Mozaicul nr. 4 - 2013

www. revista-mozaicul.ro

Cutiile aflate sub imperiulinterdicþiei, indiferent deconþinut, exercitã irepresi-

bila dorinþã de a fi deschise. Ten-taþia este mult mai puternicã de-cât raþiunea. Provocarea surcla-seazã orice gând al primejdiei saual pedepsei. Gestul nelegiuit alspargerii cutiei milei se situeazãla pragul cel mai de jos al abjec-þiei, în schimb, eliberarea tuturorrelelor din cutia Pandorei nuanuleazã prezenþa aluzivã, nicio-datã epuizatã, a speranþei.

Pentru a rãmâne în fascinan-tul plan al mitologiei, sã reþinemºi cazul puþin cunoscut al cutieiAtenei, unde curiozitatea apare,de asemenea, drept fatalitate.

Când Claude Debussy îºiinaugura „Preludiile pentru pian”(1909) cu Danseuses de Delphes,discuþiile din jurul „coloanei deacant”, ivitã dintre ruinele tem-plului dedicat lui Apollo în loculconsiderat de vechii greci a sim-boliza chiar centrul lumii, încã nuse încheiaserã. Mulþi vedeau înimaginea celor trei tinere de pecoloanã, îmbrãcate cu tuniciscurte, desculþe ºi cu braþele ri-dicate, o horã a menadelor. Des-coperirea ulterioarã a inscripþieipurtând numele lui Praxiteles aîndreptat atenþia spre zone me-nite a releva letenþe obscure.„Dansatoarele din Delfi” sunt, defapt, Herse, Pandrosus ºi Aglau-rus, fiicele legendarului rege ate-nian Cecrops. Miturile anticepãstreazã amintirea unor ciudatemetamorfoze, a unor neaºteptateprocese vestigiale ce au fãcut sãfuzioneze fiinþa umanã cu ele-mente de regn inferior, precum s-aîntâmplat cu suveranul cetãþiiocrotite de zeiþa înþelepciunii. În-fãþiºarea sa fabulos coerentã, ju-mãtate om, jumãtate ºarpe, nu l-aîmpiedecat pe Cecrops sã-ºi al-fabetizeze concetãþenii ºi sã in-stituie, pentru eradicarea promis-cuitãþii, legea cãsãtoriei.

Existã, desigur, mituri ce secuvin apreciate pentru conside-rente altele decât cele livreºti, aºacum este acela despre amintitacutie a Atenei. În timp ce solicitã

cutia Ateneinnnnn CONSTANTIN M. POPA

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XVI • NR. 4 (174) • 2013 • 24 PAGINI • 2 lei

Miºcarea ideilor:„Banda Desenatã –o problemã culturalã?”Semneazã:l Sandu Floreal Mircea Arapul Adrian Barbul Roland Francartl Cristian Ciomul Dragan Prediæl Marian Mirescu

dosar coordonatde Viorel Pîrligras

lui Hefaistos fãurirea unor arme,zeiþa trezeºte poftele faurului careîncearcã sã o violeze. În zbatereafreneticã a împotrivirii, lava se-minalã se revarsã atingând pul-pele Atenei, de unde ajunge înpãmânt. Grotescã verificare aprestigiului puritãþii, dar ºi con-firmare a uberitãþii Gaiei, se vanaºte pruncul Erichtonius. Mamaprimordialã cedeazã copilulAtenei, care îl aºazã într-o cutieînmânatã apoi fiicelor regeluiCecrops, cu porunca de a nu odesface. Demonul curiozitãþiieste imposibil de stãpânit. Herseºi Aglauros deschid cutia ºi pri-veliºtea terifiantã le face sã-ºipiardã minþile. Ne întrebãm, oarece lucru îngrozitor au vãzut?Unele surse vorbesc despre unºarpe, altele despre un fel de avor-ton cu coadã de ºarpe. Oricum,se poate identifica aici o misticãa maternitãþii, iar grupul statuarde la Delfi, mai mult decât un ca-priciu decorativ, poartã un înþe-les lãuntric. Piatra îºi þine prizo-niere victimele (Herse ºi Aglau-ros se sinucid, aruncându-se depe stânci) imortalizând momen-tul întâlnirii cu destinul. Dansulfetelor a parcurs un itinerar alspaimei, devine o expresie a în-cordãrii metafizice, gest vehe-ment implorator cãtre un Olimpiresponsabil.

Debussy descifreazã, fãrã ba-last arheologic, un repertoriu stra-tificat de impresii, ascultând par-cã versul rilkean: „Muzica, rãsu-flarea statuilor”. Am putea adãu-ga amplei respiraþii ºi dansul,pentru cã sensul miºcãrii esteduhul ce ilumineazã plãsmuiri alt-fel amorfe. „Dansatoarele dinDelfi” participã, nu atât la un ri-tual de exorcizare a demonilor, câtla un exerciþiu de respiraþie inte-gratoare, de holotropic art, fã-cutã pentru a credibiliza compor-tamentul zeitãþilor care, ne încre-dinþa Apuleius, socoteau dansulplãcerea supremã.

Ivitã din adâncuri de mit, cu-tia Atenei ascunde sentimentulmisterios, grav ºi nu de puþineori devorator al creaþiei.

Desenede CristianCiomu,MarianMirescu,ValentinIordache,ViorelPîrligras

avantext

2 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVIVIVIVIVI, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 44444 ( ( ( ( (174174174174174), 20), 20), 20), 20), 201313131313

In this issue:

AVANTEXTConstantin M. POPA: Cutia AteneiIn his article Cutia Atenei Constantin

M. Popa makes one think about myste-rious feeling of creation that is frequentlya devouring one. l 1

MOVEMENT OF IDEAS: Banda De-senatã - o problemã culturalã?

Our thematic pages are focused on theevolution of Romanian comics.

The articles are signed by: Sandu Flo-rea, Mircea Arapu, Adrian Barbu, RolandFrancart, Cristian Ciomu, Dragan Predic,Marian Mirescu.This section is coordina-ted by Viorel Pîrligras. l 3-8

REVIEWSIon BUZERA: Acuitatea istoriei lite-

rareIn his review Ion Buzera analyses the

new book Vãmile posteritãþii. Secvenþede istorie literarã written by the literarycritic Ion Simuþ. l 9

Maria DINU: Introducere în nihilismulnietzschean

In her review Maria Dinu analyses thenew book of ªtefan Bolea which is thefirst introductory study in Nietzsche’s ni-hilism printed in Romania. l 9

STAINED GLASSLuiza MITU: Simbolismul crucii- co-

respondenþe ºi limbaj iniþiaticIn her article Luiza Mitu analyses the

book of René Guénon about the metaphy-sical significance of the cross as taughtin the doctrines of various traditional ci-vilizations, with special reference to mat-hematical symbolism. l 10

Daniela MICU: Otto Rank ºi nemuri-rea ca expresie a voinþei de a trãi

In her article Daniela Micu analyses thebook Psychology and the Soul: A Studyof the Origin, Conceptual Evolution, andNature of the Soul, a classic work of OttoRank. l 10

Gabriel NEDELEA: Modele de înteme-iere ale discursului ºtiinþific

In his article Gabriel Nedelea analysesthe book of Peter Godfrey-Smith focusedon the relation between philosophy andscience. l 10

FICTIONThe poetry published in this issue is

signed by Nicolae Coande and TeodorSinezis. l 11-12

ATITUDESMagda BUCE-RÃDUÞ: Enigmaticele

statui ale CraioveiIn her article Magda Buce-Rãduþ dis-

cuss the problem of old public statuesfrom Craiova that are left to deterioratewithout any responsibility on the part oflocal authorities. l 13

REVIEWSDaniela MICU: Marusia– ingeniozita-

tea firesculuiIn her article Daniela Micu analyses the

new book of Liviu Lucaci – Marusia, hisfirst volume of drama. l 14

Ana BAZAC: Auguste Comte în viziu-nea lui Mihai Uþã

In her article Ana Bazac analyses Mi-hai Uþã’s vision about the philosophy ofAuguste Comte. l 14

Cãtãlin GHIÞÃ: Moartea nu ºtie sãpiardã

In his article Cãtãlin Ghiþã writes aboutLe Salaire de la peur by Henri-GeorgesClouzot, director which is considered tobe the French correspondent of AlfredHitchcock. 15

Vladimir BULAT: Baronul F.F.Tornauºi „Valahia Micã”

In his article Vladimir Bulat analysesthe various meanings of the book Me-moirs of the campaign of 1829 in Euro-pean Turkey (1865) by F.F.Tornau. l 15

Cosmin DRAGOSTE: O viaþã închi-natã germanisticii: Roxana Nubert la 60de ani

In his article Cosmin Dragoste descri-bes the importance of an anniversary vo-lume dedicated teacher Mrs. Roxana Nu-bert, a Germanist researcher who has rea-ched the age of 60 years old. l 16

Roxana ROªCA: Portretul unui blog-ger adolescent

In her article Roxana Roºca describesDiana Frumosu’s blog, consisting largelyof poems, prose, diary, notes, reviews,quotes and calligrams. l 16

INTERFERENCESCristina OPREA: Stil ºi expresivitate

în creaþia lui Alexandru CiucurencuIn her article Cristina Oprea describes

the artistic universe of the Romanian pain-ter Alexandru Ciucurencu (1903-1977). l 17

Gheorghe FABIAN: Vã e teamã demuzica clasicã?

In his article Gheorghe Fabian empha-sized the importance of a series of educa-tional concerts and lectures supported byacademic choir and symphony orchestraat Oltenia Philharmonic Orchestra of Cra-iova. l 17

ARTSMarius DOBRIN: Când se întâmplã

sã nu fie de-ajunsIn his article Marius Dobrin analyses

the play Ultimul amant fierbinte/ Last ofthe Red Hot Lovers written by Neil Simonand directed by Mircea Corniºteanu. l 18

Santiago RIBEIRO: „Artele afiliate su-prarealismului, în Portugalia, sunt în cursde dezvoltare…”

In this interview Ana Neamu talks withSantiago Ribeiro about the actual situa-tion of the surrealist tendencies in Portu-guese contemporary art. l 19

Petriºor MILITARU: România ºi su-prarealismul internaþional astãzi

In his article Petriºor Militaru writesabout Romanian participants at Interna-tional Surrealism Now exhibition: DanNeamu and Octavian Florescu. l 19

Mihaela VELEA: 5 artiºti craioveni la

NNNNNooooo 44444 ( ( ( ( (174174174174174) • 20) • 20) • 20) • 20) • 201313131313

ab

le o

f c

on

te

nts

Revista de culturã editatã deAIUS PrintEd

www.revista-mozaicul.ro

Apare cu sprijinulMinisterului Culturii

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEFConstantin M. Popa

REDACTOR-ªEF ADJUNCTGabriel Coºoveanu

SECRETAR DE REDACÞIEPetriºor Militaru

COLEGIUL DE REDACÞIEMarin BudicãHoria Dulvac

Lucian IrimescuXenia Karo-Negrea

Adrian MichiduþãSorina Sorescu

REDACTORICosmin DragosteSilviu Gongonea

Daniela MicuLuiza Mitu

Gabriel NedeleaMihaela Velea

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 1.000 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel/Fax: 0251 / 59.61.36

E-mail: [email protected]

ISSN 1454-2293

9 771454 229002

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

BraºovIn her article Mihaela Velea describes

the participation of five artist from Craio-va to a exhibition that took place in Bra-ºov: Marcel Voinea, Gabriel Giodea, SilviuBârsanu, Valentin Boboc and Mihail Tri-fan. l 20

Ovidiu BÃRBULESCU: Expoziþia depicturã „Victor Pârlac”

In his article Ovidiu Bãrbulescu descri-bes Victor Pârlac paintings exhibited thismonth at Arta Gallery in Craiova. l 20

CRITICAL POINTMihai GHIÞULESCU: Dosarele Secu-

ritãþii ºi „destinul interpretãrilor”The article „The Securitate’s files and

«the destiny of the interpretations»” re-views the book Scholars, opponents anddocuments. Manipulating the Securita-te’ archive, authored by Gabriel Andrees-cu. l 21

Anca ªERBAN: Cea de-a doua copi-lãrie

In her article Anca ªerban writes aboutthe new novel of Grid Modorcea, Pluta.Din Bãdãlan la New York. l 21

PHILOSOPHYAdrian MICHIDUÞÃ: Testamentul fi-

losofului Siomion BãrnuþiuIn his article Adrian Michiduþã writes

about the testament of the Romanian phi-losopher Simion Bãrnuþiu. l 22

TRANSLATIONMiguel Pérez CORRALES: Caleido-

scop suprarealist: Brazilia (I)In our translation section we present

an essay about Brazilian surrealism writ-ten by Miguel Pérez Corrales and transla-ted from Spanish by Roxana Ilie. l 23

Florin COLONAª: Visul japonez allui van Gogh

In his article Florin Colonaº writesabout the influences of Utamaro Hiroshi-ge in the paintings of the Dutch post-Im-pressionist painter starting from the exhi-bition Van Gogh - Rêves de Ja-pon (Pinacotèque 2, Paris). l 24

noutãþi editoriale

– plãcerea lecturii

Anca Chiriþã, Note de psihologie ºipsihologia dezvoltãrii, ColecþiaHipocrate, Editura Aius, Craiova, 2013.

Grid Modorcea,Lecþiile filmului. Filmulromânesc în contextmondial, Editura Aius,Craiova, 2013.

Petre C. Vasiloiu,Povestiri triste dinBalcani, Editura SimArt,Craiova, 2013.

Matilda Dascãlu,Sever Dascãlu, Istoriaînvãþãmântului dincomuna Lipovu – JudeþulDolj, vol. I, Editura Aius,Craiova, 2013.

Gheorghe Costache,Monografia localitãþiiPeºteana-Jiu, ColecþiaClio. Seria Anthropos,Editura Aius,Craiova, 2013.

Stanca Dragomira,C.S. Nicolãescu-Plopºor.Amintiri cu tatãl meu,Colecþia Clio. Seria Restitutio,Editura Aius, Craiova, 2013.

3, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVIVIVIVIVI, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 44444 ( ( ( ( (174174174174174), 20), 20), 20), 20), 201313131313

BD – schiþã în cuvinte

A noua artã, cum mai este denumitã banda desenatã, se aflãde când a apãrut în veºnica disputã dintre identitate artis-ticã ºi comercial. Iar dacã identitatea este la rândul ei dis-

cutatã, implicând mai multe calitãþi precum grafica, cinematografia,literatura, ce sunt revendicate uneori separat, latura comercialã erecunoscutã unanim, dezvoltând o adevãratã industrie în întreagalume. Mai puþin în România, unde banda desenatã rãmâne un geneditorial de niºã. Ceea ce nu înseamnã cã banda desenatã româneas-cã nu are autorii ei – chiar dacã cei care trãiesc cu adevãrat dinaceastã artã sunt rãspândiþi pe alte meridiane, cititorii ei – expoziþiade anul trecut „Pif în România”, deschisã la sala Dalles, a trezit multenostalgii la cele mai neaºteptate niveluri, de la Horia-Roman Patapie-vici pânã la Dan Perjovschi, analiºtii ei – între care Ion Manolescueste deja un nume recunoscut.

O expoziþie cu tentã istoricã – „Banda Desenatã Craioveanã – 30de ani” a fost ºi punctul de plecare pentru revista „Mozaicul” de ainiþia aceastã anchetã despre un gen puþin cunoscut în cultura noas-trã. Am adresat întrebãrile de mai jos unor graficieni din þarã ºi strãi-nãtate, precum ºi unor personalitãþi din sfera benzilor desenate. Auavut amabilitatea sã ne rãspundã Sandu Florea, Mircea Arapu, Ro-land Francart, Dragan Prediæ, Adrian Barbu, Marian Mirescu, Cris-tian Ciomu.

1. În ce mãsurã banda desenatã poate fi consideratã un produs

cultural?2. Cum vedeþi banda desenatã în România?3. În ce relaþie vã aflaþi cu banda desenatã?

Dosar coordonat de Viorel Pîrligras

1. Existã un proverb engle-zesc: „Dacã ceva mãcãie ca o raþãºi aratã ca o raþã, nu poate fi de-cât o raþã.” La fel este ºi cu ben-zile desenate: dacã ele sunt pu-blicate de aproximativ 100 de ani,în diferite publicaþii, la început înziare, apoi la edituri prestigioase,ba încã au ajuns sã-ºi afle loc ºiîn muzeele de artã modernã, caresunt instituþii culturale, benziledesenate nu pot fi decât un pro-dus cultural. Deºi unii ar puteazice cã ele pot fi un produs in-dustrial, deoarece existã o indus-trie a benzilor desenate, totuºi,datoritã faptului cã de obicei pro-dusele industriale nu au loc înmuzeele de artã modernã, nu pu-tem decât sã ne înclinãm în faþaevidenþei ºi sã ajungem la con-cluzia cã benzile desenate suntun produs cultural.

În ce masurã?... Un produscultural nu se poate mãsura. Is-toria artelor e plinã de încercãrieºuate de a ierarhiza artele pecategorii cu noþiuni de „inferior”ºi „superior”, arta „majorã” sau„minorã” etc., dar pânã la urmãMarcel Duchamp a avut drepta-te. Faimosul lui slogan din anii’20 – „Kitchul de azi este arta demâine” s-a dovedit profetic ºivedem cã ºi benzile desenate carenu demult erau considerate „artãminorã” pentru copii au ajuns sãfie în centrul atenþiei generale,prin filmele de mare succes ispi-rate de celebrele personaje (su-pereroi) Batman, Superman,Avengers, X-Men etc. sau prinrevistele publicate lunar de celedouã mari companii americane –Marvel ºi DC – în milioane deexemplare sau prin benzile dese-nate digitale care au inundat in-ternetul, telefoanele mobile ºi ta-bletele. Unde sunt produsele cul-turale aºa-zise „clasice”, „majo-re”? Uitate pe undeva prin raftu-rile prãfuite ale bibliotecilor saumuzeelor.

Care este secretul succesuluibenzilor desenate?... Nu estegreu de ghicit. BD este o artã vi-zualã, foarte accesibilã ºi directã,dinamicã ºi adaptivã la diferiteletehnologii moderne, care suntcheia dezvoltãrii ei ºi în viitor.Dacã forma tiparitã a benzilor de-senate, în reviste, pe hârtie, nuva mai fi atât de importantã ºi vaintra în declin, cum vedem ºi încazul celorlalte produse tipãrite(ziare, cãrþi, reviste etc.), formadigitalã a benzilor desenate vaavea un mare viitor, asigurând„supravietuirea speciei”, ca sãfolosim un termen darwinian.

2. Dupã Revoluþie, banda de-senatã româneascã a avut câte-va ºanse de a recupera terenulpierdut sub „ocupaþia” comunis-mului, prin publicarea unor revis-te de profil care s-au dovedit to-tuºi fãrã viabilitate. A urmat unhiatus de aproape un deceniu,timp în care s-a produs foartepuþinã bandã desenatã ºi asta acreat o situaþie paradoxalã: exis-tau mulþi desenatori talentaþi ca-pabili sã producã lucruri impor-

nnnnn SANDU FLOREAautor BD, SUA

„dacã au ajuns sã-ºi afle loc ºiîn muzeele de artã modernã,care sunt instituþii culturale,benzile desenate nu pot fidecât un produs cultural”

tante, dar fãrã o piaþã de desfa-cere, o piaþã care a dispãrutaproape în totalitate, iar fãrã po-sibilitãþi de a publica chiar ºi lu-crãri mai mãrunte, stagnarea adevenit inevitabilã.

Dupã cum ºtim, dacã bandadesenatã rãmâne în stadiu dehobby, fãrã sã aducã vreun câº-tig material artiºtilor, oricât ar fi eide entuziaºti, cariera lor BD estesub semnul întrebãrii, ceea ceduce în final la abandonarea aces-tei activitãþi. Situaþia în prezentse pare cã este ceva mai favora-bilã, deoarece existã publicaþiicare au început sã publice spo-radic BD ºi, ceea ce este mai im-portant, artiºti foarte talentaþi auînceput sã publice la editurile dinstrãinãtate (Europa, America). Pelângã acestea, BD digitalã oferãmai multe oportunitãþi de dezvol-tare în þarã ºi, evident, este maibine sã publici online decât sãaºtepþi apariþia unei reviste despecialitate care, în condiþiile ac-tuale de reducere drasticã a tira-jelor ziarelor ºi revistelor de pre-tutindeni, are puþine ºanse sã fiepublicatã în România.

3. Aº putea spune cã sunt în-tr-o relaþie excelentã cu banda de-senatã!... Suntem buni prieteni,încã din copilãrie, iar cu trecereatimpului aceastã legãturã de prie-tenie chiar s-a accentuat, ocu-pând un loc central în viaþa mea.Dupã plecarea în America a de-venit chiar esenþialã pentru câº-tigarea existenþei mele ca artistprofesionist, trãind exclusiv dinpublicarea la editurile Marvel DC,Dark Horse ºi alte companii a unuinumar destul de mare de comic-suri, de-a lungul celor 20 de anide activitate în strãinãtate.

Dacã doriþi sã aflaþi mai multedespre contribuþia mea în acestdomeniu, vã rog sã vizitaþi sit-ulwww.sanduflorea.com

1. Banda desenatã este rezul-tatul unei munci creative, al une-ia sau mai multor persoane. Înmod comun ºi istoric, ea estestrâns legatã de latura comercia-lã. Banda desenatã modernã s-anãscut ca supliment în presã. Eaa devenit, pe parcursul unui lungproces de afirmare ºi dezvoltare,un produs independent, sub for-mã de comic book ºi roman gra-fic în Statele Unite, album în Eu-ropa ºi manga în Japonia. Astãzi,putem vorbi de o industrie a ben-zii desenate. Banda desenatã adepãºit sfera industriei presei, adevenit un produs cultural de

nnnnn MIRCEA ARAPU

„în România nu existã astãziun adevãrat public pentrubanda desenatã”

autor BD, Franþa

sine stãtãtor.2. Producþia româneascã de

bandã desenatã comercialã estefoarte redusã. În România nu exis-tã astãzi un adevãrat public pen-tru banda desenatã. Un astfel depublic se poate forma cu o pro-ducþie de masã. În Franþa ºi înþãrile cu tradiþie BD, presa estecea care a format publicul. Dacãastãzi presa este în crizã, albu-mele BD, în mare cantitate ºi va-rietate, continuã sã alimentezecererea cititorilor. În România,presa a publicat prea puþinã ban-dã desenatã pentru a juca un rolpromoþional. Este posibil ca mon-

dializarea ºi internetul sa înlo-cuiascã presa în acest rol. Doarviitorul ne-o poate confirma.

Pe de altã parte, în România,creaþia privatã, artisticã, este pro-miþãtoare. În concluzie, putem sãne arãtam rezonabil optimiºti, sãsperãm la o dezvoltare a acesteiforme de expresie, inclusiv înRomânia.

3. Astãzi continui sã lucrezpentru mai multe proiecte comer-ciale. Bineînþeles, mã simt în ace-laºi timp atras de încercãri origi-nale, experimentale, de o apropie-re a benzii desenate, de picturãsau animaþie.

Banda Desenatã -o problemãculturalã?

Mircea Arapu dupã J. Cezard - Arthur le fantome

Sandu Florea - Borderlands


1. Depinde cum definim cultu-ra. Vãd aici douã perspectiveprincipale, deºi nu singurele po-sibile. Haideþi sã le numim, dedragul argumentaþiei, cultura co-munã ºi cultura înaltã.

Pe de o parte, înþelegând princultura comunã una din compo-nentele esenþiale (alãturi de civi-lizaþie ºi tehnologie) ale moduluide viaþã modern, cultura genera-tã de aportul, asimilarea ºi con-sumul de informaþie de orice felvenitã pe toate cãile, rãspunsulmeu este DA. Banda desenatã nupoate fi disociatã astãzi de ceeace numim cultura de masã; sau înorice caz acea bandã desenatã cucaracter informativ pe care o în-tâlnim, fãrã sã o considerãm caatare, la fiecare pas.

Cumperi o periuþã de dinþi, unaparat foto, o masã de bucãtãriesau o jachetã de munte? Inevita-bil gãseºti în ambalaj un caiet cuinstrucþiuni de utilizare, în careetapele asamblãrii, demontãrii,curãþirii ºi întreþinerii respectivu-lui obiect sunt ilustrate secven-þial ºi în ordine (crono)logicã, ceeace este însãºi esenþa moduluiprin care banda desenatã îºitransmite mesajul. Amintesc întreacãt broºurile realizate în for-mat BD care în Europa de vestvehiculeazã info-educaþie înaproape toate domeniile, de laigiena personalã ºi alimentaþiasãnãtoasã la toleranþã ºi comba-terea rasismului sau utilizareasoluþiilor de banking.

Însã cel mai important ºi nece-sar aspect BD în cultura de masãîl dã poziþia educaþionalã a benziidesenate în procesul lecturii, as-pect cunoscut în toatã lumea ºiuitat sau ignorat la noi – dar voireveni ulterior asupra acestei pro-bleme. Banda desenatã este unintermediar esenþial între cãrþilepentru copii mici, cele cu câte undesen mare pe fiecare paginã, pluscâteva cuvinte sau o frazã-douã,ºi cartea pentru elev ºi adult, cuilustraþii puþine sau chiar deloc.Toatã lumea civilizatã mizeazãenorm (ºi cu succes) pe utilizareala maximum a acestei interfeþe atextului cu imaginea; statistic vor-bind, copiii preºcolari cãrora lis-au citit benzi desenate ºi careau învãþat sã descifreze succesi-unea narativã a unei pagini BDsunt mult mai abili în rezolvareaproblemelor ºi în înþelegerea con-ceptelor abstracte ca spaþialitatea,cronologia sau cauzalitatea logi-cã. Cei care persistã în lecturarealor sunt mult mai creativi ºi maiimaginativi decât ceilalþi, jonglea-zã mai uºor cu concepte nou asi-milate ºi fac progrese spectacu-loase în asocierile de idei sau înargumentaþie.

Pe de altã parte, în cultura înal-tã, pe care aº defini-o ca o vehi-culare de informaþii fãrã caracterºi scop utilitar, cultura care cize-leazã caracterul, spiritul, care ºle-fuieºte sensibilitatea, rãspunsulmeu e DA din nou. Am citit cusurprindere ºi plãcere literaturãclasicã transpusã în format BD(nu amintesc aici decât VictorHugo, Mizerabilii ºi MarcelProust, În cãutarea timpuluipierdut publicate în Franþa încondiþii grafice ºi culturale de

nnnnn ADRIAN BARBUautor BD, Cluj

excepþie, ultimul dintre ele în 5volume plus un al ºaselea de cãiºi parcursuri pedagogice pentrupredarea în ºcoalã), iar apariþiileîn limba românã ale volumelorStigmata (Mattotti & Persanti),Maus (Art Spiegelmann) ºi Tra-vesti (Cãrtãrescu&Baudouin) îmiconfirmã pãrerea. Faptul cã pu-blicul savureazã literaturã – saufilm de cinematecã – în format BD,dupã accesul la formatul original,doar pentru a aprecia o nouã per-spectivã asupra a ceva deja cu-noscut, asigurã acestei arte unloc stabil în fenomenul cultural.

2. România a avut norocul dea beneficia în ilustraþia de carteºi în banda desenatã de talentulunor mari artiºti (mã refer în spe-cial la Livia Rus, Val Munteanu,Pompiliu Dumitrescu, Nicu Rus-su, Puiu Manu, Albin Stãnescu,Sandu Florea) ºi ghinionul sauproasta inspiraþie de a nu ºti sã-ivalorifice, mai ales dupã 1989.Deºi am crescut într-o relativãabundenþã BD, cu revistele AriciPogonici, Luminiþa, Cutezãto-rii, Universul copiilor ºi albumede autori ale marilor noºtri dese-natori, în jurul meu, mai ales prin-tre adulþi, aprecierile referitoarela banda desenatã n-au depãºitniciodatã nivelul „prostii pentrucopii”. Asta e marca limpede aunei deficienþe culturale, zic eu.Sunt convins cã fiecare copil ci-titor de BD a avut cel puþin o datãîn viaþã ocazia de a vedea unadult care încearcã sã priceapãce-i acolo, învârte revista în toa-te direcþiile posibile, o apropie ºio îndepãrteazã de ochi, apoi oaruncã, camuflându-ºi frustrareasub masca dispreþului: aiureli ºiprostii. Ba chiar ºi acum se gã-sesc printre cunoscuþii mei des-tui care, vizitându-mã ºi gasindu-mã la masa de lucru ma întreabã„ºi chiar te plãteºte cineva pen-tru chestia asta?”

ªi totuºi, trebuie recunoscutºi admis cã, dincolo de situaþiileastea, banda desenatã româneas-cã trece printr-un proces de „tre-zire”. În anii ’90 inflaþia galopan-tã a fãcut imposibilã persistenþabenzii desenate. Fãceai un con-

tract cu o editurã, în anumite con-diþii financiare, dictate în maremãsurã de tipografie, în funcþiede costul hârtiei ºi al cernelii. În-cepeai sã lucrezi ºi, peste douã-trei sãptãmâni, editorul te anun-þa cã abandoneazã proiectul pen-tru cã noul preþ dictat de inflaþienu-i permite sã continue. În felulãsta am pierdut o generaþie: exis-tã o rupturã de cel puþin un dece-niu – copiii nãscuþi între 1990 ºi2000 au crescut fãrã bandã dese-natã româneascã, iar importurileacelei perioade s-au focalizat înprincipal pe segmentul de publicîntre 5 ºi 10 ani. Adãugând la astaimpactul calculatorului, al inter-netului ºi al telefoniei mobile, in-dustria jocurilor video ºi tot ceînseamnã acum entertainment,avem o imagine destul de cuprin-zãtoare, chiar dacã nu completã,a cauzelor care au impus o lungãhibernare a benzii desenate deproducþie autohtonã.

Suntem, vrând-nevrând, de-pendenþi nu de abilitãþile noas-tre personale, ci de conjuncturã.ªi aº zice, nu neapãrat în contra-dicþie cu ce am afirmat pânãacum, cã elementul esenþial alacestei conjuncturi rãmâne publi-cul. Inflaþia, costurile, artiºtii careau emigrat sau ºi-au schimbatdirecþia, adaptarea la cerinþeleactualitãþii îºi au impactul lor evi-dent; dar depindem în primulrând de publicul-þintã. Ne adap-tãm pretenþiilor lui, realizãm o re-laþie echilibratã între cerere ºi ofer-tã, ºtim sã-l atragem, sã-l pãstrãm,sã-l educãm chiar ºi sã-l înmul-þim? Putem vorbi despre succes.Nu reuºim sã-i menþinem treazinteresul, sã câºtigãm o parte dintimpul lui, în concurenþã cu jocu-rile PC, cu internetul ºi cu smart-phone-urile, sã-l facem sã-ºi do-reascã urmãtorul episod al po-veºtii pe care tocmai a citit-o?Vina este în mare mãsurã a noas-trã, dincolo de costuri, salarii ºipretenþii.

