MUNTELE GĂINA - OLIMPUL MOŢILOR

Prof. CORNEL RESIGA

Masivul Găina este situat în sudulMunţilor Bihorului, în partea centrală aMunţilor Apuseni, constituind o treaptădenivelată cu 400-600 m a Munţior Bihorului.Spre nord-vest masivul este destul de bine"sudat" de Bihorul central (Biharia), spre estdelimitarea faţă de Platoul Ponor (ultimaculme sud-estică a Munţilor Bihorului) estefăcută de obărşiile Crişului Alb şi aleVidrişorii (afluent al Arieşului Mic), înşeuareîn care se află Pasul Tomnatec (1.020 m altit.)pin care trece drumul nemodernizat A. lancu-Bulzeştii de Sus (D.J. 762; T7), spre nordcoboară mai abrupt spre valea Arieşului Mic,iar spre sud mai domol spre cea a CrişuluiAlb. Ca aşezare geografico-matematică,Masivul Găina prin vf. Găina (1.486 m altit)este la 2246' 09" long. estică şi la 462ri0"latit. nordică.

În peisaj, relieful masivului este dominatde o culme princioală, cu o altitudine în jur de1.400 m, între vf. Rotunda (1.407 m) şi vf.Găina (1.486 m). Culmea prezintă o notă deaccentuată masivitate, cu linia de culme largondulată, aparţinând primului ciclu denivelare (superior), prin eroziune, pediplenaFărcaş-Câdigaţi (treapta a doua situată înApuseni la 1.400-1.600 m altit.). Culmea aream caracter de "fliş” (roci sedimentare cutate),fiind alcătuită din conglomerate, gresii şimame cu intercalaţii de calcar, peste ele suntaşezate gresii în alternanţă cu argile. Pealocuri această cuvertură este străbătută de rocimagmatice (grano-diorite, andezite, dacie şiriolite), unele dintre de impunând proeminenţeîn relief ce întrerup monotonia culmiimuntoase (vf. Rotunda şi vf. Găina). Dinculmea principală Rotunda-Găina se desprindradiar o serie de culini prelungi, purtândamprenta celui de-al doilea ciclu de nivelare(mediu) prin eroziue, Măguri-Mărişel, laaltitudini de 1.100-1.200 m (dealurile:Chicera, Pleşoaia, Horgii, Lespezi, Pietrelr,

Lupoaia, etc.). Pe marginile masivului secontorează o serie de culmi în jurul altitudiniide 700-800 m (Dealul Runcului, Prislop,Slatinului şi altele), ca resturi ale cicluluiinferior de nivelare prin eroziune, numitFeneş-Deva, în jurul altitudiinii de 700-800 m.

La baza vf. Găina, versanţii sunt maidomoli, generând un platou cu o anumitănetezime, de unde îşi adună apele de începutvalea Dobranei, Părăul Păltinişului, afluenţi alArieşului Mic.

Aici, în fiecare an, în duminica cea maiapropiată de 20 iulie (Sf. Prooroc IlieTeeviteanul), are loc renumitul "Târg de fetede pe Muntele Găina".

Clima masivului este temperatcontinental-moderată specifică etajuluiclimatic al munţilor mijlocii. Poziţia sudică amasivului Găina, în cadrul MunţilorBihorului, precum şi caracterul său relativizolat, cu o altitudine mai coborâtă decătBiharia (Bihorul central), determinădiminuarea rolului de baraj montan în caleamaselor predominante de aer vestice. Astfel,cu toată dominanta vestică, nu apardiferenţieri climatice evidente între versanţiicu expoziţii opuse (V-E sau N-S). Pe colmetemperatura medie anuală este de 2-40C (lunaianuarie - 4 0C; iulie 12 - 14 0C, dând oamplitudine termică medie anuală de cca. 180C). Desfaşurarea în altitudine a suprafeţelorde eroziune şi nivelare (relieful policiclic)menţionate mai sus impune o atare diferenţiereşi a temperaturii medii anuale de la 7 "C labaza masivului(com. Avram lancu, 680 maltit.) pănă la 2 - 4 0C la altitudini de 1.400 m.Un alt element meteorologic care influenţeazăactivitatea turistică este nebulozitatea (gradulde acoperire a cerului cu nori). Pe culme,media anuală este de 6-6,5 zecimi de ceracoperit, aici pe an în medie sunt cca. 40 zilecu cer senin şi peste 160 zile cu cer acoperit.Aceasta determină o durată de strălucire a

