lu i . Take Ionescu prezentând suve ranu lu i demisia. Pleacă în I ta l ia , la Roma. unde se înbolnăveşte iar în z iua de 21 iun ie 1922, moare pe neaşteptate în t i m p u l une i crize de anghină pectorală. Avea 6 4 de a n i . C o r p u l l u i a fost a d u s în ţară şi înmormântat la mănăstirea d in Sinaia lângă biserica cea veche 1 7 .

Frederic Storck realizează b u s t u l l u i Take Ionescu pe care îl semnează şi datează "Frederick Storck, 1915", pe spatele umărului stâng. B u s t u l ale cărui d imens iun i s u n t 58/48/30 cm îl înfăţişează pe marele om polit ic într-o a t i tud ine fermă. Trăsăturile feţei, deşi energice, sun t lipsite de dur i ta te . Deşi Take Ionescu este înfăţişat în perioada maturităţii sale, expresia o m u l u i pol it ic este energică şi umană în acelaşi t imp , degajând deopotrivă mândrie şi opt imism. Mândrie pen t ru ceea ce înfăptuise pent ru ţara sa, pen t ru progresele României de până atunci şi deopotrivă opt imism pen t ru v i i t o ru l ţării pe care o slujise şi pe care o va s luj i şi pe mai departe. M e r i t u l deosebit al a r t i s t u l u i Frederick Storck constă şi în fap tu l că a reuşit această performanţă utilizând o mater ie primă care n u poate fi caracterizată drept caldă şi anume bronzul .

De menţionat că în anu l 1904 gravorul Radovan realizează trei medal i i (aur, arg int , bronz) cu d iamet ru l de 50 m m . iar mode latorul T Szirmai două medal i i (argint şi metal argintat) cu d iamet ru l de 30 mm, toate dedicate l u i Take Ionescu 1 8 .

Mare lui om politic Take Ionescu i-a fost ridicată şi o statuie în Bucureşti, realizată de s c u l p t o r u l E r n e s t D u b o i s . M o n u m e n t u l era amp la sa t în piaţa care- i p u r t a nume l e , a c tua lmen t e b - d u l Gheorghe Magheru, care d in păcate a fost dărâmat în t i m p u l reg imulu i c o m u n i s t 1 9 .

A l doilea bus t îl prezintă pe Grigore Gafencu, lucrare executată de Cons tan t in Barasch i . A r t i s t u l se naşte în a n u l 1902 la Câmpulung Muscel, d intr -o familie de meseriaşi.

După terminarea s tudi i lor medi i se înscrie la Şcoala de Arte-Frumoase, în clasa l u i Paciurea. în u r m a u n u i examen de bursă pleacă la Paris ca să-şi cont inue s tud i i l e . Baraschi era u n foarte conştiincios şi

www.mnir.ro

RECENTE ACHIZIŢII ALE MUZEULUI NAŢIONAL DE ISTORIE A ROMÂNIEI 131

sever cu el însuşi, scu lp tura pe care o practica era rezu l ta tu l une i m u n c i îndelungate şi migăloase, caracterizată p r i n t r - u n raf inament excepţional. De aici şi numeroasele portrete ce le-a executat în cariera s a 2 0 . Numărul mare de lucrări real izate, dă pos ib i l i ta tea l u i C ons t an t i n Barasch i să expună la sa lonul oficial d in Bucureşti, dar şi în străinătate la Barcelona în 1929, la Paris în 1937 unde a fost meda l i a t şi p r emia t . A făcut şi sculptură monumentală şi monumental-decorativă, care însă a fost distrusă, d in nefericire, în t i m p u l războiului. Lui Constant in Baraschi i se datorează M o n u m e n t u l Ero i lor de la Predeal, în a n u l 1934 a executat statuia l u i A.D.Xenopol aflată în faţa Univcersităţii A.I.Cuza d in Iaşi. două basoreliefuri p en t ru Arcul de Tr iumf , s tatuia l u i I.L.Caragiale executată în 1935, expusă la intersecţia străzilor I.L.Caragiale cu Mar i a Rosett i şi dezvelită după anu l 1990, medalia comemorativă a Un i r i i . Moare în anu l 1 9 6 6 2 1 . Pr intre lucrării*- realizate de art is t , se numără şi b u s t u l omu lu i pol i t ic Grigore Gafencu aflat şi el în pa t r imon iu l Muzeu lu i Naţional de Istorie a României. Grigore Gafencu s-a născut la Bucureşti, 30 ianuarie 1892. Şi-a început studi i le în oraşul nata l , continuându-le la Geneva şi Paris. A s tud ia t dreptul la Geneva şi a obţinut doctoratul în ştiinţe jur id ice la Paris.

întors în ţară, ia parte la Campania d in Bulgar ia, 1913, având gradul de sublocotenent. A part ic ipat la'războiul de întregire ca locotenent aviator într-o escadrilă franceză, f i ind d is t ins cu o r d i n u l m i l i t a r "M iha i V i teazu l " p e n t r u reuşita zbo ru lu i său de la Paris la Iaşi peste l in i i l e g e r m a n o - t u r c o - b u l g a r e , aducând în ţară pe V i c t o r A n t o n e s c u , a m b a s a d o r u l României l a Pa r i s , care venea c u recomandări le l u i Clemenceanu şi Flauchet d'Esperey pr i v ind cooperarea trupelor române cu cele franceze. După terminarea războiului, Grigore Gafencu intră în viaţa politică, dedicându-se şi j u r n a l i s t i c i i . La revistele şi ziarele pe care le-a c o n d u s "Rev i s ta v r e m i i " " T i m p u l " " A r g u s " au co l abo ra t o serie de publicişti şi s c r i i t o r i cunoscuţi: Cezar Pe t rescu, M i h a i l J o r a , C a m i l Petrescu, Nicolae Iorga şi alţii. D in punc t de vedere polit ic, Gafencu aderă la P a r t i d u l Ţărănesc deven i t în 1926 , P a r t i d u l Naţional Ţărănesc, numărându-se p r in t r e m e m b r i i f o n d a t o r i 2 2 . Este ales de ma i mu l t e or i deputat şi senator iar d in 1929 îndeplineşte funcţii în cadrul guvernulu i : subsecretar de stat în 6 guverne, noiembrie 1929 - noiembrie 1933, iar d in 1938, Grigore Gafencu este n u m i t m i n i s t r u a l afacer i lor străine în 7 guverne, funcţie pe care a deţinut-o pâna la demisia sa d in 31 ma i 1940. Consecvent pol i t ic i i tradiţionale a României, de cooperare şi de alianţe cu Franţa şi Anglia, Gafencu a refuzat să se solidarizeze cu pol i t ica statelor fasciste. în primăvara anu lu i 1939 a întreprins u n lung tu rneu diplomatic în ţările occidentale şi, balcanice. Pr intre capitalele vizitate se numără: Varşovia, Ber l in, Bruxelles, Londra, Paris, Roma, Vat ican, Belgrad unde a încercat să facă înţeleasă polit ica noastră. Strădaniile guvernulu i român, ale m i n i s t r u l u i a facer i lo r străine n u a u p u t u t împiedica încheierea

www.mnir.ro

132 SMARANDA Bl LT

înţelegerilor d i n t r e S t a l i n şi H i t l e r , concret i zate în a c o r d u l Mo lo tov -Ribbentrop de la 23 august 1939, p r i n care soarta Basarabiei şi a altor ter i tor i i româneşti a fost decisă în favoarea U.R.S.S.

La 1 septembrie 1939 în condiţiile atacării Poloniei, Grigore Gafencu susţinut de vechiul prieten A r m a n d Călinescu a mi l i t a t p en t ru menţinerea neutralităţii ţării, şi în l u m i n a acestui p r i c i p i u a încurajat a ju torarea populaţiei şi autorităţilor poloneze refugiate în România 2 3 . Drama d in 21 septembrie 1939, când p r i m u l m i n i s t r u A r m a n d Călinescu a fost asasinat de legionari , iar apoi şirul de crime ce se vor săvârşi în anu l 1940, adăugându-se şi uriaşele presiuni externe exercitate asupra ţării, l-au determinat pe Grigore Gafencu să-şi prezinte demisia din funcţia de ministru de externe.

în perioada iulie 1940 - iunie 1941 a fost trimis ca ambasador în capitala U.R.S.S. Având o misiune grea, Grigore Gafencu s-a străduit să apere interesele ţării, până la izbucnirea războiului germano-sovietic in 22 iunie 1941.

întors în ţară, se gândeşte la posibil i tatea de a pleca într-un loc unde să fie ma i u t i l decât la Bucureşti. Se stabileşte în Elveţia, la Geneva unde pr in t re articolele publicate, p r in conferinţe, luptă pen t ru ţară şi p en t ru lămurirea A p u s u l u i asupra ţelurilor urmărite de U.R.S.S. De la 15 noiembrie 1941 până în august 1944 au avut loc strânse legături cu ţara, inc lus iv la n ive lu l conduceri i de s t a t 2 4 . în t i m p u l Conferinţei de Pace de la Paris, d in 1946, Grigore Gafencu împreună cu alţi oameni pol i t ic i din exil , a supus conferinţei două memor i i , înfăţişând dreptur i le României, şi s-a străduit să lămurească pe reprezentanţii Apusu lu i asupra dreptur i lor şi adevăratelor interese ale poporu lu i român. După o lungă călătorie în Statele Uni te , Grigore Gafencu se stabileşte la Paris unde a c on t inua t ac t i v i ta tea politică pusă în s lu jba ţării, făcând parte d i n t r - o serie de organisme create după 1945. A munc i t cu pasiune până în u l t i m a clipă a vieţii, 30 ianuarie 1957. în 1968, p r in grija soţiei, rămăşiţele pământeşti ale l u i Grigore Gafencu au fost aduse în patrie, od ihnindu-se în c im i t i ru l Şerban Vodă d in Bucureşti 2 5.

C o n s t a n t i n B a r a s c h i rea l izează această l u c r a r e care-1 înfăţişează pe Gr igore Gafencu în a n u l 1935. M a t e r i a l u l fo los i t este bronzu l iar d imensiuni le s u n t 58/48/35 cm. Deşi tânăr, Baraschi era la acea dată u n ar t i s t cunoscut fapt ce se degajă şi d in calitatea artistică a lucrări i care face o b i e c t u l aceste i comunicări . E x c e l e n t p o r t r e t i s t Constant in Baraschi ni-1 înfăţişează pe Grigore Gafencu văzut d in profil stânga într-o a t i tud ine hotărâtă, cu trăsături energice, sugerând parcă poziţia principală pe care omu l pol it ic a adoptat-o şi la care n-a renunţat niciodată.

Gr igore Gafencu şi Take Ionescu a u c o n t r i b u i t în măsura gen iu lu i lor la întărirea şi înălţarea patr ie i lor. Bustur i l e sun t aşezate la loc de cinste în sălile Muzeulu i Naţional de Istorie a României, putând fi admirate de pub l i cu l vizitator.

www.mnir.ro

RECENTE ACHIZIŢII ALE MUZEULUI NAŢIONAL DE ISTORIE A ROMÂNIEI 133

NOTE

1. Petre Oprea , I n c u r s i u n i în s c u l p t u r a românească, sec .XIX-XX. Bucureşti, 1974, pag.8

2. G.Oprescu, Scu lp tura românească. Bucureşti, 1954, pag. 82. 3. Günther O t t , S c u l p t o r i i d i n f ami l i a S to r ck , Academia Română,

Publicaţiile f ondu lu i Elena Sima. pag.6. 4. Ibidem, pag.9 5. Ibidem, pag. 13 6. Ibidem, pag. 20 7 Ibidem, pag. 22 8. Ibidem, pag. 23 9. Ibidem, pag. 25 10. Ibidem, pag. 26 11. Romulus Seişanu - Take Ionescu - omul , ideile şi faptele sale. Viaţa

sa intimă şi publică; oratorul , z iar is tu l , avocatul; d ip lomatu l , opera sa p en t ru România Mare; Bucureşti, 1930, p. 22.

12. Ibidem, pag. 43 13. Ibidem, pag. 44 14. Ibidem, pag. 61 15. Ibidem, pag. 75 16. Constantin Xeni, Take Ionescu 1858-1922, Bucureşti, 1933, pag. 13 17. R o m u l u s Seişanu Take Ionescu O m u l , idei le şi faptele sale,

Bucureşti, 1930. p. 344 18. George B u z d u g a n , M e d a l i i şi p l a c h e t e româneşt i , M e m o r i a

me ta lu lu i . Bucureşti, 1971 . pag. 253; 258. 19. Enciclopedia României, Bucureşti, 1938, vol. I I , pag. 586. 20. Gheorghe Oprescu, Scu lp tura românească, pag. 130. 21 . Ibidem, pag. 132 22. Grigore Gafencu, însemnări politice 1923-1939, 1991, pag. 350 23. Grigore Gafencu. J u r n a l , iun i e 1940-iul ie 1942, Bucureşti, 1991 ,

pag. 10 24. Ibidem, pag. 11 25. Ibidem, pag. 13

www.mnir.ro

134 SMARANDA BILŢ

RÉCENTES ACQUISITIONS AU MUSÉE NATIONAL D ' H I S T O I R E D E L A ROUMANIE. L E S B U S T E S D E

T A K E IONESCU E T G R E G O I R E GAFENCU

Résumé

L'auteure présente deux bustes en bronze achetés en 1995 par le Musée National d'Histoire de la Roumanie. Le premier représente l 'actif homme pol i t ique d u temps de la première querre mondiale - Take Ionescu. Le buste, fondu en bronze, a été réalisé en 1915 par le sculpteur Frederic Storck. Le second buste représente Grégoire Gafencu, homme pol i t ique d ' en t r e les deux gue r r es m o n d i a l e s et a été réalisé en 1935 pa r le scu lp teur Constant in Baraschi . De mêmê, sont présentées les principales données biographiques des deux sculpteures, importantes personnalités d u mouvement ar t is t ique r ouma in , a ins i que des deux grands hommes pol i t iques. On doit remarquer le fait qu'après décembre 1989 commence a apparaitre des oeuvres plastiques cachés par leur propriétaires pendant le communisme.

www.mnir.ro

Fig. 2. Gr i go re Gafencu. Bust ; Cons tant in Baraschi .

Grégoire Gafencu.

Le buste; Constantin Baraschi.

www.mnir.ro

S P I T A L U L R O M A N E S C I N T E R B E L I C ÎN L U M I N A S T A T I S T I C I L O R S A N I T A R E D I N 1 9 3 8

Emil ia Stancu

Accepţiunea noţiunii de sp i t a l a evo luat în t i m p , astfel că sensul actua l de instituţie cu o mis iune de pură medicină curativă n u a fost me r eu acelaşi. Opr indu -ne la or ig inea lingvistică a t e r m e n u l u i de " s p i t a l " care este l a t i n e s c u l "hospes " însemnând "oaspete " p u t e m p r e s u p u n e că iniţial, aşezământul c u această d e n u m i r e avea o altă destinaţie, şi anume aceea de a găzdui şi de a acorda îngrijire călătorilor bolnavi şi săraci, precum şi suferinzi lor cronici care n u mai erau capabili să-şi asigure existenţa 1. Aşadar, la începuturi, spitalele funcţionau ca az i lur i , r o l u l lor social f i ind precumpănitor în raport cu cel medical . La noi . Biserica a fost instituţia care s-a impl icat cel ma i intens în construcţia acestor " sp i ta l e -az i lur i " . dest inate iniţial călugărilor bătrâni şi bo lnav i . U l t e r i o r bolniţa şi călugării "med i c i " forme specif ice ale " s p i t a l u l u i " românesc medieval - s-au ocupat şi de problemele m i r e n i l o r 2 . în t imp , r o l u l fraţilor b o l n i c e r i a fost p r e l u a t t r e p t a t de pe r sona l pregătit în acordarea asistenţei medicale şi astfel s-a conturat d in ce în ce ma i precis funcţia sp i t a lu lu i ca instituţie sanitară a medicinei curative.

Ca u r m a r e a evoluţiei societăţii, în pe r i oada interbelică, spitalele României îşi delimitaseră atribuţiile, ele f i ind aşezăminte sanitare ale M in i s t e ru lu i Munc i i , Sănătăţii şi Ocrotir i lor Sociale sau stabi l imente de u t i l i t a t e publică, 3 dese rv ind populaţia bolnavă. Acordarea asistenţei sociale era preluată de instituţii special izate ale S t a t u l u i O f i c iu l de o c r o t i r e şi Casa de o c r o t i r e p r e c u m şi de societăţi f i l a n t r o p i c e part iculare.

Pr ima evidenţă statistică a aşezămintelor spitaliceşti4, care să permită o p r i v i r e de a n s a m b l u a s u p r a acestor instituţii san i ta re s-a realizat în 1938. întrucât se opreşte n u m a i asupra m o m e n t u l u i a n u l u i 1938 (intenţia noastră este de a surpr inde chiar procesul deveniri i acestei instituţii în pe r i oada d i n t r e cele două războaie mond ia l e ) am apelat sup l imentar la anal iza legilor sanitare p recum şi la date cu valoare de amănunt. S-a încercat, de asemeni , r e cons t i tu i r ea c a d r u l u i societăţii româneşti i n t e rbe l i c e în c o n t e x t u l căreia se p lasa f i resc şi evoluţia istituţiei s p i t a l u l u i . Condusă în s p i r i t u l p r i n c i p i i l o r l i b e r a l i s m u l u i ,

p o l i t i c a socială a a n i l o r ' 20 ' 40 p r e z e n t a e l e m e n t e care denotă preocuparea p en t ru recunoaşterea dreptur i lor i nd i v i du lu i . în cadrul unei

www.mnir.ro

136 EMILIA STANCU

societăţi moderne de t ip ind iv idua l i s t apăreau şi se consol idau instituţii p recum: Casa Asigurărilor Sociale, Casa Munc i i CFR, Oficiile şi Casele de Ocrot ire, Casa Scoalelor. Casa Pensiilor, Societăţile de Binefacere, toate menite să garanteze dreptur i le i nd i v i du lu i la muncă, cultură, sănătate şi protecţie socială. Se c o n s o l i d a u mişcările s i n d i c a l e şi se a c c e n t u a organ izarea socială a p r o f e s iun i l o r . E x i s t a u c o r p u r i pro fes iona le ale avocaţilor p u b l i c i , ing iner i lo r , arhitecţilor, medic i lor , farmaciştilor etc., f iecare d i n ele urmărind real izarea u n e i colaborări cât m a i b u n e cu pute rea publică în scopu l afirmării şi apărării interese lor de breaslă. Aceste fenomene sociale spontane erau menţinute într-un cadru j u r i d i c care să asigure ech i l ib ru l între interesele generale, de stat, şi cele de grup şi i n d i v i d u a l e 5 . în acest context al mutaţiilor sociale care ob l igau la o politică socială reală şi consecventă, instituţia s p i t a l u l u i suferă şi ea o serie de modificări: creşterea numărului spitalelor, creşterea numărului de pa tur i/sp i t a l , organizarea spitalelor pe secţii, d is tr ibuirea teritorială mai echilibrată, înfiinţarea de spiatale noi sub pat rona ju l Casei Asigurărilor Sociale, Casei Munc i i CFR, şi a altor societăţi de stat sau part iculare.

Conform legii sanitare d in 1910 (art. 36), spitalele S ta tu lu i se împărţeau în funcţie de numărul de pa tu r i : în spitale de p r ima categorie, cu u n efectiv de cel puţin 25 de p a t u r i cu funcţionare permanentă şi spitale de a doua categorie cu u n efectiv între 15-25 de pa tu r i . Ar t i co lu l 37 al aceleaşi legi menţiona vag: "spitalele mar i se pot organiza împărţindu-se în secţiuni după specialitate" fără a se menţiona criteri i le de încadrare în grupa spitalelor mar i .

Comparând aceste referiri ale legii sanitare d in 1910 cu cele d i n legea sanitară şi de o c r o t i r e d i n 1 9 3 0 , se constată creşterea d i m e n s i u n i l o r s p i t a l e l o r şi a c c e n t u a r e a p r o c e s u l u i de spec ia l i za re , fenomen mater ia l izat în organizarea pe secţii: "în capitala fiecărui judeţ va funcţiona, deservind judeţul şi oraşul de reşedinţă, u n spita l cu servicii de special i tate având ob l iga tor iu o secţie p e n t r u boalele contagioase" (art. 56a); "spitalele, d in capitalele de judeţ vor avea cel puţin 60 de pa tu r i şi se vor o rgan i za pe specialităţi" (ar t . 110); " m u n i c i p i i l e s u n t ob l igate a întreţine s a u a c o n t r i b u i l a întreţinerea u n u i s p i t a l c u cel puţin 3 specialităţi" (art. 94); "spitalele şi sanatori i le publ ice de special itate vor avea cel puţin 50 de p a t u r i " (art . 113). S i m p l a parcurgere a acestor a r t i c o l e de lege este în măsură să ev idenţ ieze şi u n n o u aspec t : preocuparea legii d in 1930 p e n t r u realizarea une i distribuţii teritoriale organizare a aşezămintelor spitaliceşti. Se prevedea organizarea unei reţele de spitale Judeţene, munic ipa le , orăşeneşti şi chiar spitale de plasă: "la reşedinţa plăşii va funcţiona u n sp i t a l ce cade în sarc ina bugetară a judeţului" (art. 60). Un element de f in i to r iu al acestei legi este tendinţa descentralizării administrat ive . în acest sens , c o n f o r m leg i i d i n 1910 . sp i t a l e l e d e p i n d e a u b u g e t a r de administraţia centrală, (art. 39, 40) respectiv de Min i s t e ru l de Interne până în 1922 şi de Min is t e ru l Sănătăţii

www.mnir.ro

SPITALUL ROMÂNESC INTERBELIC ÎN STATISTICILE DIN 1938 137

şi Ocrot ir i lor Sociale de la această dată şi până la promulgarea legii d in 1930. Prin această nouă legiuire se transferau o parte d in răspunderile materiale ale M in i s t e ru lu i către administraţiile locale: "munic ip i i l e s u n t obligate a întreţine sau a contr ibu i la întreţinerea u n u i sp i ta l " (art. 94): "la reşedinţa plăşii va funcţiona u n sp i ta l ce cade în sarc ina bugetară a judeţului" (art. 60).

Părăsind l i t e r a l e g i i , câteva exemp l e v i n să întărească constatarea creşterii numărului de pa tu r i de spitalizare în cadrul secţiilor existente sau p r i n înfiinţarea de secţii no i . Astfel, sp i ta lu l mun ic ipa l d in Constanţa îşi sporeşte numărul de p a t u r i de la 180 în 1938 la 270 în 1940 6 . S p i t a l u l de ortopedie şi ch i rurg ie infantilă d in Cluj avea 60 de pa tur i în.1923 şi ajunge la 120 de p a t u r i în 1935 7 . Sp i ta lu l orăşenesc Bacău înregistrează o creştere a numărului de pa tur i de la 70 în 1934. la 110 în 1938 s . Sp i ta lu l d in Lugoj se îmbogăţeşte în 1937 cu o secţie de p e d i a t r i e c u 30 p a t u r i i a r în 1 9 3 8 - 1 9 3 9 se înfiinţa secţia de b o l i contagioase cu 70 p a t u r i 9 . Creşterea d ispon ib i lu lu i de pa tur i s-a realizat şi pr in organizarea de noi spitale. în decembrie 1933 începe să funcţioneze Spita lul de urgenţă d in Bucureşti cu u n efectiv de 50 de p a t u r i , înfiinţarea acestui t i p de sp i t a l c o n s t i t u i n d o premieră naţională 1 0 . în ma i 1935 începe construirea u n u i spi ta l Judeţean în Oraviţa, iar darea în folosinţă are loc în 1 9 3 7 1 1 . în ani i 1922-1923 în Reşiţa se afla în construcţie u n spital al M in i s t e ru lu i Munc i i , Sănătăţii şi Ocrotir i lor Sociale 1 2 .

După cum am mai arătat, problemele sociale deţineau u n loc i m p o r t a n t în i e ra rh ia priorităţilor şi acest fapt s-a mater ia l i za t şi p r i n realizarea u n u i sistem operaţional al Asigurărilor Sociale, p r in înfiinţarea Casei Munc i i CFR, a unor Ligi şi Societăţi care includeau pe lista acţiunilor sociale şi rezolvarea necesităţilor medicale ale celor asistaţi 1 3 . Ast fe l , preocupându-se şi de înfiinţarea de spitale, aceste instituiţii cu caracter pa r t i cu l a r a u c o n t r i b u i t la îmbunătăţirea asistenţei medicale acordate categoriilor sociale defavorizate. Prelucrarea datelor statistice ale anulu i 1938 mi-a permis întocmirea tabelului de mai jos în care se pot urmări aceste instituţii care au înfiinţat spitale şi aportul procentual în totalul pe ţară:

Nr . o r t

Apa r t enenţa s p i t a l u l u i (= adminis t raţ ia s p i t a l u l u i )

N r . s p i t a l e Nr . p a t u r i N r . o r t

Apa r t enenţa s p i t a l u l u i (= adminis t raţ ia s p i t a l u l u i ) V a l o a r e

a b s o l u t a % V a l o a r e

a b s o l u t a %

1. As igurăr i le s o c i a l e 1 6 2 . 7 5 1 1 9 1 2 . 9 5

2 . S o c . " P r o f i l a x i a T B C " 8 1 .37 8 4 4 2 , 0 9

3 . S o c . " M i c a m a t e r n i t a t e " 5 0 , 8 6 1 4 1 0 , 3 5

4 . C a s a M ü n d t C F R 4 0 . 6 8 3 5 0 0 , 8 6

5 . U g a Na ţ iona lă c o n t r a T B C 2 0 . 3 4 6 9 0 . 1 7

6 . Asezămtnte le " M . S . E l e n a " 1 0 . 1 7 3 5 0 . 0 8

7 . S o c . " F r a t e r n a " 1 0 . 1 7 5 0 0 . 1 2

8 . S o c . l ăuze lor 1 0 . 1 7 -R O M Â N I A 5 8 0 1 0 0 % 4 0 . 2 4 2 1 0 0 %

T a b e l n r . 1

www.mnir.ro

138 EMILIA STANCU

Se constata că acest procent de part ic ipare este relativ mic 6 , 5 1 % pen t ru spitale şi puţin peste 6 ,62% pen t ru patur i le de spitalizare, în stat ist ic i le d in 1938 n u s-a înregistrat sp i ta lu l Ligii Naţionale contra TBC început în 1936 în zona minieră a Bana tu lu i lângă Sanator iu l Mar i la şi dat parţial în folosinţă abia în 1943 1 4 .

Date l e fo los i te până a c u m ilustrează e locvent o creştere continuă a d i s p o n i b i l u l u i de p a t u r i de s p i t a l însă n u ne p e r m i t să deducem că acest fenomen a fost dublat şi de o îmbunătăţire a asistenţei med ica l e spitaliceşti întrucât n u ştim dacă d i n a m i c a p r o c e s u l u i de creştere a numărului de p a t u r i era corelată c u r i t m u l de creştere a populaţiei şi mai ales cu gradul de îmbolnăvire a acesteia.

Fără a fi aşezăminte spitaliceşti, însă în directă telaţie cu întreaga a c t i v i t a t e sanitară a ţării, i n s t i t u t e l e de ştiinţă aplicată I n s t i t u t u l de serur i şi vacc inur i "Dr . loan Cantacuzino" şi Inst i tutele de Igienă şi Sănătate Publică - au contr ibu i t , p r i n rezultatele activităţilor lor, şi la îmbunătăţirea ac tu lu i medical intraspital icesc. Alături de r o lu l său esenţial în realizarea medic in i i preventive, I ns t i tu tu l de serur i şi vaccinuri " D r . l o an C a n t a c u z i n o " s p r i j i n e a şi m e d i c i n a clinică d i n secţiile de contagioşi ale spitalelor atât p r in stabil irea metodelor s tandard în materie de sérologie şi microbiologie cât şi pr in prepararea vacc inur i lor şi seruri lor necesare t r a t amen tu lu i specific al maladi i lor infecţioase. Cele trei Inst i tute de Igienă şi Sănătate Publică înfi inţate p r i n iniţ iat iva Fundaţiei Rock f e l l e r 1 5 în co laborare cu M i n i s t e r u l M u n c i i , Sănătăţii şi Oc ro t i r i i Socia le aveau s u b conduce rea lor profesională şi câte u n s p i t a l de contagioşi 1 6. Pentru I n s t i t u t u l de Igienă şi Sănătate Publică Iaşi. în cauză era sp i ta lu l "Izolarea" şi staţiunea de malarie "Stânca"; p en t ru cel d in Cluj, conducerea tehnică se exercita asupra i n s t i t u t u l u i - s p i t a l de profi laxie a c a n c e r u l u i 1 7 , iar I n s t i t u t u l de Igienă şi Sănătate Publică Bucureşti avea în sfera sa de conducere sp i ta lu l şi staţiunea de malarie Gurbăneşti - Ilfov.

R e v e n i n d l a da t e l e s t a t i s t i c e a le a n u l u i 1 9 3 8 , situaţia repartiţiei aşezămintelor spitaliceşti în med iu l u rban şi r u r a l 1 8 poate fi urmărită în tabelul pe care l -am realizat:

ROMÂNIA

Nr. spitale Nr. paturi

ROMÂNIA

Valoare absolută % Valoare

absolută %

ROMÂNIA Medlul rural 209 36.03 7509 18,65 ROMÂNIA

Mediul urban 371 63.96 32733 81.34

ROMÂNIA

Total 580 100 40242 100

Tabel nr. 2 Prin compararea valor i i procentuale a numărului de spitale din

med iu l r u r a l - 36 ,03% - cu valoarea procentuală a numărului de pa tu r i de spitalizare d in mediu l r u r a l - 18,65% - aflăm de fapt că sp i ta lu l sătesc este mai mic, cu număr redus de pa tu r i . Pentru a căpăta relevanţă, am adâncit

www.mnir.ro

SPITALUL ROMÂNESC INTERBELIC ÎN STATISTICILE DIN 1938 139

s t u d i u l , corelând aceste da te c u c i f r a populaţ ie i p e n t r u a obţine ind icatoru l număr de p a t u r i la mia de l o c u i t o r i 1 9 :

ROMÂNIA

Nr. patur i Populaţie Nr. patur i

l a % o l o c .

ROMÂNIA Mediul r u r a l 7 5 0 9 15926178 0 ,47 ROMÂNIA

Mediul u r b a n 3 2 7 3 3 3 6 0 9 2 2 0 9

ROMÂNIA

Tota l 4 0 2 4 2 19535398 2

Tabe l nr . 3

Deci, în c iuda încercării de a consol ida instituţia s p i t a l u l u i r u r a l , se poate observa că posibilităţile reale de sp i ta l i zare în m e d i u l sătesc erau m u l t sub necesităţi. Un s tud iu realizat în perioada interbelică de specialişti americani aprecia ca valoare optimă cifra de 11,58 pa tu r i la % o l o c u i t o r i 2 0 . Pentru cele nouă provinci i ale României, ind i ca to ru l număr de p a t u r i la %<> de locui tor i avea următoarele valor i :

Provincia Nr. paturi Populaţia Nr.paturi l a % loc.

Bucovina 2637 910.997 2.89

Transi lvania 8582 3.414.492 2.51

Moldova 6756 2.703.522 2.49

Banat 2140 939.629 2.27

Crişana Maramureş 3282 1.458.342 2,25

Muntenia 9848 4.441.585 2.21

Basarabia 4394 3.110.654 1.41

Oltenia 1766 1.649.589 1.07

Dobrogea 837 906.588 0.92

Tabel nr. 4

în vederea formării une i imagini globale asupra d imens iuni lor sp i ta lu lu i în România perioadei interbelice am realizat tabelul de ma i jos :

Spitale cu Nr.total al spitalelor la care am Indicii asupra nr.de paturi

până la 50 pat 51-100 pat. peste

101 pat.

Nr.total al spitalelor la care am Indicii asupra nr.de paturi

Valoare absolută 389 93 81 563

% 69,09 16,51 14.38 100

Tabel nr. 5

Din păcate, statistici le sanitare ale a n u l u i 1938 erau lacunare sub unele aspecte. în cazul de faţă, d in to ta lu l celor 580 de spitale, am indicaţii asupra numărului de pa tur i pen t ru n u m a i 563 din ele. Studi i le

www.mnir.ro

140 EMILIA STANCU

pre l iminare întocmirii acestui tabel m i - a u permis să constat că spitalele cu până la 50 de p a t u r i aveau o răspândire uniformă pe to t c u p r i n s u l ţării; cele la care numărul patur i l o r de spitalizare era cupr ins între 51-100 se a f l a u în s p e c i a l în B u c o v i n a , T r a n s i l v a n i a , B a n a t şi Cr işana Maramureş. C u m i c i excepţii 2 1 , am observat că spitalele cu peste 101 p a t u r i e rau concentrate în mediu l u rban şi ma i ales în oraşele mar i .

Conducerea profesională a spi ta le lor se realiza după norme uni tare stabi l i te de Min is teru l Munc i i , Sănătăţii şi Ocrot i r i i Sociale, însă conducerea şi con t ro lu l admin i s t ra t i v erau exercitate de autorităţile de care aşezământul sp i ta l i cesc dep indea d i n p u n c t de vedere buge tar . P e n t r u a urmări t o c m a i acest aspect a l autorităţii a d m i n i s t r a t i v e a spitalelor am întocmit tabelul de mai jos:

Administraţia sp i t a lu lu i

Nr.spitale Nr .patur i Administraţia sp i t a lu lu i va loare

absolută % valoare

absolută %

1. Min .Munc i i . Sănătăţii s i Ocrot ir i i 3 8 2 6 5 , 8 6 2 7 . 7 9 2 6 9 . 0 6

2 . Par t i cu la re 9 9 17 ,06 2 . 5 2 9 6 .28

3 . C o m u n i t a t e a evreiască 2 8 4 . 8 2 1.383 3 , 43

4. Asigurările Socia le 16 2 . 7 5 1.191 2 . 9 5

5. E fo r i a Spita le lor Civi le 9 1,55 2 . 9 1 3 7 ,23

6. Aşezământul "S f .Spi r idon" 9 1,55 7 0 7 1.75

7. Min . Educaţiei Naţionale 9 1.55 1.420 3 . 52

8. S o c . "Profi laxia T B C " 8 1,37 8 4 4 2 .09

9 . S o c . "M ica Maternitate" 5 0 . 8 6 141 0 . 3 5

10. C a s a M u n c i i C F R 4 0 . 6 8 3 5 0 0 . 8 6

11 . Aşezămintele Brâncoveneştl 4 0 .68 5 1 8 1.23 12. L i ga Naţională cont ra T B C 2 0 ,34 6 9 0 , 17

13 . C o m u n i t a t e a europeană 1 0 ,17

14. Aşezământul " M S E l e n a " 1 0 , 17 3 5 0 ,08

15. Carantină 1 0 . 17 3 0 0 0 ,74

16. S o c . " F r a t e r n a " 1 0 , 17 5 0 0 , 1 2

17. Soc . lăuzelor 1 0 , 17

ROMÂNIA 5 8 0 100 4 0 . 2 4 2 100

T a b e l nr . 6

www.mnir.ro

SPITALUL ROMÂNESC INTERBELIC ÎN STATISTICILE DIN 1938 141

Pr in compararea va lor i i procentuale a numărului spi ta le lor pa r t i cu l a r e 17 ,06% cu valoarea procentuală a numărului de p a t u r i existente în acest t ip de spitale 6,28% aflăm că acestea s u n t spitale mic i . Aceeaşi comparaţie făcută pen t ru aşezămintele spitaliceşti ale Eforiei Spitalelor Civile permite constatarea că în acest caz spitalele d ispuneau de un număr mare de p a t u r i 2 2 .

Deşi Pr inc ipala funcţie a s p i t a l u l u i este aceea de a as igura pract icarea medic ine i curat ive, tabe lu l următor - fără a oferi o imagine completă a activităţii medicale desfăşurate în aşezămintele spitaliceşti 2 3 -evidenţiază şi u n n o u aspect al r o l u l u i sp i t a lu lu i , şi anume, acela de a realiza şi investigaţii în scop diagnostic:

Activităţi sanitare desfăşurate în spitale i n febr. 1938

cu scop terapeutic c u scop diagnostic

operaţii analize laborator radiografii

valoare absolută % valoare

absolută % valoare absolută %

România 5567 100 20461 100 1581 100

m. rura l 568 10.20 1899 9.28 57 3,60

m. u r b a n 4999 89 .79 18562 90,71 1524 96 .39

Tabe l nr . 7

Fără a fi mar i , procentele de part icipare ale spitalelor rurale la activităţile sanitare de investigare şi chiar realizarea unor intervenţii de mică c h i r u r g i e denotă existenţa în m e d i u l r u r a l a u n o r instituţi i spitaliceşti care n u n u a m i p r in na tura şi v o lumu l activităţilor desfăşurate, ci uneor i şi p r i n d i spon ib i lu l de p a t u r i , pot fi comparate cu instituţiile spitaliceşti urbane. Acesta ar fi cazul următoarelor spitale:

Loca l i t a tea în ca re se află

sp i t a l u l Judeţul

Capac l t . sp l ta l

(nr. pat)

Activit . s an i t . desfăşurate în febr. 1 9 3 8 Loca l i t a tea în

ca re se află sp i t a l u l

Judeţul Capac l t .

sp l ta l (nr. pat) operaţii ana l i ze radiografii

S o c o l a Iaşi 7 0 0 6 2 2 3

V i z i r u Brăila 5 0 13 18 1

Sânicolaul Ma r e Timiş 100 2 3 152 17

Geoag lu H u n e d o a r a 2 5 0 2 8 0 18

A n i n a Caraş 8 0 2 7 105 11

V a l e a R e a Bacău 2 0 11 2 0

Sărata Ce ta t ea A lbă

3 0 4 5 51

T a b e l n r . 8

www.mnir.ro

142 EMILIA STANCU

întrucât pr inc ipala funcţie a sp i t a lu lu i este aceea terapeutică, aprecierea eficienţei activităţii medicale d in instituţia spitalicească se poate face urmărind starea de sănătate a bolnavi lor la externare:

1 T o t a l b o l n a v i ! e x t e r n a ţ i ; f e b r . 1 9 3 8

S t a r e a l a e x t e r n a r e 1 T o t a l b o l n a v i ! e x t e r n a ţ i ; f e b r . 1 9 3 8 V i n d e c a ţ i A m e l i o r a ţ i S t a ţ i o n a r i M o r ţ i N e s p e c i f i c a t

v . a . % v . a . % v . a . v . a . % v . a . % v . a . % 1

R o m â n i a | 2 9 . 6 3 6 1 0 0 1 7 . 8 8 9 6 0 . 3 6 7 . 8 6 5 2 6 . 5 3 1 . 9 9 9 6 . 7 4 1 , 1 0 5 3 , 7 2 7 7 8 2 . 6 2

1 m . r u r a l , 6 4 9 2 1 0 0 3 9 9 5 6 1 , 5 3 1 7 1 7 2 6 . 4 4 4 6 2 7 . 1 1 2 5 3 3 , 8 9 6 5

1 m . u r b a n ' 2 3 1 4 4 1 0 0 1 3 8 9 4 6 0 . 0 3 6 1 4 8 2 6 . 5 6 1 5 3 7 6 . 6 7 8 5 2 3 , 6 8 7 1 3 3 , 0 8

T a b e l n r . 9

Variaţiile procentuale nesemnificative denotă aceeaşi calitate a ac tu lu i medical intraspital icesc în med iu l u rban şi r u r a l .

