Mun. Bălţi, Republica Moldova - istoria localităţii (1421 - prezent)

Primăria mun. Bălţi, R.Moldova, cu Monumentul

Ştefan cel Mare în faţă

Fragment al Monumentului lui Ştefan cel Mare la Bălţi, R.Moldova

Oraşul este situat sub 47045'49,7'' latitudine nordică şi 47055' longitudine de răsărit. Construit tocmai în fundul văii r.Răut şi anume la gura r.Râuţel (r.Răuţel). Ruşii în scrierile lor despre Basarabia scriu cuvântul Bălţi prin "e" crezând cum că acest cuvânt se derivă de la cuvântul slav "белый", alb. Într-adevăr această părere a lor e cu totul greşită; cuvântul Bălţi provine de la "baltă", ceea ce se explică prin faptul că valea r.Răut este foarte bălătinoasă. 

 Primele atestări"Capitala de nord" a Republicii Moldova, oraşul Bălţi, a fost fondat iniţial ca un târg, în 1421, de către

Ringalia de Mazovia, sora regelui Polonez Wladyslaw II Jagiellon (de dinastie Lituaniana), care era soţia domnitorului Principatului Moldovei -Alexandru cel Bun. Localitatea a fost numită aşa de la locurile îmlăştinite, iar apoi şi împrejurimile au preluat acest nume pe o suprafaţă întinsă, cunoscută azi ca Stepa Bălţului. Teritoriul facea parte din ţinutul Dorohoi, iar mai tîrziu din Judeţul Iaşi, alPrincipatului Moldovei (Iaşi era capitala Principatului din 1574 pînă în 1859).  Localitatea a fost arsa în întregime în urma invaziei Tatarilor din Crimea, conduşi de hanul Meñli I Giray, învins mai tîrziu la renumita bătalie de la 100 km mai la nord (lângă satul Lipnic). Bălţul s-a reconstruit foarte încet şi a devenit un oraş adevărat numai în a doua jumătate sec. XVIII, după expulzarea Tatarilor. Atunci acest loc s-a transformat într-un centru mare de comerţ cu vite, cumpărătorii principali fiind negustorii din Austria. Până în aprilie 2006 stema oraşului reprezenta capul unui cal originea căreia era legată de târguri anuale de vite, petrecute în oraş. Noua stemă, a provocat discuţii contraversate şi de lungă durată ale consilierilor.  Secolele XVIII-XIX

În 1711 Dimitrie Cantemir (domnitorul Principatului Moldovei, cunoscut istoric şi savant al perioadei), impresionat de victoria strălucitoare a tânărului ţar rus Petrul cel Mare asupra regelui Poloniei şi a Suediei Charles XII, de la Bătălia de la Poltava (la 600km la est, în Ucraina) l-a invitat pe acesta în Moldova, cu scopul de a scăpa de sub dominaţia Otomană şi de a recăpăta independenţa Moldovei. În timpul acestei campanii militare ce s-a dovedit a fi un eşec, comandamentul armatei Ruse şi o parte a armatei Moldoveneşti îşi avea sediul la Bălţi, din motivul amplasării oraşului la răscruce.

Pe timpul domniei pământene, Bălţi nu era o localitate urbană, nici măcar târguşor, şi în locul actualului oraş era un mic sătuleţ, înnămolit în nişte bălţi. O simplă împrejurare a făcut ca acest sat foarte rău aşezat să devină oraş. La 1818, în ziua de 19 aprilie, împăratul rus Alexandru I, venind dinspre Hotin şi mergând la Chişinău, a fost nevoit să înnopteze la Bălţi, unde s-a înnămolit greaua trăsură imperială. Aici i-a sosit ştirea despre naşterea nepotului său (viitorul ţar rus Alexandru II-lea) şi în amintirea acestui eveniment de familie, el a dat satului Bălţi prerogativele unei comune urbane. 

Noul oraş, aşezat tocmai la mijlocul platoului dintre r.Nistru şi r.Prut a devenit în curând un centru de comerţ pentru nordul Basarabiei Mari. În secolul XIX împrejurimile oraşului Bălţi erau puţin pitoreşti şi foarte triste. Nici un arbore, nici o livadă, în afară de parcul familiei Catargi nu înveselea priveliştea. Oraşul avea străzi strâmte nepavate, noroiase toamna, băltoase iarna şi pline de praf vara. O jumătate de oraş se compunea din dughene evreieşti, cârciume, hanuri - toate construite aproape sub acelaş acoperiş colosal. Mlaştina oraşului genera friguri care micşorau drastic populaţia şi pe bună dreptate Bălţul era numit "cuibul frigurilor". În 1892 populaţia Bălţilor conform recensământului ar fi fost de 11 118 locuitori, din care 5 968 bărbaţi şi 5 130 femei. După confesiuni populaţia oraşului Bălţi arăta în modul următor: Ortodoşi (2 730 persoane), Catolici (129), Armeni (225), Ruşi (sectanţi) (211), Evrei (7 143). După datele statistice oficiale populaţia oraşului nu creşte pe cale naturală deoarece natalitatea este egală cu mortalitatea şi se situiază la 1:29 de locuitori. La sfârşitul sec. XIX oraşul Bălţi număra peste 2 000 de case, din care abia 80 din zid, iar restul de piatră şi lemn. Edificii publice sunt trei: un spital militar pentru 160 paturi, temniţa şi cazarma cu magaziile intentenţei. Toate aceste edificii erau într-o stare jalnică. Oraşul poseda o singură biserică ortodoxă, una catolică, una sectantă rusească, o sinagogă şi 7 case de rugăciune evreieşti, 25 dugheni de piatră şi 265 prăvălii din scânduri. Construcţii solidie în acea perioadă oraşul n-are cu excepţia casei familiei Catargi şi un mare pod de piatră peste r.Răut. Biserica ortodoxă Sfântul Nicolae din Bălţi a fost construită de către Gheorghe Panaioti pe la 1795. Planul bisericii l-a făcut talentatul arhitect Weismann, după modelul bisericilor catolice din Galiţia. Iconostasul, compus din foarte frumoase icoane, era o operă măiastră a pictorului român Eustafie, care a fost adus de la Iaşi la Bălţi încă de către principile rus Potiomkin. Necătând la bălţile ce înconjoară oraşul, drumurile defecte, Bălţii păstrează un rol important în comerţul cu vite. Sunt nu mai puţin de 11 iarmaroace pe an. Afaceri importante se fac şi cu cai şi cu vite mari cornute care se exportă în Austria.

 

Mlaştinile de pe străzile oraşului Bălţi în sec.

  

Marca oraşului Bălţi, precum şi a întregului judeţ Iaşi, a fost întemeiată printr-un ukaz imperial la 1826. Ea reprezenta: pe câmp roşu un cap de cal. Despre stabilirea mărcii în jurnalul imperial se explică în următorul mod: "Marca veche a ţinutului Iaşi reprezintă pe un cal întreg, dar deoarece până acum numai o parte din acest judeţ s-a alipit la Imperiu, apoi, în amintirea acestei despărţiri în două, s-a fixat noul desen, care reprezintă numai capul animalului trunchiat". Explicaţia heralgică prin urmare nu cere comentarii! Limpede şi lămurit.

          Începutul secolului XX

Oficiul poştal central al municipiului Bălţi, Republica

Vedere din centrul municipiului Bălţi, Republica Moldova

 Judeţul Bălţi a fost primul din Basarabia care s-a pronunţat, la 3 martie 1918, în favoarea unirii Basarabiei cu

România. La 3 martie 1918, Zemstva (Consiliul judeţean) din Bălţi a decis "să ne unim din nou cu scumpa noastră Ţară-Mamă, România, voind să împarţim cu ea frăţeşte tot norocul şi nevoile vieţii noastre viitoare ca şi în vremurile lui Ştefan cel Mare". Peste 10 zile, şi Zemstva din Soroca a cerut Sfatului Ţării să trimită reprezentanţi la Iaşi pentru "a depune la picioarele Tronului României omagiile noastre de devotament şi credinţă către regele Ferdinand I, rege al tuturor românilor".

 Mai tarzîu, odata cu dezvoltarea nodului feroviar, importanţa Bălţului sporeşte, devenind un mare centru industrial. Acest specific a fost aprofundat şi în perioada sovietică: oraşul se extinde, iar populaţia devine mai numeroasă, fiind în special antrenată la marile întreprinderi industriale. 

Bălţi a fost până la rearanjarea administrativ-teritorială pe raioane un judeţ al Republicii Moldova. Se învecina cu România şi cu fostele judeţe Edineţ,Soroca, Orhei şi Ungheni. Capitala sa era oraşul Bălţi.

http://istoria.md/articol/63

Bălţi, municipiul Bălţi

Statut:MunicipiuPrima atestare:1421Populația:122669 locuitoriMunicipiul Bălţi, „capitala de nord” a Republicii Moldova, este al treilea ca mărime, potenţial industrial şi

cultural, dupăChișinău şi Tiraspol, centru urban al ţării. În componenţa municipiului sînt incluse satele Sadovoe şi Elizaveta. Suprafaţa totală a municipiului este de 7800 hectare, dintre care municipiul Bălţi ocupă 4143 ha, s.Elizaveta - 2677 ha, s.Sadovoe - 980 ha. Municipiul Bălți este situat la o distanță de 138 km de Chișinău.

PopulațiaConform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia municipiului Bălți constituie 122 669 de locuitori,

dintre care 45.68% - bărbaţi și 54.32% - femei. Structura etnică a populaţiei urbane este următoarea: 53.05% - moldoveni, 24.18% - ucraineni, 19.84% - ruşi, 0.19% - găgăuzi, 0.24% - bulgari, 0.33% - evrei, , 0.70% -

polonezi, 0.22% - ţigani, 1.23% - alte etnii. În municipiul Bălți au fost înregistrate 45270 de gospodării casnice la recensămîntul din anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.7 persoane.

[sus]Istoria localitațiiNu se știe exact cînd a fost fondată localitatea Bălți. Se presupune că prima atestare documentară a Bălţilor

datează din anul 1421, cînd Alexandru cel Bun dăruia fostei sale soții, cneaghina Ringala, orașele Siret și Volovăț, cîteva sate din apropiere și „locuri pustii”. Anume în această zonă, ar fi fost întemeiată aşezarea Bălţi. Un alt argument invocat în favoarea anului 1421 ca dată a întemeierii Bălților sînt memoriile cavalerului francez  Guillebert de Lannoy. Acesta descrie în notele de călătorie o vizită la Ringala, ducesa de Mazovia, la Bălți în 1421.

Însă această datare nu este pe deplin argumentată, deoarece localitățile Siret și Volovăț se află în partea dreaptă a Prutului, pe teritoriul actualului județ Suceava, la o distanță considerabilă de confluența rîurilor Răut și Răuțel,  unde au apărut Bălții. Apoi notele de călătorie a lui Ghillebert de Lannoy, vorbesc despre orașul Belfz  în Rusia, detaliu care nu a fost luat în seamă la stabilirea vechimii Bălților. Este mult mai probabil că Ghillebert de Lannoy s-a referit la Belzul ucrainean, la acea dată pe teritoriul Poloniei. Următoarea atestare a Bălțiului datează din anul 1652, cînd aici staționează Timuș Hmelnițki, fiul hatmanului ucrainean Bogdan Hmelnițki. Apoi Bălțiul este consemnat în anul 1657 în notele de călătorie ale unui italian aflat în trecere prin Moldova. Faptul că de la 1421 pînă la mijlocul secolului al XVII-lea localitatea nu apare menționată în izvoarele istorice determină savanții să considere că Bălții au o vechime mai mică decît s-a crezut pînă acum.  

Cert este faptul că denumirea localităţii vine de la locul mlăştinos, plin de bălţi, unde se înființează localitatea. În anul 1711, în timpul campaniei militare rusești împotriva otomanilor, comandamentul armatei ruse și o parte a armatei moldoveneşti au staționat la Bălţi. După retragerea trupelor ruse, Bălții au fost prădați și incediați de tătari. Pînă la mijlocul secolului al XVIII-lea localitatea era un mic sătuc, înnămolit în bălţi. Mlaştina oraşului genera friguri care micşorau drastic populaţia, astfel încît Bălţiul era numit „cuibul frigurilor”. Treptat localitatea  și-a revenit, devenind un centru important de comerţ cu vite, cumpărătorii principali fiind negustorii din Austria. În anul 1766 domnitorul Moldovei, Grigore Ghica, în virtutea faptului că tîrgurile se considerau proprietate domnească, a dăruit o parte a Bălților Mănăstirii Sf.Sava din Iași iar cealaltă parte, negustorilor Panaite. Conform recensămîntului din 1774, localitatea avea 129 de gospodării, aparținînd boierului Alexandru Panaite. Frații Constantin, Alexandru și Iordache Panaite se ocupau cu comerțul și au știut să profite de amplasarea Bălților la intersecția căilor comerciale, de experiența negustorilor locali în a organiza iarmaroace, contribuind la creșterea și afirmarea tîrgului. La Bălți se deschide o piață largă unde se desfășurau iarmaroacele, se construiesc noi drumuri, poduri, case.

În anul 1791, Gheorghe Panaite a început contrucția din piatră a Catedralei Sf.Nicolae, după proiectul arhitectului vienez Weismann care a urmat modelul bisericilor catolice din Galiţia. Unul dintre pictorii care au zugrăvit biserica a fost Eustafie, adus de la Iaşi la Bălţi  de către principele Gr.Potiomkin.    

În anul 1892 tîrgul Bălți avea 11 118 locuitori, dintre care 5 968 bărbaţi şi 5 130 femei. În anul 1818 împăratul rus Alexandru I a vizitat Basarabia. În drumul spre Chișinău el a trecut prin Bălți unde l-a ajuns vestea despre nașterea nepotului său Alexandru, moștenitorul tronului. Înaine de a pleca Alexandru I a dat ordin ca Bălții să se numească oraș.

Stema oraşului Bălţi a fost instituită în anul 1826. Ea reprezenta un cap de cal pe cîmp roşu. Explicația pentru această stemă se regăsește într-un document oficial al administrației rusești: „Fosta stemă a ținutului Iași de pe timpul stăpînirii turcești reprezenta un cal, dar întrucît după anexarea Basarabiei la  Rusia o parte din ținut a intrat în componența acesteia, iar alta a rămas sub suzeraniatatea Turciei, în amintirea acestei separări stema ținutului reprezintă un cap de cal pe un fundal roșu”.

La mijlocul secolului al XIX-lea circa ¾ din orașul Bălți ajunse în proprietatea familiei Catargi, urmașii fraților Panaite. Boierii Catargi și-au adus contribuția la dezvoltarea orașului. La Bălți apar străzile pietruite, casele din piatră, este construit podul de piatră peste Răut.  

La sfîrşitul secolului al XIX-lea oraşul Bălţi număra peste 2 000 de case, dintre care 80 din piatră, restul – din piatră şi lemn. Din construcțiile din piatră se evidențiază cas familiei Catargi şi un pod de piatră peste Răut. Edificiile publice sînt puține la număr: un spital militar pentru 160 paturi, închisoarea şi cazarma cu magaziile intendenţei, 25 dugheni de piatră şi 265 prăvălii din lemn. În această epocă Bălțiul are un rol important în comerțul cu vite, aici desfășurîndu-se 11 iarmaroace pe an. Cel mai mare iarmaroc, la care se aduceau 10 – 20 mii vite, avea loc la 20 iulie. Principalii cumpărători a cailor crescuți la Bălți erau negustorii din Austria. Un loc important revenea și comerțului cu cereale, soiurile locale de grîu fiind înalt apreciate. La Bălți se afla agenția principală de achiziție a pîinii a negustorilor din Odesa.

O nouă etapă în dezvoltarea orașului începe în anul 1892, odată cu construirea liniei ferate Slobozia – Rîbnița – Bălți – Ocnița – Lipcani. Construcția a atras după sine creșterea numărului populației de la 9100 în 1880 la 18500 în 1897. Dezvoltarea transportului feroviar a impulsionat creșterea economică a Bălților, care ocupă al treilea loc în Basarabia după volumul mărfurilor transportate pe calea ferată. La începutul secolului XX la Bălți se stabilește legătura telefonică, apar noi edificii publice (Banca rusească pentru comerțul extern, Banca românească, Biserica Armeano-Gregoriană).    

În perioada interbelică  în oraș se înscriu o serie de ansambluri monumentale ca Catedrala Sfinții Constantin și Elena, reședința Episcopiei din nordul Basarabiei, Biserica Sf.Parascovia, edifificiul liceului de fete. Un aport deosebit  în istoria orașului l-a adus episcopul de Hotin cu reșednița la Bălți, Visarion Puiu. Datorită energiei și implicării acestuia la Bălți este ridicată o catedrală impunătoare, cinci biserici din piatră, reședința episcopală, străzi pietruite, etc.  

În anul 1930 Bălțiul primește o nouă emblemă heraldică, care avea următoarea descriere oficială: „Pe scut roșu, o movilă de argint, în vîrful căreia stă îngenuncheat un arcaș moldovean, de argint, întinzînd arcul spre stînga. Totul susținut de o apă undată albastră, din care ies la stînga și la dreapta movilei cîte o trestie de papură, de aur, cu trei foi tot de aur. Scutul timbrat de o coroană murală cu șapte turnuri simbolizează vechea strajă ostășească și luptele din această regiune a Moldovei”.

După cel de-al doilea război mondial începe reconstruirea orașului, care a suferit mult în rezultatul acțiunilor militare. A fost construită Stația termoelectrică centrală, întrprinderi ale industriei grele și ușoare, brutării, blocuri locative. În anii `70 Bălții era unul dintre cele mai mari centre industriale ale RSSM. Aici funcționau 36 de întreprinderi industriale din ramura constructoare de mașini, electrotehnică, ușoară, alimentară.    

În anul 1994 orașului  Bălți i s-a atribuit statutul de municipiu. În 2003, după dizolvarea județelor, în componența municipiului au fost incluse satele Sadovoe și Elizaveta.

În 2006 Consiliului Municipiului Bălți a aprobat noul blazon al urbei care reprezintă: „Scut dungat de douăsprezece piese de argint și albastru, peste care broșează un arcaș în picioare, cu fața și mâinile de carnație, purtînd straie și încălțări roșii, armură de aur, spadă la șold și tolbă cu săgeți în spate, de același metal, și trăgînd spre senestra dintr-un arc, de asemenea de aur. Scutul timbrat de o coroană murală de argint cu șapte turnuri”.

[sus]Resurse naturaleTeritoriul municipiului Bălți se carcterizează printr-un relief colinar slab fragmentat de văi largi și versanți

asimetrici. Versanții de stînga a rîurilor Răut și Răuțel sînt domoli, iar cei din dreapta - abrupți.  Din cauza defrișărilor versanții abrupți sînt afectați de alunecări de teren. Pe teritoriul municipiului predomină solurile cernoziomice tipice moderat humifere. Răutul este cel mai mare curs de apă care traversează Bălțiul, schimbîndu-și cursul spre est. Răuțelul este un rîuleț ce traversează Bălțiul de la vest la est. Cursul mediu al Răuțelului a fost puternic modificat prin construcția uzinelor în valea rîului, iar albia sa a rămas neamenajată. Orașul este traversat și de pîrîul Flămînda (afluent al Răutului), iar zona de est a orașului – de doi afluenți mici ai Răuțelului.

Pe teritoriul orașului sînt 4 bazine acvatice mari: Lacul municipal cu o suprafață de 39.700 m2, adîncimea de 5,4 m volumul maxim de apă - 1.280.000 m3; Lacul Comsomolist cu o suprafață de 7.000 m2, adîncimea de 4,8 m și volumul de apă - 360.000 m3; Lacul societății vînătorilor și pescarilor cu o suprafață de 30.000 m2, adîncimea - 4,4 m, volumul de apă - 850.000 m3; Canalul de canotaj (caiac-canoe) cu o suprafață de 120.000 m2, adîncimea de 2,8 m, volumul de apă - 262.000 m3.

Suprafața spațiilor verzi este de 761 ha dintre care 262,5 ha - păduri și 498,5 ha -  parcuri. În  parcuri și în păduri se întîlnesc diverse specii de plante: stejarul,  ulmul, paltinul de munte, frasinul, salcîmul,  arțarul american, etc. Speciile de animale, răspîndite sînt veverița, ariciul, iepurele, rozătoarele, etc. Dintre păsări se întîlnesc pițigoiul, ciocănitoarea, cucul, privighetoarea, bufnița, graurul, rîndunica, etc.

[sus]Economia localăPotențialul economic al municipiului Bălți este reprezentat de întreprinderile din ramura industriei alimentare,

ușoare, a fabricării materialelor de construcție, construcției mașinilor și utilajelor. În anii 2004–2008 economia municipiului Bălți s-a dezvoltat grație investițiilor, care s-au datorat unei infrastructuri relativ dezvoltate și statutului de capitală economică și administrativă a nordului. Însă din cauza crizei, în anii 2009 – 2010 suma investițiilor a scăzut cu circa 50%. Municipiul Bălți resimte astăzi acut necesitatea surselor investiționale pentru reconstrucția unor întreprinderi industriale importante și renavarea infrastructurii orașului, soluționarea problemei deficitului de resurse acvatice.

Cele mai mari întreprinderi industriale din orașul Bălți sînt: „Basarabia Nord” SA - prelucrarea cărnii și producerea a peste 200 de varietăți de produse; „Floarea Soarelui” SA - specializată în producerea uleiului din floarea soarelui, șrotului, hrănii pentru păsări și animale; „Barza Albă” SA – producția de divinuri (peste 20

mărci distinse cu 70 de medalii);  „Incomlac” SA – prelucrarea laptelui și producerea a circa 100 de varietăți de produse lactate; „Produse cerealiere” SA – produce făină, crupe, alcool etilic, etc.; „CMC-KNAUF” – produce materiale de construcție; „Flautex” SA – producerea articolelor textile; „Mioara” SA – articole vestimentare din blană; „Bălțanca” SA – producerea articolelor de vestimentație; „Răut” SA – producerea aparatelor și utilajelor de înaltă complexitate.

Zona economică liberă „Bălți” a fost lansată în anul 2010 și reprezintă a șaptea zonă economică liberă din Moldova. ZEL „Bălți” are ca obiective: atragerea investițiilor străine; sporirea potențialului de export al Republicii Moldova; dezvoltarea infrastructurii existente și crearea unei infrastructuri industriale de transport și comunale noi; crearea a noi locuri de muncă și perfecționarea cadrelor existente; ameliorarea situației social-economice în municipiul Bălți. În anul 2010 în zona economică liberă „Bălți” erau înregistrați 7 rezidenți: ÎCS „Klampfer Building Services” SRL, „Magic V.S.” SRL, ÎCS „Unger Steel” SRL – specilizate în construcții; „Nica-R” SRL –  servicii de alimentație publică; ÎCS Societatea „Administrarea imobiliară” SRL și Claritate SA –sevicii de arendă. Cel mai mare rezident este compania Draexlmaier, care are circa 1300 de angajați și produce cabluri pentru concernul  automobilistic BMW. Zona include două teritorii cu o suprafață totală de 11,8 ha și are acces la calea ferată și la drumurile de importanță națională și internațională, precum și la Aeroportul Internațional Liber Mărculești aflat la 30 km. Planurile de dezvoltare a zonei economice libere „Bălți” prevăd construirea unei parcări, unui centru expozițional și comercial, a unui hotel etc. Totodată, se planifică crearea unor parcuri industriale și business incubatoarelor.

