Creveti Amano - Caridina multidentata, se numara printre cei mai populari creveti pentru acvariu, fiind depasiti ca si popularitate doar de crevetii Red Cherry. Denumirea de Amano Shrimp provine de la renumitul acvarist Takashi Amano care ii foloseste frecvent pe post de mancatori de alge in acvariile sale.Totusi putina lume stie ca aceasta specie este foarte greu de reprodus si de fapt marea majoritate a crevetilor Amano care sunt comercializati provin din salbaticie. Unii acvaristi mai experimentati au reusit sa reproduca aceasta specie in captivitate, insa cazurile sunt destul de rare.Cauzele mortii acestor creveti sunt multiple. Cel mai adesea acesti creveti mor din cauza stresului cauzat de conditiile de transport din salbaticie pana in acvariul dumneavoastra si de lipsa unei perioade de acomodare cu conditiile in care sunt pastrati. O alta cauza este lipsa hranei. Multi necunoscatori cred ca acesti creveti se descurca cu algele gasite prin acvariu si nu au nevoie de alta sursa de hrana. Acesti creveti trebuie hraniti (mai multe detalii la sectiunea Hranire).

Hranirea:puteti sa hraniti crevetii Amano ca si orice alta specie de creveti. Fiind creveti de dimensiuni mari acestia au nevoie de o sursa suplimentara de hrana pe langa algele din acvariu. Puteti sa ii hraniti cu orice: de la hrana speciala pentru creveti cu continut ridicat de alge si vegetale pana la spanac fiert, felii foarte subtiri de zucchini, dovleac sau castraveti. Este foarte important ca in cazul in care ii hraniti cu legumele mai sus amintite, feliile sa fie foarte subtiri si sa fie indepartate resturile in cel mult 24 de ore deoarece acestea vor incepe sa se mureze.Reproducerea:Dificultatea reproducerii acestei specii este datorata faptului ca in stadiul larvar aceasta specie are nevoie de apa salmastra (apa cu o salinitate redusa). Multi acvaristi nestiind acest detaliu important, se mira de ce nu apar pui in acvariu in conditiile in care femela are burta plina de icre o perioada buna de timp. Din icrele crevetilor Amano ies larve care plutesc libere prin acvariu. Acest lucru ii deosebeste de alte specii de creveti care nasc pui in miniatura.Am sa va prezint in cateva randuri etapele si conditiile care trebuie respectate pentru a putea reproduce aceasta specie. In primul rand aveti nevoie de un acvariu de 150l in care sa puneti crevetii maturi la reprodus. Ca si metoda de filtrare este recomandat buretele bolborositor. In privinta parametrilor apei este de dorit ca pH-ul sa fie cat mai aproape de neutru, iar temperatura sa fie de 24-25 C. Ca si hrana este recomandat sa folositi pelete si ocazional hrana cu un continut ridicat de alge. O alta sursa de hrana proaspata care trebuie asigurata sunt algele paroase care trebuie sa fie intr-o cantitate mai mare decat cea pe care pot sa o consume locatarii acvariului.

In scurt timp masculul se va urca pe ceafa femelei si procesul de reproducere incepe. In cateva zile se vor putea observa icrele in burta femelei. Unele carti de specialitate afirma ca la o singura depunere femela care 2000 de icre, dar unii acvaristi care au reusit sa reproduca aceasta specie afirma ca nu cara de obicei mai mult de 4-500 de icre. Acestea au o culoare asemanatoare cu cea a muschilor din acvariu, dar treptat se transforma intr-un crem aproape de alb. Timp de 5 saptamani femela va cara icrele pe care le va misca cat mai mult pentru a le oxigena si pentru a le proteja de ciuperci. Dupa aceste 5 saptamani, din icre vor iesi larvele care sunt phototactice (trag spre lumina). Astfel veti putea folosi o sursa de lumina spre care se vor indrepta toate larvele pentru a va inlesni operatia de mutare a larvelor in apa sarata.ATENTIE!!!NU mutati femela in apa sarata inainte de a iesi larvele din icre. Chiar daca aceasta supravietuieste in ape cu o salinitate ridicata, icrele nu vor mai ecloza in apa sarata si din acestea nu vor mai iesi larvele.

Larvele nu au nevoie de un acvariu foarte mare, 10l fiind suficienti pentru o perioada indelungata de timp. In acest acvariu in care veti introduce larvele trebuie sa aveti o salinitate apropiata de 35ppm, orice valoare mai mica de 30ppm fiind periculoasa chiar daca unele carti recomanda cresterea larvelor intr-o apa cu salinitate de 17ppm. Temperatura este bine sa fie apropiata de 25C, temperaturi mai mari incetinind procesul de dezvoltare al larvelor. Totodata lumina trebuie lasata aprinsa non stop, fiind recomandata si aplicarea unui autocolant negru pe laterala mare din spate si pe fundul acvariului pentru a stimula larvele sa inoate. Un alt lucru important este aerarea acvariului care nu trebuie sa fie nici prea mare pentru ca va agita prea mult apa din acvariu, dar nici prea scazuta pentru ca se va forma acel biofilm la suprafata apei, iar larvele care nu au mai mult de 2mm se vor lipi de acel biofilm si vor muri.Hranirea larvelor:cea mai dificila perioada este prima saptamana cand trebuie sa le asigurati o hrana cat mai fina ca sa o poata consuma. Se pare ca o solutie foarte eficienta este drojdia de bere. Adaugata in cantitati mici de 4-5 ori pe zi aceasta nu doar ca ofera o sursa de hrana ci si incurajeaza aparitia apei verzi care va va scapa de o parte din grijile hranirii acestor larve. Dupa cateva saptamani puteti sa incepeti sa ii hraniti chiar cu hrana speciala pentru crevetii si animalele marine pe care sa o maruntiti cat mai bine.Nu este recomandat insa sa ii hraniti cu artemia care se dezvolta si ea in apa sarata. Desi crevetii vor consuma aceasta hrana, in scurt timp artemia va deveni prea mare pentru a putea fi consumata de acestia si va incepe sa se reproduca, larvele de artemia fiind intr-o permanenta concurenta cu crevetii pentru hrana.Mutarea puilor in apa dulce:dupa 30-40 de zile, o mare parte din creveti au trecut de stadiul larvar si au o lungime de 6-7 mm. In mod normal la 50 de zile dupa eclozare se poate incepe mutarea lor in apa dulce. Incepeti doar cu cativa creveti de proba pentru a va asigura ca ii puteti muta pe toti in siguranta in acvariul cu apa dulce. Pentru o rata cat mai mare de succes este recomandat sa scadeti treptat salinitatea pana la valoarea de 17 ppm, iar apoi ii puteti muta in acvariul cu apa dulce. Doresc insa sa va atrag atentia ca aceste durate pot diferi de la caz la caz, cresterea crevetilor in conditii nepotrivite (salinitate prea scazuta, hrana insuficienta sau de proasta calitate, temperatura prea ridicata) marind aceste durate, chiar dublandu-le.

Esenta de orient foarte tareDin solzii obletilor se trage asa-numita esenta de Orient. Cum se scot din balta, obletii se curata de solzi si snt expediati la fabricile din Paris si Viena. Fabricile din Germania, nainte de razboi, trimeteau la noi lucratori n Delta ca sa pregateasca pe loc esenta.Solzii se pun 24 de ceasuri n apa sarata, dupa care se spala cu alcool, apoi se trateaza cu amoniac. Pe fundul vaselor se depun niste fluturasi subtiri argintii, neatacati de amoniac, ca un soi de clei; aceasta este esenta de orient, care se poate ntinde pe sticla. Cu ea se fabrica margelele care imita margaritarele. La nceput, n Franta, se ungea pe dinafara cu acest clei de peste, bobite de gips, capatndu-se-spre bucuria femeilor care voiau sa para bogate - minunate imitatii de margaritare. Nu e vorba ca de multe ori dorinta de lux se sfrsea cu scene comice, caci n caldura dansului cleiul se muia, iar margaritarele false ramneau lipite de piele. Abia mai trziu i-a venit n minte unui fabricant de matanii din Paris, sa unga pe dinauntru margelele de sticla. si astfel s-a ajuns la fabricatia de azi, din care se capata asa de bune imitatii, nct numai un cunoscator le poate deosebi de margaritarele adevarate. Nu e vorba ca nici aceste imitatii nu snt prea ieftine, caci pentru a capata un gram de esenta, trebuie cel putin 40 - 50 de obleti.PEsTII DIN BLI sI IAZURINu e ochi de apa statuta, cu o viata mai ndelungata, care sa nu aiba n el un soi-doua de pesti. Baltile din calea apelor curgatoare mari, cu apa mereu primenita ca si iezusoarele din calea priaselor lenese din regiunea dealurilor, asa cum snt n nordul Moldovei de o parte si alta a Prutului, formeaza orasele, satele si catunele n lumea pestilor. n baltile mari, legate de Dunare sau de rurile mai late, pe lnga plebea, aceea care se gaseste oriunde, traiesc pesti de soi, cum e suducul sau chiar pastruga; n iazurile mai mari si duc viata crapii si stiucile, specii iarasi privilegiate, nobile;n ochiurile de apa miloase, mici, calcate de vite, traiesc pestii fara pretentie, care se multumesc cu orice mediu, cum e carasul, linul, chiscarul. Din toate nu lipsesc pestisorii mici: plevustele, porcusorii, obletii, victimele celor mari, speciile de osnda; foiesc oriunde, caci se nmultesc ca mustele, ducndu-si viata ntre grija zilnica de trai si paza sa nu cada n gura altui peste mai mare. Nu e nici o deosebire ntre lumea din ntunerecul apelor si acea de pe pajistile care le nconjoara, din cetatea papuristei ori acea zidita din piatra. Carnivori snt pretutindeni; egoisti, multumiti ca au ce mnca fara sa