11 Cornel Resiga

Soarelui de cca. 1.800 ore pe an (faţă de 2.400- 2.500 ore pe an pe litoral). Precipi taţiilemedii anuale sunt de 1.000 - 1.400 mm/an (pelitoral mai mici de 400 mm/an) repratizate îngeneral echilibrat între semestrul rece şi celcald al anului. Numărul mediu anual de zile cuprecipitaţii (mai mare de 0,1 mm) este de cca.160, iar numărul mediu anual al zilelor custrat de zăpadă depăşeşte 120.

Apele subterane prezintă discontinuitate,sunt cantonate în şisturi cristaline, gresii şiconglomerate, apărănd sub formă de izvoare lapoalele versanţilor.

Apele curgătoare ce izvorăsc de aici sunttributare Arieşului Mic (Divaia, Ţoha,Păltiniş, Dobrana şi Vidrişoara) spre nord şiCrişului Alb (Ribiţa şi Bulzu, Obărşia,Hălmăgel şi altele) spre sud. Ca regim hidricele aparţin tipului carpatic cu ape mari deprimăvară-vară, având o alimentare plovio-nivală şi pluvială-moderată. Valoarea scurgenimedii lichide anuale este de 650-950 mm (20-30 1/s km2) din totalul cantităţii medii anualede precipitaţii de 1.000-1.400 mm.

Diferenţierea în altitudine a temperaturiişi precipitaţiilor contribuie la întregireapeisajului prin etajarea vegetaţiei. Etajulpădurii este reprezentat prin subetajulpădurilor de foioase, care urcă în părţile sudiceşi vestice pănă în etajul golurilor subalpine, întimp ce pe versanţii şi văile cu orientarenordică şi estică s-au instalat păduri de foioase(fag) în amestec cu răşinoasele (bradul,molidul, tisa etc.). Suprafeţele superioare suntde pajişti subalpine cu fâneţe de calitate.

Aşezările umane pătrund în munte, de-alungul văilor Lungşoara, Bulzu, Vidrişoara,Dobrana, sau pe "podurile" interfluviale alereliefului policiclic mediu şi inferior(suprafeţele de nivelare de la 1.100-1.200 m şi700-800 m altit.), cum este cazul aşezărilor cucaracter risipit Hândoreşti, Putinari, Giurgeşti,Coceşti, Verdeşti şi altele. Populaţia practică oagricultură montană (mai ales creştereaanimalelor) şi munci forestiere. Pentru o partedintre locuitorii zonei, (mai ales pe ArieşulMic), lemnul pădurilor de fag şi răşinoase aconstituit un important mijloc de subzistenţă,

confecţionând din ele diferite obiecte utile(doniţe, ciubere, butoaie, juguri, fluiere ete.) pecare le valorifică în regiunile din jurulMuniţilor Apuseni, revenind acasă cu cerealesau alte produse ce nu se pot obţine în zonă. Oparte din forţa de muncă bărbătească seîndreaptă spre sectorul minier (la Ţebea, GuraBarza; Roşia Montană şi Baia de Arieş) sau îndiferite unităţi economice în oraşele dinîmprejurimi (Brad,Câmpeni şiAbrud).

Din punct de vedere etnografic, versanţiisudici ai masivului Găina aparţin TăriiCrişurilor, iar cei nordici Tării Moţilor - oentitate etno-geografică (suprapusă bazinuluisuperior al Arieşului, cca. 800 km2), cu adăncisemnificaţii în istoria poporului român. ŢaraMoţilor constituie o adevărată placă turnantăa Munţilor Apuseni. Aici oamemi şi-au legatorganic viaţa de munte, de pădurile lui,locuind-o continuu, creindu-i o istorie bogată.Aici toate adăncurile, toate drumurile şipotecile "vobesc" de o înverşunată luptă pentruviaţă şi libertate.