[sus]Monumente istoriceOrașul Bălți dispune de un bogat patrimoniu cultural și istoric. Un adevărat monument al arhitecturii este

Catedrala „Sf.Nicolae”, ctitorie a boierului moldovean Gheorghe Panaiot, construită după proiectul arhitectului austriac Antuan Weismann, în anii 1791 – 1795. Dorind să impulsioneze activitatea comercială a orășelului, Gheorghe Panaite a invitat la Bălți 300 de negustori armeni din Galiția. Comercianții au condiționat venirea în orășel cu construirea unei biserici romano-catolice. Însă, din considerente necunoscute, negustorilor din Galița nu li s-a permis să se mute cu traiul în Moldova. Biserica a fost sfințită în 1804 și transformată în lăcaș de cult ortodox. Arhitectura acestuia impresionează prin măreție și monumentalitate. Edificiul a fost construit după tipul bisericilor greco-romano-catolice, cu clopotniță aparte și reprezintă în plan o navă alungită în două niveluri, marcată de pilaştri verticali, întrerupţi de trei cornişe orizontale. Pilaştrii faţadei principale subliniază structura interioară a construcţiei. Pilaştrii verticali şi ferestrele cu ancadramente creiază o impresie monumentală a edificiului. Soarta acestui monument a fost tragică, în 1965 fiind distrusă clopotnița catedralei. În anul 1995 clopotnița a fost restabilită, întregind ansamblul architectonic.

O adevărată capodoperă a arhitecturii este Catedrala ”Sf. Împărați Constantin și Elena”, construcția căreia a fost inițiată de episcopul de Hotin cu reședința la Bălți, Visarion Puiu, după proiectul arhitectului A. Gabrielescu, care a îmbinat reușit arhitectura tradiţională cu plan triconc şi elementele constructive şi decorative ale stilului neobizantin. Construcția catedralei a durat un deceniu (1924-1934), picturile interioare și exterioare au fost executate de renumiți pictori italieni, unguri, români, ruși, sculpturile din piatră au împodobit coloanele catedralei. Gardul și porțile au fost executate manual de fierarii din Cernăuți. Turla principală a bisericii s-a înalţat la 46 metri în armonie şi proporţie echilibrată cu restul catedralei. În interiorul catedralei, impresionantă prin dimensiunile sale, pot asista la slujbe peste 1000 de credincioşi. În faţa bisericii pe axa ei principală s-a amplasat un baptisteriu al cărui arhitect a fost V. Voiţehovschi. Sculpturile în piatră împodobesc coloanele baptisteriului.  Soarta catedralei sfințite cu mult fast în anul 1935 a fost tragică. În anul 1961 locașul a fost închis, în incinta sa fiind amplasat Muzeul ținutului natal. În această perioadă catedrala a suferit deteriorări serioase frescele fiind acoperite cu var, au fost pierdute icoane, cărți bisericești prețioase, etc. La începutul anilor 90 catedrala a fost restaurată și redată bisericii ortodoxe.

Biserica ”Sf. Parascheva” a fost construită între anii 1924-1934, din inițiativa episcopului Visarion Puiu. Edificiul bisericii îmbină trăsăturile esenţiale ale arhitecturii moldovenești și celei munteneşti. Fațadele bisericii sînt înfrumusețate cu elemente de decoraţie plastică, basoreliefuri în piatră și lemn cu motive geometrice și vegetale. O valoare deosebită o prezintă picturile murale interioare care nu s-au păstrat în întregime. O parte dintre relicvele bisericii au fost pierdute în anii `70 – `80 ai secolului XX, cînd în clădirea bisericii s-a aflat planetariul. Actualmente locașul religios este redat bisericii ortodoxe.    

Biserica Armeano-Gregoriana a fost construita in anii 1910-1914, după proiectul arhitectului A.Krasnoselski. Proiectul a stilizat arhitectura Armeniei medievale. Clădirea bisericii consruită din cărămidă și fețuită cu piatră neprelucrată are o înălțime de 16,8 m, proportii armonioase, redînd unitatea cu peisajul înconjurător.

[sus]Sfera socială

Sistemul educațional al municipiului Bălți  cuprinde peste 70 de instituții, dintre care 35 de instituții preșcolare, 2 școli primare, 3 gimnazii, 13 școli medii, 9 licee, 2 școli pentru copiii cu dizabilități. Studii medii de specialitate sînt oferite de cele 7 școli polivalente, Colegiul de medicină, Colegiul muzical-pedagogic și Colegiul  politehnic.

Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți face parte din primele cinci instituții de învîțămînt superior din republică. Majoritatea din cele zece facultăți oferă posibilitatea unei duble specializări. La opt specialități din cadrul Universității pot fi urmate cursurile de masterat, șase specialități beneficiază de studii de doctorat. Procesul de instruire este  asigurat de 450 de profesori. Biblioteca universitară este una dintre cele mai bune în republică, dispunînd de 12 săli de lectură specializate.

Rețeaua instituțiilor de cultură cuprinde Palatul municipal de cultură, 2 case de cultură din satele care intră în componența municipiului, 4 cluburi, o galerie de artă și biblioteca publică cu 8 filiale. În cadrul Palatului municipal de cultură activează peste 40 de cercuri și secții frecventate de 800 de persoane. Tradiția și faima muzicii și dansului popular sînt păstrate și prezentate publicului de colectivele de dansuri populare „Vîntuleț”, „Flori de tei”, „Năzuința”, orchestra de muzică populară „Barbu Lăutaru”, etc.

Teatrul Național „Vasile Alecsandri” activează din anul 1957, montînd 190 de spectacole pentru adulți și copii din dramaturgia clasică și modernă, națională și internațională. Actorii teatrului sînt în permanentă căutare de noi forme de expresie.

La dispoziția comunității se află trei biblioteci publice: Biblioteca Universitară, Biblioteca Municipală „Eugen Coșeriu”, Biblioteca „Ion Creangă”.

http://www.moldovenii.md/city/details/id/65

Orașul Bălți în imagini, așa cum nu l-ai văzut niciodată [foto]

http://blog.galbur.md/2011/10/orasul-balti-in-imagini-foto.html

Istoria BălțiuluiIstoria Bălțiului începe odată cu stabilirea pe aceste meleaguri a primilor oameni în epoca paleolitică.

Precizarea cu exactitate a primei atestări a localității de la confluenței râurilor Răut și Răuțel generează divergențe între istorici. Spre deosebire de celelate orașe moldovenești, Bălțiul se include în procesul urbanistic mult mai târziu. Localitatea intră în limba actelor tocmai spre finele secolului al XVI-lea ca un sătuc obișnuit. Din acest sătuc începep să se dezvolte un târg, căruia, în 1818, i s-a atribuit statutul de oraș. Avea o populație mică, care practică agricultură, meșteșigărit și comerț. Pe parcursul secolului al XIX-lea Bălțiul devine un important centru specializat în comerțul cu cabaline și bovine. Constrcuția căii ferate în 1894 a facilitat exportul înImperiul Austro-Ungar. În perioada interbelică ritmurile dezvoltării economice a Bălțiulsunt cele mai mari în Basarabia, întrecând chiar și Chișinăul. De asemena, se schimbă vertiginos aspectul arhitectural al orașului. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial infrastructura orașului a suferit enorm. Populația urbei s-a redus de două ori comparativ cu anul 1940. Cei rămași au fost supuși represiunilor sovietice, fiind nevoiți să suporte deportările și foamete organizată în a două jumătate a anilor '40. După încheiere războiului Bălțiul trece pritr-o perioadă de industrializare menținându-și statul de cel mai dezvoltat centru din nordul RSSM-ului, de atunci. În anii '90, economia orașului a îndurat mari greutăți din cauza ruperii legăturilor cu sursele de materie primă și a pieței de desfacere a mărfurilor din fosta URSS. Aceasta a dus la emigrații ale persoanelor și, deci, la reducerea populației. În anii 2000 situația social-economică înBălți a început să se amelioreze.

Cuprinsascunde] Epoca anticăAtestarea localitățiiEpoca modernă

Perioada țaristăUnirea cu România

Epoca contemporanăPerioada interbelică

EconomieCultura

Al Doilea Război MondialPerioada sovietică

Lagărul de prizonieriDeportăriDezvoltarea socio-

economicăEtapa actuală

BibliografieReferințe

[modificare]Epoca anticăStudiile arheologice demonstrează că primii oameni s-au așezat pe teritoriul actual al municipiului cu peste 30

000 ani în urmă, în epoca paleoliticului. De la începutul secolului XX în Bălți au fost efectuate săpături arheologice, în cursul cărora savanții au descoperit nenumărate vestigii ale culturii Cucuteni.Arheologii au descoperit în această zonă trei vetre de sate din epoca bronzului. Satele au fost locuite de agricultori și crescători de vite. O vatră de așezare umană se afla în apropierea confluenței râului Copăceanca cu râul Răut, la nord de cartierul Dacia. O altă vatră părăsită se află la 1 km distanță de cartierului Bălții Noi, la confluneța a două pâraie, fiind datată cu sfârșitul mileniului IV î.e.n [1]. Pe locul fostei așezări se disting urme de case din nuiele cu lut. Au fost colectate fragmente de oale cu ornamente și picturi, topoare de piatră, vârfuri de săgeți făcute din silex etc. Ambele sate au fost incediate de cetele de normazi veniți după pradă, dovadă servind grămezile de lut ars. A treia vatră de sat se afla în cartierul Pământeni. Materialele colectate aici arată că așezarea datează din prima jumtate a sec. IV î. Hr.Cu circa 1300 de ani î.e.n. apar alte două așezări, fapt aprobat de obiectele găsite aici, mai ales vase din lut din epoca târzie a bronzului (sfârșitul mileniului II). Una dintre aceste localității se afla pe teritoriul fostei vetre din cartierul Bălții Noi [1]. Aici, la suprafața solului se văd clar urme de locuințe vechi. Cealaltă așezare era situată la marginea orașului, în vecinătatea șoselei Bălți – Chișinău.O nouă așezare umană este întemeiată prin anul 400 î. Hr., fiind părăsită în jurul anului 200 î. Hr, probabil din cauza invaziei triburilor germanice ale bastranilor. Pe vatra așezării date au fost descoperite obiecte casnice, mai ales vase de lut, tipice pentru epoca timpuri a fierului.În perioada romană pe aceste meleaguri erau 5 sate, care au existat până la invaziahunilor din anul 376 e.n., când au fost devastate și arse. Pe vetrele acestor sate au fost descoperite obiecte casnice, mai ales vase din lut din epoca romană. Pe teritoriului orașului au fost găsite și 16 monede din argint, bătute la Roma în anii 138 – 161 e.n.Popoarele nomade care s-au perindat pe aici au lăsat movile funerare, numit și gorgane. În împrejmuirile orașului sunt înregistrate 18 gorgane străvechi, luate sub ocrotirea statului. Cu cât persoana decedată era mai importantă, cu atât movila era mai înaltă.Primul val al migrațiunilor cuprinde secolele VI – VII. Stepa bălțeană a fost afectată numai de avari în jurul anului 408 e.n. În cel de-al doilea val participă maghiarii (sec. IX), iar către sec. al XIII – tătarii. Cât privește marea invazie tătaro-mongolă, apoi ea afectează prioritar Bucovina și se infiltrează în direcția Panoniei, Severinului și Câmpiei Române. Situația se modifică după întemeierea Hanatului din Crimeea. Din acest moment teirotriul bălțean este afectat de tătarii nogai în calitate de aliați ai otomanilor.Sunt fără acoperire științifică ca în secolele VII – IX pe teritoriul actualului Bălți ar fi locuit triburile slave ale tiverților și că ar fi fost sub jurisdicția cnezatului Haliciano-Volânsau Rusiei Kievene. În regiunea stepei bălțene elementul autohton daco-roman a predominat mereu, iar popoarele migratoare au părăsit teritoriul sau au fost asimilați.

[modificare]Atestarea localității

Alexandru cel BunMajoritatea autorilor preocupați de istoria veche a mun. Bălți au vehiculat numele principese

poloneze Ringala de Mazovia (Mazovețki), care ar fi stat la temelia înființării orașului în 1421. Însă sursele de epocă nu confirmă acest lucru, cu atât mi mult că o astfel de așezare nu exista la confluența dintre râurilor Răut și Răuțel. Topicul Bălți în calitate de „loc de sat” și „sat” intră în limbajul actelor prin secolele XVI – XVIIca urmare a remanierilor teritorial-administrative din timpul lui Alexandru Lăpușneanu și Petru Șchiopul [2].Ringala de Mazovia se căsătorește în anul 1418 cu domnitorul Alexandru cel Bun. Ringala era sora lui Vitold și vara lui Vladislav Iaghello, văduva lui Henrik Seimovici (zis și Henrik de Mazovia, de unde provine și numele de Mazovia, Mazovețki). Însă căsătoria s-a destrămat subit. Oficial, soții au divorțat din motive religioase. Dar principala cauză a divorțului au fost intrigile de la curte. Regele polonez Vladislav al II-lea și ducele Vitold doreau să înlăture pe Alexandru cel Bun. În semn de respect, Alexandru cel Bun i-a dăruit Ringalei domenii cu multe sate. Într-un act domnesc din 13 decembrie 1421, care întărește cedarea unor posesiuni ducesei Ringala, se menționează că domnitorul îi oferă orașele Siret și Volhoveț (în prezent denumit Volovăț) și unele sate din apropiere și „locuri pustii” [3]. Autorii afirmă că sub cuvintele „locuri pustii” s-ar presupune teritoriul viitorului oraș. Totuși, actul dat nu face nicio aluzie la Bălți, care ar fi fost donat principesei Ringala [3][4].Localitățile menționate în actul domnesc, Siret și Volhoveț, se află la o distanță considerabilă față de locul de confluență a râurilor Răut și Răuțel. Aceste așezări sunt situate în partea dreaptă a râului Prut, în actualul județ Suceava [3]. Selecta doamnă nu ar fi dorit să valorifice un teritoriul nepopulat, în a cea vreme, și absolut necunoscut. Dar și nu ar fi convenabil să administreze o moșie atât de întinsă sau fărâmițată [5].

În calitate de argument suplimentar au fost luate și notele de călătorie a cavalerului și diplomatului francez Guillebert de Lannoy [4]. În 1421, Guillebert de Lannoy a călătorit din Polonia în Imperiul Otoman prin Moldova și Crimeea. În consemnările sale Lannoy descrie și vizita de la principesă:

„... de lá me partis et m’em alay á une ville en Russie, nommé Belfz, devers la ducesse de la Mosoeu, qui me fist honneur et m’envoya á mon hostel plusieurs maniure de vivres, et estoit soeur au roy de Poulane...”[6]

La mijlocul secolului al XIX-lea, F. Brun a tradus fragmentul în limba rusă [7] :„... оттуда я отправился въ другой городъ въ Россіи, называемый Бъльцы, къ герцогини Мазовецкой,

которая меня приняла съ почестью и прислала въ мою квартиру разного рода припасовъ...”[6]

În română, traducerea lui Brun este astfel:... de acolo m-am îndepărtat spre alt oraș din Rusia, numit Bălți (rus: Bel'țî), la ducesa Mazovețki, care m-a

primit cu onoruri și mi-a trimis în apartament diverse delicatese...În primul rând, interpretarea toponimului Belfz, care nici fonetic, nici morfologic nu se asociază cu

toponimul Bălți, este eronată. De menționat că Brun s-a axat pe “asemănarea” fonetică superficială a denumirilor orașelor în limba rusă: Belfz și Bel'țî (Бълфз / Бъльцы). Totuși, semnul moale după litera l, „ь” (transliterat prin [ ' ]), în topicul Belfz nu există, nici îmbinarea „fz” și „ц” + „ы” (ț+î) nu corelează. În mod normal, sunetul „ц” (ț) ar avea alternativă în grupul limbilor romanice combinarea consoanelor „tz” și nu „fz”[8].

În al doilea rând, Guillebert de Lannoy scrie că rezidența Ringalei se afla într-un oraș din Rusia. În acest context, nu poate fi vorba de Bălți deoarece el a fost anexat de către Rusia abia în 1812, împreună teritoriul dintre Prut și Nistru, denumit ulteriorBasarabia [7]. Până atunci el niciodată nu a fost partea a Rusiei sau a unui cnezat rus[9].

De fapt, Lannoy menționează orașul Belz care pe atunci făcea parte din Polonia, iar în prezent se află în Ucraina [7]. Probabil, Belzul este caracterizat ca un oraș rusesc deoarece a făcut partea din Rusia Kieveană, apoi din Cnezatul Galiției-Volînia până la sfârșitul secolului al XIV-lea. La Belz, Ringala s-a întors după părăsirea Moldovei. Foarte bine se pot observa similitudinile și diferențele dintre cele trei toponime Belfz în raport cu Belz și Bel'țî. Este evident că denumirea de Belfz, menționat de Lannoy, corespunde actualului oraș Belz.

Eroarea în traducerea de către F. Brun a notelor lui Guillebert de Lannoy, precum că cel din urmă ar fi vizitat-o pe principesa Ringala la Bălți (Belfz), a permis interpretarea greșită a Actului domnesc din 1421. Din cele relatate, reiese că Ringala și Lannoy nu au nimic în comun nu istoria orașului Bălți. Afirmația precum că la confluența Răuțelului cu Răut ar fi existat în jurul anului 1421 o localitatea nu are dovezi documentare.

Pentru a găsi rădăcinile îndepărtate ale orașului Bălți trebuie să apelăm la gama nuanțelor tipice pentru toate așezările din acea zonă. În sectorul dintre actualele orașe Bălți și Florești dominau categoria de sate libere (domnești). Unele sate au fost supuse procesul de destrămare din cauza restructurărilor hotarelor dintre moșii. În acest fel, au apărut un șir de sate, prisăci sau palisade domnești de-a lungul Răutului și afluenților săi, printre care se afla și Scutăria Zăvadeni. Această scutărie se află la est de actualul oraș Bălți pe ambele maluri ale Răutului și includea un număr mare de sate. Cartea voievodală a lui Petru Șchiopul scrisă de uricarul ieșean Roșca, ne oferă informații despre politica funciară domnească în albia râului Răut. În aceste document sunt atestate 33 de localități, cu circa 4000 de locuitori, 15 „locuri de sate” și „locuri pustii”, 6 seliște și 4 locuri cu iazuri pentru mori și prisăci. În ce privește locul viitorului municipiu Bălți, documentul nu indică nicio așezare. Totuși este menționat o așezarea, de asemena, denumită Bălți. Aceste Bălți, puțin cunoscut opiniei publice, a fost un participant al politicii de strămutare a satelor. Această politică a căuzat disensiuni între locuitorii tuturor satelor din regiune, din motivul schimbării hotarelor. Interesul satelor de a-și păstra neclintit hotarele moșiilor strămoșești domina autoritar.

Petru Șchiopul hotorăște să pună capăt diferendului recurgând la acțiuni de stabilire și precizare a hotarelor prin orice preț. Astfel, în Cartea voievodală sunt descrise hotarele dintre moșiile diferitor sate din scutăria Zăvadine. În acest proces este inlus și satul Bălți menționat mai sus. Într-un uric a lui Alexandru Lăpușneanu din 20 august 1588 este atestat „loc de sat pe Bălți” (pe pârâul Bălți). Râulețul Bălți există și în prezent, izvorăște din satul Iliceuca și se varsă în râul Cubolta, denumirea pârâului s-a dat uitării și nu se mai utilizează. Aceeași așezare este menționată într-un alt uric, a luiGaspar Graziani, datat la 2 septembrie 1628 (1619), prin care, lui Ghidion, fiul lui Voico logofătul, „i s-a întărit satul Stăneni, din ținutul Soroca, satul Soluceni și s-a cuvenit satul Bălțile pe Cubolta”. În prezent, pe malul drept, între mânica râului Cubolta și pârâului Bălți se străvăd conturile caselor ridicate de țărani.

Satul Bălți de la confluența pârâului Bălți cu Cubolta a fost înființat de țărani liberi veniți dintr-o localitate de pe moșia Zăvădeni. Există o ipoteză că Zăvădenii ar fi situați pe locul actualul al orașului Bălți, de pe Răut [10]. Dar nu e chiar așa. Astăzi, există mahalaua Zavidin din s. Alexandreni și un helșteu Zavidinovca, variante rusificate ale noțiunii de Zăvedeni, demonstrând că Zăvădeni se afla lângă satul Alexandreni din prezent.

Există o informație care ne permite să precizăm data primei atestări documentare a satului Bălți, deja de pe Răut. Sursa provine de la comentariile legate de expediția armatei polono-lituaniană contra Imperiului Otoman. În septembrie 1620, armata polonă comandată de Stanisław Żółkiewski a trecut frontiera cu Moldova la Iargura și sa oprit lângă Ungheni, la 7 – 8 km de Țuțora. După pierderea bătăliei de la Țuțora, polonezii se retrag prin satele Petrești, Scumpia, Catranâc, „iar pe la amiaza zilei de 4 octombrie ajung la râul Răut, lângă satul Bălți”. Seara, trupele polone au trecut Răutul și la 5 octombrie au ajuns la râul Cubolta. Așadar, prima atestare a municipiului Bălți are loc la 4 octombrie 1620.

Satul Bălți de pe Răut a fost înființat de către locuitorii satului Bălți de pe pârâul Bălți. Adică, a avut loc strămutarea unui sat pe un alt loc, păstrându-se vechea denumirea. Astfel, numele orașul Bălți (1620) din prezent provine de la satul Bălți (1618), iar denumirea celui din urmă - de la pârâul Bălți. Noul Bălți a fost ridicat mai sus decartierul Podul Chișinăului, în apropiere de râul Răuțel.

Pe parcursul seclului al XVII-lea Bălțiul este consemnat și în alte acte, documente, note etc. Un document din 1651 face referire la trecerea prin Bălți a ostașului rus Arsenii Kuchanov în drum spre Iași. La 26 august 1652 în Bălți staționează Timuș Hmelnițki, fiul hatmanului ucrainean Bogdan Hmelnițki. Călătorul italian G. da Veflind de la 2 august 1657, în timp ce se îndrepta spre Soroca, înseamnă în notele sale că a traversat un mic târg numit Bălți [7].