faca nici rau, nici bine, de asemenea, ca si multimea fiintelor marunte, hranindu-se cu ce ramne de la ceilalti, furisndu-se sa nu vie n calea lor, urmariti, dispretuiti si care nu se razbuna dect prin puzderia puilor ce scot n fiecare an. Se ntmpla cteodata ca prin numar mare nving, sorbind picatura cu picatura, pe nesimtite, hrana celor mari, a caror dominare se restrnge din ce n ce.Unul din cei mai mici pesti de la noi, mai mult al nostru dect al oricui, caci nu se gaseste dect n baltile din bazinul Dunarii, este pietroselul[1](Umbra krameri). ncolo, n Europa, nicaieri nu traieste. Rar cnd ajunge ct un decimetru; acestia snt uriasi; de regula snt cu mult mai mici. si duc viata oriunde este un ochi de apa cu buruieni multe.n schimb e unul din cei mai frumosi pestisori, caci peste solzii sai cafenii, aproape negri pe spate si galbii pe burta, se asterne o promoroaca din pricina careia solzii capata ape variate, stralucitori, mai mult batnd n violet, asemenea colorilor de pe o besica de cafea. Pete mascate, neregulat azvrlite pe trup, ca si un rnd de pete pe notatoarea de la coada si cea de pe spate i maresc farmecul mbracamintii. Mai are un obicei deosebit. Se misca, ai putea zice, mergnd. Aripioarele parechi, corespunzatoare membrelor de la celelalte animale, le misca pe rnd.Nici plevusca(Leiicaspius dehtneaius)[2]nu e mai mare; peste universal, se afla oriunde e un ochi de apa, cu cteva buruieni.Fig. 163. Plevusca-de-balta (d.C. Molas, refacut de M.s.).Cu solzii mascati argintii, cu o dunga negrie n lungul trupului, mica, a fost socotita multa vreme drept pui de peste. Pe ct e de mica, pe att nsa si ngrijeste bine de oua. Femeia le depune n jurul buruienilor din balta, iar barbatul sta si mereu le loveste cu trupul, cu coada, ca nu curmva sa se prinda pe oua vreun spor de ciuperca. Se ncumeta sa le apere chiar de alti pesti, daca i merge si daca musafirul nepoftit nu lasa gndul de a m 858f55i nca icrele, apucnd de coada pe pazitor. La fel si palamida-de-balta(Pungitius platygnsirr )[3],un drac nici ct degetul cel mic de la mna, dar care nu se teme nici de stiuca. Are ac de cojoc pentru oricare s-ar ncerca sa-i guste carnea; tine minte ndraznetul cte zile va trai, ba spune si celorlalti usturimea ce a simtit-o n gura, cnd a apucat plevusca de mijloc.Are o nfatisare nu tocmai blnda; pare ca-i ninge si-i ploua mereu, pare ca n orice notator vede un dusman. Strns la coada, terminat cu o aripioara ca o frunza de palmier-evantai, ncolo are forma unei sageti. Dupa cum uneori sageata are crestaturi n afara de vrf, ca sa rupa carnea cnd va fi trasa din rana, tot asa si pestisorul acesta are de-a lungul spinarii vreo 9 spini zdraveni, rari, neuniti, adevarati dinti, de ntepatura carora se teme oricine. Alti doi spini snt si pe burta; unul aproape de gt, altul naintea aripioarei dindarat. L-ar prinde n gura bucuros un biban, ori o stiuca dar si teme pielea, caci stie patarania vreunui stramos ori prieten de ai lor. si orict de proasta ar fi socotita stiuca, de se zice n rs: Cap de stiuca, casa boiereasca tot cu atta pricepere a nzestrat-o natura, ca sa nu se faca de rs, murind cu o palamida n gura. Caci pestisorul acesta mic are obiceiul ca se anina de cerul gurii, cu spinii de pe spate, de nu o mai poate scoate nimeni, nu se lasa cu una cu doua sa fie nghitita.Dar nu are numai spini, ci si un scut; pe pntece, de la gusa n jos are cteva oase, asa unite nct apara partea moale; scutul este n legatura cu cei doi spini, ventrali, arme teribile. Cnd e linistita, spinii de pe spate, snt culcati ndarat n lungul spinarii; ceilalti de pe burta snt si ei lipiti de corp. Cum e mta cu ghearele ascunse, cnd toarce lnga vatra, asa e si plevusca. Este zadarita sau vede dusmanul? spinii snt ridicati, gata sa intre n slujba. si nu snt numai niste spini luciosi, ca si cei de holera bunaoara, ci zimtuiti pe margine, adevarate fierastraie taioase.Starea ei sufleteasca se tradeaza dupa spini si dupa coloratia trupului, caci e lucru stabilit ca la mnie si schimba culoarea, de nici nu se recunoaste.Dupa nfatisare este si caracterul. E peste bataios, hartagos, lucru mare, nu numai cu altii care se tem de dnsul, asa mic cum este, ci chiar ei ntre ei. E o placere sa-i vezi n acvariu, cum se urmaresc, cum si ndreapta sulitele unul spre altul, cum cel nvins fuge de se ascunde ntr-un colt, iar cel nvingator, ca un buhaies, nu-si gaseste loc pna ce-i trece mnia.Traieste n toate apele noastre statatoare; nu-i place marile adncuri, ci cauta tot marginea apelor cu buruieni, cu stufaris, unde si duce viata n crduri numeroase.O ruda a lui apropiata(Gastcrosteus aculealus)[4],foarte obisnuit n apele din restul Europei, la noi nu traieste dect n apa salcie din lacurile de pe lnga Mare. n Razelm se afla n mare numar. Are un obicei pasaresc; si face cuib. Cei ce l-au vazut si urmarit n lucrarile sale de zidarie au ramas uimiti nu numai la rabdarea si ndaratnicia la lucra, dar de simtul lui arhitectural, care ntrece chiar pe al multor pasari. si sa se gndeasca oricine la greutatea acestui peste, pentru ca sa lucreze numai cu gura.Fig. 164. Cuib deGasterosteits aculeatus(d. refacut de M.s.).Pasarea poate sa se mai ajute si cu degetele de la picioare, pestisorii nu are nimic dect botul lui. Pasarea, unde a pus paiul, unde ramne, caci si cauta un loc adapostit, chiar de vnt; pestele are de luptat si cu apa, care nu e linistita. Cu truda, si face mai nti loc n mlul de pe fund, o gropita cam ct o jumatate de ou. Apoi, harnic aduna fire de alge si cu botul vine si le ntepeneste n ml. Alt fir si alt fir, mereu aduna, le pune unul peste altul, le ncheie cu un soi de suc ce se scurge din niste ghinduri2de pe pntece, pna cnd face dusumeaua. Mereu cara fire, le mpleteste, de face paretii si apoi acoperisul. Lasa loc pentru o deschidere prin care trebuie sa intre femeia; de cele mai multe ori snt doua deschideri, nct cuibul seamana cu un mic manson. Nu se multumeste numai sa aduca si sa lipeasca algele, frunzele, paiele, tot ce gaseste prin apa. Are si gust. Vede ca un fir e mai lung, ca astupa intrarea. l scoate, l asaza sa stea bine. si n vremea aceasta de 2 - 3 zile e nervos lucru mare. Nu sufera sa se apropie alt barbat de cuib; duelul e gata, caci spre deosebire de unele pasari, barbatul este zidarul. Femeia nici macar nu da pe ia locul unde va pune icrele, ci-si cauta de hrana, linistita. Dupa ce a terminat casa, se schimba. Din bataios ce era, devine mielusel. Hainele de lucru le leapada, mbracndu-si haina de nunta, cu colori mai vii, mai pe placul femeii. Pe cnd mai nainte chiar daca femeia ar fi vrut sa traga cu coada ochiului la ncaperea ce i se pregateste, un pinten n coasta ar fi convins-o repede sa nu se amestece unde nu-i fierbe oala. Dupa ce s-a terminat cuibul, dimpotriva, ea face pe suparata. Barbatul o pofteste frumos, si arata mestesugul de a nota, da trcoale facnd fel de fel de figuri n jurul ei, ca ntr-un cadril, pna ce o ademeneste. De ndata ce se apropie de cuib, politicos, o pofteste sa se vre n odaia de iarba. Cum si-a vrt botisorul, a devenit barbatul iarasi hursuz. Daca cumva femeia se razgndeste, ori nu-i place ncaperea, nu mai are ncotro. O lovitura de spin n coasta, i arata ca s-a trecut cu gluma. Trebuie sa-si lase icrele n cuib. Nu pune multe, ci numai 60 - 80, ct un fir de mac. Daca ar fi sa le lepede n apa, ar da dintr-nsa mii si mii. Asa, avnd un cuib, ouale snt ferite de alti pesti; ea n-are nevoie sa poarte un sac plin de icre.Dupa ce femeia a lepadat ouale, e lasata sa-si caute de treaba. Paza oualor cade tot n grija barbatului. El e closca. Se pune pe straja si vai de pestele care ar avea pofta sa guste oua de plevusca. Nu lasa sa se apropie nici chiar mama, daca ar pali-o dorul sa vada icrele ce le-a pus n cuib. Sta asa barbatul de straja 2 - 3 zile, nu e numai politist, ci totodata bun parinte, caci ct pazeste la gura cuibului nu sta degeaba, ci mereu da din notatoare ca sa mprospateze apa si sa treaca necontenit oxigen peste oua. n sfrsit, din fiecare ou iese cte un pestisor. Alta grija pe capul tatalui; sa nu cumva sa-i scape din cuib vreun pui ca sa cada n gura dusmanilor, caci atunci degeaba toata cazna.Fig. 165. Obletul (10-15 cm) (A., refacut de M.s.)si nu e lucru usor sa pazesti attia copii zburdalnici, dornici sa iasa mai degraba n lume. Chiar cnd unul mai zglobiu nu vrea sa stie de frica parinteasca si-si ia talpasita, repede e apucat de dupa ceafa si adus ndarat acasa. n sfrsit, cnd socoate parintele ca spinii snt destul de tari, ca sa se apere singuri, i lasa sa se zburataceasca. Cu aceasta s-a terminat grija lui. Poate acum, linistit ca si-a facut datoria de parinte, sa-si caute odihna.Scopul si l-a ajuns. Neamul ghidrinilor nu piere. Dimpotriva, copiii snt asa de bine paziti, nct umplu iazul si uneori nu mai au ce mnca. Natura ngrijeste singura ca un neam de fiinte, ntr-un spatiu restrns, sa nu se nmulteasca n dauna altora. Snt ani si locuri unde ghidrinii, nmultiti din cale afara, pier cu miile.n lumea celor mici si numerosi gasesti de multe ori lucruri mai interesante si