Publicul BD român începe, decâþiva ani încoace, sã creascã.Evenimentele cu specific BD, micisau mari, de impact local, naþio-nal sau internaþional, sporadice

sau regulate,sunt un baro-metru destul deprecis al evolu-þiei gustului pu-blic. Se înmulþescfestivalurile BD, impac-tul lor în mass-media e deja re-marcabil, tinerii care vor sã dese-neze (ba unii chiar sã ºi înveþecum s-o facã), importurile BD ºicomparaþiile cu producþia localã– ºi însãºi creºterea acestei pro-ducþii în ultimii doi-trei ani, de lafanzine la albume – discuþiile,evaluãrile din ce în ce mai perti-nente pe forumurile de discuþii ºicomentarii de pe internet îmi dausperanþe cã suntem în miºcare,în direcþia bunã. Avem încã ne-voie de spirit critic, de discernã-mânt, de o anumitã competenþãa cititorului pentru a ne negociaintrarea, nu în Europa sau în Oc-cident, dar mãcar în Balcani. Egreu sã vorbim acum de un triajcalitativ: încã ne lipseºte cantita-tea din care sã putem selecta.Cred, totuºi, cã ceea ce se simteacum în fenomenul BD românescnu e un puseu accidental ºi tre-cãtor, ci o ascensiune, o redresa-re lentã, dar constantã.

3. Dragoste la prima vedere,coup de foudre aº zice, apoi de-pendenþã ºi o oarecare dozã desadomasochism ºi violenþã do-mesticã. Mariajul ideal, ce mai...Prin clasa a cincea mi-au cãzut înmâini primele reviste Pif. Citisembenzi desenate ºi înainte, în re-vistele româneºti la care statul neobliga sã ne abonãm în nobilulscop de cultivare a maselor po-pulare, ºi îmi plãcuse. Ceea ce Pifa adus nou, dincolo de un speci-fic grafic diferit de ceea ce vãzu-sem pânã atunci, a fost rubricade corespondenþã în care copiidin toatã lumea francofonã de-senau personajele notorii ale re-vistei, ba chiar trimiteau scurtepoveºti BD cu eroii favoriþi.Atunci am hotãrât cã vreau sã facBD. N-am avut niciodatã îndrãz-neala de a trimite redacþiei dese-ne sau scrisori – pãreau la fel deîndepãrtaþi ca Þara Minunilor –dar am început, ca mulþi alþii, sãumplu caietele de matematicã cudesene aºezate într-o oarecaresuccesiune logicã ºi coerentã. ªiacum folosesc caiete cu pãtrãþe-le pentru machetele de paginã, ºiacum intru în transã la contactulcu textura ºi mirosul unei revistePif vechi de treizeci de ani.

Târziu, prin 1985, mi-am luatinima în dinþi ºi am trimis Almana-hului „Anticipaþia” o încercareBD, adaptatã dupã o poveste SFa lui Alexandru Ungureanu, Arte-le Marþiale Moderne. Mi-a rãs-puns însuºi Ungureanu; zic însuºi,pentru cã nici de mi-ar fi scrisCeauºescu n-aº fi fost atât deemoþionat. Era autorul povestiriipe care o adaptasem, scriitor denotorietate în mediul SF, o cele-britate ºi un idol pentru mine; maimult, unul care se aplecase înspreun diletant necunoscut ºi careanulase printr-o scrisoare distan-þa astronomicã dintre noi. Evident,a propus modificãri ale poveºtii,neuitând totuºi sã-i laude pãrþilebune încât sã mã convingã cã areºi aºa ceva, am redesenat-o, i-am

trimis-o ºi amvãzut-o publicatã în Almanahuldin ’86, cu numele schimbat înConfruntarea pentru a nu consti-tui o sfidare la adresa unui regimcare interzicea practicarea publi-cã a artelor marþiale orientale.

Ceva din entuziasmul acela mi-a rãmas, însã pentru o vreme po-sibilitãþile mi s-au redus drastic.Dupã o poveste de o paginã tri-misã în ’89 revistei Orion din Cra-iova – ºi publicatã abia prin ’92sau ‘93, cred, din cauza instabili-tãþii ºi haosului financiar-inflaþi-onist postrevoluþionar pe care le-am amintit mai sus. Au urmat aniidificultãþilor materiale ºi lipsei deinteres din partea publicului, cureviste care sucombau dupãdouã-trei numere, lipsa de regu-laritate a evenimentelor BD, cuexcepþia Salonului Internaþionalal Benzii Desenate; o perioadã încare cred cã fiecare din autorii BDai vremii era un Robinson Cru-soe pe insula propriilor pasiuniºi proiecte nefinalizate sau nepu-blicate, îngropate în sertare, lu-crând în semi-anonimat, fãrã sãºtie dacã ceea ce face va ajungevreodatã la public.

În acea vreme m-am orientat –sau am fost orientat – înspre ilus-traþia de carte, de la manuale ºco-lare la cãrþi de colorat, o activitateîn care sunt implicat ºi acum. Ban-da desenatã a ajuns ceva de fãcutacasã, în puþinul timp liber rãmas,pentru plãcerea personalã ºi aunui cerc restrâns de prieteni;ceva la care sã visezi ºi dupã caresã oftezi. Dupã 2002 însã, un sce-narist american mi-a propus o co-laborare, pe istorii scurte de pu-blicat în reviste periodice locale.Am acceptat, de dragul de a mãexersa în condiþii de exigenþã ºi destandarde profesioniste – pentrucã plata era inexistentã: echipaamericanã scria, desena, machetaºi publica revista în timpul liber ºipe cheltuiala proprie. Oricum, apublicat acolo trei povestiri încolaborare cu respectiva echipã.

Aº spune cã am revenit la via-þa BD cam în aceeaºi perioadã încare banda desenatã româneascãieºea din letargie, deºi am o oare-care întârziere, suficientã încât sãvãd – cu bucurie – o nouã gene-raþie de autori care se îndreaptãcãtre notorietate, o serie de noipublicaþii specializate, ferestre noiºi uºi deschise înãuntrul ºi în afa-ra þãrii. Din 2010 încoace am reali-zat desenele necesare unui mo-tion-comic american, am participatla festivaluri ºi concursuri în Bal-cani, am þinut ateliere BD în Fran-þa ºi Elveþia, activez într-un clubBD înfiinþat la Cluj, care a publicatanul acesta o antologie BD pecare am coordonat-o, am organi-zat ºi participat la expoziþii BD înCluj, Bucureºti ºi alte câteva ora-ºe din þarã. În prezent lucrez la unproiect BD pentru o editurã aus-tralianã. Ce-aº mai putea spune?Ne trezim, creºtem, ºi e foarte bineaºa.

„ºi acum intru în transã la contactul cu textura ºi mirosulunei reviste Pif veche de treizeci de ani”

Adrian Barbu - Greuceanu (proiect)


1. Este grea aceastã întrebare,pentru cã rãspunsul pe care aºputea sã-l dau se compune doardin douã litere – „DA” – ºi pareînfricoºãtor de simplu.

Sunt un „partizan” al benzilordesenate, uneori chiar cu preten-þii de practician al acestui gen. Înacelaºi timp sunt un intelectualprin educaþie ºi profesie. Asta m-a fãcut sã nu stau prea departede fenomenul cultural general ºide arte în special – definite mairiguros sau mai larg ca fiind iniþi-al în numãr de ºase: pictura,sculptura, arhitectura, muzica,dansul, poezia, numãrul crescândapoi, cinematografia fiind defini-tã drept cea de-a 7-a, fotografiacea de-a 8-a ºi, surprizã, bandadesenatã – a 9-a artã.

Nu e greu de observat cã arte-le noi care apar combinã limbajulspecific celorlalte arte. Bandadesenatã este o combinaþie detext ºi imagine – deci am puteaspune cã pictura ºi poezia îºi dauîntâlnire aici, dar nu lipsesc întotalitate nici celelalte arte, chiarºi muzica este integratã în ultimavreme de autorii BD. Dar vocilecelor care se supun doar rigori-lor canonice ºi exclud, cu blân-deþe sau cu vehemenþã, bandadesenatã dintre arte ºi ca produscultural nu sunt puþine. Aceºtiaargumenteazã „riguros ºi ºtiinþi-fic” fie de pe poziþia criticilor lite-rari, fie de pe cea a criticilor deartã, invocând caracterul aparentfacil ºi popular al acestui gendestinat, dupã dânºii, mai multlumii copilãriei. Acesastã opozi-þie nu a rãmas fãrã rãspuns chiardin partea unor personalitãþi cul-turale precum Horia Roman Pa-tapievici, Ion Manolescu, Adri-an Cioroianu, care nu s-au jenatdeloc sã susþinã cauza benzii de-senate. Dar aceastã disputã afla-tã în rândul specialiºtilor ºi per-sonalitãþilor are totuºi un carac-ter restrâns ºi elitist ºi cred cã lafel de importantã este ºi parereapublicului, a oamenilor „simpli”.

Mi-a placut foarte mult o defi-niþie originalã a celor ºapte artedatã de o persoanã anonimã peinternet: 1. sã iubeºti... 2. sã ierþi...3. sã înþelegi... 4. sã ai grijã... 5. sãzîmbeºti... 6. sã trãieºti... 7. sã leapreciezi pe toate la justa lor va-loare, pentru cã nimic nu se în-tâmplã fãrã sens ºi continuãri.Da, eu consider banda desenatãun produs cultural, nãscut cusens ºi care aºteaptã continuãri…

2. Banda desenatã în Româ-nia are deja o istorie ºi un numãrimportant de susþinãtori, dar nula fel de multe apariþii editorialeºi, implicit, cititori, comparativ cualte þãri unde existã un numãrimpresionant ºi divers de publi-caþii de gen, dar ºi un public nu-meros ºi divers ca vârstã ºi ori-

nnnnn CRISTIAN CIOMUautor BD, Craiova

„banda desenatã în Româniaare deja o istorie ºi un numãrimportant de susþinãtori, dar nula fel de multe apariþii editorialeºi, implicit, cititori”

entare cultu-ralã, care „con-sumã” acestprodus.

Apariþia recen-tã a Istoriei Benziidesenate româneºti 1891-2010 relevã o prezenþã relativcontinuã a acestui gen în publi-caþiile autohtone ºi existenþa unuinumãr de peste 200 de autori careau creat o diversitate tipologicãde personaje ºi subiecte. Experi-enþa mea proprie acoperã cam otreime din aceºti 120 de ani debandã desenatã în România – ºieste împãrþitã în douã perioade:epoca socialistã – perioada depânã în 1989 pe care aº denumi-o„Epoca Pif” ºi epoca contempo-ranã. Ceea ce este comun înaceaste douã perioade ºi poate fiºi cauza principalã a rãspândiriirelativ reduse a acestui gen la noiîn þarã este absenþa unei revisteîn limba românã, dedicate integralbenziilor desenate care sã creezeun public constant ºi sã devinão prezenþã importantã printre ar-tiºti, polarizând interesul ºi ori-entarea autorilor, aºa cum deexemplu a existat în þara vecinã –Iugoslavia.

Revista „Pif” a fost timp depeste patru decenii „motorul”principal care a creat majoritateaautorilor români, motivându-i sãîºi dedice energii creatoare impre-sionante pentru producþii care aurãmas de cele mai multe ori în ser-tare, pentru cã în revistele socia-liste banda desenatã ocupa celmult 1-2 % din cuprins. Revista„Pif” era greu accesibilã maseilargi de cititori, fiind difuzatã re-stricþionat ºi fiind în limba fran-cezã.

Revoluþia românã din 1989 arupt barierele cenzurii comunisteºi a deschis porþile þãrii spre li-bertãþi nesperate, iar librãriile ºichioºcurile s-au umplut de totfelul de publicaþii româneºti ºi

strãine printre care s-au aflat ºimulte producþii BD. Din pãcate,producþiile româneºti de tipul re-vistelor BD n-au reuºit sã semenþinã pe piaþã, dispãrând dupãdoar câteva apariþii. Aceastã lip-sã de continuitate cred cã esteexplicaþia faptului cã orientareaprincipalã a autorilor ºi a cititori-lor de BD este tot spre producþii-le externe care oferã calitate, can-titate ºi diversitate, iar barierelelingvistice nu mai sunt o proble-mã. Deci, cine este interesat debanda desenatã gãseºte acumsuficient de multã de provenien-þã de import.

Producþia autohtonã continuãîn þarã ca un fenomen restrâns,de niºã, cu apariþii sincopate ºiinsuficient difuzate ºi populari-zate pentru publicul larg, iar câþi-va autori români au reuºit sã pu-blice „afarã”, demonstrând deo-camdatã un potenþial importantcare poate într-un viitor optimistpoate atinge chiar excelenþa.

3. Eu mã definesc ca un con-sumator frecvent al producþiilorBD ºi ca un autor ocazional, de-oarece în decursul timpului amavut tentative de a-mi încerca pu-terile de creator de gen. Fiind do-minat însã de ambiþia calitãþii, darºi de dorinþa recunoaºterii aces-teia într-un cadru autohton real ºiconstant, în ceea ce priveºte ban-da desenatã am simþit cã nu se potsatisface aceste douã condiþii înmod acceptabil ºi am închis, tem-porar, producþia. Totuºi, voi rãmâ-ne ataºat sentimental de bandadesenatã ºi voi încerca sã o ser-vesc din nou oricând se va ivi oocazie favorabilã.

1. Banda desenatã este o for-mã literarã, deci este un produscultural. Am putea-o numi „au-diovizual” pe hârtie, combinândimagini ºi sunete (exprimate gra-fic în diverse forme), sau „romangrafic”. Banda desenatã estecontemporanã cinematografiei, ºiuna ºi cealaltã s-au dezvoltatcrescând împreunã. Dacã bandadesenatã este în general mai pu-þin universalã decât cinematogra-fia, ea este deseori naþionalã ºilocalã. În evoluþia sa actualã, gã-sim trei categorii care îºi împartpiaþa: a) banda desenatã euro-peanã (cu precãdere cea franco-belgianã); b) banda desenatãnord-americanã („comicsurile”tip super-eroi de la editura Mar-vel); c) banda desenatã asiaticãdenumitã „manhua” în China ºi„manhwa” în Coreea.

2. Ca multe alte þãri, Româniaare o tradiþie veche în banda de-senatã, dar aceasta nu a depãºitgraniþele, iar tirajele sale au fostîntotdeauna limitate. Singura saposibilitate de a aspira la statu-tul internaþional este trecerea prindesen animat, mut de preferinþã.Faptul cã România existã în fami-lia francofoniei a permis introdu-cerea unui numãr impresionantde benzi desenate de calitate înbibliotecile româneºti de profilfrancez. Revista „Pif”, desenatãîn parte de români a avut de ase-menea un rol important2 . Festi-valurile BD sau prezenþa benziidesenate la Târgurile de carte auînceput sã sensibilizeze popula-þia, dar banda desenatã rãmânefoarte puþin prezentã sau delocîn chioºcurile de presã sau în li-brãrii, în ciuda traducerilor în ro-

nnnnn ROLAND FRANCARTdirector CRIABD1, Belgia

„România areo tradiþie veche înbanda desenatã, daraceasta nu a depãºitgraniþele, iar tirajelesale au fostîntotdeauna limitate”

mâneºte a seriilor celebre – „Tin-tin”, „Astérix”, „Lucky Luke”3 ...

3. Deoarece am crescut în Bel-gia cu sãptãmânalele „Tintin” ºi„Spirou”, într-o þarã care conta-bilizeazã cel mai mare numãr dedesenatori BD pe kilometrul pã-trat, mã aflu de 67 de ani în acestmediu cultural. În iunie 1979 or-ganizam prima mea expoziþie BDla Verviers, iar în iunie 1985 laMaredsous, în urma cãreia amfondat Centrul Religios de Infor-mare ºi Analizã BD (CRIABD) laBruxelles. De atunci, sunt prezentîn fiecare an la Festivalul BD dela Angoulême, dar ºi la alte festi-valuri de gen din Belgia, Franþa,Elveþia, Québec, Italia, România:Braºov, Oradea, Craiova, Con-stanþa... Am editat 40 de numereale revistei „Coccinelle” ºi 58 denumere ale revistei „Gabriel”, amrubricã BD lunarã la Radio RCF-Bruxelles, am scris o carte în 1994(„La BD chrétienne”, Editura Cerf,Paris) ºi numeroase articole. Ma-rea mea plãcere este sã reîntâl-nesc cât mai des desenatorii caremi-au devenit prieteni.

În româneºtede Viorel Pîrligras

1 CRIABD - Centre Religieuxd’Information et d’Analyse de laBande Desinée. (n.red.).

2 Este vorba de desenatorul ro-mân Mircea Arapu care a preluat înpaginile acestei reviste personajelelui C. Arnal – Placid ºi Muzo ºi Pif,dar ºi celebra fantomã Arthur a auto-rului BD Cézard (n.red.).

3 La editurile „Marketing Mana-gement Europe”, „Egmont Româ-nia”, „Nemira” (n.red.).

Cristian Ciomu - Moartea lui Decebal (BDC nr. 2)


nnnnn MARIAN MIRESCUautor BD, Craiova

„o artã de sine-stãtãtoare pentru o înaltã recepþieºi un fine tuning din partea unui public elevat, deschisºi inevitabil restrâns”

1. Banda desenatã poate ficonsideratã un produs culturalprin faptul cã ia parte din culturãºi la culturã.

Asimilarea asimilãriiAsimilarea benzii desenate ca

produs artistic ar putea fi, pe de-o parte, lesnicioasã, prin recu-noaºterea componentelor esteti-ce, plasticã ºi literarã, iar, pe altãparte, anevoioasã, din conside-rarea lor împreunã într-o cores-pondenþã între desemnare ºi în-semnare. Cinematografia este uncaz similar de sintezã, cu o com-ponentã tehnologicã – de la pri-ma proiecþie prin aer de imaginidiafane ºi pânã la cele 3D ºi ge-nerate de computer de azi – aiuri-toare. ªi într-un caz ºi în celãlalt,protezele ºi grefele vor fi absor-bite ºi cicatrizate, constituindu-se în timp ca noi arte pentru noivremuri ºi noi oameni: artele nu-mãrul nouã ºi numãrul ºapte. Ve-riga, arta numãrul opt, este ani-maþia, filmul de desene animate,în care desenul clasic pe hârtietrece acum pe suport electroniccu mijloace ce se perfecþioneazãrapid ºi devine design, „con-cept”. La fel se întâmplã ºi cu fil-mul, în care decorurile ºi perso-najele sunt desenate-generate-manipulate, ºi cu Banda Desena-tã care, cu noile unelte electroni-ce hard (tableta graficã) ºi soft(programe de prelucrare a imagi-nilor)... se depãrteazã de anticelecreioane, hârtie, peniþe, pensule,cerneluri ºi vopseluri, unelte aleunei Benzi desenate învechitã,clasicizatã. În ambele ipostaze, eaeste un produs cultural, al uneiculturi ce apune pe altarul uneiculturi grãbite sã... se grãbeascã.

La început a fostimaginea, despre care

e vorba

La început a fost nevoia depropagandã, de transmitere di-rectã ºi impresionantã în mase aisprãvilor conducãtorilor, a pilde-lor înþelepþilor, a întemeierii ºiorânduirii zeilor, în mantre de pia-

trã – colonade ºi statui, epopeibidimensionale – frize ºi fresce,tapiserii... Scrierea era indicativã,abia nota de subsol, destinatãelitelor literate ºi... posteritãþii. Înfaþa posteritãþii, solemnitatea estede rigoare. Fiecare dintre noi,când este desenat, fotografiat ºifilmat, în clipa de ceremonie sus-pendatã, e pãtruns de acest fior,este cuprins de teama de inopor-tunitate, de imaginea rezultatãnepotrivitã cu ideea despre sinesau cu un ideal moral ºi fizic. De-venim emfatici ºi „pozãm” ºi neînrãmãm ºi ne-murim (imortali-zãm), ne îmbãlsãmãm, sã ne plã-cem, sã ne minþim – ultima ocro-tire este aceasta, a minþii. Imagi-nea controlatã, artisticã, prelu-cratã („photoshopatã”) suprapu-sã pe o ternã realitate, poate fiimpusã ca model suspus întruadmiraþia mulþimilor, de la glorifi-carea figurilor divine, ale înteme-ietorilor, pânã la cultul personali-tãþii, la glamour...

Întâietatea desenului faþã descriere este în firea ºi devenirealucrurilor: trans-con-figurareamagicã (arta invocatoare rupes-trã) devine simbolicã – pictogra-mele, încifrare – ideogramele, saucod – literele... care sunt în con-tinuare caligrafiate voluptuos,sculptate somptuos în forme fãrãnumãr ºi seamãn de fonturi. Scrie-rea rãmâne frumoasã pe oricesuport ºi capabilã de conþinere,menþinere de cunoºtinþe, de ex-perienþe. Scrisul acumuleazã ºilumineazã, imaginea cumuleazã ºiorbeºte. Literatura îþi vorbeºte,Arta îþi dicteazã.

Un exemplu este des pomeni-ta „bandã desenatã” de la Voro-neþ, un spectacol popular de ima-gini înºirate în secvenþe care ilus-treazã precepte religioase, res-pectând un canon pictural, celbizantin. Nu existã o continuita-te în ceea ce priveºte existenþa“benzii desenate” pe plaiurilenoastre. Frescele de peste saudinlãuntrul bisericilor ortodoxenu reprezintã vreo verigã într-opre-istorie a benzilor desenatedin patria noastrã. O istorie aunor forme de artã narativã ar daseama de un proces anevoios de

aculturaþie mereu restartat de pre-judecãþi, râul, ramul înfiorându-se la adierile trecerilor pe tãrâmu-rile astea, idee care sper cã rãz-bate din divagaþiile mele. Bandadesenatã, fãrã canoanele ºi sub-iectele religioase ºi ideologice,este profanã ºi retrogradã. Esteo erezie.

Îmi aduc aminte de cãrþile ºiperiodicele vechi gãsite în case-le bunicilor, ridicate în timp lapãstrare în templele-poduri: cuilustraþiuni lãmuritoare sau sce-ne de istorie, de poveste, toateserioase, de studiu, de învãþare,de... luminare, „cu sfinþi” – dupão vorbã veche, dar ºi altele, cusubiecte mai puþin grave, adicãneserioase, cu mãscãri, de kara-ghioz, unele pentru copii, cu „mi-chimauºi” - dupã o vorbã înve-chitã ºi ea. Acestea din urmã eraupoveºtile ilustrate (BD) haioase,comice, „comics”, cum le zic ame-ricanii. Începuserã sã aparã înperioada interbelicã, atunci cândîncepeam sã alunecãm uºor... petrendul general (vest)european.Începeam doar sã alunecãm. Pen-tru cã peste o þarã entuziastã ºiun popor supus de bine nu derãu s-a prãvãlit încã o dogmã„serioasã”...

Tiparul ºi restulistoriei

Ca formã de transmitere a veº-tilor ºi poveºtilor, Desenul ºi-apregãtit rãspândirea odatã cuapariþia tiparului, iar banda dese-natã ºi-a pregãtit apariþia odatãcu rãspândirea tiparului.

Pânã la apariþia tehnicii foto-grafice, gravura a satisfãcut cu-riozitatea cititorilor, iar o bunãvreme dupã inventarea „gravuriicu luminã”, gravura crestatã afost mai uºor de reprodus decâtfotografia în jurnale ºi în cãrþi.Ilustraþia era ca un rãgaz de des-fãtare artisticã în lectura palpitan-tã a unui roman de dragoste, deperipeþii ºi fapte eroice... Momen-tele de privire în gol sunt repeta-te în seriile de ilustraþii cu atrac-þie irezistibilã pentru masele cu oinstrucþie precarã - acela care vadeveni „publicul larg” de astãzi,care va face sã se învârtã roatapieþei ºi industriei BD.

Ilustrarea graficã a unei sceneajutã textul sã fie mai concis, iarmai apoi succesiunea imaginilorîn relatarea unei poveºti întregise va ajuta de text pentru a redadialogul, gândurile, zgomotele,pentru precizarea locaþiei ºi tim-pului, când acestea nu sunt indi-cate de desen: apare banda de-senatã propriu-zisã, în culmeasecolului al XIX-lea spre secolulXX, într-o Europã de avangardãcare se lasã cuceritã de apostoliai noilor frumuseþi ºi desfãtãri, pecare îi consacra ºi le preþuia. Ar-tele desenului se reinventeazã ºidominã tipãritura, urbanitatea,spectacolul progresului.

Din Rusia bolºevicã valul derefugiaþi aduce cu sine ºi grafi-cieni care contribuie la înflorireameticuloasei arte a poveºtilor ilus-trate.

Dupã anii întunecaþi ai artei derãzboi, a propagandei xenofobeºi eugenice, a caricaturii magnifi-

ce, Europase trezeºte lao rãscruce deinvazii, una depeste Ocean,care continuã ºi aziîntr-un mai subtil fertilflux ºi reflux, ºi una dinspre Urali,aluvionarã, cu urmãri pânã în zi-lele noastre. De la Vest, modelulHearst de presã de duminicã cusuplimentele atractive cu paginiîntregi de desene amuzante, co-mice, ºi color! pentru care poftaeste aþâþatã în timpul sãptãmâniicu benzi de câteva imagini în alb-negru cu poveºti cu „va urma”,un model implantat odatã cu pla-nul Marshall. De la Est, realismulsocialist-revoluþionar este îm-plântat de planurile „Stalin”.

La noi, grafica de carte ºi deºevalet a supravieþuit în comu-nism, dar Banda desenatã, privi-tã ca un produs frivol capitalist,în cel mai bun caz (ºi tot rãu era),iar în cel mai rãu caz ca un pro-dus capitalist... în sine nociv pen-tru tinerimea sãnãtoasã ºi mun-citoare, ºi de-a dreptul distructivpentru vlãstarele tinere de „ºoimi”ºi „pionieri”, a avut doar ºansasã nu moarã de tot în câteva pa-gini de istorie naþionalã mãreaþãcu voievozi întregitori ºi luptã-tori pentru echitate ºi dreptate,fie ei haiduci, tineri jeimsbonzisecuriºti ºi eroici ºi înþelepþi acti-viºti de partid... De la Vest ajun-ge la noi revista pentru copii ºitineret „Pif”, datoritã faptului cãfãcea parte din publicaþiile tradi-þionale ale Partidului ComunistFrancez, pentru cã era voie! Darºi o nevoie de evadare pe liniilede fugã înfipte în colbii albi ai în-curãrilor fãrã limite ala persona-jelor animaliere deºtepte ºi uma-ne stupide... Tradiþionale fiind ºilegãturile noastre istorice cu fran-cezii. Expresia evidentã a acestorrelaþii era francofonia noastrã re-vigoratã atunci, pierdutã în maremãsurã astãzi.

Dincoace de Cortina de fier,banda desenatã a avut o soartãmai bunã în fosta Iugoslavie, ooazã pentru artiºtii de origine rusã,unde regimul comunist a dat do-vadã de o mai mare deschidere,spre Occidentul capitalist de undepãtrundeau numeroase publicaþii,în special din Italia, graþie geogra-fiei, o þarã cu o puternicã indus-trie ºi piaþã de „fumetti” (BD).

A fi sau a nu fi

Istoria, geografia, mentalitãþi-le, stãrile sociale ºi economice audeterminat existenþa unei indus-trii BD, odatã cu o creºtere natu-ralã a unei pieþe specifice, acolounde a fost respectatã libertateade expresie.

Aºadar, banda desenatã esteun produs cultural ºi de civiliza-þie asamblat ºi validat în secolultrecut având deja o evoluþie ºifiind supus unor mutaþii, caresunt în curs...

Banda desenatã poate fi con-sideratã într-o suficientã mãsurãun produs cultural, unul relativnou, aºezat prudent în subcultu-rã, definit purist ca paraculturã(paraliteraturã etc.), iþind, ca orice

p r o -dus al cul-

turii, din masa producþieipopulare vârfuri de performanþãartisticã ºi audienþã recunoscutede foruri înalte culturale.

La prima vedere (istoricã) esteun mijloc de comunicare atracti-vã murã-n gurã cu marele public,care, însã, prin rafinament graficºi aleasã scriere, se dovedeºte afi o artã de sine-stãtãtoare pen-tru o înaltã recepþie ºi un fine tu-ning din partea unui public ele-vat, deschis ºi inevitabil restrâns.

2. În România comunistã erauconsiderate retrograde, dar ºi înOccident exista opinia cã benziledesenate îi îndepãrteazã pe co-pii, publicul de predilecþie, de lec-tura cãrþilor propriu-zise, cele „se-rioase”, fãrã ilustraþii ajutãtoare.Doar cã acolo piaþa liberã a fostcea care a dictat ºi nu vreun par-tid unic. Acum, dimpotrivã, cãrþi-le BD sunt cele care mai atragcopiii spre aventura lecturii, fieºi pe suport electronic, ºi nu celecare-i îndepãrteazã.

Lucrul început e pe jumãtatefãcut. Ce facem cu jumãtãþileadunate?

Nu mai suntem în comunism,iar ignorarea a luat locul descon-siderãrii. Totodatã, din cauza dis-continuitãþii, o nouã generaþie,anglofonã, crescutã de alte pu-blicaþii ºi modele, reia sincroni-zarea cu Vestul (comics), sau cuEstul (Manga)... prin Nord-Vest,într-un nou proces de acultura-þie, amânând iar formarea uneipieþe coerente.

Aºadar, în România, confuzianoilor începuturi, de valori, deconºtiinþã, face ca dupã 22 de anisã avem de-a face numai cu... în-ceputuri: publicaþii efemere, decalitate inconstantã, noi manifes-tãri BD precum saloane, ateliere,grupuri, muzee, convenþii, expo-ziþii, care fie au pornit cu buneintenþii fãrã a avea forþa sã le îm-plineascã, care fie nici n-au reu-ºit sã le pãstreze... Autori (sce-nariºti ºi desenatori în acelaºitimp) de benzi desenate sunt pu-þini ºi pe cale de dispariþie, aceº-tia fãcând parte din vechea ge-neraþie, de „ºcoalã veche” – deºiautodidacþi – cu lucrãri risipitede-a lungul anilor prin diversepublicaþii uitate, uitaþi ºi ei fiindprin þarã. Tot acolo sunt desena-tori care fac ilustraþii pentru co-pii pentru editurile româneºti,care apeleazã cel mai adesea ladiletanþi cu rezultate, vai, muti-lante, sau simulacre de benzi de-senate la comandã, pentru cã maimult editurile din þara noastrã cumulte forme de relief nu le cer, oriexecutã creionaje sau tras în tuº(inking), intrând în componenþaunor echipe complexe (scenarist,paginator, desenator, inker, lite-rist, colorist) pentru editurilestrãine de BD din þãri unde existão industrie BD: Franþa, Italia,America, Australia...