[modificare]Epoca modernăÎnceputul epocii moderne în Țările Române a fost marcat de instituirea regimului fanariot. În Moldova această

etapă a fost precedată de domnia lui Dimitrie Cantemir. În 1711, domnitorul Moldovei încheie o alianță secretă

cu țarul Rusiei Petru cel Marepentru a elibera țara de suveranitatea turcă. Unitățile militare ale lui Petru I a forțatNistru la Soroca. Armata rusă a a trecut de la Soroca prin Bălți și mai departe până laIași. Bătălia a avut loc în ținutul Fălciu. Deoarece armata nu a fost aprovizionată suficient cu produse alimentare, Petru I a ordonat colectarea alimentelor să aibă loc din contul populației băștinașe. Astfel, Bălții devin baza principală de aprovizionare a armatei ruse cu alimente și furaje. Din documente se știe că în ajunul luptei cu turcii, în tabără militară au fost aduși 4 mii de boi, 8 mii de berbeci, 300 de care cu grâu și făină. Cea mai mare parte a proviziilor proveneau din depozitele de produse și furajere din Bălți.După ce au fost biruite de turci în Lupta de la Stănilești, armatele ruse s-au retras, iar Bălții au fost iarăși prădați și incendiați de tătarii veniți din Crimeea. De data aceasta, localitatea și-a revenit rapid. A fost găsită o piatră funerară în timpul restaurarea gardului Catedralei Sf. Nicolae cu inscripția: „Aici se odihnește Maria, soția starostii Panteilemon Dobrin. 1727.” – dovadă că localitatea s-a refăcut și a continuat să fie populată.În 1766 domnitorul Moldovei Grigore Ghica dăruiește o parte a Bălților Mănăstirii Sfântului Spiridon din Iași, iar cealaltă parte – unor negustori, frații Panaite. Conform recensământului organizat de generalul rus Rumeanțev la 18 iunie 1774, când localitatea era un sat ca multe altele, cu 129 de gospodării, dintre care numai 42 plăteau bir. Scutire aveau 80 de postași, 2 preoți, un căpitan, 2 arnăuți, un chihac și o văduvă. Ca și la atestarea din 1766, moșia aparținea aceluiași boier Panaite Alexandru.Frații Constantin, Alexandru și Iordache se îndeletniceau cu comerțul. Familia Panaite a folosit poziția favorabilă a Bălților, situat la intersecția marilor căi comerciale, și experiența negustorilor locali în a organiza iarmaroace, contribuind la dezvoltarea târgului. Au fost construite noi drumuri, case poduri. În centrul târgului a apărut o piață largă unde se desfășurau iarmaroacele. În 1791, la inițiativa lui Gheorghe Panaite a început construcția unui mare edificiu de piatră – Catedrala Sfântul Nicolae, care a durat aproximativ 5 ani. Catedrala Sf. Nicolai fusese construită după modelul bisericilor romano-catolice, proiectul a fost executat de arhitectul vienez Veisman. Pentru construcția ei boierul Panait a invitat din Galiția 300 de negustori armeni, intenționând să facă o biserică catolică dar negustorii armeni nu au venit și atunci ea a fost sfințită ca una ortodoxă. Unul din pictorii care au zugrăvit biserica a fost originar din Bălți – Austafiu. El a pictat iconostasul și o parte din cupole. Aptitudinile sale au fost observate de Potiomkin de Tavria, care la trimis la Academia de Arte din Viena. Dar despre soarta lui de mai departe nu se cunoaște nimic.Fraților Panaite și urmașilor lor le revine meritul de a fi făcut din Bălți cel mai mare și impotant centru comercial din nordul Basarabiei.

[modificare]Perioada țaristăArticol principal: Gubernia Basarabia.În anii 1806 - 1812 a avut loc războiul ruso-turc în care a învins Imperiul țarist. ConformTratatului de la

București partea de est a Moldovei, dintre râurile Prut și Nistru, a fost anexată de către Imperiul Rus. Noua provincie s-a numit Basarabia. Basarabia a rămas în componența Imperiului Rus până în 1918.

Din 1907 la Bălți a activat Ion Pelivan, fiind numit în postura de locțiitor, apoi și de judecător [11]. În scurt timp, el adună un mare grup de luptători pentru libertatea ținutului natal: Porfirie Fală, Dumitru Vrabie, Nicolae Stamati, Emanoil Catelly, Nicolae Borcea, Simion Murafa, Ion Buzdugan etc. Sub influența acestui grup cu sentimente naționale, intelectualii locali, devin mai conștienți în privința originii naționale și încep a utiliza limba română în instituțiile publice din Bălți [11]. Procesele judiciare în care erau implicați țăranii moldoveni, Ioan Pelivan le examina în română, refuzând serviciul translatorului oficial.

Pelivan întemeiază la bibliotecă orășenească secția cu cărți românești din diferite domenii: istorie, literatură, știință. La această secției cititorii aveau acces la revistele ci „Viața Românească” (Iași), „Convorbiri literare” (București), ziarele „Universul”, „Viața Națională”, etc. Secția respectivă a bibliotecii a contribuit la trezirea și cultivarea conștiinței naționale a tinerilor moldoveni din Bălți. Ion Pelivan editează la șapirograf un abecedar rus-român cu elemente de ortografie și gramatică. La Bălți, s-a format un nucleu puternic de rezistență națională, care putea să țină piept presiunii curentului de deznaționalizare și rusificare promovat de autoritățile locale.

Autorităție aveau o atitudine antagonistă față de acțiunilor lui Pelivan și susținătorilor săi. Astfel s-a înscenat un proces învățătorului Porfirie Fală, pe care l-au alungat din învățământ pentru că a instruit copiii în limba maternă - româna. Datorită lui Pelivan, Fală a fost restabilit în serviciu. Pentru motive similare, a fost pedepsit și învățătorul Ion A. Buzdugan, iar Th. M. Ciugureanu a fost întemnițat.

La 16 mai 1912 autoritățile orășenești au organizat o sărbătoare cu ocazia centenarului de la anexiunea Basarabiei de către Rusia, iar Ion Pelivan a îmbrăcat o haină de doliu, purta o cocardă tricoloră cernită, (în unele surse – o brățară de doliu). Au urmat anchetările urmate de demisia lui Pelivan din magistratură, și se înscrie în baroul avocaților din Bălți [12]. În 1916 este mobilizat în armată, având gradul de căpitan și ajunge și pe frontul român, unde va lucra în interesele soldaților basarabeni[11].

[modificare]Unirea cu RomâniaArticol principal: Unirea Basarabiei cu România.După revoluția din februarie 1917, în Bălți se întoarce Ion Pelivan, având o serie de întâlniri publice, în oraș și

în satele din județ. La 30 aprilie 1917, la inițiativa a 10 intelectuali moldoveni și Ion Pelivan s-a ținut o adunare a moldovenilor, la care au participat circa 300 de persoane din Bălți și împrejurimile lui, pentru a informa publicul cu privire la importanța evenimentelor din țară. Adunarea s-a sfârșit cu aprobarea programul Partidului Național Moldovenesc, iar Ion Pelivan a fost numit în funcția de președinte al Comitetului ținutal Bălți.

Începând din vara anul 1917, un rol de primă importanță în cadrul mișcării naționale încep să-l joace militarii mol doveni înrolați în armata rusă. Comitetele soldaților și ofițerilor moldoveni formate în principalele localități basarabene, inclusiv și la Bălți [13]. Tot în 1917, revine în Basarabia Ion Pelivan, care a avut un rol important în pregătirea unirii, fiind creatorul primei grupări naționale din orașul Bălți. În 1917 a fost ales chiar președinte al Sfatului Țării, însă pentru a-l atrage în activitățile vizând realizarea unirii[14][15]. Datorită activității lui Ion Pelivan, județul Bălți a fost primul județ din Basarabia, care s-a pronunțat pentru Unirea Basarabiei cu România [16]. În octombrie în județul Bălți staținau 2 regimente de cazaci care devastau și jefuiau tot avutul țăranilor. De aceea, la 18 noiembrie a avut loc congresul țărănesc la care s-a decis să informezeSfatul Țării cu privire la situația groaznică din județ. Congresul scoate o rezoluție prin care se adresează Sfatului Țării, cerându-i să evacueze regimentele de cazaci de pe teritoriul județului. Hotărârea congresului țărănesc este adusă la cunoștința Sfatului de către delegatul Trofim, cu ocazia deschiderii Sfatului Țării al 21 noiembrie 1917 [17]. În decembrie, la Bălți s-a naționalizat Drujina nr 487, unitate militară în cadrul Directoratului General al Forțelor Armate. Fiind compusă numai din moldoveni drujina era comandată de Anatolie Popa [18].

Clădirea Zemstvei în care s-a proclamat în favoarea unirii cu România la 3 martie 1918La începutul lunii ianuarie 1918, la Chișinău, se organizeazăFrontotdelul - comitet bolșevic, în frunte cu

Perper, Kaabak ș.a. Cu sprijinul unor unități militare ruse bolșevizate scăpate nedezarmate de pe frontul românesc și a unei garnizoane, aceștia au încercat să preia controlul politic asupra Chișinăului și a Basarabiei în întregime. La Bălți, Frontotdelul a impus conducători militari din rândurile acoliților săi. Pentru a restabili situația, la dispoziția Consiliului Directorilor Generali al Republicii Democratice Moldovenești a venit un detașament de voluntari ardeleni. Bandele comitetului bolșevic au atacat eșalonul în Chișinău și au arestat mai mulți membri ai conducerii republicii, înviindu-i în trădare. Frontotdelul considera elemente contrarevoluționare, directorii generali, deputații moldoveni separatiști (acei presupuși că vor unirea cu România), comandanții de unități moldovenești, boierimea, preoțimea și toți intelectualii regimului vechi și îi urmăra, pentru a fi arestați și făcuți inofensivi. La Bălți, și în alte orașe basarabene, Frontotdelul a declarat starea de asediu. Orașul era împânzit de patrule militare, intrările/ieșirile din oraș erau controlate de forțele armate devotate comitetului revoluționar. În aceste condiții guvernul moldovenesc a fost nevoit să ceară ajutor militar din partea României. Guvernul român a acceptata cerea și la 8 ianuarie trupele românești au trecut Prutul. În direcția Bălțiului au operat Divizia 2 Cavalerie și Brigada V Călărași.

La 3 februarie 1918, 18 țărani membri ai Zemstvei județului Bălți, au pregătit o cerere, pe care au înaintat-o la 2 martie Președintelui Adunării Generale a Zemstvei județene (Consiliul județean). În această cerere, ei și-au exprimat dorința de „a se uni cu țara noastră mamă, România” [19]. La 3 martie 1918 zemstva județului Bălți, sub președinția lui Costache Leancă, s-a proclamat în unanimitate în favoarea unirii Basarabiei cuVechiul Regat, cerând Sfatului Țării să grăbească Unirea cu Patria-mamă[20][21][22][23]. Totodată, Zemstva județeană s-a adresat Regelui Ferdinand I, exprimându-și dorința pentru «sfânta, mântuitoarea, mult dorita și veșnica unire cu țara-mamă România» [24].

[modificare]Epoca contemporană[modificare]Perioada interbelică

Prefectura judeţului Bălţi în perioada interbelică (în prezent sediul Stǎrii Civile)La 1 noiembrie 1920, la Bălți își începe activitatea Comitetului pentru ajutoare refugiaților din Rusia

bolșevică. Astfel de comitete activau la Chișinău, Cernăuți, Iași, iar laBucurești funcționa o Reprezentanță specială. Refugiații au fost documentați în „Registrul de ieșire al Comitetului pentru ajutorarea refugiaților aflați în oraș și județul Bălți”. Registrul atestează ajutorarea refugiaților de către Primăria Bălți, diferite organizații, populația locală. Este, aproape imposibil, de a calcula numărul refugiaților. Au fost cazuri când s-a înregistrat sosirea a 36 și 46 de oameni, în rest figurează câte 2 - 3 persoane (o familie). De aceștia au fot cel puțin 40 - 50 de cazuri. Reieșind din suma donațiilor bălțenilor de 110000 lei și 12000 ruble, iar unui refugiat i se rezervau 1000 de lei, s-a dedus că prin Bălți au trecut 350 - 400 de refugiați ruși [25]. De menționat, că în Registru s-au introdus doar persoanele ce au primit ajutor materiale, fără îndoială, că numărul total al refugiaților este mult mai mare. Pentru a informa populația autohtonă cu privire la situația refugiaților, dar și despre soarta acestora, administrația locală a editat peste 400 de afișe. Bălțenii depuneau banii la contul Comitetului. Cea mai mică sumă donată constituie 2 lei, 40 de bani, iar cele mai mari era de circa 10000 de lei. Astfel, se poate afirma că la acțiunea dată au participat nu doar bălțenii înstăriți dar și cei nevoiași. În afară de bani, populația aducea la sediul Comitetului făină, ulei vegetal, legume, fructe, mirodenii, sare, plapume, cearșafuri, etc. Probabil, Comitetul pentru refugiați a activat până în anul 1923 [25].

Serviciul de acordare a asistenței medicale cuprindea 6 spitale de stat, 1 spital și 2 sanatorii particulare, de asemena erau aparate radiologice.[26]

[modificare]EconomieImportanța orașului Bălți, un însemnat centru de prelucrare a produselor agricole și al exportului de cereale,

sporește în legătură cu terminarea construcției în 1923 a tronsonului de cale ferată Ungheni-Bălți. În același an orașul devine locul de reședință a Episcopiei Hotinului. Acum la Bălți se înregistrează cele mai rapide tempouri de dezvoltare economică și arhitecturală dintre toate centrele urbane din Basarabia [27].

[modificare]CulturaÎn această perioada Bălțiul devine un important centru cultural în Basarabia. În 1934, este inaugurat teatrul

„La Scala” undea aveau loc zeci de spectacole, concerte, ceremonii conferințe, serate literare, întâlniri cu oamenii de cultură. Teatrul avea o fațadă cu 6 coloane rotunde, acoperiș cafeniu de tablă, două foaiere, scenă, balcon, cabine de machiere, ateliere. În incinta teatrului a avut loc zeci de spectacole, concerte, întâlniri cu oamenii de cultură, conferințe. Astfel, pe 17 septembrie 1935 Sala de Cinema Lux găzduiește conferința marelui romancier Liviu Rebreanu închinat operei lui George Coșbuc. Orașul a fost inundat de afișe, care anunțau venirea lui Rebreanu la Bălți. Sala a fost arhiplină, de cei care doreau să-l asculte pe marele scriitor român. Vizita lui Liviu Rebreanu a fost un eveniment important în viața culturală a orașului Bălți. Pe scena teatrului Scala au evoluat bălțenii Iza Kremer, cântăreață de muzică ușoară (soprano), care a rămas în memoria contemporanilor ca cea mai strălucită stea pe care a dat-o Basarabia în acest gen de activitate, Eugenia Babad-Cioculescu - cântăreață de operă mezzo-soprană; acotrii - Vasterman, Ardatov, Zigmund Mărgulescu etc. Publicul bălțean i-a răsplătit cu aplauze furtunoase pe vestitaMaria Tănase, marea actriță Maria Filotti, genialul George Enescu; „veșnicul tânăr” Gică Popescu. Scala a găzduit turneele „Ateneului popular” din Iași (conducător artistic Vasile Popovici), teatrul Cărăbuș (Constantin Tănase).Concomitent, lângă teatru au fost construite și două cinematografe „Modern” și „Lux”. În Bălți funcția și Biblioteca „Isac Șterenberg”,deschisă în fice seară de la ora 17 până la 21, prețul unui abonament era de 2 lei. Doritorii de avea cărți propii le puteau procura Librăria Românească, Librăria Progresului și Librăria Papetăria „Centrală”.

[modificare]Al Doilea Război MondialArticol principal: Operațiunea München.Unități ale Armatei a 11-a germană au sosit la 17 iulie în orașul Bălți, iar la mijlocul lui iulie, forțele germane

și românești de sub controlau întreg nordul Basarabiei. În urma eliberării Basarabiei, Regimul Antonescu a oferit

acestui teritorii o organizare aparte, ca și Bucovinei, constituind o provincie administrativă, cu personalitate juridică și bugete proprii. Provincia era condusă de un guvernator care avea calitatea de administrator general și era împuternicitul Conducătorului Statului în regiune [28]

[modificare]Perioada sovietică[modificare]Lagărul de prizonieriPe teritoriul municipiului Bălți au existat două lagăre de prizonieri – unul numit „obișnuit” altul „cu regim

forțat” [29][30]. Cel obișnuit se afla pe actualul teritoriu al Combinatul de Blănuri. Cel cu regim forțat având un număr de înmatriculare 103, se afla pe teritoriul unității militare din strada Ștefan cel Mare și parțial pe teritoriul penitenicarului preventiv. Lagărul obișnuit a apărut în agust 1944, în el au nimirit mii de prizonieri de diferite naționalități: români (inclusiv basarabeni) germani, unguri, italieni,cehi, polonezi [29][31][32]. Dezastrul, foametea și bolile au secerat într-un răstimp scurt viața mai multor mii de oameni.

Troiţa înălţată pe locul unde au foat găsite osemintele deţinuţilorCircumstanțele agravante și atitudinea față de prizonieri a condus la nimicirea lor în masă. Morții erau

aruncați în câteva pâlnii provenite din explozii de bombe din valea Răutului [30]. E greu de spus care e numărul exact a celor care și-ai sfârșit viața acolo. Lagărele se aflau în directa subordine a NKVD-ului. În aceste lagăre prizonierii erau deținuți de la 2 – 3 luni până la câte un an, dacă supraviețuiau erau trimiși în lagărele din interiorul U.R.S.S-ului [30].În lagărul zis obișnuit cei mai mulți erau români și moldoveni din armata română. Când s-a aflat în oraș și în satele vecine de prezența moldovenilor și românilor, rudele și apropiații au început să facă vizite, demersuri prin instanțele militare pentru a obține eliberarea, le aduceau mâncare și haine. Astfel, că se produce o anumită dezordine în jurul lagărelor[29].Majoritatea deținuților care au supraviețuit în condițiile inumane au fost deportați departe de Moldova, în lagărele din Siberia și Kazahstan.Un număr neînsemnat a fost lăsat să rămână în Moldova. 25 de prizonieri formau un detașament care lucra la restaurarea Combinatului de Mobilă. Au lucra un an și ceva fără a li se permite să se ducă măcar odată acasă, deși unii erau chiar din Bălți.În lagărul cu regim forțat au fost deținuți mai mulți străini și mai puțini români, din 1944 și până în 1948. În acest răstimp, prizonierii au servit brațe de muncă la combinatele de bere, de zahăr, de spirt, la Uzina mecanică de utilaj agricol, la aeroportul local. Îndeplineau tot felul de munci sub supraveghere [29].

Într-o zi de joi, la 7 mai 1992 din inițiativa redacției ziarului local Curierul de Nord [31] , în lunca Răutului, unde s-a descoperit osemintele foștilor lagăr de concentrare de pe teritoriul Combinatului de Blănuri, a fost sfințită o

troiță. Crucea din lemn de brad a fost meșterită de Pavel Curatu și Maxim Odagiu. La ceremonie au fost prezenți atât foști deținuți rămași în viață, cât și rudele celor care nu s-au mai întors din lagăr [33].

[modificare]DeportăriLa fel ca și 1940, ocupând orașul pentru a doua oară, sovieticii au trecut la deportări. La 6 iulie 1949, din

orașul Bălți au fost deportate 207 familii de așa-ziși „chiaburi”, iar din raionul Bălți, dintr-un total de 26 de sate - alte 154 de familii. Deci, în total 362 de familii, cu 15 mai multe decât s-a indicat în Hotărârea nr. 509 a Consiliului de Miniștri al RSSM. Cele 154 de gospădării țărănești, din raionul Bălți, au fost supuse jafului din partea sovieticilor [34]. Ei au confiscat inventarul agricol, mobila din case, terenurile agricole, animalele domestice și alte bunuri materiale. Datorită confiscărilor au fost posibilă crearea colhozurilor și sovhozurile în localitățile respective. În total au fost confiscate 180 de case în valoare de crica 600.00 de ruble, 76 au fost transmise colhozirilor, 9 au fost transformate în cluburi, 3 transmise SMT-urilor, iar 92 de case au fost transmise sovietelor sătești [34]. Pe 15 septembrie 1944, asupra județelor Bălți,Orhei și Soroca a fost extinsă Legea impozitului agricol a URSS din 1939, iar la 16 septembrie țăranii basarabeni au fost obligați la impozitul agricol militar - 150 de ruble pe an. În anul următor, la 8 ianuarie, guvernul sovietic adoptă o hotărâre prin care stabilește cota maximă de teren arabil pe care o poate deține un țăran. Astfel, locuitorii din județele Bălți puteau avea în proprietate până la 10 hectare, surplusurile erau naționalizate [35].

În noaptea spre 1 aprilie 1951 a avut loc un nou val de deportarea, Operațiunea Nord. Au deportați în principal adepților cultului Martorii lui Iehova, cât și reprezentanții altor culte minoritare. Din raionul Bălți au fost ridicate 11 familii, însumând 37 de persoane[36].

[modificare]Dezvoltarea socio-economicăÎn perioada postbelică orașul Bălți își menține statutul de cel mai important centru industrial și cultural din

nordul Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești.În 1969 conform estimărilor populația orașului constituia circa 91 100 locuitori. În localitatea funcționa 35 de

unități industriale. Ramurile principale ale industriei erau: industria alimentară (combinatul de ulei și grăsimi, cel mai mare din RSSM, combinatul de carne, de spirt și zahăr, de produse de panificații; fabrici de vinuri și coniacuri, de bere de produse lactate, de pâine), industria ușoară (combinatul de blănuri, fabricile „40 de ani ai RSSM”, și „Ciocârlia”), industria constructoare de mașini și electrotehnică (uzina de mașini agricole, electrotehnică, de armaturi electrice pentru iluminat), industria materialelor de construcție (fabrici de piese prefabricate din beton armat și de panouri mari, de ghips, de materiale de construcție). La Bălți funcționează o termocentrală, 2 soluzuri pentru cereale, fabrici de hidroliză și drojdii, de mobilă, de calibrare a porumbului ș.a.

La sfârșitul anilor 60 funcționau circa 350 de unități comerciale, dintre care: 193 magazine, 127 întreprinderi de alimentație publică etc.

În sistemul de sănătate funcționau 6 așezăminte spitalicești cu 1430 de paturi. Populația era deservită de 6 policlinici, 353 medici și 1158 de lucrători cu studii medicale medii. Școală de felceri și moașe. Casă a lucrătorilor medicali.

În oraș funcționează institutul de cercetări științifice în domeniul selecției, seminologiei și agrotehnicii culturilor de câmp. Oamenii de la acest institut obținuse soiuri noi de culturi: grâul de toamnă „Bălți 32”, soi „Biruința 12”, binecunoscute atât în țara noastră cât și în străinătate.

Domeniul culturii era reprezentat de Teatrul muzical dramatic moldo-rus „Vasile Alecsandri”, Muzeul interraional de studiere a ținutului, 26 de biblioteci (circa 500 mii de volume), 16 cluburi, 4 cinematografe, Casa lucrătorilor de învățământ, Palatul pionierilor și școlarilor. Presa locală era supusă cenzurii și apărea doar un singur ziar- Komunist - numit organ al Comitetului orășenesc de partid și ai Sovietului de deputați din Bălți. La cele 32 de școli de cultură generală învață peste 20 de mii de elevi. Există o școală medie politehnică, o școală de muzică și una de medicină, în care învață peste 2 mii de persoane. Institutul pedagogic de Stat „Alecu Russo” la care își făceau studiile peste 6500 de studenți, avea numai patru facultăți: filologie, științe fizico-matematice, limbi străine și pedagogie.