mai curioase dect ntre cei mari. Obiceiurile lor snt mai variate; nici nu stii la ce folos ti pot fi la urma toate. Iata, asa este cu obletul(Alburnus alburnus)[5],un pestisor obisnuit din apele noastre. Se ntlneste pretutindeni: n Dunare cu lacurile sale, n limanurile de linga mare, n lacurile din interiorul tarii, mai n toate rurile unde este apa mai din belsug. E cunoscut de toata lumea fiind bun, prajit, cnd e dat la restaurante sub numele de tritori. E un peste caruia nu-i place sa traiasca singur; unde-i vezi, trece n crduri, mai ales ca se tine tot spre fata apei si straluceste pare ca este de argint. Are pna si ochii argintii. E usor de curatit, caci solzii mari se desprind lesne. Are niste aripioare asa de stravezii, pare ca snt o abureala.E elegant ca forma, vioi n miscari si nu are drept arma de aparare contra numerosilor sai dusmani - dintre pesti e poate cel mai urmarit - dect tocmai vioiciunea. Cteodata ca sa scape de vreo stiuca, sare deasupra apei, pierzndu-si urma.Snt mai nervosi, mai zglobii, n vremea cnd si leapada icrele, prin luna lui Mai, purced la drum n crduri numeroase spre marginea iazului cu apa mai calda si cu multe buruieni; femeile snt -asa de grabite sa-si lase icrele, nct chiar cnd snt prinse n crsnic, nu mor pna ce nu-si desarta sacii cu oua.Pe ct snt de putin cautati pentru mncare, fiind marunti - rar ajung ct 2 decimetri - si ososi, pe atta snt de importanti pentru ca au dat nastere la o industrie foarte rentabila. Multe femei poarta pe ele ceva din obleti, cu mngierea ca poarta margaritare.Din solzii obletilor se trage asa-numita esenta de Orient. Cum se scot din balta, obletii se curata de solzi si snt expediati la fabricile din Paris si Viena. Fabricile din Germania, nainte de razboi[6], trimeteau la noi lucratori n Delta ca sa pregateasca pe loc esenta.Solzii se pun 24 de ceasuri n apa sarata, dupa care se spala cu alcool, apoi se trateaza cu amoniac. Pe fundul vaselor se depun niste fluturasi subtiri argintii, neatacati de amoniac, ca un soi de clei; aceasta este esenta de orient, care se poate ntinde pe sticla. Cu ea se fabrica margelele care imita margaritarele.Se zice ca Chinezii, acesti maestri n multe mestesuguri, cunosteau de multa vreme ntrebuintarea solzilor de obleti. La Venetieni s-a facut o lege care oprea imitarea margaritarelor, caci se nsela lumea.La nceput, n Franta, se ungea pe dinafara cu acest clei de peste, bobite de gips, capatndu-se-spre bucuria femeilor care voiau sa para bogate - minunate imitatii de margaritare. Nu e vorba ca de multe ori dorinta de lux se sfrsea cu scene comice, caci n caldura dansului cleiul se muia, iar margaritarele false ramneau lipite de piele. Abia mai trziu i-a venit n minte unui fabricant de matanii din Paris, sa unga pe dinauntru margelele de sticla. si astfel s-a ajuns la fabricatia de azi, din care se capata asa de bune imitatii, nct numai un cunoscator le poate deosebi de margaritarele adevarate. Nu e vorba ca nici aceste imitatii nu snt prea ieftine, caci pentru a capata un gram de esenta, trebuie cel putin 40 - 50 de obleti.Cnd pescuieste cu crsnicul, prinzi porcusori, obleti, dar nu se poate sa nu fie amestecata printre ei si vreo b1ehnita[7](Rhodeus sericeus amarus).Nu-i vorba ca pescarul nu e prea bucuros de ea; are o carne amarie si de aceea nu e cautata. Ai luat-o drept un pui de crap sau mai degraba un carasel, neajungnd nici macar un decimetru n lungime. Ca si carasul, acest pestisor este turtit lateral, dar nu asa de disproportionat nct sa semene cu un romb. E mai zvelt ceva, iar aripioara de pe spate e mai ngusta mult dect a unui carasel. Pe spinare este ca mai toti pestii, cenusiu-verzui; pe de laturi nsa e ca poleit cu argint, iar dinspre coada e trasa pe mijlocul trupului o dunga verde ca de smalt. Aceasta e haina lui obisnuita.Fig 166- Blehnita (6-8 cm) refacut de M.s.).Haina de nunta - prin luna lui Mai - este mult mai bogata. Pare ca e acoperit atunci cu o zale cu solzi de otel, asa nct pe trupul lui e o irizatie bogata.Dunga dinspre coada pare ca e de smaragd, iar pe piept si pe burta devine portocalie. Are haina cea mai frumoasa din toti pestii apelor noastre, din care cauza este cautat pentru acvariul din odaie.Dar nici femeia nu se lasa mai prejos, desi mbracamintea ei, e drept, ramne mai stearsa. n schimb are un obicei curios. Pe vremea cnd leapada ouale, i creste un tub lung ntre notatoarea dindarat si parechea cea de pe urma de aripioare[8]. Prin ajutorul lui ea pune ouale n trupul unei scoici de ru, care sta nfundata n ml si numai cu capul dindarat al trupului mai cascat.n ncaperea scoicii, pestisorii iesiti din oua gasesc nu numai adapost, dar prin curentul de apa pe care-l trage scoica pentru dnsa, le vine si pestisorilor aer si mncare. Se ntelege ca nu e placut pentru scoica, de a avea n camera ei respiratorie asemenea musafiri suparaciosi, caci oricum, copiii snt copii si nu stau linistiti. Chiar cnd ncearca scoica sa scape de ei, nu poate, pentru ca mama natura le-a facut un guleras la gt si doi negei, cu care se proptesc printre branhiile scoicii si nu pot fi cu una cu doua dati afara. Cnd le-a venit sorocul si au crescut ct trebuie, ies ei singuri, de buna voie. De altfel rasplatesc serviciul ce le-a facut scoica, caci si puii acesteia, cnd snt mici, se anina de pntecele unei blehnite, stnd n pielea ei ctava vreme, pna ce se dezvolta si o parasesc de buna voie. E unul din numeroasele servicii reciproce ce-si fac animalele ntre ele chiar apartinnd la neamuri diferite.Dupa ce se ndeplineste rostul de mama, tubul prin care a pus ouale se nchirceste, barbatul si ia si el din noua haina obisnuita de dinainte de nunta. Prin blehnita latita, dar micuta, se poate trece la pestii cei mari, cu forma tot latita. Asa e platica(Abramis brama)[9]care nu lipseste... de pe masa [...] cnd tot romnul mannca peste, caci se gaseste n mare cantitate n orice balta, ca si spre gura rurilor mai mari.Numele i arata forma; are trupul turtit dintr-o parte n alta, desi e ceva mai lung dect carasul. Pe cnd carasul, bunaoara, este cel mult de doua ori mai lung dect lat, platica este aproape de 3 ori mai lunga. Din cauza aceasta pare ceva gheboasa, nu cum e crapul, caci si linia pntecului e tot una de curbata ca si a spatelui. Are capul mic, cu buza de jos mai rasfrnta.E mbracata ntr-o zale de solzi, care se schimba la culoare nu numai dupa locul n care traieste, dar si dupa vreme. Uneori e negrie pare ca e afumata, cnd lacul e mai mlos; de regula e argintie pe de laturi si verde cenusiu pe spate. Se gasesc, ca si la crapi, exemplare cu totul rosietice.n vremea nuntii, ca mai toti pestii, si schimba haina, devin cu colori mai intense si capata un soi de cosuri galbui peste tot corpul, dar mai ales pe bot; uneori asa snt de multi nct pare ca are rapan[10].Ceea ce se vede bine la acest peste este asa-numita linie laterala; plecnd de deasupra urechii, cam de la ceafa, ea formeaza ca o dunga de creion trasa pe mijlocul trupului, cu ndoitura spre burta. Nu e o podoaba de mbracaminte,, o dunga mai neagra ca la soprle ori salamzdre. E un organ de simt. Nervii snt mai dezvoltati de-a lungul ei, sfrsindu-se ntr-un soi de paharele pline cu un suc cleios si n legatura cu exteriorul prin pori. Ce simt anume reprezinta nu e nca hotart, n orice caz e un al 6-lea simt, care, foarte cu putinta, i da de stire pestelui de apasarea apei, deci de adncime, de puterea curentului;: poate sti cnd trece din iaz n ru. Ca e asa, e faptul ca la pestii din adncimea marilor linia laterala e mai dezvoltata, dupa cum si mormolocii de broasca, ct stau n apa, capata un soi de linie laterala. Acest simt este, deci, n legatura cu mediul[11].si platica face drum de nunta. Ea cauta locurile cu buruieni, spre marginea apelor. n frunte noata o femeie mai batrna, mai plina, apoi altele mai tinere, urmate de barbatii cu cosurile pe piele. Se tin n crduri si asa de a-proape de fata apei nct cu spinarea lor fac valurele. n vremea aceasta pestii snt sensibili, si speriosi. Fug la cel mai slab zgomot, n Suedia era odata obiceiul ca pe vremea cnd platica nunteste sa nu se sune clopotele la bisericile de pe lnga tarm, ca le sperie si nu mai leapada icrele.Femeia depune 2 - 300 000 de oua, din care ies repede puisori. Cu toti dusmanii care i au, se nmultesc din cale afara; avnd carnea gustoasa, macar ca e cu multi spini, fiind si numeroase, avnd uneori si o greutate de 4 kg, se prind n mare cantitate. Numai din baltile Dunarii s-au scos ntr-un an peste 150 000 kg.Fig. 167. Sabioara (30-40 cm) (A., refacut de M.s.).De altfel ca si crapul, platica poate sa aiba variatii multe, ca forma si coloare, dupa cum pot exista si corcituri de platica si ocheana. Cu greu deosebita de platica este batca(Blicca bjorkna)[12],cuprinsa la un loc de popor sub numele de albitura, mai ales cnd e sarata. Traieste n baltile Dunarii, la un loc cu platica, putndu-se recunoaste mai mult dupa capul scurt ca un triunghi adaugat trupului latit. Se prinde lesne la undita, fiind lacoma din cale afara, iar n perioada fierbintelii, cnd leapada icrele, o