Mai sunt autorii autoprocla-maþi „fãrã ºcoalã” („no school”)– deºi instruiþi, antidogmaticii

Marian Mirescu - Bill ºi Bull (BDC nr.2/2013)


„banda desenatã este ºiva fi un produs culturalpentru fiecare þarã careîºi considerã propria culturã”

1. Banda desenatã, ca ºi altearte vizuale, poate fi cu siguran-þã consideratã un produs cultu-ral. Nãscutã împreunã cu cinema-tograful, a fost la început doar oatracþie vizualã ºi de amuzamentpentru cititori, chiar un fel de„marionetã” în rãzboiul dintre doimari editori americani. Dar acelaa fost doar începutul, un fel de„boalã a copilãriei”, deºi este dis-cutabil dacã nou-nãscuta artã îºipoate semna certificatul de naº-tere odatã cu apariþia lui „YellowKid”. Povestirile prin imagini suntchiar mult mai vechi, tocmai de laînceputul omenirii, sã menþionãmdoar multitudinea de peºteri încare omul primitiv desena ºi po-vestea prin desen, unele din elefiind deosebit de complexe ºi fas-cinante ºi pentru omul modern.Se poate spune cã toatã istoriaomenirii este plinã de exemple depovestiri prin desen, chiar ºiatunci când au fost inventate li-terele pentru comunicare. Doar cãacelea nu erau ca benzile dese-nate moderne, nu erau concepu-te în casete, nu erau limitate peplanºe ºi nu conþineau cel maiimportant ºi definitoriu atribut alacestei arte: bulele cu textul.

Banda desenatã modernã exis-tã deja de peste un secol ºi a tre-cut prin diferite perioade, unelede succes, altele legate de difi-cultãþi, dar tot a supravieþuit ºiva supravieþui. În majoritatea þã-rilor dezvoltate banda desenatãeste consideratã artã, dar existãºi altele unde este proclamatã cafiind o distracþie ieftinã ºi fãrãnicio valoare. Evident, sunt lo-curi în care banda desenatã nicinu a apãrut, dar aceste þãri nusunt importante din punct devedere cultural. Istoria acesteiarte, la fel ca ºi în cazul altor arte,ca, de exemplu, cinematografia,este recunoscutã nu doar de cã-tre cei care o preþuiesc, dar ºi de

nnnnn DRAGAN PREDIÆanimator BD, Serbia

cei care o considerã un act minor.Pentru cei care o apreciazã

drept artã vizualã ºi o evalueazãca atare nu este necesarã expli-caþia de ce este ºi un produs cul-tural, dar pentru cei care nu oconsiderã nicicum, dupã mai multde un secol în care au apãrut cre-aþii importante în domeniu, estefoarte important sã o prezentãmºi sã o popularizãm, astfel încâtsã fie cunoscutã de toatã lumea,aºa cum sunt capodoperele cine-matografice. Cred cã asta a ºi fostproblema benzii desenate în pri-vinþa paralelei fãcute cu cinema-tografia. Filmul, cu valorile sale,datoreazã mult apariþiei televiziu-nii care l-a fãcut imediat disponi-bil telespectatorilor ºi, chiar dacãnu de la început, dezvoltareaacesteia i-a adus statutul de pro-dus popular. Benzile desenate auavut locul lor înaintea televiziu-nii ºi altelor medii moderne deastãzi, dar atunci nu existau, cuunele excepþii, povestiri mai com-plexe, elaborate, cãrora sã li sepoatã conferi o atenþie specialãºi analize competente. Toate aces-tea au apãrut mai târziu în þãrilecu tradiþii culturale, aºa cã abiaatunci benzile desenate au cãpã-tat un statut important, depãºindnivelul de distracþie de masã saueticheta de produs pentru copii.

În þãrile în care banda desena-tã a fost „primitã”, se vorbeºtedespre BD, se organizeazã dez-bateri, se acordã premii literare ºiartistice, se fac emisiuni TV, filmecu personaje ºi povestiri din ben-zile desenate, se transpun în pie-se de teatru, în expoziþii de maresucces, se gãsesc în biblioteci laloc de cinste, s-au nãscut librãriispecializate, se editeazã deseoriîn tiraje extraordinare, se vândplanºe ºi ilustraþii originale la pre-þuri fantastice, se organizeazãmanifestãri ºi se înfiinþeazã aso-ciaþii diferite. Multe manifestãri,

chiar dacã le-am menþionat doarpe cele importante. Dupã ce amspus toate acestea, nu credeþi cãîntrebarea dacã aceastã artã poa-te fi consideratã un produs cul-tural pare inutilã? Eu cred cã da,este chiar inutilã, banda desena-tã este ºi va fi un produs culturalpentru fiecare þarã care îºi consi-derã propria culturã, un produscare are scopul ºi publicul sãu.

Pentru ca banda desenatã sãfie cunoscutã ºi de cei care auignorat-o sau de cei care nu auapreciat-o la justa valoare, pen-tru ca ea sã poatã intra în stateleunde a întâmpinat restricþii ideo-logice, politice sau religioase,este foarte important ca þara res-pectivã sã se bucure în primulrând de o solidã economie de pia-þã, pentru a oferi celor care ar doriapropierea de BD posibilitatea decumpãrare. Benzile desenate numai sunt ieftine, editarea ºi multi-plicarea lor s-au scumpit ºi sescumpesc în fiecare an. Este unproblemã care nu cred cã se varezolva curând. Benzile desena-te existã totuºi, iar mai devremesau mai târziu vor apãrea ºi în þã-rile „virgine”, sau vor cunoaºteo proliferare în zonele în caresunt doar un gen de niºã. Poten-þialul BD este foarte mare, cei carenu au înþeles aceastã problemãpânã acum o vor înþelege în vii-tor. Cred sincer cã banda dese-natã va exista mereu ºi îºi va în-tãri reputaþia. Sau, ca sã îl para-frazez pe marele artist SalvadorDali, afirm la fel ca el odinioarã cãbanda desenatã va fi cultura vii-torului1 , cultura secolului alXXXVIII-lea.

2. Chiar dacã nu sunt român ºinu trãiesc în România, am avut ºiam diverse ocazii sã urmãrescscena BD româneascã.Trãindîntr-o þarã (Serbia) mai dezvolta-tã în BD decât România, ca sã numenþionez toatã fosta Iugoslavie,pot face o paralelã între cele douãºi, privind din afarã, pot spunecã este pãcat cã România nu s-aputut dezvolta în aceastã artã dincauza ideologiei. Având o mulþi-me de artiºti talentaþi în desen ºiîn scris, având o þarã cu un po-tenþial de peste 20 de milioane decititori, este ºi mai trist cã piedi-cile politice au fãcut ca bandadesenatã sã aparã doar ocazio-nal ºi sã nu se bucure de valoa-rea cuvenitã. Acele timpuri cuideologia lor specificã au trecut,dar a rãmas un spaþiu gol, citito-rii nu au avut ocazia sã citeascãcapodoperele benzii desenatemondiale traduse în româneºte.Încercãri ocazionale au existat,de cele mai multe ori haotice, darau eºuat aproape toate. În opiniamea, ele au eºuat din lipsa pro-movãrii, din lipsa unei viziunieditoriale ºi, în fine, din cauza le-gilor economiei de piaþã. Consi-der cã, în România de astãzi, în-tocmai ca ºi în cea de ieri, lipseº-te în continuare oferta BD, con-stând în calitate, periodicitate ºipopularizarea capodoperelorbenzii desenate mondiale prin al-bume, cãrþi, reviste, la un preþ

accesibil. Oferta trebuie, de ase-menea, sã nu se adreseze doarunei anumite vârste – copiilor, deexemplu. Nu, este necesar ca tar-get-ul ei sã vizeze aproape toatevârstele. Este o problemã foarteimportantã, cititorilor adulþi nu lemai poþi vinde benzi desenatepentru copii, or, acest lucru s-aîntâmplat constant în România.Poate primele excepþii în aceastãprivinþã sunt apariþiile BD de datãrecentã pe piaþa româneascã alelui Lorenzo Mattoti ºi EdmondBaudoin2 . Tintin, Asterix, LuckyLuke, Spiderman, Superman ºialþi eroi pentru copii ºi tineretsunt benzi desenate importanteºi sunt necesare pentru orice pia-þã de profil, dar ele nu sunt uniceºi nu reprezintã exclusiv arta BD.Pentru România este necesarãapariþia în româneºte ºi a capo-doperelor lui Moebius, Bilal,Toppi, Breccia, Trillo, Serpieri,precum ºi ale multor alþi autoristrãini. Cred cã abia atunci ban-da desenatã ar putea fi mult mairespectatã în România, în primulrând pe scena culturalã.

Dar mai existã o piedicã impor-tantã în calea normalizãrii statu-tului acestei arte, anume dificul-tãþile economice în care ne aflãmcu toþii, aºa încât doar odatã cuîmbunãtãþirea în plan economicse poate vorbi despre un „atac”viabil al benzii desenate asupracititorilor români.

3. Sunt doar un entuziast ºipasionat de BD, adicã cineva careface prezentarea, promovarea ºialte acþiuni legate cu BD. Încercsã fac legãturi între toþi cei caresunt pasionaþi de BD, fie în þaramea natalã – Serbia, fie în þãrilestrãine, în primul rând în Româ-nia. Momentan, sunt ºi membrual unei asociaþii BD numitã „SvetStripa” (Lumea BD), care a fostfondatã în Kragujevac anul tre-cut ºi care, anual, organizeazã unsalon BD, aflat anul acesta la edi-þia a doua. La salon, avem ca in-vitaþi ºi autori strãini pe lângã ceilocali, prin „locali” înþelegând petoþi cei din fosta Iugoslavia. Pelângã salon, asociaþia editeazã ºio revistã BD de calitate, numitã„Kisa” (Ploaie), din care au apa-rut deja trei numere, al patruleafiind programat pentru sfârºitulacestei luni. „Kisa” este distribui-tã în toate þãrile fostei Iugoslaviiºi are un mare succes printrecititori.

1 „Comics will be the culture ofthe year 3794. This will be the birthof Comic Art and on that occasionwe will hold a gigantic opening withmy divine presence on 4 March3794 at 19.00 hours precisely” –Salvador Dali, în 1967 (Qtd. in Gra-vett 2007, 14) – n.red.

2 Este vorba despre „Stigmata”,de Lorenzo Mattotti ºi Claudio Pier-santi, Editura Art împreunã cu „Ju-mãtatea plinã”, 2011, traducere deFlorin Dumitrescu, ºi „Travesti” deMircea Cãrtãrescu ºi Edmond Bau-doin, Editura Humanitas împreunãcu „Jumãtatea plinã”, 2011, tradu-cere de Anamaria Pravicencu (n.red.)

care se aliniazã la curentele noi,unele învechite pânã la noi, al-ternative, (poate la fundamente-le benzii desenate aºa cum oºtiam: repetarea personajelor ºidecorurilor în casete succesiveeste pentru ei fastidios ºi aliena-tor, or tocmai aceste cântãri ºidescântãri grafice fascineazãprivi-cititorul, precum frescele deodinioarã îngenuncheau popoa-re în smerenie), underground cuºantiere on ground, de street artingenuu ºi fals anarhic...

Para mãlãiaþã ºimura-n gurã

Un spaþiu de libertate fãrãmargini care permite exprimareamultor dotaþi, dornici ºi entuziaºtidesenatori este pânza virtualãmondialã (www). Nemãrginirea eiare ºi neajunsuri precum selecþiacare ar putea fi o problemã detimp, dacã userul ar avea timpul;realizarea unor filtre eficiente nueste posibilã pe seama unor cri-terii care prolifereazã: ajungem deunde am plecat, la diseminare.Noul suport electronic poate în-lãtura ºi efortul deplasãrii la librã-rie (...), al rãsfoirii. Imaginile sederuleazã aproape de la sine, base mai ºi miºcã pentru tine, ci-teºti ce vrei, iar dacã nu vrei... þise citesc, nu e nevoie sã-þi obo-seºti ochii cu onomatopee pen-tru cã ele se pot auzi: mura cadedirect în gurã!

Nici în afara virtualului nu estemai uºor: aici, focalizarea ºi nudiseminarea fac iluzorie o scarã avalorilor: dintr-un Centru mani-fest... excentric, anti-centrist, su-perb subteran ºi altfel decât ori-ce altceva se rãsfirã promotoriispirale de artificii media care zã-mislesc imagini de semizei într-un film hipnotic, adâncind pro-vincia într-o umbrã de cinemato-graf, centrifugând-o într-o dia-sporã interioarã depozitarã ºi pro-vizionarã.

În aceste vremuri ale unui noucult al personalitãþii lipsite depersonalitate, cred cu îndãrãtni-cia ariergardei cã ierarhizarea maieste importantã, iar reperele „ca-nonice” sunt salvatoare în acesthãþiº de opere ºi în aceste pâr-loage de valori pe care le lasã înurmã o avangardã avântatã sprenoi frontiere prin reinventate mij-loace gen berries’n the beak (ex-presie inventatã pour la bonne...bée) pentru încã o „întoarcere lapopor”.

Este nevoie de o criticã dedefriºare, de reaºezare, de lãmu-rire ºi de ierarhizare în cele dinurmã.

Privesc ceea ce se face în, ca,pe lângã, despre, pe, sub bandadesenatã în România pentru du-merire, cu intransigenþã, din pa-siune, în durere... ºi nu bat dru-muri bãtute, mergând cu încrede-re spre ce-o fi. Fac o criticã deîntâmpinare a viitorului, ºi nu aîntâmplãrii.

Românul s-a nãscut poet, tru-badur, interpret, orator, comenta-tor de capul lui... Nu s-a angajatdecât în supunere, dacã a fostgãsit acasã. Acasã pentru el nu eîn România. Poate doar la el însufragerie, la televizor.

Vãd banda desenatã din Ro-mânia (de) pe lângã România. Ovãd pânã în momentul 2012, cândsinteza artelor încã mai produce,de-a valma, culturã!

Ce va fi e-n sarcina celor carevor fi. Eu sunt deja în viitorul meu.

3. Fac bandã desenatã în darºi o pun în fanzine, aºa cum îi stãbine ei, fac bandã desenatã ca unhobby, aºa cum îmi stã mie bine.

Valentin Iordache - Halta (BDC nr. 0/ 2012)


nnnnn VIOREL PÎRLIGRAS


Istoria literarã nu trece, devreo câteva bune decenii,prin cea mai fastã etapã a

existenþei ei. (Adevãrat e cã niciprin cea mai puþin fastã.) Dupãce înregistrase, în a doua jumãta-te a secolului XIX ºi prima a celuiurmãtor, extraordinare reuºite, ru-lând ºi mai multe perspective me-todologice, formalismele ºi scien-tismele invadante în altãdatã mã-noasele câmpii ale studiilor lite-rare au reuºit sã o þinã, dupã ace-ea, cam de prin anii ºaizeci, aproa-pe continuu pe tuºã. Vaste porþi-uni s-au deºertificat, proceseleautosuspicionãrii ºi autointero-gãrii neiertãtoare s-au accelerat,plãcerea însãºi s-a mutat la spil-cuitul domn „text” Dacã structu-ralismul avea ce avea cu însãºiideea de istoricitate, diversele cu-rente postructuraliste au pierdutmult prea mult timp numai pentrua-ºi reveni din ameþeala anistori-citãþii. (Ar fi incitant sã recitimopera lui Paul de Man, de pildã,prin aceastã grilã.) Mulþi au cre-zut cã nu pot „salva” disciplinadecât „vânzând-o” semioticii saupsihanalizei sau altor puteri strãi-ne. (E drept cã, de la un punct,astfel de alianþe au însemnatchiar ºansa supravieþuirii.) Din„marile naraþiuni” de tip De Sanc-tis, Thibaudet sau Auerbachaproape cã s-a ales praful, adicão pulverulenþã de „micrometode”,care de care mai aptere, mai so-

nnnnn ION BUZERA

acuitatea istoriei literarefisticate ºi care mai de care târân-du-se prin praful unei glorii nuchiar de mult apuse, reuºind ra-rissim sã-ºi ia zborul.

În literatura românã, diversi-tatea abordãrilor din perioadapoststructuralistã (care a coinciscu ultimii ani ai comunismului)este evidentã, justificatã, pe de oparte, pentru cã structuralismulnu numai cã nu cucerise chiartoatã puterea, dar a lãsat vastespaþii libere (a fost mai degrabãtatonant ºi prizat în varianta lui„moderatã”, cu termenul lui TomaPavel), iar pe de alta, pentru cã,la noi, istoria literarã nu cunos-cuse nici cine ºtie ce grandoareinterbelicã ºi cu atât mai puþinantebelicã: spaþiul de manevrã eramai mult decât generos. Abordãride tip semiotic (Marin Mincu),demersuri de orientare jausssia-nã sau, mai larg, de tip „reader-response” (Paul Cornea, FlorinManolescu), lecturi arhetipale pelinia Frye (Alexandru Paleologu),analize de facturã bachelardianãsau, mai larg, extrase din diver-sele secreþii ale fenomenologieiimaginarului, de sorginte psiha-naliticã (Ion Vartic) ori de tip sti-listic (Mihai Zamfir), iatã numaicâteva dintre formulele ajunse laun grad rezonabil de performan-þã analiticã ºi sinteticã. Ceea ceîn alte literaturi a fost „cucerit” înmod cvasi-spasmodic, la noi aavut o mare, surprinzãtoare dozãde firesc. Sã recunoaºtem para-doxul ºi sã mergem mai departe.

Ion Simuþ este unul dintre ceimai solizi, aplicaþi ºi convingãtoriistorici literari de azi, unul care aºtiut foarte bine sã profite, în ceiaproape cinci luºtri postdecem-

briºti, de libertatea inerentã, fãrãde care mai nimic nu se poate, acreaþiei în acest domeniu. Estevorba despre o trãsãturã funda-mentalã, cea care permite, în pri-mul rând, oricãrui ins interesat opoziþionare cu spectru de acþiu-ne cât mai larg ºi care a fost câº-tigatã pe deplin dupã 1989, în-trucât a fost una care a venit in-clusiv pe direcþiile amintite maisus. În noua lui carte (Vãmileposteritãþii. Secvenþe de istorieliterarã, Editura Academiei Ro-mâne, Bucureºti, 2012, 474 p.),Ion Simuþ face o figurã de cerce-tãtor aplicat, interesat atât deautorii canonici, cât ºi de anumiþi„periferici” ai interesului publicsau chiar ai celui de specialitate,unii dintre ei extrem de relevanþi,totuºi, pentru anumite pulsiuni„ascunse” ale literaturii române.Mai nou, articolele pe care le pu-blicã în revista Cultura au ace-eaºi savoare intuitiv-participati-vã, cu o notã suplimentarã, pare-mi-se, a intenþei sintetice.

Este un profesionist care, ta-cit, fãrã vreun gram de ostenta-þie, cu o mai mult decât lãudabilãclaritate comprehensivã a vehi-culãrii ideii critice, a luat foarte înserios una dintre cele mai dificilemisiuni ale cercetãrii literare, ainvestigat asiduu, a revenit, adeliberat ºi a urmãrit prompt camtot ce era relevant în materie. Vãdîn aceastã carte ºi o formã de in-teriorizare succesivã, de obiºnui-re cvasi-ritualicã, prin exerciþiieficiente de tip recuperare/ revi-zitare, întreþinute de un ritm be-nign al acumulãri informaþiilornecesare, referitoare la ediþii, apa-rat critic, istorie a receptãrii, in-

serþii paratextuale etc. Sunt ope-raþii critico-istorice de excelentnivel, fãrã lansajul inutil al unormize inoportune (iatã un citat maimult decât edificator: „Nu am su-perstiþia sintezelor plicitisitoa-re, dupã cum nu sunt adeptulculegerilor improvizate ºi never-tebrate.”, p. 472), în deschideriºi completãri de facturi diverse,efectuate într-un regim discretasertiv, sigur pe sine. Prin inter-mediul studiului celorlalþi se potobserva bine engramele confor-tãrii criticului ajuns la deplinacunoaºtere a posibilitãþilor sale.Este un autor solid implantat încea mai serioasã tradiþie a dome-niului, aceea lovinescianã, extremde atent la detaliile relevante, nufãrã o anumitã pedanterie. Prac-ticã aici, în Vãmile posteritãþii, odescensie în sinele critic, o regã-sire prin ceilalþi, vorba luiN. Steinhardt. Valorile literaturiiromâne sunt, pentru Ion Simuþ,un spaþiu multiplu sau care sepoate multiplica prin intervenþiaenergicã a celui care doreºte sãle “revadã” periodic. Astfel cã nue deloc demirare cã mulþi dintreautorii prezenþi au beneficiat ºiîn trecut de comentariile acestuiistoric literar.

De câte ori e nevoie, intervineºi foarte riguros metacritic:„G. Cãlinescu reduce sistematic,într-o procedare stereotipã, ªoi-mii, Neamul ªoimãreºtilor, Zo-dia Cancerului, Nunta Domni-þei Ruxanda sau Fraþii Jderi larousseau-ism ºi, mai ales, rabe-laisianism; reþine de peste tot,aproape în exclusiivitate, meseleîmpãrãteºti, cu bucate felurite ºitot soiul de fripturi, varietãþile de

vinuri ºi reþetele culinare; în rest,relatãri de intrigi.” (p. 38) Darpoate sã îi recunoascã aceluiaºiautor (cf., în special, p. 291) cali-tãþile, într-o poate nu chiar neaº-teptatã raportare subînþeleascã lalovinescianism. Sau procedeazã,frecvent, într-un mod critic pro-priu-zis, aºa cum se întâmplã,memorabil, în foarte corectul ºitãiosul articol dedicat, la pp. 338-340, abominabilului jurnal „re-tex-tuat” al lui Eugen Barbu.

O „noutate” (relativã ºi aceea,vezi, de ex., volumul Revizuiri,1995) ar putea fi Arghezi: „De câþi-va ani, Arghezi este scriitorul ro-mân la care mã întorc cel mai des(în urmã cu 10-15 ani, acest rol te-rapeutic îl avusese Rebreanu), dinpura pasiune a lecturii dezintere-sate ºi a interpretãrii aplicate, caexerciþiu hermeneutic, fãrã o do-rinþã imediatã de a scrie ºi de apublica neapãrat ceva despre el.”(p. 179) Pasiunea respectivã nuface altceva decât sã confirme lo-vinescianismul de substanþã,adus în actualitate, îmbogãþit, alistoricului literar. Cu un autor pre-cum Ion Simuþ nu suntem preadeparte de recuperarea (fatalmen-te, pe altã spiralã a istoriei!) a ace-lei splendori tihnite a profesieipomenite mai sus.

Aproape inexistente încultura autohtonãsunt studiile de popu-

larizare a unui autor sau fenomenliterar, de aceea o apariþie precumIntroducere în nihilismul nietz-schean semnatã de ªtefan Boleanu putea sã nu fie întâmpinatãcu entuziasm. Doctor al Facultã-þii de Studii Europene din Cluj-Napoca cu o tezã despre existen-þialism ºi redactor-ºef al e-revis-tei culturale „EgoPHobia”, auto-rul a mai publicat Ontologia ne-gaþiei. Eseu despre nihilism(2004) ºi volumele de versuriRãzboi civil (2005), Noaptea in-stinctelor (2009), Gothic (2011),acestea din urmã vizibil strãbã-tute de o tensiune destructivã,de sorginte nietzscheanã. Aºa-dar, în calitate cunoscãtor ºi de-gustãtor al nihilismului, ªtefanBolea s-a dovedit a fi cel mai înmãsurã din generaþia scriitorilortineri care sã ne oferã o introdu-cere pe mãsurã.

Centratã asupra unor texte dina treia perioadã nietzscheanã decreaþie, dintre 1883-1887, carteaare meritul stabilirii distincþiilorconceptuale nihiliste, având capunct de plecare, în primul capi-tol, cele patru nivele tipologicedeterminate de Jean Granier: pe-simismul, nihilismul incomplet,nihilismul pasiv ºi nihilismul ac-tiv. Premergãtor nihilismului, pe-simismul este o combinaþie de

nnnnn MARIA DINU

dezgust ºi nervozitate concreti-zate prin spleen-ul baudelairianºi filosofia schopenhauerianã. Înviziunea lui Nietzsche, pesimis-mul se manifestã o datã „ca for-þã” prin rezistenþã ºi respingereavalorilor societãþii, în al doilearând „ca declin”, consecinþã aprimei forme de pesimism ºi ca-racterizat prin afectivul desub-stanþializat sub influenþa autoex-cluderii individului din cercurilesociale restrictive. Situat însã înafara unei tradiþii, pesimismul eu-ropean reprezintã pentru Nietz-sche un ºoc cultural, nu o cauzã,o devenire organicã.

„Nihilismul incomplet îl înlo-cuieºte pe Dumnezeu cu venera-þia idolilor”, afirmã Jean Granier.Mai exact, el presupune conºtiin-þa epuizãrii valorilor ºi înlocuirealor cu unele noi. Nihilismul in-complet face trecerea spre nihi-lismul pasiv în care, de dataaceasta, sunt anulate toate valo-rile, fãrã a fi înlocuite cu altele.Caracterizat prin imposibilitateade acþiune, nihilismul pasiv con-stã tocmai în resemnarea subiec-tului ºi apelul la substitute aleconºtiinþei (somn, narcotice) înscopul simulãrii unei meta-reali-tãþi ºi menþinerii incapacitãþii decreare a unei noi valori. La polulopus, nihilismul activ stã subsemnul implicãrii active în revol-ta destructivã ca urmare a uneivoinþe puternice.

Urmãtoarele capitole, Voinþade putere, Supraomul ºi Eternareîntoarcere, sunt o analizã suc-cintã a unor teme fundamentaledin gândirea filosofului nihilist încare autorul lucreazã abil cu grilede receptare a operei lui Nietz-sche (Heidegger, Michel Haar,Maurice Blanchot, Robert Solo-mon etc.), sistematizând o seriede semnificaþii, notând contra-dicþiile ºi fluctuaþiile conceptua-le ºi aducând în discuþie aspectemai puþin cunoscute cititorilornefamiliarizaþi în detaliu cu aceas-tã operã. Sã urmãrim, de exemplu,cazul voinþei de putere niet-zcheanã care ridicã semne de în-trebare, datorate o datã de le-gitimitatea lucrãrii în care apareconceptul, în al doilea rând desensurile sale ºi viziunea autoru-lui lui Zarathustra. Apãrutãpostum în 1901, ediþia standard aVoinþei de putere valorificã dinmanuscrise un material brut, ne-destinat publicãrii, mai exact, in-clude un numãr mult mai mare deaforisme decât vizase iniþial filo-soful german. Consecinþele aces-tei iniþiative de recuperare arbi-trarã sunt devastatoare în opinialui ªtefan Bolea: „o carte, pe caremulþi o considerã «mãsura» gân-dirii lui Nietzsche este pur ºi sim-plu un fals, un construct artifi-cial, aranjat în aºa fel încât sãdemonstreze una din prejudecã-þile editorului sãu: Nietzsche este

filosof, deci el trebuie sã aibã unsistem. O altã implicaþie, mai se-rioasã, este faptul cã studiem ocarte, pe care Nietzsche nu ar fiaprobat-o, pe care nu a scris-osub aceastã formã. Cazul Voinþeide putere este o aplicaþie a ad-vertising-ului: se face reclamã laun produs, augmentând anumitetrãsãturi inesenþiale ºi trecândsub tãcere defectele evidente.”

Totodatã, conceptul în sineajunge sã însumeze o multitudi-ne de definiþii, astfel încât nu semai ºtie cu exactitate ce presu-pune voinþa de putere în accep-þia nietzscheanã. În demersul cla-rificãrii îndoielilor dacã „este«voinþa de putere» un conceptde forþã (cu adevãrat fundamen-tal) sau un concept-fantomã, ceîmprumutã sensuri de la proce-sele pe care le clasificã, fãrã aadãuga nimic nou?”, ªtefan Bo-lea trece în revistã opinii aparþi-nând lui Eugen Fink, Walter Kauf-man ºi Heidegger, acesta din urmãtratând sistematic problematicavoinþei de putere ºi considerând-o una dintre conceptele definito-rii nietzscheene. În accepþia sa,voinþa de putere la Nietzscheeste echivalentã cu voinþa de a fistãpân, presupunând ordinul sauporunca, comenzi aplicabile nu-mai de cel capabil sã se supunãsie însuºi. Însã, structura voinþeide putere pune în pericol liberta-tea individualã, dupã cum reiese

din exemplificarea unor pasajedin Aºa grãit-a Zarathustra ºiDincolo de bine ºi rãu, dovedin-du-se una contradictorie, osci-lând, pe de-o parte, între contro-lul subconºtientului, ca manifes-tare a independenþei sub semnullui „a vrea”, de cãtre un supraeuraþional ºi moral reprezentat prinimperativul „tu trebuie”, ºi anu-larea diferenþele dintre acest „euvreau” ºi „tu trebuie”, pe de altãparte.

Similar, în relaþie cu voinþa deputere sunt abordate în ultimeledouã capitole problematica su-praomului ºi a eternei reîntoarceria identicului, într-un demers binedocumentat ºi selectiv, autorulajungând la esenþa conceptelornietzscheene, chiar dacã uneledileme se menþin în continuare,cum ar fi, spre exemplu, cea lega-tã de supraom fie ca tip supremde om, fie ca specie superioarãomului. Pe scurt, studiu Introdu-cere în nihilismul nietzschean allui ªtefan Bolea , odatã asimilat,deschide apetitul relecturii cu alte„simþuri” mai dezvoltate a opereilui Nietzsche.

o redescoperire a nihilismului nietzschean


René Guénon, Simbolismulcrucii, Editura Herald, Bucureºti,2012, p. 206 p.

S imbolismul crucii este ocarte extrem de utilã, înprimul rând pentru cã

face o distincþie teoreticã ºi con-ceptualã a unor noþiuni care decele mai multe ori creeazã confu-zii. De pildã, distincþia dintre sin-cretism – exterior, cu caracter deîmprumut care uneºte în mod ar-tificial elemente disparate – sin-tezã, care se face din interior,„considerã lucrurile în însãºi in-terioritatea principiului lor, […]ceea ce implicã atingerea, în afa-rã ºi dincolo de forme, a conºtiin-þei adevãrului principial”; con-

Editura Herald s-a lansat,încã de la începuturilesale, într-un amplu pro-

gram de traduceri a celor mai im-portante cãrþi având ca tematicãspiritualitatea universalã, tradi-þiile mistice ºi ocultismul, dove-dind-se adepta unui „ecumenismumanist”, care nu înseamnã alt-ceva decât deschiderea spre cu-noaºterea completã ºi spre esen-þele fiinþei umane. Colecþiile „Co-gito” ºi „Mathesis” au fost crea-te complementar pentru a aduceîn primplan textele unor raþiona-liºti, întemeietori de ºcoli sau dediscipline ºtiinþifice, precum: Sig-mund Freud, Betrand Russell,William James, Peter Godfrey-Smith etc.