Locuitorii săi - moţii sau ţopii - sunturmnaşii direcţi ai dacilor şi coloniştilor aduşiîn timpul stăpâniri romane în Dacia, pentru aimpulsiona lucrările la exploatările auriferedin Munţii Apuseni. Numele de "moţ" derivăde la modul cum îşi purtau părul bărbaţii, legatîn moţ în partea dreaptă a cefei. Obiceiul s-apăstrat pânâ în a doua jumătate a sec. al XIX-lea. Denumirea de "ţop" derivă de la cuvăntulgerman zopf=chică, pentru prima datăconsemnat de Constantin Porfirogenetul (sec.X), iar în perioada stăpânirii habsburgicefincţionarii imperiali îi numeau. pe locuitoriizonei "zopfiger walach" (valah cu chică).Numele de de ţop se mai păstrează şi astăzi înlimbajul curent, alături de acela de moţ,constituind un prilej de măndrie faţă detrecutul glorios al strămoşilor noştri. Ei înaceşti munţi au închegat tăria şi unitateaneamului, ei au păstrat credinţele, limba şidatinile străbune.

"Moţii - afirma în 1924 O. Goga, cuprilejul sărbătoririi centenarului naşterii luiAvram lancu - apar ca o specie prerogativă înistoria noastră, Neamul lor vănjos adăposteşte

12Muntele Găina - Olimpul moţilor

singura tradiţie de eroism pe care vremeavitregă nu ni l-a putu înfrănge. Cu toată robotalor zilnică aceşti copii ai codrului şi-aumenţinut dorul de libertate. Când tot Ardealulse legăna în tănguire neputincioasă, învăgăunile lor fremăta revolta. Ei ne-au învăţatmai întăi să plătim cu sânge nu cu lacrimi, eireprezintă acţiunea într-o lume copleşită devisare mistică. De pe culmile MunţilorApuseni a strigat pentru prima oarărăzvrătirea, ca un bucium generale. Moţii suntTirolul nostru, pumnul Ardealului, iar celedouă inimi mari în care a clocotit uraganulsunt eroii lor Horea şi Avram lancu". Ceamai impresionantă trăsătură aŢării Moţilor oconstituie totala ei umanizare, din văi şi pânăpe culmile largi, chiar la mari înălţimi. Aici înmici grupări de goopodării, izolate, nmnitecnmguri, viaţa se desfăşoară de aecole înforme patriaihale. Din generaţie în generaţiepe aceeaşi bătătură, sub aceeaşi streaşinăbătrână, la umbra aceloraşi goruni şi braziseculari s-a depănat continuitatea vieţiimoţilor, cu chemări de tulnice de la un muntela altul, cu însufleţitele nedei păstrătoare dedatini, de cânt şi dans popular românesc. La oastfel de nedeie vă invităm şi pedumneavoastră, la Târgul de fete) de peMuntele Găina.

Automobiliştii pot ajunge pe MunteleGăina parcurgând drumul forestier, destul debine întreţinut, ce urcă din Avram Iancu pevalea Dobrana (cca. 10km). Aceasta îi conducepână pe platoul de la poalele vârfului Găina(1486), unde este ameninţat un spaţiu deparcare. Coborârea se poate face pe drumulforestier de pe valea Vidrişoara, până laintrarea în centrul comunei Avram Iancu(D.C. 92, cca.8km).

Turiştii dornici de drumeţie, parcurg pejos traseul Avram Iancu-Muntele Găina, pemarcaj albastră, timp de mers cca. 3 ore. Sepleacă din centrul comunei, urcăm prin fâneţeşi pădure, pe versantul estic al DealuluiPietrelor, printre casele răzleţe ale satuluiCoceşti. Traversăm o pădure de brad înamestec cu fag şi ajungem la un loc deschis,presărat cu multe “mutături”, minunat loc de

popas. De aici după un urcuş de cca 30 minuteajungem la platoul de la poalele vârfuluiGăina, unde are loc “târgul”. Drumeţii potstrăbate acest traseu în două variante:

- se urcă pe munte încă de sâmbăta după-masă, aici înnoptând în jurul sutelor de focuride tabără;

- rămân jos, în Avram Iancu, până în jurulorei 1, când cu mijloace de iluminat şi îngrupuri pleacă pe traseul prezentat mai sus.Ora plecării din Avram Iancu este condiţionatăde ajungerea pe vârful muntelui în aşa fel încâtsă prindă răsăritul soarelui, un spectacol unic,de neuitat, când discul de foc îşi face apariţiadin depărtare, de după culmile muntoase aleTrascăului. Tot atunci tulnicăresele din AvramIancu, trimit de pe Găina spre văi şi munţisemnalul atât de cunoscut al începerii“târgului” (serbării).