P e n t r u a căpăta i n d i c i i a s u p r a m o d u l u i de plată al spitalizărilor se poate folosi tabelul următor:

Total zile Zfle spitalizare suport, de lnsüt Zile splt.pt care n u se specif. mod.de plată

spltallz. febr. 1938 publice part. Bolnav

Zile splt.pt care n u se specif. mod.de plată

MM S O S A. S . C .F .R . Altele

Zile splt.pt care n u se specif. mod.de plată

val. abs. 706.051 418547 55999 12046 53922 16622 141961 6954

% 100 59.27 7.93 1.7 7.63 2.35 20 ,10 0.98

Tabel nr. 10

Se constată că p rocen tu l zi lelor de spi ta l izare supor ta te de Min is t e ru l Munc i i , Sănătăţii şi Ocrot i r i i Sociale era semnificativ - 59 ,27% -însă n u este de neglijat n ic i procentul de 20 ,10% care semnifică zilele de spitalizare plătite de bolnavi . Asigurările Sociale, Casa Munc i i CFR şi alte instituţii publ ice, supor tau împreună plata a 17,26% d in to ta lu l zilelor de spitalizare, iar instituţiile part iculare par t i c ipau cu u n procent de 2,35%.

Pornind de la premisa unor înregistrări statistice corecte, am cons iderat necesar s t u d i u l de faţă p e n t r u a permi te u l t e r i o r aprecieri comparative cu instituţii s imilare d in alte ţări dar şi p en t ru a afla tendinţa de evoluţie a sp i t a lu lu i românesc-instituţie cu o tradiţie atât de veche dar în acelaşi t i m p u n a d in cele ma i pu t e rn i c infuenţată de mutaţiile din societate.

www.mnir.ro

SPITALUL ROMÂNESC INTERBELIC ÎN STATISTICILE DIN 1938 143

NOTE

1. Gh. Brătescu Evoluţia instituţiilor spitaliceşti în "Spitale vechi şi noi - s tud i i şi note", Ed. Medicală, Bucureşti, 1976, p. 13-35.

2. Gh . Brătescu D i n n o u despre bolniţele mănăstireşti în "Spitale vechi şi noi - s tud i i şi note". Ed. Medicală, Bucureşti, 1976, p.59-78.

3. Stabi l imentele de ut i l i ta te publică - instituţii care apăreau frecvent în domeniu l asistenţei medicale şi sociale - erau recunoscute de Stat dar crearea şi funcţionarea lor se datora une i iniţiative part iculare. D i n g r u p u l instituţiilor sanitare de u t i l i t a t e publică făceau parte: E fo r ia Sp i t a l e l o r C iv i l e , Aşezămintele Brâncoveneşti, E p i t r o p i a S f . Sp i r i don d in laşi, Societatea Ma t e rna , Liga Naţională c on t r a T u b e r c u l o z e i ; vez i E n c i c l o p e d i a României , v o l . I I m p r i m e r i a Naţională. Bucureşti, 1936-1938, p. 311-313 şi p. 508 -511 .

4. începând cu 1 ianuarie 1937 s-a organizat în toată ţara o acţiune de înregistrare a tu tu ro r spitalelor şi sanatori i lor de stat şi part iculare .

5. Legislaţia m u n c i i . Colecţia Bu l e t i nu lu i Munc i i . 1920-1934. 6. M.O. nr . 211 d in 20 dec. 1910/2 ian .1911 . 7. M.O. nr . 154 din 14 i u l . 1930. 8. l o a n A l u p o a i e i , D u m i t r u Creangă, Romeo D u m i t r e s c u , Vas i l e

Vas i l iu , Constant in Zota - Date d in istoria spitalelor constănţene în "Spitale vechi şi noi - s tud i i şi note". Ed. Medicală, Bucureşti, 1976, p.352.

9. Samu i l Izsak D in t r e cu tu l spitalicesc a l oraşului Cluj Napoca în "Spitale vechi şi noi - s tud i i şi note". Ed. Medicală, Bucureşti, 1976, p. 200 .

10. Va ler iu Neaga, Miha i Gheorghiu - Spi ta lu l "Pavel şi Ana Cristea" d in Bacău în "Sp i t a l e v e ch i şi no i s t u d i i şi no t e " . E d . Medicală, Bucureşti, 1976, p.305.

11. Al fred Brazdă, loan Brazdă Câteva date d in t r e cu tu l instituţiilor spitaliceşti ale oraşului Lugoj în "Spitale vechi şi no i - s tud i i şi note", Ed. Medicală, Bucureşti, 1976, p. 224.

12. C o n s t a n t i n D e c u l e s c u C u p r i v i r e la înfiinţarea S p i t a l u l u i de urgenţă d in Bucureşti în "Momente d in t r e c u t u l m e d i c i n i i " Ed . Medicală, Bucureşti, 1983, p. 773-777

13. l u l i u Ga l f f y , I on B a s a r a b , A u g u s t K n o b l a u c h As is tenţa spitalicească în regiunea minieră a Bana tu lu i în "Spitale vechi şi noi - s tud i i şi note". Ed. Medicală, Bucureşti, 1976, p. 109.

14. Ibidem 15. C o n f o r m l e g i i d i n 8 a p r i l i e 1 9 3 3 , 4 0 % d i n f o n d u l c o m u n a l

asigurărilor sociale era destinat acordării asistenţei medicale. 16. Iu l i u Galffy, Ion Basarab, August in Knoblauch - op. cit . p. 109.

www.mnir.ro

144 EMILIA STANCU

17. D u m i t r u Şandru Despre unele instituţii san i tare ale României interbe l ice în "Retrospective medicale s t u d i i , note, documente " Ed.Medicală, Bucureşti, 1985, p. 511-522.

18. Legea sanitară şi de ocrotire d in 1930, ar t . 32. 19. I n s t i t u t u l s p i t a l p e n t r u s t u d i u l şi p ro f i l ax i a c a n c e r u l u i a fost

înfiinţat la C l u j în 15 m a r t i e 1929 , la insistenţele p ro f . I u l i u Moldovan; vezi Samui l Izsak Din t r e cu tu l spitalicesc al oraşului Cluj Napoca în "Spitale vechi şi noi - s tud i i şi note". Ed. Medicală, Bucureşti, 1976, p. 280.

20. Gheorghe Brătescu aprecia în lucrarea sa "D in n o u despre bolniţele mănăstireşti" că sp i ta lu l este o instituţie t ipic urbană. România f i ind una d in puţinele ţări care organiza aşezăminte spitaliceşti în mediul r u r a l , remarcând însă şi f a p t u l că aceste s p i t a l e r u r a l e e r au amplasate în localităţile care t indeau să devină centre urbane.

2 1 . Toate datele de statistică sanitară folosite în s t u d i u l de faţă se referă la l u n a februarie a a n u l u i 1938. f i i nd utilizată ca sursă lucrarea "Statistică sanitară a României", Ed. I n s t i t u t u l Central de Statistică, Bucureşti, 1939, iar datele demografice se referă la l u n a iu l i e a a n u l u i 1937 şi am folosit ca sursă "Enciclopedia României", vol. I I , p. 6-14.

22. S tud i u l specialiştilor d in "Committee on costs' of medical care" arată că de fapt în Statele Unite n u se putuse realiza această dotare, ei dispunând pract ic de 7,3 paturi°/oo locu i tor i ; vezi Arhivele S ta tu lu i Bucureşti, Fond Sabin Manuilă dosar X I I 74/1933-1934.

23. Vezi în cont inuare s t u d i u l de faţă, tabelul nr .8 . 24. P e n t r u a întări această afirmaţie vom exempl i f i ca cu p a t r u din

sp i t a l e l e E f o r i e i : Colţea 4 4 2 p a t u r i ; C o l e n t i n a 940 p a t u r i ; F i lantropia - 729 pa tu r i : Pantel imon - 310 pa tu r i .

25. Nu deţinem date statist ice asupra tratamentelor medicale aplicate bolnavi lor spitalizaţi ci n u m a i u n cod cu valoare informativă asupra n a t u r i i acestor t ra tamente : t ra tamente medicamentoase per os şi e x t e r n e , in jecţ i i , s e r o t e r a p i e , v a c c i n o t e r a p i e , o p o t e r a p i e , e l e c t r o t e r a p i e , r a d i o t e r a p i e , r a d i u m t e r a p i e , f i z i o t e r a p i e , malarioterapie etc. Tabelele 1-6 şi tabe lu l 8 d in prezenta cercetare a u fost realizate integral de autoare. Pentru tabelele 7, 9 şi 10 valorile absolute au fost preluate d in lucrarea "Statistica sanitară a României" la care s-au inserat rubr ic i l e cu valorile procentuale.

www.mnir.ro

SPITALUL ROMANESC INTERBELIC IN STATISTICILE DIN 1938 145

L'HÔPITAL R O U M A I N E N T R E L E S D E U X G U E R R E S M O N D I A L E S S U I V A N T L E S S T A T I S T I Q U E S S A N I T A I R E S D E 1 9 3 8

Résumé

L'auteure essaye de recréer l'image de l ' ins t i tu t i on de l'hôpital rouma in d'entre les deux guerres mondiales et de son activité u t i l i san t comme principales sources les statist iques sanitaires de 1938 et les lois sanitaires de 1910 et 1930.

L 'étude a b o r d e l ' a s p e c t d u n o m b r e des hôpi taux, l e u r d i s t r i b u t i o n dans les m i l i eux r u r a l s et u rba ins , le nombre de l i t s par hôpital et le nombre des l i ts en rapport avec 1.000 habi tants . On précise quelles étaient les ministères et les organisations qu i assuraient d u po int de vue f inancier l'activité de ces hôpitaux ainsi que la nature et le volume des activités sanitaires qu i étaient deplayées.

On d o i t s o u l i g n e r l'efficacité des activités médicales des hôpitaux par l'aide de la moni tor isat ion de l'état de santé des malades qui sortaient. En même temps on ne neglige pas la modalitée d u payement des jours passis à l'hôpital.

Tous ces problèmes sont présentés synthéthiquement dans des tableaux. A par t cela, su ivant leurs l iaisons avec l'activité de l'hôpital, sont abordés et les ins t i tu t s de sciences apliquées.

www.mnir.ro

P A R T I C I P A R E A EROICĂ A G R U P U L U I 5 B O M B A R D A M E N T A L AVIAŢIEI ROMÂNE

L A CAMPANIA D m A N U L 1 9 4 1

Serban Constantinescu

Interesele m a r i l o r p u t e r i europene revanşarde şi acţiunile neloiale ale altor state revizioniste au dus treptat la izolarea României de aliaţii săi fireşti, Franţa şi Angl ia, impunându-i-se în anu l 1940 masive cedări teritoriale (circa 3 3 % din suprafaţa totală a ţării cu o populaţie de aproximativ 6.700.000 de locuitori ) .

Nevizând ţelurile anexioniste asupra unor ter i tor i i ce n u i -au aparţinut. România, a part ic ipat la cel de-al doilea război mondia l , atât la campania d in est, cât şi la cea d in vest, p e n t r u refacerea integrităţii teritoriale a ţării.

Condiţiile politice şi mi l i tare ale participării României la a doua conflagraţie mondială d in vara a n u l u i 1941 n u erau realizate, încât să asigure întregii naţiuni liniştea sufletească - element esenţial al siguranţei în victorie. Situaţia ce precedase intrarea noastră în p r i m u l război mondia l se repeta şi acum, aceasta f i ind soarta naţiunilor mic i târâte în vârtejul declanşat de cei mar i . Aceste l i p su r i au fost compensate pe câmpul de luptă de numeroase jertfe ale armatei d in care fac parte şi cele ale aviaţiei de bombardament . Războiul declanşat la 22 iunie 1941, a sol icitat aripi lor cu t r ico lor e f o r tu r i supraomeneşti în l u p t a cu spaţiul, cu c l ima tu l , cu aproviz ionarea defectuoasă, cu puterea i n a m i c u l u i , cu cooperarea cu aliatul n u întotdeauna sigură 1.

Războiul modern a i n t r o d u s u n mi j loc n o u de luptă: a rma aeriană. Dacă la începutul p r i m u l u i război mondia l , avionul era u n s imp lu mijloc aux i l iar de informaţie, el s-a dezvoltat rap id şi eficient, devenind u n element indispensabi l de informaţie, de legătură, de luptă, putând acţiona nu n u m a i în câmpul tactic, la dispoziţia comandamentelor mar i lor unităţi de luptă terestră, dar şi în câmpul strategic, în formaţii independente, la dispoziţia conduceri i supreme a armatei .

La 22 i u n i e 1 9 4 1 , genera lu l Ion A n t o n e s c u în ca l i ta te de conducător al s t a t u l u i a ordonat armatei române să treacă frontiera de est: "Ostaşi, vă ordon: treceţi P r u t u l , zdrobiţi vrăjmaşul d in răsărit şi miazănoapte. Dezrobiţi d in j u g u l roşu al bolşevismului pe fraţii noştri cotropiţi..." Puternica încărcătură patriotică a acestui ordin şi-a găsit u n larg ecou în in imi le tu tu ro r mi l i tar i lor români, inc lusiv a aviatorilor, care au porn i t cu elan la confruntarea cu armata sovietică.

www.mnir.ro

148 ŞERBAN CONSTANTINESCU

Participarea G r u p u l u i 5 Bombardament la campania d in anu l 1 9 4 1 , respect iv e l iberarea Basarab ie i , Bucov ine i de n o r d şi cucer irea Odesei s-a desfăşurat în perioada 22 iunie 17 octombrie 1941 (118 zile de război). La data intrării în război, aviaţia noastră dispunea de 1.066 piloţi, 386 observatori aéro (numai ofiţeri activi), 129 radiotelegrafişti, 83 mecanici de bord şi 287 trăgători aerieni (sergenţi şi caporal i ) 2 . Cei 1.066 de piloţi români e r a u reprezentaţi ast fe l : 355 de vânătoare. 523 de informaţii, 164 de bombardament şi 24 de hidroaviaţie3.

A m avut cinstea şi onoarea să-1 cunosc în u l t i m i i ani pe u n u l d intre cei 164 de piloţi de bombardament d in anu l 1941, curajosul aviator So r in Tu lea , p a r t i c i p a n t d i rec t şi m a r t o r al acţiunilor desfăşurate de G r u p u l 5 B o m b a r d a m e n t pe f r o n t u l d i n B a s a r a b i a şi Odesa. După abso l v i r ea L i c e u l u i Gh.Lazăr d i n Bucureşti, S. T u l e a s-a înscris la Politehnică, obţinând d ip l oma de ing iner în a n u l 1939. în acelaşi an, urmează Şcoala de ofiţeri de rezervă de aviaţie de la Otopeni, f i ind brevetat ca pi lot m i l i t a r pe av ionul "Potez-25" La 1 april ie 1940 este înaintat la g r a d u l de s u b l o c o t e n e n t şi în l u n a m a i este c o n c e n t r a t la F l o t i l a I Bombardament-Braşov. Aic i urmează cursur i le une i şcoli de bimotoare şi în august 1940 este brevetat p i lot b imotor is t pe avionul "P.Z.L. 37 Los" f i ind încadrat în Escadri la 76 a G r u p u l u i 4 d in Floti la 1 Bombardament.

La data de 3 iunie 1941 sublocotenetul aviator, Sorin Tulea, care avea vârsta de 26 a n i , este m o b i l i z a t şi încadrat în F l o t i l a I Bombardament , fiind repartizat în Grupu l 5 la Escadri la 78, ca pi lot pe un bombardier .

G r u p u l 5 Bombardament era dotat cu avioane bimotoare, de fabricaţie germană, "Heinkel - 111 H3". Acest aparat avea echipajul format d i n c i n c i o a m e n i , o b s e r v a t o r u l (şi c o m a n d a n t a l a p a r a t u l u i ) , p i l o t , radiotelegrafist şi doi mi t ra l i o r i de bord . Era u n avion b u n , frumos. O armă eficientă, puternică. Nu avea nimic în p lus peste trebuinţe, n imic în m inus . Motoare - două de câte 1.340 CP . fiecare, rază mare de acţiune, o viteză de 360 k m / h cu motoarele în p l in sau în picaj uşor şi putea lua la bord 32 bombe de 50 kg. sau 8 bombe de 225 kg fiecare plus câteva sute de bombe incendiare, o încărcătură totală de 2500 kg. bombe.

T r e n de a t e r i za re , comenz i , a r m a m a n t , v i zoare , staţii de legătură, d i spoz i t i ve , toate acţionate e lectr ic s a u h i d r a u l i c zbura f r u m o s , a t e r i z a p e r f e c t , d eco l a uşor, u n a v i o n b u n . N u iubea sol i tudinea, prefera camaraderia zboru lu i în formaţie4.

în întreaga campanie a anu lu i 1941 G r u p u l 5 Bombardament a d e v e n i t o u n i t a t e de elită a aviaţiei n o a s t r e f i i n d c u n o s c u t sub d e n u m i r e a de " G r u p u l L a n d m a n " după d e n u m i r e a c o m a n d a n t u l u i , căpitan aviator, Paul Landman. Acesta, pen t ru cura ju l personal şi aportul " g r u p u l u i " de sub comanda sa la dezrobirea Basarabiei, a fost decorat cu o r d i n u l " M i h a i V i t e a z u l " , cea m a i importantă decoraţie de război românească 5.

www.mnir.ro

PARTICIPAREA EROICA A GRUPULUI 5 BOMBARDAMENT DIN 1941 149

La declanşarea ostilităţilor în dimineaţa zilei de 22 iunie 1941, Grupu l 5 Bombardament format d in escadrilele 78, 79 şi 80, fiecare dintre acestea având în compunere 9 aparate , îşi avea baza pe a e r od romu l mi l i tar de la Ziliştea, la no rd de Buzău, pe terenul fostei herghel i i care aparţinuse l u i A lexandru Marghi loman.

Se i m p u n e a menţiona că, acţiunile de luptă, m i s i u n i l e de b o m b a r d a m e n t , a u f os t e x t r e m de d i f i c i l e , con f runtându-se cu nimici toare le baraje de foc ale i n a m i c u l u i şi cu aviaţia de vânătoare a acestuia u n e o r i superioară n u m e r i c . Aşa se po t exp l i ca dureroase le pierderi ale " g rupu lu i " , care la sfârşitul campaniei, d in 90 de zburători personal navigant, au rămas în viaţă n u m a i 6 2 6 . Deci, pierderile se pot evalua la 3 1 % .

Sorin Tulea făcuse u n calcul al probabilităţilor d in care reieşea că în mod matematic, va sosi rândul dispariţiei la toţi zburăţorii. Singura necunoscută consta în numărul de m i s i u n i pe care le vor îndeplini fiecare, precum şi e lementul "soartă" care n u putea fi cupr ins în ecuaţia sa.

înainte de a relata principalele m i s iun i de luptă ale G r u p u l u i 5 Bombardament, consider că este interesant a prezenta u n aspect al stării de sp i r i t a acestor temerari ai aeru lu i , care au făcut cinste uni formei de ofiţer român. Cei care au supravieţuit atât luptelor, cât şi închisorilor şi lagărelor, în care au fost aruncaţi, după încheierea războiului de către noile autorităţi instaurate cu a jutoru l tancur i lor cu steluţă roşie, oameni care merită tot respectul cuveni t unor adevăraţi eroi, şi pe u n i i d in t re dânşii i -am cunoscut personal, întrebaţi, pr intre altele, dacă au cunoscut noţiunea de frică, au răspuns: "De frică? la început, n-a scăpat n imeni . După aceea a venit obişnuinţa, apoi resemnarea şi la urmă o indiferenţă blândă care te făcea să te b u c u r i liniştit de to t ce era în j u r , fapt ce consemna că te af l i în viaţă. Starea de sp i r i t a av iator i lor d in această unitate de bombardament mai era definită şi p r in t r -o linişte sufletească nefirească, ei p r i v i n d t o t u l în j u r u l lor, ca nişte spec ta tor i s i m p l i , în aşteptarea ace lu i "ceva" care ştiau că va ven i . Acest "ceva" dureros , s implu şi c rud de firesc, se material iza pe aerodrom, p r i n rostirea numelor celor care au alcătuit u n echipaj căzut în mis iune de război, în faţa t rupe i adunată în careu, în linişte şi cu arma în prezentare p e n t r u onor 7 . La popotă se r id i cau tacâmurile celor care n u s-au mai întors, iar cei rămaşi îşi strângeau rândurile spre c a p u l mese i u n d e l u a loc întotdeauna comandantu l . Aceasta n u d u r a m u l t , deoarece în s cu r t t imp efectivele echipajelor erau completate cu alţi t iner i aviatori , p l i n i de elan şi voioşie tinerească până la pr ima confruntare cu inamicu l .

Un element interesant pe care p i l o tu l Sorin Tulea 1-a relatat este acela că, m i s i u n i l e de b o m b a r d a m e n t e rau efectuate în formaţie "strânsă ca la defilare" existând însă u n decalaj de înălţime între avioanele din aceeaşi formaţie, nesesizabilă de la sol. Faţă de avionul d in cap, cele din dreapta şi d in spate zburau mai sus ori mai jos. De fapt nic i u n avion

www.mnir.ro

150 ŞERBAN CONSTANTINESCU

n u zbura în acelaşi p lan cu celelalte. Acest mod de a zbura era mot ivat de fap tu l că elementele de tragere antiaeriană ale i n a m i c u l u i de la sol n u erau valabile decât pen t ru u n s ingur aparat. Cu aceleaşi elemente n u se p u t e a u o ch i toate av ioane le la rând. în acest c h i p se p u t e a u ev i ta exploziile proiecti lelor inamice, care cu toate că erau ţintite corect, ele se spărgeau ma i jos sau mai sus de bombardierele noastre.

M is iun i l e de bombardament se efectuau pe escadrile, iar în cadru l lor pe pat ru le succesive; e lementul de atac îl const i tu ie pa t ru la formată d in t re i av ioane. înălţimea de zbor p e n t r u a micşora efectul acţiunii apărării antiaeriene a inamicu lu i , se executa sub 300 m. sau între 1.300 1.500 m . Dacă pe pa r cu r su l spre obiectiv se întâlnea u n teren ocupat de u n impor tan t număr de avioane inamice, n u m a i în acest caz se va b o m b a r d a această zonă, rămânând ca o b i e c t i v u l o r d o n a t să fie r e c u n o s c u t în trecere p e n t r u a f i l o v i t u l t e r i o r . E ra o b l i g a t o r i u a se fotograf ia cu aparatele aflate la b o r d u l avioanelor efectele (rezultatele) obţinute în u r m a bombardamentu lu i efectuat, concluziile f i ind trase la sol, după developare. După lansarea bombelor , dacă r ipos ta i n a m i c u l era slabă, formaţia de b o m b a r d a m e n t acţiona a s u p r a o b i e c t i v u l u i şi cu m i t r a l i e r a . T o a t e a c e s t ea se regăseau în indicaţ i i l e da t e de comandamente le aviaţiei şi t r ebu iau respectate, f i ind obl igator i i p en t ru toate echipajele.

Pr ima mis iune de luptă a " g rupu lu i " a coincis cu declanşarea războiului, ea desfăşurându-se la 22 iunie 1941 şi a început la ora 3.30, având ca obiectiv pr inc ipa l bombardarea aerodromuri lor inamice, situate la n o r d şi s u d de Chişinău. "în sala de informaţii c o m a n d a n t u l a dat următoarele indicaţii: Fiţi atenţi băieţi! Bombardăm Chişinăul. Primele trei patru le : obiectiv - aerodromul Nord Chişinău. Celelalte, terenul de la sud. S-a înţeles? Să n u uitaţi u n l u c r u . Ţineţi cât mai strâns formaţia. Toţi cu och i i spre m i n e . S u n t în a v i o n u l d i n cap. Şi în ch ip de rămas b u n , comandantu l Paul Landman a dat u l t i m u l ord in : Toată lumea la avioane. Şi cu Dumnezeu înainte, băieţi ..."8.

Mis iunea s-a desfăşurat fără incidente, u n s ingur aparat f i ind uşor at ins de inamic , dar s-a p u t u t întoarce şi ateriza în condiţii bune. La ater izare, după ce m e m b r i i echipajelor deveneau lejeri p r i n scoaterea căştilor, a curelelor pen t ru paraşută şi a combinezoanelor de zbor, trebuia prezentat r apor tu l asupra bombardamentu lu i la "sală" Comandanţii sau observatori i completau cu acest prilej u n formular cu mai multe rubr i c i . Peste circa o oră se proiectau pe u n ecran clişeele aduse încă ude de la l abora to ru l foto, care conţineau imagini le luate în t i m p u l războiului cu ocazia executării bombardamentu lu i asupra obiect ivului ordonat 9 .

O mis iune dificilă este executată de o escadrilă a " G r u p u l u i " 5 Bombardament în ziua de 25 iunie 1941 când este atacată şi bombardată

zona gării Basarabeasca, u n i m p o r t a n t p u n c t feroviar al i n a m i c u l u i . Riposta acestuia este puternică, atât pr in apărarea antiaeriană, cât şi pr in

www.mnir.ro

PARTICIPAREA EROICĂ A GRUPULUI 5 BOMBARDAMENT DIN 1941 151

aviaţia de vânătoare, f i ind doborâte primele două bombardiere, echipajele conduse de locotenent, aviator Petre Monc iu şi respectiv - sublocotenent C o n s t a n t i n C i o b a n u . Peste câteva zile a fost găsit a v i o n u l p i l o t a t de s u b l o c o t e n e n t u l av ia to r . C o n s t a n t i n C i o b a n u . P robab i l că d i n acest echipaj radiotelegrafistul şi u n mitra l ior de bord au scăpat răniţi şi au fost făcuţi pr izonier i Dar cel care a descoperit restur i le bombard i e ru lu i a mai adus cu el ceva "Sunt două pacheţele cu rămăşiţele a doi camarazi bun i şi dragi , pe care le-a găsit carbonizate sub fierăria arsă a av ionului şi pe care le-a adunat cu emoţionantă pietate spre a fi tr imise famil i i lor lor. Le-am pr i v i t toţi in tăcere, aceste rămăşiţe sfinte pr in jert fa dăruirii lor şi am păstrat u n moment de adâncă reculegere pen t ru sufletele l o r " 1 0 . Asfel, au căzut la datorie şi au dispărut pe a l ta ru l patr ie i , p r im i i zece zburători d in G r u p u l 5 Bombardamen t , fapt care a îndoliat p e n t r u p r i m a dată întreaga uni ta te . De remarcat că, p i l o tu l aviator Petre Monc iu , a reuşit să se salveze cu paraşuta, după ce bombard ieru l său a fost at ins şi incendiat, dar la sol a fost ucis de m i l i t a r i i sov ie t ic i 1 1 .

Se cunoaş te f a p t u l că cele m a i g r e l e l u p t e în t i m p u l campaniei d in Basarabia au avut loc în zona Ţiganca - Stoeneşti, unde la 12 iu l ie 1941 situaţia t rupe lor noastre devenise critică în u r m a unei contraofensive de amploare declanşată de către inamic . Documentele de arhivă s u n t generoase în a consemna d r a m a t i s m u l lupte lo r , v i te j ia şi ero ismul m i l i t a r i l o r noştri, dar şi intervenţia hotărâtoare a escadrilelor de b o m b a r d a m e n t , d in care au făcut par te şi formaţiile G r u p u l u i 5. Situaţia câmpului tact ic a fost restabilită, i n a m i c u l f i i n d resp ins cu pierderi grele, şi d r u m u l spre Chişinău devenea deschis. Bombardierele româneşti au atacat şi lov i t amplasamente de art i ler ie , coloane auto, şi de b l indate , aglomerări de t rupe , producând pierder i masive i n a m i c u l u i şi s i l indu-1 să se retragă. în t i m p u l acestor lupte , bombard i e ru l He-111 cu n r . 23, este at ins de art i ler ia antiaeriană inamică şi u n u l d in motoare i n c e n d i a t . Dând dovadă de p r o f e s i o n a l i s m , c a l m şi c u r a j , p i l o t u l sublocotenent aviator Octavian Roventa, a rămas la manşă încercând să salveze apara tu l . S ingur la bord , în t i m p ce res tu l ech ipa ju lu i a sărit cu paraşuta , în ce le d i n urmă p i l o t u l a reuş i t să pună pe bur tă b o m b a r d i e r u l într-un l an de grâu la marg inea a e r o d r o m u l u i Tecuc i . Observatorul apa ra tu lu i , sublocotenentul aviator Ion Todea, a avut u n destin tragic, paraşuta l u i agăţându-se de ampenajul av i onu lu i şi f i ind p u r t a t p r i n aer cu 360 k m / h până la aterizarea forţată a a p a r a t u l u i , când şi-a găsit sfârşitul.

în semn de preţuire a echipajelor bombardiere lor "He -111 " care n u au şovăit n ic i u n moment în a îndeplini toate m is iun i l e p r im i t e chiar a t u n c i când se executau în condiţii nefavorabile, la 23 iul ie 1941 , c o m a n d a n t u l Grupării Aeriene de Luptă, genera lul de escadră aviator Cons tan t in Celăreanu, a dat O r d i n u l de Zi n r . 4, p r i n care G r u p u l 5 B o m b a r d a m e n t d i n c a d r u l F lo t i l e i 1 B o m b a r d a m e n t , a fost c i t a t pe

www.mnir.ro

152 ŞERBAN CONSTANTINESCU

întreaga aviaţie română. In acest o rd in se menţionează actele de bravură şi s p i r i t u l de sacr i f i c iu probat de toţi zburăţorii, p recum şi rezultatele obţinute, concretizate p r i n grele pierder i produse i n a m i c u l u i 1 3

La 26 iu l ie 1941 întregul t e r i to r iu românesc al Basarabiei a fost e l iberat , dar operaţiile m i l i t a r e la care participă a r m a t a română i n c l u s i v aviaţ ia, a u c o n t i n u a t fără întrerupere p e n t r u a l u n g a r e a i nam i cu lu i terestru şi aerian m u l t peste N is t ru şi Bug.

în aceste condiţii, cucerirea Odesei de către forţele armate i române s-a impus ca o necesitate obiectivă. Odesa oraş port la Marea Neagră, c o n s t i t u i e o puternică bază militară de ameninţare p e n t r u România, aflându-se la cea. 150 k m . de Sul ina şi Delta Dunării, la 300 k m . de podu l de peste Dunăre de la Cernavodă şi la 400 k m . de zona petrolieră a Văii Prahovei şi de Bucureşti. Odesa era pu te rn i c apărată t e r e s t r u , a e r i a n şi m a r i t i m , t r e i a l i n i a m e n t e de apărare, d i s p u s e semicircular apărau oraşul dinspre vest, nord-vest şi nord-est, numeroase cazemate, câmpuri de m ine şi o puternică apărare antiaeriană care asigura u n formidabi l baraj de foc. Luptele au fost crâncene, au dura t 70 de zile şi s-au desfăşurat până la 16 octombrie 1941, când trupele noastre au pătruns în oraş, la ele participând peste 340.000 de mi l i t a r i români, inc lusiv formaţiile aviaţiei noastre.

Escadrilele d in compunerea G r u p u l u i 5 Bombardament şi-au m u t a t baza pe aerodromul d in localitatea Leipzig, d in sudu l Basarabiei. în p e r i o a d a l u p t e l o r p e n t r u Odesa a u fos t b o m b a r d a t e c u precădere aglomerările de t rupe mecanizate şi b l indate, căile de retragere a acestora, căile de acces şi depozitele mi l i tare ale i namicu lu i , îmbarcările de trupe d in port , d ispozi t ivul de apărare al acestuia. Menţionăm că oraşul Odesa propr iu-z is n u a fost bombardat de aviaţia română 1 4.

în concluzie pu tem spune că, participarea eroică a G r u p u l u i 5 Bombardament la campania d in anu l 1941 (22 iunie 16 octombrie) se poate expl ica astfel : a efectuat 155 m i s i u n i de luptă (din care la 34 a part ic ipat şi sublocotenentul aviator. Sorin Tulea), care au totalizat peste 1.726 ore de zbor, a lansat asupra obiectivelor o cantitate de 1.126.526 kg. bombe, a d is t rus în lupte aeriene 17 avioane inamice, a d is t rus la sol 47 de aparate sovietice şi a p i e rdu t în luptă 7 avioane, d in care 5 cu echipaje complete 1 5 .

Numeroş i m e m b r i i a i e c h i p a j e l o r pi loţ i , o b s e r v a t o r i , radiotelegrafişti şi m i t r a l i o r i de bord , f i ind ofiţeri, subofiţeri, sergenţi şi caporali , au fost decoraţi cu o rd inu l "Miha i Viteazul" al- l l l - lea, cu ordinul "V i r tu t ea Aeronautică" de război, cu spade, clasa "Crucea de A u r " cu "Medalia Aeronautică", precum şi cu alte distincţii mi l i tare .

P a r t i c i p a r e a e c h i p a j e l o r G r u p u l u i 5 B o m b a r d a m e n t la campania a n u l u i 1941 se constituie într-o epopee eroică, puţin cunoscută, care c o n s t i t u i e o pagină în faţa căreia ne descoper im cu respect şi admiraţie.

www.mnir.ro

PARTICIPAREA EROICĂ A GRUPULUI 5 BOMBARDAMENT DIN 1941 153

In încheiere, aprec iem că este in t e r esan t să ne r e a m i n t i m cuv in te l e m a r e l u i n o s t r u i s to r i c Nicolae Iorga: "A scr ie i s tor i e este o obligaţie p en t ru omenire, a o adăugi cu ce ai aflat, e o obligaţie pen t ru fiecare, rămânând ca aceia care pot să scrie, să adune şi ce au aflat de la cine n u mai poate vorbi

NOTE

1. Cons tan t in Kiriţescu, România în al doilea război mond ia l , vol. I . Bucureşti, 1995, p. 212.

2. A u r e l Pentelescu, F lor i ca Dobre, C r i s t i an Crăciunoiu, Gruparea Aeriană de Luptă, 22.06 16.10.1941, La eliberarea Basarabiei şi cucerirea Odessei, Bucureşti, 1995, p. 4.

3. Ibidem 4. Cornel Marandiuc, In im i cât să cuprindă cerul patr ie i , Cluj Napoca,

1985, p. 284-285. 5. Grigore O l imp loan, Bombardierele atacă. J u r n a l de război, 1941 ,

Bucureşti, 1995, p. 14. 6. Ibidem, p. 13 7 Ibidem, p. 24 8. Ibidem, p. 18 9. Ibidem, p. 15 10. Grigore Ol imp loan, op. cit . p. 104. 11. Aviaţia română în luptă pe f rontu l de est şi în apărarea t e r i t o r iu lu i ,

1 iun ie 1943 - 23 august 1944, vol . I I , Bucureşti, 1994, p. 480. 12. Aviaţia română pe f rontu l de est şi în apărarea t e r i t o r iu lu i , vol. I . 22

iun ie 1941 - 31 decembrie 1942, Bucureşti, 1993, p. 47 13. Aure l Pentelescu, Florica Dobre, Crist ian Crăciunoiu, op. cit. p. 12 14. Aviaţia română pe f rontu l de est.vol. I , p. 48 15. Aure l Pentelescu, Florica Dobre, Cr ist ian Crăciunoiu, op. cit. p. 29.

www.mnir.ro

154 ŞERB AN CONSTANTINESCU

L H É R O Ï Q U E P A R T I C I P A T I O N D U G R O U P E S B O M B A R D E M E N T D E L ' A V I A T I O N R O U M A I N E A L A C A M P A G N E D E 1 9 4 1

Résumé

La présente c o m m u n i c a t i o n fait des références concernant l'activité héroique d u Groupe 5 Bombardement de l 'av iat ion rouma ine pendant la campagne de 1941, spécialement aux luttes pour l'éliberation d u terr i toire r ouma in de la Bessarabie et sur le front de Odessa.

On présente q u e l q u e s m i s s i o n s de b o m b a r d e m e n t très difficiles, qu i mettent en evidence leurs caractère dramat ique, l'héroisme et l 'esprit professionnel des équipages roumains .

Toutes ces actions const i tuent une épopée héroique, une page glorieuse d 'histoire devant la quel nous nous inc l inons avec respect et admirat ion .

www.mnir.ro

R E V O L T A MARAMUREŞENILOR FAŢĂ D E ÎNCERCAREA D E A L I P I R E SILNICĂ A MARAMUREŞULUI L A U C R A I N A

SUBCARPATICĂ 1 9 4 5 . MĂRTURII A L E U N O R PARTICIPANŢI L A E V E N I M E N T E

Vladimir Manol iu

Această comunicare este o prezentare a unei lucrări ample, cu acelaşi t i t l u , rod al unor cercetări mai îndelungate. Plecând de la unele informaţii lacunare , legate de u n eveniment istoric major dar care, d in cauze circumstanţiale, a rămas în afara sferei de interes a i s t o r i c i l o r noştri, am încercat să reconst i tu im faptele legate de încercarea de alipire silnică a Maramureşului la Ucraina Sovietică, în anu l 1945.

Profitând de distanţa în t imp relativ mică faţă de întâmplări, am căutat, pe lângă documente de epocă (ziare locale, procese verbale ale mişcării româneşt i de rezistenţă, etc . ) , e v e n t u a l i i supravieţuitori . Demersul nos t ru îşi găseşte motivaţia în necesitatea de a acţiona rap id pentru a mai pr inde în viaţă pe u n i i d intre participanţii la evenimentele t u l b u r i de a c u m 50 de a n i . Cerce ta rea şi-a p r o p u s r e c o n s t i t u i r e a evenimentelor ma i ales pr in pr isma participării directe a u n u i sat s i tua t la 65 de k m de Sighet. satul leud. Căutarea atentă şi norocul ne-au îngăduit să găsim u n număr de cinci in formator i dispuşi să rememoreze faptele pentru noi şi să se lase înregistraţi pe bandă magnetică:

- D u m i t r u Pop, zis Roibu. pr imar al satului leud între ani i 1944 -1946 şi conducător al rezistenţei ieudene. în 1945 avea circa 30 de ani.

Preotul greco-catolic, Grigore Balea d in Sighet. 72 de ani : la 21 de ani a part ic ipat la rezistenţa ieudeană.

trei ţărani d in satul leud: Hotico Ioana a Vădiucanului. 67 de ani: Dunca Vasile, zis Mălosu din Coastă, 74 de ani ; Măricuţa a Jo ld i i , 82 de an i . soră a preotu lu i Dunca Ion, zis Joldea care, împreună cu p r imaru l Roibu, a condus pe sătenii d in leud în 1945.

în oc tombr ie 1944, după retragerea definitivă a a rmate l o r • ungare şi germane d in Transi lvania, în Maramureş vine pen t ru a staţiona

a r m a t a sov ie t i că . în n o i e m b r i e 1 9 4 4 se re insta lează l a S i g h e t administraţia românească de dinainte de Dic ta tu l de la Viena, dar, după o lună, aceasta este îndepărtată şi înlocuită p r i n t r - u n prefect u c ra in i an n u m i t Odovic iuk.