Deosebit de importante pen-tru cultura noastrã sunt lucrãrilede sintezã din colecþia „Mathe-sis” din care face parte ºi Filoso-fia ºtiinþei. O introducere criti-cã în teoriile moderne de PeterGodfrey-Smith. Cartea este o in-troducere în principalele teorii alefilosofiei ºtiinþei, ale evoluþieiºtiinþifice ºi ale posibilitãþii deînscriere a acesteia într-un dis-curs istoric. Itinerariul raþional

modele de întemeiereale discursului ºtiinþific

spre strãfundurile logicii ºi sprelegile prime ale întemeierii ºtiinþi-fice este fascinant pentru cã esteo continuã confruntare cu limite-le raþiunii. Amintesc aici eforturi-le adepþilor pozitivismului logicde a justifica „inducþia” ca mijlocobiectiv de a înainta ºtiinþific încunoaºtere.

Dacã în cultura noastrã teoriileunor gânditori autoritari ca Tho-mas Khun sau Karl Popper au fostpreluate atât în disciplinele reale,cât ºi în cele umaniste fãrã niciorezervã, ca infailibile ºi drept ga-ranþii ale demonstraþiilor de totsoiul, în mediile intelectuale dinOccident s-au dus polemici înurma cãrora au luat naºtere mode-le alternative de a proiecta tiparede evoluþie ºi a deduce sau indu-ce din ele noi descoperiri ºtiinþifi-ce. În mediile intelectuale de la noi

au fost prea puþin discutate inclu-siv teoriile autorilor din renumitul„Cerc de la Viena” ca: RudolfCarnap, Hans Reichenabch, CarlHempel, Herbert Feigl etc.

Peter Godfrey-Smith realizea-zã o adevãratã istorie a filosofieiºtiinþei, acreditând-o în faþa scep-ticilor, revelând aportul pe care l-a avut în traducerea conceptualãa principalelor revoluþii ºtiinþifi-ce, a rãsturnãrilor de paradigmã,a inovaþiilor tehnice sau a abate-rilor de la tradiþiile încropite ad-hoc, dezbãtând principalele pro-bleme ale gândirii într-un modcare le face accesibile pentru omulþime variatã de cititori. „In-ducþia” este trecutã prin „empi-rismul logic”, prin viziunea luiCarnap ºi a lui Goodman. Lui KarlPopper îi este dedicat un capitol,lui Thomas Khun îi sunt dedica-

te douã, sunt discutate „cadreleconceptuale” din perspectivaunor autori ca Lakatos, Lauden,Feyerabend. Nu lipsesc etapeletrecute sub genericele: „Provo-carea sociologiei ºtiinþei”, „Femi-nismul ºi studiul ºtiinþei”, „Filo-sofia naturalistã”, „Realismulºtiinþific” etc.

Autorul volumului Filosofiaºtiinþei. O introducere criticã înteoriile moderne are o abordarecriticã. El îºi asumã o poziþie întoate aceste dezbateri, aduce ar-gumente pro ºi contra pentruanumite teorii, fiind în definitivun filosof cu rãdãcinile raþiunii înempirismul logic, dar deschis spretoate celelalte teorii din care ex-trage adevãrurile ce-l ajutã sã-ºiconstruiascã propria viziune.Aceastã carte aminteºte de schi-þa denumitã Mizeria istorismu-

lui a lui Popper, însã Peter God-frey-Smith realizeazã un studiuexhaustiv al principalelor teoriidin filosofia ºtiinþei, punând ladispoziþie, intrinsec, principalelemetodologii ale secolului XX.Cartea de faþã este un festin inte-lectual care oferã perspectiveasupra oricãrei încercãri ºtiinþifi-ce, fie cã obiectul demersului esteo teorie fizicã, sau una esteticã.

simbolismul crucii – corespondenþeºi limbaj iniþiatic

trar ºi complementar, ambelenoþiuni conþinând termenul deopoziþie. Când vorbim de contra-rii opoziþia corespunde punctu-lui de vedere cel mai inferior sausuperficial, în cazul elementelorcomplementare opoziþia este de-pãºitã în mod armonic prin sinte-zã ºi integrare, trecându-se la unnivel superior; sine ºi eu, sinelereprezentând principiul princare existã toate stãrile fiinþei(stãrile manifestate ºi cele nema-nifestate), iar eul determinareaparticularã a fiinþei sau indivi-dualitatea umanã. În acest caz,existenþa, care integreazã ºi stã-rile manifestate ºi cele nemani-festate, este definitã ca „manifes-tarea universalã cu toate stãrile

sau treptele pe care le comportã,într-o multiplicitate indefinitã, fie-care putând fi desemnatã drept olume.”

Un alt aspect al cercetãrii luiRené Guénon este examinarea di-verselor interpretãri ale simbolis-mului crucii, cu accent pe semni-ficaþia metafizicã ºi principialã, le-gatã în mod direct de Tradiþia pri-mordialã ºi majoritatea doctrine-lor tradiþionale care simbolizeazãrealizarea „Omului Universal” prinsemnul crucii, dar ºi cu trimiteri lasensurile secundare ºi contingen-te ale acestui simbolism, spre exem-plu, simbolismul cosmologic,svastica, þesutul, sau chiar eroriexistente în accepþiile occidenta-le ale simbolismului crucii (v. cap.

IV. „Direcþiile spaþiului”), funda-mantat pe legea corespondenþei,autorul integrând în studiul sãuºi sensul literal ºi istoric al simbo-lismului crucii.

O atenþie considerabilã esteacordatã simbolismului geome-tric prin care sunt reprezentateatât treptele Existenþei universa-le, cât ºi stãrile fiecãrei fiinþe puseîn legãturã cu macrocosmosul ºimicrocosmosul. Teoriile pe careRené Guénon le ia în considerarepentru tratarea subiectului suntteoria hindusã a celor trei guna,simbolismul Extrem-Oriental alprincipiilor Yin-Yang, ezoterismulislamic sau chiar ontologica.

Prin toate aceste sensuri sim-bolice pe care le comportã sem-

nul crucii René Guénon demon-streazã aplicaþiile aceluiaºi prin-cipiu în diferite ordine, care secompleteazã reciproc prin limba-jul iniþiatic folosit, acesta fiindprin excelenþã simbolismul.

Otto Rank, psihanalistaustriac, scriitor, pro-fesor ºi terapeut, a fost

foarte apreciat de Freud, cãruia i-a fost aproape timp de douãzecide ani, însã, dupã ce, în 1925, avorbit despre termenul pre-Oe-dip la un forum psihanalitic, aces-ta l-a acuzat de “erezie”. În 1926,Otto Rank a plecat la Paris undea avut o carierã strãlucitã. Disi-denþa acestuia faþã de teoriile luiFreud este transparentã ºi în vo-lumul Psihologia ºi sufletul. Unstudiu despre originea, evoluþiaºi natura sufletului (traduceredin limba germanã ºi cuvânt in-troductiv de Simona Tudor, Co-lecþia Terapia, Editura Herald,2010). Otto Rank este recunos-cut ºi pentru faptul cã a modelatterapia centratã pe client, respin-gând relaþiile rigide, distante, curol de amortizor emoþional, abor-date pânã atunci de diferiþi psi-hoterapeuþi.

Volumul este strãbãtut de pa-

nnnnn DANIELA MICU

Otto Rank ºi nemurirea ca expresie a voinþei de a trãitru axe corespunzãtoare urmã-toarelor ideologii: animismul(specific erei primitive), ideologiasexualã (corespunzãtoare antichi-tãþii), ideologia creºtinã (specifi-cã Evului Mediu) ºi ideologiapsihologicã, ce dominã era noas-trã. Otto Rank observã unul din-tre cele mai mari deficite ale psih-analizei, ºi anume cã neglijeazãrealitatea ºi valorificã psihicul, darîncearcã apoi sã-l explice tot înbaza realitãþii ºi justificã intere-sul tot mai crescut pentru cerce-tãrile psihologice ca o cãutare areligiei ºi a unei credinþe într-unsuflet universal care s-a schim-bat treptat într-unul individual.Oamenii au o înclinaþie naturalãsã observe caracterul psihological semenilor lor: „Aºa cum putemsã vorbim despre alte persoanecând intrã în discuþie chestiunilegate de moralitate sau de edu-caþie, ceea ce vrem cu adevãrat,de fiecare datã, este sã practicãmpsihologia altora ºi totodatã s-o

aplicãm asupra lor.” Aceasta esteo preocupare mai veche a oame-nilor, care a rezistat proiecþiilornaive, dar ºi celor foarte realiste– oamenii au „creat” sufletulatunci când nu „exista”, în epoca

animistã, apoi au simþit nevoia sãºi-l reprezinte faþã de sine, în epo-ca religioasã, iar astãzi încercã ocunoaºtere a sufletului indivi-dual: „În acest fel, realitatea mor-þii ºi a negãrii individuale a morþiia fãcut sã se nascã ideea de su-flet; ºi, într-o vreme în care viaþaîncepea sã capete un caracterspiritual, problemele morþii ºi alenegãrii ei prin credinþã erau inte-grate într-un trup-suflet nemuri-tor care simula ºi îi supravieþuiaego-ului ca Dublu al sãu.” Cre-dinþa în posibilitatea nemuririiprin suflet se manifestã în noi toþi,ceea ce îl determinã pe Otto Ranksã explice fenomenul conºtienti-zãrii sale treptate. O abordaretransdisciplinarã intuitã de totmai mulþi gânditori, iar Rank nuface excepþie, ne aratã faptul cãacesta susþinea cã înþelegereasubiectului ºi a obiectului nupoate fi mediatã decât de con-ºtiinþã, ceea ce contrazice dinnou teoria lui Freud despre fap-

tul cã în spatele fenomenelormentale se aflã o realitate „liberãde conºtiinþã”, ce ce gãseºte în„inconºtient”.

Otto Rank se raporteazã lateme actuale precum religia ºi cre-dinþa într-un suflet, individualis-mul ºi colectivismul, spiritul ºivoinþa, dar ºi fenomene precumvisul ºi sexualitatea. Dacã omulprimitiv îºi transfera literal visulîn realitate, pentru omul modernacesta pare sã dovedeascã liber-tatea voinþei. În vis, liberul arbi-tru se manifestã în opoziþie clarãcu acela aparþinând altor suflete.Rank traduce credinþa în nemuri-re prin voinþa de a trãi ºi nu prinanxietatea faþã de moarte. ªi dacãobservãm rolul important acordatsexualitãþii în ceea ce priveºtenemurirea, ne dãm seama cã încentrul cãrþii se aflã individul carea cãutat, încã din timpuri strã-vechi, sã îºi configureze o viziu-ne despre ceea ce înseamnã su-flet ca dovadã a nemuririi.

nnnnn GABRIEL NEDELEA

trin

ai

nnnnn LUIZA MITU


O sutã zece metri deasupra mãrii

(Metanoia)Osica de Sus este aºezatã în Câmpia Olteþului...

la o sutã zece metri d’asupra nivelului mãrei.Dicþionarul geografic al judeþului Romanaþi,

Stabilimentul grafic I.V. Socecu, 1889

Este puþin probabil sã fi anticipat unde mã voi naºtedeºi recunosc cã spiritul meu echipat e cu premoniþii fastepe care savanþii ocupaþi cu particula lui Dumnezeuabia le ating dupã ce-ºi dau doctorate în icoana steleice-a murit –dar sã cad în centrul lumii în stînga de Olteþ la cîtevaminute de bîlciul apãrut în anul când Eminescu obositde viaþã„scria continuu pe zidurile ºi ulucile Institutuluibucãþi din poeziile sale”nu mi-aº fi închipuit în eonul cît m-am odihnit în palatulcalmdin pîntecele mamei. Acolo am citit totul.Eram acasã printre blânzii refuzaþi ai lumii –omul cu limbã de bou care ne vizita mereu în miezul veriicãzut în bîlci direct din poemul lui Cristian Simionescunea Nicu Bombonaru cu alviþe, cãcat de urs ºi limonadaîn sticle prevãzute cu Bügelverschluss pãzitorul neamþal sufletului bãuturiiîn cea mai blîndã zi din an – la Obrejeniemutul cãluºului ameninþãtor cu bîta pelinul ºi firul deusturoide care la Rusalii se teme pînã ºi eminenþa sa DiavolulPîrva cititoarea de cãrþi cãrora francezii le spun les livresºi singurul barcagiu din lume ce muta în fiecare an rîulmai departe de primãrie ca sã-ºi merite bãnuþiiCaron pe care toþi îl respectau ºi nimeni nu-l chema lachefurilecu þiganii lãutari din Tomenifilmele indiene în care ceandalaua îºi regãsea pe ecranchipurileproiectate noaptea la lumina lunii de cel mai subtil filmologPaul Castravete.Sã nu uit tiribomba în care am recunoscut sistemulptolemeic:încã nu cãzuserãm la periferia lumii –pãmîntul stã în centrul hãului ºi-n jurul lui planetele seînvîrtesccu lanþuri prinse de coroana lumii cît timp plãteºti o turã –þiganii din corturile de la periferie ºi care n-au furat niciun copilcum tot ni se ºopteaba chiar au venit la nunta mea cu aur smirnã ºi tãmîie.Baba Pãuna bolborosind cu scuipat sacru mantra eivechecînd mã zvîrcoleam cu febra copiilor nãscuþi primiiºi iatã-mã limpezit din nou. Sã fi fost Effata cum i-aºoptit Iisussurdo-mutului din Decapolis?Nu ºtiu însã de atunci bãnuiesc cã sînt altul.Totul era curat pe lume ºi nimeni nu cunoºtea cuvântulApokalipsis.Iarba din zãvoi mi-a ºoptit cândva Metanoia darsãrutam o fatãºi limba mea nu era atentã decât la cuvinte din valeanoastrã.Lumina e acolo praful în care m-am jucat cu arhimedicaformulã a intuiþiei cã zeul vetrei e cîrtiþa pe care amgãsit-o cîndvamoartã abandonatã dupã un congres în care se anunþacã tatãl nostrue un om de ºtiinþã ºi un capideolog nãscut prin preajmãla o distanþã de trei ore de mers cu calul fãrã sã-lgoneºti cu spume.Nu-þi bate calul pentru stãpînii lumii.Lumina e acolo nisipul în care m-am culcat cu faþa-n josºi am auzit cum sînt strigat pe nume de o fiinþãdin mii de cipuri vorbãreþeo latinã cosmicã pe care o vorbeam de unul singur în mamaaurora borealã din serile de Paºticu focurile din care învia Iisus în curtea bisericii din dealîn strigãtele de alalala ale gregarilor (Montale)cu popa Tîrcã dãruind pe stradã copiilor cruciuliþe deargintdin aluminiu pur de Slatinabinecuvîntîndu-ne cu rãsuflarea gurii sale mirosind a vinbisericesc de Brâncoveni

Poet (n. 23 septembrie 1962, Osica de Sus, Olt).Trãieºte în Craiova.

A debutat cu placheta de poeme „În margine” (Ed.Ramuri, 1995), premiatã de Uniunea Scriitorilor din Ro-mânia. Pentru aceeaºi carte a primit anterior PremiulFestivalului „Nichita Stãnescu”, Turnu Severin (pre-ºedinte de juriu, Cezar Ivãnescu).

A mai publicat „Fincler”, (Ed. Ramuri, 1997), Pre-miul Filialei Craiova a U.S.R.; „fundãtura homer” (Ed.Dacia, 2002), Premiul Uniunii Scriitorilor; „Folfa”, (Ed.Vinea, 2003), „Vînt, tutun ºi alcool”, (Ed. Brumar, 2008),„Femeia despre care scriu” (Ed. Mãiastra, 2010), „Vor-baIago”, antologie de versuri (Ed. Mãiastra, 2012).

Publicisticã ºi eseuri: „Fereastra din acoperiº. Unanotimp în Westfalia”, (Ed. Fundaþia Scrisul Româ-nesc, 2005); „Celãlalt capãt” – interviuri (Ed. CurteaVeche, 2006), „Revanºa chipurilor” (Ed. Mãiastra,2009), „Intelectualii români ºi Curtea Regelui” (Ed. Tra-cus Arte, 2011).

Burse literare oferite de fundaþii germane: Funda-þia „Heinrich Böll” (Köln), noiembrie 2003-februarie2004; Fundaþia „Künstlerdorf Schöppingen”, iulie-au-gust 2008. În noiembrie 2012 a fost invitat de GoetheInstitut Berlin la reuniunea experþilor în teatru din sud-estul Europei, pe tema teatrului documentar.

Este prezent în câteva antologii lirice din þarã ºistrãinãtate: „Gefährliche Serpentinen – RumänischeLyrik der Gegenwart”, Druckhaus Verlag, Berlin 1998,coordonatã de Dieter Schlesak; „Jahreszeiten, Tage-sanbrüche. Literatur und Kunst im Heinrich-Böll-HausLangenbroich”, Heinrich-Böll-Stiftung, Berlin, 2006;„O panoramã criticã a poeziei româneºti din secolulXX”, Marin Mincu, Ed. Pontica, 2007; „Cele mai fru-moase poeme din 2010”, Editura Tracus Arte, 2011,selecþie de Claudiu Komartin ºi Radu Vancu, „Of GentleWolwes”, Calypso Edition, New York, 2011, selecþie ºitraducere de Martin Woodside, „The Vanishing Pointthat Whistles” Talisman Press”, USA, 2011, selecþieºi traducere de Adam Sorkin, Doru Paul Mugur ºi Clau-dia Serea.

Poeme traduse în antologii ºi reviste din Germania,SUA, Belgia, Serbia, Turcia, Albania.

aceeaºi gurã cu care cânta la nunþi cele mai deocheatecântecede lumevalea plinã de peºti scaieþi cai împiedicaþi ºi gîºte undem-am jucatpînã la 15 ani fãrã sã ºtiu cã levitam –o sutã zece metri deasupra mãrii ºi marea n-am vãzut-odecîtla vîrsta la care tot omul e dator sã-ºi poarte cruceaºi sã ierte pe ticãlosul din propria inimã.O sutã zece metri deasupra mãrii – mai mult de-atîtanu suportã cãrãbuºul de cîmpienici mãcar toamna cînd soarbe vinul turburatdin albia uriaºã rãmasã-n casa bãtrîneascã dupãnaþionalizare –aici a vãzut copilul mirat cum mustul poate îmbãtrînibrusc într-o zi. Inima mea e de atunci mereu beatã.Era o vreme de citit cãrþi ºi de privit la oameni.ªi n-am mai coborît.

GrãdinaAþi vãzut vreodatã un om nãpãdit de gînduri ºi furniciîmbrãcat în mantia lepãdatã de un înger prost?Mila ºi singurãtatea le caut în fiece varã prin grãdinamaicii meleroua pe care calc cu miºcarea înceatã a poalei Domnuluicînd se plimba prin rãcoarea grãdinii ºi nu l-a vãzutpe Adam dinainte. Sã vã spuncã Adam era Principiu ºi nu om din carne ºi oase?Nu are rost eu sunt prieten cu mîinile melecu ele trebãluiesc prin galeriile de artã cîrtiþei pînã spresearãom încãpãþînat ºi singurluceafãrul în poziþia nouã îmi aduce amintecã nu am un acoperiº deasupra capuluimai ales iarna cînd se aude în lemnul pomilor joagãrullumiicum taie deja viitoarea cruce a lui Iisus. Sã vã spuncã nu era Principiu ci om din carne ºi oase?

nnnnn NICOLAE COANDE poeme

ele

tris

tic

ă

Nu are rost dar mã crezi pe cuvînt cã se va naºte încã odatãºi va fi din nou urcat între tîlhari?Mãr nerod ros pe cînd erai pui de un iepure grasam crezut mereu cã vei trãi!Crede ºi tu cînd urzica proastã ºtirul ºi rochiþa rînduniciiºoptesc în ploaie cã grãdina e un pãmînt cãzut din cioculrîndunicii africane în zbor peste Mediterana– un meteorit intrat în atmosferã al cãrui suflet vreasã ia formã umanã – ºi s-a odihnit pe gardul lui Sinan.Din muºcãtura ei sfîntã rãsare mintea tuturor florilornumele lor dau de gol lumeaaºa cum mîna unei femei care încuie pe furiº uºadã de gol femeia care se întoarce la ziuã în patulbãrbatuluidoborît de ºnapsul de cucutã.Adam m-a fãcut zise ea nevinovatã în vreme ce sedezbrãca.Sã vã spun cã dragostea se împrumutãnu se oferã?Nu are rost eu sînt un oracol prost.Valentin Boboc - Triptic 2


La capãtul primãveriidesigur mã izbisemcu fruntea de zidul unei impresiide pragaºezat de-a curmeziºul secundeipentru cã a trebuitsã îmi aplec mintea ca sã pot trecemai departeîn lumea îngheþatã a densitãþilor maiconcrete:minutelor,firului de nisip,picaturii de sînge.

paºli, zise moartea, paºli!mã vei gãsi oricumfãrã sã mã cauþi, da, da!,pentru cã orice ai face, eu sunt respiraþiatuturor orizonturilor tale.eumã hrãnesc cu tot ceea ce se miºcãsuntla marginea tuturor direcþiilor, a oricãrortraiectorii!nu mã poþi înþelege, pentru cãþi-ai fãcut din viaþã un acoperiº desenzaþii ºi o duºumea de certitudini!

abia cînd moare ceea ce e mortse poate naºte ce nu s-a nãscutvreodatãca, renãscutã-n propriul ei suportsã ia fiinþã nefiinþa toatã...

mai zise, apoimã pãrãsi.rãmãsei ca o idee cu inimã fãrã chip înbalanþa echilibrului -mai bogat cu o revederemai sãrac cu o reverenþã.

la capãtul primãverii, o fatã la vioarã cînta.

Nu este nimeni de vinãse dedicã lui Leonid Dimov

nu este nimeni de vinã.

poate decîtideea de neufalinãdin gîtce face aprinderea plauzibilã, extensibilãîn siguranþa fuzibilãa verbului ejectat, în aerulpurificat de bomfaierulfocului crîncen, albastrual ºiragurilor de alabastruîncovoiate pe ºira spinãriiamintirilor sau uitãrii.

sãrind împreunaþi cu paraºuta pesteaceastã povestene ºi dãdurãm la fix, de-a durapeste introducerile în context, date dinguracu care rupeam cuvintele, ca pîineaîmprãºtiatã la mulþimeade subiecþi, de substantive, nemîncaterãmase în tigvã nemestecatesubþiate, aºadar, în conturstrãluminate de licurici, de ºopîrle defoc, de azurde lumînãrile iluminãriloraprinse pe cadavrele înserãrilorîn care ne rãgãseam, transpiraþiroºii la tîmple, înverziþi la ficaþi,retrãgîndu-ne în noi înºine, ca la mareaepifanie localãa glandei cu numele pinealã.

am tot colindat, ne-am totlins de cuvinte pe bot,am ars cu privirile noastrepeºterile, ascunziºurile vasteale visului viu ºi neterminatpînã de-atîta umblatam ajuns la condiþia necondiþionatuluipe acoperiºul din faianþe al finanþelormagnatuluiunde corbii se roteau, în jurul fagureluicã te-am ºi auzit oprindu-te, sã îmi spui:vezi, dom’le, cã acesta, nebunula întors bubuiturile din tunulpe care ni-l dã, zi de zi

ºi trage ca disperatu-n copiiîn vãduve, gravide, pensionari, înnimfomaneºi mai ales în cei ridicaþi din ºabloaneºi pune taxe pe plãmîni, pe arterecum picteazã pînzele acele coleoptereîn care gîndacii orbi, cetãþeniiabia de îºi trag crucea lor, ca mireniice-ºi poartã acatistele, din ºapte în ºaptemînãstiri, cu speranþe în miere ºi lapte...

vedeam cuvîntul cum pritoceºte ºiprimeneºteprintre slugile ãluia, amirositoare a peºte.

Doamne fereºte! O, Doamne, fereºte-ne,de nebunia ãstuia, de pe acoperiºal cãrui ochi catã pieziºcu viclenie, cu obidã, cu pizmãînfiorãtoarepentru dobitoacele ce îi ºed ºi-i slujescla picioare!

atîta te-am mai auzit zicînd,ºi pe urmã ai plînsºi am coborît.jos, caldarîmul, casele, oamenii miroseauurît.dar lumina lumina pentru toþiîn ciuda putorii de peºte, zvîrlite-n adinspeste ceilalþi,de cãtre hoþi...

nu este nimeni de vinã.în fond

porcul cu ºuncã la creiere mãgarul blondgîsca din sala de baluri struþul umilºopîrla din cluburi armãsarul viril lupuldin bancã sau popîndãul mut, balena debaltã hiena la rut,

toate-ºi trãdeazã la modul opacinconsistenþele, coasta de dracpetele oarbe pe cerul lucidal jocului cosmic de celuloid.

pînã la urmã, toate se scriupe o foiþã de eter vioriu.fie-vor arse, în cuptorul ovalal infinitului fundamental..

Cînd fuse ceasul patruspre cinci ºi cînta cucul

lui Emil Brumaru

cînd fuse ceasul patru spre cinci ºi cîntacuculdin scorbura luminii, ºi umbrele-ncepeausã-ºi punã talpãºiþa pe gene, cumsurtuculse leapãdã pe sine cînd trupurile beau

din cupa desfãtãrii, ºampanii de dulceaþãºi urmele ideii pãcatului dispar,ieºisem la plimbare, avid de dimineaþã,de sforile iubirii împins - ca un circar

ce la trapez, trapezu-i, în musculoaseundesub dîre parfumate de linii în picajaratã, ’n partiturã, mulþimii fremãtînde -s-arãt singurãtãþii o schiþã de grilaj.

o, înger al luminii! o, minunatã fee!ieºisei la fereastrã, cu somnul încã blîndîmpotmolit în bluza fierbinte, de femeiece-avea sã-nceapã duºul ei cald, cît decurînd!

poeme

În numãrul din februarie al revistei Fa-milia pot fi lecturate câteva dintre poezii-le scriitorului tânãr al anului 2012, VasileMoldovan alãturi de un inteviu al poetu-lui realizat de Traian ªtef ºi o prezentaresuccintã a acestuia susþinutã de o seriede opinii critice cu privire la poezia sa ºi lacele douã volume ale sale Dispars ºiBlank. De asemenea apar în acest numãrºi o serie de poeme semnate de Péter Dem-ény, Horia Bãdescu, Irina Lucia Mihalca,Nicolae Coande, Traian ªtef ºi un singurpoem al Minervei Chira (precum ºi o partedin corespondenþa adresatã acesteia decãtre Constanþa Buzea ºi o prezentare avolumului sãu, Nimeni, altul, tu). Ne-aumai atras atenþia ºi informaþiile legate deSeminarul de traduceri literare de la Bala-tonfüred, primul seminar de traduceri lite-rare din limba maghiarã în limba românã ºiun grupaj de texte poetice traduse de par-ticipanþii la seminar (Alina Rusin, AndreiDosa, Gabriela Constantin, Levente Páll).

Tot în acest numãr este amintit ºi NicolaePrepliceanu, laureat al premiului naþional„Mihai Eminescu” 2012 într-un articolsemnat de Ioan Moldovan. Iar în cadrulsecþiunii dedicate cronicii literare artico-lul O tristeþe dusã pânã la desfrâu al luiAlexandru Seres oferã o viziune aparteasupra volumului Razne al lui Emil Cio-ran. A. Seres susþine cã în acest volumCioran „ fusese deja eliberat de damfurilenitzscheene, de al cãror lirism fusese con-taminat”. (Anca ªerban)

Ancheta Cafenelei din nr. 3/122 al re-vistei „Cafeneaua Literarã” are drept punctde plecare problematica poeziei postmoder-ne, anchetã efectuatã de Virgil Diaconu, încare Alexandru Petria, Radu Ulmeanu, Ho-ria Dulvac ºi Viorel Tãutan rãspund la câte-va întrebãri cu privire la poeþii optzeciºti, laprincipalele caracteristici ce stau la bazapostmodernismului, solicitându-li-se stabi-lirea unor linii de demarcaþie ale poeziei post-

ocheanul întorsocheanul întorsmoderne. În acelaºi numãr regãsim poeme-le Denisei Lepãdatu (o copilã de doar zeceani, ale cãrei poeme denotã o maturitatenebãnuitã pentru vârsta ei) precum ºi celesemnate de Ani Bradea ºi Florin Dochia,cãrora li se alãturã o prozã scurtã a LilianeiRus. La rubrica Lector semneazã Gheor-ghe Grigurcu, Radu Voinescu, Paul Aretzuºi Adrian Simeanu. (Roxana Ilie)

Numãrul din martie 2013 al revistei lu-gojene „Actualitatea literarã” se focalizea-zã pe beletristicã. Nici mai mult, nici maipuþin de ºapte intervenþii poetice (AurelPantea, Adam Puslojic, Anda Maria Nea-goe, Luminiþa Zaharia, Patricia Lidia, He-dir Al-chalabi, Alina Jaholkowska) ºi treiîn prozã (Liviu Andrei, Mircea Anghel,Livius Petru Bercea), delecteazã cititorul.Remarcãm puterea versurilor lui Aurel Pan-tea („Vii dreaptã în sperietura mea, ca unstol/ ca un stol prins în þãrmi crunþi, ºi n-aibiografie”), dar ºi poezia lui Adam Puslo-jic. Revista mai cuprinde ºi un interviudespre literatura actualã cu poetul ºi pu-blicistul Eugen Bunaru, coordonatorul ce-naclului „Pavel Dan” din Timiºoara.

(Daniela Micu)

simþeam cum robinetul iubirii se descleºterotit de mîna rece-a destinului de jar,ºi marea dã din aripi cum aripa de peºtece ia la cunoºtinþã minciogul de pescar.

au început sã cînte cuvintele în gurãºi limba mea, ’n tavanul danturii, bãtea step.pe duºumeaua minþii încinse la arsurãºoºonii mei sinaptici la vals deterã cep,

cãci împietrisem - munte suprem destãruinþã,sã îmi arãþi odaia în care s-a nãscutcea mai sublimã, purã ºi aprigã dorinþã:acolo, mîna, pleoapa ºi glezna sã-þi sãrut.

dar gloanþele sãgeþii ce mi-au stîrnit vãpaianu te-au atins; pierdutã, te-am regãsit,tîrziuîn cîmpul de impresii cosite, strînse-n claiade amintiri culese din visul strãveziu

în care, cîteodatã, în ultimele zileîn caligrafe retro, moderne, cîte sunt...avîndu-ne în roluri pe mine ºi pe tineun el îi scrie fetei, la nunta lor de-argint:

’azi curg mereu clepsidre pe strada fericiriiîn care paºii noºtri se-mbarcã, fermecaþide trecerea secundei în mãrile uimiriiprin delte parfumate de ani extaziaþi...’

nnnnn TEODOR SINEZIS

ele

tris

tic

ă


Craiova a fost cunoscu-tã zeci de ani ca oraºulcu vechi palate boie-

reºti, cu parcuri, fântâni ºi statuicare îi dãdeau o nobleþe aparte,demnã de condiþia lui de Bãnie, adoua capitalã a Þãrii Româneºti.Cel mai vechi monument public,turnat în bronz, îl reprezintã peDomnitorul Barbu ªtirbei. A fostrealizat în anul 1907 de sculpto-rul francez Jean Lecomte deNouy ºi amplasat pe locul vechiicase a boierilor ªtirbei, unde s-anãscut domnitorul – lângã Bise-rica Sfânta Treime. Exact peste osuta de ani, în anul 2007 – în apro-piere, între Colegiul Carol I ºiBiserica Sfânta Treime a fost dez-velitã statuia Regelui Carol I,creaþie a sculptorului MirceaSpãtaru – ultima statuie ridicatãîn Craiova. Alte autentice valoriartistice ºi repere istorice pentruviaþa oraºului nostru sunt ºi mo-numentele reprezentându-i peMihai Viteazul, Tudor Vladimires-cu, Matei Basarab, AlexandruIoan Cuza, Fraþii Buzeºti, IoanMaiorescu, Nicolae Titulescu,Nicolae Romanescu sau Monu-mentul Independenþei amplasatîn parcul din faþa Liceului de Arta.