poti prinde cu mna, asa e de nepasatoare de pericolele ce o nconjoara.Daca batca e greu de recunoscut, sabioara(Pelecus cultratus)[13],dupa cum o arata numele, se cunoaste ndata, prin forma ei de scrumbie, prin spatele n linie dreapta, asa nct capul pare dat ndarat. Se mai recunoastelesne si prin linia laterala, care pare ca e o jucarie de copil trasa cu carbunele pe Aceasta linie nu la toti pestii, n linie dreapta, de-a lungul mijlocului. ncepnd de la ureche se lasa n jos pe subsuoara aripioarei de dina-nte, n forma aripii de rndunica, apoi trece, facnd coturi, de-a lungul pntecului, pna la coada. si la mbracaminte e mai oachesa; pare ca e mbracata cu solzi de otel oxidat, albastrii.E raspndita n apele Dunarii si a baltilor sale si nu mai traieste n Europa dect n apele care dau n Marea Baltica. Nu e un peste prea cautat, desi poate sa aiba si 1 kg greutate; n schimb fiind uneori mult din cale-afara se prinde cu navoadele si se sareaza n butoaie, la un loc cu platica, batca si ceilalti pesti pentru nevoiasi.Dintre toti pestii din balti, cel mai cunoscut, desigur, este carasul sau caracuda(Carassius carassius)[14].E asa de mult n apele noastre, nct se pescuieste n cantitati mari si e mai ieftin. Nu are o carne neplacuta la gust. Dimpotriva, cnd nu miroase prea tare a ml e tot asa de gustoasa ca si a crapului, numai ca e cu prea multe oase, si trebuie mncata mai cu bagare de seama.Nu e pretentios; traieste oriunde. Toate iazurile, ca si lacurile mai mari snt pline de carasi. E tovarasul crapului, cu care se aseamana ceva la coloare, fiind verde-cafeniu pe spate, cu un luciu metalic, cnd e scos din apele prea miloase este chiar aproape negriu. Nu poate fi nsa confundat cu crapul nu numai pentru ca are gura mica si buze subtiri, ca nu are musteti, dar mai nainte de toate are trupul prea lataret, numai bun sa fie prajit la tava. Nu ajunge niciodata dimensiunile crapului; rar, cnd i merge bine, poate fi lung de 30 cm. De regula e ca un romb, cam pe ct de lat pe atta de lung.Se hraneste cu ce poate, ca si crapul; de aceea nu e prea bun tovaras, caci cnd se nmulteste din cale-afara, i devine un concurent periculos. E, nsa, si mai putin pretentios dect crapul, mai ales n privinta curateniei. Poate sa stea ziulica ntreaga ntins n namol. Hrana are, de dusmani nu se teme, caci l apara coloarea. i e bine ca si porcului n baltoace. Fiind ruda de aproape cu crapul, lepadnd icrele cam prin aceleasi locuri, nu rar se ntmpla corcituri, iesind pesti care au mici mustati, dar gura tot mica, iar la trup ceva mai nalt dect crapul si, deci, parnd mai lung dect carasul.Chinezii, mesteri n arta de a domestici animalele si a crea rase variate, dupa cum Japonezii snt mesteri n nchircirea copacilor, au ajuns sa capete carasi rosii[15], pestii aceia care se tin prin borcane de sticla prin case si care fac placerea copiilor n apele Cismigiului. Cu rabdarea caracteristica lor, Chinezii au capatat fel de fel de forme de pesti rosii, dupa cum de altfel si europenii au capatat fel de fel de hulubi ori de vaci. Prin anumita alegere a prasliei, prin supunerea la anumite conditiuni, se zice ca pot scoate forme dupa comanda, iar exemplarele cele mai rare ori mai frumoase se platesc scump, cum se plateste vreun orhideu ori vreo lalea cu o coloare mai neobisnuita.Ceva mai deosebit la nfatisare, dar tot asa de raspndit este linul(Tinea tinea)[16].Cnd se trage cu navodul n orice iaz, stiuca poate sa lipseasca, dar lin si caras numai cnd s-a strpit samnta pestilor. E mai putin pretentios dect carasul, fiind cel de pe urma care moare, cnd iazul s-a prea mlit. La nfatisare mai degraba se apropie de stiuca, avnd trupul prea putin turtit lateral si acoperit cu solzi marunti, netezi nvaliti peste tot cu o pielita subtire, baloasa. De aceea e greu de grijit; nu se rade cu cutitul ca ceilalti pesti, ci se prleste cu clestele nfierbntat. Numai asa se jupoaie pielita de deasupra si se pot lua solzisorii care stralucesc sub ea, ca niste fluturasi. E n coloarea mlului, cenusiu-verziu, uneori chiar negriu. Coada e lata, iar notatoarea de la capatul ei pare ca o matura. O ngusta aripioara, destul de lunga pe spate, o alta pe pntece aproape de coada, n afara de celelalte doua parechi, departate una de alta, i formeaza podoaba trupului.Se hraneste cu tot ce gaseste n cale: moluste, buruieni. Cnd nu le are, nghite, ca si rima, mlul de pe fundul apelor, bogat n substante organice putrezite. Ca urmare, se prinde lesne la cosurile de rachita n care se pune o bucata de mamaliga.Fig. 168 Guvide-de-balta (15-20 cm) (A., refacut de M.s.).Ducndu-si viata n mlul n care sta ascuns mai toata ziua capata la urma un miros neplacut de namol, ceea ce strica gustul carnii sale moi, altfel gustoasa. De aceea trebuie tinut, daca e viu, cteva zile n apa mereu mprospatata, nainte de a fi gatit, ca sa-i mai iasa mirosul de balta bhlita.Numai cnd e sa-si lepede icrele, n vremea cnd apa s-a mai ncalzit, trage la tarm, n crduri numeroase, spre buruienile pe care lasa ouale.si mai deosebita la nfatisare este guvidia-de-balta(Gobius kessleri)[17],numeroasa mai cu seama n toate baltile din lungul Dunarii sau nBrates. Cu capul latit, cu ochii aproape de crestetul capului, cu gura mare, cu trupul numai spre coada turtit, dintr-o parte n alta, ai lua-o drept un zglavoc. Pna si asezarea aripioarelor mari, spinoase, este la fel. Singura deosebire dupa care se poate usor recunoaste este mai nti ca e acoperita cu solzi, apoi ca aripioarele parechi, ventrale, snt unite ntr-una singura asezata sub gt ca o plnie sau ca o ventuza. Neamurile ei numeroase traiesc n mare, pe lnga tarm, unde se prind de pietre cu aripioara ventrala, ca si cu o ventuza, de nu le pot lua usor valurile mai zbuciumate la coasta.Unul dintre cei mai frumosi pesti de la noi este de curnd introdus n apele noastre(Lepomis gibbossus).Aiurea este cautat ca peste de ornament n acvarii n locul pestilor rosii de origine chineza. Pe fondul verde-galbui are pete rosii pe spate si aramii pe coaste. Pe partile laterale ale capului are cinci dungi albastre de azur. Inotatoarea dorsala este galbuie cu dungi ncrucisate mai nchise. Pestele a fost adus din America, unde este comun.Ise zice peste-soare(Sunfisk),iar la noi, Peste-auriu, biban-american[18].Fig. 169. Peste-auriu(I.Borcea, refacut de M.s.)E frumos la coloare, dar carnea nu e tocmai buna, fiind atoasa. Dimpotriva, este un lacom dupa icrele si puisorii altor pesti. Face parte, deci, dintre pestii stricatori. La noi a fost gasit pna acum n unele lacuri dintre Calarasi si Galati (Cochirleni)[19].Domneste pace peste mparatia apelor.Neteda pnza de apa se ncreteste ntr-un loc. Cteva cerculete se formeaza la fata, care se pierd iarasi.Dedesubt s-a nfaptuit o crima, stiuca(Esox lucius)[20]a nghitit, aproape de fata apei, un carasel. De cnd l pndeste tlharul baltilor. Nemiscat, ca o pisica, sta ntins pe mlul de pe fund. Pare ca doarme, toropit si el de naduseala de afara. De unde sa-l zareasca prada? A avut n grija vnatorul sa-si azvrle pe spete o haina cenusie-verzuie, cam ca mlul plin de alge. Numai ochii snt de dnsul, cu privirea de hraparet, ndraznet si ntreprinzator, caruia nu-i scapa cea mai slaba umbra. n cautatura nu e mai prejos de tovarasii de prada de pe uscat. Nu degeaba cei vechi l-au botezatLupus piscis.Cine n-a vazut o pisica la pnda? Ochii i sclipesc, trupul e ntins, numai vrful cozii, ca un sfichiu de bici, se misca ntr-o parte si alta. Toata emotia pndei numai asa si-o tradeaza. La fel e si stiuca. notatoarea de pe spinare, asezata aproape de coada, arata ca animalul pndeste. Cnd a zarit prada, notatoarea se ridica, se resfira ct poate ca un evantai. E semnul multumirii pentru animal. Se traste, lin, se ridica si mai lin, ca o sageata se repede asupra pestelui ochit. l apuca de mijloc, nfigndu-i n trup numerosii dinti mai mari si ncrligati de pe falca de jos, mai marunti, ntinsi si pe cerul gurii, ca o ragila, la falca de sus. Ce a ncaput n gura lui larga, taiata pna la ochi adevarata gura de crocodil, nu mai iese ca din gura de sarpe. Se citeaza cazul unui vitel, care bnd apa, a fost prins de bot de o stiuca. Asa de adnc si bine s-a nfipt n buza, nct, de spaima, vitelul a nceput sa alerge cu stiuca prinsa, ducnd-o plocon stapnului mirat.stiuca, precum snt mai toti hraparetii, este nesatioasa. S-a socotit ca pentru a creste n greutate cu un kg are nevoie de 25 kg de peste, n trei saptamni, trei stiuci, cntarind fiecare 5 kilograme, au mncat peste 800 de zglavoace, nghite orice i iese nainte; pesti, serpi, broaste, soareci, apuca ratele de picior si le neaca; n lacomia si furia de nesatios, se repde sa muste si din carnea unui om care se scalda.