Până în 1969 suprafața fondului fondul locativ a crescut de 6,4 ori în comparație cu anul 1945. La periferia orașului cresc cartierele Jubliar și Comsomolist cu blocuri de 4 - 5 etaje. În jurul orașului se formează o zonă verde pe o suprafață de mii de hectare[37].

În anul 1988 din cele 17 școli din Bălți doar una era românească [38].[modificare]Etapa actualăDupă proclamarea independenței Republicii Moldova la 27 august 1991, autorități separatiste în frunte cu Igor

Smirnov, ajutați de Armata a 14-a rusă și de către cazaci, și-au creat propria republică - Republica Moldovenească Nistreană. În aceste condiții la 2 martie 1992 începe conflictul militar de pe Nistru. Acordul de încetare a focului a fost semnat la 21 iulie 1992 de către Republica Moldova și Federația Rusă [39]. Printre

victimele războiului pentru integritatea țării se numără polițiștii bălțenii: Sergiu Ostaf; locotenet superior de poliție Anatol Calmațiu (41 ani; a căzut aflându-se la postul nr. 1 din preajma satelor Cocieri și Corjova din cauza unei explozii de proiectil[40]) și sergentul de poliție Alexandru Babinschi (răpuns de un glonte[41]) [39]. La 20 iunie 1992 în timpul luptelor de pe Nistru au căzut doi militari: căpitanul Vladimir Macarciuc și locotenentul major Valeriu Nazarco, având vârsta de 37 de ani și, respectiv, 34 de ani. Conform datelor Centrului Militar din Bălți, la războiul cu separatiștii au participat circa 800 de bălțeni, inclusiv circa 400 de militari ai Brigăzii de Infanterie „Moldova” din Bălți[42].

La 12 februarie Monumentul lui Lenin a fost transferat de pe Piața Independenței pe teritoriul Comisariatului militar.

La 19 mai 1992, Bălțiul este vizitat de președintele României, Ion Iliescu, șipreședintele Republicii Moldova, Mircea Snegur. La marginea orașului ambii președinți au fost întâmpinați de delegați Primăriei Bălți în frunte cu primarul Vladimir Tonciuc. La Combinatul de Blănuri, cu vizitarea căruia a derulat programul, s-au purtat discuții cu salariații și au fost demonstrate modele fabricate la combinat. Apoi președinții au ținut calea spre Teatrul Național Vasile Alecsandri unde s-au întreținut cu actori, regizori. Vizita a continuat pe câmpurile experimentale ale A.Ș.P. „Selecția”. După amiază președinții României și Republicii Moldova au plecat spre Chișinău. La Bălți Ion Iliescu a anunțat despre pregătirea unui „Tratat de fraternitate” între România și Republica Moldova [43].

În 1995, la 16 aprilie, au avut loc alegerile locale pentru un nou Consiliu Municipal. La funcția de cosilier au candidat 2 blocuri electorale, 4 partide și 10 candidați independenți. Alegerile de la Bălți erau pe cale de a suferi eșec [44]. La 19:00 participase doar 47,3% din electorat, în condiții în care pentru validarea alegrilor era nevoie de prezența la urne a 50 la sută din votanți și finalizarea procesului electoral avea la loc la ora 8:00. În această situație, Comisia Electorală Municipală Bălți, cu acordul Comisie Electorale Centrale, a prelungit votarea până la ora 21:00. Din cei 90 477 de persoane cu drept de vot incluși în liste, la alegeri s-au prezentat 53,6% din bălțeni [44].

Rezultatele alegerilor locale din 1995:

Partid/candidat Total voturiProcenteMandate

în consiliu

Blocul Electoral „Partidul SocialistMișcarea pentru egalitate în drepturi „Unitate-Edinstvo”

(B.E. „PSMUE”)

Partidul Democrat Agrar din Moldova

Partidul Comuniștilor din Moldova

Blocul Electoral „Alianța Forțelor Democratice”(B.E. „AFD”)

Partidul Renașterii Economice a Moldovei

Nicolae Chirilciuc

Partidul Social Democrat din Moldova (727 voturi) și ceilalți 9 independenți nu au

voturi necesare pentru a accede în consiliu

La prima ședință al noului Consiliu Municipal din 11 mai 1995, reprezentantul guvernului Gheorghe Gusac a propus candidatura lui Victor Morev la funcția de primar al municipiului. La aceeași ședință 36 de consilieri au votat pentru Victor Morev, 2 consilier - contra și un consilier s-a abținut [45].

La alegerile locale din 17 iunie 2001 pentru postul de primar al municipiului Bălți au concurat 7 candidați. Rata participării la votare a fost de 33%. Desfășurarea turului doi nu a fost necesară, deoarece câștigătorul, Vasile Panciuc, a însumat peste 50% din votul bălțenilor în primul tur.

Vasile PanciucPCRM

Nicolae Chirilciuc

Valerii independent

L. Carasev

V. Romanciuc

Leonid independent

La alegerile locale din 25 mai 2003 la urne s-au prezentat 32 271 de persoane sau 34,23%.

Vasile PCRM

Blocul „Moldova

Aurel FilipBlocul PSD-PSL

În 2007 rata de participare la alegerile locale în municipiul Bălți a fost de 34% [46]

Vasile PCRM

Rezultatele alegerilor localedin 5 iunie 2011 la funcția de primar

Vasile Panciuc 68.27%

Vladimir 15.41%

Vadim Vacarciuc

7.34%

Anatolie Harcenco

5.26%

Igor Ciuru 1.42%

În urma alegerilor locale din 2007, 21 de mandate sunt deținute de comuniști, 11 - de reprezentanții altor partide și 4 de candidați independenți. Inițial, în cadrul Consiliului Municipal Bălți s-au forma două fracțiuni: fracțiuneaPartidului Comuniștilor din Republica Moldova și fracțiunea de opoziție „Meleag” – compusă din 4 consilieri din diferite partide și 2 consilieri.

Sediul Primăriei şi Consiliului Municipal Bălţi în prezent

În 2010 structura CMB a suferit schimbări. În aprilie fracțiunea „Meleag” a fost părăsită de consilierul independent Slava Perunov, managerul ziarului local „SP” și, totodată, președinte al Asociației Presei Independente (API) din Moldova, declarând că se retrage din fracțiunea de opoziție în baza unei decizii a Consiliului de etică al API care s-a pronunțat împotriva participării membrilor API în oricare fracțiuni politice la nivel local și central [47]. În septembrie 2010 s-a format fracțiune Partidului Democrat din Moldova. Noua fracțiune este alcătuită din 6 consilieri, inclusiv doi care, recent, au părăsit fracțiunea comunistă, un socialist și un independent. Tot atunci, fracțiunea „Meleag”, din care au făcut parte și consilieri democrați, a anunțat ca are doi noi membri – consilieri creștin-democrați [48].

http://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_B%C4%83l%C8%9Biului

BălțiDe la Wikipedia, enciclopedia liberă

Municipiu  —

Centru(în prim-plan Moldtelecom)

 „Cedant arma togae”(„Armele să cedeze locul togii”)

Poziția geografică

Coordonate: Coordonate: 47°45′42″N   27°55′44″E 47°45′42″N   27°55′44″E

Republica MoldovaRegiune de dezvoltareAtestare documentară sau 1620 [1][2]

Promovat orașPromovat municipiu

Cartierele [ ascundere ]orașului

GuvernarePrimar general Vasile Panciuc (PCRM, ales 2011)

SuprafațăMunicipiu km²Pământ km²

km²Urbană km²

Altitudine m.d.m.

Populație (2012)Municipiu 149 200 locuitoriDensitate 1 912,5 loc./km² Urbană 144 300 locuitori

Fus orar UTC+2)Ora de vară (DST) EEST (UTC+3)

Cod poștal MD-3100Prefix telefonic +373 (0) 231Ziua orașului

[3]modifică 

Bălți (în ucraineană Бєльці, înrusă Бельцы, în polonezăBielce) este un oraș cu statut de municipiu, reședințaRegiunii de Dezvoltare Nord aRepublicii Moldova. Orașul se află în mijlocul stepei Bălțuluicu un relief de câmpie fragmentată, la 138 km la nord de Chișinău, 65 km de la granița cu România (UE), vama Sculeni, și 120 km de la frontiera cu Ucraina, vamaOtaci. Se învecinează cu orașele Fălești, Glodeni,Rîșcani și Sîngerei, care se află la o distanță de 20–40 km. Municipiul Bălți este al treilea centru urban după mărime și populație în Republica Moldova, surclasat doar deChișinău și Tiraspol.[3] Are în componență comuneleSadovoi și Elizaveta. În context teritorial orașul se împarte în 3 sectoare planimetrice: Centru (inclusiv cartierele Țigania, Teioasa șiBerestecic); Pământeni(inclusiv cartierele Jubiliar șiDacia); Slobozia și două formațiuni locuibile Molodova,Bălții Noi. Clima este temperat continentală, iar cele mai importante râuri care trec prin oraș sunt Răut și Răuțel. Ca infrastructură, lungimea totală a drumurilor din municipiu este de 220,7 km cu o suprafață de 1.478,5 mm2. Bălțiul este un important nod de transport din nordul republicii cu o infrastructură de transport dezvoltată, care asigură legături rutiere, feroviare și aeriene cu toate regiunile republicii și alte țări. Industria municipiului este reprezentată de 40 de întreprinderi.

Prima atestare certă a orașului Bălți apare în comentariile legate de expediția polonezilor împotriva Imperiului Otomandin 1620. În 1766, feciorii negustorului Panait Sandu, Costache și Iordache, intraseră în posesia unei jumătăți din moșia Bălților, cealaltă jumătate revinindmănăstirii Sfântului Spiridondin Iași. În 1812 este anexat de Imperiul Rus odată cu partea de răsărit a Moldovei(atunci denumită Basarabia ca gubernie), mulți funcționari

și militari ruși, precum și negustori și meșteșugari armeni și evrei, instalându-se atunci în oraș, astfel că la sfîrșitul secolului XIX populația băștinașă moldoveană devine minoritară. Ca urmare a unirii primei Republici Moldova cu România, orașul intră în componența României în1918, devenind reședință de județ. În timpul și după cel de-al Doilea Război Mondial, odată ce Basarabia devine o parte a Uniunii Sovietice, populația în care noul regim nu avea încredere (cei dintre băștinași care fuseseră slujbași ai administrației românești, popii, Rușii albi, refugiații din URSS care fugiseră de colectivizare sau de Holodomor, așa-zișii „chiaburi”, pravoslavnicii sau credincioșii unor religii protestante precum iahoviții...) a fost deportată în Kazahstan și Siberia, fie ca deținuți în Gulag, fie ca maziliți cu reședință forțată. În 1944 în Bălți au fost organizate două lagăre de concentrare în care erau deținuți 50,000 de prizonieri români, germani și de alte naționalități. Mulți au decedat din cauza condițiilor, bolilor sau erau executați, corpurile lor fiind îngropate în morminte comune din preajmă. Supraviețuitorii au fost exilați înSiberia sau Asia Centrală. În regimul comunist, orașul a devenit un centru industrial important pentru nordul Moldovei, cu o populație în mare parte nouă, fie moldoveană venită de la sate, fie rusească sau ucraineană.

La 1 ianuarie 2011 populația stabilă a municipiului Bălți constituia 149,1 mii persoane, inclusiv 144,2 mii urbană și 4,9 mii rurală. Sub aspect religios cea mai mare parte a bălțenilor sunt ortodocși, fie 110 961 persoane (86,98%). În ianuarie 1995 Bălțiul devinemunicipiu. Primarul orașului este Vasile Panciuc, care ocupă această funcție din 2001 (cu o pauză de cinci luni în 2011).

Cuprinsascunde] Geografie

ReliefGeologieSolClimăHidrografieFloraFauna

IstorieAtestarea localitățiiPerioada fanariotăPerioada țaristăÎn componența României MariPerioada sovietică. Al doilea război

După proclamarea indepedențeiAdministrație

PrimărieConsiliul municipalSocietatea civilăÎmpărțirea teritorială

CentruPământeniSlobozia

Stemă și drapelArmatăArhitectură

Dezvoltarea arhitecturalăMonumente istorice și arhitectoniceAlte obiective de importanță arhitecturală

DemografieDinamica populațieiStructura pe grupe de vârstă și sexeStructura etnicăStructura lingvistică

Structura religioasăStructura economică a populației

CulturăMass-media

ZiareTeleviziuneRadio

ȘtiințăEducație

ÎnvățământBiblioteci

SportFotbal

SănătateMedicină veterinară

EconomieIndustrieAgriculturăZona economică liberă „Bălți”Infrastructură

TurismTransport

Transportul aerianTransportul feroviarTransportul public intern  Autobuze   Troleibuze

Relații externeOrașe și comunități înfrățiteConsulate

PersonalitățiVezi șiLegături externeBibliografieReferințe

[modificare]GeografieSuprafața municipiului Bălți constituie 78001 ha, dintre care: orașul Bălți - 4143 ha, satul Elizaveta - 2677 ha,

satul Sadovoe - 980 ha .[4] Fondul funciar este structurat astfel: terenuri cu destinație agricolă - 3 331 ha; terenuri ale localităților - 2 669 ha; terenuri destinate industriei, transporturilor, comunicațiilor și cu altă destinație specială - 990 ha; terenuri fondului silvic și destinate protecției mediului - 530 ha; terenuri ale fondului apelor - 275 ha; terenuri destinate fondului de rezervă – 6 ha.[5]

[modificare]ReliefVezi și: Câmpia Bălțului

Panoramă a oraşuluiRelieful municipiului Bălți este o parte acâmpiei ondulate a Bălțului. La sud se întinde podișul Ciuluc-

Soloneț.[6] Astfel, teritoriul Bălțiului se caracterizează printr-un relief colinar slab fragmentat de văi largi și

versanți asimetrici,[7] Centrul geografic al urbei reprezintă o morfostructură negativă sub formă de un amfiteatru mare cu laturile puternic ridicate, format de albia râuluiRăut. Versanții de stânga a râurilor Răut și Răuțel sunt domoli, pe când cei de dreapta - abrupți.[7][8] Din cauza defrișărilor, ridicarea nivelului apelor subterane și a densității sporite a construcțiilor, versanții abrupți sunt afectați de alunecări de teren. În cadrul orașului sunt trei zone în care alunecările se manifestă mai intens: partea inferioară a coastei Răutului din cartierulSoroca, versantul drept al Răuțelului din cartierele Bălții Noi, Berestecic și Țigania.

[modificare]Geologie

Cartierul TeioasaPână la mijlocul pliocenului zona Bălților a fost un podiș ridicat de unde eroziunea a ros aproape întreaga

suprafață inițială a miocenului târziu. La mijlocul pliocenului, în timp ce teritoriile ce îl înconjoară se ridică, podișul Bălților se coboară (graben) formând câmpia Bălților.[8] Profilul geologiceste reprezentat de sedimente din neogen, etajul Sarmațian, cu straturi de nisip, argilă,calcar și marnă.[9] Râul Răuțel și-a croit albia de-a lungul faliei Răuțelului, care constituie mai la vale și albia Răutului.

Seismicitatea municipiului Bălți este determinată în special de cutremurelesubcrustale de adâncime intermediară ale căror epicentre sunt adesea localizate înVrancea, în Moldova româneanscă, la poalele întorsurii Carpaților.[10] Teritoriul municipiului este amplasat într-o zonă cu seismicitate de 7 grade pe scara Richiter. Intensitatea cutremurillor generata de focarul Vrancea scade, de regulă, cu un grad până la Bălți.[11][12][13] Cele mai intense cutremure au avut loc la 26 octombrie 1802 - magnt. 7,5 grade; 10 noiembrie 1940 - magnt. 7,4 grade; 4 martie 1977 - magnt. 7,2 grade; 1986 și 1990 - magnt. 6 grade.[14] Ultimul cutremur a fost înregistrat la 4 octombrie 2011, cu magnitudinea de 3-3,5 grade pe scara de 12 grade MSK.[15] Anual pe teritoriul Republicii Moldova se înregistrează sute de cutremure de intensitate mică, de 2 - 4 grade.[16]

[modificare]Sol

Panoramă a oraşului din vestPe teritoriul municipiului predomină solurilecernoziomice tipice moderat humifere. În partea dreaptă a

Răutului, în cartierul Slobozia, se întâlnesc cernoziomurile tipice slab humifere. Acestea sunt cernozimurilecele mai fertile. Au o grosime de peste 1 m, culoarea aproape neagră, structură grăunțoasă și hidrostabilă. Pe versanți stratul de sol este doar de câțiva zeci de cm și de multe ori este afectat de eroziuneeoliană și, în special, pluvială. La nivel de municipiu 623 ha sunt erodate. În luncile râurilor s-au format solurile aluviale. Aceste soluri sunt salinizate și mlăștinoase.[17] O bună parte din suprafața solurilor fertile a fost destinată construcțiilor cartierelor locative și întreprinderilor, de aceea valorificarea acestora este minimă. Din suprafața totală a orașului de 4143 ha, numai 117 ha au utilizare agricolă.

[modificare]Climă

Piața IndependențeiClima este temperat continentală ca în restul țării, cu veri calde care prezintă furtuni ploioase episodice

(precipitațiile de vară fiind mai importante decât cele de iarnă, mai ales spre septembrie), toamne ploioase dar scurte, ierni reci cu îngheț, zăpadă și crivăț, primăveri de asemenea scurte.[7]

Circulația atmosferică a aerului se caracterizează prin preponderența maselor de aer cald, iar în unele perioade și umed, ce vin de la vest, dinspre Oceanul Atlantic. Activitatea intensă a maselor de aer mediteraneene și atlantice în timpul verii aduc precipitații abundente. Aerul uscat temperat format în estul și sud-estul Câmpiei Europei de Est condiționează arșiță șisecetă. Invazia aerului arctic provoacă schimbarea bruscă a vremii și scăderea temperaturii.[7] Iarna este caracteristică influenței maselor de aer generate înSiberia.[18] Vântul de regulă are direcția nord-est și sud-est cu viteza 2–5 m/s.În regiunea Bălțiului radiația solară anuală este de 112-114 kcal/cm2. Durata strălucirii soarelui anual constituie aproximativ 2000 de ore. Temperatura maximă absolută înregistrată în această regiune este de 38 °C, iar cea minimă de −35 °C. Cea medie anuală este de 9,1 °C.[9]

Cantitatea anuală de precipitații este de 450–550 mm. Numărul de zile cu precipitații constituie 120 pe an, iar această permite menținerea umidității optimale pentru perioada de vegetație. Suma precipitațiilor pentru perioada de vegetație activă este de 360–380 mm. Durata perioadei de vegetație este de 167-176 de zile, perioada solară – 290-300 zile, durata insolației – 2050-2100 ore.[8][9]

Suma medie anuală a precipitațiilor (conform datelor cu corecția cantității precipitațiilor) – 510–545 mm, inclusiv 344–372 mm în perioada caldă (aprilie-octombrie) și doar 165–171 mm în perioada rece (noiembrie-martie). Ploile torențiale cad în lunile iunei-august. Evaporabilitatea atinge 816 mm.[8]

Stratul de zăpadă este instabil. Înălțimea stratului de zăpadă este de 10 – 25 cm, dar în unele ierni se înregistrează și o înălțime de 50 cm, mai ales în locuri adăpostite. Dintre fenomene meteorologice negative, iarna sunt răspândite: poleiul (4 zile), chiciura(5-7 zile) și viscolul. Primăvara și toamna pot avea loc înghețurile iar vara secetă,suhovei și caniculă.[18]

ascunde]Temperaturile medii și precipitațiile pentru Bălți

Maxima medie °C

Minima medie °C

Precipitații mm

Maxima medie °F

Minima zilnică°F

Precipitationinches

Sursa: World Weather Information Service[19] 2010

[modificare]HidrografiePentru detalii, vezi: Răut și Răuțel.

Valea râului Răut între cartierele Dacia șiSloboziaResursele acvatice ale orașului sunt formate din 2 râuri Răut și Răuțel, care intersectează orașul pe o lungime

de 17 km, două râulețe Copăceanca și Flămânda, afluenți ai râului Răut și 7 lacuri.[20]

Răutul este cel mai mare curs de apă ce traversează Bălțiul. Observațiile regimului hidrologic la Bălți se efectuează din 1940. În perimetrul orașului valea râului este șerpuitoarea cu o lățime de 2 – 3 km.[21][22]În amonte de Bălți, cursul râului are o direcție spre sud-est, iar la ieșire se schimbă brusc spre est. Albia Răutul este îndiguită pentru a proteja localitatea de inundații. Versanți vestici sunt abrupți și au o înălțime de 60 – 90 de m.[23] Panta versantului estic, în cartierul Slobozia, are o înclinație mai mică. Lățimea Răutului în orașul Bălți este de 3 – 6 m și adâncimea de 0,1 – 0,5 m.[23] Primăvara, în lunile februarie – martie, au loc viituri cauzate de topirea zăpezilor. Dura viiturilor de primăvară în medie este 36 zile. Nivelul apei în Răut crește, în medie cu 0,3 m, și în timpul sezonului ploios de vară și toamnă. Scurgerea anuală a apei râului Răut este în medie de 1,55 m3/sec; minimă - 0,37 m3/sec (1995), maximă - 3,98 m3/sec (1981). Debitul mediu al aluviunilor în suspensie este de 0,51 kg/sec.[23]Fundul râului este acoperit cu depuneri aluviale, izvoarele sunt puternic mineralizate.[24] Malurile râului sunt în întregime îndiguite pentru a preveni inundațiile.

Râul Răuțel în cursul inferiorRăuțelul este un râuleț ce traversează Bălțiul de la vest la est. Cursul mediu a fost puternic modificat de către

om prin construcția uzinelor în valea râului, iar albia sa a rămas neamenajată. În cursul inferior râul este îndiguit. Pe cursul Răuțelului s-au construit un lac de acumulare între cartierele Bălții Noi și Teioasa, și Lacul municipal. Asemenea Răutului, apa Răuțelului conține o cantitate înaltă de săruri.[25]

Orașul este traversat și de alte râulețe: de exemplu pârâul Flămânda (afluenta al Răutului) din nordul cartierului Slobozia; în zona de est a orașului se găsesc doi afluenți mici ai Răuțelului.

Cele mai mari bazine acvatice sunt: Lacul orășenesc, Lacul Tineretului (Komsomolist), Lacul societății vânătorilor și pescarilor (Chirpicinoe) și Canalul de canotaj, cu suprafața totală de circa 200.000 m2 și cu un volum de 2,9 mln m3. În nordul cartieruluiJubiliar și estul cartierului Bălții Noi se găsesc lacuri mici, însă în afara granițelor administrative al orașului. Toate lacurile din perimetrul orașului sunt artificiale.

În cartierele Teioasa, Centru, Podul Chișinăului, Soroca, parțial în cartierele Slobozia,Berestecico, Bălții Noi și Țigania apele subterane sunt la suprafață. Practic, apele freatice sunt stratificate la adâncimi 1–2 m de la suprafața solului.

[modificare]FloraArticol principal: Stepa Bălțului.