Însã o stranie maladie pare ase fi instalat în mentalitatea ad-ministratorilor urbei odatã cu ve-nirea la putere a regimul comu-nist, când în anul 1949 grupul sta-tuar construit prin subscripþiepublicã de locuitorii Craiovei pen-tru a omagia Rãzboiului de Inde-pendenþã, cunoscut sub numele„Asta-i muzica ce-mi place” ºireprezentându-l pe Regele Carol Idând bateriei de tunuri de laCalafat ordinul de a rãspundebombardamentului turcesc, rea-lizat de sculptorul doljean Con-stantin Pavelescu-Dimo ºi inau-gurat în anul 1913, amplasat laintrarea în Parcul Romanescu, afost demolat ºi topit de autoritã-þile locale, din ordinul ocupantu-lui sovietic. Pe locul lui în anul1963 a fost ridicatã cea mai înaltãstatuie din oraº – „1907” – unobelisc de piatrã care susþine tru-purile þãranilor rãsculaþi. Deºicapodoperã a unuia dintre cei maiimportanþi sculptori români, IonIrimescu, ºi acest monument afost distrus de curând, locul dinfaþa parcului rãmânând gol, înaºteptarea unui viitor „Carol I” –o eventualã copie dupã machetavechiului monument pãstratã laMuzeului Olteniei.

Aceeaºi soartã au avut-o, dindiverse motive, ºi alte monumen-te ale Craiovei:

În Piaþa Gãrii, ca un omagiuadus marelui sculptor de renumemondial Constantin Brancuºi, pelocul unde acesta a lucrat ºi a în-ceput sã sculpteze (în birtul fraþi-lor Spirtaru – ºi nu în mijlocul pie-þei), a fost amplasatã o fântânãcu forme elansate, inspirate dincreaþia brâncuºianã, proiect alarhitectului Viorel Voia. ªi acestmonument, la fel ca ºi cunoscutafântânã „Ciuperca”, a fost demo-lat în urmã cu câþiva ani, fiind în-locuit cu o simplã instalaþie arte-zianã din þevi. Iar placa memoria-lã consemnând prezenþa lui Con-stantin Brâncuºi în Piaþa Gãrii dinCraiova este montatã pe colþulunui bloc turn de locuinþe de peºoseaua de rocadã, imposibil devãzut sau citit. Dupã terminareareamenajãrii Pieþei Gãrii ºi distru-gerea fântânii s-a propus re-rea-menajarea prin amplasarea unei -

enigmaticele statui ale Craiovei

statui reprezentându-l pe Con-stantin Brâncuºi, idee abandona-tã ºi ea ºi datã uitãrii.

Un alt mare sculptor român,Boris Caragea, cel care a proiec-tat ºi Monumentul Fraþilor Bu-zeºti, a ridicat în anul 1962, în faþaLuncii Jiului, una din cele mai fru-moase statui din oraº: „Alegorie”,din bronz, reprezentând un per-sonaj feminin în picioare, aflatã înprezent, se pare, la „groapa cu sta-tui” din Parcul Romanescu, cul-catã în iarba lângã þãranul din„1907”. O soarta ceva mai bunã

are statuia „Avântul” a sculpto-rului Ion Jalea, cel care a dat Cra-iovei ºi bustul din bronz al lui -Theodor Aman din faþa Muzeuluide Artã. Lucrarea, reprezentândun tânãr între doi cai, a fost insta-latã în anul 1971 la hipodromul dinParcul Romanescu. Pentru cã înCraiova nu mai existã curse hipi-ce, statuia a fost mutatã lângãparc, pe un soclu monumental,inadecvat, destinat unei sculpturimoderne, „Pegas”, a tânãrului ar-tist plastic Norian Paicu, craio-vean, acum profesor de artã plas-

ticã în Australia. Ca ºi „Mihai Vi-tezul” sau „Titulescu”, ºi „Pega-sul” aºteaptã, într-un depozit par-ticular, de aproape un deceniu,momentul de graþie al vreunui edilcare sã se îndure a-i atribui unamplasament. Chiar dacã „Avân-tul” a fost gândit pentru o altfelde perspectivã, este bine cã gru-pul statuar a fost „salvat”, deºi depe soclu au dispãrut deja orna-mentele ºi plãcile de bronz carealcãtuiau compoziþia.

Febra demolatoare instalatã în1949 pare la Craiova fãrã sfârºit.

Orice om cu o minimã educaþieeste asaltat de întrebãri cãroraniciun responsabil nu pare inte-resat sã le caute vreun rãspuns:De ce s-a renunþat la statui achi-ziþionate public, gândite pentruun anumit loc – special amena-jat? De ce, pentru a se construivelodromul (necesar unui oraºmare, desigur), s-a optat pentrudefriºarea totalã a unei zone îm-pãdurite a parcului, hipodromulrãmânând neamenajat, un spaþiupãrãsit, o paraginã? De ce fru-moasa „Fântânã cântãtoare” dela intersecþia Calea Unirii cu Lip-scani (fostul Rãscruciul Mare aloraºului) a fost înlocuitã cu unmonument funerar – un obeliscnegru? De ce, atunci când se to-peºte zãpada sau plouã, statuilede pe Aleea Personalitãþilor dinParcul Teatrului plâng cu lacrimide ruginã ºi vopsea prost aplica-tã sau turnatã? Unde este statu-ia „Dansatorii”, din bronz, de lân-gã Sala polivalentã, a sculptoru-lui Peter Iacobi, artist cu o cotãremarcabilã astãzi în Germania?De ce statuia marelui om politicEugeniu Carada, craiovean pa-triot, fondator al Bãncii Naþiona-le, înãlþatã pe trei nivele decoratecu reliefuri, zace ºi ea depusã la„groapa cu statui” din parc, cuignorarea oricãror mãsuri de con-servare a unor valori unicat, iarsoclurile de piatra ale statuilorstau abandonate pe lângã alei?S-a gândit cineva la modelul,materialele special alese ºi preþu-rile acestora? La faptul cã auto-rul poate fi decedat, iar întregulcompoziþional rãmâne iremedia-bil afectat?

Consider cã locuitorii oraºu-lui trebuie sã ºtie cine decideamplasamentul, mutarea, motive-le sau cauzele intervenþiilor,uneori mutilarea ambientului saudistrugerea unor creaþii valoroa-se, unice, pentru ca acestea suntplãtite prin „subscripþie publicã”.Cred cã decidenþii, responsabilii,cu o competenþã profesionalã fa-talmente limitatã, când nu inexis-tentã, ar trebui sã cearã ºi pãrereamai multor specialiºti, nu doar aunui singur om sau a unui grupmic care are – pentru o perioadã –putere de decizie, uneori mânaþide cu totul alte interese decât celeale comunitãþii, ducând la distru-geri ºi rezultate ireversibile.

Craiova mai are statui frumoa-se amintindu-ne de Eminescu,Arghezi, Brâncuºi, are un Cabi-net Brâncuºi cu ºase lucrãri dereferinþa mondialã ºi alte valoroa-se sculpturi expuse în muzeeleoraºului, numeroase statui caredecoreazã interiorul unor institu-þii publice. Cred cã este o obliga-þie civicã sã le cunoaºtem, sã ºtimcã se pãstreazã pentru cã au fostachiziþionate din veniturile locui-torilor oraºului. Pentru cã la celemai importante sãrbãtori naþiona-le, încãrcate de emoþie ºi semnifi-caþie, cetãþenii oraºului ºi delega-þiile oficiale depun jerbe ºi coroa-ne de flori la statuile lui MihaiViteazul ºi Alexandru Ioan Cuza,la cele ale lui Marin Sorescu sauMihai Eminescu. Pentru cã vremsã trãim noi – ºi copiii noºtri –într-un oraº frumos ºi modern,care îºi respectã trecutul, perso-nalitãþile ºi valorile. Un oraº res-ponsabil ºi civilizat!

nnnnn Magda Buce-Rãduþ

Monumentul „1907” de Ion Irimescu, odatã ºi acum, rãmãºiþe...

„Alegorie” de Boris Caragea, acum la “groapã”

„Avântul” lui Ion Jalea a fost mutat pe un soclu

Fântâna brâncuºianã proiectatã de arhitectulViorel Voia, în prezent demolatã

„Dansatorii”de Peter Iacobi, dispãrutã

Statuia lui Eugeniu Carada zace la “groapã”

tit

ud

ini


ec

tu

ri

nnnnn DANIELA MICU

Odatã cu momentul ’89,Liviu Lucaci se hotã-rãºte sã aleagã liberta-

tea exprimãrii sinelui. El renunþãla visul de a deveni marinar saupilot de avion ºi intrã în TeatrulStudenþesc Podul. A ales, separe, drumul potrivit, din momentce astãzi este actor prestigios laTeatrul Naþional din Bucureºti,regizor ºi profesor de Arta Acto-rului la UNATC. În 2006 a debu-tat ca prozator cu Povestiri de-spre celãlalt, carte bine recepta-tã de public.

Debutul lui ca dramaturg seface oarecum firesc ºi aºteptat cupiesa Cinci randez-vous-urimortale montatã în 2010 ºi a cã-rei text va fi integrat în Marusia -(Editura Palimpsest, Bucureºti,2011), un volum ce conþine ºasepiese de teatru de mici dimensi-uni scrise de o mânã sigurã, carenu ezitã în faþa artificiilor stilisti-ce, absurdul situaþiilor fiind tra-tat ca ceva firesc. Studierea tea-trului tradiþional japonez chiar lael acasã, cu ajutorul unei burseITI, nu rãmâne fãrã urmãri în pro-cesul actului de gândire ºi scrie-re a celor ºase texte dramatice.Liviu Lucaci combinã elementede Noh, Kabuki ºi Kyogen adu-când în acest fel un aer exotic îndramaturgia româneascã.

Cinci randez-vous-uri mor-tale este o comedie tragicã încinci acte aparent independente,

Marusia – ingeniozitatea firesculuicare au însã câteva elemente co-mune. Aflate în imediata vizibili-tate sunt cele de recuzitã: deco-rul (barul unui muzeu) ºi ceasuldeºteptãtor. Moartea apare ºi easub diferite forme, unele mai tra-diþionale, altele neaºteptate. Co-micul grotesc stã la baza scrierii,aºa cum stau ºi elementele vizi-bile numai la o lecturã în profun-zime, ºi neapãrat cu ceva cunoº-tinþe, fie ele de teatrologie sau bi-ografie. Publicul este provocatastfel sã descopere simbolurile,nici un gest nu este întâmplãtor,iar obiectele nu sunt numai dedecor. În primul act, Moartea arela baza construcþiei sale modelulpersonajului principal tipic tea-trului Kyogen, servitorul TaroKaja, care evocã un umor domolºi distractiv. Moartea care ser-veºte o Autoritate omniprezen-tã, nu are manifestãri agresive,coasa ei este pentru a pãstra „re-ferinþele culturale”, bea whisky,pe care ºi-l plãteºte cu politeþepentru a nu rãmâne datoare, estefan Manchester United (pentrua întãri acest lucru, ºi-a persona-lizat pelerina cu „ManchesterUnited Forever”) ºi îl convingepe „client” sã plece împreunã fãrãa opune rezistenþã pe muzicã decor îngeresc, o interpretare a im-nului echipei de fotbal, cântat defani pe Old Trafford. Actul al doi-lea conþine mai multe elementespecifice teatrului Kabuki, pre-cum micile drame omeneºti, crea-te de sentimentele ºi intereseloracestora – femeia de 40 de ani oplãteºte pe tânãra Al, pentru a-ºidescãrca sufletul, apãsat de „ma-rea tragedie” cã soþul îºi lasã cio-

rapii prin casã. Actul urmãtor esteal Kyogenului, portretizeazã ade-vãrata esenþã a naturii umane, ocombinaþie dintre raþiune ºi in-stinct: profesorul ºi studenta eru-ditã, se aflã împreunã la barulmuzeului, discutã probleme defilosofie plecând de la principiul“eternei reîntoarceri” a lui Nietz-sche. Cei doi se hotarãsc cã lu-crul pe care l-ar repeta neîntre-rupt înaintea momentului morþiiar fi actul sexual animalic, fãrã niciun strop de implicare emoþiona-lã. Descrierea personajului Juliadin actul IV este o definiþie aNoh-ului: “cântãreaþã, 35-38 deani, frumoasã, machiatã cam stri-dent dar nu lipsit de bun gust,îmbrãcatã strãlucitor, în þinutã despectacol. Machiajul ei pare pu-þin masca unui clovn trist.” Tea-trul Noh este o formã de teatruclasic japonez – o dramã muzica-

lã – marcã a graþiei ºi a eleganþei,exprimate prin cuvântul yugen- („elegant, rafinat, frumuseþe eva-zivã”). Subiectele sale sunt struc-turate în jurul cântecului ºi dan-sului. Caracteristica sa cea maievidentã este faptul cã actorulprincipal joacã purtând o mascã.Temele sale se concentreazã maimult pe destinul uman decât peevenimente, decorul scenei fiindinsignificant. În actul al cincilea ,lovitura cu pumnul în masã a luiCono, care încheie o pauzã ºi faceca Angel sã vadã realitatea, re-prezintã lovitura beþiºoarelor tra-diþionale japoneze, al cãror sunetnumit KI, deschide sau închideun act. La sfârºitul fiecãrui actpersonajelor centrale „le sunãceasul” ºi dispar.

În Marusia sau Copilãriamea registrul se schimbã, scene-le simple, dar sensibile sunt în-viorate de o emoþie magicã,aproape poeticã. Piesa 50 o îm-prumutã pe micuþaMarusia, ºi îi imagi-neazã un frate gea-mãn matur, care trã-ieºte laolaltã cu fan-tasma ei. FantomaMarusiei îmbãtrâ-neºte alãturi de el ºinu acceptã trecereapragului de 50 de aniºi implicit nici un po-sibil miros al bãtrâ-neþii. De aceea frate-le sãu va cãuta pen-tru ei moartea ade-vãratã: „PAVEL:Pentru ea… ªtii…EA: …cum sunt fe-meile, da. Asta e într-adevãr o lo-

viturã cumplitã. Sã arãþi ca o di-hanie, dupã ce ai fost o floare demai.[…] PAVEL: iar eu am jurat cãea nu va împlini 50 de ani…”. Pa-siunea ca un foc de armã estecum spune ºi scriitorul o „glumãteatralã”. Imaculata Concepþi-une are ca subiect un evenimentistoric – moartea lui Stalin. Doam-na Imaculata, fostã cãlugãriþã,acum propagandistã ºi îndrãgos-titã de conducãtorul rus se oferãpentru prima oarã unui bãrbat „sli-nos” ºi „unsuros” dupã ce spe-ranþa de a face pasul în braþelelui Stalin, cãruia îi scrisese 1542de epistole pasionale intercepta-te ºi pãstrate de securitate, senãruieºte. Farsa tragicã în trei ta-blouri Fraþi de cruce este dusãla capãt de douã personaje, Veraºi Luca. Legãtura lor incestuoa-sã ºi bizareria situaþiilor încheievolumul în aceeaºi notã tragico-micã în care Liviu Lucaci a debu-tat ca dramaturg.

De fapt, teza de docto-rat principalã a lui Mi-hai Uþã (1902-1964) se

intituleazã La théorie du savoir…(aici, Mihai Uþã, Teoria ºtiinþeiîn filosofia lui Auguste Comte(1928), traducere din francezã deMihaela Baba ºi ediþie criticã deAdrian Michiduþã, Craiova, Aius,2012, 249 p.), deci ºi el ºi, desi-gur, filosoful cercetat abordeazã„ºtiinþa” în douã sensuri: cel decunoaºtere ºi cunoºtinþã (cât decât precisã, dar în orice caz ge-neralã, înglobantã, doar în acestsens relevantã) ºi cel de ºtiinþãpropriu-zisã. Volumul recenzataici se ocupã de elemente de filo-sofia ºtiinþei în mãsura în care eleîi sunt necesare autorului pentrua contura teoria cunoaºterii caepistemologie a lui Comte.

Meritul incontestabil al lui Mi-hai Uþã este de a fi anulat inter-pretarea simplistã ºi reducþionis-tã a pozitivismului. Înainte de toa-te, el a arãtat cã pozitivismul esteun curent de gândire, deci cevamai mult decât teoria lui Comte.De aceea, Mihai Uþã a analizat învolumul de faþã originile filosofieipozitiviste: în teoria ºtiinþei la d’A-lembert ºi perspectiva sociologi-cã a lui Saint-Simon, dar ºi filiaþiileacestora în întreaga dezvoltare amodernitãþii. Apoi, el a ordonat ºisintetizat concepþia lui Comte, re-levând nu doar cã spiritul ºtiinþi-

Auguste Comte în viziunea lui Mihai Uþã

fic a fost asumat de cãtre acestaca spirit critic – poziþie ce a apar-þinut doar corifeilor momentului –ci ºi cã elementele structurale aleteoriei sale au avut puternice ºistatornice influenþe. Chiar dacãau fost infirmate în unele aspecteconcrete: a rãmas „spiritul ºtiinþi-fic, pozitiv”.

Analiza lui Mihai Uþã este sin-gularã, ºi nu doar în spaþiul ro-mânesc, deoarece a atras atenþiaasupra vechimii ºi continuitãþiiunor idei ce ni se par legate doarde modernitatea noastrã târzie,îmbibatã de ºtiinþa inauguratã derelativitatea lui Einstein. AstfelComte a descris fenomenul na-tural – obiectiv – ca pe o „multi-tudine virtualã de relaþii datã într-

o unitate actualã” (ibidem, p.125). Dar asta înseamnã cã rela-þiile, fiind cercetate (ºtiinþific, decigenerând certitudini probate ºivalabile în universul paradigma-tic asumat de cãtre oamenii deºtiinþã) din multe unghiuri de ve-dere ºi cu ajutorul unor concep-te diferite, permit cunoaºtereaunei lumi pluraliste: permit cu-noºtinþa, spune tânãrul aspirantla titlul de doctor în filosofie, cã„lumea este pluralistã” (ibidem,p. 126).

Mihai Uþã a avut capacitateade a sesiza cã separãrile între filo-sofii ºi etichetãrile lor sunt istori-ce ºi inerent tributare perspecti-vei tradiþionale fragmentare de agândi, dar ºi problema ca atare acercetãrii filosofice, înclinatã, con-diþionat istoric, fie într-o parte fieîn alta, dar care este nesatisfãcã-toare numai dacã rãmânem cum-va închiºi pe poziþia unei singurepãrþi, oricare ar fi aceasta.

Expunerea lui Mihai Uþã estedeosebit de clarã ºi frumoasã,nicidecum o înºiruire de citate, cio relevare a raþionalitãþii ideilorlui Comte în contextul epociiacestuia. Analiza este criticã, in-clusiv prin metoda comparativã:de exemplu, prezentarea concep-þiei critice a lui Herbert Spencer(1820-1903) despre clasificareaºtiinþelor de cãtre Auguste Com-te l-a ajutat pe Mihai Uþã sã arate

cã principiul ontologic (ºi meto-dologic, totodatã) care i-a funda-mentat lui Comte tabloul ºtiinþe-lor era inexact, þinând, am spunenoi, de imaginea anticã naivã acorespondenþei dintre kosmos ºilogos-ul uman. Adicã, nu existãîn realitate, considera Uþã pe ur-mele lui Spencer, concordanþadintre dezvoltarea cunoaºterii ºiordinea ontologicã a lucrurilor, ciaceastã ordine este descoperitãde cercetãtori ºi clasificarea ºtiin-þelor este în funcþie de ea.

Dar oare premisa lui Comteeste absolut fantezistã? Adicã nuexistã în naturã nici un proces decreºtere de la simplu la complexºi de la individual/particular lageneral, deci proces care „deter-minã” cunoºtinþele noastre de-spre fenomene? Desigur cã exis-tã, iar Mihai Uþã, deºi nu a pusastfel întrebãrile, a relevat cã, înfond, cele douã puncte de vede-re – a „constructivismului”, spu-nem noi, lui Spencer ºi a determi-nismului natural al cunoºtinþelorºtiinþifice (de ordine ºi de prin-cipiu) – nu sunt decât douã ver-sante în tratarea problemei, decitrebuie luate împreunã: sunt doarcontrarii, nu ºi contradictorii. Iar„ordinea preexistentã în naturã”– pe care omul de ºtiinþã doar odescoperã, cum considera Com-te – este chestionatã ºi astãzi,observãm noi, prin preocupãrile

cele mai serioase pentru demon-strarea ºtiinþificã a ordinii de in-tegrare a lucrurilor în Tot. Adicãexistã preocupãri pentru reduce-rea legilor fizicii: exact aºa cumAuguste Comte în 1830 conside-ra trei legi fundamentale. Care, asubliniat Mihai Uþã pentru a pro-ba cã filosoful francez nu a fostdefel unilateral, „trebuie sã fieprivite ca simple rezultate ale ana-lizei” (ibidem, p. 153).

Mihai Uþã a fost printre foartepuþinii care au pus epistemolo-gia româneascã a timpului în re-laþie directã cu spiritul ºtiinþific,ºi probabil singurul care a vorbitla noi despre pozitivism. Ceea cenu-i puþin lucru. Dominantã înepocã era ideea subordonãriiºtiinþei faþã de filosofie (spiritua-listã) ºi religie. Iar consecinþeleacestei dominaþii au fost separa-rea ºtiinþei de societate, conside-rarea ei în instrumentalitatea sa,resimþitã inerent selectiv. Dinacest punct de vedere, se poatespune cã nu a existat în filosofiaromâneascã de atunci vreo dez-batere epistemologicã. Mãnuºaaruncatã de Mihai Uþã nu a fostridicatã. Dar asta înseamnã cã nicidezbaterile filosofice nu au ajunsla profunzimea care sã zdruncinesocietatea, beneficiarul lor ultim.

nnnnn Ana Bazac

Silviu Bârsanu - Eva la ºerpi


Când eram copil,am vãzut bãrbaþicare se înhãmau

la astfel de munci...ºi care nu se întorceau

niciodatã.Dick, Le Salaire de la peur

Din pãcate, puþini din-tre spectatorii de filmromâni au auzit mãcar

de Henri-Georges Clouzot, cutoate cã mulþi dintre criticii despecialitate din Europa au vãzutîn el un corespondent francez alcelebrului Alfred Hitchcock. Dinfilmografia sa, profundã ºi varia-tã, incluzând chiar ºi un docu-mentar surprinzãtor despre pro-cesul de creaþie artisticã a unuipictor iconic (Le Mystère Picas-so, 1956), douã pelicule vor rã-mâne, în opinia mea, imprimate peretina cinefilului etern: Les Dia-boliques (1955, inspirat de o ideehithcockianã) ºi Le Salaire de lapeur (1953). Ambele filme au avutimediat mare succes la public ºiau intrat în analele cinematogra-fiei postbelice.

nnnnn CÃTÃLIN GHIÞÃ altfel despre filme

moartea nu ºtie sã piardãTurnat la apogeul carierei re-

gizorale a lui Clouzot, adicã înperioada cuprinsã între finele ce-lui de-al doilea rãzboi mondial ºi1960, Le Salaire de la peur spu-ne o poveste palpitantã, dar tristã.Intriga are la bazã un incitant ro-man de Georges Arnaud ºi-i dis-tribuie drept protagoniºti pe pa-tru europeni sãraci, olandezulBimba, francezul Jo, italianulLuigi ºi corsicanul Mario (inter-pretat extraordinar de bine de tâ-nãrul Yves Montand), care suntsurprinºi de soartã într-o aºezareizolatã din America de Sud, LasPiedras. De acolo nu pot evadadecât pe calea aerului, însã o cã-lãtorie cu avionul este prea scum-pã pentru buzunarele aproapegoale ale nefericiþilor.

Existenþa lor lipsitã de speran-þe, dar ºi de mari probleme intrãpe un nou fãgaº în momentul încare unul dintre câmpurile petro-liere deþinute de principalul an-gajator din zonã, Southern OilCompany, ia foc (Mai trebuienotat detaliul cã firma este ameri-canã, ceea ce a constituit un bunprilej pentru cenzorii de la Holly-wood sã taie peste 20 de minutedin pelicula destinatã sã rulezeîn cinematografele din S.U.A.).Flãcãrile nu se pot opri decât prindetonarea unei doze consistentede nitroglicerinã, care sã separesursa incendiului, petrolul din

adâncime, de suprafaþã.Aici intervine „expertiza” ce-

lor patru: fiindcã nici unul dintremembrii de sindicat ai companieinu-ºi poate asuma munca nu nu-mai periculoasã, ci de-a dreptulsinucigaºã, cade în sarcina luiMario, Bimba, Luigi ºi Jo (care-lînlocuieºte pe un anume Smer-loff), sã conducã douã camioanepline cu nitroglicerinã pe o dis-tanþã de câteva sute de kilometri,pânã la locul accidentului. Fiind-cã nu vreau sã vã distrug plãce-rea vinovatã a suspansului, nuintru în detalii suplimentare: rã-mâne sã descoperiþi singuri dacãcei 2000 de dolari promiºi de ºeful

de echipã, Bill O’Brien, fiecãruiadintre cei patru ºoferi în cazulunei reuºite au meritat riscul ac-ceptat curajos de aceºtia.

Filmul poate fi interpretat întermenii unei poveºti de acþiunepline de suspans, servind deciunui scop denotativ. Conotativînsã, un ochi inspirat poate de-tecta în drama celor patru o fabu-lã modernã de solidaritate uma-nã în faþa morþii aproape iminen-te: spiritul de camaraderie sudea-zã destinele unor indivizi prove-niþi din þãri diferite, aflate nu depuþine ori în istorie în situaþii desciziune ºi de rãzboi. Mobiliza-rea lor exemplarã în faþa unui pe-

La 18 ani de-abia împliniþi,la începutul lui februa-rie a anului 1829, proas-

pãtul absolvent al unei ºcoli pri-vate de pe lângã liceul din Þar-skoe Selo, F.F.Tornau, pleacã dinSankt Petersburg spre „Mica Va-lahie” – trebuind sã ajungã laCraiova, ca subofiþer (praporºik)al armatei þariste, a cãrui detaºa-ment participa la operaþiunile rãz-boiului ruso-turc. Petrece la sudde Dunãre, apoi la Craiova pânãla debutul lui februarie 1830, cu-noscând locuri ºi oameni, atât ruºicât ºi români. Îºi scrie Memoriiledespre aceastã ºedere peste maibine de trei decenii, când era ata-ºat militar la Viena, în anul 1865.A petrecut ºi ultimii sãi ani de via-þã tot în Austria, fiind înmormân-tat în preajma capitalei imperiale.

Este un autor cunoscut în cer-curile istoriografice ºi etnografi-ce ruseºti ºi europene, ca un foar-te bun cunoscãtor al Caucazului,scrierile lui despre acþiunile mili-tare ºi cercetãrile sale geograficeau fost reeditate în ultimii ani.Memoriile despre campania din1829 din Turcia europeanã, careconþin consideraþii foarte intere-sante despre Valahia ºi oameniiei, au rãmas aproape neexplora-te, puþin cunoscute, rãmânând înversiunea lor princeps, tipãrite înrevista „Russkii Vestnik”, în nu-merele din iunie ºi iulie a anului1867, sub misterioasa semnãtu-rã: „T”. Desigur, pentru cine s-aaplecat asupra operei sale memo-rialistic-istorice acest acronim nua rãmas învãluit de mister, ºi seºtie cã aparþine baronului FiodorFiodorovici Tornau, fiul colone-lului de artilerie Fiodor Grigorie-vici Tornau, veteran al luptei dinpreajma Dresdei, din 1812.

În „decriptarea” traseului sãuprin „Valahia” m-am ghidat deaceastã unicã ediþie tipãritã, dis-ponibilã în format PDF pe inter-net, în limba originalului. Primulreper geografic atins de Tornauîn periplul sãu prin Þãrile Româ-ne este târgul Tulcin, din Ucrai-na. Pânã aici nu a fãcut opriri,schimbând trãsurile de poºtã,fãrã încetare. La Tulcin a petre-cut trei zile1 , pentru a-ºi recupe-ra puterile ºi a putea face faþã lun-gului drum pe care-l mai avea. Aurmat oraºul Balta, unde trebuiasã-ºi ridice banii pentru continua-rea cãlãtoriei. Chenzina era pre-vãzutã doar pânã la Iaºi. Reuºeº-te sã plece din Balta cu doctorulmilitar M., care-l aduce pânã laChiºinãu, unde aflãm cã existadoar un singur hotel2 , în care augãsit o atmosferã de veselie mare,chef crâncen ºi un consum con-tinuu de ºampanie: „Pe masa hu-sarilor ºampania era zgomos tur-natã în pocale, care dãdea pestemargini, fãrã niciun regret; husa-rii îi adãpau ºi pe soldaþii de rând,ºi pãrea cã nu doar o consumau,ci ºi cã erau în stare sã se scalde

în ºampanie, pentru a arãta parcãcât de puþin erau preocupaþi depreþul acesteia. Pe unele dintremese se puteau vedea carafe deniºte dimensiuni ruºinoase, cu unun vin moldovenesc uºor, alãturide pahare cu lichidul negricios alvinului de porto – rãsfãþ pe carenu ºi-l putea permite chiar orici-ne”3 . În acea atmosferã de risipãtransformatã în spectacol, decla-raþia precum cã oricine nu-ºi poa-te permite sã plãteascã o sticlãde ºampanie o va cãpãta din par-tea husarilor, sfidarea era pe faþã.Tornau este întâmpinat pentruprima oarã de ospeþele ºi beþiilecare se soldau cu scandaluri ºiîncãierãri, de care erau capabiliunii dintre ofiþerii cu dare de mânãdin armata þaristã, lucru foartegustat ºi apreciat de oamenii dinþãrile române, ºi mai ales de cu-coane, dupã cum se va vedea.