în imediata apropiere a Maramureşului avusese loc al ipirea une i părţi d i n Cehoslovacia la Uc ra ina Subcarpatică. Sub influenţa

www.mnir.ro

156 VLADIMIR MANOLIU

a c e s t u i f a p t se încearcă, între i a n u a r i e m a r t i e 1 9 4 5 , r u p e r e a Maramureşului de România şi trecerea sa la Ucraina Sovietică. Locuitor i i d in Sighet şi împrejurimi n-au u i ta t n imic d in tulburările de a tunc i , deşi 50 de a n i de c o m u n i s m şi politică prosovietică ridicaseră în c e n t r u l oraşului u n m o n u m e n t "a l ostaşului sovietic e l iberator" Imediat după 1989, curăţit de s teaua roşie şi ba t j o cura u n e i inscripţii m inc inoase , m o n u m e n t u l a fost creştinat p r i n inserţia une i mar i c ruc i de marmură albă, iar adevărul restabi l i t pr intr-Q nouă inscripţie: "Acest vestigiu stă mărturie p e n t r u o c u p a r e a Maramureşului de către A r m a t a Roşie, octombrie 1944 - mart ie 1945, şi va spune generaţiilor viitoare că istor ia este judecătorul nepărtinitor al faptelor omeneşti"

Maramureşul avea pe atunc i la o populaţie de cea. 100.000 de l o c u i t o r i c am 3 0 . 0 0 0 de u n g u r i , u c r a i n i e n i şi evre i . în S ighet , sub oblăduirea ocupanţilor soviet ici , se i m p u n în p r i m p l a n u l vieţii polit ice P a r t i d u l C o m u n i s t Român şi F r o n t u l Naţional Democra t . Ideea de a d e sp r inde Maramureşul de România trecându-1 la Soviete aparţine u c r a i n i e n i l o r sprijiniţi şi determinaţi d i n umbră de A r m a t a Roşie. Propaganda şi activitatea p ropr iu zisă este desfăşurată de P.C.R. şi F.N.D., care încearcă să se spri j ine pe minorităţile l ocu lu i . Crezând că tulburările care zguduiau viaţa politică bucureşteană vor ecrana pregătirea rap tu lu i d in no rdu l României, Sovietele speră să dea acestuia înfăţişarea paşnică a u n e i hotărâri l ua t e p r i n decizia liberă a populaţiei, care ar adera la Ucraina Subcarpatică. Un fals recensământ al populaţiei procură u n pr im lot de semnături de adeziune la care se adaugă cele oferite de F.N.D. şi P.C.R. Z ia ru l comunis t "Poporul" 1 , d in 28 ianuarie 1944 se deschide pr in l o z i n c a c u m a j u s c u l e "Trăiască u n i r e a Maramureşului c u U c r a i n a Sovietică" El anunţă, p r i n t r - u n ar t ico l nesemnat, că " F r o n t u l Naţional Democrat a aderat cu unan imi ta te la Ucraina Sovietică" dând între cele trei motive invocate, pe cel r id icol , că trebuie "să se îndrepte nedreptatea istorică şi naţională precum şi să se schimbe în sfârşit starea geografică nenaturală p r in care Maramureşul este tăiat în două" Acelaşi ziar chema la o "Aduna r e generală" de adez iune şi sub t i t l u l "S i ghe tu l aderă cu însufleţire la u n i r e a cu U c r a i n a Subcarpatică" publică invitaţia de a semna "mani fes tu l dat în interesul u n i r i i cu Uniunea Sovietică", aflat la "reşedinţa Par t i du lu i Comunist " , p en t ru a arăta "în mod luminos voinţa poporu lu i de a se u n i cu Ucraina Sovietică"

între t i m p , i n t e l e c t u a l i i maramureşeni (preoţi, pro fesor i , avocaţi, studenţi) reacţionează cu violenţă adunându-se şi folosindu-şi au t o r i t a t ea morală p e n t r u a dejuca propaganda F.N.D. şi P.C.R. Prin preoţi şi profesori se organizează la sate rezistenţa în contra a l ip i r i i la Ucra ina Sovietică. Se cere şi, aparent, se primeşte aprobarea sovietică pen t ru organizarea une i mar i adunări populare la Sighet, adunare care să arate poziţia exactă a maramureşenilor faţă de un i r ea cu sovietele. în f runte cu preoţii şi p r imar i i lor, locui tor i i satelor se îndreaptă cu sutele către Sighet . Sub p r e t e x t u l că u n i i d in t r e ei ar f i înarmaţi, ocupanţii

www.mnir.ro

REVOLTA MARAMUREŞENILOR FAŢĂ DE ALIPIREA LA UCRAINA, 1945 157

sovietici interzic manifestaţia, blochează d rumur i l e cu armată şi fac chiar câteva vict ime d intre săteni. Oamenii se întorc speriaţi în sate.

P r i m a r u l d i n Dragomireş t i , I l i e l u s c o , s u b a c o p e r i r e a necesităţii une i discuţii p r i v ind modalităţile de adunare a cotelor cerute de către A rmata Roşie, organizează în satu l său o consfătuire a pr imar i l o r şi intelectuali lor d in satele maramureşene. Pr imarul de a tunc i al l eudu lu i , D u m i t r u Pop, zis Roibu, spune că, în discuţia despre r o s tu l rezistenţei contra u n i r i i cu Ucra ina "eu am pus problema asta, că n u trebuie a ne supune n ic i de c u m " Părintele Balea completează "S-a r id icat p r i m a r u l din l e u d şi a spus "Cine îndrăzneşte în s t a t u l Român să dea ord ine cetăţenilor români?" La adunare a fost alcătuit u n memor iu care a fost tr imis la Comis ia Interaliată d in Sighet, l u i S ta l in şi Guve rnu lu i de la Bucureşti.

O delegaţie maramureşeană formată d in doi profesori pleacă pe ascuns, cu membr i i deghizaţi (îmbrăcaţi ţărăneşte) la Bucureşti, după ajutor. Delegaţia nimereşte în capitală într-o atmosferă politică tu lbure . Reuşeşte să fie primită de către p r i m u l m i n i s t r u , generalul Rădescu, dar acesta îşi declină posibi l i tatea de a lup ta pen t ru Maramureş. "Vedeţi ce-i şi a i c i , în Bucureşti s p u n e el (cf. l u i D u m i t r u Pop, zis Ro ibu ) . Dezamăgită, delegaţia înfrântă se întoarce la Sighet, dar maramureşenii încăpăţânaţi s u n t hotărâţi să lupte în cont inuare , chiar nesprijiniţi de Bucureşti.

Sa tu l leud este u n sat de cea. 1400 case, în care oamenii s u n t strânşi legaţi între ei p r i n legături de sânge şi de tradiţii. Poziţia sa tu lu i , istoria l u i legendară, faptul că locui tor i i s u n t foarte credincioşi şi extrem de gospodar i concură la a exp l i ca a t i t u d i n e a spontană şi hotărâtă a tuturor locui tor i lor săi în problema unei eventuale ruper i de România şi trecerii la Uniunea Sovietică. Conducătorii fireşti ai rezistenţei ieudene au fost preotul greco-catolic al sa tu lu i (pe a tunc i satul era în întregime greco-catolic) Ion Dunca-Joldea şi p r imaru l ţărănist. D u m i t r u Pop, zis Roibu.

Sătenii p u n pe şosea, la in t ra r ea în sat o mare inscripţie: "Până aici este ce vreţi voi! De aici începe România!" (cf. Grigore Balea).

P r e f e c tu l O d o v i c i u k t r i m i t e l a l e u d g r u p u r i înarmate de ucrainieni care încearcă la început să momească ţăranii la acceptarea un i r i i cu soviete le , promiţându-le reformă agrară. Ţăranii rezistă la promis iuni şi a tunc i uc ra in i en i i încearcă să ocupe primăria. Ieudenii îi dezarmează pe ucra in ien i (grup după grup), îi i au prizonieri şi îi duc sub pază în pădure unde îi vor ţine până la încetarea totală a p res iun i l o r privind trecerea Maramureşului la Ucra ina Sovietică. Câţiva ţărani d in leud s u n t capturaţi de t rupe l e de u c r a i n i e n i şi închişi în S ighet l a comandamentul sovietic. Satul a rezistat t imp de aproape două săptămâni atacurilor zilnice ale unor trupe înarmate. Este impresionantă organizarea şi participarea la apărarea sa tu lu i a tu turo r locuitor i lor . Iată două relatări:

"Bieţii români erau gata fiecare cu apă fierbinte în casă; când auzeau că vin maşini se trăp~ea u n for H P a r m ă H i n o n r p Pn7avi»a n<.

www.mnir.ro

158 VLADIMIR MANOLIU

vârf de deal se auzea focul de armă, se trăgea a l t foc de armă şi când a jungeau a i c i s a t u l trăgea într-o dungă c l opo tu l şi a t u n c i toţi la serv ic iu. Copii i aveau foarte mul te grenade oarbe, luate de la nemţi, cu care faci n u m a i gălăgie. Şi ăştia t iner i împuşcau de credeai că acolo-i o companie sau ma i m u l t . Şi aşa a dura t o săptămână" (cf. Grigore Balea)

" A t u n c i , pe t i m p u l acela, când băteau clopotele la biserică, a t u n c i copi i i , femeile, bărbaţii, cu care ce apuca ieşea. Auzeam numa i c lopotul şi de la mâncare ne lăsam şi luam tăt felu de scule de pe afară şi meream în sus; că dacă e de făcut treabă or ne omoară, or îi omorâm. Or ce facem ca să scăpăm. Când ştiau că au in t r a t în sat, or i pe margini , trăgeau clopotele. Or i cine o aflat şi-o auzit , o tras c lopotul , că iar vin ucra in ien i i , că acuma intră ucra in ien i i în sat sau pe câmp. A tunc i sărea tătă l u m e a , care c u m se afla şi l u a p a r i , săcuri, f u r c i şi sărea (n.n. dezacorduri ale povestitoarei) în sus şi răcneau. Tătă lumea răcnea, când ai fi auzit , a i f i zis că-i război pe aicea. Săream acolo în ajutor. Nu zicea lumea - vai, ne omoară! Să mergem în casă să n u ne prindă! N-aveam grijă c-om m u r i , c-om păţi ceva. Tătă lumea merea acolo, cu mic i cu mari . Cu par i , cu săcuri, cu ce aveam în mână" (cf. Ioana Hotico)

Rezistenţa hotărâtă a satelor maramureşene începe să dea roade. G u v e r n u l Groza, sub pres iunea op in ie i pub l i ce internaţionale, reacţionează în sfârşit. Prefectul ucrainean, Odoviciuk, este demis şi dus de ruşi c u e i , pes t e grani ţă . Es te pusă d i n n o u o administraţ ie românească, însă de astă dată de stânga. Iată d e r u l a r e a f i n a l u l u i întâmplărilor d in leud:

"Ce ştiu io că s-o întâmplat, c u m s-o întâmplat că s-au a l a r m a t şi de la Bucureşti. O t r imes de la M i n i s t e r u l de Justiţie, era Pătraşcanu la Justiţie, o tr imes u n delegat aici la Sighet şi s-au dat nişte dispoziţii că Maramureşul rămâne României, la români. A c u m cum să vină aici să ne anunţe şi pe noi? Să n u păţească ceva, că oamenii lor erau arestaţi A u venit tocmai de Flor i i , înainte de Paşte cu o săptămână. A venit popa Nănaşu, popa l u Ciuclă, cu ei, cu o maşină şi c u m o fost cu a la rma (n.n. bătutul c lopotulu i ) el a s tat de la Ieudişor pe o treaptă a maşinii şi cu steguleţ tricolor în mână. Şi o venit şi ne-am adunat acolo, la căminul c u l t u r a l , să vedem ce-i de făcut. A zis (n .n . de legatu l de la Bucureşti) - Daţi d r u m u l la oameni (n.n. prizonieri i ucrainieni ) riă ce s-o întâmplat e şters cu buretele. Nu se ma i ia în considerare. De a m u intrăm în legalitate. - Apoi i -am coborât pe ceia, i-am adus de pe acolo şi le-am dat d r u m u l . Aşa că le-am dat d r u m u şi s-a t e rmina t epopeea asta, cu condiţia să le dea d r u m u oamenilor noştri luaţi la Sighet. Le-a dat drumul a doua zi sau a treia zi, că erau arestaţi la comandamentu l rusesc, nu erau la Poliţie" (cf. D u m i t r u Pop, zis Roibu).

Aparent epopeea înfruntării d intre Dav idul maramureşean şi Go l i a tu l sovietic s-a încheiat. Maramureşul a rămas al României. Dar pen t ru ţăranii ieudeni a început u n lung calvar de repres iuni . "Numeau

www.mnir.ro

REVOLTA MARAMUREŞENILOR FATA DE ALIPIREA LA UCRAINA. 1945 1 59

leudul in ima reacţiunii d in Maramureş" (cf. Grigore Balea) Administraţia comunistă îi etichetează, pent ru rezistenţa lor împotriva trecerii la Ucraina Sovietică, "an t i sovietici" Comuniştii găsesc în sat cea. 200 de ch iabur i , deşi i euden i i . gospodari săraci au pământuri puţine. Hăituiţi, mulţi se retrag în păduri. "Eu vreo doi ani n-am dormi t acasă de loc" îşi aminteşte fostul p r imar Roibu. Este arestat, ameninţat de securitate (în interogatori i şi bătăi cumpl i t e care durează şapte lun i ) cu extrădarea către Ucra ina Sovietică. "Nu poţi să mer i nici cum acasă. Dacă n u te impl ic în procesul ies ta te dau la ruşi zice. Să răspunzi cu Ucraina şi n u mai vezi t u satul ...Când oi mere acasă n-ăi cunoaşte satu l ! " (cf. D u m i t r u Pop, zis Roibu).

Aproape 500 de ieudeni, sub diferite pretexte, s u n t judecaţi şi închişi de către s ta tu l comunist . Pr imarul Roibu. acuzat de a fi condus o celulă anticomunistă subversivă ia 5 ani de închisoare. "No, am executat c inci anişori de puşcărie E u am fost la Colonia, îi zicea Peninsula . Ăş t ia la l ţ i . c a r e e r a u până la c i n c i a n i e r a l a P o a r t a A lbă . ( n . n . dezacordurile aparţin povestitorului ) Iar cei cu mai mulţi ani erau la Capul Midia. Ş-am lucrat cu roaba la canal, roaba şi lopata, da eram în putere a tunc i . Era barăci în formă de T. cu coridor pe mijloc, în capăt camerele brigadieri lor. Fiecare dormi tor avea între 70 80 de inşi care dormeau. Aveam spaţiu l imi ta t , fiecare 40 cm. Nu te puteai întoarce nic i de c u m . tăţi odată, dacă voiai să te întorci pe ceia parte. Am rezistat pen t ru c-am fost tânăr. S-a ma i ameliorat la vreo doi an i . Da la început erau porniţi să ne extermine, absolut. Asta au v ru t - să ne extermine!" (cf. Pop D u m i t r u , zis Roibu).

P e r s o n a l i t a t e a ţăranului D u m i t r u Pop, z is R o i b u , este impresionantă. A ieşit la lumină, luând conducerea sa tu lu i . în v remur i de tu lbure răscruce. Hotărât şi onest, întotdeauna cu frică de Dumnezeu şi credinţă în dreptate, a condus ieudeni i în rezistenţa lor faţă de încercarea de rupere a Maramureşului de Ţară. Ţăranul cu trei clase pr imare s-a lăsat îndrumat de preo tu l Ion Dunca , zis Joldea şi, împreună cu el, a devenit purtător de cuvânt şi conducător de revoltă. Pentru cei doi ani de inflexibilă conducere a s a t u l u i a su fe r i t to t r e s tu l vieţii. Şi totuşi n u regretă şi n u protestează. Demn. îşi acceptă dest inul ca pe o datorie pe care şi-a asumat-o definit iv şi conştient. Ce înseamnă sintagma "Un om mare"? O auzim mereu, tot mai golită de sens. La leud, tăcut şi liniştit, sa lutat p r in "Lăudat fie l isus! " de tot sa tu l , am întâlnit UN OM MARE: DUMITRU POP. ZIS ROIBU.

Amin t i r ea părintelui Joldea, celălalt conducător d in 1945 al ieudenilor (părintele a m u r i t după revenirea d in închisoare în 1968), este păstrată în sat de o troiţă de lemn cu inscripţia "încrustăm în vremi prinos de recunoştinţă p e n t r u sac r i f i c iu l adus pe a l t a r u l i u b i r i i de neam şi credinţă"

R e v o l t a maramureşeană împotr iva a l i p i r i i s i l n i c e a Maramureşului la Uc ra ina Sovietică este u n m o m e n t i s t o r i c a cărui

www.mnir.ro

160 VLADIMIR MANOLIU

reconst i tuire n i s-a părut imperios necesară. Reacţia puternică, unită şi spontană a u n u i întreg sat , suferinţa prelungită în t i m p a ţăranilor persecutaţi p e n t r u iub i r ea lor faţă de Ţară, s u n t impres i onan t e . D i n p u n c t u l n o s t r u de vedere " P r o c e s u l c o m u n i s m u l u i " înseamnă şi r e m e m o r a r e a aces tor fapte pe care , cu modes t i e am încercat să le clarificăm în lucrarea mai amplă şi în prezenta comunicare.

NOTE

1. P o p o r u l , Z i a r d e m o c r a t , n o . 3 , Apare săptămânal, Redacţia şi Administraţia Sighet, str. V.Alecsandri 3 1 .

L A RÉVOLTE D E S HABITANS DU MARAMUREŞ C O N T R E L E S T E N T A T I V E S D'UNE ANNEXION PORÇÉE EN 1945.

TÉMOIGNAGES D E Q U E L Q U E S PARTICIPANTS AUX ÉVÉNEMENTS

Résumé

Cette communicat ion est u n bref aperçu d 'un ample ouvrage d u même t i t l e , concernant cet aspect h i s to r ique . Par tant de quelques in format ions laconiques, l 'auteur a utilisé comme sources d ' information tant les documents de l'époque - j o u r n a u x de la région, procès-verbaux du mouvement r ouma in de resistance ainsi que les témoignages d'une part des part ic ipants , survivants de ces événements et qu i sont ic i présentés.

www.mnir.ro

G E N E R A L U L L E O N A R D M O C I U L S C H I ÎN C E L E T R E I RĂZBOAIE D I N P R I M A JUMĂTATE A V E A C U L U I N O S T R U

Vasile Novac

Mociulschi Leonard, f iul l u i Gheorghe (+) şi al Elenei, de religie ortodoxă, s-a născut la 27 m a r t i e 1889 . în c o m u n a S i m i n i c a , p lasa B u r d u j e n i . judeţul Botoşani: căsătorit cu Ecater ina M in t i e i , de religie ortodoxă, la 12 iul ie 1921 . în comuna Sudarea, judeţul Soroca.

S t u d i i şi Şcoli: 6 clase s e cundare ; Şcoala Pregătitoare a Ofiţerilor Act iv i de Infanterie. Şcoala de Tragere a Infanteriei , pe care n-a promovat-o: Cursu l de Ski şi A lp in ism - Zărneşti.

Fapte Meri tor i i şi Decoraţii: 1. Medalia "Avântul Ţării" 1913: 2. O r d i n u l " C o r o a n a României" cu spade şi panglică de

"Virtutea Militară" în grad de cavaler, pen t ru bravura şi destoinicia ce a arătat în luptele d in 1916-1917:

3. O rd inu l "Crucea de Război Franceză" 1917; 4. O rd inu l "Steaua României" cu spade şi panglică de "Virtutea

Militară" în g rad de cavaler p e n t r u b r a v u r a şi energ ia cu care a comandat compania la atacul gării Ocniţa şi satele Noslavcea şi Sincăuţi, r e cuce r ind obiectivele ordonate şi capturând două mi t ra l i e r e în l u n a ianuarie 1919:

5. M e d a l i a " C r u c e a Comemorat ivă" c u băiete le : A r d e a l , Carpaţi. Oituz. Mărăşli. Tg.Ocna:

6. Seninul onorific pent ru 25 de ani de serviciu mi l i tar - 1930; 7 Medalia Peleş "Semicentenarul Castelului Peleş" - 1933: 8. Ord inu l "Coroana României" în grad de ofiţer - 1923: 9. O rd inu l "Coroana României" în grad de comandor cu spade

şi panglică de "Vir tutea Militară": 10. O r d i n u l " S t eaua Românie i " în g r a d de c o m a n d o r şi

panglică de "Vir tutea Militară"; 11 . "Crucea de Fier" clasa Il-a - 24 septembrie 1941; 12. "Crucea de Fier" clasa I-a 15 decembrie 1941; 13. Ord inu l "Mihai Viteazul" clasa a I l I-a 14. "Crucea de Aur Germania" - 25 octombrie 1942; 15. Crucea de cavaler - 24 decembrie 1943; 16. Crucea Libertatea Finlandeză - 1943; 17 Insigna germană "Scutul Cr imei" 1 iulie 1943: 18. Ord inu l "Mihai Viteazul" clasa I l-a:

www.mnir.ro

162 VASILE NOVAC

19. A XXV-a aniversare a eliberării patr ie i - 1969 Campani i : în Bulgar ia , în anu l 1913, a t recut Dunărea, ca ad ju tant al

Regim.8 Dragoş no.29. Campania 1916 15 august 1916-1 iul ie 1918: 28 octombrie

1918-1 april ie 1921 * 2 iunie 1941, mobil izat, în calitate de comandant secund al

Brigăzii 1 Mixtă Munte . C a m p a n i a d i n Es t a făcut-o c u D iv i z i a 1, 4 şi 3 M u n t e

comandant secund şi comandant de divizie până-n mai 1944. 23 a u g u s t 1944 C a m p a n i a d i n A r d e a l c o n t r a t r u p e l o r

germano-maghiare - comandant al Diviziei 3 M u n t e 1 . Pe a n u l 1 9 1 1 / 1 9 1 2 , a p r i m i t c a l i f i c a t i v u l : " B u n '

1912/1913 până la 1942/1943: "Foarte B u n " 2 . Servicii şi diverse poziţiuni:

Şcoala Militară a Infanteriei Bucureşti Şcoala Militară a Infanteriei Bucureşti Regim.8 Dragoş nr .29

i a r d in

elev an I - 1 oct. 1910; elev an II - 1 iul ie 1911;

Regim.8 Dragoş nr .29 Regim.8 Dragoş nr .29 Regim. Matei Basarab nr .39 Regim. 29 Inf. Bat. 6 Vânători de Munte Bat. 12 Vânători Munte Regim. 69 Inf. Bat. 8 Vânători Munte Bistriţa Bat. 8 Vânători Munte Bistriţa Bat. 9 Vânători Munte - Sighet Bat. 4 Vânători Munte - Predeal Bat. 9 Vânători Munte - Sighet Bat. 9 Vânători Munte - Sighet G r u p u l 5 Vânători Munte - Sighet Brigada 1 Mixtă Munte - pe zonă G r u p u l 4 Vânători Munte Brigada 1 Mixtă Munte Brigada 1 Mixtă Munte Divizia 1 Munte - pe front Divizia 4 Munte - pe front Divizia 3 Munte - pe front Divizia 3 Munte - pe front Corpul de Munte Braşov 1945; Comandamentu l Ter i tor ia l Cluj Comandamentu l 7 Ter i tor ia l Craiova

subloc. 1 iul ie 1912; locoten. - 1 aug. 1915; căpitan - 1 apr. 1917; căpitan - 21 mai 1918; căpitan - 1 mart ie 1920; maior - 1 apr. 1920; maior - 13 decembrie 1921; maior - 1 noiembrie 1929; maior - 1 april ie 1930; lt .col . - 1 april ie 1932; l t .col . 1 april ie 1932; lt .col . 1 februarie 1933; lt .col . - 1 februarie 1934; colonel - 1 april ie 1937; colonel - 1 noiembrie 1937; colonel - 7 august 1940; colonel - 1 noiembrie; colonel - 10 februarie 1941; gen.de brigadă - 24 ian . 1942; gen.de brigadă 10 mar.1942; gen.de brigadă - 25 apr.1942 3 ; gen.de divizie - 6 oct. 1944; gen. de divizie - 11 mai 1944; gen .de d i v i z i e 20 m a r t i e

gen.de divizie - 20 ma i 1945; gen.de divizie - 15 aug. 1945;

www.mnir.ro

GENERALUL LEONARD MOCIULSCHI ÎN CELE TREI RĂZBOAIE 163

Min is teru l de Război - Secretar General gen.de divizie - 15 apr. 1946; Min is teru l de Război - Trecut în disponibi l gen.de divizie - 9 aug. 1946; Comandam.7 Terit .Craiova - disponibi l gen.de divizie - 15 aug. 1946; Regim.III M i l i t a r i Cluj gen.de divizie - 1 iulie 1947: Trecut în rezervă la C.Terit.Braşov gen.rez. - 9 aug. 1947 4

în Campania d in Bulgaria, şi-a îndeplinit, cu m u l t zel şi inteligenţă mis iunea sa

Neobosit şi gata a executa orice ord in , fără m u r m u r . Serios, b u n camarad.. . Este u n foarte b u n ofiţer, care promite pen t ru v i i tor" - aprecia

comandantul Regim. 8 Dragoş nr .29 pe tânărul sublocotenent Mociulschi . în a n u l 1914, este no ta t elogios, atât de l t . colonel Pascu,

comandantu l Reg imentulu i 29 Inf., cât şi de către generalul Bundescu, fostul comandant al Brigăzii 11 Infanterie, între 15 august şi 4 august şi 4 octombrie 1916.

Pr imul îl consideră pr in t re " cei mai b u n i ofiţeri ai celui mai încercat şi ma i viteaz reg iment " p e n t r u b r a v u r a cu care a comandat Campania 10 şi p en t ru inteligenţa dovedită în ofensiva d in Transi lvania: "La Ghyorgya A l f a l u 29 septembr ie ; Bucşiu Corond A tya 16 septembrie; Eted - Kusmod - 17 septembrie; La Cseres - Domb - Sovord -în zilele de 19-23 septembrie.

A comandat Bata l ionul I I I , în luptele de la Oituz, pe poziţia de la Cernica. L-a condus brav, în atacul poziţiei i namicu lu i de pe Muntele Brezoiu, în zilele de 17 şi 18 noiembrie 1916. în acelaşi chip, s-a condus în luptele de la Soveja-Zboina Neagră, Dealul Bou lu i şi de la satu l Mărăşti, în zilele de 25-29 decembrie 1916 Locotenentul Mociulschi merită să înainteze

Se poate conta pe el în orice împrejurare, pe câmpul de luptă5." A l doilea e mai sintetic, dar susţine înaintarea excepţională şi

are convingerea, care se va demonst ra că "va fi d i s t ins ofiţer în toată cariera sa" "Este in te l i gent , energic, i n s t r u i t şi cu m u l t s en t iment de datorie, aşa că în toate operaţiile de staţionare, marş şi luptă a fost la înălţime.

A comandat compania şi s-a p u r t a t vitejeşte în luptele de la Alfalu (29 august) , la Korond Atya; Küsmöd. Efed, Sikold, de la 15-18 septembrie.

Apoi, în marea luptă de la Cseres-Domb (Cota 1079), la nord de Şovarad, care a fost crâncenă şi a durat de la 18-24 septembrie, iarăşi a fost exemplu de bravură celor de sub comanda sa 6 .

în a n u l 1918, co lone lu l D u m i t r u Gheorgh iu , p e n t r u întâia oară, are mul t e reproşuri la adresa căpitanului Mociulschi , recunoscându-i unele merite în lupte . în 1934. va aduce n u m a i cr i t ic i neîntemeiate ceea ce va provoca indignarea celorlalţi şefi i e rarh ic i 7 . Dar revenirea la nota l u i Gheorghiu d in 1917:

www.mnir.ro

164 VASILE NOVAC

In luna februarie 1917, pe f rontu l Ireşti, dându-se alarma şi comapnia sa f i ind în rezervă, d-sa n u sa prezentat la companie, iar a doua zi, a raportat că a avut necesităţi corporale.

în m u l t e acţiuni la care a l u a t par te cu compan ia sa, s-a prezentat bine, p en t ru care, în luna mart ie 1917, a fost propus pen t ru înaintare la gradul de căpitan şi decorare.

în luptele de la Defileul Caşin şi în luni le iul ie şi august 1917 şi-a condus bine unitatea sa.

Deşi s-ar părea că este u n foarte b u n m i l i t a r , totuşi, am constatat că, încă, n u este destul de format, deoarece discută ordinele şi notează pe subal tern i i săi cu prea multă uşurinţă.

A m s t u d i a t îndeaproape pe acest ofiţer, care ar p u t e a să producă ma i mu l t , dacă ar avea mai multă bunăvoinţă.

Pune mai m u l t preţ pe interesele personale şi corporale decât pen t ru interesele Armatei

A fost decorat cu "Coroana României" c lasa V-a, încă d in luptele d in Transi lvania.

De asemenea, a fost propus şi decorat cu "Crucea de Război Francez", pen t ru luptele d in Defileul Caşin 8"

La Regimentul Matei Basarab nr .35, pent ru perioada 1 april ie-31 oc tombr ie 1918, beneficiază n u m a i de e logi i , atât în evidenţierea apt i tud in i lo r şi calităţilor fizice, mi l i tare, de capacitate şi moral i tate , cât şi îndeplinirea s e r v i c iu lu i . Vom c i ta d in notarea şefului său doar partea referitoare la acest u l t i m punct : "F i ind comandant al Companiei a 10-a, a depus u n deosebit interes şi grijă pent ru instrucţia şi b u n a conducere a companiei.

în l u n a i anua r i e 1919, în lupte l e cu bolşeviştii, căpitanul Mociulschi a avut diverse însărcinări de încredere în aceste opeeraţiuni.

P e n t r u faptele de cu ra j şi avântul de care a fost a n i m a t căpitanul Mociulschi , mergând cu t rupa de sub comanda sa, cu valuri le de trăgători, dând u n exemplu t r u p e i , îl p r o p u n , în m o d elogios, a fi decorat cu "Coroana României" clasa IV-a (ofiţer), iar pen t ru calităţile sale ostăşeşti şi de conducător, îl p ropun a fi înaintat la gradul de maior, în mod excepţional ..."9.

Elog i i deta l ia te i se aduc p e n t r u compor ta rea sa, între 30 octombrie 1918 şi 30 mart ie 1919, de către comandantu l Regim. Matei Basarab, d in care reţinem: "Prin exemplul său personal şi p r i n cura ju l său netăgăduit, oamenii capătă încredere în el şi-1 urmează în cele mai dificile situaţiuni.

întotdeauna, stăpân pe sine, stăpâneşte pe subordonaţii săi. Foarte b u n camarad , este i u b i t de supe r i o r i către care are

totodeauna o at i tudine corectă. I u b i t de s u b a l t e r n i şi soldaţi către c a r i are t o t d e a u n a o

at i tudine părintească.

www.mnir.ro

GENERALUL LEONARD MOCIULSCHI ÎN CELE TREI RĂZBOAIE 165

Cinst i t , îngrijeşte de b u n u l tra i al so ldatu lu i A fost detaşat ca comandant mi l i tar al gării Bălţi. în această

cal i tate , a p r o b a t multă energie şi tact de conducere în organ izarea t ranspor tur i l o r , fără a j i g n i suscept ib i l i ta tea u n u i funcţionar c iv i l , dar forţându-i pe toţi să-şi facă datoria.

Cu m u l t tact, a dezarmat, în gara Bălţi, u n bata l ion austriac, fără vărsare de sânge.

Pe ziua de 8 ianuarie 1919 a plecat, cu compania sa, împotriva bande lor bolşevice. C u c o m p a n i a sa, a a t aca t gara Ocniţa, pe care învăluind-o, a forţat pe bolşevişti să se retragă.

Tot t i m p u l în mi j locul soldaţilor săi, pe lanţul de trăgători a probat m u l t dispreţ de moarte relevându-se ca u n b u n comandant , având ca rezultat final, luarea gării Ocniţa d in mâna bolşevicilor, care au lăsat pe teren peste 100 morţi şi 5 mitral iere.

în atacul sa tu lu i Noslavcea, p u n c t u l de trecere peste N is t ru al bolşeviştilor, a înaintat, cu compania sa, sub ploaia de gloanţe şi-a cucerit satul.

A l ua t parte la izgonirea une i bande bolşeviste, aşezată pe marginea de vest a s a t u l u i Lincăuţi. Prin învăluirea cu u n p l u t o n , căpit. Mociulschi Leonard i-a s i l i t să se retragă în dezordine, lăsând morţi pe t e r en , i a r m a j o r i t a t e a înecându-se în N i s t r u , pe care v o i a u să-1 treacă" 1 0.

Generalul Anastas iu, a fost comandant al Diviziei a 9-a, era de acord atât cu frumoasele aprecieri ale şefilor direcţi, cât şi cu propunerea de decorare şi înaintare excepţională, la gradul de m a i o r 1 1 .

Locotenent colonelul P.Dobrian, comandant a l Regim. Matei Basarab nr .35 , între 1 april ie şi 31 octombrie 1919, arată că Mociulschi a comandat Compania 10 şi, ma i târziu. B a t a l i o n u l I I I , îl lăuda p e n t r u calităţile sale, p e n t r u devo tamentu l arătat car iere i , p e n t r u fe lu l c u m îngrijeşte de educaţia şi higiena so ldatu lu i , pen t ru felul ireproşabil de a-şi conduce unitatea, caracterizându-1 ca u n foarte b u n ofiţer, ce mer i ta a i se încredinţa comanda definitivă de bata l ion şi înaintarea excepţională, la gradul de m a i o r 1 2 .

în primăvara a n u l u i 1 9 4 1 , c o l o n e l u l L eona rd M o c i u l s c h i comanda Detaşamentul de Es t c o m p u s d i n Ba ta l i o ane l e 2, 3 şi 23 Vânători Munte + Escadronul 1 Vânători Călări + Div iz ionul 1 Obuziere Munte + 2 bater i i de arti lerie grea + Compania 37 a.c , având mis iunea de apărare pe direcţia Vicov - Gura H u m o r u l u i .

La 22 iunie 1941, cont inua să conducă acelaşi detaşament. în ziua de 3 iu l ie , simţind că trupele inamice s-au retras, trece f ront iera, înaintând 12 k m . Pe aceeaşi dată, primeşte comanda u n u i detaşament format d i n : 1, 3 şi 23 Vânători Mun t e , 2 divizioane de obuziere şi u n escadron Vânători Călări cu mis iunea de a înainta pe l in ia Vicov - Cindei -Storojineţ - Cernăuţi.

www.mnir.ro

166 V A S I L E N O V A C

Colonelul Moc iu lsch i a înaintat viguros, urmărind inamicu l , dar, observând oboseala trupelor, le depăşeşte şi pătrunde doar cu câţiva ofiţeri în Storojineţ. Generalul M.Lascăr, comandantu l Brigăzii 1 Mixte Munte îi laudă bravura , dar îi reproşează că, în felul acesta, a pierdui pr iv irea asupra ansamb lu lu i acţiunii detaşamentului său. La 4 iul ie 1941, cu trupe extrem de obosite asigură o înaintare viguroasă spre Cernăuţi. Pe 5 i u l i e Detaşamentul M o c i u l s c h i a junsese la s u d de Cernăuţi, dar generalul loan Antonescu, i-a ordonat să n u intre în oraş, ci să înainteze pe marginea de apus a Cernăuţilor.

La 14 iul ie i s-a încredinţat mis iunea de forţare a N i s t ru lu i şi a l inie i fortificate Sta l in . Iată cum descrie, în cont inuare, generalul Lascâr, comportarea col .Mociulschi până la 31 octombrie 1941.

"în z iua de 17 iul ie 1941, datorită energiei şi priceperi i sale, această zonă, putern ic fortificată şi apărată de u n f luv iu , este străpunsă şi capul de pod de la est de Nistru este realizat.

în z iua de 18 iul ie 1941 , când situaţia este extrem de grea, deoarece inamicu l contraatacă cu furie elementele noastre ce se aflau la est de N is t ru , am încredinţat comanda întregului cap de pod acestui ofiţer. Colonelul Moc iu lschi dinamitează apărarea şi reuşeşte a se menţine solid în capu l de pod, cu toată reacţiunea disperată a i n a m i c u l u i . în după amiaza acestei zile, colonelul Mociulschi primeşte ord in să execute u n atac c u t r u p e l e a f late în c a p u l de p o d . Declanşează fulgerător a tacu l şi reuşeşte, ajungând, până în seara zilei, în sa tu l Hon ikovsk i . în cursul nopţii de la 18/19 iul ie 1941 şi în dimineaţa zilei de 19 iul ie , în timp ce ruşii a t a c a u p u t e r n i c t rupe l e d i n stânga Detaşamentului care sunt obligate a se replia, Detaşamentul colonelului Mociulschi n u se dă nici un pas înapoi, asigurând astfel v ictoria finală, în grelele lupte de la trecerea N i s t ru lu i .

La 21 iul ie 1941, Brigada înaitează pe două coloane. Colonelul Mociulschi i -au încredinţat comanda Coloanei Principale de Est, realizând o urmărire riguroasă pe direcţia Rovno - Jirebilovca.

La 24 iul ie 1941 , colonelul Mociulsci comandă u n detaşament format d i n : Bat. 2, 3, 23 Vânători Munte , Bat. 14 Mitral iere, Divizionul 3 d in Regim.4 A r t . + Compania 37 A. Execută atacul de la Kunice şi, prin măsurile logice pe care le-a lua t şi p r i n exemplul personal, impulsionează trupele , reuşind a as igura o urmărire rapidă şi capturarea mai multor sute de pr izonier i şi (a unui ) însemnat material de război.

La 26 iu l i e , conduce acelaşi detaşament, întărit cu încă 1 d i v i z i on de a r t i l e r i e , la a t a c u l de la Socolovca Ţibulevca. A tacu l s-a executat în perfecte condiţiuni şi cu dep l in succes. U n contraatac executat de inamic a fost oprit , cu pierderi grele, pen t ru inamic.

La 24 septembr ie 1 9 4 1 , în apărarea de la est de Nipru, la Timoschenca, i -am încredinţat coordonarea acţiunii G r u p u l u i Vânători de Munte şi a G r u p u l u i lt.colonel N icu l iu . Colonelul Mociulschi intervine în

www.mnir.ro

GENERALUL LEONARD MOCIULSCHI ÎN CELE TREI RĂZBOAIE 167

acţiune, în zonele cele m a i expuse, şi asigură rezistenţa neclintită în t i m p u l puternice lor a tacur i inamice, care durează neîntrerupt, de la 24 septembrie la 4 octombrie c(urent) . Aproape o divizie rusească (Div.96 Infanterie) şi numeroase care de luptă sun t distruse în faţa acestor două grupur i .

în z iua de 30 septembrie a lua t sub comanda sa Grupu l l o c o t e n e n t c o l o n e l u l Cârlan D u m i t r u d i n B r i g a d a 2 Mixtă M u n t e , asigurând menţinerea pe poziţie a acestui grup, în legătura cu stânga Brigăzii 1 Munte Mixte. în t i m p u l acestor grele lupte , a fost u n exemplu de îndrăzneală, pricepere şi eroism, asigurând menţinerea pe poziţie a stângii Brigăzii Mixte Munte şi a dreptei Brigăzii 2 Munte Mixte. Atacat de carele de luptă la postu l de comandă, ofiţerul rămâne necl int i t la datorie, sfidând pericolele şi moartea.

La 29 o c t o m b r i e 1 9 4 1 , primeşte c o m a n d a t r u p e l o r care forţează i s t m u l Solicov, p en t ru pătrunderea în Peninsula Crimeea. Prin măsurile cele ma i logice şi energia de fier, reuşeşte a zdrobi puternicele fortificaţii inamice d in i s tm, după care execută o urmărire îndârjită. D in proprie iniţiativă, realizează construirea u n u i pod în marginea de sud a i s tmu lu i Salicov şi continuă înaintarea în Crimeea.

Pentru străpungerea Munţilor Crimeei, colonelul Mociulschi a pr imi t comanda u n u i detaşament format d in : Bat. 2, 3 Vânători Munte , (Bat.) 14 Mitr.divizionară, Grupu l 58 Cercetare, Div iz ionul 3 Regim.4 Art . şi Comp .37 a.c. P r i n t r - o acţiune plină de îndrăzneală şi de energie, reuşeşte a zdrobi rezistenţele îndârjite ale armatei şi part izani lor ruşi de la Emi Solda. Continuând înaintarea cu îndârjire, ajunge, până în séarà de 4 noiembrie, la Uscut (4 km.no rd Marea Neagră). Cucereşte, apoi, şi curăţă l i toralul Mării Negre, în zona Tuak - Uscut - Ruine.

La cererea Div iz ie i 22 germane, Detaşamentul c o l one lu lu i Mociulschi concură la încercuirea trupelor ruse în zona Kuc iuk - Uzen d in sectorul acestei d iv i z i i germane. P r i n t r - u n atac fulgerător, reuşeşte a cuceri comuna Kuc iuk - Uzen. Rezultatul acestei acţiuni este concludent: 2300 pr i zon ier i , 6 t u n u r i , 200 cai, 20 camioane, 40 arme automate şi numeroase alte mater ia le . . . " 1 3 .

Pentru aceste acte de bravură, a fost dist ins cu Ord inu l Mi l i tar M i h a i V i t e a z u l c lasa I l l - a şi C rucea de Fier germană c lasa I l - a , i a r generalul Lascăr îl socoteşte " u n ofiţer superior foarte b u n , bine pregătit d in toate p u n c t e l e de vedere p e n t r u a c omanda o brigadă mixtă de munte" , care merită "a fi admis la Cursu l de Informaţii p en t ru gradul de general" 1 4 .