[21]Se ntelege atunci ce pustiiri poate aduce n baltile n care se nmulteste[22]. Tot trupul ei e facut pentru prada. De altfel nfatisarea stiucii este de toti cunoscuta, deoarece nu e apa la noi, unde sa nu se gaseasca. Chiar n ruri se urca, oprindu-se n coturile mai linistite. E asa de multa, nct se prind pna la 400 000 kg pe an, numai din Delta Dunarii. La noi poate sa ajunga si pna la 16 kg una, mai spre Nord se face si mai grea. Se vorbeste de stiuci lungi de un metru si un metru jumatate, cu o greutate de 50 - 75 kg, desi e bine de pus n aceste cifre si partea exagerarilor, spuneBlanchard.Trupul ei e lungaret, plin, prea putin turtit lateral. Capul e ca de crocodil. Cnd s-au descris pentru ntia oara caimanii din India, cu botul ratezat, li s-a dat numele deAlligator lucius,asa de mare asemanare au la cap cu stiuca, notatoarea dorsala este lnga coada, fata n fata cu cea de pe pntece, iar trupul n dreptul lor este gtuit. notatoarea de la coada, lata, este mpartita n doua, prin o scobitura adnca.Cum se dezgheata baltile, nici n-a apucat sa se topeasca sloiurile si partea femeiasca, nsotita de 2 - 3 barbati, cauta loc cu apa mai putintica, unde depune ouale, iarasi de toti cunoscute, galbii, n numar macar de 150 000.De multe ori n fierbinteala lor - caci se poate vorbi de fierbinteala dragostei chiar la pesti cu temperatura corpului scazuta - ies din balta, de-si depun ouale ntr-un ochisor de apa ramas din topirea omatului. Deseori nsa si lasa icrele n drum.Noroc ca icrele de stiuca snt bune si pentru alti pesti, altfel s-ar umple iazurile cu stiuci. Din icre ies repede-repede puii, iar instinctul de fiara se iveste ndata si la ei.Fiind narmata cu attea arme bune - not iute, cam 25 km pe ceas, coloarea aparatoare, dinti ascutiti, agerime la vedere - nu poate avea nici un alt dusman dect pe om. De aceea, odata ajunsa n stare de a insufla respect ntregii lumi din balta, traieste nesuparata; numai mncare ndeajuns sa aiba, iar n lacomie, sa nu se anine ntr-o undita. ncolo hoata de stiuca, cum i spun pescarii nostri, poate ajunge la batrnete. Se aduce ntotdeauna ca exemplu acel Matusalem al pestilor prins n 1497, lnga Manheim, care n-ar fi avut, nici mai mult, nici mai putin, dect vreo 3 secole; de el era aninat un inel aurit cu o inscriptie n greceste Eu snt pestele care am fost azvrlit cel dinti n acest lac de mnile stapnitorului lumiiFrederic Barbarosan 5 Octombrie 1230[23].Desi putin cam seaca, carnea stiucii nu e rea la gust, din care cauza pestele e prins n mare cantitate, se mai ntrebuinteaza ca politist al baltilor sistematice, punnd-o anume ca sa mai rareasca lumea pestilor celorlalti. Trebuie tinut din scurt nsa, caci o rareste asa de bine nct ramne singura cu fratii si surorile ei, n balta, cum s-a ntmplat deseori.si icrele de stiuca snt mult cautate la noi; gustoase, snt nsa cam periculoase, caci cu ele se nghit si unii viermi paraziti, cum e cordeaua[24], care trec n om nesuparati, icrele nefiind fierte nainte de a fi pregatite.Era n dimineata unei zile de vara. Abia se ridicase cortina de ceata de pe ape, cnd am plecat de la Sarichioi cu lotca, spre Popina Razelmului. Am lasat n urma zgomotul pescarilor sositi la cherhana, cu luntrele pline de chefali; am trecut de zona stufului din care ieseau ratele salbatice. ncetul cu ncetul tarmul se departa, iar luciul apei nvalurat numai de loviturile lopetilor, se ntindea n jur. Insula Popina, cu nfatisarea unei sirene culcata pe apa, era nca nvaluita n naframa subtire de ceata.Deodata se produc cercuri pe valuri; unul ici, altul la dreapta, din ce n ce mai desi, fara ca de sus din aer sa cada ceva. E jocul de dimineata al crapilor, mi spune vslasul. Nu se multumesc cu hrjoana de sub apa. ncep, n sariturile lor zglobii sa se arate si deasupra apei. Sclipeau solzii lor la bataia oblica a razelor de soare, pare ca ar fi fost de pietre scumpe, iar ncretiturile apei, marunte si dese, pare ca erau presarate cu fluturasi de aur. Se jucau ca niste copii, si unii erau n adevar mari ca si copilasii. Atunci, pentru ntia oara, mi-am dat seama de bogatia extraordinara a apelor noastre.Neglijndu-se curatirea Dunavatului, ctiva ani Razelmul devenise sarat; pierise samnta pestilor de seama din el. Dupa ce s-a taiat canalul "CarolI"[25]si intra apa proaspata din Dunare, ajunse raiul crapilor si al chefalilor. Altadata la Filipoi asistnd la un pescuit din leasa[26], am putut iarasi vedea cantitatea enorma de peste prins, dupa cum tot acolo am avut prilejul sa apreciez gustul dulce, delicios, al crapului fript la protap.Crapul(Cyprinus carpio)[27]e una din marile noastre bogatii. El se gaseste pretutindeni, n iazuri, n ruri, n delta si n mare, la gurile Dunarii. n batrnul si latul fluviu, cu baltile de pe lnga el si osicele din delta, crapii gasesc conditiile cele mai favorabile, pentru ca sa traiasca; hrana din belsug, adapost sigur n vreme de iarna. Din Dunare apoi intra n toate rurile, ca si n baltile ce le ntovarasesc. Ajunge la noi la dimensiuni necunoscute n apele Europei centrale si occidentale. Indivizii grei de 30 kg nu snt raritati; se citeaza si crapi, prinsi la gurile Dunarii, tragnd 36 ocale vechi. Lungimea lor nu e n proportie cu greutatea, caci cu ct mbatrnesc se ncaleaza, cresc n grosime mai mult. Exemplare peste 1 m lungime nca nu snt rare.n lumea pestilor, crapul e tipul bursucului, gras, gros, pasnic, cu miscari domoale, placndu-i sa stea ct mai linistit, si sa aiba ct mai multa mncare. De aceea creste n voia lui n apele Dunarii, unde gaseste de toate; viermi, larve, infuzorii, radacini de plante. Cnd insule plutitoare se rup din plaur, sub ele foiesc ca viermii crapii, caci snt adapostiti de caldura si au hrana la nas. si nfatisarea lui este aceea a unui animal, caruia i place viata tihnita; e tipul burghezului burtos, multumit de toate.Are trupul lungaret, turtit dintr-o parte n alta, dar nu asa de tare cum e la caras. Linia spatelui e regulat trasa, cu o nghebosare aproape de cap. Ochii linistiti ca de bou, gura potrivita si foarte sensibila, pentru ca sa poata gasi hrana ce-i trebuie; n coltul gurii spnzura cte un fir de musteata, cam groasa. O notatoare lunga pe spate, alte doua perechi apropiate ntre ele, o notatoare mai scurta, unde ncepe coada si alta lata la vrful cozii, i mpodobesc trupul. E acoperit cu solzi, mari, cu niste dungi concentrice dupa care ct snt tineri, se poate determina vrsta ca si la arbori.Coloarea crapului variaza foarte mult, potrivit locului unde traieste; cel de balta e mai nchis la coloare, cel din apele curgatoare are solzii aurii.Dupa schimbarea colorii, pescarii stiu cu cine au de-a face, cu crap de balta ori cu crap de Dunare, care a calatorit n balta. Caci crapul, chiar daca i place sa ierneze si sa se ngrase n apele gazduitoare ale Dunarii, de cum bate vntul de primavara l apuca dor de iarba verde si se calatoreste n balti. Au si crapii fierbinteli. Snt ca ametiti si noata n crduri, spre apele putin adnci de lnga maluri, de le vezi spinarea. Crapoaica si leapada puzderia de icre - se zice pna la 800 000 - pe firele de buruieni inundate, pe buturugile de salcii cazute n apa. Le pun si le lasa n plata Domnului; peste cel mult o saptamna ies puisorii marunti; de ar trai toti s-ar umple baltile de crapi. Asa, cad n gura altor pesti cu nemiluita. Care scapa cu zile, cresc repede, devin ciortanei, repede, repede ciortani, iar spre toamna au devenit ciorto-crapi numai buni de mncat, cntarind pna la 3 kg. Au scapat de griji, dar abia n al treilea an devin crapi, barbati care umbla dupa bataie, a caror lapti pot sa fecundeze icrele. si ei au regulile lor, ca si toate dobitoacele.Ducnd o viata linistita, tihnita, neavnd nici o grija dect hrana, scapnd si de coltii stiucii, crapul poate sa traiasca pna la adnci batrnete. Se povesteste de crapi batrni de un veac si chiar mai bine. n 1873, n Anglia, s-a prins unul, care purta n nas o veriga cu nsemnarea anului 1674. Se spune ca crapii de la Fontainebleau au fost hraniti de FranciscI,eroul de la Marignano, persecutorul protestantilor, deci ar avea peste patru veacuri. Se spune: dar cte nu se spun despre animalele pe care nu le poti urmari si nu le poti nsemna, ca sa stii daca snt aceleasi, mai ales cnd crap de crap nu se prea poate deosebi. Ceea ce e sigur nsa este ca au o viata lunga. Ceea ce iarasi se stie e ca mor mai cu greu dect alti pesti: tin la viata. Un crap poate sa ramna viu mai multe zile, chiar cnd se pastreaza n umezeala muschilor udati. Nu e vorba ca aceasta este tocmai spre pieirea lor. Carnea de crap fiind gustoasa, snt pestii cei mai cautati pentru hrana omului. Daca se pot mai lesne tinea proaspeti, cu att mai rau pentru ei, caci e cu att mai bine pentru oameni. Numai din Delta Dunarii se prind pna la 5 milioane de kilograme ntr-un an, iar din lesele de la Filipoi, ori Crapina se pot capata n 2 - 3 ceasuri pna la 10 000 kg.De altfel crapul e un peste care se poate domestici. Dupa cum snt crescatorii de pasari, de porci, de boi, snt si crescatorii de crapi.La noi macar ca se gasesc puzderie, snt metodic crescuti, mai ales varietatea cu un singur rnd de solzi mari, n iazurile de la Banloc lnga Deta (Banat).S-a ajuns la crearea de rase, cum snt si printre vite, cu anumite nsusiri. S-a ncercat chiar sa se castreze, cum se fac din tauri boi, capatndu-se crapi cu o carne mai gustoasa, crescnd mai usor si ngrasndu-se. Cte nu ncearca omul, pentru ca foloasele trase din munca lui sa fie mai mari.Nu e vorba ca si n stare