La Iaºi a avut parte de cordia-litate ºi bunã-primire din partealocalnicilor, dar mai presus detoate îºi amintea de pârjoalele ºi„minunaþii ochi negri” ai celei pecare lumea o numea „la belle Ita-lienne”4 , ºi care i-a fãcut pleca-rea din acel oraº mult mai dure-roasã... În timpul deplasãrii de laIaºi spre Craiova – unde era în-cartituit regimentul 33 al vânãto-rilor de munte, condus de gene-ralul Feodor K. von Geismar5 -Tornau a avut de a face cu unprimitiv atelaj pe roþi, cãruþa depoºtã, precum ºi cu surugiulmoldovean. Subofiþerul s-a arã-tat foarte mirat de faptul cã acestatelaj nu conþinea nici urmã demetal, ci era integral construit dinlemn, inclusiv pivotul; iar suru-giul înjura ºi blestema într-un lim-baj pe care nu îl mai puteai întâlniîn nicio altã limbã creºtinã, decît

în moldoveneºte6 . Pânã sã ajun-gã la Craiova a trecut peste nu-meroase râuri ºi râuleþe: Siret,Rîmnic, Buzãu, Argeº, Olt; pesteSiret ºi Olt existau poduri, în timpce peste toate celelalte se treceaprin apã. Din punct de vedere is-toric ºi etnografic sunt amãnun-te importante ºi vii, observate lafaþa locului. De pildã, faimosulSuvorov spunea cã „apa Rîmni-cului era vara atât de micã încâtgãina nici coada nu ºi-o udaatunci când o traversa”, totuºi petimp de primãvarã, când se to-peau zãpezile, ea devenea multãºi rapidã, ºi anume acolo coman-dantul de oºti ºi-a piedut fiul7 .

Deci, Tornau se îndrepta spreCraiova, oraºul în care a petrecutaproape un, sub ascultarea ace-lui temut general care a zdrobit înpreajma satului Bãileºti, din su-dul Olteniei, o armatã mult mainumeroasã a turcilor, care depã-ºea de peste ºase ori efectiveleumane ºi de armament al ruºilor.În 12 (26) septembrie 1828 trupe-le conduse de Ibrahim-paºa, se-raskirul8 Vidinului, care avea însubordine o armatã de 26.000 deostaºi, în special cavaleriºti, asuferit o înfrângere de proporþii,astfel încât Geismar – ne relatea-zã Tornau – s-a ales cu „un ciu-buc încã fumegând al paºei, cu opiatrã preþioasã încastratã”, uitatîn graba de a fugi din calea ata-catorilor9 . Ajunge acolo în ulti-mele zile ale lunii martie. Va plecadin acel oraº în primele zile aleanului 1830, fiind numit mai de-parte pentru munca într-un regi-ment de geodezie, care se ocupade cartografierea Cnezatelor ro-mâneºti.

Poate dincolo de referinþele ºi

amãnuntele legate de geografie,etnografie, civilizaþie ºi istorie,memoriile lui Tornau sunt capti-vante prin felul autorului de apovesti despre oamenii locului,despre felul lor de a fi ºi a relaþio-na cu cei din jur. Astfel, din în-semnãrile lui desprind câtevaportrete foarte detaliate: caima-camul Constantin Ghica, isprav-nicul Craiovei „graf” Rosetti, cu-coana Elenca, familia boieruluiPetriºor, rãzboinicul Ioan Solo-mon, misterioasa vãduvã N...

Nota bene. Imaginea a apãrutîn cartea lui G.A.Dzidzaria, F.F.Tornau i ego kavkazskie mate-rialy XIX veka, Moscova, 1976,pag. 5.

nnnnn Vladimir Bulat

1 „Memoriile despre campaniadin 1829 din Turcia europeanã”,1867. Voi indica de fiecare datã princifre romane capitolele din cele ºapte,cîte conþine scrierea, urmatã de pagi-nã: I, 410. Numerotaþia paginilor vafi diferitã, datã fiind publicarea tex-tului în douã numere succesive alerevistei. Cele douã fascicole vor finotate cu I ºi II roman.

2 I, 414.3 I, 415.4 I, 418.5 ÃÅÉÑÌÀÐÚ Ôåäîðú Êëå-

ìåíòüåâè÷ú (1783-1848).6 I, 420.7 Tornau aminteºte cã în una din

bisericile Rîmnicului exista un mo-dest monument, amintind de acesttragic accident.

8 De la turcescul Serasker =cã-petenie militarã în armata turcã, titludat dupã 1826 ministrului de rãzboi.

9 I, 432.

baronul F.F. Tornau ºi „Valahia Micã”

ricol comun traduce valorileumaniste ale unei Europe post-belice aflate încã în faza de re-construcþie identitarã ºi demon-streazã, dacã mai era nevoie, an-gajamentul social profund al luiClouzot, care avusese tãria mo-ralã sã regizeze o alegorie anti-nazistã precum Le Corbeau în1943, deci în plinã ocupaþie ger-manã.

Niciunde altundeva, poate,nu-ºi pune mai apãsat ampren-ta moda culturalã decât în cazullui Clouzot. Dupã 1960, odatã cuasaltul esteticii Noului Val fran-cez, estetica senzaþionalistã a re-gizorului pare insuficientã prinraportare la economia de mijloa-ce propusã de exponenþii Nou-velle Vague. Intimidat, Clouzotînsuºi se retrage din prim-plan,aceasta ºi pe fondul unor pro-bleme de sãnãtate din ce în cemai acute. Anterior, timp de cinciani, mai precis între 1935 ºi 1940,regizorul a suferit de tuberculo-zã ºi a urmat un complicat trata-ment de recuperare în Franþa ºiîn Elveþia, reuºind, în cele dinurmã, sã se însãnãtoºeascã. Dedata aceasta însã, în pofida spi-talizãrilor repetate, Clouzot moa-re în apartamentul sãu parizianla începutul anului 1977. Avea70 de ani ºi, precum în cazul luiMario, moartea i-a demonstratcã nu ºtie sã piardã.

ec

tu

ri


Grazziella Predoiu / Beate Pe-tra Kory (coord.): Streifzügedurch Literatur und Sprache.Festschrift für Roxana Nubert,editura Mirton, Timiºoara, 2013

Numele doamnei profe-sor Roxana Nubert nunecesitã, în germanis-

tica româneascã ºi internaþiona-lã, vreo prezentare. Numele Dom-niei Sale a devenit sinonim cuGermanistica timiºoreanã, pe careo coordoneazã cu succes de mul-þi ani ºi pe care a reuºit s-o impu-nã ca pe un adevãrat brand în þarãºi în strãinãtate. Dupã cum,atunci când rosteºti Roxana Nu-bert, nu poþi sã nu adaugi, aproa-pe automat, ºi completarea „lite-raturã de expresie germanã dinRomânia”, domeniu cãreia doam-na profesor i-a consacrat studiide o foarte bunã facturã, deveni-te, în timp, puncte viabile de re-per în cercetarea acestei arii oa-recum de niºã. Meritele sale înceea ce priveºte fundamentareaºtiinþificã a acestei discipline,precum ºi în deschiderea de noiperspective ºi direcþii de cerce-tare sunt incontestabile. Cu ovastã experienþã a cercetãrii ºipredãrii în strãinãtate, doamnaprofesor s-a strãduit sã imple-menteze ºi sã valorifice experien-þele acumulate acolo nu doar înscrierile sale, ci ºi în modalitateade a manageria o catedrã cu mul-tã greutate, ce a devenit un fac-tor polarizant al schimburilor in-terculturale ale Banatului.

La împlinirea frumoasei vârstede 60 de ani, în luna ianuarie aacestui an a fost editat un volumomagial, dedicat doamnei RoxanaNubert: Streifzüge durch Litera-tur und Sprache. Festschrift fürRoxana Nubert, publicat la Edi-tura Mirton, cu care Germanistica

timiºoreanã are deja o lungã ºifructuoasã colaborare. Împãrþit îndouã unitãþi (literaturã ºi lingvis-ticã), tomul conþine materiale nudoar ale membrilor colectivuluiGermanisticii timiºorene, dar ºi alecolegilor din þarã, care au dorit,astfel, sã-ºi exprime aprecierea faþãde o cercetãtoare de anvergurãîntr-un domeniu din ce în ce maipopular, mai ales dupã ieºirea înprim-plan a Hertei Müller.

Partea de literaturã a volumu-lui omagial (care se deschide cufrumoase ºi calde cuvinte de sa-lut din partea consulului Repu-blicii Federale Germania la Timi-ºoara, Klaus Christian Olasz ºi aambasadorului Republicii Fede-rale Austria, Dr. Martin Eichtin-ger) este organizatã cronologic.Profesorul George Guþu (Bucu-reºti), preºedintele Societãþii ger-maniºtilor români, dedicã un stu-diu meticulos ºi bine realizat ga-zetei bucovinene literar-ºtiinþifi-ce „Die Wandlung”, din care auapãrut douã numere în anul 1932.O frumoasã surprizã am gãsit-oîntr-o traducere excepþional fãcu-tã de cãtre Bianca Bican (Cluj-Napoca) poemului Die Sternen-wolke (Norul de stele), publicatde cãtre Wolf von Aichelburg înrevista „Echinocþiu” (nr.10-11-12/ 1978). Maria Sass (Sibiu) anali-zeazã textele de cãlãtorie ale con-citadinului Joachim Wittstockprin prisma conceptului de „hi-briditate”. Mariana Lãzãrescu(Bucureºti) face o analizã „încru-ciºatã”, sincronicã ºi diacronicãa creaþiilor poetului Helmut Sei-ler, care se miºcã pe coordonatede graniþã, între aprecierea criti-cilor sau colegilor ºi respingereaautenticitãþii ºi originalitãþii vo-cii sale lirice.

Herta Müller beneficiazã de unnucleu consistent de studii de-dicate operelor sale. GrazziellaPredoiu (Timiºoara) face un foar-te interesant inventar comentatºi pertinent pus în luminã prin-tr-o bunã documentare a rezer-vorului lingvistic românesc din

creaþia autoarei, relevând legãtu-rile subterane de substanþã, pat-tern-urile mentale ale scriitoareiprin prisma legãturilor sale cu lim-ba românã. Beate Petra Kory (Ti-miºoara) se apropie de romanulAtemschaukel (2009) din per-spectiva traumei, transpusã tex-tual atât la nivel tematic, cât ºinarativ. Anna Lindner (Viena/ Ti-miºoara) priveºte cel mai recentvolum de versuri al Hertei Müller,Vater telefoniert mit den Fliegen(2012) prin prisma esteticii vizua-le, a esteticii anonimitãþii ºi a ideo-logiei scrisului, înlocuitã de ace-ea a prezentãrii, a arãtatului. Laacelaºi volum se referã ºi sub-semnatul, care încearcã sã punãîn legãturã modalitatea scriptu-ralã a Hertei Müller cu tehnicileWiener Gruppe, precum ºi cu te-oriile lui Mauthner, Wittgensteinºi Lévy-Strauss.

Maria Stângã (Timiºoara)scoate în evidenþã aspecte aleidentitãþii emigrantului, prins în-tre pãrãsirea vechii patrii ºi „nea-jungerea” în noua patrie, în DieMuren von Wien (Richard Wag-ner), în vreme ce Laura Cheie (Ti-miºoara) se axeazã pe efectul in-versiunii, pe care o prezintã dindiferite puncte de vedere (Dali,Freud, Th. Kuhn, sau Wittgen-stein) în romanul Das Lied dertraurigen Mutter (Carmen Fran-cesca Banciu). Gabriela ªandor

(Timiºoara) face o paralelã întreChira Chiralina (Panait Istrati)ºi Die Tatarin (Oscar Walter Ci-sek), opere ce se aseamãnã prinrecuzita cadrului oriental prezen-tat, dar diferã prin modalitatea deabordare tematicã. Kinga Gall(Timiºoara) aduce în prim-planunul dintre cele mai importantecotidiene timiºorene, „Die Te-meswarer Zeitung”, care a domi-nat peisajul mediatic bãnãþeanîntre 1852 ºi 1949.

Partea de lingvisticã a volu-mului omagial cuprinde contribu-þii ale profesorului bucureºteanIoan Lãzãrescu, despre „germa-na ºcolãreascã” din România, unlimbaj amalgamat cu austriacis-me, austro-românisme, românis-me ºi „chiriþisme”, ale lui KarinDittrich (Timiºoara), despre trã-sãturile morfologice ale substan-tivului în limba germanã vorbitãîn Timiºoara, ce este alcãtuitã,dupã cum demonstreazã autoa-rea articolului, din elemente aus-triece ºi bavareze, ale AlwineiIvãnescu (Timiºoara), care, dis-cutând despre dialectul germandin Periam, constatã cã specifici-tãþile lingvistice aduse de colo-niºti din zonele de provenienþãau fost înlocuite. Tot din cadrul

Existã milioane de bloguriîn lume, iar cu fiecaresecundã se înregistrea-

zã un nou domeniu. De multe ori,persoana din spatele monitoru-lui este un adolescent care, fiedin dorinþa de afirmare, fie dindorinþa de a evada dintr-o comu-nitate închisã ºi de a se conectala o lume virtualã mai amplã undeîºi poate partaja sau dezvolta idei-le, hotãrãºte sã îºi creeze o meta-persona. Atât evoluþia acestorbloguri, cât ºi percepþia pe carecititorii o au asupra lor ar putea fiobiectul unui studiu amplu: în-sãºi blogosfera, cu reprezentan-þii ei mai discreþi sau mai proemi-nenþi, are o ierarhie, o formã decomunicare proprie care ne ducecu gândul la o ciber-societate. Îngeneral, bloggerul adolescenteste interpretat în douã feluri: fieca un tânãr teribilist dornic sãcapteze atenþia printr-o formã ru-

portretul unui blogger adolescent

dimentarã de activism literar, fieca un exemplu de schimbare po-zitivã care îi poate încuraja pe ceide aceeaºi vârstã. Oricare ar fiprisma prin care sunt priviþi, in-teresul pentru bloggeri tineri exis-tã, iar la nivel internaþional, deexemplu, se manifestã prin bur-se, training-uri, oportunitãþi de

dezvoltare oferite de UNESCOsau British Youth Council.

Departe de a primi aceeasiatenþie în Est, bloggingul literaral adolescenþilor rãmâne un fe-nomen lãudabil ºi plin de entu-ziasm, cu atât mai mult atuncicând ceea ce începe ca un expe-riement de auto-cunoaºtere se

nnnnn COSMIN DRAGOSTE

o viaþã închinatã germanisticii:Roxana Nubert la 60 de ani

transformã într-un succes. Unexemplu foarte bun este ºi blo-gul Dianei Frumosu, http://din-taceri.blogspot.ro/, începutatunci când autoarea avea doar16 ani ºi ajuns la un stadiu dematuritate demn de admiraþie.Alcãtuit în mare parte din poezii,blogul conþine ºi fragmente deprozã ºi jurnal, note, recenzii, ci-tate ºi caligrame. Chiar dacã deobicei multe bloguri literare au odirecþie liniarã sau descendentã,rezumându-se numai la prezenþaonline a autorului, tânãra din Re-publica Moldova a reuºit ºi sã îºipublice volumul de debut in 2012.

Blogul Dianei Frumosu este oincursiune în gândurile unei ti-nere care descoperã lumea cu sti-loul în mânã, iar martorii acesteidescoperi sunt cu siguranþã nu-meroºi. Ce l-ar determina pe uncititor sã urmãreascã un bloggeratât de tânãr este promisiunea

unei perspective la fel de tânãrãca ºi autorul. În cazul cititorilorde aceeaºi vârstã, interesul pro-vine dintr-un sentiment de regã-sire ºi admiraþie, iar daca un blog-ger cu mai multã experienþã îl in-clude în lecturile lui din simplãcuriozitate, aceasta se transfor-mã rapid în plãcere. Cu o formãliberã, dar un fond ideatic bogat,poeziile Dianei Frumosu au onotã suprarealistã: Din scânce-tul zilei împletesc un pulover./Pãrinþii mei stau ghemuiþi în pat/ºi-mi þin lecþii despre cum sã fii/când inimile s-au terminat. (Ver-dict). Oricare va fi forma în careautoarea urmeazã sã îºi expunãtalentul literar – blog, reviste li-terare, volume proprii – evoluþiasa este demnã de urmãrit ºi decititorii de toate vârstele.

nnnnn Roxana Roºca

ec

tu

ri

cercetãrilor dialectului germandin Banat face parte ºi analizaMihaelei ªandor (Timiºoara) de-spre dubla formare a perfectului.Marianne Marki ºi Karla Lupºan(Timiºoara) puncteazã lucruri in-teresante despre genul cuvinte-lor împrumutate în germanã dinenglezã ºi francezã, în vreme ceAlina Olenici-Crãciunescu punepe tapet aspecte discutabile alereformei ortografice din limba ger-manã.

Dincolo de atributele ºtiinþifi-ce ale doamnei Roxana Nubert,principalul sãu merit, în viziuneamea, este acela de a fi format ºcoa-lã la Timiºoara, de a fi modelatgeneraþii de germaniºti care potprelua oricând ºtafeta ºi duce maideparte cãile de cercetare. Astfelse defineºte un profesor: nu nea-pãrat prin cunoºtinþele transmise(pe care le poþi gãsi în numeroasesurse conexe), ci prin ceea ce lasãîn urmã, prin continuitatea pe careºtie sã o creeze. Volumul omagialeste bine ºi eficient coordonat decãtre douã dintre cele mai harnice„eleve” ale Roxanei Nubert, Graz-ziella Predoiu ºi Beate Petra Kory,dovadã pertinentã a ºcolii fãcutede un profesor.

Marcel Voinea - Compoziþie 3


Sub acest generic (o pa-rafrazã adaptatã a cân-tecelului „Cui i-e fricã de

lupul cel mare ºi rãu?” din cele-brul film de desene animate „Ceitrei purceluºi” de Walt Disney),Filarmonica „Oltenia” a derulat înaºa-zisa „Sãptãmânã Altfel”, subsloganul „Sã ºtii mai multe, sã fiimai bun!”, un ciclu de concerteeducative ºi lecþii susþinute atâtde orchestra simfonicã, cât ºi decorala academicã. Orchestra, subbagheta dirijorului AlexandruIosub, care a asigurat ºi prezen-tarea programului, a propus tine-rilor auditori o incursiune în lu-mea timbrurilor (culorilor) sono-re, invitând mai marii sau mai mi-cii elevi prezenþi în numãr mare însala Filarmonicii, la o veritabilãparadã a intrumentelor muzicale,într-o atractivã ºi instructivã „de-filare” a familiilor de instrumen-te, de la orchestra de camerã, or-chestra de coarde sau orchestrade suflãtori la marea orchestrãsimfonicã. Repertoriul acestuiconcert a cuprins pagini repre-zentative din muzica clasicã ºiromanticã, scurte fragmente din„Mica serenadã” ºi „Concertul înDo major pentru vioarã” deMozart (solist, violonistul LiviuPrunaru), „Simfonia a V-a”, aDestinului, de Beethoven, „Sere-nada” ºi „Simfonia a IV-a” deCeaikovski, „Simfonia a V-a” (ver-siune rock), Valsul din „Suita aII-a de jazz” de ªostakovici, poe-mul simfonic „Preludiile” de Liszt,Marºul „Semper Fidellis” de Sou-sa. Fragmentele alese au avut da-rul sã „dinamizeze” desfãºurareaconcertului, fiecare fragment (saufragmenþel) îºi avea rostul ºi justi-ficarea lui în angrenajul general allecþiei, iar discursul prezentatoru-lui a fost „la obiect”, pe înþelesulcopiilor. Orchestra a prezentat, întotal, opt concerte (1- 4 aprilie),realizând un act de culturã de înal-tã facturã educaþionalã.

Corala academicã a Filarmoni-cii ºi-a propus un concert cu otematicã interesantã, inspiratã demanualele de specialitate: „Vociºi ansambluri corale”, oferindpublicului ºcolar o lecþie atracti-vã de muzicã. Dirijorul ManuelaEnache a realizat o succintã tre-cere în revistã a principalelor vocicare formeazã un cor mixt, proce-dând, apoi, la „trierea” artiºtilorlirici pe grupuri de voci: cvartet,octet, cor de camerã, cor bãrbã-tesc, cor de femei, cor mixt, „plon-jând” într-un repertoriu accesibil,pe mãsura înþelegerii auditoriu-lui mai puþin avizat; ºi-au dat con-cursul în posturã solisticã Olgaªain (sopranã), Mircea Tudora(bariton), acompaniamentul fiindasigurat „cu brio” de pianistaCorina Stãnescu. Corala Filarmo-nicii a susþinut trei concerte (1-3aprilie). Fãrã îndoialã, ciclul deconcerte (11 în total) s-a bucuratde succes de public, Filarmonicaînregistrând, în acest domeniu, operformanþã: 4.610 auditori; au-ditori care la finalul fiecãrui con-cert la întrebarea din generic aurãspuns invariabil, „în cor”, cã nule este teamã de muzica clasicã ºicã vor mai veni mai des la con-certele Filarmonicii!

Tot în sfera preocupãrilor de acontribui la educaþia muzicalã atinerilor, Filarmonica „Oltenia” a

vã e teamã demuzica clasicã?

organizat, în premierã naþionalã,o întâlnire între reprezentanþi aifirmei de instrumente muzicale„Yamaha” ºi viitorii profesori-în-drumãtori ai copiilor dornici sãînveþe a cânta la diferite instru-mente de suflat: flaut, clarinet,saxofon, trompetã, trombon,tubã, plus percuþie. Elevii grupaþiîn Class Band vor începe sã cântela instrumentul pe care ºi l-au alesfãrã a avea experienþã ºi fãrã acunoaºte „notele”. Este vorba, înacest demers, de o oportunitateoferitã copiilor ºi tinerilor din ºcolide a învãþa în mod sistematic sãcânte într-o orchestrã de suflãtori.

La întâlnirea din sala „FilipLazãr” a Filarmonicii au fost invi-taþi sã participe profesorii demuzicã din ºcolile ºi liceele craio-vene; ei ar fi urmat sã „implemen-teze”, de fapt, acest proiect. Dinpãcate, acþiunea nu ºi-a gãsit„ecoul” scontat în preocupãriledascãlilor din ºcolile noastre. Caurmare, s-a apelat la „înlocuitori”de conjuncturã. ªi anume, la ar-tiºti instrumentiºti ai orchestreisimfonice a Filarmonicii „Olte-nia”, care ºi-au luat cu seriozita-te rolul în primire ºi au „defilat”în postura unor autentici profe-sori de muzicã, învãþând de la re-prezentaþi Yamaha abordãrilemoderne ale relaþiei profesor-elev, în ceea ce priveºte asimila-rea deprinderilor necesare pen-tru a cânta la instrument încã dinprima orã de curs.

Dã Doamne (!) ca acest pro-iect sã „prindã” la Craiova ºi sãauzim „la lucru” peste câteva luni(poate peste un an sau chiar doi)o primã orchestrã „ivitã” în pei-sajul ºcolar craiovean ca rezultatal eforturilor acestui Class Band!

Am urmãrit, recent, evoluândpe scena Filarmonicii craiovene,Cvartetul „Consonanþe” al Filar-monicii „Mihail Jora” din Bacãuîntr-un prim program din ºirulcelor ºase „Integrala cvartetelorde coarde” de Beethoven. Încomponenþa actualã - ªtefanEpuran (vioara I), Alexandru Ti-milie (vioara a II-a), Iulian Bolog(violã), Alexandra Elefterescu(violoncel) - , cvartetul se prezin-tã ca un organism închegat, in-strumentiºtii fiind mai toþi ºefi departidã, primul violonist, concert-maestrul orchestrei. Aºadar, uncvartet reprezentativ pentru Sim-fonicul bãcãuan, o formaþie caremanifestã seriozitate ºi profesio-nalism. Desigur, nu se poatecompara cu „Voces”, nici cu „Adlibitum”, nici cu Cvartetul Tran-silvan, dar poate aspira la maimult. Totul este sã aibã parte decât mai multe apariþii în publicpentru a-ºi ºlefui prestaþia ºi mãriºansele unei afirmãri certe în pla-nul vieþii noastre muzicale ºi nunumai. Cele trei cvartete beetho-veniene (op. 18, nr. 4; op. 95, „Se-rioso”; op. 127) oferite publicu-lui meloman craiovean au avutsuficientã „muzicalitate”, detalii-le de ritmicã, dinamicã, frazã mu-zicalã, amplitudine sonorã sau li-rism suav au fost cãutate cu asi-duitate, gãsindu-ºi de cele maimulte ori rezolvãri dintre cele maifericite ca discurs coerent ºi im-plicare interpretativã. Pe cândurmãtorul concert al Integralei?

nnnnn Gheorghe Fabian

2013 este anul în care se împli-nesc 110 ani de la apariþia pe lumea celui ce va sã fie unul din stâl-pii artei plastice moderne româ-neºti: Alexandru Ciucurencu(1903-1977). A fost artistul care aurcat o treaptã importantã, parti-cipând astfel la evoluþia arteiplastice româneºti, dar în acelaºitimp a marcat anumite destine,fiindcã a fost pentru un timp în-delungat profesor de picturã ºiformator de ºcoalã în cadrul Uni-versitãþii Naþionale de Artã dinBucureºti. Mãrturii vii ale carie-rei sale nu sunt numai tablourile,ci ºi foºtii sãi studenþi, astãzinume mari în panteonul artisticnaþional. Despre creaþia sa plas-ticã au scris critici de artã valo-roºi, dar poate aprecierile luiN. N. Tonitza din 1932 au fosttrepte spirituale spre desãvârºi-rea sa ca artist: ,,Alexandru Ciu-curencu se prezintã cu douãpanouri impresionante prin sen-timentul înalt, impresionante prinsimfonizarea picturalã a ansam-blului – admirabil adecvatã sub-iectelor –, impresionante prin pre-þiozitatea materiei utilizate, preþio-zitate ce se contopeºte într-untot de o gravã ºi plinã de recule-gere armonie.”1 Plecând din Tul-cea, modest, dar cu visuri reali-zabile, dupã ce trece prin maimulte etape ale vieþii, ajunge laBucureºti unde îºi aprofundeazãcunoaºterea, prin studiile urma-te. Parisul, capitala artisticã a vre-mii, unde ajunge în urma obþine-rii unei burse, îi conferã o altã vi-ziune asupra artei contemporane.Întors în þarã se dedicã picturii.De-a lungul timpului participã lanumeroase saloane oficiale deartã, unde obþine ºi premii, orga-nizeazã expoziþii personale în þarãºi în strãinãtate, dar poate faptulcã este ales ca reprezentant alRomâniei la Bienala de la Vene-þia, a fost o încununare ºi o recu-noaºtere a demersului sãu artis-tic ºi a întregii sale cariere. Cu si-guranþã acestea au fost motiveatunci când i s-au acordat titluri-le de ,,Artist al poporului”, ,,Pro-fesor Emerit” ºi când a primit ceamai înaltã distincþie – OrdinulSteaua R.S.R.”

,,Numele era cunoscut, colec-þionarii continuau sã îl admire,critica de asemenea, iar ceilalþideþinãtori de opere ale sale nuaveau niciun interes sã-l contes-te. Cei mai comozi poate au re-gretat blândeþea griurilor palidcolorate, dar au mers înainte. Ceice nu-l cunoscuserã s-au încre-zut în succesul lui constant, fi-ind convinºi cã aceasta este pic-tura modernã, neînþelegând cãerau în faþa picturii pur ºi sim-plu.”2 Privindu-i cu atenþie ope-ra, distingem etape de dezvolta-re de la simple studii de atelierspre compoziþii cromatice ºi ajun-gând la esenþializãri ale formelorvizibile în peisaje, dar ºi în natu-rile statice. Mãrturisesc cã nu mi-a fost uºor sã aleg din opera ma-estrului Ciucurencu câteva lu-crãri pentru a vi le prezenta. Întabloul intitulat ,,Pãlãrie galbenã”se distinge un personaj femininsurprins într-un moment de rela-xare, citind o carte. Ideea compo-ziþionalã este dublatã de joculrafinat de tonuri grizate ce con-

stil ºi expresivitate în creaþialui Alexandru Ciucurencu

nte

rfe

re

nŃe

ferã preþiozitate ºi echilibru între-gii compoziþii. Elementele ce al-cãtuiesc spaþiul pictural sunt sim-ple dacã privim cu atenþie, fiindvorba de un scaun, o masã ºi ooglindã, ce degajã o atmosferãdestul de sobrã, dar care primeº-te o notã de feminitate, prin va-sul verde cu flori galbene. Pen-tru a defini mai bine întregul sub-iect, fiecare element compoziþio-nal este desenat cu tuºe incisivede negru, ca un fel de contur, ceaccentueazã ºi reliefeazã mai binesubiectul. Reflectarea în oglindãchiar a pãlãriei galbene purtatãde femeie este o soluþie compo-ziþionalã interesantã, sugestivã ºiplinã de expresivitate. Spaþiulacesta ,,scenic” cu firescul sãueste pictat cu tuºe largi, joculcontrastelor captivând atenþiaprivitorului.

Subiectul pânzei cu titlul ,,Na-turã moartã cu chitarã” redã uncolþ din atelierul artistului. Pe axacentralã pictorul a aºezat un an-samblu de obiecte compus dintr-un vas cu garoafe, o parã ºi odraperie, captând prin aceastãcentrare, privirea. Încercând sãofere complexitate ºi dinamismsubiectului, aºeazã în stânga ima-ginii, pe un ax ascendent, o chi-tarã, iar în dreapta, o ulcicã depãmânt cu pensule de diversedimensiuni. Cele douã instru-mente, cel muzical ºi cel plastic,înconjoarã subiectul principal,echilibrându-l cromatic. Întreagalucrare a fost pictatã în tuºe con-sistente, conturul cu negru subli-niind mai bine elementele com-poziþionale. Trece de la nuanþelede griuri rafinate din fundal, laeleganþa tonurilor calde de ocru,brun roºiatic, alb ºi roºu.