Comportarea sa în p r i m a parte a Campanie i d in 1941 este elogiată şi de către c o m a n d a n t u l C o r p u l u i dé M u n t e şi de către comandantul Armate i a I l I-a, generalul de corp de armată, P. Dumi t rescu . Primul susţine: "Colonelul Mociulschi s-a af irmat a fi u n straşnic şef în momente grele. în momente de criză în luptă, atât p r in cura ju l său, cât şi

www.mnir.ro

168 VASILE NOVAC

pr in încrederea ce inspiră subalternilor.. în toate acţiunile brigadei, atât în operaţiunile d in Bucovina,

cât şi în operaţiunile ulterioare de la Nistru, N ipru, Marea de Azov, cât şi cele d i n Crimeea, co lone lu l Moc iu l sch i a avu t comanda tot t i m p u l de grupări tactice (4-5 batalioane cu artilerie).

L-am văzut în t i m p u l luptelor, adesea în primele l i n i i , unde. p r in r obus tu l său curaj , împărţea încrederea şi entuz iasmul .

Pe lângă calităţile de straşnic luptător, a mai pus în evidenţă şi calităţi de pr iceput organizator al spatelui , care, în operaţiile ofensive, a avut importanţă pen t ru hrănirea trupelor

A făcut dovadă că posedă acele calităţi ce rute u n u i mare comandant de mare uni tate .

Mer i ta a fi admis la examen. Merită a fi avansat la gradul de general de brigadă, la alegere, şi comandă de mare u n i t a t e " 1 5 .

Şi generalul P .Dumitrescu este de acord cu frumoasele note ale şefilor direcţi şi cu propunerea de înaintare, motivând: "Co lone lu l Mociulschi a fost u n brav.

în toate operaţiunile la care a lua t parte, s-a dist ins p r in curaj, sânge rece, pricepere deosebită" 1 6.

în a n u l 1942, genera lu l de brigadă Leonard Moc iu l sch i s-a remarcat, atât în pregătirea pen t ru luptă a unităţilor d in Divizia 4-a, cât şi pe câmpul de luptă, dând exemplu de curaj , abnegaţie şi sacri f ic iu.

în bătălia pen t ru Sevastopol, a comandat o Grupare tactică de efort, formată d in p a t r u batalioane şi cinci divizioane arti lerie. A condus unităţile n u din adăposturi şi p r in telefon, ci d in primele l i n i i . Iată cum îşi încheie notarea comandantu l Diviziei a 4-a:

"Toată gama atacurilor grele: Tropez - Walhöhe - Cota 113 şi Kegel se datoresc, în o largă măsură, impu l s iun i i , conduceri i şi exemplulu i său.

- Curajos, a dispreţuit, totdeauna, cele mai mar i pericole de mai mul te or i viaţa i-a fost în pericol. în acţiunea contra bandelor de part izani d in Munţii Cr imei i , a dat aceleaşi foarte bune rezultate.

Conc luz iuni : Cu adevărat, este u n general foarte bine pregătit pen t ru război şi poate oricând comanda o mare u n i t a t e " 1 7 .

La 5 octombrie, a p r i m i t comanda Diviziei a 3-a Vânători de Munte , afirmându-se de la început, ca u n desăvârşit comandant de mare u n i t a t e 1 8 .

între 1 noiembrie 1942 şi 17 iul ie 1943, este excelent, şi pe larg notat de către generalul de Divizie Cial ik, comandantu l Corpulu i de Cavalerie, sub comanda căruia a acţionat divizia sa:

" I . A comandat Divizia 3 Vânători de Munte , pe care a găsit-o cu m o r a l u l scăzut şi, la parte d in unităţi, şi d isc ip l ina scăzută, d in

cauza unor insuccese suferite, în septembrie 1942, sub alt comandant. I I . P r in calităţile de care a da t dovadă: energie , s p i r i t de

organizare şi curaj , mergând con t inuu în l in ia I-âi, a reuşit în acest t imp:

www.mnir.ro

GENERALUL LEONARD MOCIULSCHI ÎN CELE TREI RĂZBOAIE 169

- să aibă divizia în mână; - să perfecţioneze instrucţia; - să ridice mora lu l ; - să facă d in Divizia 3 Vânători Munte o divizie capabilă a duce

grelele şi glorioasele lupte ce au urmat , începând d in iarna 1942-1943, până în iul ie 1943, când a operat în Cuban.

I I I . A c t i v i t a t e a şi acţiunile l a care a l u a t p a r t e a u fos t următoarele:

1. De la 1 noiembrie 1942, Divizia 3 Vânători Munte se găsea în apărarea poziţiunii d in regiunea vest Er iwansk i , sud Abinskaiâ, vest înălţimile Korasu Basar, închizând ieşirea înspre Abinskaiâ, d in Defileul Văii Ab i su lu i d in văile dinspre vest.

Divizia 3 Vânători Munte avea detaşate 2 batal ioane V .M. la Divizia 9 Inf.Germană şi în subordinea R e g i m . l l l Inf .German.

Până la finele l u n i i decembrie 1942 a reuşit să organizeze solid poziţia ce ocupa, p r in cazemate şanţuri anticar, reţele de sârmă şi minări, iar localitatea Abinskaiâ a fost organizată ca u n putern ic reduct, capabil să reziste la încercuire. în acelaşi t imp , s-au executat i n cu r s iun i în poziţiile inamice, date pen t ru cucerirea cotelor 103 şi 84.

2. în c u r s u l l u n i l o r i a n u a r i e şi f ebruar i e 1943 . Pe t i m p u l ofensivei i namice spre sud-vest Crasnodor , s-a c o n t i n u a t executarea incurs iun i lo r în l in i i le inamice.

La 12 şi 13 februarie 1943, a respins u n puternic atac dat de Divizia 303 inamică, sprijinită de care-luptă. Apoi, până la 21 februarie 1943, s-au respins numeroase atacur i inamice.

•3. Cu începere de la 21 februarie 1943, se execută manevre în retragere spre capul de pod Cuban, cu 1/2 din forţe, restu l rămânând pe poziţia de la est de râul Ab in . Pe t i m p u l acestei manevre. Batal . 11 V.M. se d is t inge în lup t e l e d i n Valea Psiff şi s u d de K r i m s k a i a , împiedicând pătrunderea inamicu lu i în oraş.

Până la 27 mart ie 1943, Divizia 3 V .M. execută manevra în retragere cu Grupu l 6 V .M. care luptă pe poziţiile succesive CD.şi E.

Gruparea 3 V.M. se organizează defensiv, pe poziţia E., între Kl inskaia şi Nebercenenskaia.

4. La 27 mart ie 1943, Div.3 V .M . apără, cu G r u p u l 3 V .M. subordonat Diviziei 101 Vânători Germană, poziţia de pe râul Cuban între Wareniconskaia şi Weselg; iar, cu Grupu l 6 V.M., poziţia definitivă Nisch Baconskaia.

5. între 27 m a r t i e 15 i u l i e 1 9 4 3 , a u loc următoarele operaţiuni mai importante :

De la 4-10 ma i 1943, G r u p u l 6 V . M . respinge pute rn i ce l e atacuri inamice, date cu care de luptă, spre Baconskaia. G rupu l 3 V.M. opreşte atacuri le inamice pe râul Cuban, iar, la 27 mai , Bat.5 şi 12 V.M., aruncă peste Cuban inamicu l ce reuşise să pătrundă la Vasilerova.

www.mnir.ro

170 VASILE NOVAC

6. Cu începere de la 16 iul ie 1943, Divizia 3 V.M. este scoasă de pe front şi trecută în Crimeea.

IV Pentru faptele de arme îndeplinite de Div.3 V .M. care, p r in rezistenţa ei tenace şi bravura de care a dat dovadă, a cont r ibu i t în mod hotărâtor la menţinerea capulu i de pod Cuban, a fost citată pr in ordin de zi pe Armată nr .38 d in 25 februarie şi a p r im i t scrisori de mulţumiri şi citări p r i n ordine de zi de la următoarele comandamente germane: "Div.7 Inf., Div. 370 Inf., Div .101 Vân., Gruparea Wetzel, Corpul 44 Armată şi Armata 17 germană" 1 9.

între 17 iu l i e şi 3 1 sept . 1943, după lup t e l e d i n Caucaz, D i v i z i a a r e i n t r a t s u b o r d i n e l e C o r p u l u i de M u n t e urmând să se reorganizeze să se completeze şi să primească mine, armament anticar şi art i ler ia pierdută în luptă. Odată cu pregătirea de luptă. Divizia a t rebui t să ocupe u n sector de apărare pe ţărmul nordic al Mării Azov. Generalul Avramescu a constatat că generalul Mociulschi a făcut d in "Divizia 3 V.M." o mare uni tate de mare nădejde.

Trupier desăvârşit, a câştigat încrederea şi dragostea t rupe i şi a r id icat la m a x i m u m mora lu l şi pregătirea de război a diviziei

Graţie capacităţii excepţionale a generalului Mociulschi era de aşteptat ca această M.U. se va acoperi de glorie în operaţiunile de apărare.

Am avut satisfacţia de a fi văzut, comandantu l diviziei onorat cu cele mai înalte ordine germane şi citarea pe armată.

în concluzie, genera lul Moc iu lsch i este u n general de mare valoare, care merită să comande u n corp de armată şi să înainteze la gradul de general de d iv iz ie " 2 0 .

Generalul P.Dumitrescu, comandantul Armate i a 3-.a, de acord cu notările l u i C i a l i k şi A v ramescu , ţine să consemneze: "Genera lu l Mociulschi s-a a f i rmat ca u n u l d in cei mai destoinici şi brav i generali.

Energic şi p l in de hotărâre şi inţiativă. Sub conducerea iscusită a sa, Divizia 3 Munte a înregistrat

f ap te de a r m e , care vo r rămâne, p e n t r u v e c i , înscr ise în i s t o r i a n e a m u l u i " 2 1 .

La 10 mai 1944, generalul Dumit rescu continuă să-1 noteze ca pe u n "foarte b u n şi brav comandant de divizie, aducând următoarea argumentare, bazată pe noi fapte de război:

"O deosebită grijă a pus totodată generalul Mociulschi pentru a asigura trupelor sale o bună capacitate operativă şi o bună întreţinere.

Unităţi d in Div.3 Munte au lua t parte la atacul capulu i de pod Elt ingen, f i ind citate pe naţiuni. După cucerirea capulu i de pod Eltingen, generalul Mociulschi a condus personal acţiunea de distrugere a forţelor inamice de la M i t r i d a t e (sud Kerci) , unde a obţinut u n foarte f rumos rezultat.

A făcut faţă, în b u n e condiţii, repetate lor a t a c u r i date de i n a m i c în zona P.T.(N. Kerci ) . Când s-a o rdonat retragerea, generalul

www.mnir.ro

GENERALUL LEONARD MOCIULSCHI ÎN CELE TREI RĂZBOAIE 171

Moc iu lsch i a reuşit să adune la t imp divizia şi, p r i n marşuri forţate, a sustras-o de la pericolele une i tăieri d i n par tea forţelor adverse, care înaintau dinspre Perekop.

în ziua de 8 mai , f ron tu l f i ind spart în sectorul Corp.5 A r m . German, generalul Moc iu lschi a p r i m i t mis iunea ca să astupe spărtura dând posibi l i tatea trupelor germane să se retragă spre Kersones.

Generalul Mociulschi a fost bine apreciat de comandamentele germane, sub ordinele cărora a operat " 2 2 . Pentru a doua jumătate a a n u l u i 1944 , a fos t f o a r t e b i n e n o t a t de către g e n e r a l u l N i co lae M a c i c i , comandantul Armate i I-âi, sub comanda căruia a operat, în acest t imp .

După ce s-a o c u p a t de r e o r g a n i z a r e a D i v i z i e i 3 M u n t e , acordând mare importanţă instrucţiei, discipl inei şi completării l ipsur i lor materiale ale unităţilor, a p r i m i t mis iunea asigurării pazei şi ordinei în judeţul Bihor .

De l a 2 4 a u g u s t 1 9 4 4 a p a r t i c i p a t l a l u p t a împotr iva germanilor şi ungur i lo r , până la 10 septembrie, sub comanda Corpu lu i 7 Armată, operând pe Valea Crişului Negru şi în Munţii B iho ru lu i . A mai c omanda t , în a fara D iv i z i e i a 3-a M u n t e , G r u p u l b a t a l i o a n e l o r f ixe regionale d in Ardeal .

între 11 şi 17 s e p t e m b r i e , a c o m a n d a t o p e r a t i v G r u p u l Crişurilor, compus d in : Divizia 3 Munte , Divizia 1 Infanterie Instrucţie şi două batal ioane fixe regionale operând sub directa conducere a Armate i I -âi, pe Valea Crişului Negru şi a Crişului Alb.

De la 18 la 23 octombrie , n u m a i la comanda Diviz ie i a 3-a Munte, a fost sub comanda Corpu lu i de Cavalerie a generalului Cial ik.

în u l t ima săptămână a l u n i i octombrie, a operat sub ordinele Corpului de Armată Sovietic.

Desp r e f e l u l c u m şi-a făcut d a t o r i a , în t o t aces t t i m p , comandantul Armate i I - îi face următoarele constatări:

"Generalul Mociulschi a dovedit şi în această perioadă de t imp calităţi deosebite de comandant pe câmpul de luptă.

Pentru modu l său de comportare şi pen t ru vitejia şi rezultatele obţinute în lupte , dure, fără întrerupere, zi şi noapte, Armata I-a a citat pe generalul Mociulschi , p r in ord in de zi nr .4 , d in 19 septembrie 1944, iar generalul Managorod , c o m a n d a n t u l A rma t e i 33 Sovietice m i - a descris modul brav cum unităţile de sub comanda generalului Moc iu lschi s-au comportat, elogiindu-1.

într-adevăr "în t i m p u l a taculu i germano-maghiar, a împiedicat pe inamic să întoarcă Defi leul Crişului A lb , pe direcţia Crişului Negru, permiţând, astfel Corpu lu i 33 Armată Sovietic să debuşeze către Oradea, în t impu l ofensivei ruso-române, a concurat la cucerirea Oradei...

A lua t parte la bătălia de încercuire de la sud-vest Debreţin, c o n t r i b u i n d la micşorarea a r c u l u i d i n j u r u l forţelor i n a m i c e şi la distrugerea lor.

www.mnir.ro

172 VASILE NOVAC

După ce a lua t parte la cucerirea Debreţinului, Divizia 3 Munte a l ua t parte şi la cucerirea inamicu lu i până la T i sa " 2 3 .

între 8 decembrie 1944 şi 8 april ie 1945, generalul de divizie Leonard Mociulschi a lupta t , în fruntea mar i i sale unităţi, sub comanda C o r p u l u i 4 Armată. S-a evidenţiat şi, a c u m , p r i n energ ia de f ier şi hotărârea în concepţie şi execuţie în luptele d in Munţii Bück şi Tatra. Prin prezenţa sa, în primele l i n i i , a reuşit şi în Ungaria şi Cehoslovacia să facă pe subordonaţi capabil i "să dovedească acte de vitejie măreţe"

Astfel, a fost la Ohuta , la Baloany (creasta Munţilor Bück), la Iadorina, în Munţii Tatra şi râul Hron.

Divizia 3 V.M. se distinge faţă de celelalte divizi i române pr intr -o disciplină de fier şi o ţinută ireprobabilă, fapt ce a atras şi atenţiunea Comandamentu lu i sovietic.

Generalul Mociulschi Leonard apare ca u n mare comandant de oaste, neînfricat şi viteaz în luptă, cu dragoste de ostaşii d in subordine, pe care ştie să-i ducă la biruinţă.

Va mer i ta să înainteze, în mod excepţional, la gradul de corp de armată" 2 4.

U l t i m a notă p e n t r u a c t i v i t a t e a desfăşurată pe f r o n t este semnată de generalul ad jutant Gheorghe Mihai l pent ru perioada 20 martie - 24 mai 1945. Nota Inspectoratului General al Infanteriei are ca subiect, de fapt, o sinteză a activităţii generalului pe t i m p u l întregului război:

"La 22 iun i e 1941 , comanda Detaşamentului pe direcţia Vicov G u r a H u m o r u l u i Cernăuţi, reuşind a pătrunde în Storojineţ, dând dovadă de bravură fără seamăn, depăşeşte Cernăuţii.

Real izează c a p u l de p o d l a est de N i s t r u , u n d e rezistă furtunoaselor a tacur i sovietice. înaintează fulgerător spre est.

La 24 sep tembr i e 1 9 4 1 , forţează i s t m u l So l ikov , p e n t r u a pătrunde în Crimeea. La 4 noiembrie, ajunge la Uscut (Crimeea).

Curăţă L i tora lu l Mării Negre, în zona Tuak - Ruine. Face 2300 prizonier i , 200 cai, 20 camioane, 40 arme automate.

Ia p a r t e la bătăl ia de l a S e v a s t o p o l , u n d e comandă 4 batal ioane + 5 divizioane arti lerie.

Ia parte la acţiunea contra part izani lor, în 1942. La 1 noiembrie 1943, ia parte, cu succes, la luptele d in Cuban

- Crasnodor. La februarie 1943, execută retragerea d in Cuban. în iul ie 1943, revine, cu Divizia 3 Munte , în Crimeea. în m a i 1944, f r o n t u l spre Per ikop f i i n d spa r t , în sectorul

german, Divizia 3 Munte astupă spărtura. La 24 a u g u s t , începe l u p t a c o n t r a g e r m a n o - m a g h i a r i l o r ,

operând pe Valea Crişului Negru şi Munţilor Bihor în t i m p u l ofensivei, -a concurat la cucerirea Oradei. Ia parte la bătălia pentru Debreţin. Urmăreşte (inamicul) până la Tisa.

www.mnir.ro

GENERALUL LEONARD MOCIULSCHI ÎN CELE TREI RĂZBOAIE 173

Concluzionări: Un general care a comandat ma i bine de trei ani pe front, comportându-se admirabi l .

Merită a înainta la gradul de general de corp de armată, în mod excepţional" 2 5.

G e n e r a l u l de d i v i z i e L e o n a r d M o c i u l s c h i face p a r t e d i n categoria generalilor de elită care mer i tau să atingă cele ma i înalte trepte ale ierarhiei mi l i tare , dar pent ru care s-au făcut eforturi pen t ru a fi trecut în rezervă. Pentru Armata Română a fost o pierdere, în p r i m u l rând că n u i s-a dat , pe f ront , comandă efectivă de corp de armată la care avea dreptu l , şi în al doilea rând că n-a fost promovat ca general de corp de armată şi, respentiv. general de armată, la care ar fi mer i tat cu prisosinţă.

Leonard Mociulschi face parte d in categoria generalilor care au part ic ipat efectiv la toate cele trei războaie d in pr ima parte a secolului XX.

E l a ştiut să se facă a p r e c i a t şi i u b i t de şefii, co leg i i şi subal terni i săi.

Majoritatea şefilor ierarhic i l -au notat obiectiv şi l -au preţuit, cu excepţia colonelului D u m i t r u Gheorghiu, care a fost nedrept cu el, şi în 1917 şi, ma i ales în 1934.

D in t r e general i i d in elita Armate i Române e poate s i ngu ru l , care n-a promovat o simplă şcoală de tragère a Infanteriei, şi poate, un i cu l general de divizie, care n-a u rmat Şcoala Superioară de Război.

Este dintre puţinii generali, care s-a remarcat, în mod deosebit pe front, şi care a pr imi t două grade în t impul celui de al doilea război mondial.

Genera lu l Leonard Moc iu l sch i este, în acelaşi t i m p , p r i n t r e puţinii generali care au pr imi t şi clasa Il-a a Ord inu lu i Mil i tar Mihai Viteazul.

Mareşalul loan A n t o n e s c u şi genera lu l Sănătescu a u fost răsplătiţi cu clasa I-îi a acestui ordin, n u în luptă, ci ca şefi de stat şi guvern.

Leonard Mociulschi şi-a închinat cariera armelor, ca victimă a regimului instalat la 6 martie 1945, fi ind trecut în rezervă, la 9 august 1947, împreună cu sute şi, poate, m i i de ofiţeri de valoare ai Armatei Române.

N O T E

1. A rh i va M in i s t e ru lu i Apărării Naţionale. Fond Comisar ia tu l M i l i t a r Braşov, dos. n r . 6 0 1 . ff 2 şi 3.

2. Ibidem, f.2. 3. Ibidem, f.3. 4. Ibidem, f. 6. 5. Ibidem, f, 22. 6. Ibidem. 7 Ibidem, f. f. 64 şi u r m . 8. Ibidem, f. 23. 9. Ibidem, f. 24.

www.mnir.ro

174 V A S I L E N O V A C

10. Ibidem. f. 25. 11 . Ib idem. 12. Ibidem. f. 26. 13. Ibidem. f. f. 84-85 14. Ibidem. f. f. 85-86 15. Ibidem. f. 82-83. 16. Ibidem. f. 83. 17 Ibidem. f. 87 18. Ibidem. 19. Ib idem. f. f. 88-89 20. Ib idem. f. f. 89-90 2 1 . Ib idem. f. 90. 22. Ib idem. f. 92. 23. Ibidem. f. 94. 24. Ibidem. f. 95. 25. Ibidem. f. 96.

G E N E R A L O F DIVISION LEONARD MOCIULSCHI DURING T H R E E WARS O F T H E F I R S T H A L F

OF T H E 2 0 T H CENTURY

Abstract

The author presents the mi l i tary activity of Leonard Mociulschi d u r i n g three w a r s : 1913 . 1 9 1 6 - 1 9 1 9 a n d 1 9 4 1 - 1 9 4 5 . He bases his research on unpub l i shed mi l i tary documents.

Dur ing 1916-1918, due to his brave behavior, General Leonard Moc iu l sch i was promoted and decorated by the Romanian and French armies . Moc iu l sch i also made a name for h imse l f on the N i s t ru battle front, between 1918 and 1919.

On the Eastern front (between 1941 and 1944), Mociulschi had the hardest task of commanding the first armies to cross the rivers Nistru and N ip ru and go into Crimeea.

B e g i n n i n g w i t h J a n u a r y 1943, Genera l M o c i u l s c h i proved exceptional qualit ies in the defence battles of Cuban and Crimeea. After A u g u s t 23 , M o c i u l s c h i d i s t i n g u i s h e d h i m s e l f i n the b a t t l e s for the l iberat ion of Transylvania, Hungary and Czechoslovakia. i

The General was compensated w i t h the highest mi l i tary orders for h i s courage on the bat t l e f ie ld. He received Roman ian , as wel l as German decorations - the "Miha i Viteazul" Order ( th i rd and second class), the Iron Cross (second and first class) and the Golden Cross. He was also d e co ra t ed by the F r e n c h a n d p r a i s e d by Sov ie t genera ls w h i c h he collaborated w i t h .

www.mnir.ro

F t K D I H A H D I

Asupra raportu lu i M i n i s t r u l u i WÛSÏRU Secretar de Stat l a

Departamentul A f a c e r i l o r Străine sub äo. -y?^;

I n baza a r t i c o l u l u i 3° a l i n e a t u l 2 d in legea pentru

reorgan izarea M in i s t e ru lu i A face r i l o r StrMriB,

AM DECRETAT SI DECRETAM

A r t . I - Domnul Nicolae T i tu l e scu .Deputat.Ministru Secreta r

de S t a t , e s t e nuait ,pe z i u a de lo Decembrie 1<J21, t r i m i s

ext raord inar ăi Ministru plenipotenţiar a l NOSTRU pe lângă

Maiestatea Sa Regele Marei B r i t a n i i s i I r l a n d e i ăi a l p o s e s i u ­

n i l o r b r i t a n i c e de peBte mari .împărat a l I n d i i l o r . t r i a i s în

mis iune s p e c i a l a .

A r t . I I - Domnul T i t u l e s c u va aveà în corpul diplomatio

gradul de Min is t ru plenipotenţiar c l a s a I - a .

A r t . I I I . - M i n i s t r u l NOSTRU Sec r e t a r de Stat l a Departamen­

t u l A f a c e r i l o r Străine este Însărcinat cu executarea a ce s tu i

Dec re t .

Dat în /Ut.t^iAtjy/t, /?//.

Ministrul Afacerilor Strain*

Fig. 1. Dec r e tu l p r in care Nicolae T i tu lescu a fost n u m i t t r im i s e x t r ao rd ina l şi m i n i s t r u plenipotenţiar la Lond ra . 16 decembrie 1921.

Le Décret par lequel Nicolas Titulesco a été nommé envoyé extraordinaire

et ministre plénipotentiaire a Londre. 16 Decembre 1921.

www.mnir.ro

Sutkmalwm gtaUut,

Skit.

C l i r ïitni (labmg bttn a r a t i o M l p p l t a « 6

to rtominatt ano appoint pou an Jjonorarp h ^ ^ i ^

Çj^vv-J. of tfif S o p a l "VTjttorian ©rb*c,

J tat» it m commano ta tr.m«mt tg pou rfct c i u l a f t b

U a c r a n t g r an t ing tu pou. unbn Sjis fBa)t«y 'e A i g n

^Manual, thr bianitv. rank anti pnb i tegcc appertaining er

btlonamg. to the £1.1«! o( (he <£>cber into tofctb pou b*tw

tient abmitut i .

] am al ia ta tntlaCt POT a €t*}t •< *

ÉHantti ot tfc « * r V r .

3 täte rte N o n I* kt,

éMf.

f.f.v.c,

Fig. 2. Breve tu l p r in care s-a confer i t lu i Nicolae T i t u l e s c u M a r e a C ruce a O r d i n u l u i Rega l V i c t o r i an . L ond ra . 24 iul ie 1924.

Le Brevet par lequel on a conféré îi Nicolas Titulesco

la Grande Croix de l'Ordre Roval Victorien. Londre. 24 Juillet 1924.

www.mnir.ro

Fig. 4. Elena Văcărcscu şi Nicolae T i tu lescu la Legaţia României de la Paris Hélène Vacuresco et Nicolas Tilulesco a la Legation de la Roumanie h Paris.

www.mnir.ro

Fiu.. 5. Nicolae T i tu lescu şi co laboratorul său. Nicolae Raicov ic ianu. Nicolas Tititlesco et son collaborateur Nicolas Raicovicianu.

A D M I S S I O N C A R D T O B E P R E S E N T E D A T G U I L D H A L L .

JVb, 3

RECEPTION OF Their Majesties the King and Queen of Roumania

T H F . C O R P O R A T I O N O F T H E C I T Y O F L O N D O N , AT OUILOMAI.U

<>„ TUESDAY, the ISth <>; MAY. J!>..>}.

Hr'Qpttmt 1 2 . 1 $ l # itlM. PtfMMIallon o f AHdn-*s 1 o V I w k , tţ) b<* r o l l o v e r hv D«!i*WW**\

•jumjunm: im*fmu*m »«i> .-i hi..»».!* i w » i u>ir» m . ^ . w < i , , ...

Ai--if NOT THJ»l«M»MnBl.6. ^V^fêx..

Fig. 6. Invitaţie adresată lu i Nicolae Ti tulescu la recepţia dată în onoarea suverani lor României. Londra , 13 mai 1924.

L'invitation adressée "a Nicolas Titulesco pour participer d I a réception donné

en l'honneur des souverains de la Roumanie. Londre. 13 Mai 1924.

www.mnir.ro

JAM tOeœiH M * 4M1w r^rHuua/'-

Vortat uw&nuMtf CK êm ^i^ut^ ^MA/^U h jujete

O^^CUUCAZI/ )4 u n u W u ïuûve^ %j^t^cM0i~U^uiui

f W > W l u Z i W c t W veuuJHcuiùfi'ù ji£ JUftfluùù CpfeU« Uf**-

m fa ţuAU Cutat «M UMY dt jjJVtfJlS sirf aMeat ùiftaet3« +toJfPt

Krtuluj- OUHLM l&Üt'M ïtffftiu won ùivluùJè de htua&x jj&t'uTù/

î ^ u i c « ^ ? i ^ t ? [oudiàt ULUif um ua^r^nSiufAM ^

Fig. 7. Pr ima filă d in însemnările lu i Nicolae Raicov ic ianu. La premiere feuille des notes de Nicolas Raicovicianu.

www.mnir.ro

ASISTENŢA RELIGIOASĂ ÎN A R M A T A ROMÂNĂ ÎN P R I M A JUMĂTATE A S E C O L U L U I A L X X - L E A

D u m i t r u Stavarache

Documente l e de arhivă atestă prezenţa d in cele m a i vechi t i m p u r i a p r e o t u l u i alături de ostaşi, ma i ales în mar i l e momente ale istoriei poporu lu i român. Patr iarhul Hrisant al I e rusa l imulu i răspunzând întrebării m i t r opo l i tu lu i Moise al Belgradului la întrebarea dacă se pot face slujbe acolo unde n u s u n t biseric i (cu referire la campanii le mi l i tare) îi scr ia p r i n t r e altele: şi i u b i t o r i i de Hr is tos D o m n i ai Va lah ie i şi ai Mo ldove i în t i m p u l când se află în expediţii având c u ei preoţi cu antemise, săvârşesc Sf. l i turghie în cor tur i hotărâte şi pe cale şi-n orice alte locur i se află, sau mergând sau stând, după cum făceau altă dată şi iub i t o r i i noştri de Hristos, împăraţii şi generalii în lagărele lor şi pe uscat şi pe mare, după cum se vede d in is tor ie " 1 . Până în secolul XIX această prezenţă este manifestată mai m u l t cu pr i l e ju l confl ictelor mi l i tare . Cel mai adesea reprezentanţii c l e ru lu i erau folosiţi la încheierea di fer ite lor tratate, la medierea conflictelor, în acţiuni d ip lomat ice 2 . A u fost şi situaţii când reprezentanţii Bisericii au part ic ipat nemij locit la acţiuni m i l i t a r e 3 .

Problema legiferării activităţii preoţilor în armată s-a pus odată cu înfiinţarea armate i române moderne, în secolul t recut . în anu l 1850 domni to ru l Ba rbu Dimitr ie Ştirbei confirma pr in Ofisul Domnesc nr . 124 preoţii p en t ru fiecare polc al oştirii4. în acelaşi an Mitropol ia, împreună cu Departamentul Lucrărilor Ostăşeşti a întocmit primele instrucţiuni pr i v ind îndatoririle preoţilor de oştire 5 de care ei s -au călăuzit în asistenţa religioasă a ostaşilor până în anu l 1870 când a fost elaborat Regulamentul c lerului d in armata permanentă6.

La începutul secolului XX, măsurile întreprinse de Mi t ropo l i tu l Moldovei şi Sucevei , Pimen Georgescu (1853-1934) p e n t r u pregătirea sufletească a oştirii, concluzi i le rezul tate d in par t i c iparea preoţilor de armată la C a m p a n i a d in 1913, a u condus la c o n s t i t u i r e a în a r m a t a română a u n u i c ompar t imen t special izat Serv ic iu l rel ig ios. Acesta a funcţionat între ani i 1915-1920 în cadrul Mare lui Cartier General, având ca şef şi "Protopop al Preoţilor de Armată" pe iconom Constant in Nazarie, profesor de morală la Facul tatea de Teologie d in Bucureşti. Acesta a întocmit în acelaşi an, 1915, Instrucţiunile asupra atribuţiilor preoţilor de armată 7, care au fost aprobate de Min is te ru l de Război şi au stat la baza activităţii preoţilor d in a rmata română, până la înfiinţarea Episcopie i

www.mnir.ro

i76 DUMITRU STAVARACHE

armate i . în a n u l 1921 . in baza Legii pr iv i toare la organizarea c l e ru lu i mi l i ta r

în t i m p u l p r i m u l u i război m o n d i a l a u fost mobilizaţi 252 preoţi 8. Ei au însoţit trupele pe câmpurile de luptă acordând asistenţa religioasă mi l i t a r i l o r de toate gradele: i -au îmbărbătat în cursu l luptelor, au mângâiat şi îngrijit pe cei răniţi şi bolnavi . A u fost cazuri în care au lua t comanda t rupe i , a tunc i când comandanţii căzuseră în luptă, sau situaţii în care au lup ta t cu arma în mână a. între cei care şi-au je r t f i t viaţa pen t ru realizarea unităţii naţionale a românilor în ani i 1916-1919 au fost şi 24 preoţi m i l i t a r i 1 0 . "Preoţii de armată afirma mareşalul Prezan - şi-au făcut mai m u l t decât datoria. Este o cinste pen t ru cler că alături de ostaşi au făcut mai m u l t decât l i s-a cerut pent ru Ţară şi Neam" 1 1 .

După realizarea Mari i Un i r i din anu l 1918, reprezentanţii de f r u n t e ai B i s e r i c i i şi A r m a t e i au reuşit să permanent i zeze instituţia preoţilor m i l i t a r i în a rmata română. A l u a t fiinţă, astfel, în anu l 1921 Episcopia Armate i ( Inspectoratul c lerului mi l i tar ) . Prin aceasta Armata şi-a întărit forţa spirituală, educativă, iar Biser ica şi-a spor i t p res t i g iu l în efortul de a realiza, după uni tatea statală, o firească extindere spirituală. Episcopii m i l i t a r i . Ius t in ian Teculescu (1923-1925). dr.Ioan Stroia (1925¬1937), dr. Partenie Ciopron (1937-1948) vor rămâne peste veac în gloria personalităţilor de seamă ale Biserici i şi Armate i române.

Legile, regulamente le şi instrucţiunile care au s ta t la baza funcţionării c l e ru lu i m i l i t a r au reflectat prevederile constituţiilor României. Constituţia d in anu l 1923, f i ind una dintre cele mai moderne d in Europa acelor vremi . Actele normat ive care au reglementat în această perioadă asistenţa religioasă în Oştirea română, au fost: Legea p r i v i t o a r e la organizarea c l e ru lu i m i l i t a r ( 1921 ) 1 2 : Legea p e n t r u organizarea c leru lu i m i l i t a r ( 1 9 3 7 ) 1 3 : R e g u l a m e n t u l p e n t r u p u n e r e a în a p l i c a r e a Legi i priv itoare la organizarea c leru lu i m i l i t a r (1924) 1 4 : Instrucţiunile provizorii asupra serv ic iu lu i religios în t imp de pare şi în t imp de campanie (1931) 1 5 .

C u pr i v i re la aceste acte normat ive , considerăm necesar să precizăm că: a) au apărut ca o continuare a legislaţiei româneşti anterioare: b) au creat condiţii optime pr iv ind prezenţa şi activitatea preoţilor în armată: c) a u r e a l i z a t u n c a d r u l a r g de m a n i f e s t a r e ecumenică a t u t u r o r confesiunilor existente pe ter i tor iul României şi în armata română.

Scopul admiter i i în cadrul armatei a c leru lu i m i l i t a r era acela al "satisfacerii nevoilor confesionale şi p en t ru dezvoltarea sent imentulu i religios" La toate s t ruc tur i l e mi l i tare . începând cu reg imentul , se numeau preoţi asimilaţi gradelor ofiţereşti: preotul de regiment căpitan: preotul de divizie ma ior sau locotenent colonel; p reo tu l de corp de armată colonel; inspec toru l c l e ru lu i m i l i t a r general de brigadă. Conform Legii p e n t r u organizarea c l e ru lu i m i l i t a r d in 1937 a fost înlocuit preo tu l de regiment cu p reo tu l (confesorul) de garnizoană. Mai precizăm că preoţii m i l i t a r i n u aveau parohie.

www.mnir.ro

ASISTENŢA RELIGIOASĂ ÎN ARMATA ROMÂNĂ ÎN SECOLUL AL XX-LEA 177

Inspectorul c lerului mi l i ta r era arhiereu, m e m b r u al Sfântului Sinod. Ales d intre candidaţii recomandaţi de Sfântul Sinod în înţelegere cu M i n i s t e r u l de Război, el era n u m i t episcop m i l i t a r p r i n decret regal şi p u r t a t i t l u l de "Episcop de Alba lu l i a "

Ep iscopu l m i l i t a r avea o jurisdicţie dublă, u n a spirituală şi alta administrativă. Atribuţiile sale d in punc t de vedere admin is t ra t i v le exerc i ta a s u p r a întregului cler m i l i t a r . D i n p u n c t de vedere s p i r i t u a l atribuţiile le exercita n u m a i asupra preoţilor de r i t ortodox şi greco-catolic.

Admiterea în c lerul m i l i t a r a preoţilor se făcea p r i n concurs. Candidaţii t r ebu iau să îndeplinească anumi te condiţii, legate de vârstă, s tud i i , activitatea anterioară. Dreptur i le preoţilor m i l i t a r i , s imilare cu ale ofiţerilor, aveau unele particularităţi legate în special de por tu l ţinutei. în privinţa îndatoririlor, ma i sumar prezentate în cele două legi, sun t amp lu precizate şi minuţios stabi l i te în Regulament, şi ma i ales în Instrucţiuni. Astfel, la îndatoririle preoţilor m i l i t a r i în t imp de pace, pe lângă îndatoririle generale, s u n t nominal i zate cele specifice fiecărui eşalon, p recum şi la sp i t a l e , închisori şi şcoli m i l i t a r e . Organizarea capele lor (b iser ic i lor ) mi l i tare şi a bibl ioteci lor era tot de competenţa preoţilor m i l i t a r i pe t imp de pace. îndatoririle preoţilor m i l i t a r i în campanie cupr indeau : organizarea s e r v i c i u l u i r e l i g i o s l a d i f e r i t e eşaloane de c o m a n d a m e n t e , unităţi, formaţiuni, p r e c u m şi a c t i v i t a t ea pastorală în d i f e r i t e m o m e n t e ale campaniei (mobilizare, operaţiuni mi l i tare , marşuri, zone de etape, după luptă) şi în lagărele de prizonier i .

Aspectul ecumenic se poate vedea chiar de la conceperea şi întocmirea legislaţiei în perioada de const i tuire a Episcopiei Armate i , unde au par t i c ipat , pe lângă ierarh i ortodoxi , reprezentanţi ai altor culte: dr. I.Niemirower, şef rab in ; preot Ştefan Ucsnay, romano-catolic; preot Iu l i u Flor ian, greco-catolic; preot Ernest Tökes, p ro tes tant 1 6 .

Documentele de arhivă arată că a existat o vie colaborare între Min i s t e ru l de Război şi Min is teru l Cultelor p en t ru a desemna la diferite unităţi şi garnizoane confesori, corespunzător tu tu ro r cultelor recunoscute din România.

în anu l 1921, de exemplu, la Corpul 7 Armată, care avea 19 garnizoane, act ivitatea confesională era desfăşurată de 32 confesori: 17 ortodoxi , 4 greco-catolici, 6 evanghelişti, 4 romano-catol ic i , 1 r e f o rmat 1 7 .

Conform A n u a r u l u i ofiţerilor d in anu l 1940, în cadrul c l e ru lu i mi l i ta r , pe lângă preoţi ortodoxi, existau şi preoţi m i l i t a r i activi ai cultelor m i n o r i t a r e : Zambory Lad i s l au ( romano-cato l i c ) , l o co tenent co lonel la C o r p u l 2 Armată; F i l i m o n Gavrilă (greco-catol ic ) , m a i o r la C o r p u l 6 Armată; Is lam A i i Cocoi (musulman) , căpitan la Divizia 9; Bondrea Vasile (greco-catolic), căpitan la Regimentul 86 Infanterie.