Parcul central din BălţiSuprafața spațiilor verzi (squaruri, bulevarde înverzite) este 262,5 ha, cea a pădurilor și parcurilor de 498,5 ha,

în total 761 ha sau 9,7%.[5] Răspândirea mică a pădurilor se datorează utilizării terenurilor în fondul construcțiilor. Suprafața pădurilor se micșorează în fiecare an din cauza defrișărilor ilicite.[26]

Elementele principale ale sistemului urban de spații verzi publice sunt parcurile orășeneștii: Parcul central, parcul „Victoria”, parcul pentru copii „Andrieș”, b-dul Independenței. În același sistem se includ teritoriile înverzite ale formațiunilor și grupurilor locative.

Zonele împădurite sunt amplasate la periferia orașului: Fâșia Silvică de Stat (FSS) „Pepenier” – în partea de nord, FSS „Mesteacănul” – în partea de sud și sud-vest și FSS „Rândunica” – în partea nord-vest, Pădurea „Cosmonauților” în sud-vest.

În nord-vestul orașului se localizează „Sistemul de perdele forestiere de protecție Bălți”ce reprezintă un sistem alcătuit din perdele forestiere de protecție a câmpurilor agricole atribuită la categoria Arii cu management multifuncțional. Sistemul forestier de protecție este format din două categorii de perdele forestiere: perdele forestiere de protecție create pe perimetrul sistemului și perdele forestiere de protecție create între câmpurile agricole, care fac conexiune, formate între perdelele forestiere din perimetrul sistemului de perdele forestiere.[27]

Atât Sistemul de perdele forestiere, cât și Fâșiile silvice, spațiile verzi urbane oferă protecția solului contra eroziunii, previne alunecările de teren, ameliorează situația sanitaroecologică, oferă posibilitatea organizării agrementului pentru populație.

Tarentula comună (Lycosa singoriensis) se întâlnește adesea în aria municipiuluiÎn anul 2007 a fost elaborat proiectul privind crearea Grădinii Botanice în Bălți pe un teren cu o suprafața de

21,5 ha, din folosința Institutului de Cercetări pentru Culturile de Câmp „Selecția”. Locul viitoarei grădini este situat în extravilanul satuluiCorlăteni.[28][29]

[modificare]FaunaFâșiile silvice nu sunt foarte bogate în specii de animale, cu excepțianevertebratelor. Cele mai răspândite

mamifere sunt veverița, ariciul. În regiunile de pășuni se pot întâlni: iepurele, cârtița, diferite specii de rozătoare, seara apar și liliecii.[30]

Din păsări în păduri trăiesc: pupăza, grangurul, privighetoarea, pițigoiul, ciocănitoarea,cucul, în câmpuri potârnichea, foarte rar, eretele alb. În cartierele de la periferie pot fi observate și unele specii de bufniță. Pe raza localității sunt de asemenea: porumbelul,vrabia, rândunica, graurul și alte păsări. În bazinele acvatice locuiesc: barza, pescăruș,rațele sălbatice.[7][30]

Dintre amfibieni în zona municipiului Bălți viețuiesc: broasca de iaz, brotăcel, broasca râioasă verde, tritonul comun etc. Reptilele sunt reprezentate de șopârla verde, unele specii de năpârcă.[30] În apele

Răutului s-au identificat speciile de pești: fufa, porcușorul și carasul argintiu. În exemplare unitare se întâlnesc osarul și moaca de brădiș. În lacuri sunt răspândiți carasul și carpul.[31]

[modificare]IstorieArticol principal: Istoria Bălțiului.Primii oameni pe teritoriul localității au apărut în epoca paleoliticului, cu circa 30.000 ani în urmă. Au fost

descoperite vetre de sate din epoca bronzului: la nord de cartierul Dacia, în cartierele Bălții Noi și Pământeni. Urme ale acestor sate reprezintă grămezile de lut ars și diverse obiecte de ceramică. Din mileniul II î.e.n. datează alte două vetre: în cartierul Bălții Noi și la periferia orașului lângă șoseaua Bălți-Chișinău. În perioada romană, pe teritoriul orașului, au existat 5 sate, dar au fost distruse de popoarele nomade. Din perioada migrațiilor datează și cele 18 movile funerare.[32]

[modificare]Atestarea localitățiiÎn ceea ce privește atestarea documentară a localității nu există o părere unanim împărtășită. O mărturie a

existenței sale timpurii ar constituie notele de călătorie ale diplomatului francez Guillbert de Lannoy, care în 1421 a efectuat o călătorie de laMarea Baltică spre Marea Neagră, trecând prin regatul Poloniei unde poposește în orașul „Camenița” apoi prin voevodatul PMoldovei unde este oaspetele „duceseiRingala de Mazovia, verișoara regelui polonez Vladislav Iagello” în târgul „Belsz” (pe atunci scris „Belfz”).[33][34]

Ducesa de Mazovia a fost una din soțiile domnitorului moldovean Alexandru cel Bun. În urma divorțului din 1421, Ringala de Mazovia primise, printr-un hrisov domnesc din 13 decembrie 1421, moșiile Siret, Volovăț și câteva localități din jur în vederea întreținerii sale, însă orașul Bălți nu figura, dar sub cuvintele „locuri pustii”, prezente în actul domnesc, se subînțelegea locul viitoarei localități Bălți, mai ales că hărțile epocii denumesc zona „loca deserta”, „palus sine incolae” („bălți nelocuite”) sau chiar „regnum syrforum” adică „împărăția țînțarilor”[35]. Astfel s-a suținut că Guillbert de Lannoy a vizitat Bălțiul, notând denumirea lui cu „Belfz”. Totuși, identificarea denumirii de „Belfz” cu orașul Bălți, efectuată în secolul al XIX-lea, a fost ulterior contestată. S-a presupus atunci că ar fi vorba de o confuzie între amănuntele consemnate de ambasadorul Lannoy în Polonia și în Țara Moldovei: în această nouă ipoteză, denumirea „Belfz” ar corespunde cu localitatea Belz din Polonia (în prezent Ucraina), iar cea de „Camenița” cu orașul Cameneț-Litovsk și nu cu Cameneț-Podolskul de laNistru [1] , deși marele drum comercial între mările Baltică și Neagră trecea de-a lungul Nistrului.

Prima atestarea certă a orașului Bălți apare în comentariile despre expediția polonezilor împotriva Imperiului Otoman din 1620. La Bătălia de la Țuțora armata poloneză a fost înfrântă, fiind nevoită să se retragă. La întoarcere militarii polonezi au ajuns la Răut la 4 octombrie, lângă satul Bălți. Acest fapt a fost înregistrat în comentariile expediționale.[1][2]

În timpul campaniei lui Petru I împotriva otomanilor din 1711, târgul Bălți, atunci renumit ca centru de trecătorie și de întreținere a hergheliilor domnești, a fost baza principală de aprovizionare în merinde și cai a armatelor ruse. Dar, după înfrângerea și retragerea lor spre Nistru, tătarii au prădat așezarea.[36]

[modificare]Perioada fanariotă

Pod peste Răut, până în prezent nu s-a păstratÎn 1766, feciorii negustorului Panait Sandu, Costache și Iordache, intraseră în posesia unei jumătăți din moșia

Bălților, cealaltă jumătate revinind Mănăstirii Sfântului Spiridon din Iași.[37][38] Orașul Bălți apare în documente ca târg de cai : de altfel prima sa stemă era un cap de cal. Devine un oraș meșteșugăresc important (fierari, rotari, pielari, șelari, căruțari), voievozii moldoveni ridicând o bazilică în 1785. În același an ținutul dimprejur este despărțit din Ținutul Sorocăi, trecând în componența Ținutului Iași. În 1795 Gheorghe Panaite, în scopul de a accelera dezvoltarea târgului, a încercat să aducă din Galiția un număr de 300 de negustori armeni și le-a construit o biserică în planul bisericilor catolice. Dar, negustorii armeni nu a ajuns la Bălți și biserica a fost sfințită ca una ortodoxă, Catedrala Sf. Nicolae, dărâmată de Sovietici în 1965 și reclădită după independență.[39]

[modificare]Perioada țaristă

Str. Peterburgului în perioda ţaristă (în prezent str. Ştefan cel Mare)În 1812 partea de răsărit a Moldovei, de atunci numită Basarabia, este anexată de către imperiului Rus. La 19

aprilie 1818, țarul Alexandru I trecând de la Hotin spreChișinău, în apropiere de Bălți, a primit veste despre nașterea nepotului săuAlexandru al II-lea, fiul Marelui Duce Nicolae și moștenitorul tronului. În aceeași zi la 7 dimineața, într-o mică biserică, un preot ortodox venit de la Chișinău a oficiat o liturghie în cinstea nașterii urmașului. Înainte de a pleca, Alexandru I a dat ordin ca Bălții să se numească oraș. În același an, cu ocazia organizării guberniei Basarabia, orașul Bălți a fost declarat capitalaȚinutului Iași, redenumit în 1887 - Ținutul Bălți.[39] Tot atunci biserica ortodoxă din Basarabia trece de la Patriarhia Constantinopolului, Mitropolia Sucevei și Moldovei, laPatriarhia Moscovei, Mitropolia Kievului, Bălți devenind o episcopie.

Devenind un centru de colectare a cerealelor, Bălți este racordat la rețeaua căilor ferate ruse menite să transporte grânele la Odesa. În cadrul acestei dezvoltări economice, pe lângă populația băștinașă de Moldoveni s-au stabilit aici și numeroși ruși, ucraineni,armeni și evrei.

[modificare]În componența României Mari

Regele Carol al II-lea și Mihai, Mare Voievod de Alba Iulia la sfințirea Catedralei Sf. Constantin și Elena (1935)

Populația rusească, ucraineană și evreiască a continuat să crească și după unirea primei Republici moldovenești (1917-1918) cu România, din pricina afluxului de refugiați care fugeau de dincolo de Nistru, pentru a scăpa de colectivizare, de mareleHolodomor sau de urmărirea NKVD-ului. După unirea cu România, Bălți a fost reședința județului cu același nume. La recensământul din 1930 au fost numărate 30.570 de persoane, din care 14.229 evrei, 8.868 români, 5.426 ruși, 981 polonezi, 290 germani, 280 ucraineni etc.

La 2 iunie 1935, regele României Carol al II-lea și prințul moștenitor Mihai participă la sfințirea Catedralei Sfinții Împărați Constantin și Elena, construită de Visarion Puiu, episcopul Hotinului. La eveniment au fost prezenți și prim-ministrul Gheorghe Tătărescu; ministrul cultelor Al. Lapedatu; ministrul internelor I. Inculeț; ministrul învățământului C. Angelescu; ministrul apărării Paul Angelescu; ministrul muncii I. Nistor; primarul orașului Bălți P. Vrabie; prefectul județului Bălți Emanoil Catelly, diverși funcționari centrali și locali precum și, desigur, numeroși reprezentanți ai bisericilor ortodoxe. În aceeași zi Carol al II-lea, împreună cu oaspeții veniți la sfințire, a semnat și a zidit pergamentul în temelia noului Liceu de fete „Domnița Ileana” (actualmente blocul

administrativ al Universității Alecu Russo).[40] După terminarea solemnității de la liceu, cortegiul regal a pornit spre cimitirul eroilor, unde are loc inaugurarea monumentului eroilor căzuți în primul Război Mondial. Apoi, regele și fiul său vizitează reședința episcopală și îl decorează pe episcopul Visarion Puiu cu Cordonul de „Mare Cruce” alordinului Coroana României. La ora patru, regele și prințul moștenitor au pornit de la reședința episcopală spre a vizita cazărmile militare. Între regimentele vizitate a fost și regimentul 6 Vânători, în care Suveranul a fost ofițer cu gradul de locotenent, când această unitate militară era de gardă la castelul Peleș. Pe la orele 18, regele Carol al II-lea și prințul moștenitor Mihai împreună cu reprezentanții autorităților centrale dinBucurești au părăsit orașul.[40]

[modificare]Perioada sovietică. Al doilea război mondialÎn timpul celui de-Al doilea război mondial, orașul a suferit distrugeri și deportări de populație, sovieticii

deportând întâi (1940-1941) pe moldovenii băștinași care lucraseră pentru statul român (funcționari, juriști, profesori...), pe popi și pe refugiați, iar românii și germanii deportând apoi (1941-1944) pe evrei și pe toți cetățenii bănuiți că ar fi susținut sistemul sovietic.[41]

Distrugerea Catedralei Sfântul Nicolae de către comuniști în 1965

Monumetul represiunilor regimului comunistDeportările spre Kazahstan și Siberia au fost reluate între 1945 și 1954.[42] Începând cu 6 iulie 1949, din gara

feroviară Bălți-Slobozia au fost deportați în Siberia, mii de basarabeni în cadrul operațiunii "юг", adică "Sud". Operațiunea a fost desfășurată de către autoritățile sovietice, în cadrul căreia au fost ridicate circa 12 mii de familii basarabene. Ulterior, în timpul regimului comunistorașul a devenit un centru industrial important pentru nordul Moldovei, cu o populație în mare parte nouă, fie moldoveană venită de la sate, fie rusească sau ucraineană.[41]

În anii 1944-1945 pe teritoriul Combinatului de blănuri de astăzi și al Unității militare exista un lagăr de concentrare în care erau deținuți prizonierii germani și români, aceștia din urmă capturați după actul din 23 august 1944 prin care România a declarat război Germaniei naziste, devenind o aliată a Uniunii Sovietice, care însă zăbovi până la 12 septembrie înainte de a înceta starea de război cu România. În decursul acestor trei săptămâni, armata română, care avea ordin să nu se opună nici-unei inițiative sovietice, a pierdut tot materialul și armamentul de care dispunea (integrat de Armata roșie) dar și zeci de mii de ostași luați prizonieri deși nu mai

erau dușmani, ci aliați ai URSS. Mii dintre prizonieri au murit din cauza condițiilor inumane în care au fost ținuți (lipsă de igienă, apă stătută și nemâncare), supraviețuitorii au fost deportați spregulagul siberian. Câteva sute din deținuții lagărului de la Bălți au rămas în viață și s-au întors acasă.[43]

[modificare]După proclamarea indepedențeiTradiția meșteșugărească legată de transport a vechiului târg de cai de la Bălți s-a preschimbat în una

modernă, Bălții având astăzi o seamă de uzine și ateliere de întreținere și reparații pentru motoare și mașini. Stema cu capul de cal a fost înlocuită cu una nouă, în care apar de data aceasta doi cai. Orașul Bălți are o convenție de parteneriat în dezvoltare cu comunitatea urbană din Lyon (Franța).[44]

[modificare]AdministrațieArticol principal: Politica în Bălți.

Primăria municipiului Bălți în perioada interbelicăCasa Hagi Marcarov (sf. sec. XIX), monument istoric

La 1 ianuarie 1995 Bălțiul devinemunicipiu. Municipiul este administrat de Primărie și Consiliul Municipal Bălți (CMB). Atât primarul, cât și consilierii sunt aleși de populație pentru un mandat de 4 ani. În componența municipiului sunt incluse comuneleSadovoe și Elizaveta. La 25 octombrie 2012, municipiul Bălți a căpătat statut de unitate administrativ-teritorială de nivelul II.[45] Administrarea publică a municipiului Bălți se efectuează de consiliul municipal, consiliile sătești ca autorități deliberative, și de către primarul municipiului Bălți și primarii satelor ca autorități executive.[46]

[modificare]PrimărieArticole principale: Primăria Municipiului Bălți și Primar general de Bălți.

Vasile Panciuc primarul orașului BălțiPrimăria este structura funcțională care asistă primarul în exercitarea atribuțiilor sale legale. Primarul are trei

viceprimari,[47]aleși în funcție și eliberați din funcție de către Consiliul Municipal Bălți, la propunerea sa. Viceprimarul se subordonează nemijlocit primarului și organizează activitatea în cadrul primăriei. Candidaturile pentru funcția de viceprimar sunt propuse consiliului de către primar.

Primarul municipiului este Vasile Panciuc, care a câștigat alegerile locale pentru a patra dată consecutiv. La scrutinul din 2011, Vasile Panciuc a acumulat 68,27% din sufragii, candidând din partea Partidul Comuniștilor.[48] Cei trei viceprimari propuși de primar au fost votați de către Consiliul Municipal la data de 23 iunie 2011.[49] Viceprimarul Marina Coval gestionează problemele ce țin de finanțe și economie, comerț, alimentație publică și prestări servicii, achiziții publice și relații economice externe. Viceprimarul Aleksandr Usatâieste responsabil de problemele de învățământ, tineret, sport, cultură, ocrotirea sănătății. Al treilea viceprimar, Octavian Mahu este responsabil de relațiile funciare, proprietate municipală, arhitectură și construcții, gospodăria comunală.[50][51]

[52] În lipsa primarului, funcțiile acestuia sunt exercitate de unul din viceprimari sau, după caz, de secretarul consiliului.

[modificare]Consiliul municipalConsiliul Municipal Bălți este organ reprezentativ și legislativ al municipiului, alcătuit din 36 de consilieri.

Ședința consiliului este deschisă de către primar, iar în cazul absenței primarului ședința consiliului este deschisă de primarul-interimar, viceprimar sau secretarul consiliului. Președintele este ales prin vot deschis doar pentru o singură ședință. Votarea este organizată de secretarul consiliului. Consilierii sunt aleși de către populație în cadrul alegerilor locale.

Pe date de 5 iunie 2011 au avut loc alegeri locale generale. La aceste alegeri pentru funcția de consilier Partidul Comuniștilor a acumulat 63,49% (28203 voturi), Partidul Liberal Democrat din Moldova – 12,7% (5642 voturi), Partidul Liberal – 6,07% (2695 voturi) și Partidul Democrat din Moldova – 5,33% (2369 voturi).[53]

Consiliul Municipal Bălți are cinci comisii consultative de specialitate. Președinția la patru dintre ele (activități economico-financiare; gospodărie comunală; turism, culte și activități social-culturale; învățământ, protecție socială, sănătate publică și muncă) este deținută de reprezentanți ai PCRM. Președinția comisiei pentru drept și disciplină a revenit PLDM. Majoritatea voturilor în comisii le are PCRM.[49][54]

ConsilieriComponența Consiliului[55][56]

Partidul Comuniștilor din Republica

Partidul Liberal Democrat din Moldova

Partidul Democrat din Moldova

Partidul Liberal

[modificare]Societatea civilă

Statuia lui Ștefan cel Mare și Sfînt din Bălțiaflată în Piața IndependențeiMunicipiul Bălți este o sursă importantă a dezvoltării societății civile locale și naționale ce are impact în

întreagă Moldova. Aici își au sediile mai multe organizații neguvernamentale. Una din ONG-urile majore din Moldova pentru îngrijirea persoanelor în situații social vulnerabileRespirația a Doua, o cunoscută organizație de tineret Tinerii pentru dreptul la viață. Scopul Organizației obștești pentru copii și tineri cu dereglări funcționale „Stoicii” este socializarea și resocializarea copiilor și tinerilor cu dizabilități prin informare, instruire și incluziune.[57] Asociația Obștească „Cutezătorul” contribui pe toate căile legale la dezvoltarea procesului de democratizare a societății, informarea și educația civică a populației, apărarea drepturilor ei constituționale, creșterea gradului de participare active a cetățenilor la soluționarea problemelor comunității.[57] Una din cele mai active ONG-uri în Bălți este Organizația Obștească „Somato”, care activează în domeniul reabilitării psihologică și psihoterapii; ecologia sănătății și soluționarea problemelor a persoanelor cu dizabilități. În apărarea drepturilor femeii este specializată organizația Onoarea și Dreptul Femeii Contemporane.[57] Un impact mai mare în regiune are Organizația Obștească „Moștenitorii”, având misiunea de a facilita procesul de integrare socială a tinerilor din regiunea de nord a Republicii Moldova, prioritar din categoriile defavorizate, prin oferirea serviciilor de informare, consultanță, instruire și asistență.[58]

La 30 martie 2007, în Bălți a fost lansat Centrul Interactiv European „Pro-Europa”, destinat să ofere un acces cât mai larg publicului la informații despre Uniunea Europeană, instituțiile, politicile și programele comunitare, precum și despre relațiile dintre UE și Republica Moldova, în special Politica Europeană de Vecinătate și Planul de Acțiuni UE-Moldova.[59]

[modificare]Împărțirea teritorială

Sub aspecte urbanistic orașul s-a constituit prin valorificarea teritoriilor proprii de la partea centrală spre zonele periferice, precum și din contul alipirii localităților limitrofe. Această evoluție în dezvoltarea teritorială a urbei a determinat dezmembrarea acestea în câteva componențe esențiale.[60] În context teritorial orașul se împarte în 3 sectoare planimetrice:Centru (inclusiv

cartierele Țigania, Teioasa, Berestecico); Pământeni (inclusiv cartierele Jubiliar și Dacia); Slobozia și două formațiuni locuibile Molodova, Bălții Noi. Fiecare din aceste prezintă o formațiune polifuncțională amenajată cu infrastructura respectivă. Sectoarele nu reprezintă unități administrative în cadrul municipiului și nu au personalitate juridică.[60]

[modificare]CentruArticol principal: Centru, Bălți.Sectorul „Centru” include câteva formațiunile locuibile – Centru, Teioasa, Țigănia,Berestecic, Podul

Chișinăului, Microraionul III, și formațiunea industrială adiacentă str. Ștefan cel Mare și zona de parc în valea r. Răut. Teritoriul acestuia se delimitează de hotarul de sud al orașului, de calea ferată și râul Răut până la hotarele de est. Populația sectorului în 2003 constituia circa 58,9 mii locuitori. Aici sunt concentrate instituțiile administrative principale, autoritățile publice locale, cele mai importante întreprinderi din sfera serviciilor, precum și obiectivele științifice și culturale urbei.[61]

Partea de sud a sectorului central este ocupată de fond construit evoluat istoric cu grad scăzut de amenajări. În partea nord-est riverană r. Răut, precum și în nucleul central, predomină fondul locativ cu 5-16 nivele cu nivel înalt de asigurare edilitară și densitatea peste 200 oameni la hectar.[62]

[modificare]Pământeni

Intersecţia străzilor Bulgară şi Alexandru cel Bun

Bălții NoiBerestecicoCentru

JubiliarMicroraionul IIIMolodovaPământeniSloboziaSorocaTeioasaȚigăniaCartiere din Bălți

Articol principal: Pământeni.Sectorul „Pământeni” este compus din două formațiuni locuibile – Pământeni-I și Pământeni-II (Dacia) și una

industrială - limitrofă str. Victoria. Teritoriul sectorului este mărginit în din partea de sud de către calea ferată, în est - albia r. Răut, iar în nord-vest – de hotarul orașului. Numărul total populației constituie 62,4 mii locuitori.

Pământenii au început să se dezvolte din 1923, când episcopul Visarion Puiu obține de la primărie un teren în partea de nord vest a orașului, pentru ziderea palatului de reședință a episcopiei. Locuitorii tot mai numeroși cer de la primărie, nu mult după aceea, teritoriul dintre calea ferată și noua reședință. În scurtă vreme, pe aceste teren apare un cartier nou - Pământeni.[63] În Pământeni se află Stația ecologic, sediul Biroului de Statistică Națională filiala Bălți, iar la hotarul de sud și vest - importante întreprinderi industriale.[62] În perioada postbelică cartierul s-a lărgit spre nord și vest construindu-se blocuri cu 5 etaje. În cadrul sectorului se află câteva întreprinderi industriale importante, Stația ecologică ș.a.