La origine serbarea nu a fost un târg defete, ea este o reminiscenţă îndepărtată a uneimanifestări, legată de vârfurile munţilor şianumite tradiţii, în cinstea unor “zei demunte” din mitologia traco-dacică. Ei nuaveau temple, dar îşi practicau cultul pe vârfulmunţilor. Cu trecerea timpului manifestarea s-a transformat în târg, devenind un prilej deîntâlnire, schimb de produse şi de petrecerepentru locuitorii din zonă, constituind şi oposibilitate foarte bună pentru cunoaştereatinerilor şi încheierea căsătoriilor. Acestcaracter de târg al manifestării avea vremeaaceea o motivaţie socială, având în vedereposibilităţile de acces reduse ale locuitorilorzonei spre centrele populare, gradul ridicat deîmprăştiere a satelor şi gospodăriilor, din văişi până pe culmi, îngreunând întâlnirile maidese dintre oameni. Aici se adunau moţii,crişenii şi bihorenii cu ceea ce aveau deschimbat sau de vânzare. În lăzi frumosîmpodobite era adusă o parte din zestreafetelor de măritat căci ele urcau pe munte cugândul că îşi vor găsi în “târg” alesul cu careîşi vor duce viaţa mai departe. În ziua târgului,când fetele şi părinţii întindeau o parte dinzestre, flăcăii îmbrăcaţi în haine de sărbătoaretreceau prin faţa lor, privind cele expuse, darmai ales fata. Acolo unde le era pe plac se

13 Cornel Resiga

opreau şi intrau în vorbă spunându-şi unulaltuia, cine este, de unde este şi ce avere are.Dacă fetei îi plăcea băiatul, îl trata cu turtă demire de albine şi ţuică de cireşe. Dupăîncheierea înţelegerii “târgului” se întocmeauformele legale (notarul şi preotul erau prezenţila Târg) şi apoi intrau în petrecere. În acesttimp târgoveţii îşi făceau reclamă la mărfuri(doniţe, ciubăraşe, fluiere, tulnice etc.), puţiniplecau fără să fi vândut sau cumpărat ceva.Datorită punerii la cale la această manifestarea nunţilor, ea primit numele sub care sepăstrează până în zilele noastre, dar fără caacum să mai aibă caracterul de “târguialămatrimonială”. În zilele noastre a devenit omanifestare pastoral-folclorică-câmpenească,ce adună în fiecare an hărnicia şi frumuseţeadin ţara Moţilor şi a Crişurilor.

Faima târgului a pătruns şi în folclorulzilelor noastre:

“Câtu-i lumea-n lung şi-n latCa Găina n-am aflat

Câtu-i lumea şi ţaraNu-i munte ca Găina”

Cei mai mulţi turişti asistă la spectacolelefolclorice, în cadrul cărora se perindă pe scenespecial amenajate, numeroase formaţiiartistice, care pe lângă cântecul şi dansul maiprezintă şi o paradă a portului popular. Dupăprânz participanţii la târg se îndreaptă cumaşina sau pe jos pe locurile unde au începuturcuşul, iar de aici spre casă.

Totuşi nu putem părăsi muntele fără acontempla “spectacolul” panoramic alApusenilor ce desfată privirea de la Găina(1486 m altitudine), unul din cele mairenumite puncte de belvedere din zonă:

- spre N şi NE, priveliştea este dominatăde culmile înalte ale Bihorului, Vlădesei şiMuntelui Mare;

- spre E peste “clăile” vulcanice aleMunţilor Metaliferi, apare uşor zimţată culmeaTrascăului;

- spre S şi V, Găina domină culmile maijoase ale Zarandului şi Codru Moma.

14Muntele Găina - Olimpul moţilor