în ani i celui de-al doilea război mondia l , în campania d in Est îndeosebi, c lerul mi l i ta r român a desfăşurat o activitate prodigioasă. Stau mărturie în acest sens dările de seamă, rapoartele de activitate înaintate

www.mnir.ro

178 DUMITRU STAVARACHE

de preoţii m i l i t a r i servicii lor religioase de la eşaloanele superioare (divizie, corp de armată, armată) sau adresate Inspectoratului C leru lu i Mi l i tar şi E p i s c o p u l u i A r m a t e i . Acestea oferă informaţii deosebit de minuţioase despre ac t i v i ta tea pastorală zilnică desfăşurată în prea jma f r o n t u l u i , despre a c t i v i t a t ea duhovnicească în rândul populaţiei c iv i l e , despre refacerea şi repunerea în funcţiune a b iser ic i lor devastate de reg imul bolşevic. Preoţii m i l i t a r i români au săvârşit d in îndemnurile şi cu spr i j inu l episcopului Armate i operă misionară, de re în creştin are a populaţiei din teritori i le pe unde a trecut armata română, f i ind astfel " p r im i i mis ionar i " c u m arată fn z iarul bulgar "Slavo" - în teritori i le aliate dincolo de Nis t ru şi Bug.

După război. în a n u l 1945. a l u a t fiinţă în a rmata română Inspectoratul General p en t ru Educaţie. Cultură şi Propagandă care şi-a impus contro lu l asupra activităţii c lerului mi l i tar .

în toamna a n u l u i 1948 a fost desfiinţată Episcopia Armate i ( Inspectora tu l C l e ru lu i M i l i t a r ) , preoţii m i l i t a r i f i ind trecuţi în rezervă, inc lus iv episcopul general de brigadă dr. Partenie Ciopron. în concepţia nou lu i regim pol i t ic ins taura t în România, Armata română n u mai avea nevoie de asistenţă religioasă.

După 1990 s-a acţionat pen t ru refacerea instituţiei preoţilor m i l i t a r i în A r m a t a Românie i . La 1 i a n u a r i e 1 9 9 4 a fos t înfiinţat Compar t imentu l (Secţia d in 1995) de Asistenţă Religioasă a Armate i , iar la 11 octombrie 1995 a fost semnat între Patriarhie şi M in i s t e ru l Apărării Naţionale, p r o t o c o l u l p r i v i n d organ i zarea şi desfăşurarea asistenţei rel ig ioase în A r m a t a României. Ca u r m a r e a acestu i pro toco l , între 4 mart ie - 10 apri l ie a. c. la Academia de înalte S tud i i Mil i tare s-a desfăşurat cursu l de pregătire a pr imei promoţii de preoţi m i l i t a r i după desfiinţarea Episcopiei Mi l i tare de Alba lu l i a în 1948. Prin ord in al M i n i s t r u l u i Apărării Naţionale această promoţie a p r im i t denumirea "EPISCOP DR. PARTENIE CIOPRON"

Asistenţa religioasă în armata română a fost extinsă la toate cultele recunoscute de legile ţării, p r i n Ord inu l General n r . 20 d in 9 iulie 1996, emis de Min is te ru l Apărării Naţionale.

NOTE

1. Biserica Ortodoxă Română (B.O.R.). n r .8 . 1891 . pp.682-683: Revista catolică, Bucureşti, 1915, pp. 15-16.

2. Amănunte l a : l oan Bogdan , Anale le Academie i Române, Secţia i s to r i e , t om XXX, 1907-1908 , Documente le I u i Ştefan cel Mare. Bucureşti, 1913, vo l . I I , p . 434 ; M i h a i l Kogălniceanu, Cronic i le României sau Letopiseţele Moldovei şi Valahie i , Bucureşti, 1872. vo l . I . p. 1 8 1 ; Nicolae Iorga, Ştefan cel Mare şi M iha i V i teazul ca

www.mnir.ro

ASISTENŢA RELIGIOASĂ ÎN ARMATA ROMÂNĂ ÎN SECOLUL AL XX-LEA 179

întemeietori ai Biserici i Româneşti d in Ardeal, Bucureşti, 1904, pp. 35-36, 367

3. Amănunte la: Gheorghe Şincai, Cronica Românilor, Bucureşti, 1886, tom. I I , p. 413; Nicolae Iorga, Istoria Biserici i Româneşti, Vălenii de Munte , 1908, v o l . l , p. 353.

4. A r h i v a M i t r o p o l i e i Ung ro -V l ah i e i , Dosar 1628 , 1850 , f i la 6, cf. Gheorghe Vasilescu, Asistenţa religioasă în oastea Ţării Româneşti în 1850-1870, în Armată şi Biserică, Bucureşti, 1996, p. 130.

5. Ibidem, f. 33-36, cf. Gheorghe Vasilescu, Op.cit. pp. 132-135. 6. Mon i t o ru l Oficial nr . 79/1870. 7 A u fost publ icate de Marele Stat Major în luna octombrie 1915. 8. Constant in Nazarie, Activitatea preoţilor de armată în Campania d in

1916-1918, Bucureşti, 1920, p. 35. 9. Mircea Păcuraru, Preoţii m i l i t a r i în armata română până la 1918, în

Armata şi Biserica, Bucureşti, 1996, pp. 152-153. 10. Constant in Nazarie, Op. cit., p. 99. 11. Ibidem p. 3 1 . 12. Mon i t o ru l Oficial nr . 99/1921 . 13. Ibidem nr .67/1937. 14. Ibidem,nr. 115/1924. 15. Elaborate de o comisie a cărui preşedinte era Inspectoratul Clerului

Mi l i tar , Episcop general de brigadă dr. I . Stroia, iar membr i i Pr. col. S e r a f i m şi Pr . M r . I .Dănci lă , a u f o s t p u b l i c a t e s u b eg ida Inspectoratulu i C leru lu i Mi l i tar în anu l 1931 .

16. A r h i v a M i n i s t e r u l u i Apărării Naţionale f o n d u l I n s p e c t o r a t u l u i C leru lu i Mi l i tar . Microf i lm, rola 1521, cadrul 0100.

17. Ibidem, cadrele 0185-0186. 18. "Arma Cuvântului. Organul Episcopiei Armate i " an I I I , nr. 7-9, iul ie-

septembrie 1942, p. 143.

R E L I G I O U S S E R V I C E IN T H E ROMANIAN ARMY IN T H E F I R S T H A L F O F T H E 2 0 T H CENTURY

Abstract

Priests were present in the Romanian army for centuries. The first official regulat ion regarding the activity of priests in the Romanian army dates back to 1870, when the "Regulations for the Mi l i tary Priests" were i s s u e d . A f t e r W o r l d War I the a c t i v i t y of m i l i t a r y p r i e s t s was grounded on modern criteria and the Mi l i tary Bishopric was founded.

The activity of the mi l i tary clergy was regulated by the "Law regarding the Organization of Mi l i tary Clergy" of 1921 and the "Law on the

www.mnir.ro

180 D U M I T R U S T A V A R A C H E

Organization of Mi l i tary Clergy" of 1937. The laws not only st ipulated the duties of the mi l i t a ry clergy in the Romanian army, b u t also set a wide frame for ecumenical manifestat ion of all creeds.

Archive's documents point to the fact tha t active cooperation existed between the Min is t ry of Defense and the Min is t ry of Cults, in order to assign the mi l i ta ry priests to un i t s , garrisons or armies, and to fulfill the requirements for religious service of all cults exist ing in Romania.

The act iv i ty of m i l i t a ry priests seems to be i n benefit for all creeds both in times of peace and part icu lar ly i n crisis s i tuat ions . In spite of th is , the Inspectorate of Mi l i tary Clergy was dissolved i n 1948.

Since 1994, action has been taked to restore the ins t i tu t i on of mi l i ta ry priests i n the Romanian army.

www.mnir.ro

CONTRIBUŢII L A I S T O R I C U L TURNĂTORIILOR A R T I S T I C E ÎN M E T A L D I N ROMÂNIA

Virg i l iu Z.Teodorescu

Cu aproape tre i decenii în urmă cercetătorul Petre Oprea a întrepr ins o invest igaţ ie în rânduri le ce lo r care a u c o n t r i b u i t l a p romova r ea activităţii turnătoriilor a r t i s t i c e în b ronz şi a l te meta le . Informaţiile dobândite l -au a ju ta t să realizeze u n s t u d i u p u b l i c a t 1 . în Revista Muzeelor, devenind pe această cale o călăuză p e n t r u cei care cercetând an i i de activitate ale artiştilor sculptor i aveau nevoie de a stabi l i cine şi unde a finalizat u n model sau a l tu l . Totodată s tud iu l a evidenţiat preocupările manifestate în ult imele două decenii ale secolului t recut care au condus la importarea instalaţiilor necesare une i asemenea turnătorii şi concomi t en t trecerea la formarea specialiştilor români care u r m a u să realizeze turnarea în bronz a modelelor elaborate de artiştii scu lptor i . Se f inal iza 2 astfel dezideratul meni t de a avea în România turnătorii apte să as igure t r anspune r ea corespunzătoare a m e t a l u l u i care să le confere caracterul def init iv ca operă de artă. Depăşirea numeroaselor dificultăţi a permis în t imp o dotare adecvată cât, şi mai ales, formarea unor valoroşi specialişti gata de a fi la dispoziţia artiştilor d in ţară şi străinătate3.

Prezenţa în forul publ ic , în instituţiile publice, inc lusiv în cele muzeale precum şi în colecţiile part iculare a unor valoroase opere de artă i m p u n e şi cunoaşterea f i rmei care a as igurat tu rnarea în bronz. Dacă pen t ru unele piese menţiunea discretă, pr in ponsonare sau altă formulă, a f i rmei executante uşurează şi se const i tu ie cerficarea a t r i b u i r i i , în alte cazuri l ipsa determină fie ignorarea acestui aspect fie parcurgerea, a tunc i când le avem, a mu l t o ra d in înscrisurile t i m p u l u i pen t ru a afla eventual cine a fost acest executant al turnării în metal . O sumară statistică relevă că marea major i tate s u n t realizate ale f i rmei V.V. Răşcanu 4. Dacă vom face referinţă şi la g r adu l de d i f i cu l ta te care implică a n u m i t e lucrări, cal itatea finisării, inc lus iv a pat inei ne readuce în p r im plan tot aceiaşi firmă.

Surse importante de cunoaştere atât documentele donate de dl.Petre Oprea la Arhivele Naţionale, cât şi cele prezente în diverse fonduri şi colecţii d in întreaga reţea a unităţilor ma i sus amint i te i instituţii m i - au readus în atenţie evoluţia, preocupările acestui neobosit întreprinzător p e n t r u a a s i g u r a c o n t i n u i t a t e a acestei m e s e r i i 5 . D o c u m e n t e l e s u n t relevante şi p e n t r u a ne sugera dificultăţile6 cu care s-a con f runta t pe parcursu l ani lor, dar pe care cu tenacitate le-a p u t u t depăşi. A avut un

www.mnir.ro

182 VIRGIL !LT Z. T E O D O R E S C U

crez pe care 1-a s lu j i t cu consecvenţă. Pentru el a învăţa, a dobândi noi cunoştinţe se conjuga cu preocuparea de ale împărtăşi şi acelora care i s¬au alăturat pe parcursu l anilor. Ei deprindeau de la el meseria care pr in pretenţiile pe care le impune realizarea unei opere de artă le solicită ample cunoştinţe în fiecare etapă de muncă. Loc de compromisur i n u se admitea la V.V.R.. atât pen t ru el cât şi pent ru cei pe care i-a calificat ca turnători, cizelatori şi pat inator i în metal .

Prezenţa unor memor i i ale sale în fondul Un iunea Artiştilor P l as t i c i (U.A.P.) ne p e r m i t e 7 să evidenţiem câteva e lemente care se const i tuie concludente izvoare în cunoaşterea evoluţiei profesionale a lu i V.V.R. în acest sens s u n t edif icatoare 8 memori i le întocmite în anu l 1958. Ele a u fost adresate Preşedinţiei C o n s i l i u l u i de Miniştri, M i n i s t e r u l u i Industr i i l o r , M in i s t e ru lu i Cu l tu r i i . în acel an V.V.R. avea venerabila vârstă de 81 an i . Cele enunţate expr imau însă că era încă în deplină activitate creatoare şi mai ales că era preocupat de asigurarea condiţiilor ca ştafeta să fie preluată de tânăra generaţie în b u n e condiţiuni. P e n t r u cele realizate revendica acestor fondur i recompense morale şi materiale pentru toţi aceia care i -au fost alături în tot ceea ce întreprinsese pe parcursu l a mai bine de cinci decenii de intensă activitate. Memor iu l exprimă de fapt marea durere a au t o ru lu i că la acea dată în evoluţia activităţii turnătoriei artistice n u se înregistrase după 1948 cele cuvenite în directa relaţie cu amploarea luată de mişcarea artistică. Inexistenţa u n u i local adecvat în care dotările să fie corespunzătoare pen t ru a se putea realiza şi lucrări de anvergură şi di f icultate sporită, f i ind concomitent şi u n loc de împărtăşire a experienţei celor ma i în vârstă către cei mai t iner i . Referindu-se la el considera că experienţa acumulată trebuie transmisă pen t ru a putea avea în v i i tor b u n i turnători, cizelatori şi pat inator i pen t ru operele de artă.

Ca o soluţ ie , în m e m o r i u l d i n m a r t i e 1958 întrevedea 9

posibi l i tatea valorificării imob i lu lu i şi terenulu i aferent al u n u i fost garaj d in strada Ţepeş Vodă n r . 8 6 . Propunea preluarea pen t ru amenajarea unui complex în cadru l căruia să fie reuni te activităţi ca: turnătoria in gips, a te l i e ru l de ciopl ire a m a r m u r e i şi a p ietre i , secţia de secţionare şi de păstrare a modelelor p e n t r u a asigura turnarea în bune condiţiuni. De fapt cele enunţate au condus la c ons t i tu i r ea C o m b i n a t u l u i Fondu lu i Plastic, însă într-un alt amplasament. Această întreprindere a cunoscut în deceniile care au u r m a t o amplă diversificare ca preocupări şi amploarea lucrărilor abordate.

A m a c o r d a t atenţ ie a c e s t o r preocupăr i a le l u i V V.R. d e t e r m i n a t şi de o s o l i c i t a r e 1 0 formulată în u l t i m i i a n i de către dl . Magheru, ataşatul cu l tu ra l al României la Paris care fusese rugat de către cercetătorii francezi să se intereseze de existenţa lucrărilor turna te în atelierele d in Franţa şi care în decursu l an i lor au fost achiziţionate şi aduse în România. Interesul era generat de preocuparea de a alcătui o is tor ie a activităţii turnătoriilor şi a l ocur i l o r unde au fost amplasate

www.mnir.ro

CONTRIBUŢII LA ISTORICUL TURNĂTORIILOR ARTISTICE ÎN METAL 183

aceste lucrări. A m p r i m i t precizarea că interesul era atât pen t ru lucrările artiştilor f rancez i cât şi p e n t r u cele ale a l t o r artişti care fie că le -au modelat în Franţa fie că le-au t r im is acolo pen t ru turnare în metal . Ca atare cons ide r că avem d a t o r i a să cunoaştem şi ce am i m p o r t a t ca realizări ale artiştilor străini şi ce s-a tu rna t peste graniţă de către artiştii români, piese azi în pa t r imon iu l universal sau aduse în România precum şi cele care au fost turnate aici, inc lusiv răspândirea lor.

în acest sens informaţiile incluse în memor i i l e l u i V.V.R. se constituie în reală sursă de informare care va t rebui să fie coroborată şi cu alte mărturii.

Considerăm u t i l să oferim câteva repere cu caracter biografic referitoare la V.V.R. S-a născut la 12 august 1877 în satu l Ţifu, comuna Banca, fostul judeţ Fălciu, azi V a s l u i 1 1 . După absolvirea şcolii pr imare, în anu l 1894 (?), după u n exigent examen, a in t ra t ca bursier al s t a tu lu i elev la Şcoala Superioară de Arte şi Mase ru 1 2 . Erau ani i când în şcoală fusese adus d in Franţa u n spec i a l i s t 1 3 care organizase o secţie de turnătorie artistică în bronz. Era începutul une i constante preocupări şi stăruinţe ale profesorilor - scu lptor i ai Şcolii de Arte Frumoase. V.V.R. a fost cooptat în colect ivul care u r m a să dobândească noţiunile teoretice şi pract ice ale a c e s t e i m e s e r i i . P a s i u n e a p e n t r u m u n c a organizată c u t e m e i şi îndemânarea l -au ajutat ca în scur t t imp să se afirme ca cel ma i talentat şi ca atare să devină a j u t o r u l pro fesoru lu i i n s t r u c t o r francez, iar la a b s o l v i r e a şcoli i să fie t r i m i s în stră inătate p e n t r u c o m p l e t a r e a cunoştinţelor. Măsura era determinată de interesul de a cunoaşte şi alte procedee folosite în alte centre ale Europe i , p e n t r u a depăşi situaţia existentă, p r i n adoptarea celor mai eficiente şi care să n u ma i reclame aducerea d in străinătate a materialelor folosite în procesul tehnologic al turnării diverselor metale. Este no tor iu de menţionat şi faptul că în ani i de şcolarizare d i n România V.V.R. a pa r t i c i pa t efectiv la operaţiunile de turnare , cizelare şi patinare a componentelor unor monumente cum ar fi cel dedicat l u i CA.Rosett i , al Pompierilor, al dr.Carol Davila ş.a. Şcoala 1 4 a terminat-o în anu l 1900. Din 1901 şi până în 1905, ca bursier al s ta tu lu i român a fost t r i m i s 1 5 la specializare în Franţa, Austr ia , Germania, Italia. A fost u n b u r s i e r i t i n e r a n t 1 6 care a p u t u t r emarca asemănările dar şi deosebirile tehnice folosite în aceste ţări, fapt care 1-a ajutat să conceapă şi să adopte p ropr iu l sistem care în ani s-a dovedit benefic pen t ru opera de artă, eficienţa economică a întreprinderii. V.V.R. n u s-a l im i ta t n u m a i la a depr inde şi apl ica o anumită tehnologie ci a realizat şi metoda de p r e z en ta r e 1 7 a etapelor de l u c r u , factor decisiv p e n t r u Cei care i s-au alăturat p en t ru a deprinde ca învăţăcei toate fazele de l u c r u şi a-i deveni colaboratori . Revenirea în România, trecerea la organizarea activităţii după cum o concepuse înlăturase definit iv ceea ce an i de zile fusese greu de rea l i za t . Ne r e f e r i m la pretenţia i n s t r u c t o r u l u i ca toate ma te r i a l e l e necesare să fie importate d in Franţa. Acum V.V.R. recurgea la cele pe care

www.mnir.ro

184 V I R G I L I U Z. T E O D O R E S C U

resursele interne i le puteau oferi. Şi în scur t t imp a dovedit că acestea e rau compet i t i v e permiţând obţinerea u n o r rezu l ta te re levante . La 1 decembrie 1905 a pus bazele u n u i atelier - şcoală care a funcţionat 1 8 până în anu l 1940, cu excepţia perioadei ocupaţiei străine în România (1916¬1918). A u fost an i i când inamicu l i-a spu lbe ra t 1 9 tot ceea ce se constituise acumulare tehnică în dotarea unităţii. Cu greu, în anu l 1919 a porn i t de la zero pen t ru a reface atel ierul . Şi totuşi a reuşit ca în anu l 1920 să reia act ivitatea normală. Experienţa dobândită s-a dovedit de b u n augur. în perioada interbelică i -au fost încredinţate o serie de lucrări de amploare m e n i t e să înobileze f o ru l p u b l i c , atât în capitală cât şi în al te m a r i local i tăţ i a le ţări i . A m i n t i m s e l e c t i v în aces t s ens c o m p o n e n t e l e m o n u m e n t u l u i Ero i lo r Genişti, ale m o n u m e n t u l u i Ero i l o r A e r u l u i , ale m o n u m e n t u l u i Take I o n e s c u , ale m o n u m e n t u l u i E r o i l o r C o r p u l u i Didactic.

Considerăm deosebit de semnificativ faptul că a tunc i când s-a re fer i t la începutul car iere i sale a s u b l i n i a t s p r i j i n u l aco rda t p e n t r u promovarea acestei activităţi pe t e r i t o r iu l României V.V.R. evocă poziţia manifestată de S p i r u C . H a r e t 2 0 şi F rede r i c S t o r c k 2 1 care i - a u fost susţinători mora l i şi mater ia l i pen t ru a asigura o cont inui tate a producţiei şi a formării de specialişti care ul ter ior au avut realizări ce au determinat în a n u m i t e memente ca şi artiştii s cu lp t o r i d in străinătate să lanseze comenzi la turnătoriile de artă d in România 2 2.

Pentru V.V.R. contractele încheiate 2 3, atât ca termen de livrare cât şi ca l i t a t ea execuţiei a u fost adevărate cărţi de reprezentare ale întreprinderii. Meticulozitatea este remarcabilă şi d in modu l în care ţinea evidenţa fiecărei lucrări 2 4, de la elementele cuprinse în contract şi până la l ivrarea ei.

Cele c i n c i d e c e n i i de a c t i v i t a t e a u f o s t m a r c a t e şi de numeroase momente d i f i c i l e 2 5 d in punc t de vedere f inanciar, pe care însă cu tenacitate a ştiut să le depăşească. La rându-i faţă de artiştii sculptori a manifestat, n u odată, înţelegerea necesară acordându-le păsuiri pentru achitarea etapelor stabil i te pr in contracte.

Pe p a r c u r s u l an i l o r numele l u i s-a i m p u s p r i n seriozitatea manifestată. E x e m p l u l pe rsona l era mob i l i z a t o r şi p e n t r u cei ce i se alăturau pen t ru a declanşa executarea şi finalizarea lucrării. Nu puţine au fost cazuri le când p r i n amploarea comenzi i a fost necesar să realizeze fazele p r e l i m i n a r e şi t u r n a r e a în b r onz în al te l o c u r i decât p r o p r i u l a t e l i e r 2 6 . A u fost p r i l e j u r i p e n t r u cei cu care a cooperat să sesizeze capacitatea organizatorică, abnegaţia cu care se dăruia m u n c i i , dar şi fap tu l că n u accepta compromisur i l e când era vorba de cal i tate. Astfel lucrări de m a r i proporţii şi tonaj au fost r ea l i za te 2 7 în i n c i n t a uzinelor Malaxa. Şi după cel de al doilea război mond ia l au fost t u r n a t e 2 8 în aceia şi un i ta te (rebotezată după 1948 şi până în deceniul nouă "23 August" , azi "Faur" ) asemenea comenzi . Ne re fer im la m o n u m e n t u l Ero i l o r Patriei.

www.mnir.ro

CONTRIBUŢII LA ISTORICUL TURNĂTORIILOR ARTISTICE ÎN METAL 185

men i t a fi amplasat în faţa Academiei Mi l i tare , monumente le I .V.Stal in pent ru Bucureşti, Braşov (devenit în acei ani Oraşul Stalin), Târgu Mureş, m o n u m e n t u l Suvorov pen t ru localitatea Plăineşti. m o n u m e n t u l Ostaşului Român pen t ru amplasarea la Oradea, lucrări care au încorporat între 7 şi 34 tone meta l .

Cele enunţate se cons t i tu i e o sumară evocare a u n e i vieţi dăruită activităţii menite să promoveze pe ter i tor iu l României turnătoria artistică necesitate în concordanţă c u cerinţele societăţii, cu aspiraţiile pen t ru f rumos ale generaţiilor secolului XX.

Redând în anexă textul u n u i a d in memori i le sale considerăm că realizăm o ma i concludentă evidenţiere a o m u l u i V-V.R.

NOTE

1. Petre Oprea, " Is tor icul turnătoriilor artistice în bronz d in Bucureşti" în "Revista Muzeelor", nr . 1/1969, p. 33-38. ; «É

2. Ion Cojocaru. " Şcolile tehnice profesionale şi de specia^âte d in s ta tu l român (1864-1918)" B u c , 1971, p. 65 doleanţa manifestată d in 1884 pen t ru organizarea une i topi tor i i echipată p r in importarea instalaţiilor d in Angl ia - Liverpool.

3. Petre Oprea, op.cit. , p. 38 menţionează pe artiştii Ernest Dubois , A r i t o n i n Mercier , I van Mestrovià care a u comandat în România lucrări care au fost amplasate în forul publ ic d in ţară şi străinătate.

4. F i rma a cunoscu t pe p a r c u r s u l an i lo r modificări în titulatură în directă relaţie cu situaţia juridică şi financiară cu care se confrunta.

5. Donaţia făcută în a n u l 1996 de către dl,.. Petre Oprea a fost înregistrată Ja A rh i v e l e Naţionale Direcţia A r h i v e l o r I s to r i ce Cen t ra l e ca f o n d u l p e r s o n a l "Vasi le V.Răşcanu"; informaţii în f ondur i l e : M i n i s t e r u l Cul te lor şi Ar te lor . Direcţia Arte lor , Muzeu l A lexandru Saint Georges: loan Schmidt Faur ş.a.

6. Petre Oprea, op.cit. , p. 34, 37; arh iva Miha i Onofrei, mapa 1930¬1940 scrisoarea d in 4 april ie 1940.

7. A r h i v e l e Naţionale Direcţia A r h i v e l o r I s tor i ce Cen t r a l e , f ond Un iunea Artiştilor Plastici (U.A.P.), Creaţie, dosra 16/1958 cupr inde m e m o r i i d i n a n i i 1952. 1958 def inite la f. 1 astfel : "Toy. d i rec tor Tăutu - Note d in lup ta şi stăruinţele mele pen t ru turnătoria artistică de bronz în ţara noastră. V.V.Răşcanu" f. 2-3 "Un scur t memor iu de activitate. Bucureşti decembrie 1958" f. 4-6 Memor iu depus la data de 13 noiembrie 1952 la Preşedenţia Cons i l iu lu i de Miniştri, Min is te ru l Industr i i lor , M in i s t e ru l Artelor cu referinţă la ac t i v i t a t ea c o l e c t i v u l u i r ea l i za tor a l turnării s t a t u i i " I . V . S t a l i n " ; date c u ca rac t e r a u t o b i o g r a f i c ; p r o p u n e r i p e n t r u r eun i r ea t u t u r o r specialiştilor într-un atel ier, eventua l în cad ru l uzinelor 23 August :

www.mnir.ro

186 V I R G I L I U Z. T E O D O R E S C U

f. 7-21 memor iu l d in mart ie 1958 8. Ib idem f. 7-21 şi 22-24 texte dactilografiate, la u l t i m u l o adnotare cu

cerneală: " u r m a r e la m e m o r i u l depus la C o m i t e t u l Orăşenesc Bucureşti"

9. F. 22-24 memor iu l d in mart ie 1958 (variantă), referinţe la situaţia "Chinuită" a turnătoriilor, nevoia u n u i local corespunzător, formarea de no i cadre t inere care să preia experienţa înaintaşilor, propune localul d in strada Ţepeş Vodă nr. 86 care însă a fost t ransformat în garaj, aminteşte monumente le care au încorporat între 7-34 tone meta l . F. 24 "Am 81 de ani , încă muncesc şi îndrumez cu toată dragostea în această meserie, iar r odu l acestei m u n c i de peste 65 de ani se vede p r i n toate colţurile ţării" "Cât ma i am de trăit şi mai pot să mă agit, îmi i au angajamentul să mă zbat şi să arăt celor în drept şi în cunoştinţă de cauză că acest atelier este absolut necesar şi trebuie înzestrat cu ut i la j modern cât ma i urgent posibi l dându-i-se toată atenţia cuvenită"

10. Rezolvarea reclamă consu l ta rea informaţiilor deţinute de oficiile judeţene de p a t r i m o n i u , teoretic înregistrate la nivel naţional, dar încă inaccesibile deşi se fac declaraţii publ ice despre accesibilitate la informaţii.

11 . Vasi le V.Răşcanu născut la 11 augus t 1877, în loca l i tatea Ţifu. f o s t u l judeţ T u t o v a s a t u l Ţifu, c o m u n a Banca , judeţul Vas lu i , părinţii: tatăl Vas i l e , m a m a Ca t inca , a g r i c u l t o r i , vezi Arh ive le Naţionale, Direcţia Judeţeană V a s l u i , colecţia de Stare Civilă, reg is t ru l nr .1/1877. Peste an i citirea neatentă a înregistrării naşterii a promovat z iua de 12, el f i ind născut la 11 şi declarat "alaltăieri" în z iua de 13; Ion I o rdan , Petre Gâştescu, D.Oancea, " I n d i c a t o r u l localităţilor d i n România", Bucureşti, 1974, p. 254 ; re fer i tor la f ina lu l vieţii avansăm o dată încă necontrolată: 1963, decembrie 26 în Bucureşti, înmormântat la c im i t i ru l Sf.Vineri. căsătorit cu Elena f lu L iv iu V. Răşcanu în m e m o r i u l d i n 13 n o i e m b r i e 1952 face referinţă la copilăria petrecută până la vârsta de 12 ani la coarnele p lugu lu i , apoi elev la "şcoala de oraş" (Tulcea), vezi U.A.P., dosar 16/1958, f. 4-6

12. Nota 2 13. Louis Ferd inand 14. Absolvent după 6 ani de s tud i i repartizaţi în două trepte: p r ima era

de 4 an i f i in dedicată s tud i i l o r teoretice şi practice, iar a doua numai pract ic i i .

15. Explică prezentând situaţiile când a fost necesar să revină în ţară pen t ru a asigura realizarea promptă a unor comenzi speciale.

www.mnir.ro

CONTRIBUŢII LA ISTORICUL TURNATORIILOR ARTISTICE ÎN METAL 187

16. Formulă semnificativă amin t ind de vechile pract ic i ale breslelor d in e v u l m e d i u care i m p u n e a u p e n t r u p r o m o v a r e a ca meşter parcurgerea u n u i i t inerar care să faciliteze cunoaşterea activităţii d in alte centre europene. La revenirea d i n t r - u n asemenea i t inerar era conf i rmat ca meşter după prezentarea lucrării de "diplomă" şi a consemnării p r i n baterea u n u i cu i într-un t r u n c h i de copac (vezi Timişoara).

17. Receptivitatea pen t ru tehnică 1-a ajutat de a fi şi u n b u n pedagog, fapt mani fes ta t în decursu l an i lo r p r i n m o d u l c u m a ştiut să se apropie de "învăţăcei" să-i califice pent ru meseria de turnător.

18. Se referă la încetarea activităţii în 1940, ca firmă, dar tot el relevă că în alte condiţii a con t inua t act iv i tatea chiar şi în an i i ce lui de al doilea război mondia l şi chiar u l ter ior până la aplicarea măsurilor care a u înlăturat d in economia românească mici le întreprinderi ateliere.

19. Nu a fost o situaţie singulară ci s-a înscris în ceea ce a fost conceput ca u n s i s t em de sancţionare a "trădării" României care n u s-a alăturat Puteri lor Centrale, vezi: V i rg i l iu N. Drăghiceanu, "707 zile sub t cu l tu ra călcâiului german", B u c , 1920, 370 p.

20. Sp i ru C.Haret m i n i s t r u al Cultelor şi Instrucţiunii Publice: 31 mart ie 1897 10 apri l ie 1899; 14 februarie 1901 - 21 decembrie 1904; 12 mart i e 1907 26 decembrie 1908; 27 decembrie 1908 3 mart ie 1909; 4 mar t i e 1909 28 decembrie 1910. N.B. în per ioada 22 decembrie 1904 - 23 noiembrie 1906 m i n i s t r u a fost Miha i Vlădescu, vezi: Mioara Tudorică, Ioana Bur lacu , "Guvernele României între ani i 1866 1945, Liste de miniştri", în "Revista Arhivelor", anu l XLVII , voi. XXXI I , nr . 2/1970.

2 1 . Frederic Storck, art ist sculptor, profesor la Şcoala de Arte Frumoase, vezi "Muzeu l A. S i m u şi Casa Muzeu S i m u . Catalog" , Bucureşti, 1937, p. 42; Eleonora Costescu, "Artiştii Storck", Bucureşti, 1996, p. 3 5 - 5 1 , 93, nota 153 finanţarea acordată l u i V.V.R. de către F.S., menţionează atel ierul de turnătorie în strada Buzeşti şi n u în strada Felix.

22. Nota 3. 23. Corespondenţa purtată cu artiştii s cu lp t o r i , ofertele, contractele,

revenirile artiştilor Ia cel care p r in modu l de execuţie era o garanţie a reuşitei lucrării s u n t în acest sens edificatoare. Menţionăm că atât cartea de vizită cât şi manşeta hârtiei cu antetu l erau concludente p r in textu l folosit: "Prima turnătorie de bronz, alamă, zinc şi diverse m e t a l e " s t r a d a d r . F e l i x n r . 8 9 , Bucureşt i fondată l a 1 9 0 5 , F u r n i z o r u l Curţii Regale, Medal ie de au r la Expoziţia Generală Română Jubiliară 1906, Mer i tu l Comercial si Indus t r i a l clasa I-a, Decorat cu Coroana României cu g r a d u l de Cavaler şi Ofiţer şi Steaua României în grad de Cavaler.

www.mnir.ro

188 V I R G I L I U Z. T E O D O R E S C U

24. Concludent în acest sens este registrul care redă activitatea pentru realizările z i lnice ale an i lo r 1930-1931 în care s u n t înscrise atât elementele d in contract, cheltuielile, data finalizării, beneficiul obţinut.

25. Pentru datoriile contractate la Societatea Naţională de Credit Industrial construcţiile d in strada Felix nr . 89 i-au fost preluate între anii 1935¬1939 întrucât n u reuşise să ach i t e ra te l e împrumutului, vezi corespondenţa cu M i h a i Onofre i , solicitările disperate p e n t r u a-1 împrumuta cu sume în contul unor viitoare lucrări.

26. Nevoia de m a r i spaţii p e n t r u rea l i za rea decupa j e l o r mache t e i , depozitarea lor, realizarea cofrajelor pentru turnare, topirea şi turnarea m e t a l u l u i , îndepărtarea c o f r a j u l u i , curăţirea, c i ze larea , toate revendicau mar i spaţii de desfăşurare a u n u i flux tehnologic, inclusiv mijloacele de transport pe orizontală şi verticală (vagoneţi, macarale).

27 în memor iu l menţionează o serie de lucrări de mar i proporţii care au fost posibi l a se realiza la uzinele Malaxa, vezi şi Petre Oprea, op. cit. p. 37: Eroi lor Infanteriei , Eroi lor C.F.R., Miha i l Kogălniceanu, Avram Iancu. Ba rbu Catargiu. Tudor Vladimirescu ş.a.

28. Idem, m o n u m e n t u l Eroi lor Sovietici, s tatuia Nicolae Bălcescu ş.a.

CONTRIBUTIONS TO T H E H I S T O R Y OP A R T I S T I C FOUNDRIES IN ROMANIA

Abstract

In Romania, the scu lp ture of monuments , most ly for publ ic forums, required as a necessity the t ra in ing of new specialists i n metal casting who could ensure the f inalizing of works w i thou t the suppor t of foundry workshops abroad. This miss ion was taken up by the Superior Schoo l of A r t s a n d Trades i n B u c h a r e s t , schoo l t h a t , for a decade, produces several workers, amidst whom we can f ind Vasile V. Răşcanu. This m a n , by his qualit ies, by his search for knowledge and by his respect for the art is t as well as for the artist 's work entrusted to h i m for casting, accomplished, d u r i n g his years of ha rd work, ski l ls tha t ranked h i m as a highly .qualified specialist. He had a vast activity as caster, teacher, team organizer, coord inator who, d u r i n g h is l i fet ime, had the sat is fact ion of giving b i r t h to works that, due to their proport ions and dif f iculty required space, equipment and technology.

The a u t h o r , a i d ed by h i s d o c u m e n t a t i o n , revea ls to the researchers eloquent proofs for emphasizing the activity i n this trade, that b r ough t benefits to sculptors the makers of the models en t rus ted for casting - , as well as to the publ ic who can admire them.

www.mnir.ro

I S T O R I A MODERNĂ A D O B R O G E I ÎN I S T O R I O G R A F I A BULGARĂ D I N U L T I M U L D E C E N I U

Constant in Iordan

într-o dezbatere televizată (17 octombrie 1996) pr i v ind polit ica externă, care a avut loc în t i m p u l campaniei p en t ru alegerile prezidenţiale d i n B u l g a r i a , preşedinte le a les l a 3 n o i e m b r i e , Petăr S T O I A N O V ( cand ida tu l coaliţiei de dreapta . Forţele Democrat ice Unite ) s-a arătat preocupat de soarta bu l ga r i l o r de peste hotare , între care a celor d in D o b r o g e a . în f a p t de d e s t i n u l u n o r t e r i t o r i i d i n a f a ra graniţelor, considerate "bulgăreşti" d in punc t de vedere istoric. Această preocupare face par te d i n t r - o concepţie ma i largă a e l i te i pol i t ice bulgare p r i v i n d " in teresu l naţional" ("problema naţională") actua l al Bulgar ie i , al cărui obiectiv fundamenta l este realizarea unităţii naţionale, adică a s t a tu lu i în frontierele l u i "etnice", legit imate de "dreptu l istoric". Fireşte că atingerea acestui obiect iv are în vedere, f o rma l , n u m a i u t i l i za rea u n o r mij loace paşnice, şi este considerat u n proces de lungă durată, realizabil într-un v i i t o r n e d e f i n i t . C o n f o r m " d r e p t u l u i i s t o r i c " , t e r i t o r i i l e v i za te s u n t Macedonia, Tracia, "ţinuturile occidentale" (formulă bulgară, actualmente în frontierele Serbiei) şi Dobrogea.

Pentru susţinerea acestei concepţii politice - a ic i ne vom referi doar la Dobrogea istor ic i i bulgar i depun eforturi însemnate pe mul t ip le p l anur i . Preocupările în acest domeniu n u .sunt no i . dar a i i dobândit alte d imens iun i şi s u n t m u l t mai variate după "revoluţia de catifea" de la Sofia (10 noiembrie 1989). P lura l i smul polit ic, tranziţia spre democraţie au creat condiţii favorabi le manifestării aces tu i interes p e n t r u i s t o r i a întregii Dobroge, cu deosebire după 1878. în istoriograf ia bulgară s-a contura t deja o disciplină autonomă - "dobrogenistica" - istorie, cultură, civilizaţie, ar te , fo lc lor , e tnograf ie etc. Ch ia r dacă este vorba n u m a i de u l t i m u l d e c e n i u , i s t o r i a aces te i d i s c i p l i n e oferă u n f oa r t e boga t m a t e r i a l documentar.

în ce ne priveşte, vom încerca să prezentăm câteva repere semnif icat ive ale acestor preocupări, limitându-ne, d in raţiuni de t imp e v i d e n t e , la cele p r i v i n d i s t o r i a D o b r o g e i după 1 8 7 8 . Neces i ta tea cunoaşterii lor de către istor ic i i d in România n u poate fi contestată. Un recent s t a g i u de documenta re la Sofia (octombrie 1996) ne-a permis desci frarea u n o r forme şi mijloace de mani festare a acestui interes în istoriografia bulgară recentă. Iată câteva dintre acestea:

www.mnir.ro

190 C O N S T A N T I N I O R D A N

1. Cadre instituţionalizate La I n s t i t u t u l de I s t o r i e a l A c a d e m i e i B u l g a r e de Ştiinţe

funcţionează secţia intitulată "Problema naţională după 1878" distinctă de cea p r i v ind istoria Bulgarie i în perioada 1878-1944. in cadrul secţiei există u n n u c l e u de cercetători care se ocupă exc lus iv de problemele Dobroge i , relaţiile c u România şi s t a t u t u l minorităţii bu l ga r e de pe ter i to r iu l românesc.

La Univers i tatea "S f .K i r i l şi Me tod iu " d in Vel iko Tîrnovo a doua ca importanţă d in Bulgaria - este predat u n curs special de istorie a României după 1859, unde, fireşte, este abordată şi istoria Dobrogei.

La aceeaşi Un i v e r s i t a t e activează u n C e n t r u de cercetări p r i v ind istor ia comunităţilor d in nordu l Mării Negre Moldova, Ucraina, Rusia, dar şi Dobrogea. Rezultatele s u n t publ icate anua l într-un volum masiv (patru în an i i 1992-1995) 1 .