[modificare]SloboziaArticol principal: Slobozia, Bălți.Sectorul „Slobozia” cuprinde: cartierul locuibil „Slobozia”, gara feroviară Bălți-Slobozia, formațiunea

industrială „Slobozia”, teritoriul obiectelor gospodăriei comunale (stația de epurare ș.a.), noua formațiune locuibilă pe teritoriul fostului aeroport cu denumirea convențională „De Est”. Teritoriul sectorului se delimitează la vest și sud prin r. Răut, la est și nord prin hotarul administrativ al orașului. Populația este de aproximativ 19,0 mii locuitori.[61]

Include teritoriu locuibil, care se caracterizează prin case de locuit cu număr redus de nivele, preferențial particulare cu nivel redus de conform și cu unele implantări de case tip „tronson”. Zona industrială, „Slobozia”, amplasată în acest sector include o serie de întreprinderi considerabile. Structura sectorului se determină, în general, de o partea de străzi și accese haotică, sistemică, constituită istoric, având parametru tehnici foarte reduși, cea ce considerabil împiedică crearea unei scheme stradale și rutiere optime.[62]

În trecut, Slobozia era un sat atestat documentar la 20 august 1766 într-un hrisov deGhica Vodă.[modificare]Stemă și drapelArticole principale: Stema Bălțiului și Drapelul Bălțiului.Actuala stemă a municipiului Bălți a fost adoptată în anul 2006. În iarna anului 2005 primarul

municipiului, Vasile Panciuc, a lansat propunerea Comisiei Naționale de Heraldică de a reveni asupra stemei, de a o definitiva conform normelor. Proiectele stemelor și drapelelor, desenate de arhitectul dr. Sergius Ciocanu, au fost incluse în ordinea de zi a ședinței extraordinare a Consiliului Municipiului Bălți din 30 martie 2006, unde au trezit lungi dezbateri, solicitându-se refacerea lor. Proiectele definitivate ale stemei și drapelului au fost aprobate în ședința extraordinară a Consiliului Municipiului Bălți din 7 aprilie 2006, cu 20 de voturi pro și 3 contra. Tot atunci s-a aprobat și Regulamentul de utilizare a simbolurilor. Comisia Națională de Heraldică a aprobat cele două simboluri bălțene fără observații în ședința din 20 aprilie 2006. În ziua de 22 mai 2006, în cadrul festivităților prilejuite de Hramul orașului, stema și drapelul municipiului au apărut în public în toată splendoarea, prin sute de drapele afișate, panouri, suvenire, plicuri poștale etc.[64]

Stema municipiului Bălţi adoptată în 2006Noua stemă a municipiului Bălți reprezintă[64][65]

„Scut dungat de douăsprezece piese de argint și albastru, peste care broșează un arcaș în picioare, cu fața și mâinile de carnație, purtând straie și încălțări roșii, armură de aur, spadă la șold și tolbă cu săgeți în spate, de același metal, și trăgând spre senestra dintr-un arc, de asemenea de aur. Scutul timbrat de o coroană murală de argint cu șapte turnuri. Suporți doi cai cabrați afrontați, de argint”.

Explicația noilor simboluri este următoarea:Scutul dungat de douăsprezece piese de argint și albastru, simbolizează prin procedeul armelor grăitoare

denumirea orașului, care reprezintă forma de plural a substantivului comun „baltă”. În heraldică, argintul este smalțul apei, iar albastrul culoarea cerului, în această stemă – a cerului reflectat în oglinda apei.

Arcașul, mobila principală a scutului heraldic, este păstrat din prima stemă municipală, aprobată la 31 iulie 1930. În stema de la 1930 arcașul simboliza „vechea strajă ostășească și luptele din această regiune a Moldovei”. Semnificația nu s-a schimbat nici în stema nouă. În noul blazon arcașul a fost îmbrăcat în straie și armură ca un arcaș din armata moldovenească din timpul lui Ștefan cel Mare.Coroana murală de argint cu șapte turnuri care timbrează scutul heraldic semnifică statutul de municipiu vechi pe care îl are orașul Bălți.

Suporții stemei – doi cai de argint afrontați – simbolizează unitățile administrativ- teritoriale istorice din care a făcut parte localitatea. Calul din dextra se referă la ținutul istoric Iași, cu capitala la Iași, a cărui stemă a fost un cal trecând. Calul din senestra se referă la ținutul/județul basarabean Iași/Bălți, a cărui reședință a fost întotdeauna la Bălți.[64][66]

Primul drapel al Bălţiului, 2006Concomitent a fost elaborat și adoptat noul drapel al municipiului Bălți, care este de fapt și primul în istoria

sa, reprezintă: o pânză dreptunghiulară (1 x 2), tăiată alb și albastru și purtând în mijloc un scut heraldic (înalt de 1/2 din înălțimea a pânzei) cu stema mică a municipiului Bălți: dungat de douăsprezece piese, alb și albastru, peste care broșează un arcaș în picioare, cu fața și mâinile de carnație, purtând straie și încălțări roșii, armură galbenă, spadă la șold și tolbă cu săgeți în spate, de aceeași culoare, și trăgând spre senestra dintr-un arc, de asemenea galben.[64][65]

Deviza „Cedant arma togae” („Armele să cedeze locul togii”) este preluată din lucrarea „De oficiis” de Cicero (I, 22, 77). Ea pledează pentru o conducere civilă, consensuală a societății și constituie un îndemn la soluționarea pașnică a conflictelor și problemelor.[67]

[modificare]Armată

Comisariatul de poliție din BălțiArticol principal: Brigada 1 Infanterie Motorizată Moldova.La Bălți este dislocată Brigada nr. 1Infaterie Motorizată „Moldova”, fiind prima unitate a Armatei Naționale,

constituită la 10 aprilie.[68][69] La războiul pentruintegritatea țării au participat crica 400 de militari ai brigăzii bălțene. Doi au decedat pe data de 20 iunie 1992: locotenentul major Vladimir Macarciu în vârstă de 34 de ani și căpitanul - Valeriu Nazarco în vârstă de 37 de ani.[70]

Numele de „Moldova” i s-a acordat în august 1993 conform ordinului ministrului apărării. La 11 august fectivului unității i-a fost înmânat Drapelul de luptă. Ostașii brigăzii bălțene au participat la aplicații militare ce s-au desfășurat atât în țară, cât și peste hotare. Brigada nr. 1 Infaterie Motorizată „Moldova” a participat la aplicații militare internaționale în Ucraina (1996), Macedonia (1998), Rusia (1999). Au fost organizate aplicații și în interiorul țării împreună cu militari americani, germani și ucraineni la Centrul de Instrucție de lângă Elizaveta. În 2006 ostașii brigăzii participă la aplicații de la Centrul de Instrucție al Armatei Naționale de la Bulboaca, la care a fost prezinți militari din 27 de state.[71]

[modificare]Arhitectură[modificare]Dezvoltarea arhitecturală

Str. Carol II în anii 1930 (ac. Ştefan cel Mare)Drumurile mari care legau între ele capitala țării, Suceava și Iașii cuHotinul, Soroca și cu Orheiul sau

trecătoarele de la Prut Cotești -Ștefănești șiȚoțora-Zagarancea, treceau pe locurile mai ridicate ale stepei din această zonă, intersectându-se pe promontoriul cu așezarea Bălți. Direcția acestor drumuri s-a întipărit în trama stradală și toponimia urbană a localității. Orașul s-a format în partea superioară a promontoriului, densitatea clădirilor în partea centrală, acolo unde s-au format piețele și străzile comerciale era foarte mare, iar la periferii localitatea avea o structură afânată, proprietățile fiind amplasate rar.

Structura urbană apărută în mod firesc: era radiar-concentrică, străzile concentrice „ocolesc” promontoriul, iar cele radiare erau perpendiculare cotelor, cu traseele în pantă oportună. Construcțiile se făceau la întâmplare, străzile înguste și strâmbe aminteau de un labirint încurcat.

Primul planul de sistematizare urbană, sau plan urbanistic, a fost elaborat în 1839 de arhitectul K.A. Pomorțev, fiind confirmat abia la 9 februarie 1845.[72] Orașul a fost supus sistematizării urbane, în spiritul structurii sale create în mod firesc. Conform planului, teritoriul urban a fost extins spre sud și sud-vest de Catedrală Sf. Nicolae, a cărei clădire a concentrat ca un focar străzile sistemului radial-evantai, cele mai importante dintre acestea continuând direcția străzilor vechi. Cea mai importantă stradă și-a păstrat direcția drumului Iași (Sculeni)-Soroca; trecea printre catedrală și piață - astăzi strada Ștefan cel Mare, ce continuă spre podul peste Răut.

Sediul Băncii Româneşti - clădire construită în stil mauritan de Angelo de Vecchi (a fost distrusă în timpul regimului comunist, chiar dacă figura în lista monumentelor arhitecturale)

Perpendicular acestei artere, orientată spre Catedrală Sf. Nicolae este strada care poartă denumirea drumului spreChișinău, orientată spre podul pesteRăuțel. Raza orientată spre sud-dest făcea legătura între catedrală și conacul proprietarilor orașului (Panaite, Catargi, Bodesu). Pe această rază s-au format câteva piețe comerciale și publice, cu un spațiu curgător similar sistemului vaselor comunicante: piața cu alimente, piața de cai, centrul comercial de formă pentagonală - Tarabele comerciale. Pe direcția sudică un enorm sector reprezenta oborul pentru vite cornute.

În conformitate cu proiectul din 1839 a avut loc sistematizarea orașului și construcția spitalului militar (1826), a poștei, a penitenciarului (1828) și amplasarea conacului urban al proprietarilor și a oborului, obiective încadrate perfect în structura urbană, realizată după confirmarea proiectului în 1845, în total în oraș 1516 clădiri.[73]

În așa mod, centrul arhitectural al Bălțiului s-a format pe teritoriul din apropiereaCatedralei, în jurul nucleului vechi al urbei în partea centrală. Aplicarea proiectului s-a realizat, însă, în mod mecanic. Au fost comasate în cartiere trapezoidale parcelele private și au fost divizate alte parcele, mai mari, prin trasarea străzilor-raze și străzilor concentrice. Străzile-raze din partea de vest a orașului erau orientate spre Catedrala Sf. Nicolae, iar cele dinspre sud și est, unde orașul era dens populat, orientarea străzilor a întâmpinat dificultăți, fiind realizate fără a respecta faptul că în vizor era proiectată Catedrala. În partea de nord-est a orașului, spre Soroca și Hotin și în regiunea oborului de vite, s-a păstrat parcelarea veche, cu străzile inițiale, cu un contur neregulat.

Episcopia Hotinului în perioada interbelicăÎn Bălți erau puține spații verzi, remarcându-se doar grădina conacului Catargiu din centru, în care erau

plantați peste 2000 mii de pomi fructiferi și decorativi. Abia în 1856 este amenajată prima grădină publică, care ocupă un sector în apropierea conacului lor, denumită inițial în onoarea împărătesei Maria Alexandrovna. Ulterior este cunoscută sub numele „grădina Bodescu”, în perioada interbelică «Regina Maria», iar în prezent Parcul Andrieș. Primul plan arhitectural a devenit punct de pornire a dezvoltării orașului. Planul urbanistic din 1845 se reflectă și în prezent în trama stradală a orașului Bălți.

În perioada interbelică se construiește intens în partea de apus a orașului, unde se ridică catedrala nouă, stabilimente școlare, mai multe case de raport și vile cu unul-două etaje. Este valorificată suburbia Pământeni unde se construiește gara de pasageri la tronsonul de cale ferată Bălți-Ungheni, complexul edilitar al reședinței episcopale. În partea centrală au fost păstrate piețele comerciale, separate între ele prin edificarea unor clădiri cu arhitectură modernă. În 1923 fondul locativ constituia 106 mii m2. Deoarece terenurile din centrului orașului erau scumpe, se folosea construcția pe perimetru a cartierelor locative.[74]

Piaţa Independenţei în perioada sovieticăEdificiile publice și casele de locuit au cunoscut o arhitectură bazată pe două orientări

stilistice: neoromânesc și modern românesc. Din Bălți, stilul neoromânesc s-a răspândit la răsărit de Prut. Nicăieri în altă parte a Basarabiei n-au fost construite atât de multe și strălucitoare edificii în spirit național ca în Bălți. În această perioadă la Bălți se înregistrează cele mai rapide tempouri de dezvoltare economică și arhitecturală dintre toate centrele urbane din Basarabia. Orientarea neoromânească a arhitecturii orașului arată adevărata sa măsură în cadrul programelor eclesiastice. Apariția lor datorează, în special, episcopului Visarion Puiu care invită la construcție arhitecți cu renume. Primul exemplu de stil neoromânesc în Basarabia îl constituie biserica “Sfinții Apostoli Petru și Pavel” (arhitect A. Ivanov), terminată în 1929.[75]

În anii 1924-1935 este edificată catedrala episcopală “Sfinții Împărați Constantin și Elena” (arhitecți A. Gabrielescu și A. Ivanov). Acest edificiu de cult prezintă un exemplu semnificativ pentru categoria programelor religioase realizate în stilulneoromânesc. Procedeele decorative utilizate denotă influența arhitecturii brâncovenești. O lucrare valoroasă – replică la vestita biserică a mănăstirii Argeșului – este biserica “Sfânta Cuvioasa Parascheva”, construită în anii 1924-1935. Autorul proiectului, arhitectul A. Gabrielescu se manifestă ca promotor al arhitecturii eclesiastice muntenești, probabil, pentru a comemora locul anterior de activitate a episcopului Visarion Puiu – mănăstirea Argeșului.[75]

Bloc de locuințe în cartierul DaciaUna din cele mai strălucite opere de arhitectură în spiritul stilului neoromânesc este palatul reședinței

episcopului Visarion Puiu, fondată pe pământ viran, în suburbia Pământeni, pe drumul Glodenilor. Arhitecții A. Gabrielescu, N. Mihăiescu și R. Mihăiescu adoptă o soluție specifică arhitecturii neoromânești interbelice, utilizând detalii de origine brâncoveneascăși un joc al învelitorilor înalte din țiglă verde smălțuită.

În perioada interbelică, locuințele orășenilor erau construite în spiritul modernismului românesc, cu calități estetice noi, bazat pe scoaterea în evidență a cromaticii și facturii materialelor de construcție, pe raporturi simple, clare, din elemente de forme geometrice. Aceste construcții au constituit opera arhitectei Etti-Rosa Spirer, singurul arhitect cu licență la acel timp, care activa în cadrul Primăriei Bălți. Din cauza densității mari a centrului urban, casele de locuit aveau fațadele înguste, cu volumul dezvoltat în adâncul parcelelor de pământ, fiecare având prevăzută o curte.[75]

În orașul Bălți, după criza economică, apar noi case de locuit, realizate și în maniera constructivismului, ne mai vorbind de modernismul românesc devenind tradițional pentru localitate. Exemple de valoroasă arhitectură interbelică prezintă complexul de clădiri al actualei Universității “Alecu Russo”: Liceul teoretic pentru fete “Domnița Ileana” (1936, arhitect E.R. Spirer), Liceul teoretic pentru băieți “Ion Creangă” (1938, arhitect E.R. Spirer); Liceul evreiesc ș.a. Aceste edificii marchează extinderea arhitecturii constructiviste, moderniste și funcționaliste în domeniul instituțiilor de învățământ. În 1936-1938 interiorul casei de locuit a lui Hagi Marcarov au fost refăcute pentru Primăria Bălților (arhitect E.R. Spirer).[75]

Întreprinderile industriale – fabricile de ulei, de zahăr, morile - erau amplasate cu precădere la marginea orașului, mai ales în partea de vest și de sud ale orașului, în apropiere de râul Răuțel.

Bloc locativ construit în anii '80 din DaciaÎn timpul războiului, partea centrală a orașului fost distrusă și în locul cartierelor distruse a fost amenajată o

grădină publică,Parcul central. Locuințele distruse din partea veche a orașului au fost înlocuite cu un scuar, iar clădirile construite în stilul modern românesc care s-au păstrat au fost demolate pentru formarea pieței centrale gigantice (Piața Vasile Alecsandri din Bălți), cu spațiu exorbitant; unele clădiri au fost păstrate izolat, într-un raport adecvat cu imobilele cu apartamente de 5-9 etaje din centrul orașului. Astfel, a început înlocuirea arhitecturii românești cu cea sovietică. Aproape tot centrul urban a fost reconstruit și s-au ridicat clădiri importante din punct de vedere urban: sediul Sovietului orășenesc de deputați (în prezent Primăria municipală), Școala nr. 6, imobile de locuințe cu 3 etaje de-a lungul străzilor Independenței Ștefan cel Mare), cu compoziția fațadelor după schema obișnuită pentru empirul sovietic.[76]

Sediul Moldtelecom din Bălți

Blocuri noi în BălţiÎn perioada sovietică s-au construit case blocuri monolit fără vreo valoarea arhitecturală. Planurile de

resistematizare din perioada sovietică continuă ideea locuirii în comun. Aspectul arhitectural era excesiv de tipizat în tot spațiul ex-sovietic, ceea ce ducea la dispariția tradițiilor naționale și locale. În anii `80 s-a înregistrat cel mai mare ritm de creștere a fondului locativ. În 1988 volumul construcțiilor a atins 118 mii m2.[77] Începând cu anul 1962 construcția de case particulare a fost interzisă, fiind reluată abia în 1988. Orașul Bălți a fost pionierul în construcția caselor particulare mari. Astfel, are loc repartizarea terenurilor libere din cartierele limitrofe Bălții Noi și Dacia [78]Ultimul plan urbanistic a fost efectuat cuîncălcarea Legii cu privire la protecția monumentelor de istorie și cultură.[79] În plan se promovează aceeași tendință: demolarea caselor individuale sau cu unul-două etaje și înlocuirea lor cu imobile cu multe apartamente, de nouă etaje, amplasate lejer, cu spațiu liber în jur. Este evidentă acum disproporția dintre planul orașului, al tramei stradale, realizată pentru o anumită scară umană și formele uriașe ale noilor clădiri. În efect, multe străzi dispar, înglobate în mijlocul cartierelor comasate.

După proclamarea independenței, obiectivele cu rol socio-cultural noi au fost edificate în proporție de 90% în baza proiectelor individuale, ceea ce a contribuit la schimbarea aspectului extern al Bălțiului.[80] În 2000 fondul locativ al orașului este alcătuit din 1.562 clădiri (26.918 apartamente), dintre care 1.003 clădiri sunt cu un singur nivel. Restul clădiri sunt repartizate astfel: cu cinci niveluri – 242 , cu două niveluri – 162 , cu nouă niveluri – 70 și 85 de clădiri sunt cu diferite niveluri, inclusiv o clădire cu 16 nivele.[81]

În 2008 este sfințită Biserica Tuturor Sfinților din preajma cartierelor Podul Chișinăuluiși Microraionul III, primul lăcaș ortodox de după 1935.[82] Clădirea bisericii este construită după proiectul arhitectului Valeriu Postolachi, în stil moldovenesc.[83]

[modificare]Monumente istorice și arhitectonice

Bustul lui Ion Creangă

Bustul lui Taras ŞevcenkoArticol principal: Lista monumentelor din Bălți.Municipiul Bălți posedă un patrimoniul istoric unicat. Importanța considerabilă a monumentelor istorice în

evoluția orașului se dovedește prin necesitatea păstrării și revitalizării potențialului cultural și ideologico-patriotic unicat, care s-a creat și acumulat pe parcursul istoriei.[84] În registrul Direcției cultură a mun. Bălți sunt introduse 42 monumente, din care 10 – de istorie, 18 – de arhitectură, 7 – de arheologie, 7 – de cultură. Majoritatea monumentelor existente sunt amplasate în zona centrală a urbei.

Catedrala Sfântul Nicolae (1795)Complexul de clădiri al hotelului Basarabia (sec. XIX)Casa Hagi Marcarov (sf. sec. XIX)Casa Bodescu (înc. sec. XX, în prezent Palatul Oficiului Stării Civile)Complexul cazarmelor militare (1902-1904)Biserica Sfântul Grigore, (biserica Armenească) (1916)Biserica Sf. Apostoli Petru și Pavel (1929)Biserica Sfânta Cuvioasă Parascheva (1933)Catedrala Sfinții Împărați Constantin și Elena(1933)Episcopia Hotinului (1934)Complexul clădirilor Universității Alecu Russo(1924-1938)Clădirea fostului Liceu evreiescClădirea Primăriei municipale (1958)Statuia lui Ștefan cel Mare (2003)Fondul construit al străzii PăciiFondul construit al străzii Șmidt[modificare]Alte obiective de importanță arhitecturalăAleea Clasicilor (2010)Biserica Tuturor Sfinților (2008)Monumentul lui Taras Șevcenko (2001)[modificare]Demografie

Oficiul Stării Civile[modificare]Dinamica populațieiNumărul populației stabile a municipiului Bălți, înregistrat la recensământul din 5-12 octombrie 2004, a fost

de 127561 locuitori, inclusiv 122669 locuitori în mediul urban și 4829 locuitori în mediul rural. La

sfârșitulsecolului al XX-lea numărul locuitorilor urbei a scăzut din cauza înrăutățirii situației social-economic, multe persoane emigrând. În comparație cu anul 1989, la recensământul din 2004 populația municipiului Bălți s-a redus cu 33 914 persoane, sau cu aproximativ 21%.[85][86]

Din totalul populației urbei Bălți, de 122 669 loc., 56 031 reprezintă populația masculină și 66 638 cea feminină, sau 45,67% - bărbați și 54,33% – femei. Din numărul locuitorilor satelor Elizaveta și Sadovoe 2387 sunt bărbați și 2505 - femei. Circa 50,1% din populația orașului Bălți trăiau în localitatea de recenzare de la naștere.[87]

Evoluția populației mun. Bălți

Bloc locativ din municipiuDin numărul total de 107 018 de locuitori cu vârsta de peste 15 ani în municipiului Bălți, 58 197 persoane erau

căsătorite, inclusiv 53 915 oficial și 4282 - neoficial; necăsătoriți – 29 000 persoane, văduvi – 9 865 persoane; divorțați – 8231 persoane; despărțiți – 1 701 persoane. În mediul urban erau 103 057 de persoane ce au atins vârsta de 15 ani, dintre care 54,16% sunt căsătoriți, inclusiv 50,21% oficial și 3,95% neoficial. Ponderea celibatarilor era de 27,19%. Văduvii constituie 9,18% din populația orașului Bălți. Aproximativ 7,85% din locuitori erau divorțați și 1,54% - despărțiți.[87]

În 2008 au fost înzestrate 1143 de cupluri noi și 573 divorțuri, rata nupțialității fiind de 7,7‰ și a divorțialității de 3,9‰.[88]

Demografia municipiului Bălți se află într-un declin, nu doar din cauza emigrărilor. Nivelul natalității înregistrat pe parcursul anilor 2005-2008 oscilează între 9,2‰ și 9,9‰, mortalitatea între 10,2‰ și 10,5‰. În așa situație, bilanțul populație era negativ, fiind cuprins între -0,6‰ și -1,1‰.[88] Totuși, în 2009 s-a înregistrat un bilanț natural pozitiv, de 1,1‰, natalitatea de 11,0‰ și mortalitatea de 9,9‰.[89]

La 1 ianuarie 2011 populația stabilă a municipiului Bălți constituia 149,1 mii persoane, inclusiv 144,2 mii urbană și 4,9 mii rurală.[90]

[modificare]Structura pe grupe de vârstă și sexeStructura populației urbane (satele Sadovoe și Elizaveta nu sunt incluse) a municipiului Bălți pe grupe de

vârstă și sexe este indicată în tabelul de mai jos (datele recensământului din 2004):[87]

Grupa de Total locuitoriStructura înBărbați la

ambele sexemasculinfemeninambele sexemasculinfemenin

10 - 14

15 - 19

20 - 24

25 - 29

30 - 34

35 - 39

40 - 44

45 - 49

50 - 54

55 - 59

60 - 64

65 - 69

70 - 74

nedeclarată

Total Bălți122669

La 1 ianuarie 2010 ponderea copiilor (0-14 ani) era de 14,0%; adulților (15-59 ani) –72,4% și persoanele vârsnice (60+) alcătuiau 13,6%.[91]

[modificare]Structura etnică

Componența etnică a populațieiurbane din municipiului Bălți (2004)

      Moldoveni (52.4%)      Ucraineni (23.7%)      Ruși (19.2%)      Români (1.8%)      Polonezi (0.7%)      Evrei (0.3%)

      Bulgari (0.2%)      Gagauzi (0.2%)      Alte etnii (1.5%)După datele recensământului din anul 2004, majoritatea locuitorilor municipiului Bălți suntmoldoveni -

52,4 % (66 877 loc.), români - 1,8 % (2258 loc.). Dintre popoarele slave cei mai mulți sunt ucraineni - 24% (30 288 loc., în majoritate, vorbitori de limbă rusă), urmați deruși - 19,2% (24 526 loc.) și bulgari - 0,2% (297 loc.). Ponderea găgăuzilor este foarte mică, de 0,2% (243 loc). Altor etnii aparțin 2 889 locuitori, circa 2,3% și nu și-au declarat naționalitatea 183 persoane, 0,1%.