Cel de-al treilea tablou la carevoi face referire este ,,Naturãmoartã cu ceainic” unde paletaeste orientatã spre tonurile reciîn special ºi unde se poate vedeaîncercarea artistului de a trecedincolo de elementele compozi-þionale spre esenþa formei. Lucra-rea ar fi destul de sumbrã dacã

nu ar exista petele de alb, ce vinsã dea eleganþã ºi vivacitate.Aceastã gamã cromaticã auste-rã, poate fi consideratã ºi un mij-loc prin care artistul a aprofun-dat jocul umbrei ºi al luminii. Fãrãa idealiza niciun obiect, pãstrândproporþiile, evidenþiazã puritateatonurilor de alb, atât la flori cât ºila cele douã vase de porþelan.Aºeazã pe acelaºi plan al expre-siei frumuseþea ºi eleganþa por-þelanului cu puritatea ºi rafina-mentul garoafelor, punând mate-rialul ºi naturalul într-un echili-bru. ,,Naturã moartã” este un ta-blou din perioada de abstractiza-re a formelor ºi de urmãrire maimult a raporturilor de culoare.Jocul între albastru ºi verde, ale-gere cromaticã abordatã ºi în altelucrãri, ºi-ar fi pierdut luminozi-tatea dacã artistul nu ar fi combi-nat ºi galbenul, dând expresivi-tate ºi forþã tabloului. Pãstreazãºi în aceastã etapã liniile negrede forþã, de contur, ce evidenþia-zã fiecare obiect în parte. Artistuleste sedus de jocul luminii ºi alumbrei, ca în celelalte tablouriprezentate ºi nici de materialita-tea obiectelor ºi frumuseþea lor,ci se entuziasmeazã în faþa jocu-lui produs de juxtapunerea culo-rilor ºi de efectul vizual al aces-tuia. ,,Oricum, locul pe care îl ocu-pã Ciucurencu în arta româneas-cã este considerabil ºi nu credema îndrãzni prea mult comparân-du-l cu Luchian. Ambii au des-chis la vremea lor, câte o fereas-trã cãtre înnoirea artei. În felulacesta, nu numai prin operã ºi-au marcat epoca, dar ºi prin au-toritatea lor care s-a rãsfrânt –direct sau indirect - asupra con-temporanilor lor.” 3

nnnnn Cristina Oprea

1 Ionescu, Radu, Ciucurencu,Editura Meridiane, Bucuresti, 1987,coperta 4.

2 Ibidem, p. 25.3 Ibidem, p. 41.


Adicã, mai tot timpul. ªinu e vorba de cantita-te ci de un ingredient

sau altul, fãrã de care nu poate fivorba de o împlinire. Ideea asta edemult sedimentatã pânã ºi în zi-cale populare: „când e una, nu ealta“, ori în umorul fãrã autor carepluteºte ca un nor, indiferent lameridiane. Aºa se face cã textullui Neil Simon, „Last of the RedHot Lovers”, are valenþele unuimesaj universal. Barney, eroulacestei piese de teatru, trece prinexperienþe de viaþã care-l pun înfaþa unor încercãri din care nuiese victorios, din care învaþã defiecare datã câte ceva dar, din pã-cate, fãrã a-i folosi la urmãtoareaexperienþã, când se cere cu totulaltceva. În viaþã avem o seamãde examene de trecut. Examenecãtre care ne îndreptãm din pro-prie voinþã, pentru cã avem do-rinþe, iar împlinirea acestora nu ede la sine. Deprindem ceva cu fie-care provocare, doar cã la pasulurmãtor e vorba de o altã solici-tare, în faþa cãreia suntem din nounecunoscãtori.

Cele trei episoade ale lui Bar-ney se pot descrie astfel: la înce-put nu ºtie, apoi, când ºtie, nuîndrãzneºte, iar când, în cele dinurmã ºtie ºi are curaj, nu mai arecu cine sã-ºi împlineascã visul.Pentru cã în dragoste e nevoiede doi.

Cu Alana, care vrea ºi care arece oferi, Barney nu ºtie ce sã facã.Cu Bobby, care e fãrã un reper ºila care accesul e încã posibil, Bar-ney ºtie dar nu are curaj. Cu Jea-nette, când, de-acum ºtie ºi arecuraj, nu mai conteazã, pentru cãea nu vrea, nu are ce oferi, e dejaun drum închis. Barney este în-tr-o inadecvare tot timpul. E prin-cipala dramã a multora dintre noi:de a înþelege ce poþi dori, ce poþiavea, ce trebuie pentru asta.

Neil Simon a îmbrãcat povesteaîn rigorile unei societãþi middleclass, în care un bãrbat are o fan-tezie, încearcã sã o atingã, dareºecul repetat îl învaþã sã priveas-cã mai atent spre ceea ce are deja,sã aibã revelaþia redescopeririisentimentului faþã de femeia cucare a petrecut deja mulþi ani decãsnicie. Piesa are un happy-endcare nu se susþine în întregime.Adevãrul nu este spus pânã lacapãt. Cauza care a alimentat de-mersul sãu rãmâne neacoperitã,finalul este o înfrângere mascatãîntr-o victorie fãrã strãlucire. ªinu e deloc exagerat sã priveºtitotul ca pe o ratare a vieþii în plansentimental.

Spectacolul creat de MirceaCorniºteanu, sub titlul „Ultimulamant fierbinte”, oferã aceastãdublã interpretare. Pe de-o partefrivolitatea plinã de umor, înche-iatã cu o revelaþie serioasã, pe dealta descrierea unei ratãri tot maiconsolidate pe mãsurã ce trecetimpul, ratare care se prefigurea-zã de la prima întâlnire a lui Bar-ney cu Alana, mai ales prin joculcuceritor al Gabrielei Baciu. Na-turaleþea cu care se miºcã, tonulcu care vorbeºte ºi, desigur, pri-virile ce descriu cu mãiestrie obogatã paletã de stãri aratã cãeste vie. Ea personificã dragos-tea de viaþã, care ºtie ºi ce estedurerea, care înþelege ºi mersultimpului ºi cum se raporteazã ati-tudinile oamenilor, ce conteazã ºice nu, care greºeºte uneori, ni-mic din ce este omenesc nu-i estestrãin, dar este într-o armonie cuformele naturale de viaþã. Chipulei, spre finalul episodului, cândºi rujul de buze se întinde puþin,

când se întâmplãsã nu fie de-ajuns

este o mãrturie vizibilã a unuisuflet deschis, care se dãruie’te,fãrã sã-ºi facã griji despre formesau alte îngrãdiri artificiale.

Alana este în mãsurã sã-ldescrie pe Barney ºi o face pedeplin, cu umor sau mai tãios.Barney, sclavul deprinderilor,apare cu toate rigiditãþile lui: cuduioºie la început, dar tot mai în-tristãtor pe mãsurã ce se aratã in-capabil sã facã un pas dincolode ele. Chiar dacã nu gãseºte celemai frumoase expresii, este îndrã-git pentru miezul sentimentuluisãu. „N-am vãzut niciodatã de-gete mai frumoase în bolul despãlat dupã peºte“, spune Bar-ney ºi Alana ºtie sã preþuiascã oasemenea declaraþie. De aceea îiºi acordã o a doua ºansã, oricât îlironizeazã în privinþa hainelor oria temerilor vizavi de ce-ar puteaspune mama lui. Ea reacþioneazãtãios la ipocrizie, la reguli mic-burgheze care înãbuºã sentimen-te frumoase.

Barney nu se schimbã esenþi-al în urma primului episod, darceva tot deprinde. Are acumulãricare l-ar ajuta, poate, la o nouãîncercare cu o femeie precumAlana. Doar cã viaþa îi scoate încale un cu totul alt gen de feme-ie. Bobby reprezintã nu doar ovârstã mult mai micã, dar ºi o trãi-re haoticã, nu chiar fãrã limite,doar atât cât sã fie excentricã înochii lui Barney, sã depãºeascãsuficient de mult capacitatea luide a se adapta la imprevizibil, dea înþelege diversitatea vieþii oa-menilor. În faþa unui asemeneacomportament cu totul deosebitde ceea ce ºtia, Barney nu poatedecât sã batã în retragere. IuliaColan îºi amplificã temperamen-tul ºi construieºte un personajaiurit ºi aiuritor, cu nepãsare ºi

cu un neaºteptat pragmatism, cuun comportament diferit de ceeace poate pricepe un om al cãruispaþiu de miºcare este, în cele dinurmã, întristãtor de redus. ªi nude azi, de ieri. Dupã cum mãrturi-seºte, ca un fel de auto-revelaþie,a intrat în dragoste, în cãsnicie,cu un câmp vizual destul derestrâns. ªi fãrã vreo aprofunda-re ulterioarã. Iulia Colan este ex-plozivã, îºi joacã tinereþea, esteremarcabilã în felul în care îºi fo-loseºte privirea, marcatã de multalb. Dacã, pe de-o parte, Barneyse trezeºte lipsit de curaj în faþaacestei noi încercãri, pe de altaexperimenteazã altceva ºi scenacu cei doi cãzuþi în transã („euaud cum clipesc“) este emblema-ticã pentru diversitatea cãilor deapropiere între oameni.

Un al treilea anotimp, un al trei-lea episod prin care Barney cau-tã sã guste dintr-un vis de-al sãu.Deºi a învãþat destule, alegereapartenerei este un semn de alu-necare spre neputinþã, spre în-frângere. Jeanette þine sã preci-zeze: „din punct de vedere fiziceu nu te gãsesc atrãgãtor“. La ce-imai serveºte lui Barney cã ºtie cesã facã? Cu ce-l ajutã, acum, cu-rajul? Are de-a face cu o piedicãºi mai greu de trecut: depresia.Geni Macsim reapare într-un rolde prim plan dupã oarece timp ºijocul ei mi-a amintit de rolul din„Doi pinguri”. Tonalitãþi diferite,abordãri diferite, dar cu un fun-dament comun. Jeanette se de-scrie limpede: „Mie mi-a plãcutdoar 8,2% din viaþã“. Un procentcare scade la 3,4 la un momentdat. Geni Macsim are un rol greu,între naivitatea jucatã de început(„de ce sunt eu aici?“) pânã laapogeul depresiei, cu topul carestã sub semnul altei întrebãri:

„cum sã iubeºti un om care nu ecinstit, bun ºi amabil?“. Trecândprin jocul mai mult sau mai puþinatribuit femininului, legat de prie-tenia ei cu soþia lui Barney, GeniMacsim îºi reþine impetuozitateacu care eram obiºnuiþi ºi vine cuo imagine indusã ºi de costuma-þie, mai degrabã încorsetatã, cuun pas înapoi faþã de ceea ce în-seamnã o femeie nu atât cochetãcât una care þine la feminitateaafirmatã. Rãmâne în spectacol cuamprenta plinã de umor a relaþieicu geanta de care nu se despartecu niciun chip, exasperându-ºipartenerul: „stai aici pânã putre-zeºte geanta asta nenorocitã!“.

Cele trei femei îl marcheazã peBarney, dar nu îi pot schimba esen-þial viaþa, nu ajung sã-i ofere ceeace tânjeºte sã aibã. Ele sunt, în-tr-un fel, învinse de o altã femeie,una nevãzutã, dar prezentã: mama

lui Barney. Iar el, Barney, rãmânesã viseze mai departe.

Este un rol important pentruAdrian Andone. Care trebuie sãofere imaginea covârºitoare a ti-midului, sã-l arate robul unor ges-turi ºi atitudini iritante, prizonierunui stil de viaþã, dar cu o inimãfierbinte, care-ºi cere drepturile.Adrian Andone pare el însuºi ti-mid în prima parte, când transmi-te puþin, când parcã se teme sãnu-l anime pe Barney cel cumin-te. Exploziile sale sunt însã cuce-ritoare. În fiecare episod are ast-fel de momente, spre final tot maiaccentuate. Este actorul care cu-cereºte prin plãcerea cu care sejoacã. Dezinvoltura, spontaneita-tea sunt atuurile sale. Replicaeste asociatã cu o expresivitatede mare impact a chipului, ceaminte’te de rolul din „Cele douãorfeline”.

„Ultimul amant fierbinte” esteun spectacol bine ales pentru unteatru care þine sã aibã specta-tori dintre cele mai diverse cate-gorii. Cu un text profesionist, cuun decor clasic, creaþie a lui Vio-rel Peniºoarã Stegaru. Ce senza-þie am avut la ridicarea cortinei,pentru cã de mulþi ani nu am maivãzut aºa ceva! Câteva elementefuncþionale, precum jaluzelele oripanoul care marcheazã schimba-rea de anotimp, precum ºi cel caresimbolizeazã arhitectura dintr-ozonã chic a New York-ului. Amu-zantã alegerea fotografiilor defamilie plasate în decor! Muzica,aleasã de Mircea Corniºteanu,este în acord cu personajul femi-nin al episodului respectiv, prile-juind Iuliei Colan o scenã de marevirtuozitate în cântec ºi dans.

Spectacolul are ºi momentealbe, la începutul fiecãrui episod,când tãcerea se prelungeºte maimult decât ar fi de aºteptat. Aco-lo ar încãpea câte un gest cuumor, din mecanica pregãtirilorpe care le face Barney. Interesantcum pentru o întâlnire romanticãel sporeºte lumina.

Pe ansamblu este o reuºitã, unspectacol dinamic care oferã câteceva oricãrui gen de spectator.Cu actori charismatici, cu un textfoarte bine lucrat, cu o regie carearmonizeazã totul, „Ultimul amantfierbinte” are ºansa de a avea oviaþã lungã. În Craiova, dar ºi prinþarã. La premierã a fost un meri-tat succes de public, cu o seriesemnificativã de reconfortantereacþii din salã, rãsplatã pentruechipa condusã de Mircea Cor-niºteanu.

nnnnn Marius Dobrin

Adrian Andone ºi Iulia ColanFoto: Florin Chirea

rte


„Surrealism Now” a început înanul 2010 cu susþinerea Funda-þiei Bissaya Barreto, iar anul aces-ta, evenimentul a fost realizat lainiþiativa artistului Santiago Ri-beiro pentru a celebra cei 50 deani de existenþã ai Muzeului Mo-nografic Conimbriga. Cu aceastãocazie au expus lucrãri artiºti su-prarealiºti din mai multe þãri: YuriTsvetaev (Rusia), Daniel Hane-quand (Canada), Santiago Ribei-ro (Portugalia), Liba WS (Fran-þa), Shahla Rosa (SUA), Vu Huy-en Thuong (Vietnam), Ton Haring(Olanda), Victor Lages (Portuga-lia), Francisco Urbano (Portuga-lia), Keith Wigdor (SUA), Majis-me Majo (Olanda), Steve Smith(SUA), Hector Pineda (Mexic),Gromyko Semper (Filipine), Pau-la Rosa (Portugalia), Sio Shisio(Indonezia), Mehriban Efendi(Azerbaigian), Dan Neamu (Ro-mânia), Hugues Gillet (Franþa),Maciej Hoffman (Polonia), Nai-ker Roman (Spania), Magi Cal-houn (SUA), Rui Silvares (Portu-galia), Maria Aristova (Rusia,Brigid Marlin (Marea Britanie),Otto Rapp (Austria).

Muzeul Monografic este aldoilea muzeu ca numãr de vizita-tori din Portugalia. Ruinele saledateaza din anul 100 î.Hr., iaraceastã juxtapunere a locaþieiantice cu arta suprarealistã s-arealizat între 1 septembrie ºi 30septembrie 2012.

Jose Manuel Santiago Ribei-ro s-a nãscut în Coimbra ºi ºi-a

nnnnn PETRIªOR MILITARU

Santiago Ribeiro: „artele afiliate suprarealismului,în Portugalia, sunt în curs de dezvoltare…”

petrecut copilãria între ruralul ºireligiosul mediu al satului Con-deixa, iar mai apoi a urmat Uni-versitatea oraºului Coimbra, ouniversitate pe care artistul onumeºte „avangardistã” ºi „re-voluþionarã”. A terminat CursulTehnic de Arte ºi Crafturi. A or-ganizat ºi a participat la nume-roase expoziþii atât individuale,cât ºi colective, lucrãrile sale fi-ind expuse în mai multe colecþiiprivate. Acestea pot fi vizualiza-te ºi în Colecþia de Artã Contem-poranã a Muzeului Naþional Ma-chado de Castro ºi la FundaþiaBissaya Barreto, în Coimbra,Portugalia.

Ana Neamu: Cum v-a venitideea de a organiza un astfel deeveniment în Portugalia?

Santiago Ribeiro: Ideeaaceasta ne-a venit în anul 2010când o expoziþie a fost organiza-tã cu sprijinul Fundaþiei BissayaBarreto din Coimbra. Aºa cã esteun proiect în derulare, proiectcare „s-a plimbat” ºi prin Paris ºiMadrid.

A.N: Ce înseamnã acest eve-niment pentru artiºtii portu-ghezi ºi pentru artiºtii din in-trega lume?

S.R: Artiºtii recunosc cã înce-pe sã se abordeze o nouã acþiuneîn cadrul suprarealismului seco-lului XXI ºi mulþi dintre ei îmi cersã participe la aceastã explozie despectacole de activitãþi creativeîn multe din oraºele europene.

A.N : Cum au rãspuns privi-torii la acest eveniment?

S.R.: Mulþi dintre ei reacþio-neazã cu o oarece curiozitate, îºidoresc sã ºtie ce se realizeazã îndiverse þãri, în prezent, ceea ceface ca un astfel de eveniment sãfie foarte apreciat.

A.N: Ce ne puteþi spune de-spre publicaþiile care au vorbitdespre acest eveniment?

S.R: Evenimentul a fost me-diatizat în întreaga lume, prin di-verse mijloace media ºi de comu-nicare, cu incidenþã, clar, mai mareîn Portugalia dat fiind locul undeavea loc.

A.N: Ce v-aþi dori sã obþi-neþi, vorbind din punct de vede-re artistic, de la un astfel de eve-niment?

S.R: Toþi artiºtii sperã sã aibãparte de admiraþie ºi recunoaºte-re din partea publicului faþa demunca lor pentru cã ele reprezin-tã cea mai mare încurajare pentrunoi creaþii.

A.N: Cât de bine este repre-zentatã arta suprarealistã înPortugalia?

S.R: Artele afiliate suprarea-lismului, în Portugalia, sunt încurs de dezvoltare ºi existã noiasteptãri pentru viitor. Acestelucruri se datoreazã ºi relaþiilorcreate de internet.

A.N: În ce alte proiecte maisunteþi implicat sau o sã fiþi înviitorul apropiat?

S.R: În mai multe proiecte, însãmomentan, expoziþia de la Mu-zeul Conimbriga reprezintã o prio-ritate, ea va merge în mai multespaþii ºi în alte oraºe, aici în Portu-galia.

A.N: Ar trebui sã aºteptãm ocontinuare la acest eveniment înurmãtorii ani?

S.R: Bineînteles! Aceasta esteintenþia noastrã!

A.N: Ce dorinþe personaleaveþi legate de acest eveniment?

S.R: Continuarea acestui pro-iect ce aparþine suprarealismuluiinternaþional al secolului XXI.

A.N: Ce reprezintã suprarea-lismul pentru dumneavoastrã?ªi ce doriþi ca privitorii lucrãri-lor dumneavoastra sã simtã pri-vindu-le?

S.R: Pentru mine totul estefoarte simplu în arta mea, rãmâ-nând conectat în atmosfera su-

Expoziþia InternationalSurrealism Now esteorganizatã la iniþiativa

pictorului suprarealist SantiagoRibeiro (din Coimbra, Portugalia),care ºi-a dedicat o mare parte dinenergia ºi timpul sãu promovãriisuprarealismului internaþionaldin secolul XXI. Prima ediþie aacestui eveniment a avut loc în2010 la Coimbra unde SantiagoRibeiro a elaborat o mare expozi-þie cu sprijinul Fundaþiei „Bissa-ya Barreto”. Acelaºi eveniment afost apoi organizat la Paris (cususþinerea Galeriei de Artã Portu-gal Présent ºi al lui Liba WS), laMoscova, la Madrid, la Setúbalºi la Amadora. În cadrul ediþieidin acest an, de la Lisabona (des-chisã între 10 aprilie ºi 6 mai laGaleria de Artã Crédito Agrico-la), expun 52 de artiºti plastici din27 de þãri: România (Dan Neamu,Octavian Florescu), Rusia (Var-ganov Alexander, Andrei Nekras-sov, Konstantin Shahanov, YuriTsvetaev, Sergey Tyukanov,

România ºi suprarealismulinternaþional astãzi

Maria Aristova, Oleg Korolev ºiEdgar Invocateur), Portugalia(Rui Silvares, Santiago Ribeiro,Luís Fernandes, Paula Rosa, Vic-tor Lages, Isabel Meyrelles ºiFrancisco Urbano), SUA (KeithWigdor,Mages Calhoun, ShahlaRosa ºi Steve Smith), Franþa (Hu-gues Gillet ºi Liba WS), Italia (Dai-la Lupo ºi Daniele Gori), Serbia(Zoran Velimanovic ºi SlavkoKrunic), Spania (Naiker Roman ºiYamal Din), Germania (MartinaHoffman ºi Leo Plaw), Brazilia(Sônia Menna Barreto ºi Nazare-no Stanislau), China (Lv Shangºi Shan Zhulan), Anglia (BrigidMarlin), Austria (Otto Rapp),Australia (Andrew Baines), Azer-baijan (Mehriban Efendi), Bielo-rusia (Anastasia Fomina), Cana-da (Daniel Hanequand), Iran (Far-had Jafari), Islanda (Egill Eibsen),Filipine (Gromyko Semper), Me-xic (Héctor Pineda), Polonia (Ma-ciej Hoffman), Noua Zeelandã(Rudolf Boelee), Indonezia (SioShisio), Olanda (Ton Haring),Ucraina (Svetlana Kislyachenko)ºi Vietnam (Vu Huyen Thuong).

Dan Neamu (n. 1 octombrie1949 la Râmnicu Vâlcea) a absol-vit Liceul de Artã din Craiova(1967), iar în intervalul 1969-1972

a urmat un stagiu de pregãtire înpictura religioasã la Bucureºti,unde în 1994 s-a specializat carestaurator de picturã monumen-talã. A avut cinci expoziþii perso-nale (la Râmnicu Vâlcea, Craiovaºi Bucureºti), a ilustrat ºapte cãrþiºi a restaurat peste 4000 de metripãtraþi de frescã, printre clãdirilede patrimoniu restaurate numã-rându-se Casa Universitarilor ºiPalatul Minerva din Craiova. Lu-crãrile sale se gãsesc în colecþiidin România, Spania, Franþa, Ger-mania, Ucraina ºi Vatican.

Octavian Florescu (n.1957 laCraiova) ºi-a întrerupt, în 1979,studiile superioare în ºtiinþe in-ginereºti pentru a deveni pictor.Timp de cinci ani a studiat pictu-ra bisericeascã ºi tehnicile de re-staurare care i-au dat oportuni-tatea de a învãþa ºi desãvârºi pro-pria viziune artisticã asimilãri ces-au produs începând cu frescevechi pânã la pictura în ulei ºiacrilice. Influenþa stilului bizan-tin se poate observa în supleþeapersonajelor din tablouri. Din1989, se dedicã suprarealismului,iar mutarea în Canada i-a adusrecunoaºterea internaþionalã. Aprimit numeroase premii naþiona-le ºi internaþionale printre carePremiul I la International Salonof Art (Montreal) ºi Premiul Naþi-onal HMV Music in Visual Art(Canada). Octavian Florescu aexpus în galerii ºi expoziþii dinRomânia, Ungaria, Canada, Sta-tele Unite ale Americii, Franþa ºiMexic.

prarealistã, visul ne dezvãluie re-alitatea de zi cu zi.

A.N: Ce concluzie aþi tragedupã acest eveniment?

S.R: Suprarealismul secoluluiXXI dezvãluie visul ºi consecin-þele sale prin artã ºi realitatea dezi cu zi, toate acestea fiind filtratede cãtre subconºtientul nostru.Trãim într-o erã nouã: internet,capitalism global exagerat, pãºi-rea pe Marte, cãutarea unei noiexplicaþii existenþiale. Suntem însecolul XXI.

Interviu realizatde Ana Neamu

rte

Dan Neamu - One Man`s perception


rte

Restaurarea Muzeuluide Artã din Craiova alansat perspectiva unei

ambianþe expoziþionale privilegia-te, însã a creat ºi un gol efectiv înviaþa culturalã, destul de liniºti-tã, a oraºului. Dacã în toatãaceastã perioadã muzeul a fostînchis pentru publicul local, înrealitate acesta a fost deosebitde deschis colaborãrilor cu par-teneri din alte oraºe ale þãrii. Pri-ma opþiune în acest sens s-a în-dreptat, în mod firesc, cãtre ex-poziþiile de patrimoniu. Bunã par-te din colecþia craioveanã: Grigo-rescu, Iser, Þuculescu, Pallady aputut fi expusã acum la muzee dinBucureºti, Timiºoara ºi Braºov.Dupã acestã etalare maiestuoa-sã de valori, muzeul craioveanpropune ºi o expoziþie de artãcontemporanã, cuprinzând o se-lecþie de lucrãri recente ale câ-torva dintre artiºtii craioveni:Marcel Voinea, Gabriel Giodea,Silviu Bârsanu, Valentin Boboc,ºi Mihail Trifan. Realizatã în co-laborare cu Muzeul de Artã Bra-ºov, în perioada 21 martie - 21 apri-lie 2013, expoziþia Artiºti contem-porani craioveni la Braºov esteprima expoziþie de grup a craio-venilor prezentatã, cel puþin înultimii zece ani, la muzeul braºo-vean, ºi un pas important pentruviitoare colaborãri între cele douãinstituþii.

O expoziþie de artã contempo-ranã poate fi o adevãratã provo-

nnnnn MIHAELA VELEA

5 artiºti craioveni la Braºov

care pentru public, în ideea cã oexpoziþie de artã contemporanãconþine, mai mult sau mai puþinexplicit, o problematicã comple-xã a lumii în care trãim, a eveni-mentelor care ne înconjoarã ºi netransformã viaþa zi de zi. Artacontemporanã pare, de multe ori,

sora mai amãrâtã, mai puþin fã-loasã, ºi în consecinþã, mai puþinadmiratã, a artei deja clasate. Eatrãieºte ºi creºte lângã noi, deve-nind într-un anume sens „veci-na” noastrã, chiar dacã, de celemai multe ori, preocupaþi de obli-gaþiile cotidiene, nu ne intersec-

tãm traiectoriile, sau avem sen-zaþia ca nu avem timp, ºi nici ne-voie, sã o privim. ªi totuºi artacontemporanã se hrãneºte ºievolueazã surprinzãtor, în ritmulsacadat ºi epuizant al societãþii.

Expoziþia Artiºti contempo-rani craioveni la Braºov nu amizat, în mod special, pe criteriulsimilitudinilor. Fiecare dintre ceicinci s-a remarcat în timp prin afir-marea unei personalitãþi artisticebine conturate ºi distincte, iarexpoziþia exprimã degajat aceas-tã lejeritate în opþiuni ºi încuraja-rea diversitãþii. Parte a unor pro-iecte individuale de dimensiunimai mari, lucrãrile lor convieþu-iesc foarte bine împreunã, fãrã a-ºi disputa orgolios supremaþia.

Marcel Voinea are formaþie desculptor însã, de ani buni, ne pro-pune o formulã, denumitã de ar-tist însuºi relief-picturã, ºi care adevenit foarte repede apreciatãde publicul craiovean. Lucrãrilelui surprind de fiecare datã prinvivacitate, antreneazã ochiul sãcaute mai mult în spatele poveº-tii, imprimând un sens deopotri-vã grav ºi ºugubãþ al lucrurilor.

Gabriel Giodea expune la Bra-ºov cel mai recent proiect al sãu:Interior. Echilibrat, extrem deatent la detalii, el îºi gândeºte fie-care prezentare într-o relaþie deperfectã sincronizare cu spaþiul.Lucrãrile lui nu abuzeazã nicio-datã, supraîncãrcând perimetruldisponibil, iar cu fiecare prezen-tare, expoziþiile lui devin adevã-rate spaþii permutabile.

Silviu Bârsanu este unul dinartiºtii care se miºcã cu dezinvol-turã între picturã, graficã, sculp-turã, obiect sau vitraliu. Chiar

dacã, de acestã datã, a expus doarpicturã, el rãmâne, prin structuraºi vitalitatea sa, un artist al experi-mentului, care nu se opreºte nici-odatã din cãutãri, forþând, fãrãteamã, limitele materialitãþii.

Valentin Boboc este un pictordeosebit de rafinat, iar lucrãrilelui se remarcã, în mod constant,printr-un simþ al culorii foarte bineeducat. În ultima vreme artistul afost preocupat sã reformulezeacest canon al picturii, eºafodândsuprafaþa de culoare cu monta-je, iar din aceastã „construcþie”rezultã compoziþii perfect echili-brate din punct de vedere este-tic, capãtând totodatã o dinami-cã deosebitã.

ªi ultimul pe lista noastã, darnu în ultimul rând, este MihailTrifan, Miki Trifan cum este elcunoscut în comunitatea artisti-cã. Acesta este în esenþã un mareadmirator al picturii. Fãrã a fi de-loc în contradictie cu acest amordeclarat pentru picturã, preocu-pãrile lui, din ultima perioadã, seîndreaptã în principal în zonaobiectului. El construieºte per-manent în jurul ideii de artã, re-definind ºi reajustând ideatic,ceea ce, în mod obiºnuit, numimdeºeu, sau obiect comun.

În aceastã erã consumeristã,în care vedem cum viaþa obiec-telor funcþionale este dictatã dereclame ºi supraproducþie, viaþalucrãrilor de artã, a acestor ob-iecte ce nu se produc pe bandãrulantã, este datã în mod defini-tiv de conþinutul ideilor pe carele transmit.

Vernisajul expoziþiei depicturã „Victor Pârlac”de la Galeria Arta Cra-

iova a încântat numerosul public,iubitor de artã din cetatea Bãniei,prin calitatea celor 36 de tablouri,picturã pe pânzã, impresionândîn mod deosebit pentru faptul cã26 de lucrãri au fost realizate deartist în ultimele trei luni cu o for-þã ºi exprimare plasticã impresio-nantã, deºi starea de sãnãtatenu-i oferã cazul optim de mani-festare în plenitudinea posibili-tãþilor sale artistice dovedite îndecursul îndelungatei sale acti-vitãþi. Florin Rogneanu, directo-rul Muzeului de Artã „Jean Mi-hail” sublinia cã expoziþia nu afost gânditã pentru grãbiþii dindrum, ci pentru aceia care îºi de-dicã o parte din timp meditaþiei,hrãnindu-ºi sufletul cu poeticavrajã a culorilor, a descifrãrii unuiunivers în care trãim cu toþii, dararareori îi intuim substanþa. Vic-tor Pârlac face parte din acearestrânsã categorie de artiºti carea refuzat tot timpul „afurisita co-moditate a pensulei” cum o de-numea Delacroix. Îndelungata ºirafinata sa trudã se aflã în spate-le fiecãrei compoziþii, permanen-te cãutãri ºi încercãri de rezolva-re a unor probleme plastice caîntr-un joc secund lasã sã sevadã doar un univers apropiatnouã, cu imagini de o realã pros-

expoziþia de picturã „Victor Pârlac”peþime. O bunã parte a unei ope-re importante ºi de oarecare lun-gime se realizeazã dupã cum nespuneau Hegel ºi Valéry, subcontrolul muncii ºi al reflectivitã-þii. Raporturile dintre vocaþie ºiexpresie sunt complexe, iar Vic-tor Pârlac cucereºte inspiraþia ºidã naºtere expresiei plasticeprintr-un sistem tehnico-plasticbine stãpânit. Sã nu uitãm cã 45de ani a fost profesor de arte plas-tice, director al ªcolii de ArteCornetti ºi preºedinte al U.A.P.din România, filiala Craiova.Tablourile lui Victor Pârlac auvalori cromatice definitorii nãs-cute din stãpânirea structurilorcromatice ºi din simþirea sufle-teascã a artistului, pentru cã din-colo de valori cromatice, de to-nuri, nuanþe ºi tainele luminii exis-tã bucuria creaþiei. Stau mãrturielucrãrile în ulei pe pânzã: „Peisaj-Craiova”, „Bãtrânul copac”, „Cur-te interioarã-Lipscani”, „BisericaMadona Dudu”, „Biserica SfântaTreime”, „Vas cu flori” ºi lucrarea„Naturã staticã cu ciuperci” pic-tatã cu câteva zile înainte de ver-nisaj. Consecvenþa ºi elevaþia vi-ziunii sale picturale sunt impresi-onante ºi de fiecare datã gustatede publicul larg prezent în numãrmare la expoziþiile sale.