Muzee l e de i s t o r i e d i n V a r n a , B a l c i c , D o b r i c i , S i l i s t r a , T u r t u c a i a , Ruse, susţinute de la Sofia şi Ve l iko Tîrnovo, organizează periodic ses iuni ştiinţifice aniversare sau tematice: 50 şi 55 de ani de la retrocedarea Cadr i la teru lu i , 80 de ani de la izbucnirea crizei balcanice, 80 de a n i de la t r a t a t u l de la Bucureşti, 80 de an i de la v i c t o r i a de la Tur tuca i a etc. în mare parte, actele acestor r eun iun i cu caracter ştiinţific şi cu l tu ra l s u n t publ icate cu spr i j inu l autorităţilor locale 2 .

Să reţinem tot aici că Muzeele de Istorie d in Dobrici şi Silistra editează în colaborare revista anuală "Dobrogea" (11 numere în perioada 1984-1994 , dar u l t i m u l număr a apărut pract ic în 1995) cu cartacter ştiinţific şi cu contribuţii constante ale unor specialişti de la Sofia sau Vel iko Tîrnovo. Cea ma i mare parte a s tud i i l o r abordează probleme de istorie modernă a Dobrogei,

2. Ediţii de izvoare a) Documente. în această categorie pot fi incluse atât ediţiile

de izvoare p r i v ind exclusiv istoria Dobrogei şi a bulgar i lor de pe teritoriul românesc, cât şi cele de documente interne şi externe referitoare Ia istoria generală a Bu lgar i e i în care apar frecvent informaţii despre "dosarul " dobrogean.

Cea ma i importantă ediţie este cea de "Izvoare pr i v ind istoria Dobrogei", două volume masive acoperind perioada 1878-1941, apărute în ani i 1992-19933.

La fel de preţioasă este culegerea " B u l g a r i i d i n România, secolele XVII-XX. Documente şi materiale", apărută în 1994. Să reţinem că l imitele cronologice exacte s u n t 14 iunie 1654 - 24 mai 1992 4 .

în 1978, Comisia pen t ru editarea documentelor diplomatice de pe lângă Min is te ru l Afacerilor Externe al Bulgariei publ ica p r i m u l volum d intr -o serie care intenţiona să acopere perioada 1879-1944. Acest volum, i n t i t u l a t "Politica externă a Bulgarie i . Documente şi materiale" se referea

www.mnir.ro

ISTORIA MODERNA A DOBROGEI ÎN ISTORIOGRAFIA BULGARĂ 191

la an i i 1879-1886 5 . După o pauză destul de lungă, în anu l 1995 au apărut următoarele două volume, v o lumu l al 11-lea, 1886-1887 şi v o lumu l al III¬lea, par tea I-a, 1887 -1890 . Ev iden t că şi în aceste publicaţii se află informaţii ut i le înţelegerii poziţiei guvernelor de la Sofia, dar şi altor state faţă de des t inu l Dobrogei.

în 1985, o Comisie mixtă a Academii lor de Ştiinţe d in Sofia, Praga şi Brat i s lava a început pub l i carea une i ser i i de "Izvoare cehe şi slovace p r i v i n d i s t o r i a Bu lgar i e i " după p r i m u l război m o n d i a l . P r i m u l vo lum (1985) a acoperit perioada 1 decembrie 1918 - 31 decembrie 1925 7 , al doilea (1987) cupr inde documente datate între 5 ianuar ie 1926 30 iunie 1 9 3 1 8 , iar u l t i m u l apărut în 1994, d in interva lu l 6 iul ie 1931 11 m a i 1 9 3 4 9 . F o n d u r i l e a r h i v i s t i c e d i n C e h i a şi S l o v a c i a , m a i ales corespondenţa diplomatică, oferă de ta l i i in teresante p r i v i n d aspectele internaţionaloe ale problemei dobrogene în p r im i i 15 ani interbel ic i .

în virtutea unei colaborări cu Academia de Ştiinţe a Poloniei, la Sofia a fost publ icat in 1988 pr imu l volum din seria "Relaţii bulgaro-polone, 1918-1944. Documente şi mater ia le " 1 0 . Referirile stricte la Dobrogea sunt foarte puţine, dar m u l t mai numeroase cele pr iv ind România în general. Nu a apărut încă u n al doilea vo lum poate şi d in cauza faptului că partea polonă era reprezentată de " Ins t i tu tu l pentru ţările socialiste", care n u mai există.

Recent a u apărut şi două vo lume de documen te ex terne , îndeosebi germane, p r i v ind pol i t ica externă a Bulgarie i în al doilea război m o n d i a l . P r i m u l pub l i c a t în 1992 se intitulează "Bu lga r i a a l i a t u l capr i c ios a l ce lu i de al I I I- Iea Re ich" cu documente d i n per ioada 22 octombrie 1940 - 12 septembrie 1944 1 1 . Nu lipsesc informaţiile referitoare la Dobrogea şi, în general. România. A l doilea v o lum, edi tat în 1995 "Bulgar ia - adversarul nerecunoscut al celui de al treilea Reich" - are drept l imi te cronologice 30 augus t 1944 19/20 decembrie 1 9 4 5 1 2 . Conţine documente privitoare şi la România, fără referiri directe la Dobrogea.

în 1 9 9 4 , u n co l ec t i v de u n i v e r s i t a r i , c o n d u s de Ve l i cko GHEORGHIEV, a început publicarea unei " Istor i i a bulgar i lor , 1878-1944, în documente" , programată în 3 volume. Partea a I l-a a p r i m u l u i vo lum (1878-1912) , editată în 1996, se intitulează " B u l g a r i i d i n Macedonia , T rac ia şi Dobrogea " 1 3 . Unele informaţii se regăsesc şi în alte vo lume menţionate ma i sus, altele s u n t inedite.

b) Amintiri, note de călătorie, jurnale, memorii, corespondenţă, arhive personale. Cu referiri directe sau tangenţiale la i s t o r i a modernă a Dobroge i , acest gen de izvoare oferă m u l t e de ta l i i interesante, u n tablou colorat, nuanţează anumite a t i tud in i . Fără a opera o ierarhie valorică, vom prezenta câteva surse d in această categorie în ordinea cronologică a problematici i expuse.

Un masiv vo lum, publ icat în 1993, se intitulează "Dobrogea de n o r d . Note de călătorie şi a m i n t i r i p r i v i n d pe b u l g a r i ( 1878 -1940 ) " 1 4 .

www.mnir.ro

192 CONSTANTIN IORDAN

Alcătuitorul, Jeko Popov, editează de fapt o parte d in materialul documentar, inegal ca valoare, ut i l i za t p en t ru elaborarea a două monograf i i pe care le vom menţiona la categoria respectivă.

Una d in personalităţile cele ma i importante ale vieţii politice b u l g a r e i n u l t i m e l e două d e c e n i i a le v e a c u l u i a l X I X - l e a a fost , neîndoielnic, Stefan Stambolov , regent (1886-1887) şi p r i m - m i n i s t r u (1887-1894). Unele informaţii ut i le pot fi găsite în s inte t icu l său "Jurna l " , pub l i c a t în 1 9 9 1 1 5 , şi în pr imele două vo lume ale "Arhive i personale" editate în 1994-199516.

Un interes s imi lar , dacă n u pe a locur i ma i mare, îl prezintă "Corespondenţa personală" a l u i Ivan GHEŞOV, p r i m - m i n i s t r u într-o perioadă crucială d in is tor ia Bulgar ie i , 16 mar t i e 1911-1 iun ie 1913 1 7 . Este vorba de u n număr de 127 de scrisori d in perioada 16 septembrie 1866 21 apr i l i e 1923 . S u n t frecvente re f e r i r i l e la i s t o r i a Dobrogei , problema Cadr i la te ru lu i , relaţiile cu România.

Despre criza balcanică şi mai ales despre Conferinţa de pace de la Bucureşti (1913), la care a part ic ipat , ne informează în "Memorii le" sale S imeon Radev 1 8 , c u n o s c u t p u b l i c i s t şi d i p l o m a t cu îndelungată carieră.

Vasi l Radoslavov a fost f igura politică bulgară dominantă în t i m p u l pr ime i conflagraţii mondiale. P r im-mins t ru întâia dată în perioada 16 august 1886 - 26 iunie 1887, el a revenit în f runtea guvernu lu i imediat după declanşarea celui de al doilea război balcanic (4 iul ie 1913), funcţie pe care a deţinut-o până la 2 1 i u n i e 1918 . A fost , alături de ţarul Ferd inand , p r i n c i p a l u l ar t i zan al intrării Bulgar ie i în confl ict de partea P u t e r i l o r Cen t ra l e . M e m o r i i l e sale, purtând t i t l u l " B u l g a r i a în criza mondială", au fost publ icate p r ima dată în 1923 şi retipărite, însoţite de u n a m p l u s t u d i u in t roduct iv , în 1993 1 9 . în mod firesc, problema Dobrogei revine frecvent în lucrarea sa, care are în vedere întreaga perioadă de după 1878.

în această categorie de izvoare ar putea fi înscrisă şi o culegere de rapoarte, redactate de membri i expediţiei ştiinţifice bulgare - universitari şi savanţi ( i s t o r i c i , f i lo log i , jurişti, economişti, oameni po l i t i c i ) , care au efectuat u n stagiu de documentare în Dobrogea vremelnic ocupată în anul 1917 Aceste texte, unele editate, a u fost r eun i t e şi pub l i ca te integral p r i m a dată în a n u l 1 9 9 4 2 0 . în legătură cu tezele susţinute în aceste rapoarte, comentari i le s u n t de prisos.

Pen t ru per ioada celui de al doilea război mond i a l , valoarea mas i vu lu i " J u r n a l " al remarcab i lu lu i inte lectual care a fost Bogdan FILOV, p r i m - m i n i s t r u , 16 februar ie 1940 14 septembr ie 1943, şi regent, 9 septembrie 1943 - 6 septembrie 1944, este de netăgăduit. însemnările sale zilnice acoperă perioada 19 august 1939 3 septembrie 1 9 4 4 2 1 . Istoria retrocedării C a d r i l a t e r u l u i şi a relaţiilor româno-bulgare d i n t impu l războiului n u poate ignora mărturiile l u i Filov.

www.mnir.ro

ISTORIA MODERNĂ A DOBROGEI ÎN ISTORIOGRAFIA BULGARĂ 193

3. Sinteze şi monografii Ideea u n e i sinteze de is tor ie generală a Dobrogei este ma i

veche, dar pro iectul n u a pr ins viaţă decât in 1986, când a fost publicată la V a r n a "O scurtă i s to r i e a Dobroge i " , d i n pre i s to r i e până în epoca socialistă 2 2; fireşte, p e n t r u u l t i m a fază anal iza s-a l i m i t a t la Dobrogea meridională aflată în frontierele Bulgariei .

Concepu t în urmă cu două decen i i , t r a t a t u l academic de "Istorie a Dobrogei" a ajuns în 1988 abia la v o lumu l al III-lea, perioadă cuprinsă între secolul al XV-lea şi 1 8 7 8 2 3 . Cont inuarea l u i a fost, se pare, sistată ca şi cea a t r a t a tu lu i general de "Istorie a Bulgarie i " d in care, până în 1990 au fost tipărite 7 volume d in 14 proiectate.

Refer ir i la i s to r ia modernă a Dobrogei există în numeroase monogra f i i cu tematică ma i largă p r i v i n d , de pildă, i s to r ia diplomaţiei bu l ga r e , războaiele ba l can i ce , p r i m a conflagraţie mondială, relaţiile internaţionale în Ba lcani în deceniile interbel ice, a j u n u l şi declanşarea u l t ime i conflagraţii mondiale. Nu ne vom opri la acestea, deşi cunoaşterea lor poate fi utiiă.

Abordările monografice directe n u sun t mul te , dar merită a fi inventariate. Vom adopta tot cr i ter iu l cronologic al problematic i i analizate.

Jeko Popov pare a fi cel mai prolif ic autor. în 1993 a publ icat amp lu l vo lum "Bulgar i i d in Dobrogea de nord , 1878-1913" 2 4 p en t ru ca în anu l următor să-i apară o lucrare la fel de masivă, "Problema naţională bulgară în relaţiile bulgaro-române, 1878-1902" 2 5 , o tentativă de integrare a " d o s a r u l u i " d o b r o g e a n în concepţia generală despre " i n t e r e s e l e naţionale" ale Bulgarie i în perioada respectivă.

O monografie recentă (1994) despre "Problema dobrogeană în viaţa politică bulgară, 1918-1923" este semnată de Stefan ANCEV 2 6 de la Universitatea d in Veliko Tîrnovo. Autoru l caută să aprofundeze unele aspecte specifice ale dest inului Dobrogei de la încetarea ocupaţiei mil itare a Puterilor Centrale în regiune şi ale manierei în care guvernul agrarian condus de Aleksandăr Stambol i i sk i şi celelalte forţe polit ice au abordat relaţiile cu România, cu deosebire în privinţa s ta tutu lu i minorităţii bulgare.

Lidera discipl inei "dobrogenistica" p en t ru epoca modernă pare a fi An ton ina KUZMANOVA. Autoare încă d in 1984 a unei lucrări despre "Pol it ica balcanică a României, 1933 -1939 " 2 7 , ea s-a remarcat în 1989 pr in publ icarea monografiei "De la Neuilly la Craiova. Problema Dobrogei de s u d în relaţiile internaţionale ( 1 9 1 9 - 1 9 4 1 ) " 2 8 . Cercetătoare gr . I la I n s t i t u t u l de Balcanistică d in Sofia, este profesoară la Universitatea d in Ve l iko Tîrnovo. r edac to r şef al a n u a r u l u i "Dobrogea" cu contribuţii constante în toate volumele colective pr i v ind direct sau indirect probleme ale istoriei acestui t e r i to r iu .

Câteva s tud i i monografice au ca subiecte diverse aspecte ale istoriei lupte lor de eliberare, fie de sorginte comunistă, fie naţionalistă, ale

www.mnir.ro

194 CONSTANTIN IORDAN

bulgar i l o r dobrogeni d in perioada interbelică. Astfel, Kr i s t ina POPOVA a anal izat activitatea organizaţiilor de t ineret dobrogene d in Bulgar ia, 1919¬1 9 3 4 2 9 , S t anka GHEORGHIEVA a refăcut is tor ia "Cetei dobrogene" d in an i i 1923 -1926 3 0 . iar Petăr TODOROV, profesor la Universitatea d in Veliko Târnovo, a pub l i ca t în 1992 o amplă monografie consacrată "Luptelor de e l iberare d in Dobrogea. Organizaţia Revoluţionară Dobrogeană, 1925-1 9 4 0 " 3 i .

Este vorba, deci, de e fortur i concentrate menite să acopere cât ma i mu l t e aspecte d in istor ia modernă a Dobrogei.

Nu ne vom opr i asupra numeroaselor s tud i i r is ipi te în revistele de specialitate. "Dobrogea", dar n u numa i , şi în lucrări colective: numărul specialiştilor - d in toate generaţiile şi cu bune cunoştinţe de limbă română şi p r i v ind istoriografia românească - în "dobrogenistică" este suficient de mare; de câţiva an i am remarcat contribuţiile l u i Blagovest NJAGULOV 3 2

de la I n s t i t u t u l de Istorie.

în loc de concluzi i , câteva delimitări: 1. Nici o contribuţie ştiinţifică notabilă d in istoriografia bulgară

a u l t i m u l u i deceniu n u pune la îndoială caracterul is tor ic eminamente "bulgăresc" al întregului t e r i to r iu d intre Dunăre şi Marea Neagră.

2. Resursele umane şi materiale puse în serv ic iu l susţinerii ştiinţifice a acestui caracter istor ic al Dobrogei s u n t m a r i în rapor t cu situaţia economico-financiară a ţării şi că mijloace m u l t mai importante s lu j esc aceeaşi cauză în ceea ce priveşte " in te rese l e naţionale" ale Bulgar ie i în Macedonia şi Tracia.

3. O comparaţie între "dobrogenistică" şi "românistica" din Bulgar ia şi eventuala "bulgaristică" d in România - evident în domeniul istorie i - este dif ic i l de operat. Nu este mai puţin adevărat că a tunc i când ai n u m a i de "apărat" aloci ma i puţine resurse decât a tunc i când ai de "revendicat"

NOTE

1. "Bălgarite v Severnoto Pricernomorija: Izsledvanija i mater ia l i " , T. 1¬4, Vel iko Tîrnovo, 1992-1995; u l t i m u l tom are 456 p.

2. Vezi , de pildă: 50 god in i ot văzvrastaneto na Ju2nata Dobruîa. Sbornik s izsledvanija, Istoriceski Muzej - Si l istra, Istoriceski Muzej -To lbuh in (Dobric), Si l istra, 1990, 313 p.; Balcik-drevnost i săvreme, Dobric, 1990, 197 p.; Naucna konferencija, "BukureSti jat dogovor i săbdata na JuZna Dobrud2a" (Dobric, 21 septemvri 1993 g.). Sbornik s izsledvanija, Istoriceski Muzej, Dobric. 1994, 104 p.; Tu t rakan v

www.mnir.ro

ISTORIA MODERNĂ A DOBROGEI ÎN ISTORIOGRAFIA BULGARĂ 195

i s tor i ceskoto razv i t ie na Dobrud2a , T u t r a k a n , 1995 , 240 p. ; 80 godini ot Balkanski te vojni, 1912-1913, Sbornik, Sofia, 1995, 196 p.

3. izvorî za istor i jata na DobrudZa. T . I . , 1878-1919. Săstaviteli: 2eko POPOV, Kosja PENCIKOV, Petâr TODOROV Sofia, Izdatelstvo na B.A.N., 1992, 545 p.; T.2, 1919-1941, Săstaviteli: Petăr TODOROV. K .PENCIKOV , S t e l a I Z V O R S K A , M a r i n C U C O V , A n t o n i n a KUZMANOVA, Sofia, IZDATELSTVO na B.A.N.. 1993, 506 p.

4. Bălgarite v Rumănija, XVII-XX v. Dokument i i mater ia l i . Săstaviteli: Maks im MLADENOV, Nikolaj 2 E C E V , Blagovest NJAGULOV, Sofia, Akademicno Izdatelstvo "Mar in Drinov" 1994, 420 p.

5. VănSnata po l i t i ka na Bălgarija. D o k u m e n t i i mate r i a l i . T . I , 1879¬1886. Sofia, Nauka i Izkustvo, 1978, 857 p.

6. Ib idem. T.2, 1886-1887, Sofia, Universitetsko Izdatelstvo, 1995, 631 p.; T.3, I , 1887-1890, Sofia, Akademicno Izdatelstvo "Mar in Drinov" 1995 ,544 p.

7 CehoslovaSki isvor i za bălgarskata istori ja, T . I . Sofia, Izdatelstvo na B.A.N., 1985, 407 p.

8. Ibidem, T . I I , Izdatelstvo na B.A.N., 1987, 378 p. 9. Ce ik i i slovaSki izvori za bălgarskata is tor i ja , T . I I I , Izdatelstvo na

B.A.N., 1994, 293 p. 10. Bălgaro-polski otnoSenija, 1918-1944. Dokumen t i i mater ia l i , T . I ,

Sofia, Izdatelstvo na B.A.N., 1988, 765 p. 11. Bălgarija - svoenravnijat săjunznik na Treti ja Raih. Predgovor: V i tka

TOSKOV A . So f i a , V o e n n o i z d a t e l s k i K o m p l e k s "Sv. G h e o r g i Pobedonosec", 1992, 361 p.

12. Bălgărija nepriznati jat prot ivn ik na Treti ja Raih. Predgovor: V i tka TOSKOVA, Sofia, Izdatelstvo na M.O., 1995, 294 p.

13. Velicko GHEORGHIEV, Stajko TRIFONOV, Istoria na bălgarite 1878¬1944 v d o k u m e n t i , T . 1, p a r t e a a I I . 1 8 7 8 - 1 9 1 2 , Bălgarite v Makedonija. Traki ja i DobrudZa, Sofia, Prosveta, 1996, 624 p.

14. Severna Dobrud2a: pătepisi bele2ki i spomeni za bălgarite (1878¬1940). Săstavitel: Zeko POPOV, Sofia, Univers i te tsko Izdatelstvo, 1993, 470 p.

15. Stefan STAMBOLOV, Dnevnik. Predgovor: Mi len KUMANOV, Sofia, Universitetsko Izdatelstvo, 1991, 168 p.

16. I d e m , L i c n i j a t " a rh i v n a S t e f a n Stambo lov . . Săstavi te l : M i l e n KUMANOV, T . I , Sofia. Otecestvo. 1994, 332 p.; T.2, 1995, 296 p.

17. Ivan Evstratiev GHESOV, Licna korespondecija. Săstaviteli: Radoslav POPOV, Vas i l ika TAN KO VA, Sofia, Akademicno Izdatelstvo "Mar in Dr inov" 1994, 318 p.

18. S imeon RADEV, Konferenci jata v B u k u r e i t i BukureSki ja t m i r ot 1913 g. Memoari , Sofia, T ina Pres, 1992, 158 p.

www.mnir.ro

196 CONSTANTIN IORDAN

19. Vasi l RADOSLAVOV, Bălgarija i svetovnata kr i za . Vtoro fotot ipno i z d a n i e , So f i a , I z d a t e l s t v o n a B .A .N . , 1 9 9 3 , 2 1 7 p . ; p . 5 - 2 2 : Predgovor: Mi len KUMANOV, Vasil Radoslavov i negovite memoari .

20. Naucna ekspedici ja v DobrudZa 1917: Dok lad i na un ivers i t e tsk i i drug i uceni . Săstavitel: Petăr PETROV, Sofia, Univ.Izd.1994, 478 p.

2 1 . Bogdan FILOV, Daevnik . Pod ob i ta ta redakci ja na akademik Ilco DIMITROV, Sofia, Izdatelstvo na Otecestvenija Front, 1990. 810 p.

22. Kra tka istori ja na DobrudZa. Săstavitelstvoto i obSta redakcija: Velko T O N E V i I o r d a n ZARCEV, V a r n a . Kn iggo i zda te l s t vo "Gheorgh i Bakalov", 1986, 439 p.

23. Str . DIMITROV, N. 2 E C E V , V TONEV, Istori ja na DobrudZa. T.3. Sofia, Izdatelstvo na B.A.N., 1988, 328 p.

24. Zeko POPOV, Bălgarite v Severna Dob rudZa , 1 8 7 8 - 1 9 1 3 . Pod n a u c n a t a redakci ja na pro f .dr . Elena Statelova, Sofia, Izdatelska kăSta "Ivan Vazov", 1993, 535 p.

25. I d e m , Bălgariski jat n a c i o n a l e n văpros v bălgaro-rumănskite otnoSenija, 1878-1902, Sofia. Mediakom, 1994, 567 p.

26. Ste fan ANCEV, D o b r u d Z a n s k i j a t văpros v po l i t i c e sk i j a zivot na Bălgarija, 1918-1923, Veliko Tîrnovo, 1994, 325 p.

27. An t on i a KU ZM AN OVA, Ba lkanskata po l i t ika na Rumănija, 1933¬1939, Sofia, Izdatelstvo na B.A.N., 1984, 217 p.

28. I d e m , O t N j o i do K r a j o v a . Văprosăt za J u Z n a D o b r u d Z a v meZdunarodni te otno;eni ja (1919-1940) , Sofia, Nauka i Izkustvo. 1989, 307 p.

29. K r i s t i n a POPOVA. "Za DobrudZa go tov i sme" Dob rudZansk i t e mladeZki organizacij i v Bălgarija. 1919-1934. Sofia, Universitetsko Izdatelstvo, 1993. 124 p.

30. S tanka GHEORGHIEVA. DobrudZanskata ceta (1923-1926 g.). Sofia. Voenno Izdatelstvo, 1991, 84 p.

3 1 . Petăr T O D O R O V O s v o b o d i t e l n i t e b o r b i n a D o b r u d Z a . D o b r u d Z a n s k a t a Revo luc i onna Organ izac i ja , 1 9 2 5 - 1 9 4 0 , Sofia, Universitetsko Izdatelstvo, 1992, 380 p.

32. B l agoves t N J A G U L O V , La q u e s t i o n de la D o b r o u d i a dans Ies re la t i ons bu l ga ro_ rouma ines au cours d u premier gouvernement n a t i o n a l t a r a n i s t e en R o u m a n i e ( 1 9 2 8 - 1 9 3 1 ) , în " E t u d e s ba lkan iques " , Sofia, 1989, n r . 4 , p .21-40 ; idem, VisSijat săvet na bălgarite v Rumănija, 1927-1929, în "Vekove", Sofia, 1990, nr.4, p .25-35; idem. "Novite" stări o r i ent i r i na săvremennata rumănska d o b r u d Z a n i s t i k a , în "DobrudZa" , Dobr ic S i l i s t r a , 1994, n r . 1 1 . p .249-258; idem. Rumănskoto vladicestvo i nacionalnoto săznanie na bălgarite v JuZna DobrudZa, în Naucna konferencija "Bukireski jat

" p.77-87; idem. Les images de " l 'autre" chez les Bulgares et les Roumains (1878-1944), în "Etudes balkaniques" , 1995, n r .2 , p.3-25.

www.mnir.ro

ISTORIA MODERNA A DOBROGEI ÏN ISTORIOGRAFIA BULGARĂ 197

L ' H I S T O I R E MODERNE D E L A DOBROUDJA DANS L ' H I S T O R I O G R A P H I E B U L G A R E D E L A DERNIÈRE DÉCENNIE

Résumé

L'auteur se propose une succinte analyse des préoccupations actuelles de l 'historiographie bulgare, celle d u passé des territoires voisins où v ivent des minorités bulgares : p a r m i ceux-ci se trouve la Dobrodja s e p t e n t r i o n a l e . Cet intérêt, pas assez n o u v e a u m a i s p l u s poussé au j ou rd ' hu i , fait pa r t i d 'une conception p lus large de l'élite pol i t ique et scientif ique bulgare concernant le "problème nat iona l " de la Bulgarie dont l 'objectif fondamental est l'achèvement de l'unité nationale, c'est-à-dire de l 'Etat dans ses frontières "ethniques", légitimées par le "dro i t h istor ique" La réal isation de ce b u t env isage , n a t u r e l l e m e n t et f o r m e l l e m e n t , s e u l e m e n t des moyens pac i f i ques et elle est considérée c omme u n processus de longue durée.

D u po int de vue scientif ique, toutes les contr ibut ions notables de l 'histor iographie bulgare de la dernière décennie mettent en lumière le caractère éminament "bu l ga r e " d u passé d u t e r r i t o i r e situé entre le Danube et la Mer Noire.

www.mnir.ro

U N E L E C O N S I D E R A Ţ I I P R I V I N D P R O B L E M A T I C A ORGANIZĂRII SECŢIEI D E I S T O R I E CONTEMPORANĂ ÎN M U Z E U

Dorina Tomescu Chira Jurcă

Anterior anu lu i 1898 toate muzeele de istorie din ţara noastră aveau şi secţii de is tor ie contemporană. Ele t r a t a u , l u c r u foarte b ine cunoscut, perioada i s to r i c^de după înfăptuirea Mar i i Un i r i d in anu l 1918 până la zi şi înfăţişau, cu precădere, meritele pe care P.C.R. şi le atr ibuia atât în viaţa politică interbelică şi mai ales, ro lu l său în perioada care a u r m a t după cel de-al doilea război mondia l . Nu ne propunem în cele ce urmează să facem o critică a acestor concepţii eronate. Ne mărginim doar să constatăm că încă de la începutul anu lu i 1990, în toate muzeele de istorie această parte expoziţională finală a fost fie desfiinţată fie restructurată. Ulterior, în unele muzee, istoria de după 1918 a fost prezentată doar până în anu l 1947, încercându-se o tratare a problemelor majore specifice istoriei acelor an i . O remarcă pozitivă privitoare la această lăudabilă acţiune se referă la prezentarea faptelor şi a problemelor istorice reale cu care s-a confruntat societatea românească în contextul general european. Există şi muzee în care au fost abordate şi problemele de după 1947 şi chiar tratarea expoziţională a evenimentelor din decembrie 1989. Toate acestea, oricât de reuşite ar f i , n u sat is fac pe d e p l i n . Aceste încercări n u reprezintă, considerăm n o i , decât u n p r i m pas pe calea reorganizării dep l ine a expoziţiilor referitoare la secţiile de istorie contemporană în muzee.

întrebarea pe care t rebu ie să ne-o p u n e m când organizăm a c u m aceste expoziţii p r i v i t oa re la i s t o r i a contemporană se referă la CRITERIILE pe care trebuie să le avem în vedere şi în p r i m u l rând rapor tu l d intre istorie şi muzeu. Ce fel de expoziţie ne propunem să organizăm? O expoziţie în care să prezentăm evenimentele istorice, cu precădere cele p o l i t i c e aşa c u m s u n t ele r eda te în lucrările de i s t o r i e i n c l u s i v în manualele şcolare sau să prezentăm cu precădere obiecte? Cu alte cuvinte credem că este u t i l să n u eludăm acum vechea controversă dintre istorie care studiază even imente şi m u z e u l care expune obiecte . Vor op ta muzeografi i p e n t r u prezentarea istorie i evenimenţiale şi în acest caz se naşte întrebarea c u m p u t e m expune în m u z e u even imente? sau vor prezenta obiecte? în cazul că vom opta pent ru prezentarea de obiecte, ceea ce este specific muzeu lu i , pe care le vom expune? Altfel spus ce dor im să t ransmi tem viz i tatori lor p r i n in termediu l obiectelor?

www.mnir.ro

200 D O R I N A T O M E S C U şl C H I R A J U R C Ä

In strădania noastră de a da răspuns întrebărilor de acest gen t rebuie să avem în vedere că no i n u p u t e m reda is tor ia însăşi ci doar reprezentarea noastră despre istorie. Trei s u n t factori i obiectivi pe care t r e b u i e să-i a v em în vedere a t u n c i când ne p r o p u n e m să redăm reprezentarea noastră despre is tor ie şi anume : s t a d i u l cunoaşterii în d o m e n i u ; s t a d i u l cunoştinţelor pe care p u b l i c u l le are şi existenţa p a t r i m o n i u l u i ; g radul său de diversificare şi reprezentativitate 1 .

1. S tad iu l cunoaşterii ştiinţifice în domeniu A l t f e l s p u s , m u z e o g r a f u l t r ebu i e să cunoască r e zu l ta t e l e

cercetărilor referitoare la perioada de după 1918 aşa cum sunt ele redate de cei care au fost contemporan i cu evenimentele pe care do r im să le ilustrăm, ana l i za făcută de i s t o r i c i , oameni po l i t i c i , sociologi , filozofi, publicişti dar şi viz iunea istorici lor de azi asupra istoriei perioadei care ne interesează. O componentă importantă a s t ad iu lu i actual al cunoaşterii ştiinţifice în domeniu o reprezintă şi cunoaşterea rezultatelor obţinute de muzeografia actuală europeană. Este bine cunoscut faptul că muzeologia internaţională actuală se preocupă intens în publicaţiile de specialitate şi cu pr i l e ju l congreselor şi simpozioanelor pe care lë organizează pe această problematică. Ideile şi concepţiile ce se vehiculează în acest cadru trebuie c u n o s c u t e şi a n a l i z a t e c r i t i c de către m u z e o g r a f u l p r e o c u p a t de organizarea expoziţiilor de istorie contemporană. Va t rebui să discutăm şi noi , p o rn ind de la noile concepţii p r i v ind periodizararea istoriei universale. Este axiomatic că în istorie în general şi în muzee de asemenea n u mai putem opera cu o periodizare care are Ia bază cr i ter iu l marx is t al modulu i de produeţie 2. De altfel, cu toţii constatăm că s-a renunţat la acest criteriu de abordare a periodizării şi în i s to r i ogra f i a românească, i n c lus i v în manuale le de istorie. Problematica periodizării ne interesează pen t ru că fără abordarea ei n u putem preciza momentu l când începe pen t ru istoria universală şi imp l i c i t cea naţională - epoca contemporană.

Un alt aspect de care muzeologia (şi istoriograf ia în general) se preocupă i n t e n s este cel a l e x c l u d e r i i p o l i t i c u l u i d i n ana l i z a f enomenu lu i i s tor i c . Tendinţa generală este de prezentare a societăţii r e c o n s t i t u i t e cu părţile ei majore : economic , soc ia l , po l i t i c , şi n u în u l t i m u l rând c u l t u r a l . Recons t i tu i r ea istorică pe care muzeogra fu l o realizează credem că n u trebuie să se ma i subordoneze uno r concepţii pol i t ice aşa c u m se proceda în t r e cu tu l n u prea îndepărtat. Credem că trebuie să ne considerăm l iber i de asemenea relaţii de subordonare şi să înţelegem că n i m e n i n u ne poate da indicaţii în p lan pol i t ic cu privire la m o d u l în care să realizăm reconst i tu i rea istorică. Singurele "indicaţii" ne pot veni doar de la cei ce, într-un fel sau a l t u l , i s tor ic i şi muzeografi, s¬au preocupat şi se preocupă şi în prezent de o asemenea problematică. De aici şi responsabi l i tatea imensă care ne revine şi pe care n-o putem in n ic i u n caz a t r i b u i a l tora. Trebuie să ne asumăm responsabi l i tatea ce decurge d in l ibertate .

www.mnir.ro

CONSIDERAŢII PRIVIND ORGANIZAREA SECŢIEI ISTORIE CONTEMPORANA 201

O bază teoretică şi metodologică de rezo lvare a aces to r probleme este oferită de viziunea antropologică în istorie. Reconstituirea c u l t u r i i , adică a acestui ansamblu de modele comportamentale pe care oamenii . într-un anume t imp şi spaţiu, le-au învăţat3.

Ast fe l p u t e m r e c o n s t i t u i o a n u m e soc ie tate , determinată, localizată în t i m p şi spaţiu şi care a c u n o s c u t o dezvol tare istorică coerentă şi continuă în l imitele cronologice cunoscute. între c u l t u r i se pot stabi l i s incronisme, ele putând fi reunite sau pot fi ierarhizate.

Se pot crea astfel în muzeu ansamblur i cul tura le exprimate de obiecte. Aceste obiecte şi relaţii d in t r e ele crează ser i i şi a n s a m b l u r i cu l tura le .

în m u z e u n u p u t e m expune even imente ci le p u t e m doar marca cu mij loace specifice. în sch imb pot fi expuse obiecte care p r in relaţiile d intre le pot să formeze ansamblur i cul turale . Alegerea obiectelor trebuie în aşa fel făcută încât ele însele, ca şi relaţiile d intre ele, să poată realiza ansamblur i cul turale în măsură să reconstituie o anume societate, aparţinând u n u i anume t imp şi spaţiu.

O primă categorie de obiecte în măsură să r e cons t i tu i e o societate dată o constituie cele referitoare la Habitat . Ele redau modu l în care o anume comunitate omenească locuieşte u n anume ter i tor iu , adică m o d u l în care c o m u n i t a t e a ocupă şi valorifică a m b i e n t u l n a t u r a l . umanizându-1: f e lu l în care îl defineşte. îl dinamitează p r i n căi de comunicaţii. îl structurează p r i n aşezări, instalaţii, popasur i şi centre ceremoniale. Al doilea aspect pe care trebuie să-1 avem în vedere se referă la m o d u l în care comunitatea îşi organizează procesul de valorif icare a resurse lor na tu ra l e în p r o p r i u l ei folos şi măsura în care organizarea generează forme de comportament specific. Al treilea aspect are în vedere modu l în care vecinătăţile şi căile de comunicaţie înlesnesc şi determină rapo r tu r i specifice cu alte comunităţi, învecinate sau îndepărtate. Toate acestea se cer a fi ordonate după pr inc ip iu l asemănării (după t ipur i ) şi după cel al progresului (adică evoluţionist).

Schemele evoluţioniste, n u pot fi total el iminate d in gândirea istorică. Dimpotrivă. Ele po t fi t e m e i u l u n o r modele de i e r a rh i za r e . Evoluţia n u trebuie să aibă altă semnificaţie, decât aceea de trecere de la mai s imp lu la ma i complex.

O altă categorie de obiecte pe care trebuie să le avem în vedere se referă la activităţile p roduc t i v e . Une l te le , us tens i l e l e , instalaţiile, diversele tehnici şi tehnologii , produsele pe care le realizează sunt câteva d in t re ele. Tot aici pu t em prezenta exponate care ilustrează m o d u l de o r g a n i z a r e a des f a c e r i i şi c o n s u m u l u i , f o rme şi reţele de s c h i m b , t ranspor tur i l e , circulaţia bunur i l o r etc.

în sfârşit, categoria de exponate pr i v ind activităţile simbolice în care s u n t grupate activităţile mentale care ne permi t să înfăţişăm felul în care lumea obiectivă se reflectă în conştiinţa umană. Această categorie de

www.mnir.ro

202 DORINA TOMESCU şi CHIRA JURCA

exponate const i tu ie substanţa mentalităţii şi a v i z iun i i specifice despre lumea societăţii pe care dor im să o înfăţişăm. Ştiinţa şi filozofia, religia şi mitologia, d rep tu l şi organizarea politică, propietatea, raportur i le sociale şi reglementarea lor: căsătoria, ruden ia , cetăţenia; ceremonii le. Jocurile şi c o n c u r s u r i l e ; d i f e r i t e l e f o rme de artă: a r h i t e c t u r a , a r t a plastică şi decorativă, muz ica , l i t e r a tu ra cu toate genuri le , a r ta spec taco lu lu i etc. prezentate în muzeu pot fi în măsură să reconstituie u n aspect major al societăţii.

P r i n s t r u c t u r a culturală prezentată m a i s u s p u t e m reda aspecte speci f ice ale societăţii şi deci o a n u m e i d e n t i t a t e culturală. Această ident i tate culturală poate fi ilustrată p r in religie, sport ş.a.

D a r cea m a i semnif icat ivă este i d e n t i t a t e a etnică care presupune o legătură-reală sau imaginară-de sânge între cei care participă la înfăptuirea ac tu lu i cu l tu ra l istoric. Identitatea etnică, care în n ic i un caz n u se confundă cu ident i ta tea naţională, a dus la e tnocen t r i smu l istoriei şi al i s to r i cu lu i .

2. A l doilea factor obiectiv care condiţionează reprezentarea noastră despre istorie este s tad iu l cunoştinţelor pe care pub l i cu l le are în d o m e n i u l i s tor i e i în special şi al c u l t u r i i , în s emnu l definiţiei ma i sus prezentate . Trebu ie să ţinem seama de acest factor p e n t r u că n imen i astăzi n u neagă ro lu l ins t ruc t i v dar şi educativ-pedagogic al muzeu lu i de is tor ie . Pub l i cu l poate şi t rebuie să fie depr ins cu anal iza şi meditaţia p e n t r u că în epoca noastră ind i v i du l este asaltat de o imensă masă de informaţii p r i n presă, radio şi televiziune riscând să devină o pradă uşoară a superficialităţii şi a comodităţii de gândire.

Ar fi o pierdere de vreme să căutăm u n publ ic omogen şi să încercăm a-1 satisface ca atare, întrucât u n asemenea publ ic n u există. Ca şi b i b l i o t e c i l e , sălile de concer t s au c o m p a n i i l e aer iene, muzeele au numeroase categorii de publ ic . De aceea cel mai înţelept l u c r u este acela de a încerca să s tab i l im pr incipale le motive care-1 îndeamnă pe om să frecventeze muzeele, p recum şi soluţiile opt ime de organizare ce pot fi adoptate în consecinţă. Astfel p r i n i n t e rmed iu l uno r sondaje efectuate periodic pe m ic i eşantioane de v iz i tator i , la intrarea şi la ieşirea lor din clădire, pe baza u n o r c h e s t i o n a r e a t e n t f o r m u l a t e , p e r s o n a j u l de specialitate d in muzee s-ar putea ţine la curent cu succesul expoziţiilor, cu modificările de preferinţe. într-un fel s-ar pu t ea folosi p r inc ip i i l e comerţului.

U n a s p e c t d e m n de l u a t în seamă este fără îndoială capacitatea expoziţiilor sau cel puţin a anumi tor expoziţii de a captiva atenţia v i z i t a to r i l o r . în acest context este clar că un i t a t ea de măsură pen t ru succesul activităţii desfăşurate de u n muzeu este t i m p u l pe care pub l i cu l îl petrece aici.