În Bălți populația este mai pestriță, dar, de asemenea, predomină moldoveni/românii - 65 079 persoane. La recensământul precedent, din 1989, ponderea moldovenilor era de 37 la sută.[92] Din minoritățile etnice cele mai numeroase sunt ucrainenii - 29 668 persoane și rușii 24 341 persoane, fiind urmați de polonezi - 856 persoane, evrei - 409, bulgari - 296 persoane, rromi - 272 persoane, găgăuzi 272 persoane alte etnii - 1514 locuitori.

Grup etnic Populație% din total*

Moldoveni (declarați)(declarați)

52.43%

Ucraineni 23.74%

19.22%

Polonezi

Bulgari

Găgăuzi

 Rezultatul recensământului din 2004

[modificare]Structura lingvisticăMajoritatea populației e bilingvă, în special vorbitorii de limbă româna cunosc și rusa, pe când vorbitori de

rusă preferă să nu învețe româna.Limba maternă a locuitorilor municipiului Bălți în 2004:[93]

NaționalitateNr. total

Limba maternă

limba românălimba rusăucraineană

găgăuză

Moldoveni/

Ucraineni

Bulgari

Găgăuzi 30,09%

naționalități

Nedeclarată

56148,43%40,79%

„Comunitatea rusă din Bălți” a fost fondată la 18 septembrie 1997. Scopul comunității constă în păstrarea și dezvoltarea limbii ruse în oraș, apărarea drepturilor civile, culturale, sociale ale membrilor comunității și acordarea ajutorului doritorilor de a se repatria în Rusia.

Sediul „Casei poloneze” din BălţiDiasporei poloneze din Bălți îi aparține meritul da a fi un centru important care orientează activitatea etnicilor

polonezi spre consolidarea relațiilor economice și culturale între Republica Moldova și Polonia.[94] La începutul secolului XXI comunitatea poloneză din Bălți număra aproximativ 3 mii de oameni.[95] La 20 august 1994 a fost înregistrată „Casa poloneză” (Polski Dom) în Bălți - centrul etnocultural a polonezilor din oraș cât și a celor din nordul țării. Una din direcțiile principale ale activității etnoculturale este menținerea și dezvoltarea limbii poloneze. „Casa poloneză” a devenit un centru, considerat nucleu al culturii poloneze în Republica Moldova. Aici lucrează profesori veniți din Polonia, sunt create diverse scenarii pentru activități instructiv-educative.[96]Lecțiile se țin pentru doritorii de toate vârstele. Tineretul studiază după o programă intensivă a limbii și literaturii poloneze, la aceste cursuri studiindu-se istoria și geografia Poloniei. În 2003, cursurile sistematice erau frecventate de peste 150 de copii.[95] În fiecare an „Casa poloneză” ajută tinerii cu perfectarea actelor pentru admiterea la instituțiile din Polonia.[96] Pentru însușirea mai bună a tradițiilor și datinilor naționale s-au înființat ansamblul vocal de tineret „Lastocika” și cel de dansuri populare „Krokus”.[95] O atenție deosebită este acordată veteranilor din armata poloneză, constituiți în Cercul Combatanților Polonezi. Casa Poloneză din Bălți a fondat 9 filiale în raionale adiacente.[96]

În 1999 a fost dat în exploatare un nou sediul al Casei Poloneze. La această festivitate oaspeți de onoare au fost ambasadorul Poloniei în Republica Moldova, parohul bisericii poloneze, primarul orașului.[94][95]

Casa Poloneză colaborează cu diverse structuri și organizații de oficiale și neguvernamentale precum Asociația Medicală Poloneză „Caritas”, Ambasada Republicii Polone în Chișinău, Fundația „Wspolnota Polska”, „Ajutor pentru Polonezii din Est” și alte organizații poloneze din România și Ucraina.[94]

La Bălți sunt înregistrate două societăți etnoculturale rome: „Baht Romala” și „Șatro”. La societatea „Șatro” s-a organizat și Ansamblul de dans „Luludi” - în traducere dinromani - floare.[97]

Comunitatea germană din Bălți „Renaștere” („Wiedergeburt”) a fost fondată în 1999. Cu ajutorul Ambasadei Republicii Federative Germane din Chișinău a fost organizat un Centru cultural. În cadrul centrului se studiază limba germană, cultura germană, se editează buletinul „Wiedergeburt”.[98]

[modificare]Structura religioasăSub aspect religios cea mai mare parte a bălțenilor sunt ortodocși – 110 961 persoane (86,98%), baptiști s-au

declarat 2609 persoane (2,04%); romano-catolici – 990 persoane (0,77%); adventiști de ziua a șaptea – 576 persoane (0,45%); penticostali – 487 persoane (0,38%); aparțin Bisericii evanghelice sinodoprezbiteriană – 296 persoane (0,21%); ortodocși de rit vechi – 47 persoane; alte religii – 2388 (1,87%); atei– 544 (0,42%); fără religie 3304 (2,59%) și nedeclarată – 5193 (4,07%).

Biserica Sfânta Parascheva din Bălți 

Biserica Armenească 

Catedrala Romano-Catolică 

Biserica baptistă Emanuel din Bălți[modificare]Structura economică a populațieiNumărul populației încadrate în diferite ramuri economice în 2003:[99]

Denumirea sectorului economicCantitatea

mii oameni

Populația aptă de muncă

Populația totală amplasată în câmpul

În sector producător

*industrie

*agricultură

Sectorul neproductiv

*comerț

*prestarea serviciilor

Invalizi

Șomeri

[modificare]Cultură

Teatrul Naţional "Vasile Alecsandri"Rețeaua de instituții culturale este formată din 10 subunități: Palatul municipal de cultură, 2 case de cultură

din satele care intră în componența municipiului, 4 cluburi, o galerie de artă și biblioteca publică cu 8 filiale. În domeniul cultural în oraș funcționează 65 de cercuri și secții de amatori, inclusiv 46 pentru copii. Din numărul total de colective 15 au titlul onorific de „colectiv model”. Colectivele artistice din municipiu au participat la diverse manifestații culturale în mai multe țări ca Ucraina, Rusia, România, Germania, Ungaria, Franța, etc. În fiecare an în municipiu se organizează peste 350 manifestații culturale.

Galeria de artă „Antioh Cantemir” a fost deschisă în anul 1975 și anual prezintă câte 10 expoziții de artă a artiștilor din municipiu, organizează concerte, întâlniri de creație, concursuri, etc.

Palatul de cultură al Municipiului Bălți este cunoscut printr-o activitate dinamică. În cadrul palatului actual funcționează zeci de colective artistice, cercuri etnografice, cluburi pe interese, etc. În fiecare din cele 8 centre de cultură își demonstrează măiestria artistică ansamblurile de dansuri populare „Vântuleț” și „Flori de tei”,

orchestra de muzică populară „Barbu Lăutaru”, colectivele teatrale „Dialog” și „Baștina”, precum și alte colective artistice.

Pe lângă aceasta în municipiu se desfășoară reprezentații dramatice la Teatrul Național „Vasile Alecsandri”.Ziua orașului și Hramul au început să se sărbătorească concomitent la 22 mai din 1993.[100]

[modificare]Mass-media

Palatul municipal de culturăMass-media locală este la un nivel mediu de dezvoltare. Unicul post de televiziune din Bălți, care a activat

aproape un deceniu, fusese lichidat. Cele mai răspândite surse de informare sunt ziarele. Pe lângă acestea, La Bălți activează Agenția de știriDECA-press, care administrează și portalurile de știri HotNews.md și Comunicate.md. Există și puncte de corespondenți ale celor mai importante posturi TV din Moldova, cum ar fi Publika TV.[101]

[modificare]ZiareZiarele locale reprezintă surse importante de informații privind viața orașului. Numărul ziarelor editate la Bălți

este extrem de mic, doar 4 publicații. Discriminarea publicațiilor private în raport cu cele publice este destul de evidentă. Administrațiile publică locală editează propriul ziar oficial - „Golos Bălți”, fondat în 1947 și denumit până în 1991 „Comunist”. „Golos Bălți” este un ziar bisăptămânal, apare în limba română și rusă, marți, în volum de 4 pagini și vineri, în volum de 8-16 pagini, tirajul nu este divulgat.[102]În limba română ziarul se numește „Vocea Bălțiului” – apărut în 2004, fiind unicul ziar în română în municipiul Bălți. Ambele publicații sunt finanțate din buget. Ziarul Golos Bălți favorizează cel mai frecvent, direct sau indirect, Partidul Comuniștilor, în special în perioadele de companie electorală.[103]

În iulie 1996, jurnalista Ludmila Gorbul fondează publicația periodică de limba română „Cugetul”. Dar, în 1999 din cauza situației financiare grea editarea ziarul a încetat.[104]În 1994, la Bălți, este fondat ziarul „SP” - un săptămânal de limbă rusă cu un tiraj de circa 4500 exemplare în 2010 [102]. În perioada anilor 2000, „SP” a publicat mai multe articole critice la adresa unor funcționari publici locali, exponenți ai Partidului Comuniștilor [103]. În timpul alegerilor locale generale din 2007 ziarul SP a fost supus unor intimidări fiindu-i arestat tirajul, jurnaliștilor li s-a îngrădit accesul la întrunirile electorale cu Vladimir Voronin ce au avut loc în localitate etc.[102][105][106]

Din 2007 apare ziarul Gazeta.MD - publicație săptămânală de limba rusă.[104]

[modificare]TeleviziuneArticol principal: BTV.

Turn de televiziuneMunicipiul Bălți dispune de un post local de televiziune - BTV, înființat în 1993 de investitori privați și

aparținea companiei SA Teleradio Bălți. În cele din urmă, da la mijlocul anilor 90, pachetul de acțiuni al S.A. „Teleradio Bălți” este deținut de Primăria municipiului Bălți. În 2006 este aprobat noul Cod al audiovizualului care prevede reorganizarea instituțiilor audiovizuale deținute de autoritățile administrației publice locale, urmând ca acestea să emită în termen de 3 luni deciziile respective.[107] Consiliul Municipal Bălți a aprobat decizia privind privatizarea „Teleradio-Bălți” cu o întârziere semnificativă - abia la 5 martie 2008.[108] La 30 noiembrie 2009, Primăria municipiului Bălți și-a asumat angajamentul să înstrăineze S.A. „Teleradio Bălți” până la 1 februarie 2010, organizând licitații.[107] În luna decembrie a aceluiași an, Consiliul Municipal Bălți a decis lichidarea „Teleradio Bălți”, după ce la 9 noiembrie 2010 CCA a interzis BTV să mai emită din cauza expirării licenței.[109] În cele din urmă concursul pentru frecvență a fost câștigat de compania SRL „TV Bălți”. La 27 februarie 2012 televiziunea bălțeană a reînceput emisia într-un format nou.

Operatorii TV prin cablu „SUN Communications” și Moldtelecom au lansat și în municipiul Bălți televiziunea în format digital (DTV). La Bălți sunt disponibile 34 de canale prin cablu, dintre care: 4 în limba română, 12 în limba română și în rusă (sau parțial cu subtitrare în română), 16 în limba rusă, 2 în ucraineană, 1 în engleză și 1 în franceză; și 12 canale prin eter.

[modificare]RadioÎn anul 1994 la Bălți a fost fondată compania Blue Star SRL care a deținut licență de emisie pentru postul de

radio „FM 103.5” începând cu anul 1997, fiind primul post de radio autohton care a apărut în afara Chișinăului. Postul de radio „FM 103.5” și-a format un auditoriu considerabil și constant, fapt confirmat prin sondajele de opinie efectuate.[110] În toamna anului 2006, firma „Marketing Media Index”, reprezentanta TNS din Ucraina, a efectuat un sondaj privind audiența posturilor de radio. Astfel, 65 la sută din populația zonei de nord a republicii s-a pronunțat pentru „FM 103.5”, care difuza sută la sută emisiuni de producție autohtonă, în limbile română și rusă, fără a se implica politic.[111][112] A participat la mai multe proiecte ale societății civile cu impact socio-uman, iar programele postului FM 103.5 au obținut distincții și premii la concursurile naționale în domeniu. Cu aceste date la activ, la 19 ianuarie 2007, Blue Star SRL a depus dosarul de participare la concursul anunțat de CCA, încadrându-se în termenii prevăzuți de legislația în vigoare.[110]

La 13 februarie, CCA i-a refuzat postului de radio bălțean „FM-103.5” prelungirea licenței, motivând prin nerespectarea de către FM 103,5 a volumului de emisie în limba de stat, fapt constatat în timpul unei monitorizări de 12 ore.[113][114] Pe de altă parte, alte trei posturi de radio emit la Bălți în limba rusă, retransmițând stații de radio rusești, și în niciun caz CCA nu a „depistat” încălcări ale Codului Audiovizualului.[115] Licență de emisie pe care emitea postul de radio FM 103.5 a fost dată postului de radio City-FM[116] al companiei „Divaserv media” SRL, protejată de viceprimarul de Bălți, Andrei Ciornâi, fost secretar comsomolist.[111][117] Astfel, puterea locală și-a consolidat controlul asupra spațiului informațional.[111][118][119]

Lista stațiilor de radio în FM (87,50 - 108,00 MHz cu o rată de 50 kHz) și VHF (65,81 - 74,00 MHz cu o rată de 30 kHz)

90,00-"Ploaia de Argint/Серебряный дождь"90,50-"Antena-C"92,00-"Retro Moldova"

100,7-"Radio Micul Samaritean" (Mîndreștii Noi)101,0-"Vocea Basarabiei" (Pelinia)101,5-"City Radio"102,1-"Radio Alla" (în curând)102,9-"BBC" (Mîndreștii Noi)103,5-"City Fm"103,9-"Fresh FM"104,9-"Radio Moldova" (Mîndreștii Noi)105,6-"Megapolis FM"106,2-"PoliDisc/Русское Радио"107,2-"NOROC"107,6-"Hit FM" (Mîndreștii Noi)[modificare]Știință

Institutul de Cercetări pentru Culturile de Câmp „ Selecția”La Bălți activează Institutului de Cercetări de Câmp „Selecția” specializat în ameliorarea și selecția culturilor

agricole, elaborarea sistemelor de agricultură durabilă, perfecționarea tehnologiilor de cultivare a culturilor de câmp.[120] Pe câmpurile Republicii Moldovei se cultivă 79 soiuri și hibrizi creați la ICCC „Selecția”, inclusiv: 16 soiuri de grâu de toamnă; 5 soiuri de orz de toamnă; 2 soiuri de orz de primăvară; 9 soiuri de soie; 8 soiuri de fasole; 5 soiuri de mazăre; 4 soiuri de lucernă; 4 soiuri de măzăriche de toamnă; 5 soiuri de măzăriche de primăvară; 12 hibrizi de floarea-soarelui și 4 de sfeclă de zahăr [29].ICCC „Selecția” este deținătorul celui mai mare număr de brevete pentru invenții în Republica Moldova. Către AGEPI au fost înaintate 54 cereri de brevet. Printre deținătorii celui mai mare număr de brevete de autor se numără: I. Nișcii, I. Procofiev, V. Corobco, I. Untila, I. Tcacenco, L. Telega, I. Covalischi ș.a [29].

La 14 februarie 2006 a fost inaugurată filiala Academiei de Științe a Moldovei în cadrul Universității Alecu Russo și Institutului de Cercetări de Câmp „Selecția”, având drept scop extinderea cercetărilor fundamentale și aplicative în diferite domenii ale științei în nordul țării.[121][122]

În cadrul Filialei AȘM funcționează trei Centre de cercetare interinstituționale de colaborare dintre AȘM (Filiala Bălți) – Universitatea de Stat din Bălți – Centrul Științifico-Practic „Selecția” și Institutul de Cercetări Științifice „Rif AcvaAparat”, și anume: Centrul de Cercetări Umanistice, Centrul de Cercetări în Științele Exacte și Economice și Centrul de Cercetări în Științele Naturii.[123] Pe parcursul anului 2010 a fost efectuată evaluarea potențialului uman al centrelor și s-a creat baza de date a doctorilor habilitați/doctorilor în științe care activează la Universitatea de Stat „Alecu Russo”, Centrul Științifico-Practic „Selecția”, Institutul de Cercetări Științifice „Rif AcvaAparat”, Centrul de Medicină Preventivă din Bălți.[123]

[modificare]Educație[modificare]Învățământ

Liceul Teoretic Nikolai GogolVezi și: Lista instituțiilor de învățământ din BălțiÎn municipiul Bălți își au sediul multe instituții de învățământ superior, mediu de specialitate și profesional-

vocaționale. Acestea pot servi ca o bază excelentă pentru dezvoltarea resurselor umane, cu impact asupra dezvoltării economice a întregii RD Nord, nu doar asupra municipiului. În 2004 în sistemul educațional din municipiu erau antrenați 1.448 pedagogi dintre care 968 lucrează în școli.[124]

Învățământul preșcolar constituie o etapă incipientă pentru încadrarea copiilor în sistemul educațional. La Bălți, funcționează 35 de instituții preșcolare (grădinițe), dintre care un sanatoriu și 5 instituții speciale. În sistemul preșcolar de învățământ se numără circa 232 grupe de copii cu un contingent de peste 5.000 copii.[125][126]

Învățământul primar și secundar general este reprezentat 30 de instituții[127], inclusiv o școală primară, 5 gimnazii, 13 licee teoretice și un liceu teoretic regional, 6 școli medii de cultură generală și o școală serală. Învățământul special cuprinde 2 instituții, Școala interna auxiliară și Școala internat pentru slabvăzători, și este organizat pentru copiii cu deficiențe în dezvoltarea intelectuală sau fizică. La Bălți activează și Gimnaziul-internat pentru copii orfani și rămași fără îngrijirea părinților.[128] Numărul elevilor din instituțiile de învățământ primar și secundar general constituie aproximativ 14 - 15 mii persoane [125][127].PCRM a propus ca începând cu 1 septembrie 2008 obiectul limba română să fie înlocuit cu „limba moldovenească” în toate școlile din Bălți,[129], în pofida protestelor profesorilor [130], însă fără realizare.

Un rol deosebit în pregătirea cadrelor calificate pentru satisfacerea pieței de muncă regionale îi revine învățământului secundar profesional.[131] Rețeaua unităților municipale din învățământul secundar profesional este formată din 5 școli profesionale și o școală de meserii, cu peste 3200 de elevi, atât din Bălți, cât și alte localități din țară. Anual, la școlile profesionale sunt înmatriculați peste 1 600 de elevi, ajungând uneori la 2000.[125][127]

Universitatea de Stat Facultatea de Economie și DreptÎn domeniul învățământul mediu de specialitate funcționează 6 colegii: Colegiul Pedagogic „Ion

Creangă”, Colegiul de Medicină, Colegiul de Industrie Ușoară,Colegiul Tehnic Feroviar, Colegiul Politehnicși Colegiul de Muzical-Pedagogic. Colegii reprezintă o treaptă intermediară între învățământul secundar profesional și cel superior. După absolvirea colegiului, studenții obțin diplomă de studii medii de specialitate, care le oferea titularilor calificarea de specialist cu nivel mediu de pregătire (tehnician, tehnolog) în profilul și specialitatea studiată.[132] La colegiile bălțene învață aproximativ 3,5 mii de studenți, dintre care 35% - în bază de contract.[125][127]

La Bălți își desfășoară activitatea 3 instituții de învățământ superior: Universitatea de Stat Alecu Russo (fondată în 1945 ca Institut învățătoresc)[133], Institutul Nistrean de Economie și Drept, filiala Institului Baltic de Ecologie, Politică și Drept [134]  (din Sankt-Petersburg) și centrul de instruire al filialei Institutului Umanistic Contemporan din Republica Moldova. În ultimii ani numărul total al studenților s-a micșorat de la 10 898 persoane în anul 2006 până la 7 836 în 2010 [125][127]. La Bălți își fac studiile circa 8% din numărul total de studenți din Republica Moldova.[135] Pe lângă aceasta sistemul de învățământ din municipiu cuprinde și organizarea lucrului de odihnă a copiilor în perioada de vară, care este asigurat de 4 tabere de odihnă cu o capacitate totală pe sezon de 1.000 locuri.[124]

[modificare]Biblioteci

Biblioteca "Eugeniu Coșeriu"Biblioteca Științifică a Universității de Stat „Alecu Russo” este un dintre cele mai mari biblioteci universitare

din Europa de Est, numărând peste un milion de volume în 42 de limbi: 46% din acest număr reprezintă cartea științifică, 31% - cea didactică și 20 la sută - beletristică.[136][137] De la începutul anilor 2000 are loc informatizarea și automatizarea Bibliotecii Universitare. Cu cele 37 de calculatoare incluse în rețeaua locală (3 servere, 10 PC, cu un server performant) se oferă azi accesul la baze de date proprii (circa 140.000 informații, carte, periodice, analitice), ceea ce reprezintă 35% din toate titlurile deținute. Integral este cuprinsă în catalogul electronic colecția de carte înlimba română.[138]

Schimbări rapide au loc în evoluția colecției bibliotecii, diversificându-se suporturile informaționale (CD și DVD). Un salt calitativ în acest sens îl avem datorită susțineriiFundației SOROS [138].