salbatica, crapii au varietati diferite si monstruozitati fel si chipuri. n apele noastre, traiesc crapi ghebosi, dulci la carne, buni de crescut n helesteie, crapi saritori, zvelti care dnd de gardurile asezate n cale, ncearca a le sari, caznd nsa de-a dreptul n sacii pusi anume de pescari; crapi cu capul ce de box, scurt, retezat, altii dimpotriva cu capul ca de delfin etc, etc. Snt crapi cu piele moale, fara solzi cautati pentru crescatorii, ori crapi cu putini solzi mari numai de-a lungul trupului n mijloc; nemtii le zic crapi cu oglinda; ntlnindu-se n Brates. La noi, din vreme n vreme, se gasesc crapi aurii, mparatul crapilor, cu solzi, ca n poveste: pare ca ar fi turnati din aur. Pescarii nici nu vor sa se anine de un asemenea exemplar, ci-l azvrl ndarat n apa, caci se tem ca altfel le vor muri copiii.iparul[28](Misgurnus fossilis)e pe ct de raspndit n apele noastre, pe att de interesant prin obiceiurile lui.Unde-l cauti, l gasesti; nu are cerinti, caci nici apa nu-i este totdeauna de nevoie, putnd trai ctva timp si n namolul numai umed. Oriunde este un iaz ct de mic, o baltoaca mai mare, sau chiar n partile mai linistite de ruri, cu greu e sa lipseasca tiparul.Cine nu-l cunoaste? E ca un sarpe scurt.Fig. 170. Tiparul (20-30 cm) (A., refacut de M.s.)Trupul cilindric nspre cap e turtit lateral numai spre coada. N-are solzimari, ci numai niste solzisori marunti si razleti. Are o gura maricica, iar de jur mprejurul ei 10 fire de musteti destul de lungi. O notatoare pe spate, mica, alte 2 perechi pe burta, departate una de alta, una scurta mai spre vrful cozii, unde se afla o notatoare latita, i snt podoabele trupului. Miscarile lui iuti - abia l poti tinea n mna-le datoreste cozii numai muschi.si duce viata pe fundul apelor miloase. Coloarea e la fel cu a mlului, asa nct cnd sta ntins nici nu-l poti zari. Pe spate este mai mult cafeniu, pe burta mai galben, chiar portocaliu. Doua dungi mai nchise, una lata alta mai ngusta, snt trase regulat de-a lungul trupului. Peste tot nsa este stropit cu punctisoare negre, pare ca ar fi firele de ml lasate pe fundul unui vas.Din vreme n vreme vine la suprafata, nghite o gura de aer si apoi iar se baga n ml, unde gaseste hrana lui favorita: melci mici, viermisori sau pui de alti pesti. Cnd balta seaca ori apa ngheata, n-are habar. Se nfunda n ml si asteapta vremuri mai bune. E rabdator din fire si mai ales ndura foamea ndelunga vreme.Cnd unele balti de prin Delta sau de pe lnga Dunare se usuca asa de tare, nct poti trece cu caruta pe fundul lor ntarit, dedesubt, la oarecare adncime tiparul sta ascuns si-l poti scoate taind nti cu cazmaua si pe urma sapnd cu hrletul. Cnd s-a sapat canalul ce leaga Razelmul cu lacul Babadag, foiau tiparii n rogojinile de trestie pe jumatate putrezite, la adncime chiar de jumatate de metru.De el nu se poate spune a se zbate ca pestele pe uscat, caci ca si un neam al lui din departari, din Australia, numitNeoceratodus,el poate respira si aerul din atmosfera. N-are plamni, dar pentru aceasta i serveste o parte din intestinul subtire.Ctiva cercetatori romni(D. Calugareanu, Th. Busnita)au lamurit respiratia aeriana a tiparului. n special, nsa, d-naElena Lupude la Universitatea din Iasi, s-a ocupat mai ndelung de aceasta chestiune, iar lucrarile ei au gasit unanima buna primire n strainatate.O parte din intestin are structura unui plamn, fiind foarte bogata n vase cu snge. Animalul nghite aerul; ajungnd n dreptul intestinului subtire, oxigenul e luat de snge; iar acidul carbonic este dat afara pe anus. Ca sa nu se mpiedice actul respiratiei si sa nu sufere peretii asa de bogati n vase, d-naLupua aratat ca restul alimentelor mistuite, nainte de a trece prin portiunea respiratorie a intestinului, este nvelit ntr-un sac alunecos si astfel e dat usor afara.Se ntelege cum tiparul poate trai fara de apa, respirnd aerul dinafara. Ct despre mncare, econom cum este, si aduna n jurul intestinului ntotdeauna o cantitate de grasime, bani albi, pentru zile negre.Dar tiparul mai este vestit si prin altceva. Lui iarasi nu i se mai poate spune vorba: mut ca un peste. Cnd l scoti din apa tipa; are un glas ca de soarece, dar scurt. E aerul cuprins n intestin si care prin strngerea brusca a tubului este dat afara.Mai are o nsusire, facnd concurenta buratecului. E nervos din cale-afara, simtind cu mult naintea omului schimbarile atmosferice. Cnd e vremea a ploaie, dar mai ales cu trasnete si fulgere, tiparul e nelinistit, chiar cu 24 de ceasuri nainte, nu-si afla loc, ridicndu-se mereu n fata apei sa se racoreasca, sa nghita aer. E un barometru viu.Prin multe parti e tinut n fereastra, cum e tinut si brotacelul. Nu trebuie sa ne mire, caci este stiut ca multe animale snt mai sensibile dect omul nu numai la schimbarile vremii, dar chiar si la alte fenomene naturale.Dupa coloarea mbracamintii lui, tiparul, acest peste asa de curios, se vede ca este un animal de noapte. Cum nsereaza, e stapn, caci greu e sa fie vazut trndu-se pe ml sau notnd aproape de fund. Dar pentru fiecare este ac de cojoc. Cade si el n gura unui peste mai mare, iar trupul lui este lesne nghitit. Pentru aceea, ca sa nvinga dusmanii si conditiile neprielnice, femeia depune n locuri adapostite 100 - 150 000 de oua, din care nsa prea putine ajung sa deie pui, iar din pui iarasi prea putini ajung sa creasca mari.iparul e hrana saracului. Nu e prea cautat pentru stomacurile delicate, macar ca borsul de tipari si tiparii prajiti nu au gust rau.Fig. 171. Vasele bogate din peretele intestinal unde se face respiratia (dupa Elena Lupu).Cta rezistenta contra mortii are acest animal, poate si gospodina sa se convinga. Dupa ce i se taie capul - credinta n popor e ca nu e bun fiind otravitor, semannd cu capul de sarpe - i scoate matele si-l pune n tigaie la foc, nca mai da semne de viata, zvrcolindu-se de cteva ori.nainte de a fi pregatit, e bine sa fie tinut n apa curata, proaspata, mereu schimbata, ca sa i se scoata gustul de ml.Asemanatoare cu tiparul este anghila[29](Anguilla anguilla)2mult mai mare, ajungnd uneori ct un sarpe lung si cntarind peste 15 kg. Mai nainte vreme se credea ca nu intra n Marea Neagra. Putini, dar tot se gasesc n Dunare.E unul din pestii cei mai curiosi, asupra vietii carora s-a scris mai mult dect asupra tuturor. Legendele cele mai bizare se gasesc despre el, n cartile mai vechi. Ba ca nasc pui, ca vipera, ba ca ies pe lume, asa, din nimica, dintr-o data (generatie spontana). Chiar mareleAristolelera de aceasta parere. Totul se tragea din faptul ca desi se prind pretutindeni cu sutele de mii, rar s-a dat peste un individ cu icre.n realitate, anghila duce o viata zbuciumata, nelamurita n totul dect dupa razboi, prin rabdarea si perseverenta danezuluiO. Schmidt[30]ajutat si de guvernul sau.La noi se ntlnesc rar, rar de tot, poate si din pricina ca avnd prea multi pesti de ceilalti, mai usor de prins, ei nu snt bagati n seama. Se pescuiesc putini la Galati; s-au gasit n lacul Tatlageac ntre Agigea si Mangalia. Acestia se urca probabil din Marea Mediterana si ramn izolati.Aiurea nsa, n Italia, Spania, Anglia si Germania, o ntreaga categorie de pescari se ocupa cu prinderea acestui peste, cu carne albicioasa, dulce si grasa, desi cam grea de mistuit. Afumatorii sistematice, industrii mari costisitoare se bizuie mai mult pe prinderea tiparului. n Italia, la gura Padu-lui, snt instalatii uriase pentru a prepara cele 2 500 000 kg anghile prinse mai n fiecare an.Anghila este un peste calator. Spre deosebire de morunul nostru, ea traieste, creste, se ngrasa n apele dulci, de unde pornesc crduri nenumarate spre adncul marii, spre a lepada icrele. Atta se stia pna n anii trecuti. Unde se gasea cuibul lor, n ce conditii depuneau ouale, ramasese o taina din largul Oceanului. Acum nsa s-a dezvaluit adevarul, rupndu-se pnza necunoscutului de attea veacuri.Dupa cum rndunica ori cocostrcul fac drum lung din tarile calde, unde ierneaza, pna la noi, unde clocesc, tot asa anghila calatoreste din Europa, unde creste, pna n dreptul Mexicului, la radacina Curentului Golfului din mijlocul Oceanului Atlantic. Acolo, n adncurile dintre Antile siI.Bermude, n padurea algelor mpleticite care ies, la fata apei, formnd Marea cuSargassuns- spaima corabierilor - anghilele adunate din toate partile joaca hora nuntii. Miliarde de icre snt lepadate, caci din fiecare femeie de anghila ies macar un milion de oua. Batrnii pier puii iesiti nu se aseamana cu parintii, cum nu se aseamana mormolocul cu broasca.Fig. 172. Anghila (pna la 1,20 m).Anghila batrna e ca un sarpe, lunga, cilindrica, putin turtita pe de laturi, cu capul ca de stiuca. O notatoare subtire ncepe de la jumatatea spinarii pna la coada, ntinzndu-se pe burta pna pe la mijlocul ei. Doua aripioare, lnga cap, i servesc drept lopeti. Se misca serpuind. Trupul [ei], de coloarea mlului, este balos, solzisorii marunti fiind unsi cu un soi de suc moale, ceea ce-i usureaza sa se strecoare prin crapaturile cele mai mici dintre pietre.Puii snt deodata ca o frunza de salcie si asa de stravezii, nct ai putea ceti printr-nsii, ca