Muzeul este instituţia destinată p r in funcţiile sale educative să devină u n element de reechi l ibrare spirituală, u n loc al recuperării în

www.mnir.ro

CONSIDERAŢII PRIVIND ORGANIZAREA SECŢIEI ISTORIE CONTEMPORANA 203

p lanu l sensibilităţii. Ne întrebăm insă cine şi cum poate hotărâ care este gradul de cunoştinţă al pub l i cu lu i şi totodată, interesul său la u n moment dat, în p lan cu l tura l? Numai efectuarea de sondaje în rândul vizitatori lor, sondaje care n u s-au ma i pract icat de multă vreme în muzeele noastre, ar p u t e a da răspuns la această problemă fundamentală de care s u n t preocupaţi muzeografii dornic i să organizeze muzeul în general şi în mod deosebit secţiile de istor ie contemporană. Pr incipi i le care s tau la baza alcătuirii ches t i onaru lu i de sondare a opiniei v iz i tator i lor trebuie corect stabi l i te, de preferat în colaborare cu o instituţie specializată în activitatea de sondare a opiniei publ ice. Nici un efort în acest sens n u este prea mare sau prea costisitor având în vedere că altfel riscăm să porn im la d r u m în procesul de realizare a muzeu lu i de la o bază greşită ceea ce. va duce la alcătuirea expoziţiei într-un mod pe care pub l i cu l nu-1 va agrea şi deci se va îndepărta de porţile acestei instituţii.

în acest n e f e r i c i t caz ne întrebăm: care va m a i f i r o l u l instruct iv-educat iv al muzeu lu i dacă pragul său este trecut de u n număr mic de v iz i tator i care intră întâmplător, doar pen t ru că afară este t imp urât să zicem, sau n -au altceva mai b u n de făcut, dar care n u găsesc îndemnul la meditaţie aşa cum l-am dorit .

Pentru ca acest l u c r u să n u se întâmple, foarte impor tan t este să n u tratăm "viz i tator i i de parcă ar fi s impl i copii cărora o mână de adulţi înţelepţi şi învăţaţi urmează să le furnizeze o selecţie de informaţii potrivite pen t ru nive lu l lor" Dacă procedăm aşa fără să ne dăm seama se va naşte u n fel de rezistenţă în rândurile m e m b r i l o r societăţii cărora no i le destinăm expoziţiile.

Societatea evoluează rap id iar membr i i săi se arată d in ce în ce mai puţin dispuşi să se lase conduşi.

Ca să n u se întâmple u n asemenea l u c r u credem că este obligatorie o remodelare a expoziţiilor de istorie contemporană care trebuie să ofere p u b l i c u l u i posibil itatea să se retragă, să poată deveni part ic ipant , să-şi pună întrebări şi să caute răspunsuri pe care el le cere.

Credem că pub l i cu l poate fi captivat de o sală de expoziţie care r econs t i tu i e o epocă ma i degrabă decât de o expunere simplă a uno r obiecte c u m ar fi mob i l i e ru l , sau în v i t r ine felurite exponate ca veselă, argintărie sau ceramică.

în acest fel ele n u s u n t puse opt im în valoare, poate ch iar deloc. Aşadar n u pledăm pent ru existenţa u n u i muzeu-şcoală sau cabinei de i s t o r i e c i p e n t r u o expunere care să i n sp i r e ana l i za şi meditaţia v i z i ta toru lu i .

Pentru a ne înscrie cât mai corect în câmpul cercetării istorice ca muzeog ra f t r ebu i e să avem p e r m a n e n t în vedere fenomenele ce-1 marchează şi a n u m e : m o d u l de a f i rmare a ştiinţelor ca soc io log ie , an t ropo l og i e , demogra f ia , e tno log ia etc.. r econs iderarea u n o r ştiinţe tradiţionale care, pe baza unor cercetări recente primesc epitetul de "nou"

www.mnir.ro

204 DORINA TOMESCU şi CHIRA JURCA

s a u " m o d e r n " şi n u în u l t i m u l rând cercetarea interdisciplinară ca sociologia istorică, demografia istorică, etnoistoria ş.a.5.

3. A l t r e i l e a f a c t o r o b i e c t i v ce l r e f e r i t o r la ex istenţa p a t r i m o n i u l u i , a g r a d u l u i său de d i v e r s i t a t e şi r e p r e z e n t a t i v i t a t e îl determină pe muzeogra f să-şi îndrepte atenţia în m o d pred i l ec t spre muzeul pe care înaintaşii săi şi el însuşi 1-a s lu j i t şi-1 slujeşte necontenit. Căci menirea muzeu lu i n u este n u m a i aceea de a expune ci şi de a aduna şi conserva mărturiile t r e cu tu lu i . Patr imoniu l existent în depozite trebuie ma i bine cunoscut şi mai ales temeinic analizat. Trebuie s tabi l i t ce anume teme pu t em i lus t ra cu el şi mai ales ce categorii de exponate ne lipsesc şi c u m p u t e m să le procurăm. Fără o inventariere a ceea ce avem şi ceea ce trebuie încă să căutăm n u putem trece la realizarea concretă a expoziţiei, n u pu t em reconst i tu i şi reda pub l i cu lu i t r ecutu l istoric.

O moda l i t a t e practică de efectuare a acestei activităţi este organizarea periodică a expoziţiilor temporare . Astfel , p u t e m valori f ica t e m p o r a r p a t r i m o n i u l , p u t e m s t a b i l i i n c l u s i v p r i n s onda r ea op in i e i v i z i t a t o r u l u i ce a n u m e este cu adevărat valoros, ce anume trebuie să folosim neapărat în expoziţia de bază. Pentru sondarea opiniei vizitatori lor u n rol impor tan t îl poate avea introducerea expoziţiilor experimentale, ca pe u n gh id al gus tu lu i , pregătirii şi posibilităţii de asimilare a pub l i cu lu i . Acestea ar putea fi de exemplu o serie de variante în prezentarea u n u i s u b i e c t : texte d i n abundenţă p r i n c o n t r a s t c u u n număr m i n i m de inscripţii, obiecte numeroase faţă de u n număr l i m i t a t , cu l o r i diferite contrastând c u o p re zen ta re monotonă 6 . Ma i m u l t decât atât ar fi in teresant dacă s-ar afla chiar şi părerile oameni lor care n u se duc la muzeu în mod obişnuit sau deloc. Numai organizând astfel de expoziţii temporare, n u m a i analizând rapor tu l d intre acest gen de expoziţii şi cea de bază p u t e m face selecţia corectă a exponatelor care să contr ibuie la reconst i tuirea societăţii în plan istoric.

Fireşte, n u s u n t de n e g l i j a t n i c i f a c t o r i i s u b i e c t i v i care concură l a în făp tu i rea d e z i d e r a t u l u i n o s t r u . A v e m în vedere sensib i l i tatea şi imaginaţia muzeografi lor p recum şi gradul de înţelegere culturală a ce lu i care operează cu aceste va lor i . Aceşti factori subiectivi r id ică u n e l e p r o b l e m e ce d e c u r g d i n poz i ţ ia e tnocen t r i s tă a muzeogra fu lu i . Ne pu t em întreba cât de r iguros ştiinţifică este o astfel de reprezentare istorică şi în ce măsură este accesibilă p u b l i c u l u i care vizitează muzeu l . Aceşti factori subiect iv i dau posibi l i tatea existenţei mai m u l t o r adevăruri istorice.

www.mnir.ro

CONSIDERAŢII PRIVIND ORGANIZAREA SECŢIEI ISTORIE CONTEMPORANA 205

D i n p r e z e n t a r e a făcută m a i sus se p o t d e s p r i n d e une l e concluzi i .

în p r i m u l rând consideraţiile p r i v ind reorganizarea secţiilor de istorie contemporană pot, eventual, să preocupe muzeografi i care lucrează şi în alte secţii. Este axiomatic faptul că flecare generaţie rescrie Istoria. Prin extrapolare, credem că fiecare generaţie trebuie să-şi realizeze propr ia reprezentare muzeografică despre istorie. Muzeele noastre de istorie, în g ene ra l r ea l i za t e după 1970 , a u l a bază i d e i care azi n u m a i s u n t acceptate. Societatea românească sub numeroasele sale aspecte, priveşte spre Ves tu l european şi manifestă o dorinţă de integrare. Un astfel de a s p e c t a r t r e b u i să-1 r e p r e z i n t e şi tendinţa noastră de i n t e g r a r e muzeo log ică la n i v e l c o n c e p t u a l . De a i c i n e c e s i t a t e a cunoaşteri i rezultatelor obţinute în domeniul muzeologiei d in Vest, redate p r in s tud i i de s p e c i a l i t a t e , comunicăr i susţ inute în c a d r u l s i m p o z i o a n e l o r internaţionale unde prezenţa muzeologiei româneşti este încă timidă şi n u în u l t i m u l rând vizitarea muzeelor de istorie d in străinătate, începând cu cele recent organizate. Organizarea unor colocvii pe tema noi lor concepţii p r i v ind redarea istor ie i în mod deosebit în muzee ar fi cât se poate de benefice p a n t r u noi .

în al doilea rând paginile de faţă n u trebuie privite în n ic i u n caz drept lecţii, ci doar preocupări care. suntem s igur i , n u s u n t doar ale noastre. Pr in prezentarea acestor consideraţii dor im să lansăm o invitaţie la o dezbatere care cu cât va fi ma i largă cu atât va cont r ibu i mai m u l t la elucidarea numeroaselor probleme care ne preocupă pe toţi şi p en t ru care în prezent n u avem soluţii. Numai împreună le vom găsi.

NOTE

1. Florescu Radu, Probleme actuale ale muzeelor de istorie, în Revista muzeelor, nr . 2-3, 1994, p. 2 1 .

2. Ibidem 3. Ibidem 4. "Reflectuins on MUSE", Museum News, ma i 1972, p. 13. 5. "La nouvelle histoire" sous le direct ion de Jacques Le Goff, 1988, p.

35. 6. Kenneth Hudson, O istorie socială a muzeelor. Bucureşti. 1979. p.

141 .

www.mnir.ro

206 D O R I N A T O M E S C U şi C H I R A J U R C Ä

Q U E L Q U E S CONSIDERATIONS CONCERNANT L E S PROBLÊMES D E L 'ORGANISATION D E L A

S E C T I O N D ' H I S T O I R E CONTEMPORAINE DANS L E MUSEÉ

Résumé

Les auteurs de l'ouvrage se sont préoccupé d'établir les critères et les facteurs objectifs et subjectifs dont i l fout tenir compte pour créer les départements d'histoire conptemporaine dans les musées.

Trois facteurs objectifs sont à mettre en evidence, à savoir: - La niveau des connaissances scientifiques dans le domaine. - Le niveau des connaissances d u publ ique . - La présence d u patr imoine. Le p lus impor tan t facteur subject i f à remarquer fait référence à

la sensibilité et a l ' imag inat ion d u muséographe et aussi a u niveau de cu l ture de celui qu i se sert de ces valeurs.

En conclusion, i l apparaît comme nécéssaire en premier l ieu la réorganisation d u musée dant son ensemble, aussi bien les départements d ' h i s t o i r e c o m p t e m p o r a i n e et t o u s les a u t r e s . Non s e u l e m e n t u n département, ma i s l ' ensemble d u musée d o i t être réorganisé, de la manière d 'organisat ion des musées d'Europe et d u monde. La seconde conclusion fait référence à la nécésité d 'un i r les efforts de tous ceux qui d'une façon ou d'une autre et en premier l ieu les muséographes, et non s eu l emen t eux, son t impliqués p o u r t r ouve r des s o lu t i ons en ce qu i concerne la nouvele organisation des musées.

www.mnir.ro

DIN ACTIV ITATEA LUI NICOLAE T I T U L E S C U ÎN V E D E R E A CONSOLIDĂRII RELAŢIILOR

INTERNAŢIONALE

Nicolae Petrescu

în cadru l atenţiei speciale acordate amplificării relaţiilor pe mul t ip l e p l a n u r i cu mari le puter i Marea Britanie a ocupat u n loc de seamă c o n s t i t u i n d u n a t r i b u t constant al po l i t i c i i externe a României 1 iar în vederea impulsionării r a p o r t u r i l o r româno-britanice a fost însărcinat Nicolae T i tulescu ' 2 . t r imis în lunga şi prodigioasa sa mis iune diplomatică de la Londra 3 .

Nicolae T i t u l e s c u a i n t r a t în con tac t cu ce rcur i l e po l i t i ce engleze încă d in vara anu lu i 1918 când a venit la Paris în g rupu l condus de Take Ionescu şi unde, fără a avea însărcinări oficiale, doar g i ru l de fosl m i n i s t r u de finanţe a fost an imat de dorinţa arzătoare de a-şi s luj i patr ia atât de greu încercată pr in prevederile vexatorii ale păcii de la Bucureşti4.

Activitatea desfăşurată de Nicolae T i tulescu avea să capete noi d i m e n s i u n i p r i n c oop ta r ea sa în C o n s i l i u l Naţional Român căruia guvernele occidentale îi vor consacra o recunoaştere oficială imediată.

Numi t pr im delegat al României la Conferinţa de pace, Nicolae T i tu l escu , în condiţiile în care situaţia internaţională era în cont inuare încordată, a stabilit noi legături cu cercurile franceze şi engleze. Eforturile le-a îndreptat spre a câştiga spri j inul lor în vederea semnării tratatului cu Ungaria în condiţii cât ma i favorabile intereselor ţării, cât şi p en t ru definitivarea protocolului de la Paris din 1920. la care a avut o contribuţie substanţială5.

V iz i ta efectuată de Nicolae T i tu lescu în Angl ia în octombrie 1920. când ca m i n i s t r u de finanţe s-a ocupat mai ales de interesele anglo-române. f inanciare şi comerciale, prezenţa sa la Conferinţa de la Spa. p recum şi strădaniile p e n t r u dobândirea de credite în occident n u au t recut neobservate în lumea oameni lor po l i t i c i şi de afaceri d in Marea Br i tanie . De altfel, v i i t o ru l mare diplomat era apreciat la Foreign Office, încă d i n 1919. " u n extrem de abi l om de stat . în special în problema finanţelor"6. în aceeaşi ordine de idei. în iul ie 1921 . când la dezbaterea proiecte lor sale de reformă financiară apăruseră neînţelegerile sale cu Take Ionescu, la Foreign Office c i rcu la deja eventual i tatea n u m i r i i l u i Nicolae T i tu lescu m i n i s t r u plenipotenţiar la Londra 7

Prognoza s-a ver i f i cat deoarece înaintea demis ie i l u i Take Ionescu d in guvernul condus de generalul Averescu. Nicolae T i tu lescu a

www.mnir.ro

2 0 8 N I C O L A E P E T R E S C U

sol ic i tat t i t u l a r u l u i de la Min is t e ru l Afacerilor Străine în numele fostei lor pr ieteni i , spr i j in în acreditarea sa la Londra 8 .

După demersur i l e făcute de M i n i s t r u l A facer i lor Străine al României la forul omolog b r i t an i c şi răspunsul pozit iv. Take Ionescu a prezen ta t r ege lu i F e r d i n a n d , la 16 decembrie 1 9 2 1 , r a p o r t u l p r i v i n d n u m i r e a l u i N i co lae T i t u l e s c u ca t r i m i s e x t r a o r d i n a r şi m i n i s t r u plenipotenţiar în Ang l ia 9 .

în u r m a aprobării dată de regele Ferdinand p r in d e c r e tu l 1 0 de n u m i r e în n o u a funcţie Nicolae T i t u l e s c u a plecat în mar t i e 1922 la Londra ducând cu el şi sarcinile de mare răspundere pe care le incumba şi calitatea sa de delegat permanent al României la Societatea Naţiunilor 1 1.

Nicolae Titulescu a sosit la Londra pe 9 martie 1922 unde s-a instalat în Groswenor Street nr.50 în condiţii de "reprezentare cuviincioasă-dar decentă a României" 1 3, "necostând statul nic i o centimă ma i m u l t ca orice m in i s t ru plenipotenţiar clasa I " 1 4 . Aici a cunoscut o Londră "tristă" cu "viaţă redusă d i n cauza sărăciei g enera l e " 1 5 . Cu toate dificultăţile de acomodare având de efectuat şi vizitele de uzanţă celor 51 de ambasade şi legaţii, membri lor guvernului şi par lamentului , ziariştilor şi băncilor, Nicolae T i t u l e s c u avea speranţa că va "face căsnicie bună cu b r i t a n i c i i " deşi, "perioada de aşezare a u n u i nou fel de viaţă e neplăcută"1 6. Regretele de a fi părăsit u n u l d in locuri le de f runte ale vieţii pol it ice, marele patr io t le-a înăbuşit pr in sent imentul datoriei de a fi u t i l ţării în noua misiune ce i s-a încredinţat. Conştient "că treabă e enorm de făcut, dacă vrei să introduci un fel nou de a pr i v i r o lu l m i n i s t r u l u i în străinătate" Nicolae T i tu lescu şi-a abordat mandatu l convins că "răspunderea, dacă ai conştiinţă, e mare " 1 7 .

La s c u r t t i m p de l a sos i rea sa în mar ea metropolă, n o u l m i n i s t r u plenipotenţiar s-a simţit pro fund mişcat de amabil i tatea cu care a fost întâmpinat de cercurile oficiale şi diplomatice, ma i ales că Lordul Curzon era bolnav în momentu l sosiri i l u i Nicolae T i tu lescu la Londra la Foreign Office s-a considerat necesar să se facă o derogare de la normele obişnuite şi să prezinte direct pe m i n i s t r u l României suve ranu lu i Mari i B r i t a n i i 1 8 . în u r m a adresei trimisă la 18 mar t i e 1922, M i n i s t e r u l u i de Externe al Angliei , p r i n care solicita audienţa de prezentare a scrisori lor de acreditare regelui George al V-lea, Nicolae T i tu lescu era înştiinţat la 23 mart ie de pr imirea sa la 28 m a r t i e 1 9 .

M i s i u n e a l u i Nico lae T i t u l e s c u la L o n d r a a d e b u t a t sub auspic i i defavorabile într-un c l imat internaţional precipitat de disensiunile acute d in t re puter i l e învingătoare şi cele învinse, de tens iunea franco-engleză to t m a i accentuată în p r o b l e m a reparaţ i i lor 2 0 , a O r i e n t u l u i apropiat sau chiar asupra modalităţilor de întărire a eficienţei Societăţii Naţiunilor 2 1. Sp i r i t l u c i d , marele d ip l omat întrevăzuse încă d in t i m p u l desfăşurării Conferinţei de pace, pe care o considera "vâltoare de egoism'' şi "de c u p i d i t a t e internaţ iona lă" 2 2 , dificultăţile cu care u r m a a se con f runta întreaga omenire.

www.mnir.ro

DIN ACTIVITATEA LUI NICOLAE TITULESCU 209

L a Conferinţa de p a c e m a r i l e p u t e r i p r i n p o l i t i c a lor c a r e urmărea c u predilecţie propri i le lor interese ignorând aspiraţiile state lor m ic i i - a provocat s en t imentu l "că încep a confunda b u n u l simţ c u izolarea: fiecare pare a se gândi n u m a i l a ea . Ia r p e n t r u a p r ac t i ca şi so l idar i tatea fac ... d i s c u r s u r i " 2 3 .

N i c o l a e T i t u l e s c u , c a r e încă d i n p r imăva ra a n u l u i 1 9 2 0 a c r e d i t a s e părerea că " p a c e a s - a făcut p r o s t " 2 4 şi consecinţele n u vor întârzia, cons t a t a într-un tip relativ s c u r t că T r a t a tu l de la Versa i l l e s "din rod a l un i r i i d in 1919 . a devenit măr a l discordiei în u l t imi i c inc i a n i " 2 5 . Obse rva to r atent , a n a l i s t sub t i l , m i n i s t r u l plenipotenţiar a l României l a L o n d r a a s e s i z a t a t i t ud inea ce rcu r i l o r pol it ice şi d ip lomat ice d in Marea B r i t an i e în p rob l ema reparaţiilor, care a d u s l a deprec ierea relaţiilor c u Franţa. Anal izând concepţia britanică a e c h i l i b r u l u i e u r o p e a n Nicolae T i t u l e s c u dădea l a iveală s u b s t r a t u l ei arătând că "de c inc i an i asistăm, dacă n u la sabota ju l complet a l reparaţiilor d in partea anglo -saxoni lor . cel puţin la vădita tendinţă a aces to ra de a r educe reparaţiunile, n i c i p r ea m u l t p e n t r u a n u împuternici n ic i G e r m a n i a , da r destu l de simţitor pen t ru a împiedica Franţa să iasă repede d in greutăţile războiului" 2 6 . S p r e a-şi j u s t i f i c a această a t i tud ine L o n d r a i m p u t a P a r i s u l u i v i n a de a întreţine c r i za economică pr in cheltuie l i mi l i tare deşi G e r m a n i a n u ma i cons t i tu i a u n pe r i co l , i a r p r i n r e fuzu l de a s e a s o c i a a ce s t e i po l i t ic i de reparaţii întârzia r econs t i tu i r ea E u r o p e i 2 7 . Divergenţele dintre Ang l ia şi Franţa a u p rodus o anumită dezorientare în op in ia publică din România ridicându-se întrebarea a s u p r a l iniei politice care trebuie adoptată între cele două mar i p u t e r i 2 0 .

Dificultăţile e r a u spo r i t e şi de înăsprirea relaţiilor f r a n c o -române în prob leme economice , eşecul Conferinţei de l a V i ena l a 2 apri l ie 1 9 2 4 . asperităţ i le României c u M i c a înţelegere, cât şi de a t a c u r i l e pute rn ice l a care guve rnu l e ra s u p u s de către opoziţie29. Dificultăţile a u pu tu t fi depăşite efortul diplomaţiei româneşti 1 fiind concent ra t în direcţia esenţială de a rmon iza re a intereselor României c u cele ale mar i lo r puter i , în c o n s o l i d a r e a Mic i i înţelegeri, cât şi în c u l t i v a r e a relaţiilor de bună vecinătate.

I lus t ru l d ip lomat Nicolae T i t u l e s c u în îndelunga s a activitate a adoptat o at i tud ine principială în relaţiile c u mar i le puter i . Nu întâmplător ceea ce s c r i a în t impul Conferinţei de pace T r e b u i e să ştie Occ i den tu l că s u n t e n i u n s ta t se r ios foarte înţelegător de necesităţile solidarităţii, d a r şi foarte iubitor de independenţă" 3 0 avea să-i rămână deviză în gândirea şi acţiunile sa le .

C a p a c i t a r e a bunăvoinţei c e r c u r i l o r engleze de către Nicolae T i t u l e s c u s - a dovedit a fi dificilă d in c a u z a acuzaţiilor de francofilie a d u s e României pe c a r e p r e m i e r u l b r i t a n i c l e - a făcut c u n o s c u t e m i n i s t r u l u i român l a p r i m a întâlnire, cerându-i explicaţii a s u p r a c a u z e l o r a ce s t e i orientări 3 1 . Nerealizând în mod voit motivaţia legăturilor tradiţionale dintre

www.mnir.ro

210 NICOLAE PETRESCU

cele două popoare p r i n r o l u l Jucat de Franţa în dezvoltarea naţională a României, gevernanţii b r i t a n i c i i gno rau necesitatea imperioasă p e n t r u foruri le de la Bucureşti de a consolida relaţiile cu toate statele în vederea garantării securităţii ter i tor iale a ţării şi asigurării păcii în întreaga l u m e 3 2 .

Imparţialitatea pe care Nicolae T i tu lescu a cult ivat-o între cele două m a r i p u t e r i a da t roade în s c u r t t i m p de la venirea sa în Marea Br i tan ie .

într-o telegramă trimisă de la L o n d r a l a 6 i a n u a r i e 1,924 Nicolae T i tu lescu deja arăta noua orientare a presei br i tanice nevoită să recunoască situaţia că " n u România, ci Cehoslovacia a l ua t iniţiativa de a alege între Franţa şi Angl ia , că pol i t ica României a fost real independentă şi că România a fost nedreptăţită când a fost socotită ca f i ind d in cele trei state ale Mic i i înţelegeri cel ma i independent cu Franţa" 3 3.

D i n t r e p r o b l e m e l e care a u s o l i c i t a t în cel m a i înalt g r a d r emarcab i l a competenţă a l u i Nicolae T i t u l e s c u a u s ta t reg lementarea divergenţelor de natură economică d i n t r e s t a t u l român şi c e r c u r i l e f inanciare engleze, p recum şi obţinerea u n u i spr i j in constant d in partea fo rur i l o r pol i t ice în vederea apărării integrităţii teritoriale a României 3 4 .

Astfel, a reuşit să aplaneze conf l ic tul d intre guve rnu l român şi S tock Exchange d i n Lond ra a s u p r a t i t l u r i l o r împrumutului d i n 1913 deţinute în parte de supuşi englezi, dar pe care guvernul român refuza să le r e cunoască în t rucât fuseseră s u b s c r i s e în G e r m a n i a 3 5 i a r l a străduinţele sale Bursa d in Londra a re int rodus în cota ei t i t lu r i l e acestui împrumut şi ale aceluia d in 1922.

U n ro l impor tan t în cercurile polit ice şi diplomatice d in Londra 1-a avu t Nicolae T i tu l e s cu în t i m p u l t ratat ive lor p e n t r u încheierea une i a l ianţe romăno- franceze mani festând o grijă deosebită în vede rea menajării susceptibil ităţi i b r i t a n i c i l o r . P r i n i n t e r m e d i u l l u i N ico lae T i tu l escu . I.G. Duca , m i n i s t r u l afacerilor străine a contactat în primăvara a n u l u i 1924 pe premieru l br i tan ic . Cu acest pri lej I.G. Duca a arătat că România a dat curs iniţiativei franceze în vederea realizării u n u i t ra ta t pe care îl vedea ca u n pact de garanţie a graniţelor ţării, dar deosebit de cel încheiat de Franţa c u Cehoslovacia în care n u e r a u s t i p u l a t e s a r c in i defensive b ine de l imitate . Demersul era o măsură menită să n u sporească tensiunea d in t re Ang l ia şi Franţa în cazul semnării p a c t u l u i şi să expună motivele ce i m p u n e a u României perfectarea u n u i asemenea t ra ta t insp i ra t d i n interesele ei v i ta le , dar , care n u exc ludea o înţelegere similară cu Marea B r i t a n i e 3 6 .

C a m p a n i a dusă de d i p l o m a t u l român în c e r cu r i l e o f ic ia le br i tan ice p e n t r u apărarea intereselor ţări i 3 7 a început să fie favorabilă, Nicolae T i t u l e s c u acreditând ideea că: "Ang l i a este decisă a susţine in t e g r i t a t ea fruntaşilor Românie i " 3 8 . Totodată el c onsemna ca o notă pozitivă pr imi rea cordială şi asigurările date în m a i 1924 la Londra l u i I.G. Duca.

www.mnir.ro

DIN ACTIVITATEA LUI NICOLAE TITULESCU 211

Pe aceeaşi l i n i e ascendentă a evoluţiei relaţiilor româno-br i t an i ce s u b l i n i a şi v iz i ta regelui Fe rd inand la Londra cu care ocazie l o rdu l p r imar a in t rodus în d iscursul său "referinţe la sforţările României de a se r e s t a u r a economiceşte, l a independenţa ei şi l a e n o r m e l e posibilităţi de v i i tor ale României" 3 a. în acelaşi sens, ca o chintesenţă a c u r e n t u l u i de opinie favorabilă creat în mediile politice br i tanice pent ru România, suveranul englez aprecia în d i scursu l ros t i t în cinstea regelui Fe rd inand : "ne p u t e m b i zu i pe moderaţia şi pe s fa tu l p r u d e n t a l u n u i popor de veche civilizaţie, de prietenie încercată şi de inteligenţă v i e " 4 0 .

Competenţa diplomatică de excepţie a l u i Nicolae T i tu lescu , puterea de persuasiune şi farmecul covârşitoarei sale personalităţi l -au i m p u s în atenţia cercur i lor internaţionale reuşind, deşi reprezentant al u n e i ţări m i c i , să o c u p e " u n loc i m p o r t a n t c u m n u j u c a u u n i i reprezentanţi a i u n o r m a r i p u t e r i " 4 1 . Poziţia de p r i m o rd in pe care a deţinut-o marele d ip lomat în cadru l relaţiilor internaţionale în vederea atenuării unor divergenţe, pen t ru păstrarea unităţii aliaţilor ca o garanţie a menţinerii păcii a fost admi rab i l evocată de contele de Saint-Aula i re . Fostul ambasador al Franţei în România în perioada războiului, iar apoi la Londra în acelaşi t i m p cu d i p l o m a t u l român îşi am in t ea : "Alături de Venize los , m i n i s t r u l României la Londra , a m i c u l m e u T i t u l e s c u , mă dispensa adesea să pledez o cauză ma i b ine apărată de către terţ i" 4 2 . Atenţia l u i Nicolae T i tu lescu a fost concentrată asupra menţinerii s t a tu -q u o - u l u i t e r i t o r i a l dobândit. Cu verva- i recunoscută i l u s t r u l d i p l oma t surpr indea situaţia ţărilor mic i în raport cu neînţelegerile anglo-franceze în următorii termeni : "Când Franţa şi Angl ia se dispută e ca şi cum tăticu şi mămica şi-ar a r u n c a f a r fur i i l e în cap şi cop i i se p u n pe p lâns" 4 4 . Această preocupare a mare lu i d iplomat avea să se manifeste construct iv în anu l 1924 p r in r o lu l major deţinut în restabil irea legăturilor d intre Franţa şi Marea Br i tanie , care se depreciaseră până la sistarea oricărui contact pr in criza R u h r u l u i .

Mediaţia făcută de i l u s t r u l d ip lomat este u n aspect qvasi inedit al laborioasei sale activităţi f i ind menţionată doar într-un art ico l al l u i Nicolae D i a n u despre Nicolae T i tu lescu în "Dic t ionnaire D ip lomat ique" Singura sursă mai detaliată este însemnarea l u i Nicolae Raicovicianu, care în cal i tate de colaborator al l u i Nicolae T i tu lescu a par t i c ipa t direct la even imente şi a reuşit să le relateze cu ob iec t i v i ta te . De a l t fe l ch i a r r e l u a r e a legăturilor ang lo- f ranceze ce a u a v u t u n r o l i m p o r t a n t în consolidarea relaţiilor internaţionale a fost privită de Nicolae T i tu lescu cu cunoscuta- i circumspecţie ce avea să se accentueze în perioada următoare pe măsura iv i r i i unor noi divergenţe între mari le puter i .

Chiar la conferinţa de la Londra d in 16 iul ie - 16 august 1924 mis iunea celor doi mar i oameni pol i t ic i a fost dificilă Eduard Herriot având dificultăţi cu presa franceză, iar Ramsay Mac Donald adversitatea forţelor ostile înţelegerii cu Franţa şi chiar lipsa de receptivitate a unor membr i ai

www.mnir.ro

212 NICOLAE PETRESCU

p a r t i d u l u i său, care protestau contra împrumutului german şi p l anu lu i experţilor ca dăunătoare i n d u s t r i e i b r i t a n i c e 4 4 . Deşi p r e m i e r u l englez declarase "că n u m a i Satana ma i putea despărţi Angl ia de Franţa "Nicolae T i tu lescu ajunsese la concluzia că "unele cercuri br i tanice n u cedează de loc d i n concepţiile lor p e n t r u a crea o adevărată so l i da r i t a t e franco-britanică , dar spera că " t i m p u l va aduce amel iorare" 4 5 .

Cu toate că Nicolae T i tu lescu p r in medierea făcută între Anglia şi Franţa sperase l a c o n c u r s u l celor do i prim-miniştri în susţinerea interese lor României, marele d ip l omat a avu t de înfruntat opoziţia lu i Ramsay Mac Donald asupra participării statelor mic i la Conferinţa de la Lond ra 4 6 . Astfel, n u m a i p r in insistenţele şi crit ici le formulate de Nicolae T i t u l e s c u a s u p r a t r a t a m e n t u l u i i n e c h i t a b i l pe care m a r i l e p u t e r i c on t inuau să-1 administreze ţărilor mic i delegaţia română a fost primită la Conferinţă. Lucrările Conferinţei le-a urmărit cu rezerve generate de nesfârşitele discuţii între experţii m a r i l o r p u t e r i , de concesi i le făcute Ge rman i e i în ma te r i e de reparaţii şi l i m i t a r e a p u t e r i l o r comis ie i de transfer asupra convertibilităţii mărfurilor 4 7.

Ca o măsură de precauţie pen t ru interesele României Nicolae T i tu l e s cu a depus b i r o u l u i Conferinţei u n m e m o r i u p r i n care jus t i f i ca interesul major în problema reparaţiilor şi solicita revizuirea favorabilă a p r o c e n t u l u i s t a b i l i t României p r i n Conferinţa de la Spa, rezolvarea d a t o r i i l o r de război ţ inându-se c o n t de toţi f a c t o r i i legaţi de ele, part ic iparea României la executarea p l anu lu i experţilor4*.

După lung i le şi grelele negocieri. Conferinţa de la Londra a reuşit să stabilească modalităţile de aplicare ale p l anu lu i Dawes, hotărând r e p a r t i z a r e a plăţ i lor, condiţ i i le împrumutului ce t r e b u i a a c o r d a t Germaniei , p recum şi sancţiunile în cazul neîndeplinirii sarcini lor impuse. Franţa d in nevoia de a ieşi d in izolare se angaja să limiteze ocupaţia sa asupra R u h r u l u i la m a x i m u m u n an, iar Germania p r i n delegaţia condusă de cancelarul W. Marx a acceptat toate hotărârile 4 9. Dar să răsfoim şi cele câteva pag in i de a m i n t i r i ale co labora to ru lu i mar e lu i d ip l omat pr iv ind restabi l irea legăturii d intre cele două mar i pute r i .

Rolul ce a jucat , in 1924, N. T i tu lescu in pol it ica de apropiere dintre Anglia şi Franţa 6 0

Alegerile br i tanice d in decembrie 1923 au răsturnat guvernul conservator a l l u i Stanley B a l d w i n 5 1 şi au adus la putere u n guvern l a b u r i s t p r e z ida t de Ramsey Mac D o n a l d 5 2 care a l u a t şi M i n i s t e r u l Afacerilor Străine.

R e z u l t a t u l a leger i lor răsturnase g u v e r n u l Stan ley Ba ldwin care-şi l uase a n g a j a m e n t u l să convoace mase l e e l e c t o ra l e p e n t r u m o d i f i c a r e a t a r i f u l u i v a m a l . S t an l e y B a l d w i n , însă, alesese greşit

www.mnir.ro

DIN ACTIVITATEA LUI NICOLAE TITULESCU 213

m o m e n t u l consul tăr i i e l e c t o r a l e pe o c h e s t i u n e internă când nemulţumirile pe chest iuni le externe erau aşa de mar i încât era uşor de prevăzut că vor avea o influenţă asupra vo tu lu i . Ambele part ide istorice erau învinuite de situaţia politică în care se găsea Anglia după război, atât în cea ce priveşte relaţiile cu celelalte state. în special cu Franţa, cât şi în cea ce priveşte situaţia economică a ţării.

Poporul englez ştia că par t idu l l abur i s t n u era "roşu" şi că n u va asculta orbeşte de Moscova. Dând voturi le sale l u i Mac Donald, pacifist cunoscut care se opusese întotdeauna u n u i război împotriva Germaniei şi. care stăruia încontinuu pen t ru recunoaşterea U.R.S.S. dovedea că n u mai nut rea împotriva Germaniei sentimentele d in t impu l războiului şi că n u ma i ascu l ta de propaganda ce se făcea împotriva bolşevicilor Votând p e n t r u p a r t i d u l l a b u r i s t alegătorul englez n u accepta câtuşi de puţin p r o p a g a n d a a c e s t u i a , vo ia însă, să-şi a ra te nemulţumirea ce avea împotriva part idelor istorice care făcuseră, după părerea sa, greşeli, mai ales în po l i t i ca externă. Pa r t i du l Tory era învinuit că n u împiedicase ocuparea de către Franţa, a R u h r - u l u i şi Par t idu l Wight că n u evitase intrarea Angl iei în războiul mondia l , ale cărui consecinţe erau atât de mar i p en t ru toată populaţia.

După numărul votur i lor obţinute. Part idul Labur is t n u avea o major i ta te covârşitoare, ba chiar m ino r i t a r , dar era s i n g u r u l d in sânul căruia s-ar fi p u t u t alcătui u n guvern ma i ales că Mac Donald propunea noi mij loace p e n t r u asigurarea păcii şi a bune i stări a populaţiei care suferea de consecinţele războiului.

Deşi scurtă guvernarea lu i Ramsey Mac Donald a creat totuşi o stare de sp i r i t în i n t e r i o r u l ţării şi în relaţiunile internaţionale, care a s c h i m b a t cu t o t u l a tmos fe ra europeană încă atât de frământată de urmările războiului.

R a m s e y Mac D o n a l d spusese u n u i z i a r i s t a m e r i c a n în februarie 1924: "Atât t imp cât în Europa n u va fi o stare de spr i t din care să lipsească neîncrederea este i n u t i l să se mai discute detal i i . Până n u se va crea o atmosferă de încredere mutuală este fără nic i u n interes să se înceapă conversaţiuni"

Această încredere mutuală Mac Donald a creat-o în scurta l u i guvernare! în mai 1924 u n revir iment analog celui petrecut cu câteva l u n i înainte în A n g l i a are loc în Franţa u n d e mase le e l ec tora le au fost consultate pe chestiunea unor impozite.

Rezul tatul v o tu lu i însă, ca şi în Angl ia, a fost determinat de nemulţumirea populaţiei princinuită de repetatele eşecuri în po l i t i ca externă. Poporul francez conştient de victoria pe care o plătise cu pierderi atât de mar i n u vedea nic i u n u l d in avantajele ce i se promisese. Victor ia n u - i adusese nic i reparaţiunile ce le socotea pe cât de just i f icate , pe atât de indispensabile refacerii sale şi n ic i n u obţinuse garantarea securităţii de ca re avea nevo ie p e n t r u zădărnicirea u n e i revanşe d i n p a r t e a

www.mnir.ro

214 N I C O L A E P E T R E S C U

Germanie i . Alegerile franceze d in m a i 1924 care au răsturnat guvernul Po incare 5 3 spr i j in i t de "Blocul Naţional" n u modificase m u l t votur i le , totuşi u n guvern n u putea exista fără s p r i j i n u l socialiştilor conduşi de Leon B l u m şi pe care Poincaré nu-1 avea. De aceea în noua Cameră s-a format o major i tate formată d intr -o înţelegere a republ icani lor radical i cu socialiştii denumită "Carte lu l stângei', care a desemnat ca Preşedinte al Consi l iu lu i pe Ed .Her i o t 5 4 , omu l ost i l po l i t ic i i externe al l u i Poincaré.

Noua Cameră, în care majoritatea o avea "Carte lul Stângei" din primele zile a început p r in a refuza să lucreze cu Preşedintele Republici i , M i l l e r a n d 5 5 , p en t ru că acesta, în t i m p u l alegerilor spri j inise făţiş "Blocul Naţional"

Schimbarea politică d in Angl ia şi d in Franţa dădea putinţa lui Mac Donald să încerce o apropiere între cele două ţări şi p en t ru aceasta socotea nimerită o întrevedere cu Preşedintele Guvernu lu i francez.

Ca să ajungă însă să se întâlnească cu Preşedintele Herriot t rebu ia ma i întâi să cunoască intenţiunile acestuia p e n t r u ca iniţiativa unei întrevederi să n u rişte u n refuz. Pentru aceasta a căutat să sondeze părerea l u i Herr iot p r i n persoane apropiate de dânsul.