Biblioteca Municipală „Eugen Coșeriu” este un organism complex care include în sine Biblioteca centrală municipală 2 biblioteci comunale situate în suburbia Bălțiului, Biblioteca pentru Copii „Ion Creangă” și 7 filiale în toate cartierele orașului. În Biblioteca municipală activează 50 de bibliotecari și 26 de persoane auxiliare. Frecvența zilnică constituie mai bine de 800 de cititori.[139]

Biblioteca pentru Copii „Ion Creangă” este o filială a Bibliotecii Municipale „Eugen Coșeriu”, care deservește anual 6000 de copii, oferindu-le pentru consultare și împrumut mai bine de 110 000 de volume. Din 2006 Biblioteca „Ion Creangă” a inițiat un program de colaborare cu liceele din municipiu. La bibliotecă se organizează Ore literare, prin intermediul cărora sunt popularizate operele scriitorilor pentru copii.[140]

[modificare]Sport

Stadionul echipei FC Olimpia BălţiSportul a început să se dezvolte în masă în anii 20-30 ai sec. XX, când a activat Societatea Sportivă „Macabi”.

Inițial, cele mai preferate erau luptele greco-romane și fotbalul, apoi au devenit atractive și baschetul, voleiul, boxul, gimnastica etc. După cel de-al Doilea Război Mondial, în Bălți au fost organizate școli sportive pentru copii și echipe profesionale de fotbal, baschet, canotaj ș.a.[141] Bălțenii au acces la un set de edificii sportive: 2 bazine de înot, 3 stadioane, 45 de săli sportive, 60 de terenuri și câmpuri sportive.[142]

[modificare]FotbalÎn primii ani sovietici au fost formate echipele de fotal „Lokomotiv”, „Spartak”, „Burevestnik”, „Urojai”, mai

târziu „Trud”, „Stroiteli”, „Pișcevik”, „Zarea”. Dintre antrenori, de cea mai mare popularitatea se bucura Petr Gorbaci, de la Lokomotiv. În 1958 echipa lui P. Gorbaci a fost deținătoarea cupei RSSM.[143] În prezent CF Locomotiv evaluează în Divizia „A” și a fost premiată de către FMF cu titlul de Campioană a diviziei pentru sezonul 2010-2011.[144]

[modificare]SănătateOdată cu implementarea sistemului cu asigurări medicale obligatorii la Bălți s-a fondat Agenția Teritorială

Bălți ce deservește atât municipiul cât și raioanele adiacente: Fălești, Râșcani, Sângerei și Glodeni.

Spitalul Clinic MunicipalInstituții medicale:Spitatul Clinic MunicipalDepartamentul PediatrieCentrul PerinatologicCentrul de Plasament tenporar și ReabilitareSpitalul feroviar de cricumscripțieCentrul de Transfuzie a SângeluiCentrul de sănătate prietenos „Atis”Dispensarul PneumofiziologicCentrul Medicilor de FamilieIncomed, SRLCentrul de StomatologieStația Zonală de Asistență Medicală Urgentă "Nord"

Centrul de Sănătate nr. 2Asistența medicală primară este acordată de către colaboratorii IMSP „Centrul Medicilor de Familie

Municipal Bălți” pe 91 de sectoare de deservire în 5 Centre de Sănătate amplasate în oraș, Centrul de Sănătate satul Elisaveta și Oficiul Medicilor de familie satul Sadovoe. Centrele de sănătate dispun de cabinete ale medicilor de familie, laboratoare specializate: de proceduri, vaccinări, fizioproceduri, diagnostică funcțională, de sănătate a reproducerii ș.a. În Centrul de Sănătate nr. 1 funcționează cabinete de gimnastică, endoscopie, radiografie și radiofotografie. Completarea medicilor de familie constituie 90%, cu asistente medicale - 74% (2007). Anual numărul vizitelor efectuate în centrele de sănătate este de 350-450 mii persoane.[145]

Internatul Psihoneurologic activează din 1980, având o capacitate de 550 locuri. În competența acestei instituții întră doar spitalizarea persoanelor cu probleme psihice și deficiențe intelectuale cronice fără tulburări psihice acute sau posibile acutizări și tulburări grave de comportament.[146]

Spitalul de Psihiatrie oferă tratament și îngrijirea persoanelor cu probleme psihice și deficiențe intelectuale în condiții de staționar. În cadrul instituției activează 45 de medici și 255 asistente medicale.[147]

[modificare]Medicină veterinarăÎn domeniul veterinar activează Serviciul veterinar de stat care dispune de trei

secții:Bacteriologie, Serologie și Chimică. Aceste secții se ocup de probleme legate de analiza probelor preluate de l animale, bazine acvatice, verificarea concentratelor cu care se hrănesc animalele, examinarea și stabilirea cauzei decesului la animale, depistarea infecțiilor. La Serviciul veterinar sunt angajați 40 de specialiști.[148]

De asemenea, tot în sistem lucrează Serviciul sanitar veterinar care asigură securitatea alimentară. Această instituție examinează condițiile sanitar-veterinare a întreprinderilor ce produc, exportă, importă, comercializează

produse alimentare animaliere: carne, lapte, ouă etc. Sub controlul Serviciul veterinar se află cele trei piețe comerciale ale orașului, fiecare dispunând de un laborator.[148]

[modificare]EconomieArticol principal: Economia Bălțiului.

Filială a Moldova Agroindbank în BălțiMunicipiul Bălți este principalul centru industrial al Regiunei de Dezvoltare Nord. În municipiu sunt

înregistrate 28,9% din totalul întreprinderilor mari și 53,3% din totalul volumului de producție industriale din regiune. Cu o populație de 4% din totalul pe țară, generează 14% din producția industrială, 9% din vânzările cu amănuntul și acumulează 6% din investițiile în capital fix.[149]

Așezarea geografică centrală în nordul țării este extrem de avantajoasă. Dificultățile municipiului de ordin economic sunt: necesitatea surselor investiționale pentru reconstrucția anumitor întreprinderi principale și infrastructurii orașului, deficitul de resurse acvatice.[150]

Pe parcursul anilor 2004–2008 municipiul Bălți a beneficiat de un flux continuu de investiții, atât ca volum de credite din partea companiilor afiliate, cât și ca aporturi în capitalul social. Însă din cauza crizei, în 2009 suma investițiilor a fost de 466,4 mil lei, cu 47% față de anul 2008.[151] În 2010 suma investițiilor nu s-a schimbat mult față de anul precedent, fiind de 494,7 mln lei.[152] Printre principalele motive invocate de întreprinzători sunt reducerea capacității de cumpărare a cetățenilor și a volumului de servicii prestate atât persoanelor fizice, cât și celor juridice, dar și lipsa unor strategii de dezvoltare a anumitor sectoare economice.[153]

Salariu mediu lunar în municipiul BălţiSalariul mediu lunar în 2010 a atins valoarea de 3179,5 lei, cu 9,6% mai mare față de 2009 [152]. În municipiul

Bălți sunt înregistrați 6,3% din totalul salariaților pe țară.[153]

În anul 2008 în Bălți au activat 321 microîntreprinderi, 419 întreprinderii mici, medii – 60, mari - 48 și în total – 1848 întreprinderi. Numărul întreprinderilor cu capital străin - 67. Cota întreprinderilor din Bălți în totalul vânzărilor realizate de întreprinderile din Republica Moldova este de 5,6% (2008).[153]

[modificare]IndustrieIndustria municipiului este reprezentată de 40 dr întreprinderi care au produs în anul 2010 marfă în valoare de

2706,9 mln lei cu 0,3% mai mult decât în anul precedent.[154]Ramura de bază a municipiului este industria alimentară. Industria ușoară, industria constructoare de mașini, energetica au o contribuție relativ egală. Restul ramurilor sunt nesemnificative.[4]

Aprovizionarea cu energie termică în municipiu este asigurată în mare parte de Centrala Termoelectrică la care sunt instalate 2 turbogeneratoare cu o capacitate totală de producere a energiei electrice de 24 MW, 7 cazane cu aburi cu o capacitate de 420 tone aburi pe oră și 4 cazane cu o capacitate de 400 GKal pe oră.

În indutria alimentară activează cele mai multe întreprinderi medii și mari din municipiu. „Floarea Soarelui” S.A. este unica întreprindere din Republica Moldova specializată în rafinarea de calitate superioară și deodorizare a uleiului vegetal. Întreprinderea „Barza Albă” S.A. este specializată în producerea băuturilor alcoolice, „Incomlac” S.A. este una dintre cele mai mari întreprindere din republică, specializată în prelucrarea și producerea întregii game de produse lactate.

Industria ușoară cuprinde întreprinderile SA „Moara”, SA „Falutex”, SA „Bălțeanca”, SA „Rada”, ș.a.Cea mai mare fabrică ce activează în industria materialelor constructoare din Bălți este „CMC-Knauf”, care

produce amestecuri din ghips.Industria prelucrării metalelor este reprezentată de „Moldagrotehnica” SA este cel mai mare producător de

mașini agricole din Republica Moldova[155] și de fabrică deschisă de către concernul german Draexlmaier, care produce componente și echipamente electronice pentru automobile: panouri de comandă, cabluri și componente electrice pentru automobile.[156]

Centru Comercial Grand Podium[modificare]AgriculturăDeși este localitate urbană, municipiul Bălți dispune și de un mic sector agricol, amplasat în cele două

localități rurale care fac parte din municipiu (Sadovoe și Elizaveta). Agricultura municipiului se specializează în culturi cerealiere și cultivarea legumelor. Zootehnia este slab dezvoltată. Sectorul agricol este slab integrat în economia Bălțiului. Asigurarea cu materie primă a întreprinderilor din industria alimentară se bazează și pe furnizorii din raioanele adiacent [157].

În domeniul floriculturii activează două întreprinderi S.A. „Codru Nord”, SRL „Floribel”, care asigură populația republicii cu plante-flori decorative,destinate pentru amenajarea spațiilor verzi (parcuri, scuaruri, bulevarde, cartiere locative etc.) și oferă flori pentru buchete, compoziții, coșuri, și ghivece cu flori.[158]

[modificare]Zona economică liberă „Bălți”

Centru comercial Elite 2Articol principal: Zona economică liberă Bălți.Zona economică liberă „Bălți” a fost lansată la 26 mai 2010 la inițiativa companiei moldo-germane ÎCS

“DraexlmaierAutomotive“ SRL, și reprezintă a șapteazonă economică liberă din Moldova.[159]ZEL „Bălți” contribuie esențial la realizarea următoarelor sarcini: atragerea investițiilor străine majore; sporirea potențialului de export al RM cu produse competitive; dezvoltarea infrastructurii existente și crearea unei infrastructuri industriale de transportși comunale noi; crearea unui număr mare de noi locuri de muncă și perfecționarea cadrelor existente; ameliorarea situației social-economice în municipiul Bălți.[159][160]La fel ca și celelalte zone, zona liberă de la Bălți beneficiază de un set de facilități, prevăzut de legea cadru privind zonele antreprenoriale libere, de Codul Vamal și de cel Fiscal.[161]

În 2010 erau înregistrați 7 rezidenți specializați în construcții; domeniul servicilor de alimentație publică; prestarea de sevicii de arendă.[162] Cel mai mare este companiaDraexlmaier, care fabrică diverse cabluri pentru gigantul automobilistic german BMW .[163]

Inițial ZEL „Bălți” cuprindea două subzone cu suprafețe de 1,5 ha și respectiv 10,35 ha în care activează ÎCS “Draexlmaier Automotive“ SRL. La sfârșitul anului 2010 a fost creată subzona nr.3, cu o suprafață de 136,4 ha, pentru a spori potențialul investițional disponibil atât al zonei libere, cât și al municipiului Bălți în ansamblu.[164]

[modificare]Infrastructură

Lungimea totală a drumurilor din municipiu este de 220,7 km cu o suprafață de 1.478,5 mm2. Cea mai mare parte a drumurilor au acoperire rigidă – 181 km, dintre care 105,3 km sunt acoperite cu asfalt. Pe teritoriul orașului sunt 32 de poduri.[165]

Aprovizionarea cu energie electrică este efectuată de filiala din Bălți a „Red-Nord”. Lungimea totală a liniilor deservite este de 868 km, inclusiv: 425 km linii în aer și 443 km de cablu. Cea mai mare parte a municipiului este conectată la stația electrică „Centrală” de 110/10 KW. În 2004 erau conectate la rețeaua de gaze 26.479 apartamente sau aproape 100% din spațiul locativ. Lungimea totală a conductelor de gaze este de 144,27 km.

Aprovizionarea cu apă a municipiului este efectuată din râul Nistru prin intermediul conductei de apă „Soroca-Bălți” și fântânilor arteziene. Lungimea conductei de apă până în oraș este de 65 km și are o capacitate de 900 mii m3 pe zi. Însă datorită faptului că în prezent această sursă nu funcționează, pe moment municipiul este aprovizionat cu apă din 58 fântâni arteziene. Lungimea totală a conductelor de apă din raza orașului este de 267 km. Rețelele de canalizare au o lungime de 140 km și densitatea rețelei - 185 km/100 km2.

[modificare]Turism

Hotel TinerețeaImpulsionarea acestui domeniu este una din opțiunile prioritare a dezvoltării socio-economice a orașului. În

prezent, sectorul turismului este slab reprezentat în economia locală. Cauza rezidă în nivelul jos al cererii, capacităților subdezvoltate de organizare a ofertei, abilităților manageriale joase și lipsei unor planuri de amenajare turistică teritorială nu se valorifică patrimoniul cultural-istoric și nu se realizează investiții mari pentru dezvoltarea turismului. Este necesară crearea complexului turistic modern de o eficacitate și capacitate concurențială înaltă pentru asigurarea posibilități enorme pentru satisfacerea solicitărilor țării și turiștilor străini prin propunerea unui spectru larg de servicii turistice.[166]

Actualmente în republică a fost elaborat proiectul rutelor turistice „Drumul vinului în Republica Moldova” (inclusiv: Chișinău-Orhei-Bălți-Orhei-Chișinău) cu antrenarea unor întreprinderi și instituții din Bălți SA „Barza Albă”, Bisericii „Sf. Nicolae”, Catedralei „Sf. Împărăți Constantin și Elena”, Muzeul de Istorie și Etnografie ș. a.

[modificare]Transport

Str. GagarinBălțiul este un important nod de transport din nordul republicii cu o infrastructură de transport dezvoltată, care

asigură legături rutiere, feroviare și aeriene cu toate regiunile republicii și alte țări. În localitate se intersectează importante artere de transport național și internațional rutiere și feroviare.[157] Municipiul Bălțiul este traversat de drumul european E583, care leagă România cu Ucraina prin Republica Moldova. Drumul republican R16 leagă municipiul Bălți, prin orașul Fălești, cu punctul de trecere a frontierei dintre Moldova și România la Sculeni.[167] Drumul R13 Bălți - Șoldănești - Râbnița (Sectorul de drum Bălți - Gura Camencii) leagă Bălțiul și orașul Florești și continuă spre est către intersecția cu M12. Acest drum, de asemenea, asigură accesul principal către Aeroportul Internațional Mărculești [167]. Prin drumul internațional M14 municipiul face legătura cu Cernăuți (Ucraina). De capitala Republicii Moldova, Bălțiul este unit prin drumul republican R14 care laSărăteni se intersectează cu magistrala M2 (Chișinău - Soroca).

[modificare]Transportul aerianMunicipiul Bălți are acces aerian prin două aeroporturi – Aeroportul Internațional Bălți șiAeroportul

Internațional Mărculești. Însa ambele aeroporturi sunt utilizate la capacități minime, oferind servicii de transport de mărfuri, în majoritate pe curse interne și zboruri ocazionale externe.[168]

Aeroportul Internațional BălțiAeroportul Internațional Bălți este operațional, dar se folosește doar pentru curse neregulate.[169] În prezent,

aeroportul este nefuncțional din punct de vedere al zborurilor comerciale. Aceasta deoarece niciun operator aerian național sau străin nu s-a arătat interesat în operarea de pe acest aeroport. Această situație este dictată și de absența condițiilor necesare de operare în aeroport, dar și caracterul limitative al pieței din Republica Moldova. Ceea ce reprezintă în continuare impedimente pentru relansarea acestui aeroport.[170] Adesea teritoriul aeroportului este folosit pentru organizarea concertelor și a unor curse de automobile.

Municipiul dispunea și de Aeroportul Bălți-Oraș, utilizat pentru zboruri locale, servind agricultorii, gospodăria comunală. Însă a fost desființat, iar teritoriul fusese alocatZonei economice libere „Bălți” pentru crearea subzonei nr. 3.[171]

[modificare]Transportul feroviar

Gara Slobozia din BălţiBălți este cel mai important nod feroviar din nordul republicii. Aici are loc intersecția a trei linii feroviare:

Bălți – Râbnița (Mateuți), Bălți – Ungheni și Bălți – Ocnița. Bălțenii au la dispoziție două gări. Principala este Gara Bălți-Slobozia, cea de a două - Gara Bălți-Oraș - este un punct de tranzit al curselor internaționale care vin din Chișinău. Rutele de cale ferată internațională sunt: Chișinău – Ungheni – Bălți – Ocnița (punct de control și trecere a frontierei). Rutele de importanță regională sunt ramificațiile: Bălți–Râbnița și Bălți–Glodeni. Prezența căii ferate pe teritoriul municipiului prezintă avantaj, deoarece reprezintă o cale de acces către Ucraina, Rusia, Belarus și UE.[168]. Transportul feroviar este utilizat preponderent pentru traficul de mărfuri și de pasageri la nivel internațional [172]

[modificare]Transportul public internTransportul public este asigurat de troleibuze, autobuze și maxi-taxi. Serviciile de transport sunt oferite de 16

întreprinderi private și una municipală - „Direcția troleibuze”. Circulația transportului public începe la 6:00 și finisează la orele 20:00 - autobuze, 22 - troleibuze și 24:00 - unele maxi-taxi.[173] La Bălți există mai mult de 5 companii de taxi.

Troleibuz la intersecția străzilor Ștefan cel Mare și Decebal[modificare]AutobuzeÎn municipiu circulă 45 autobuze pe 8 rute cu o lungime totală de 125,7 km, serviciul de maxi-taxi este

asigurat de 250 microbuze, dintre care zilnic lucrează circa 100 pe 12 rute. Două rute de autobuze circulă în cele două suburbii, Elizaveta și Sadovoe, ce le conectează de centru municipiului (ruta 16 și 22).[165]

[modificare]TroleibuzeArticol principal: Troleibuze în Bălți.În municipiu la moment sunt exploatate 3 rute de troleibuze. În 2010 numărul inventar a troleibuzelor pentru

pasageri constituia 37, inclusiv: 26 troleibuze de modelul „ZIU-682"; 3 troleibuze de modelul AKSM-20101, produse în Belarus ; 1 - Škoda 14Tr13/6M; 7 - VMZ-5298.00 fabricate la Uzine mecanică SA «Trans-alfa» dinVologda.[174] Troleibuzele reprezintă principalul transport public urban și cel mai ieftin mijloc de deplasare.[175]

Prima rută de troleibuze fost dată în exploatarea în 1972 în direcția cartierul Molodova - Autogară, având o lungime de 15 km. În acea perioadă la întreprindere activau cca 100 de angajați și 20 de unități de transport. La începutul anilor `90 deja circulau 90 de troleibuze pe 3 rute, însumând 40 de km.[176] În 2011 pe prima rută circula 5 troleibuze, pe a doua rută 15 și pe a treia - 7 troleibuze.[177]

LungimeaData dării în

exploatareNumărul de

Deservit de

Cartierul Molodova –km

Gara de Nord – Dacia

km30 (Tur -

Basarabia Nord –km

Notă: în weekend ruta nr. 3 își prelungește traseul până la Aeroportul Bălți-Oraș.[modificare]Relații externe[modificare]Orașe și comunități înfrățite

 Miercurea-Ciuc, România din 1993 Strîi, Ucraina din 1968 Hmelnițki, Ucraina din 1997 Larisa, Grecia din 1985 Milies, Grecia Smolian, Bulgaria din 1985 Giula, Ungaria din 1995 Vitebsk, Belarus din 2002 Orșa, Belarus din 1996 Recița, Belarus din 2005 İzmir, Turcia din 1997 Kaesong, Coreea de Nord din 1997 Lakeland, Statele Unite din 1997 Płock, Polonia din 2000

[modificare]Consulate

Consulatul României Consulatul Ucrainei (Adresa: str. Kiev, 143) Consulatul României (Adresa: str. Sfântul Nicolae 51) Web:http://balti.mae.ro/ Tel: 00373 231 80 002

[modificare]PersonalitățiArticol principal: Lista personalităților din Bălți.Traian Ataman (născut Răileanu) - profesor doctor universitar, medic O.R.L., actualmente stabilit în BucureștiGeta Burlacu - interpretă, reprezentantă a Moldovei la Concursul muzical Eurovision, ediția 2008Natalia Barbu - interpretă, reprezentantă a Moldovei la Concursul muzical Eurovision, ediția 2007Ianina Baicalov - medic emerit al Republicii Moldova, fondatoarea serviciului Asistența Medicală Urgentă din

BălțiNisn Belțer (n. 1824 - d. 1906) - cantor și autor de muzică liturgică evreiască, care a locuit la BălțiGheorghe Briceag - al șaptelea premiu Homo Homini din lumeEugen Coșeriu (n. 1921 - d. 2002) - Doctor honoris causa al aproape 50 de universități din întreaga lume.

[necesită citare] Doctor în filologie și filosofie, membru de onoare al Academiei RomâneVisarion Puiu - Episcop al HotinuluiEmanoil Catelli - deputata în Sfatul Țării, senator și președinte al Senatului României, prefect al județului

BălțiEtti-Rosa Spirer - arhitectul Bălțiului în perioada interbelicăVadim Crețu - pictor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din RomâniaNicolae Filip (n. 1926 - d. 2009) - academician, rector al Universității de Stat "A. Russo"Valentin Belousov (n. 1925 - d. 1988) - matematician, membru corespondent al Academiei de Științe

Pedagogice din URSSElena Gorohova (n. 1972) - biatlonistă și schioare fondistă, participantă la patru jocuri olimpice de iarnăIza Kremer (n. 1887 - d. 1956 (Cordoba)) - muzician, cântăreață de operăMarian Lupu - președintele Partidului Democrat; președintele parlamentuluiLia van Leer - fondatoarea și directoarea Cinematecii și a Festivalului Internațional de film din IerusalimVadim Pirogan - scriitor și deținutul politic, fondator al Asociației Foștilor Deținuți Politici și Veteranilor

Armatei RomâneIon Pelivan - creatorul primei grupări naționale din Bălți (în 1917), a dus o activitate febrilă împotriva

rusificării Basarabiei de către imperiul țarist, deținut politicStela Popescu - actriță de teatru și filmColea Răutu - actorNicolae Testemițanu - reputat medic-chirurg și om politic din Republica MoldovaMircea Soțchi-Voinicescu - actorMihai Volontir - actorVadim Vacarciuc - halterofil, campion mondial în 1997, deputat al parlamentului Republicii Moldova

(Partidul Liberal)http://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83l%C8%9Bi