printr-un cristal.De cum s-au nascut, ncep drumul departat al pribegiei, de-a lungul curentului cald al Golfului, care se rasfira cnd ajunge n dreptul Europei. Vin n crduri att de mari, nct se turbura apa; pare laptoasa. Pescarii i pndesc, prinzndu-i cu niste mari polonice, cum se scot chefalii din cotetele din Razelm. Ca sa-si poata face cineva o idee de puzderia acestor pesti, un exemplu ajunge.Fig. 173. Puiul de anghila cum e cnd iese din ou.Fig. 174. Drumul pe care-l fac larvele de anghila (R.).La gura rului Sedern, din Anglia, care se varsa n canalul Bristol, unde puhoiul lor e n toi, fiecare pescar prinde ntr-o singura noapte 250 kg de peste, n fiecare kilogram intrnd vreo 2 000 de pui.Cti scapa din mna omului se vra n ruri, dar nu toti, caci se aleg. Cei ce vor deveni barbati ramn mai spre gura fluviilor, unde apa dulce se amesteca cu cea a marii. Femeia se urca n susul fluviului, despartindu-se n crduri mici, la fiecare afluent mai de seama. Nici o piedica nu le opreste n drum. Chiar pragurile pe care nu le trec pastravii snt trecute de anghile. Ajung astfel n uscat, pna la lacul Constantei, pe valea Rinului, pna n lacurile nalte norvegiene, care si varsa apele n cascade, spre nivelul marii.Pescarii din tinuturile favorizate le usureaza urcarea pragurilor mari, punndu-le anume scari facute din crengi. Prin partile Balticii, unde ajung mai putintei, se aduc, n vase mari, puii pescuiti n canalul Bristolului, spre a fi apoi aruncati n rurile din Prusia occidentala. n acest chip puii de anghila, ct o rma de mari, stravezii, ncep sa prinda carne n apele dulci, unde traiesc 5-20 ani, hranindu-se cu pestisori, cu racusori. Noaptea ies din apa, apuca razna peste cmpiile cultivate, adapostindu-se n orice mlastina. n acest chip trec dintr-un ru n altul. Pot ajunge si n conductele de apa; cad n fntni de unde nu mai scapa.Fapt sigur e ca anghilele se ngrasa n apele din Europa, iar ntr-o buna zi, asa netam-nesam, mpinse de instinctul procrearii, iau drumul ndarat spre mare, ntorcndu-se de unde au venit. La gura rurilor, barbatii asteapta. n crduri tot mai numeroase, adunndu-se ca apa din ruri, formeaza alaiul nuntii. n vremea aceasta de drum lung, n largul marii, tot pe la adnc, se dezvolta si organele reproducatoare, nchircite ct animalele au trait n apele dulci.Se aduna anghilele care au pornit n lumea larga pentru hrana. Nunta lor o savrsesc n taina adncurilor de apa sarata. Acolo leapada icrele, dar acolo si gasesc si mormntul, caci napoi nu se mai ntorc dect puisorii.E o tragedie n soarta lor; ziua fericirii e aceeasi ca si a mortii.Noua-ochi(Eudontomyzon)este printre pesti ceea ce este sarpele-orb printre soprle. N-are nici o asemanare cu celelalte rude ale sale[31]. E ca un tipar, dar mai cilindric, mai iute, mai mult s-ar asemana cu un vierme ori cu un sarpe fara solzi. Traieste prin rurile de la munte, prin ape curgatoare, dar si prin baltile miloase. Unul e mai mare(Lampetra fluviatilis), lung de 3-4 decimetri, altul(L. planeri)mai mic, cam pe jumatatea celui dinti. Totul la ei este deosebit de pesti. Gura e ca o ventuza, la capatul trupului si nzestrata cu dinti ascutiti, rari. Se prinde lesne ca o lipitoare de trupul altor pesti si nu se lasa fara sa le strapunga pielea pna la carne. Cnd are de facut un drum mai lung, ca sa-si economiseasca puterile, se anina de trupul unui bun notator si cutreiera mparatia apelor, pna unde-i place. El singur cnd noata, mai mult serpuieste. Nu are notatoarele perechi, ci de la mijlocul spinarii, de-a lungul cozii si pna pe fata de jos, se ntinde o notatoare ca o pielita subtire, cum e la mormolocul de broasca. Ceea ce mai are neobisnuit si dupa care lesne se recunoaste snt sapte gauri pe laturile gtului, pe unde iese apa care a udat branhiile; capacelul osos, numit pe nedrept urechi, de la ceilalti pesti, i lipseste. Numirea de noua-ochi de acolo i vine, caci poporul - la noi numirea probabil este mprumutata - ia cele 7 deschideri drept ochi si tot ca ochi socoate si deschiderea nasului de la capatul trupului, asa nct cu ochii adevarati, fac 9 pete pe laturile capului.Mai minunat este ca puiul nu se aseamana cu parintii si sufera o schimbare - o metamorfoza - pna ce ajung batrni. Operatia lepadarii oualor da mult de grija animalului. Are obiceiul sa adune ceva prundis la un loc, pentru ca sa cladeasca un ascunzis puilor, carora le place taina umbrei, mai bine dect lumina care strabate n apa. Cu ce sa care pietrele? Se prinde cu ventuza de lespegioara aleasa si cu sfortari mari pentru trupul lui ct o sfoara ceva mai groasa, ncet, ncet o duce pna la locul ales. si asa si face un cuib din pietre, dupa ce pune ouale lui numeroase, s-a sfrsit cu viata lui. Din oua ies puii ca niste viermisori. La nceput gura lor nu este rotunda, ci buza de sus e ca o potcoava. N-au dinti, iar ochii abia se zaresc. Cele sapte deschideri ale branhiilor, la nceput ca niste puncte, mai pe urma snt ca niste cheutori.Pas cu pas, zi cu zi, trupuldevine mai cilindric, gura mai rotunda; ies dintii la nceput marunti si puiul abia n al treilea an seamana cu parintii si poate lepada oua. S-ar putea spune ca viata acestor animale e mai mult faza copilariei; cum au ajuns n stare sa lepede icrele, ca prin farmec, dispar, ca si efemerele de pe fata apelor.Fig. 176. Serumbie-de-Dunare (20-30 crn) (A., refacut de M.s.).Fig. 175- Cicarul (30-40 cm) (d. refacut de M.s.).Scrumbiile-de-Dunare. Un val nca necomplet ridicat dainuieste asupra vietii acestor pesti, ca si asupra multora la fel, calatori din Mare n ruri. Ce fac ele de cnd parasesc coastele noastre[32], prin Octombrie ori Noiembrie si pna cnd cele dinti se arata din nou, chiar prin ianuarie ? Taina completa. Dispar dintr-odata, tragndu-se spre adnc, n necontenita lor cautare de hrana. Cum da caldura, nspre primavara, se ivesc ncepnd dinspre Balcic[33], tot urcndu-se de-a lungul coastei, pna ce vin n dreptul gurilor Dunarii. n vremea aceasta snt slabe si nu snt prea prinse. Cum au dat de curentul apei dulci, asteapta o bucata de vreme, ca sa se mai deprinda, ca sa nu fie trecerea prea brusca de la apa Marii la apa Dunarii.Pe la nceputul lui Martie ncep sa intre. Le atrage nu numai hrana mbelsugata ce o gasesc n Delta, dar mai ales grija ca puii iesiti din oua sa aiba ce mnca. Nu se urca dect rar mai n sus de Braila. Dupa ce si-ai depus icrele, la adnc, mai stau cteva luni sa se ngrase bine si apoi apuca iarasi calea Marii. n acest timp snt pescuite. Prin Iunie rar se mai gasesc din cele ntrziate. Se trag tot ncet, ncet, de-a lungul coastelor unde curentul de apa dulce e mai puternic; se scobor, fiind urmarite de pescari, pna spre Vama, si apoi se duc la culcusul lor de iarna.Asa fac scrumbiile-de-Dunare-cu-capul-alb(Alosa pontica ponticavar.Danubii)[34]cele mai mult prinse, acelea care se trimit n gheata n toata tara sau peste an, ndulcite ori afumate.Pe lnga ele vin scrumbiile-cu-capul-negru(A. pontica ponticavar.nigrescens),care dau n Dunare mai trziu ceva si totdeauna n crduri asa de dese, nct pescarii trebuie sa fie foarte atenti, gata la pescuit ndata ce prind de veste. Nu e timp de pierdut, aceste scrumbii nu stau mult n Dunare, ci dispar repede fara sa li se dea de urma, caci nici de-a lungul coastelor nu mai zabovesc.Pe lnga cele doua scrumbii mari, ceva mai trziu dect ele intra n Dunare si rizeafca(Alosa caspica nordmani),o scrumbie mai marunta, ceva ceva mai mascata dect o sardea. Ea zaboveste mai multa vreme n Dunare, se urca si pna la Turnu Severin, trece si n balti, ceea ce nu fac altele ba. unele din ele se deprind asa de bine, nct le apuca si primavara tot n apele noastre dulci.Fig. 177. Rizeafca (A., refacut de M.s.)Scrumbiile-de-Dunare snt un mare dar firesc pentru bogatia noastra. Carnea lor gustoasa, grasa, desi cu multi spini, este cautata. Proaspete, fripte n hrtie ca sa nu se scurga prea mult grasimea, snt pe placul celor mai alesi gastronomi. Se pastreaza nsa mai mult sarate si afumate, carnea lor fiind foarte delicata, usor stricndu-se daca nu e pestele mncat scurt timp dupa ce s-a prins. Erau ani cnd numai din cea dinti vietate, cea mai buna, se prindeau cte 4-5 milioane de bucati. Rizeafca de asemenea se prinde cu sutele de mii de kg pe an, sarndu-se de regula la butoi, deoarece e prea mica spre a se mnca proaspata.Chefalii(Mugii cephalus)[35]si ei snt musafiri marini; fac parte, deci, din neamul pestilor calatori. Nu intra nsa n Dunare ca rudele morunului, ci se afunda n lacurile cu apa salcie aflate de-a lungul tarmului Marii Negre. De cum prinde a se nteti caldura, ncep sa se apropie de tarmul nostru n crduri mari, notnd la fata apei. Cnd Marea este linistita se poate urmari armata lor, n siruri strnse, nu numai dupa pescarii ce-i ntovarasesc n zbor, dar si dupa ncretiturile-marunte ale Marii; pare ca ar curge la fata ei un curent.Snt pesti prea simtitori, pentru ca sa dea buzna n lacuri dintr-o data, ncearca apa. Daca nca e prea rece, se retrag din nou n Mare; iar ncearca, iar se retrag, pna ce simt ca e calduta, asa cum vor ei. Mai nerabdatori snt puii. Ei dau nti. Prea le e