Ramsey Mac Donald cunoştea legăturile ce Nicolae Titulescu. pe a tunc i m i n i s t r u l u i României la Londra, le avea în Franţa şi chiar cu Preşedintele Herriot şi s-a gândit că p r in dânsul ar putea afla ce gânduri nut rea Premierul francez şi iată cum a procedat:

E r a m într-o după-amiază, împreună cu m i n i s t r u l nos t ru în camera numită "schoolroom", d in casa d in Groswenor street, unde locuia şi în care se retrăgea ca să lucreze mai liniştit.

M i n i s t r u l îşi făcea corespondenţa în t imp ce eu, cu hârtiile şi dosarele mele, îmi vedeam de treabă.

Scrisese m i n i s t r u l vreo 3-4 scrisori şi-mi spune să luăm ciaiul şi apoi, eşind, să dau . recomandată, o scrisoare pen t ru Hèrriot.

Ni se servise c ia iul când şi-a anunţat vizita D o m n u l Waterhaus dacă-mi aduc bine aminte n u m e l e 5 6 - Era fostul secretar al l u i Stanley

Ba ldw in , fos tu l Premier englez şi care rămăsese la Down ing Street, în aceaşi calitate pe lângă Ramsey Mac Donald.

înainte de a-şi sorbi ciaşca de ciai ce i se oferise şi fără prea multă introducere v iz i ta torul nos t ru şi-a mărturisit scopul venir i i sale.

A m v e n i t , Excelenţă, să vă întreb, ştiind că sînteţi un cunoscător al celor ce se petrec în Franţa, cum vedeţi situaţia de acolo după alegerile ce au avut loc şi cum credeţi că se vor dezvolta raporturile anglo-franceze?

- Cel mai b u n răspuns este să vă citesc scrisoarea pe care am scris-o adineaorea pr i e tenu lu i meu Herriot şi pe care dacă Raicovic ianu 5 7

şi-ar fi băut ma i repede c ia iu l , n-ar ma i fi fost pe masa mea. Rupse p l i c u l şi c i t i sc r i soarea p r i n care M i n i s t r u l nos t ru

www.mnir.ro

DIN ACTIVITATEA LUI NICOLAE TITULESCU 215

felicita pe amicu l său Herriot pen t ru succesul ce-1 avusese în alegeri şi-i spunea că. cunoscând situaţia d in Angl ia şi intenţiile Premierului englez, crede că dânsul ar fi s inguru l francez care ar putea apropia cele două ţări şi să netezească neînţelegerile ce există între ele.

Wate rhaus impres ionat de cele ce i se citise şi ma i ales de tonul 'p r i e tenesc întrebuinţat de T i tu lescu care se t u t u i a cu Herr iot 1-a întrebat:

Excelenţă, îmi daţi voe să refer P r i m u l u i M i n i s t r u cele ce mi-aţi c i t i t şi să-i comunic chiar şi prietenia ce vă leagă cu Preşedintele Herriot?

Evident ! Scr iam pr i e t enu lu i meu Preşedintelui Guve rnu lu i f rancez . S-a întâmplat să v i i la m i n e şi să-mi cer i părerea a s u p r a rezu l ta tu lu i alegerilor franceze şi ţi-am cit i t cele ce scr iam l u i Herriot fără să fi gândit că părerea mea ar fi in te resa t pe D- l Mac Dona ld . Dacă D u m n e a t a crezi că D o m n i a sa ar avea v r eun interes să-mi cunoască părerea poţi să-i comunic i cele ce ţi-am cit i t .

Wa te rhaus a plecat ca să se întoarcă a doua zi rugând pe M in i s t ru l nos t ru să treacă, dacă poate, pe la Downing Street căci D-l Mac Donald ar dori să-i vorbească.

întorcându-se de la vizita ce făcuse la Foreing Office, M in i s t ru l îmi spuse:

- Raico, nu-ţi poţi închipui de ce m-a chemat Mac Donald. Are Nenea Nicu - cum obişnuia să se mângâie pe el însuşi câte o dată de juca t u n ro l d in care trebuie, la Paris sau la Londra, să trag u n folos şi pen t ru noi .

Apoi îmi povesteşte pe larg cum a decurs întrevederea cu Mac Dona ld şi c u m acesta, spunându-i că cunoaşte pr ie ten ia ce-1 leagă de Herr io t , 1-a ruga t să se ducă la Paris să mijlocească şi să pregătească vizita acestuia la Londra în cursu l căreia cei doi bărbaţi de stat să poată discuta chest iuni le pendinte şi să caute să netezească divergenţele care întreţin răceala între cele două ţări.

M i n i s t r u l nostru a acceptat de la început propunerea care, pe lângă că-1 măgulea atât p e n t r u încrederea ce P r e m i e r u l englez i-o mărturisea rugându-1, când era la Londra u n ambasador francez şi la Paris u n u l englez care ar fi p u t u t mij loci întâlnirea între cei doi Premieri, să intervie dânsul, cât şi pent ru că se gândea că d in demersuri le ce va face va putea obţine ceva şi pent ru ţara sa.

După ma i mul t e întrevederi cu Mac Dona ld şi cu alţi înalţi funcţionari de la Foreing Office în decursu l cărora M i n i s t r u l n o s t r u a d i s cu ta t ce se poate p ropune şi ce n u Premie ru lu i francez, după ce a stab i l i t l ini i le generale şi chestiunile ce se vor discuta netezind terenul de cele spinoase şi mărunte care ar fi p u t u t zădărnici o înţelegere, a plecat la Paris şi în această călătorie l-am însoţit.

A m sosit seara la Paris şi deîndată ce ne-am lăsat bagajele la Hôte(l) Châtain ne-am dus la E lena Văcărescu, în Rue W a s h i n g t o n ,

www.mnir.ro

216 N I C O L A E P E T R E S C U

prietenă bună şi foarte intimă cu Herriot la care avea uşa deschisă în orice zi şi la orice oră şi M in i s t ru l a rugat-o ca a doua zi, dis de dimineaţă să se ducă la Herr iot şi să-i spue că a venit la Paris cu o mis iune d in partea l u i Mac Donald şi să angajeze o întrevedere cu dânsul c u m va şti ma i bine, dar cât ma i confidenţială, ca n u cumva presa sau pol i t ic ieni i d in "Blocul Naţional" să afle şi să speculeze zădărnicind, poate, scopu l venire i şi mis iune i sale la Paris.

întrevederea cu Herr iot a avut loc în hote lu l de pe lângă Gara de L y o n , u n d e l o c u i a în m o d obişnuit. P r e m i e r u l f rancez şi-a dat , p r i n c i p i a l , a s en t imen tu l acceptând să meargă la Londra rezervându-şi însă să obţie avizul favorabil al l u i Painlevé 5 8, de care, deşi n u se îndoia, dar, ca condescendenţă faţă de acesta, voia să-1 aibă.

De ce avizul l u i Painlevé? Sosisem la Paris în preziua alegerii Preşedintelui Republ ic i i în

locu l l u i M i l l e r and care, după c u m am spus ma i sus, a fost s i l i t să se demită p e n t r u că în t i m p u l campanie i electorale spr i j in ise făţiş "Blocul Naţional" şi Camera îşi manifestase osti l itatea faţă de dânsul.

Painlevé era candidat la Preşedenţia Republicei şi f i ind spr i j in i t de "Carte lu l Stângei" alegerea l u i , care avea şă aibă loc a doua zi, era dată că sigură. \>

Ca să poată da M i n i s t r u l u i n o s t r u răspunsul d e f i n i t i v şi asent imentu l l u i Painlevé, Herriot i-a dat întâlnire la Caffé de Paris unde el u r m a să dejuneze cu Painlevé şi cu ma i mulţi pr ie ten i po l i t i c i cu care puneau la punc t alegerea ce u r m a să aibă loc a doua zi.

A m l u a t d e j u n u l cu M i n i s t r u l la Caffé de Paris într-un mic salon separat, după c u m ne înţelesesem cu Herr iot şi unde el t rebuia să vie să aducă răspunsul.

Isprăvisem masa şi luând cafeaua aşteptam. Herr iot soseşte surâzător: Eh ! bien T i tus , tant va pour le mieux!

Le Pres ident est d 'accord et très content . I l v i endra tout à l 'heure l u i même ici pour te serrer la ma in et te remerciée pour la peine que t u te t'es donné etc.

Puţin după aceasta soseşte Painlevé grăbit. Se scuză că nu poate sta m a i m u l t căci fusese chemat la o consfătuire cu u n grup de par lamentar i .

După ce primeşte felicitările anticipate ale M i n i s t r u l u i nostru p en t ru reuşita sigură de a doua zi, mulţumeşte acestuia pen t ru demersul ce a făcut şi-i spune: " Si Herriot réussit à Londres i l vous devra son succès excusez moi Monsieur le Ministre , on m'attend. Je vous laisse Herriot, causez, continuez à l u i faciliter la tâche

Luându-şi apoi ziua bună de la Herriot, cu care se pare că nu avea să se ma i vadă în cursu l zilei îşi comunicau u n u l celui lalt ce vor face după alegere şi stabi leau programul :

"Alegerea se va termina, probabi l , între 5-6 seara. T u , Painlevé,

www.mnir.ro

DIN ACTIVITATEA LUI NICOLAE TITULESCU 217

te duc i la Paris căci alegerea avea loc la Versailles direct la Elysée pe la 8-8 1/2 mă chemi îţi prezint demisia cab inetu lu i . Mă însărcinezi să fac u n n o u Minister . Da! Da! îmi prezinţi aceeaşi listă şi chiar în cursu l nopţii citeşti în Cameră declaraţia Guvernu lu i şi s-au despărţit!

Rămas cu Herriot, M in i s t ru l nos t ru a mai d iscutat cu dânsul câteva chest iuni de deta l iu în legătură cu vizita ce u rma să facă la Londra, vorbesc apoi de alegerea Prezidenţială ce va u rma să aibă loc a doua zi şi de declaraţia ce Herriot u r m a s-o facă în Cameră. M in i s t ru l nos t ru a cerut să vadă ce conţine declaraţia relat iv la po l i t i ca externă şi a cerut să-i citească pasagiul. Herriot scoate d in servietă declaraţia şi citeşte pasagiul ce interesa pe M in i s t ru l nostru şi la sugestia acestuia face câteva corecturi privitoare la pol i t ica faţă de Angl ia şi care erau necesare în vederea vizitei ce u r m a să facă la Londra şi citeşte apoi pasagiul re lat iv la relaţiunile guve rnu lu i francez cu U.R.S.S.

Din declaraţie reeşea că Guvernul francez va avea cu U.R.S.S. relaţiuni de bună prietenie dar n u vedea care ar fi repercusiunea pe care Guvernul francez doreşte ca această prietenie s-o aibă faţă de ţările cari politiceşte erau legate de Franţa şi în special faţă de ţara noastră.

M i n i s t r u l nos t ru i-a cerut l u i Herriot să introducă în declaraţie o frază d i n care să reiasă, cât m a i clar pos ib i l că G u v e r n u l francez socoteşte N is t ru l ca graniţă definitivă intre noi şi U.R.S.S. N is t ru l , graniţa noastră, p e r p e t u a p r e o c u p a r e a M i n i s t r u l u i T i t u l e s c u ! n u p i e rdea ocaziunea să n-o poată mărturisi şi să n u ceară să ne fie recunoscută de toţi şi oricând!

Herriot recunoaşte dreptatea cererei şi amândoi s-au străduit să stil izeze fraza cât mai b ine . Punându-se de acord asupra t e x t u l u i , m i n i s t r u cere ca Herriot să-i scrie cu mâna l u i , pe actul ce avea cu dânsul, fraza aşa c u m u r m a să apară în declaraţie şi pe care amândoi o ticluiseră. spunându-i: "Ca sera mon mei l leur souvenir et ma seule récompense pour les démarches que j ' a i faites

Herriot. fără nic i o ezitare a scris pe caetul M i n i s t r u l u i fraza şi sub iscălitură a adăugat "le c i toyen T i t u l e s c u est u n m a l i n ! " A voi t , desigur, să spună că înţelesese că M in i s t ru l îi ceruse u n "non var ietur" a frazei în chest iune.

Nu-mi amintesc cum era fraza iniţială în declaraţie şi n ic i n u a m reţinut exact f o rma definitivă ce i se dase la Caffé de Paris . îmi amintesc n u m a i că d in text reiese că Franţa recunoştea că graniţa noastră cu U.R.S.S. era pe N is t ru .

A doua zi, în ziare, a apărut declaraţia guvernulu i francez cu f raza aşa c u m fusese redactată. A t u n c i M i n i s t r u n o s t r u , p l i n de satisfacţie, mi-a spus:

Vezi, Raico, n u am veni t de geaba la Paris. Herr io t se va înţelege cu Mac Donald. Franţa şi Anglia se vor împrieteni. Sun t mulţumit că am p u t u t eu să-1 aduc pe Herriot la Londra. Sunt sigur că Premierul

www.mnir.ro

218 N I C O L A E P E T R E S C U

englez cât şi cel francez, n u - m i vor refuza ceva ce le voi cere pen t ru ţara noastră. S u n t însă şi ma i mulţumit că de pe a cum am câştigat ceva pen t ru noi Declaraţia l u i Herriot va place sau n u , n u pot să ştiu, dar un l u c r u este câştigat. Franţa mărturiseşte încă o dată, ceea ce de m u l t recunoscuse, că considera graniţa noastră de răsărit la N is t ru .

Râzând i -am spus am in t i ndu - i vorbele sale de la Londra: "şi-a j u c a t r o lu l Nenea Nicu ...!"

D a r de la d e j u n u l de la Caffé de Par is şi până la c i t i r ea declaraţiei l u i Herr iot s-a mai întâmplat ceva.

La alegerea de la Versai l les Painlevé, a căzut şi a fost ales Gaston D o u m e r g u e 5 9 He r r i o t şi m a i ales Painlevé în faţa M i n i s t r u l u i nos t ru şi a mea v indeau pielea u r su lu i ! !

Herr iot a venit în cursu l lune i iul ie 1 9 2 4 6 0 la Londra. în t impul vizitei sale, în fiecare zi şi uneor i de mai multe ori pe zi avea întrevederi cu M i n i s t r u l n o s t r u cu care se c onsu l t a şi căruia-i cerea av i zu l asupra tratat ivelor ce ducea cu Premierul englez.

După ce cei doi Premieri s-au pus de acord asupra relaţiunilor ce u r m a u să aibă cu Germania p u n c t u l nevralgic al animozităţilor dintre Angl ia şi Franţa - a fost inv i ta t la Londra Cancelarul german W. M a r x 6 1 şi la D a w n i n g Street s-au pus bazele v i i t o r u l u i p lan Dawes pe care, mai târziu 1-a acceptat şi Franţa şi Germania.

Rezultatul imediat al vizitei l u i Herriot la Londra a fost că toate atacuri le de presă dintre Paris şi Londra au încetat, incriminările reciproce ale opinie i publ ice d in ambele ţări s-au liniştit şi încrederea mutuală a permis celor două mar i puter i să ducă la Geneva polit ica care tindea să facă d in S .D.N. 6 2 i n s t r u m e n t u l restaurărei Europei în care scop, cei doi Premieri, căzuseră de acord ca Germania să fie admisă în sânul Societăţii Naţiunilor.

în septembrie 1924, în a 5-a adunare a S.D.N. pen t ru prima oară Angl ia şi Franţa au fost reprezentate de Pr imi i lor Miniştrii care erau, în acelaşi t imp şi Miniştri al Afacerilor Străine.

în această s es iune , după l u n g i şi l abor i oase discuţiuni, datorită polit icei de înţelegere d intre Herriot şi Mac Donald s-a ajuns la hotărârea de a se inv i ta Germania la Geneva. Totodată a tunc i s-a votat şi vest i tu l "Protocol" care punea la baza organizării păcii mondiale formula "arb i t ra j , securitate şi dezarmare"

Dacă "Protocolul" n-a fost rati f icat de Par lamentul englez este d in cauză că se dădea S.D.N. dreptu l să hotărască dânsa at i tudinea ce ar u r m a să aibă Angl ia şi p r in repercusiune Dominioanele, într-un eventual confl ict, dar n u este ma i puţin adevărat că înţelegerea d intre Herriot şi Mac Donald a făcut ca de acum înainte Geneva să devie cent ru l politicei europene şi unde Franţa sprijinită de aliaţii ei, Polonia, Belgia şi Mica înţelegere a început să Joace u n ro l d in ce în ce ma i i m p o r t a n t căruia

www.mnir.ro

DIN ACTIVITATEA LUI NICOLAE TITULESCU 219

pasiunea p en t ru pacea l u i B r i a n d 6 3 i-a asigurat u n ascendent necontestat şi menţinut până ce alte împrejurări politice au dus la sfârşit viaţa S.D.N.

După cum spuneam mai sus Par lamentul englez n u a rati f icat "P ro toco lu l " d i n 1924. Mac Dona ld puţin t imp după întoarcerea sa la Londra de la Geneva à fost răsturnat în alegeri. Pa r t i du l Conservator câştigă alegerile cu o mare majoritate şi Stanley Boldwin formează nou l guvern în care a lua t porto fo l iu l Afaceri lor Străine. Dar animozităţile şi neînţelegeri le d i n t r e A n g l i a şi Franţa n u m a i e x i s t a u ! P r i e t en i a şi colaborarea d intre cele două ţări era asigurată în u r m a vizitei făcute în iul ie 1924 la Londra de Herriot, vizită mijlocită şi pregătită de N. T i tulescu. Astăzi 26 mart ie 1957, radio Paris aduce vestea morţii l u i Ed. Herriot, în vârstă de 84 an i .

NOTE

1. Valer iu Flor in Dobrinescu, Some consideration on the Roumanien Eng l i sh Relat ions (1919-1940) , A n u a r u l I n s t i t u t u l u i de Istorie şi Arheologie "A.D.Xenopol", XVI I I , 1981, Iaşi, p. 70.

2. Ibidem, p.72. 3. Ac t i v i t a t ea l u i Nicolae T i t u l e s c u în p r i m a etapă a m i s i u n i i sale

diplomatice la Londra a fost abordată pe larg de dr. Ion M.Oprea în capi to lu l cu acelaşi t i t l u din bine-cunoscuta sa monografie "Nicolae T i t u l e s c u " , Bucureşti, 1966, p. 130-168 . Refer i r i i m p o r t a n t e se găsesc la dr .Valer iu Dobrinescu în op.cit., în "Noi documente străine p r i v i n d ac t i v i t a t ea diplomatică a l u i N .T i tu l e scu " p r e c u m şi în "Mărturii d i n arhive le străine" ambele în " T i tu l e s cu şi s trateg ia păcii", Iaşi, 1982. p. 329-349 şi 449-473.

4. Constant in Xeni . Take Ionescu, 1933, p.412. 5. V a l e r i u D o b r i n e s c u , Noi d o c u m e n t e b r i t a n i c e , în T i t u l e s c u şi

strategia păcii. Iaşi, 1982, p. 329. 6. Ibidem, p. 328. 7 Ibidem, p. 329. 8. Muzeu l Naţional de Istor ie ; Nr . inv . 161.636. Această sursă va fi

citată M.N.l.R. 9. M.N.l.R. nr . inv. O.E. 28535 10. M.N.l.R. nr . inv. O.E. 28534 11 . Ion M.Oprea, "Nicolae T i tu lescu" , Bucureşti, 1966, p. 132. 12. M.N.l.R. nr . inv. 111208 13. M.N.l.R. nr . inv. 111209 14. M.N.l.R. nr . inv. 112216 15. M.N.l.R. nr . inv. 111208 16. Ibidem 17. Ibidem

www.mnir.ro

220 NICOLAE PETRESCU

18. M.N.l.R. n r . inv. 111211 19. M.N.l.R. n r . inv. O.E. 28536 20. Emi l i an Bold, De la Versailles la Lausanne (1919-1932). Activitatea

diplomaţiei române în problema reparaţiilor de război. Iaşi, 1976; Ema Nastovici, Unele implicaţii ale problemei reparaţiilor germane în an i i 1919-1924, în Relaţiile internaţionale în perioada interbelică, 1980, Bucureşti.

2 1 . Eliza Campus, Tentative de consolidare a Societăţii Naţiunilor (1922¬1925), în "Revista de Istorie" n r .3/1981 p. 487-505.

22. M.N.l.R. n r . inv. 111214 23. Idem, nr . inv . 111210 24. Idem, nr . inv . 111214 25 Nicolae T i tu lescu, Documente Diplomatice, Bucureşti 1967, p. 151 . 26 Ibidem, p. 152 27. Ibidem, p. 101 28. I.Ciupercă, Probleme ale relaţiilor internaţionale ale României după

p r i m u l război m o n d i a l , în A n u a r u l I n s t i t u t u l u i de I s t o r i e şi Arheologie "A.D.Xenopol", XVI I I , 1981 . p. 360.

29. Ibidem, p. 362 30. M.N.l.R. n r . inv. 111215 3 1 . M.N.l.R. n r . inv. O.E. 28541 32. M.N.l.R. nr . inv. O.E. 28542 33. M.N.l.R. nr . inv. O.E. 28543 34. V a l e r i u D o b r i n e s c u , Noi d o c u m e n t e b r i t a n i c e , în T i t u l e s c u şi

strategia păcii. Iaşi, 1982, p. 330-331 35. "Adevărul", an XXXVII , Nr. inv.12503 d in 15 octombrie 1922 36. Deşi t r a t a tu l româno-francez n u a p u t u t fi concretizat decât în iunie

1926 deoarece în t i m p u l tratativelor d in anu l 1924 guvernul român considera m o m e n t u l i n o p o r t u n d in cauza relaţiilor franco-engleze încordate şi a negoc i e r i l o r ang lo -sov ie t i ce , contac te l e a u a v u t importanţa lor mari le puter i cunoscând ma i bine nevoile României p en t ru asigurarea securităţii sale: vezi I.Ciupercă, op.cit., p .361 .

37. Iniţiativa se dovedea bine venită deoarece Foreign Office, care deşi fusese p r i m u l ce ratificase Protocolul de la Paris încă d in 14 april ie 1922 şi îl prezentase în aceeaşi z i la Q u a i d 'Orsay , în t i m p u l conferinţei anglo-sovietice d in 14 april ie - 27 mai 1924 considera că n u ma i poate fi legat de documentu l rat i f icat fiindcă Franţa nu-şi oficializase ratif icarea. Vezi I.Ciupercă, op.cit., p. 360.

38. Nicolae T i tu lescu, Pagini de " J u r n a l " , în "Titulescu şi strategia păcii" p. 379.

39. Ibidem 40. "Adevărul" an XXXVI I , Nr. 12358 d in 13 mai 1924 4 1 . B u c u r Brănişteanu, " N . T i t u l e s c u , A m i n t i r i , Note , Ref lecţ i i " ,

Bucureşti, 1945, p. 56.

www.mnir.ro

DIN ACTIVITATEA LUI NICOLAE TITULESCU 221

42. Jacques De Launay, "Titulescu et l 'Europe". Nyon, 1976, p. 43 . 43. Ibidem 44. Nicolae T i tu lescu, Documente diplomatice, p. 151 45. Ibidem 46. Z iaru l "Adevărul" d in 31 iul ie 1924 citând "Echo de Paris" releva că

cererea l u i Nicolae T i tu l escu p r i v i nd par t ic iparea mic i l o r state la Conferinţa de la Londra a fost respinsă de Ramsey Mac Dona ld considerând suficient acordul de p r inc ip iu al mar i lor pute r i a cărui per f ec tare îi apărea ca o simplă f o r m a l i t a t e . P r i n t r - o a luz ie la obişnuitele pertractări d i n t r e m a r i i aliaţi i l u s t r u l d i p l o m a t i -a adresat p remie ru lu i br i tanic o subtilă ironie: "Sînt fericit să aud că şi statele mar i pot cădea de acord asupra unor chest iuni oarecari în n u m a i două minute ! " De aici a venit r iposta l u i Ramsay Mac Donald : "Dacă vom fi în încurcătură, n u vom întârzia să facem apel la a jutoru l României" care a atras replica promptă d in partea l u i Nicolae T i tu lescu: "în numele României vă declar că este gata să vă ajute" Comentatorul conch idea că mare le d i p l o m a t ar fi p u t u t adăuga " C u m va ma i a jutat "

47 Nicolae T i tu lescu, Documente diplomatice, p. 154. 48. Nicolae T i tu lescu, "Les revendications de la Roumanie" Conférence

Interrallié de Londres, ju i l l e t - Août 1924, p. 15-16. 49. Eduard Herriot, op. cit., p. 153. 50. D o c u m e n t u l face parte d in ca ie tu l "Diverse însemnări" făcute de

Nicolae Raicovicianu şi aparţine pa t r imon iu lu i Muzeu lu i Naţional de I s t o r i e f i i n d înregistrat cu n r . de i n v e n t a r 1 6 1 . 6 3 6 . T e x t u l şi ortografia au fost păstrate integral .

5 1 . Stanley Baldwin (1867-1947) l ider al Par t idulu i Conservator, în mai mul t e rânduri p r i m - m i n i s t r u al Mar i i Br i tan i i .

52. James Ramsay Mac Donald (1866-1937) lider al Par t idu lu i Laburist şi al Internaţionalei a I l-a, p r im m i n i s t r u al guvernu lu i br i tan ic în 1924 şi în perioada următoare.

53. Raymond Poincaré (1860-1934) preşedinte al Cons i l iu lu i de miniştrii între 15 ianuarie 1922 - 26 mart ie 1924.

54. Edouard Herr iot (1872-1957) preşedinte al Cons i l iu lu i de miniştrii în perioada iunie 1924, aprilie 1925.

55. A l e x a n d r e M i l l e r a n d preşed inte a l R e p u b l i c i i F r a n c e z e d i n septembrie 1920 până în iunie 1924.

56. S i r R o n a l d W a l e r h a u s apare menţionat de E d o u a r d H e r r i o t în "Pagini de j u r n a l " p r i n t r e cei care au pregătit şi au par t i c ipa t la convorbiri le anglo-franceze de la Chequers din zilele de 21-22 iunie 1924.

57 Nicolae Raicov ic ianu s-a născut la 26 decembrie 1886 în fami l ia u n u i magistrat d in Giurg iu .

www.mnir.ro

222 N I C O L A E P E T R E S C U

După ce a lua t doctoratul în drept la Paris a devenit secretar al l u i Nicolae T i tu lescu al cărui colaborator a rămas t imp de 30 de an i . încă d in an i i 1913-1918, când v i i t o ru l mare d ip lomat începuse să se orienteze spre probleme de politică externă, Nicolae Raicovicianu se s imte atras de noua activitate a " pa t r onu lu i " său. Prin numirea l u i Nicolae T i tu lescu delegat permanent al României la Soc ie ta tea Naţiunilor şi m i n i s t r u l plenipotenţiar la L o n d r a cu încuvinţarea guvernu lu i Nicolae Raicovicianu a făcut parte încă din 1922 d i n delegaţia română la înaltul for internaţional. A i c i a par t i c ipat ca supleant al l u i Nicolae T i tu lescu la şedinţele comisiei a treia pen t ru reducerea armamentelor. Totodată a îndeplinit m is iun i de curier d ip lomat ic al Legaţiei României d in Londra. Când Nicolae T i t u l e s c u ca m i n i s t r u a l A facer i lor Străine a înfiinţat C o n s i l i u l J u r i d i c a l m i n i s t e r u l u i Nicolae R a i c o v i c i a n u a fost n u m i t la 1 i a n u a r i e 1928 cons i l i e r j u r i d i c , a s i m i l a t ca r a n g u n u i m i n i s t r u plenipotenţiar clasa a I l-a, funcţie pe care a deţinut-ro până în anu l 1936 . în toată această perioadă a fost nedespărţit de Nicolae T i tu lescu participând ca expert la Conferinţa pen t ru reparaţii de la Laussanne în 1932, la Conferinţa de la Belgrad d in 1933, la şedinţa C o n s i l i u l u i Societăţii Naţiunilor dedicată în m a r t i e 1936 cr ize i renane, cât şi la Conferinţa de la Montreux, consacrată strâmtorilor. La 29 august 1936, când Nicolae T i tu lescu a fost scos d in guvern. Nicolae Raicovicianu şi-a dat demisia reluând profesia de avocat. După 23 august 1944 Nicolae Raicovicianu a re in t ra t în Min is teru l Afacerilor Străine funcţionând consilier j u r i d i c până la 8 noiembrie 1947

58. Paul Pailevé (1863-1933) fondator al "Car te lu lu i stângii", preşedinte al Adunării Deputaţilor în perioada iunie 1924 - april ie 1925.

59. Gaston Doumergue (1863-1937) preşedinte al Republ ic i i Franceze între 13 iunie 1924 - 13 iunie 1931.

60. Edouard Herr iot a part ic ipat la convorbiri le cu premieru l br i tan ic la Chequers în zilele de 21-22 iunie 1924. Vezi Edouard Herr iot "Pagini de j u r n a l " , Bucureşti, 1968, p. 129.

6 1 . Wi lhe lm Marx cancelar în perioada noiembrie 1923 decembrie 1924. 62 . Societatea Naţiunilor 63. Ar ist ide Br iand (1862-1932) m i n i s t r u şi premier în repetate rânduri

în t i m p u l Republ ic i i a I l l -a .

www.mnir.ro

DIN ACTIVITATEA LUI NICOLAE TITULESCU 2 2 3

L'ACTIVITÉ D E NICOLAE T I T U L E S C U CONCERNANT L A CONSOLIDATION D E S RELATIONS INTERNATIONALES

Résumé

A la fin de la Première Guèrre Mondiale les relations entre la France et la Grande Bretagne ont connu une détérioration. Pour reprendre la co l laborat ion entre les deux grandes puissances le premier min i s t r e b r i t a n n i q u e Ramsay Mac Dona ld a r e couru à Nicolas T i tu l e s cu , alors m i n i s t r e de R o u m a n i e à Londre s , p o u r i n t e r v e n i r auprès d'Hélène Văcăresco, bonne amie d 'Edourd Herriot. Le diplomate r ouma in est allé à Paris pendan t la campagne électorale de 1924 dans la quelle Edouard H e r r i o t était accrédité des p l u s g r andes chances p o u r être élu et c o n s t i t u e r le n o u v e a u g u v e r n e m e n t . N i co l as T i t u l e s c u a réussi à conva incre E d o u a r d Herr io t de rev i ta l iser les re la t ions entre les deux grands pays. Le nouveau premier min is t re français donnant suite à ces demarches est allé à Londres et c'est a ins i que les r e l a t i ons f ranco-anglaises commencèrent a se redéveloppées. Ces demarches antreprises par notre grand d ip lomat ont été mentionnées aussi dans les mémoires de Nicolae Raicovicianu, proche col laborateur de Nicolas T i tu lescu à Londres et qu i d'al l ieurs l 'accompagnait à Paris lors des entretiens avec Edouard Herriot.

www.mnir.ro

r ï R D M A K D I

Asupra r a p o r t u l u i M i n i s t r u l u i NOSTRU S e c r e t a r de S t a t l a

Departamentul A f a c e r i l o r Strâine sub îâo.-y^.r,

I n baza a r t i c o l u l u i 30 a l i n e a t u l 2 d i n legea pentru

r e o r g a r . i a a r e a M i n i s t e r u l u i A f a c e r i l o r Strâine,

A r t . I - Dodinui N i c o l a e T i t u l e s c u . D e p u t a t . M i n i s t r u S e c r e t a r

e x t r a o r d i n a r s i M i n i s t r u plenipotenţiar a l NOSTRU pe lângâ

M a i e s t a t e a Sa Regele Marei B r i t a n i i s i I r l a n d e i s i a l p o s e s i u ­

n i l o r bfcitanice de p e s t e mari.Itaparat a l I n d i i l o r . t r i a i s în

m i s i u n e s p e c i a l a .

A r t . I I - Domnul T i t u l e s c u va avea I n corpul diplomatie

g r a d u l de M i n i s t r u plenipotenţiar c l a s a I - a .

A r t . I I I . - M i n i s t r u l NOSTRU S e c r e t a r de S t a t l a Departamen­

t u l A f a o e r l l o r Străine e s t e însărcinat cu e x e c u t a r e a a c e s t u i

D e c r e t .

Fig. 1. Dec r e tu l p r in care Nicolae T i tu lescu a fost n u m i t t r im is e x t rao rd ina r şi m i n i s t r u plenipotenţiar la L o n d r a . 16 decembrie 1921.

Le Décret par lequel Nicolas Titulesco a été nommé envoyé extraordinaire

et ministre plénipotentiaire ii Londre. 16 Decembre 1921.

AU DECRETAT S I DECRETAM

de S t a t . e s t e nutiit.pe z i u a de lo Decembrie 1V21, T r i m i s

M i n i s t r u l A f a c e r i l o r Străine

www.mnir.ro

www.mnir.ro

Fig. 4. Elena Vacărcscu şi Nicolae T i tu lescu la Legaţia României de la Paris. Hélène Vacaresco et Nicolas Tilulesco a la Legation de ta Roumanie il Paris.

www.mnir.ro

Fig. 5. Nicolae T i tu lescu şi co laboratoru l său, Nicolae Raicov ic ianu. Nicolas Tilulesco et son collaborateur Nicolas Raicovicianu.

A D M I S S I O N C A R D T O B E P R E S E N T E D A T G U I L D H A L L .

.v<>. 3

R E C E P T I O N O P

Their Majesties the King and Queen of Roumania

T H E C O R P O R A T I O N O F T H E C I T Y O l - L O N D O N , AT GUILDHALL.

in* TUESDAY, ths JSth „i M.I): J!)Jl

f*r'.<0fl*n Io 13.46, l»rw#Mntion nf Address I o ' i l t n k . t*i h o lo l l r ,w ,H l hv C * l« ù * t v r .

iMnttmtm: hrtHt K i m r . . . i i »tili s«.«,i. <-i M..tmi.i: i < ~ i . « i m « M.-, »».>.. i m

MOT TKrt lWCKf lBLe . " »/>y £

Fig. 6. Invitaţie adresată lu i Nicolae T i tu lescu la recepţia dată în onoarea suverani lor României. Londra , 13 mai 1924.

L'invitation adressée a Nicolas Titulesco pour participer ala réception donnée

en l'honneur des souverains de la Roumanie. Londre. 13 Mai 1924.

www.mnir.ro

Apnoen dù£e Qmfiû ^toJL^

evtyuiù ^Moulai

u u j o iVo f r v uJbuAtT frhcfklÀe h&uifey frit ^crxdsl (SMeci

(iMi^OM^iJuß & utoAdûa ULCUiHe <kJèwk ftufiit ni^f'c^^'U^u^uJ

^ 0 f W > W IUZMU*" ccàJ KeuuStucùfj'ù ja JUftiiuùù ßpfel«« W*^

<*ţ& l i WJXÙ beat <M. uÀJrdt ^JV6^J~S * r f aA/ea<y iZftu&fo+tuft*-

wbiLu- CUMLM ^ÛJÎKM '\ACVUL UAU wu'uudè de ûtuûIU j^l'uTH

U jjuu) Oublia JUfrràfrlàM * 4f**V«f& rd$W4 euuleM?

* ^ Z t , lilipuţii uK Vruiàk, coûf ţî w tf j L u V ^ eutocw*<*4 pini

Fig. 7. Pr ima filă d in însemnările lu i Nicolae Raicov ic ianu. La première feuille des noies de Nicolas Raicovicianu.

www.mnir.ro

C U P R I N S

F lorent ina Nlţu pagina Pentru o istorie a preţurilor in ţările române. Date privind costul podoabelor in secolul al XVI-lea

For a history of prices in Romanian countries. Data concerning the price of jewels in the 16"1 century 5

Virgi l iu Z. Teodorescu Mărturii referitoare la descoperirea coifului de la Poiana Coţofeneşti

Testimonies concerning the discovery of the helmet at Poiana Coţofeneşti 1 9

Cor ina Iosip Un mit istoriografie şt o orientare ideologică: mesianismul cultural şi socialismul utopic

Un mythe historiographique et une orientation idéologique. Le 25 mesianisme culturel et le socialisme utopique

Cornel ia Apostol Societatea civilă românească. Un secol de istorie

La société civile roumaine. Un siècle d'histoire 43

Viorel Ioniţă Relaţiile dintre armata imperială rusă şi agricultorii din Vlaşca In timpul războiului de independenţă The relations between the Russian Imperial army and the farmers of Vlaşca during the Independence War ^2

Katluşa Pârvan Câteva insigne şi medalii vasluiene din colecţia Muzeului Naţional de-Istorie

Quelques insignes et médailles du Département de Vaslui détenues par le Musée National d'Histoire 5 g

S imona Bo icescu Terne medicale in opera gravorului Tony Szirmai

Medical swbjects presented in the work of Tony Szirmai, medalist 65

www.mnir.ro

Adrian S i lvan Ionescu Fotografă de Carol Szathmari din războiul Crimeii in colecţii americane şi britanice

Photographs from the Crimean war by Carol Szathmari in American and British collections

Cornel ia Apostol O pagină din istoria tiparului românesc. Institutul de arte grafice "Carol Göbl"

Une page de l'histoire de l'Imprimerie roumaine. L'Instttut d'Arts Graphiques "Carol Göbl"

Mihaela Popov Momente din istoria controversatului canal: Bucureşti-Dunăre

Approche historique d'une grande controverse: Le canal Bucarest-Danube

Valer iu Avram Proiecte şi construcţii originale româneşti în domeniul aeronauticii între anü 1906-1916.

Projets et constructions originales roumaines dans le domaine, de l'aéronautique pendant les années 1906-1916.

Maria Ioniţă Bucureştti în ajunul jubileului din anul 1906

Bucarest à la veille du jubilé de 1906

Cornel ia Apostol, Mariana Neguţu Expoziţia generală română din 1906. 90 de ani de la organizare

L'exposition générale roumaine de 1906. 90 années depuis son organisation

Valer iu F lo r in Dobrinescu Misiunea Berthelot în documente militare inedite

La mission Berthelot dans les documents militaires

Smaranda Bilţ Recente achiziţii ale Muzeului Naţional de Istorie a României Busturi reprezentându-i pe Take Ionescu şi Grigore Gafencu

Récentes acquisitions au Musée National d'Histoire de la Roumanie. Les bustes de Take Ionescu et Grégoire Gafencu

www.mnir.ro

E m i l i a S t ancu Spitalul românesc interbelic in lumina statisticilor sanitare din 1938

L'hôpital roumain entre les deux guerres mondiales suivant les statistiques sanitaires de 1938 135

Şerban Constant inescu Participarea eroică a grupului 5 Bombardament al Aviaţiei române la campania din anul 1941

L'héroique participation du groupe 5 bombardement de l'aviation roumaine à la campagne de 1941 147

Vladimir Manoliu Revolta maramureşenilor faţă de încercarea de alipire silnică a Maramureşului la Ucraina Subcarpatică 1945. Mărturii ale unor participanţi la evenimente.

La révolte des habitons du Maramureş contre les tentatives d'une annexion forcée en 1945. Témoignages de quelques participants aux événùnents 155

Vasi le Novae Generalul Leonard Mociulschi în cele trei războaie din prima jumătate a veacului nostru

General of division Leonard Mociulschi during three wars of the first half of the 20th century \Q\

Dumit ru Stavarache Asistenţa religioasă în armata română în prima jumătate a secolului al XX-lea

Religious service in the romanian army in the first half of the 20"' century 175

Virgi l iu Z. Teodorescu Contribuţii la istoricul turnătoriilor artistice în metal din România

Contributions to the History of Artistic Foundries in Romania 181

Constant in Iordan Istoria modernă a Dobrogei în istoriografia bulgară din ultimul deceniu

L'histoire modeme de la Dobroudja dans l'historiographie bulgare de la dernière décennie 189

www.mnir.ro

Dorina Tomescu , Ch i ra Jurcă Unele consideraţii privind problematica organizării Secţiei de Istorie Contemporană în muzeu.

Quelques considerations concernant les problèmes de l'organisation de la section d'histoire contemporaine dans le musée

Nicolae Petrescu Din activitatea lui Nicolae Titulescu în vederea consolidării relaţiilor internationale

L'activité de Nicolae Titulescu concernant la consolidation des relations internationales.

www.mnir.ro

I S S N 1 0 1 5 - 0 3 2 3

www.mnir.ro