dor dupa hrana buna, ca sa mai rabde n apropierea ei. Snt hamesiti. n Mare ct stau, cresc prea putin. Asa cum au iesit toamna din Sinoe ori Razelm[36], cam tot att de lungi se ntorc n vara viitoare. n schimb pna-n toamna, avnd prielnice conditii, cresc repede. Cei batrni mai pot rabda; ei nu se vra n lac dect n toiul verii, prin Iulie si snt asa de sensibili, nct daca o ploaie rece racoreste apa lacului, dau fuga napoi la Mare. n lac se hranesc, se ngrasa; si lasa unii si icrele.Fig. 17 8. Chefal (30-50 cm) \A., refacut de M.s.).Spre toamna ies din nou si se duc n lumea lor, spre tarmurile asiatice ale Marii Negre. Atunci se prind cu nemiluita. Ca sa-i ademeneasca, sa le deschida mai multe porti de intrare, primavara pescarii sapa santuri de-a curmezisul n limbile de nisip, care despart lacurile de Mare. Spre toamna nsa, cnd pestii dau navala sa iasa, dupa cele dinti vnturi reci, n calea lor snt piedici. Garduri lungi, mpletite des, i opresc n loc. Din distanta n distanta snt ochiuri nselatoare, caci dnd n ele ramn tarcuiti ca si oile la strunga. Dau deodata ntr-un cotet mic, pentru ca apoi sa aiba o nselatorie de libertate n oborul larg, unde se aduna puzderii. Snt scosi de acolo cu un linguroi mare ca un crsnic. Un adevarat sistem complicat de capcane, n care se prinde mai tot pestele intrat n lacuri, nescapnd printre mpletiturile nuielilor de la garduri dect puii marunti.Lupta e grea, pentru ca chefalul e un peste vioi, foarte simtitor si banuitor. De prinde de veste cum se zbat cei intrati n cotet, pe aici i e drumul; si schimba cararea apucnd pe aiurea. De aceea si oborul de lnga cotet e ct mai lung.La nfatisare e cam ca o scrumbie-de-Dunare, dect ca e mai mare, mai gras, iar solzii mascati se ntind pe cap pna la marginea botului. La trup este ceva mai rotund, iar pe spate are doua notatoare n loc de una. Aripioarele perechi snt strnse gramada aproape de urechi, pe cnd la scrumbie snt departate unele de altele. Mai are o particularitate: cele doua pleoape snt verticale, una nainte alta ndaratul ochiului. Chefalii se mai deosebesc si la coloare, cenusii-albastrii pe spete, argintii pe de laturi; fiecare solz de pe coaste are cte o pata pe el, asa nct n lungul trupului pare ca snt trase cteva dungi mai nchise.Au o carne grasa, gustoasa. Din aceasta cauza se prind n mari cantitati, n anul 1898 nu mai putin de 680 000 kg. La noi nsa nu se prea obisnuieste a fi mncat; n schimb e un articol de export. Se prepara sarat, dar mai ales afumat. Icrele de chefal snt si ele cautate. E pestele care da valoare baltilor noastre.Neamurile morunului[37]. n afara de scrumbiile-de-Dunare, vremelnici oaspeti n apele noastre dulci, mai este o categorie ntreaga de pesti, care se urca pe Dunare ca sa-si lepede icrele. Snt neamurile morunului, pesti de soi, cu zgrciuri n loc de oase, cu o carne dulce, grasa, macra, care i face cautati, deci de pret. Pe aiurea nu se gasesc n asa de mare numar, ci numai n Marea Caspica si Marea Neagra. De aceea noi si U.R.S.S. sntem tarile caviarului, icrele negre ale morunului si nisetrului. n celelalte mari se afla numai cte o specie. Asa, n Marea Mediterana, Marea Nordului ca si n Oceanul Atlantic, traieste sipul(Acipenser sturio);atta tot. La noi si duc viata vreo 6 specii, de la morunul care poate sa cntareasca, rar, si 1 000 kg (900 de ocale vechi), pna la cega, ce poate trage cel mult 10 kg bucata.Snt pesti curiosi la nfatisare. Nu seamana cu ceilalti, ci mai degraba aduc aminte de temutii rechini, care au nghitit pe Ionatan. Corpul e lungaret, mai umflat n partea de dinainte, cu botul ascutit, cu coada despicata n doua parti neegale. N-au solzi pe trup, ca stiuca bunaoara. Solzii lor snt mai mult ca niste ace nfipte n piele, asa nct pielea lor e aspra ca si hrtia cu sticla. n schimb au scuturi tari, osoase, nsirate de-a lungul trupului, pe spinare, pe laturi si pe burta, cu spini pe mijlocul fiecarui scut, ndreptati ndarat. si capul este acoperit cu un coif de placi osoase, ncheiate slab unele cu altele. Gura este sub botul ascutit, lung, si e ca o gura ovala ncercuita de buzele umflate.Cel mai mare din apele noastre este morunul(Huso huso),care ajunge la mari dimensiuni. Obisnuit trage de la 100-250 kg; n 1932 s-a prins un morun de 820 kg, altul de 600 kg. si nchipuie oricine, mai ales daca animalul prins e parte femeiasca, ce pret are un asemenea peste, cnd cuprinde peste 100 kg de icre. Se socoate ca o moruna cu icre, dupa preturile dinainte de razboi, facea cam ct 5 boi.Este un peste care se tine mai aproape de tarmul nostru. Morunul intra n apele Dunarii primavara, pentru ca sa lepede icrele n apa dulce, curgatoare, bogata n hrana. Se poate urca si dincolo de Portile de Fier pna la Budapesta. Cauta tot gropile adnci din Dunare si nu iese la fata dect ca sa se spele de namolul ce s-a prins pe el, cnd apele marilor viituri s-au mai retras si limpezit. Nu are numai o perioada de calatoria; iese din Dunare cnd apa se prea ncalzeste, retragndu-se la o mica departare de coaste, spre a se nturna ndarat toamna, nendurndu-se pare-se sa lese locurile acestea bogate n hrana, care-i priesc asa de bine. Numai catre toiul iernii fuge la adnc, se ascunde mai la caldura, unde nsa slabeste, iar carnea lui pierde din gustul cel bun. Nu e un animal pasnic; hrana lui nu consta numai din ierburi sau animale mici; nghite chiar si crapi, platici, ba uneori si pasari de apa. si leapada icrele la nceputul primaverii si apoi se retrage ndarat n Mare, desi uneori ierneaza n gropile adnci din fluviu.Fig. 179. Morunul (A, refacut de M.s.).Pentru prinderea lui e o adevarata expeditie. Instrumentul obisnuit este o undita fara nada, un crlig cu vrful ascutit, pus n calea pestelui. n preumblarile lui prin apa, atingndu-se numai de crlig, fiind fara solzi, i se vira n carne. Cu ct se zbate, cu att se nfige mai adnc. Aceste crlige se azvrle n apa la o anumita adncime si nu razlete, ci se pun n calea pestelui garduri de crlige, carmace, ancorate sau prinse de pari batuti pe fundul apelor; cnd s-a prins pestele, batndu-se, da de veste paznicilor, caci de-a lungul carmacelor snt plute la fata apei. Carmacele se ntind perpendiculare pe coasta Marii sau n Dunare, pe distante mari [...]. E o expeditie ntreaga, cu o gospodarie anumita, care se nfaptuieste pe malul pustiu al Marii. Pestele se prinde, dar trebuie scos. Pericolele nu snt nlaturate. O namila care cntareste 500 kg. lung de 2 m. nu se lasa usor, cu una cu doua, pusa n lotca, pentru ca sa i se scoata icrele la cherhanea. Se anina mai mult de coada. Daca nu a intrat adnc Crligul, poate sa se aleaga cu o rana si se face nevazut. Alteori, cnd e mai mare, atta ce se zbate, nct rupe carmacele si pleaca cu Crligul n el, trnd cu dnsul odgoanele rupte, spre mirarea celorlalti pesti. Daca la vizita de fiecare dimineata a carmacelor se baga n seama ca un morun s-a prins n capcana, operatia grea ncepe. ncet, ncet se trage portiunea din carmace, unde se simt zvcniturile. Coada pestelui se arata; e bucuria mare ori mica, dupa cum vataful din lotca cunoaste ca e femeie cu icre sau un barbat. Pestele nu se lasa lesne scos din apa. Atunci se ntrebuinteaza sistemul har-poanelor de la balene. Un crlig mai mare, prins de o bucata de lemn, legata de un odgon trecut lat la mna stnga a unui om, este instrumentul ntrebuintat. Cnd se trage pestele la fata, se azvrle timleacul - asa se numeste har-ponul - prinznd pertele de spinare, cam de dupa ceafa, si se arunca ct mai aproape de lotca, ca sa i se poata da cu un mai n cap spre a-l ameti. Apoi i se da drumul din nou n apa, ct tine odgonul timleacului. Dupa doua, trei lovituri de maciuca, pestele este ametit, daca nu omort si e tras n lotca. Operatia nu e asa de usoara, caci o zvcnitura mai puternica a pestelui poate rasturna lotca, iar dezmeticindu-se cu o lovitura de coada poate rupe salele unui pescar.Cel prins este imediat dus la cherhaneaua cea mai apropiata unde l asteapta operatorii. Cnd e plin cu icre, cea dinti grija asupra lor cade. Asistnd la o asemenea operatiune, la marea cherhanea de la Jurilofca, am admirat ndemnarea cu care operatorul specialist de seama, tot mestesugul fiind mai ales potriveala de sare trece n cteva minute boabele strnse n ovar, n cutiute [...]. Dar din morun nimic nu se leapada; pna si branhiile snt mncate de pescar, macar ca are icrele la ndemna. De cnd e lumea cizmarul n-are cizme si croitorul umbla cu coatele goale. Carnea de morun se mannca proaspata, ndulcita, sarata, afumata (batogul); din besica notatoare se prepara cleiul vndut n foite albe sau rosii. De aceea e un peste cautat, iar pescuitul lui rentabil. Productia anuala este n mijlociu de 6-700 000 kg; au fost ani (1898) cnd s-au prins si peste 1 milion kg. Productia anuala de icre negre e cuprinsa ntre 8-13 000 kg.Tovarasul morunului este nisetrul(A. guldenstaedi)care e mai mic. Rar ajunge peste 120 kg n greutate, de obicei cntareste ntre 20-30 kg. Are carne mult mai gustoasa, mai grasa si mai galbie. si el e calator. Se aduna n fata gurilor Dunarii primavara si intra n fluviu, cautnd tot locurile adnci