Înþelegerea plenarã a picturiilui Victor Pârlac, a viziunii lui pecât de delicate, bazate pe înþele-

gerea, stãpânirea ºi folosirea cuoriginalitate a „gramaticii” arte-lor plastice, pe atât de complexeºi organic articulate, pãstreazã ospontaneitate proaspãtã, cu unansamblu coloristic în structuricompoziþionale de înaltã þinutã.(„Magazinul Englezul”, „Singurã-tate”, „Vilã la Leamna”, „Bisericasatului”, „Primãvara la Fãureºti”,„Reflexe pe roºu”, „Bãrci la mare”,„Gondole la Veneþia”, „Nud” etc.).Emoþionant ºi de substanþã esteºi mesajul pe care l-a trimis pro-fesorul în Arte Vizuale Ion N.Suºalã, pe care l-am prezentat lavernisajul expoziþiei: „În general,artiºtii vizuali, cu deosebire, nusunt comparabili, dar se distingîntre ei prin felul propriu în careluptã cu materia artei sau a arte-lor pe care le slujesc înzestraþi deDumnezeu dupã chipul ºi asemã-narea lui, ca demiurgi incompa-rabili. Fiecare creeazã în felul luifolosind însã mijloace tehnice ºide expresie comune, motive sausubiecte care de la începuturileartei sunt aceleaºi. Fiecare areînsã un nume ºi un talent care semoºtenesc, o zestre cu care a ve-nit pe lume ºi cu datoria de a oferisemenilor noºtri ca pe un exem-plu de demnitate creatoare, în ca-zul lui Victor Pârlac creatoare devalori, care îl situeazã alãturi, nicimai sus, nici mai jos, de marii cre-atori de artã ai timpului nostru.

Fãrã a-l compara cu cinevaanume, pentru sacrificiul de sine,Victor Pârlac este, ºi nu spun obanalitate, dacã a rãmas cum îlºtim din tinereþile noastre comu-ne, un poet inconfundabil al con-trastelor cromatice spontane, darechilibrate, al organizãrilor com-

poziþionale prin care încearcãparcã sã prindã pe pânzã clipaadevãrului suprem, adicã a viu-lui nemuritor, al viului din el ºidin lumea lui.”

nnnnn Ovidiu Bãrbulescu

Mihail Trifan - Structuri adosate 3


Gabriel Andreescu, Cãrturari,opozanþi ºi documente. Manipu-larea Arhivei Securitãþii, Editu-ra Polirom, Iaºi, 2013, 304 p.

Sunt sigur cã dacã s-arface un sondaj printreromâni cu privire la mo-

dul în care apreciazã procesul delustraþie, o majoritate superioarãcelei „bisericoase” ºi/sau „milita-riste”, ar fi de acord cã avemde-a face cu un mare rateu. Din-colo de catastrofismul cel de toa-te zilele, e evident cã stãm prostchiar în ceea ce priveºte cunoaº-terea trecutului comunist, deci delustraþie nici nu poate fi vorba.Tendinþa e de a privi rateul strictcantitativ: au fost identificaþi ºiarãtaþi public prea puþini colabo-ratori ai Securitãþii. Problema esteînsã mai complicatã. S-a identifi-cat nu doar puþin, ci ºi rãu. Frec-venþa ºi dezinvoltura cu care suntlansate acuzaþiile de colaborarecu Securitatea reprezintã cele maiclare dovezi. Nu trebuie sã ai marelucru pentru a face asta. De fapt,e suficient sã „ai un cui” pe cine-va. Succesul acuzaþiilor în imagi-narul colectiv depinde prea pu-þin – ca sã nu zic deloc! – de pro-be. Conteazã cine, cum ºi în cecontext le lanseazã. Folosireaunor cuvinte precum „arhivã”,„dosar”, „document” º.a. poatefi de mare folos. Dacã spui unlucru ºi adaugi cã îl ºtii din „arhi-vã”, mulþi – ºi nu neapãrat dintre

dosarele Securitãþii ºi „destinul interpretãrilor”cei ai Lãpuºneanului – cred ime-diat, fãrã nici un gând sã verifice,mai ales dacã, într-un fel sau al-tul, le ºi convine ce aud. Mani-pularea documentelor pentrumanipularea publicului nu e prac-ticã nouã. Ba chiar unii ar spunecã ea dateazã de când a începutsã se scrie istorie.

Lucrarea lui Gabriel Andrees-cu analizeazã sistematic eºeculdeconspirãrilor. ªi nu e vorbadoar – ºi nu în primul rând – de„eºecul instituþional”, tratat sin-tetic într-un capitol, ci de acelacauzat de confuzia creatã – voitsau întâmplãtor – prin lansareaîn spaþiul public a unor discur-suri, nu doar fãrã susþinere în re-alitate, dar chiar fãrã susþinere îndocumentele invocate în acestsens. Autorul ºi-a propus ºi a reu-ºit sã demonstreze cã, în ceea cepriveºte raporturile cu Securita-tea, imaginea publicã dominantã– de Google, sã zicem – a unorpersonalitãþi este creatã nu prindistilarea întregului material dindosare, ci prin accentuãri ºi ob-turãri sau chiar prin decupãri ºireasamblãri menite sã ducã la unrezultat prestabilit.

Marino e un caz. Noica e unaltul. Cel dintâi apare ca victimãa unor veritabile „tehnici de ma-culare” (p. 45). „Manipularea ci-titorului” s-a fãcut în principalprin inducerea impresiei cã savan-tul ar fi spus securiºtilor lucruripe care de fapt le-au spus chiar

ei în numele sãu. Documenteleinvocate întru incriminare nusunt declaraþii ale „informatoru-lui” „Brãtescu”, ci relatãri ale ofi-þerilor cu privire la presupuseconversaþii purtate cu acesta. Deaici, întrebãrile esenþiale pentrustudierea arhivelor: „Când dãm ºicând nu dãm crezare celor scrisede agenþii de Securitate? Cuminterpretãm notele?” (p. 28). Suntsigur cã toatã lumea e de acordcu necesitatea unei bune cunoaº-teri a modului în care lucrau se-curiºtii, a numeroase contextua-lizãri, asocieri, comparaþii etc. etc.Gabriel Andreescu vorbeºte de„nevoia de a aplica o adevãratãhermeneuticã în studiul dosare-lor Securitãþii” (p. 86) ºi de „prin-cipiul rezonabilitãþii în judecarea

colaboraþionismului” (p. 257). Demulte ori însã – sã fim sinceri! –,rãspunsul e simplu: credem cândne convine, interpretãm cum neconvine pentru a ne confirma oprejudecatã.

Cu Noica a fost exact invers.Unii s-au mobilizat pentru a-lmenþine imaculat, lãsând în um-brã acele documente care ar fiputut demonstra cã el a acþionatca un „agent de influenþã”, fra-pant prin „stilistica supunerii”(p. 80), care nu doar cã a explicat,dar a ºi legitimat regimul. Întru-cât pare sã fi „interiorizat logicaorganelor” (p. 86), comportamen-tul sãu ar putea fi explicat prinprisma „complexului deþinutului”(p. 90), adicã printr-o formã deempatie cu agresorii. Nu e lipsitde importanþã cã, atât la Marinocât ºi la Noica, imaginea care s-aimpus a fost sprijinitã de impor-tanþi lideri de opinie actuali.

Alte douã cazuri puse faþã înfaþã sunt Nicolae Balotã ºi Ale-xandru Paleologu. Primul a fost„supus unui regim al dispreþuluicu supremã relaxare” (p. 115), „cru-zimea calificativelor” (p. 125) fi-ind în vãditã disproporþie cu fap-tele despre care vorbeºte dosa-rul. Paleologu, în schimb, a fosttratat cu mult mai multã indulgen-þã, ba chiar admirat, pentru cã ºi-a recunoscut colaborarea. Mãr-turisirea sa nu ar fi însã decât o„finã diluare ºi aureolare a rapor-turilor sale cu Securitatea”

(p. 133), raporturi care, în lecturalui Gabriel Andreescu, ar fi legiti-mat incriminarea mai mult decâtîn celelalte cazuri.

Victime ale unor interpretãrivãdit injuste au fost ºi MihneaBerindei ºi Mihai Botez. Aprecie-rile sunt mult mai dificile în cazullui Nicolae Breban, la care fron-da ºi colaborarea au coexistat,raporturile scriitorului cu Securi-tatea fiind un joc al compromisu-rilor de ambele pãrþi.

Cartea lui Gabriel Andreescune atrage atenþia asupra moduluiîn care, manipulând documente-le – nu neapãrat ale Securitãþii –,se pot crea imagini false, dar cre-dibile, din frânturi de adevãr. Econvingãtoare în demontareamecanismelor ºi sper sã aibã câtmai mulþi cititori, dar, sincer sã fiu,eu unul rãmân sceptic: oameniivor continua sã reþinã din arhivãce le convine ºi cum le convine,uneori cu un scop precis, alteoricu nonºalanþã, pentru simplulconfort moral ºi intelectual sauchiar pentru distracþie.

Demontând imaginile domi-nante acum, Gabriel Andreescuavanseazã imagini alternative,chiar dacã nu acesta pare sã fifost scopul suprem. Ele sunt cre-dibile, dar dacã ne-am pronunþaasupra justeþii lor ar însemna sãcomitem exact eroarea pe careautorul le-o imputã multora: emi-terea de judecãþi pe baza unordocumente neconsultate.

carte cu zimþinnnnn MIHAI GHIÞULESCU

Grid Modorcea – PLUTA dinBãdãlan la New York, Axis Libri,Galaþi, 2012, 308 pagini

Grid Modorcea (n. Mi-ticã Puiu-Modorcea, 9ianuarie 1944, Galaþi)

este poet, prozator, dramaturg ºieseist. El debuteazã în 1970 la re-vista „Amfiteatru”, unde publi-cã piesa de teatru Zidul, ºi edito-rial este prezentat în 1978 cu ro-manul Derutã în paradis. GridModorcea surprinde prin diver-sitatea de domenii abordatã ºiprin abundenþã: el publicã poe-zie, piese de teatru (peste douã-zeci de piese de teatru), romane,interviuri, cãrþi despre artã, facecincizeci de filme documentare.

Romanul Pluta, cu subtitluldin Bãdãlan la New York, estecea de-a 77-a carte a autorului,un bildungsroman în care acestaface o paralelã între prima sa co-pilãrie – în locul natal, Bãdãlan,ºi a doua sa copilãrie – la senec-tute, în Manhattan, New York.Este o carte surprinzãtoare atâtprin autenticitatea ºi varietateatemelor abordate, cât ºi prin ine-ditul imaginilor reiterate din per-spectiva unui fin observator ºiactant. Modorcea aduce în prim-plan o serie de reflecþii asupravieþii sale, luând chipul lui Miti-cã, personajul principal al roma-nului, care la vârsta de 66 de anise naºte din nou ºi este in hissecond childishness. Pornind dela aceastã idee, autorul face apella memorie, reuºind sã identificemai multe similitudini între Bãdã-lan ºi Manhattan, între viaþa dinRomânia ºi cea din America. Elgãseºte o corespondenþã întrebiserica Sfântul Dumitru ºi San-ta Bellissima, între Dunãre ºi East

cea de-a doua copilãrieRiver, între plutã ºi mouse, întrebaltã ºi ecranul computerului.

În cele 52 de capitole cititoruleste martorul întâmplãrilor carejuxtapun Bãdãlanul ºi Manhatta-nul, iar elementul recurent careface legãtura între cele douã estepluta, pluta de la undiþã, the cork,care a devenit un simbol univer-sal, o metaforã a omului ºi a lu-mii. Grid Modorcea subliniazã cã„adevãratul pescuit este cândundiþa are plutã, iar pluta stã înochii tãi, o priveºti cum se miºcã,atunci când peºtele trage de câr-lig, de nadã. E ca un computer.Ecranul e balta. ªi vezi pe el/peea mouse-ul cum se miºcã, cumsãgeata stã pe loc sau se duceacolo unde creierul tãu îi porun-ceºte. […] Peºtele devine gândul,pluta din creier” ºi aratã cã fieca-re scriitor are o plutã, adicã un

fix, cititorul fiind cel care trebuiesã se imagineze în postura pes-carului, ce urmãreºte acest fix ºiîncearcã sã descopere cum þic-neºte pluta. Pe marginea acesteiidei, autorul construieºte firulnarativ al romanului, înþesat cuelemente din diverse domenii alevieþii, de la tradiþii ºi obiceiuri, laartã ºi educaþie ºi nu în ultimulrând elemente ale vieþii cotidie-ne, pe care le prezintã cu riguro-zitatea unui demiurg ºi cunoscã-tor de filosofie, artã ºi cinemato-grafie, exploatându-le totuºi în-tr-o manierã cât se poate de na-turalã ºi realizând niºte pagini an-tologice de excepþie.

Trebuie însã menþionat ºi fap-tul cã întâmplãrile nu sunt naratecronologic, ci în ordinea în careele revin pe firul memoriei perso-najului, care îºi analizeazã prezen-

tul, din Manhattan, raportân-du-se constant la trecutul din Bã-dãlan, comparând cotidianul sãucitadin new-yorkez cu amintirilesale legate de viaþa simplã ºi ru-ralã din prima copilãrie ºi care nupare atât de departe prin diferen-þe faþã de cea din prezent. Auto-rul aduce în prim-plan ºi reflecþiilegate de British Museum ºi Me-tropolitan Museum, mai exact decartea lui MacGeorg despre isto-ria omenirii. Se aratã surprins defaptul cã în aceasta nu este men-þionatã ºi pluta ºi îºi imagineazãcum, printr-o simplã includere aei, Bãdãlanul primei sale copilãriiar fi devenit vizibil. Pluta e ceacare „face din Bãdãlan un simbolal omenirii, cel puþin al acelei pãrþide omenire care a trãit la baltã […]pluta e în centrul lumii, nu la mar-ginea ei […] pluta e Times Squa-re al Bãdãlanului”. Pe mãsurã ceviaþa sa în New York prinde con-tur ºi acumuleazã noi experienþe,sunt surprinse apropieri ºi dis-tincþii între modul de manifestarea religiei, a tradiþiilor de Crãciun,An Nou, Paºte, a jocurilor copi-lãriei, a educaþiei, a elementelorprimordiale ale existenþei, pe carele-am resimþit ca un melting potromâno-american.

Fiecare capitol în parte spuneo poveste ºi capteazã cititorulprin inedit ºi imprevizibil. Esteinteresantã ºi imixtiunea unorcuvinte provenite din englezã,care dau un plus de autenticitatetextului, precum „linkage”, „link”,„so”, „my home”, „shame”,„yeah”, „ladies and gentlemen”,ºi atenþia acordatã unor filme –

„The Artist”, „Barry Lyndon”,„The Great Gatsby” º.a. – la carese face referire în contexte diferi-te ºi asupra cãrora apar de celemai multe ori detalii care pun înevidenþã cunoºtinþele sale cine-matografice. Ultimul capitol alromanului este dedicat concep-tului de lume idealã, pe care au-torul îl asociazã cu pluta utopicã,iar pentru Miticã aceasta este sim-bolul copilãriei fericite: „E o feri-cire sã descoperi pluta utopicã[…] pluta e cheia tuturor uºilorparadisiace: cu ea te naºti în pri-viri, cu ea adormi între picioarelebunicii, care tocmai a trecut lea-gãnul cel de pe urmã. […] E plutacare ne face sã plutim fericiþi pemãrile somnului.”

Cartea lui Grid Modorcea esteo carte trãitã, colecþie ineditã demomente vii, ce stau sub semnulunei experienþe de viaþã de înãlþi-mea unui spirit ales aºa cum îlcaracteriza ºi Ioan Grigorescu:„caustic, incisiv, investigator ne-obosit în tot ceea ce întreprinde”.

Anca ªerban

un

l

rit

icc

tu

Gabriel Giodea – #3


nnnnn ADRIAN MICHIDUÞÃ

În filosofia româneascã Si-mion Bãrnuþiu (1808-1864)ocupã un loc de seamã. G.

Bogdan-Duicã îl nominalizeazãca fiind cel de-al patrulea kantianromân dupã: Gh. Lazãr, TimoteiCipariu ºi August Treboniu Lau-rian. Ideile kantiene ale lui S. Bãr-nuþiu rezumate în „fiat justitia,pereat mundus, au umplut tot Ar-dealul.”

Filosof ºi jurist, gânditorul ar-delean „este o figurã din patri-moniul politic românesc care apurtat o flacãrã de dimensiuniimpresionante cu ocazia eveni-mentelor de la 1848 în Ardeal.Refugiat în Moldova, ca profe-sor la Universitatea din Iaºi, pen-tru a câºtiga libertatea de cuge-tare imposibil de obþinut în Aus-tro-Ungaria anilor 1850-1878, (fi-indcã a intervenit un val de re-presiune spiritualã contra mino-ritãþilor naþionale), Simion Bãrnu-þiu a lãsat într-un prea scurt in-termezzo de dascãl universitarieºean, o luminoasã dârã a cuge-tãrii ºi a sensibilitãþii.”1

El a avut un rol important înpromovarea ideilor filosofice lanoi, þinând cont cã el a fost pro-fesor la Blaj ºi Iaºi. ProfesorulSimion Bãrnuþiu este singurul dingeneraþia sa care s-a implicat înspeculaþii filosofice originale, ra-cordându-le problemelor de or-din politic ºi social. FilosofulBãrnuþiu îºi propune „sã scapepe încet filosofia, din jugul ºi desub robia limbii latineºti”, subinfluenþa lui Rotteck ºi Savignyºi centrându-se pe postulatelekantiene de subzistenþã persona-lã, egalitate ºi libertate, extinzânddrepturile personale la nivelulcomunitãþii naþionale.

Simion Bãrnuþiu, dorind cuardoare reformarea, în sens naþi-onal a disciplinei pe care o pre-dã, a folosit nu doar Handbuch-ul lui W. T. Krug, dar ºi o versiu-ne latinã a patru noi studii: de fi-losofie kantianã fundamentalã,logicã, metafizicã ºi esteticã. LaIaºi dupã reorganizarea învãþã-mântului universitar, el a predatcursuri de drept, pedagogie, psi-hologie, logicã, metafizicã, eticã,esteticã ºi istoria filosofiei, înspiritul kantiano-herbartian al fi-losofiei de ºcoalã germano-aus-triece. O caracteristicã a cursuri-lor de la Iaºi este aceea a argu-mentãrii caracterului critic faþã deoriginal. De fapt, acum el se ori-enteazã ºi spre operele altor în-vãþaþi, printre care Jos. Beck, dina cãrui PhilosophischePropädeutik traduce prima car-te, Grundriss der empirischenpsychologie un Logik, pe care ofoloseºte la cursuri ºi care va fipublicatã de elevi în 1871, cu ti-tlul Psicologia empirica ºi logi-ca.

S. Bãrnuþiu a avut ca modelcursurile de filosofie ale lui Wil-helm Traugott Krug, discipol ºipopularizator al filosofiei kantie-

testamentul filosofuluiSimion Bãrnuþiu

ne. Puternic influenþat de Fichte,Krug încearcã o nouã sintezã fi-losoficã între materialism ºi idea-lism. Dacã Kant împãrþea filoso-fia în teoreticã ºi practicã, Krugîi adaugã un nou capitol; filoso-fia fundamentalã, „überhaupt(în traducerile româneºti ale epo-cii, «filosofia peste tot»), menitãsã punã bazele cunoaºterii filo-sofice, s-o defineascã ºi sã-istabileascã principiile, servinddrept «organon» al celorlal-te douã capitole, derivatedin ea. De aici structuraoperei sale: o Funda-mentalphilosophie,completatã de unSystem der praktis-chen Philosop-hie ºi un Sys-tem der teo-retischen

Phi-losophie.”2

În Filosofia dupãW. T. Krug, Bãrnuþiu vorbeºtedespre „principiu” care e compusdin primo ºi incipio, aºadar sepoate zice româneºte princeputde întâiu sau primariu. „Prin în-ceputurile de întâiu sau pricepu-turile cunoºtinþei filosoficeºti în-þelegem temeiurile ºi propunerileacelea care le cunoaºtem nemij-locit sau care sunt de sine ade-vãrate.”3

Filosoful Bãrnuþiu defineºteînvãþãtura cunoaºterii ca fiind„ºtiinþa despre legile cele origi-nare a minþii omeneºti, care le pro-pune în privinþa cunoaºterii lu-crurilor (adecã în privinþa cuge-tãrii sintetice ºi materieºti)”, iarmetaphisica se numeºte aºa „dincauzã cã se ridicã deasupra lu-crurilor celor fireºti, sau fiziceºti,sau empireºti ºi numai aceea în-cearcã ce este originar în cunoº-tinþa lucrurilor (transcendentale,s[au] a priori determinatum incognitione), iar ce se ºtie ºi secunoaºte despre lucruri prin spe-riinþe (empiricum, s[au] a poste-riori determinatum in cognitio-ne), aceea nu o [în]cerca, ci lasãsã o [în]cerce alte ºtiinþe precume fizica, fiziologia, astronomia,geologia, istoria ºi altele.”4

În filosofia socialã conceptulfundamental este libertatea.„Omul de la naturã este liber; li-bertatea este mai veche decâtorice privilegiu, decât orice ne-dreptate; libertatea înseamnã înacelaºi timp ºi egalitate.” Simion

Bãrnuþiu a fost un naþionalist ra-dical. El a militat pentru supre-maþia elementului etnic naþionalîn administrarea obºtei ºi pentrutoleranþa naþionalitãþilor conlo-cuitoare. În Discursul de la Blaj,S. Bãrnuþiu a rostit printre altelecelebrul legat testamentar, pen-tru generaþiile viitoare.

„Þineþi cu poporul, ca sã nurãtãciþi, pentru cã aºa uºor, departea lor, strãinii, cum îi trag peunii din clase, care urlã împreunãcu lupii ºi sfâºie poporul dim-preunã cu aceºtia; nu vã abateþide la cauza naþionalã de frica lup-tei; când vi se va pãrea lupta cuneputinþã, când greutãþiile se vorridica asupra voastrã, ca valurilemãrii turbate asupra unei corãbii,când Domnitorul întunericului vadezlega pe toþi necuraþii ºi-i vatrimite ca sã rupã legãturile frã-þiei voastre ºi sã vã abatã de lacauza ºi iubirea gintei voastrespre idoli strãini, aduceþi-vã amin-te cu câtã însufleþire ºi bãrbãþies-au luptat strãbunii noºtri pen-tru existenþa ºi onoarea Naþiunii.”

La Iaºi, Simion Bãrnuþiu a cre-at o ºcoalã de gândire, ºcoalabãrnuþianã. A avut numeroºi prie-

teni ºi duºmani. Dintre duºmani,Titu Maiorescu a fost cel mai stã-ruitor. „T. L. Maiorescu, om degust ºi fãrã rãbdare ºtiinþificã,s-a simþit jignit tocmai de ce nuera esenþial în Bãrnuþiu, de eru-diþia romanisticã ºi de exagerãri-le silogismului democratic; ºi avorbit despre aberaþiunile lui.”5

Tot Maiorescu este cel care acerut, în ºedinþa camerei, þinu-tã în ziua de 27 iune 1871,„desfiinþarea ºcolii bãrnu-þiene pe motivul cã«aceasta preconizeazã li-chidarea definitivã a

marei proprietãþi fun-ciare ºi distribuirea

întregului pãmântþãrãnimii care,

de fapt, îl lu-c r e a z ã ,

ceea

c eeste o teo-

rie comunistãsângeroasã ce abia

peste 200 de ani va în-gãdui sã se vorbeascã de

aºa ceva».”6

Nimeni nu a ºtiut mult timp de-spre existenþa unui testament fã-cut de filosoful Bãrnuþiu. El s-aaflat depus în arhiva familiei luiIuliu Maniu de la Bãdãcin ºi a fostpublicat în 1941.

Testamentul a fost întocmit înanul morþii lui. Iatã textul în între-gime.

„Eu, Simion Bãrnuþiu, fac tes-tament nou, în numele Tatãlui ºial Fiului ºi al Spiritului Sfânt. Ave-rea mea: 60 [de] galbeni, la Mi-nister, salar pe douã luni. Orolo-giul de aur, cu lanþ, asemenea.Biblioteca mea ºi scrierile mele,ºi anume:

1) Dreptul public al români-lor, scris în 1860, în douã ediþii,care se explicã una pe alta, de altade care se þine ºi declaraþia de pestatul României viitoare, scrisã în1860, 21 iunie, ºi cititã înainteadomnului dr. Suciu ºi Micle, ca opãrere a mea.

2) Epistolele ºi alte docu-mente politice, din diferite tim-puri, care se þin de aceastã ope-rã, cãtre Ioan Maniu, Iancu,Axente.

3) Dreptul ginþilor, dupã Rot-teck, în care am adus ºi eu câte

ceva.4) Pedagogia, dupã Niemay-

er, în care am adãugat ºi eu. Sã setipãreascã toate.

5) Celelalte pãrþi ale filosofiei,Logica, Metafizica, Estetica,Eticotheologia.

Cartea manuscrisului Papiu,doresc sã i se dea îndãrãt.

Din acestea sã se dea suroriiGafia Bãrnuþiu ºi nepozului Du-mitru Bãrnuþiu (bani?) pentru casã ajute ºi pe fiul ei, student, Pe-tre Pop de Bãdãcin.

Mica mea bibliotecã o las Co-legiului Naþional din Blaj, iar mul-þumirile mele cetãþenilor blãjeni.

Celelalte sã rãmânã nepotuluimeu drag, Ioan Maniu de Bãdã-cin, care [se] va îngriji [de] tipãri-rea lor.

Mulþumesc tuturor care m-auajutat cât am învãþat la ºcoalãprecum braºovenilor, românilordin munte, Ioan Maior de pe Câm-pie, generoºii Hurmuzaki ºi alto-ra, pe care nu-i pot numi.

Mulþumiri domnilor doctoriFoti ºi Theodori.

Dorinþa mea este ca sã mã în-groape în Bocºa Româneascã,între muma mea, fiica preotuluiOros Gheorghe din Hidig, ºi tatãlmeu, fiul preotului din Siciu, cares-au luptat ºi au suferit prinsoa-re, pentru apãrarea unirii, împo-triva Papismului.

Operele de sub punctele 1, 2,3, 4, 5 le închin Naþiunii Române.

Executiv Testamentar: dr. Su-ciu ºi Micle.

Martori: Savu, Mageru, (unnume indescifrabil), Emilian ºi alþiaustriaci (transilvãneni).

Iaºi, în 24 Februarie 1864.”7

Grav bolnav, ºi-a chemat ne-potul de sorã, avocatul IoanManiu, ºi într-o caleaºcã, pusãla dispoziþie de domnitorul Cuza,asemenea lui Gh. Lazãr a plecatspre satul natal. Gh. Lazãr a vã-zut Avrigul, Simion Bãrnuþiu amurit pe când strãbãtea ValeaAmlaºului, în ziua de 28 mai 1864.Sfârºitul lui a îndoliat poporulromân. Simion Bãrnuþiu a fostînmormântat în cimitirul bisericiiromâne unite din Bocºa. Pe mor-mântul sãu, „Fiii Sãlajului” au ri-dicat mai târziu un monumentînalt de trei metri, în formã pira-midalã cu patru laturi, fiecare la-turã cu o inscripþie memorabilã.

Dorinþa din urmã a lui Bãrnu-þiu, privitoare la opera sa, „Sã setipãreascã toate!”, nu s-a realizatnici azi.

1 Petre Pandrea, Filosofia politi-co-juridicã a lui Simion Bãrnuþiu,Bucureºti, Fundaþia pentru Literaturãºi Artã „Regele Carol II”, 1935, p. 7.

2 Ioana Petrescu, Un discipolpaºoptist al lui W. T. Krug: AronPumnul, în „Philologia”, nr. 1/1968,p. 89.

3 Simion Bãrnuþiu, Filosofiadupã W. T. Krug, Cluj-Napoca, Edi-tura Napoca Star, 2004, p. 114.

4 Simion Bãrnuþiu, Despre filo-sofia peste tot, în „Târnava”, an XIII,nr. 78-81, (1-2 / 2004), p. 64.

5 G. Bogdan-Duicã,Viaþa ºi idei-le lui Simion Bãrnuþiu, Bucureºti,Cultura Naþionalã, 1924, p. 179.

6 Corneliu Albu, Simion Bãrnu-þiu, Bucureºti, Editura ªtiinþificã ºiEnciclopedicã, 1985, p. 118.

7 Vezi Testamentul lui SimionBãrnuþiu, în „Ardealul”, an I, 27 dec.1941, p. 5.


niv

ers

ali

an

ive

rs

ali

an

ive

rs

ali

a

Suprarealismul brazilians-a regãsit cel mai bineîn personajul sãu prin-

cipal Sergio Lima, care în numã-rul 22 al revistei „Organon”(1994), iar apoi în volumul luiMichael Löwy A estrela de man-hã (Luceafãrul, 2002) ºi în tomulintitulat O surrealismo (Supra-realismul, 2008) îi urmãreºte tra-iectoria ºi îi stabileºte limitele.Este regretabil faptul cã în Brazi-lia nu existã încã o antologie bunãde texte suprarealiste sau despresuprarealism, cu toate cã însuºiLima îi anunþã apariþia în volu-mul al treilea al monumentalei saleopere A aventura surrealista(Aventura suprarealistã, 1995).

Nu a existat o grupare supra-realistã în Brazilia pânã în anii ’50,dar aºa cum s-a întâmplat ºi înalte þãri, suprarealismul a avut oinfluenþã puternicã. Momentulprielnic pentru introducerea miº-cãrii avangardiste în Brazilia a fostanul 1922, atunci când în SãoPaolo a fost sãrbãtoritã Sãptãmâ-na Modernã. În revista „Estéti-ca”, în trei numere apãrute întreanii 1924-25 (reeditate în 1974),Prudente de Moraes (cel care apromovat practicarea dicteuluiautomat în jurnalul „A Noite” ceapãrea la Rio ºi în minunata re-vistã „Verde”) ºi Sérgio Buarquede Hollanda (care vorbeºte de-spre „drepturile visului” ºi esteautorul unei povestiri celebre:Cãlãtorie la Neapole) apãrã su-prarealismul împotriva defãimã-torilor obiºnuiþi, textele lor celemai reprezentative din punct devedere al suprarealismului fiindreproduse în numãrul 36 al revis-tei „Pleine Marge”, cu o prezen-tare foarte bunã a lui TeodoroRennó Assunçao. Preponderen-þa unui caracter formalist ºi naþi-onalist nu anticipa într-o manie-rã optimã o apariþie autenticã asuprarealismului, însã, chiar ºiaºa, se poate observa concomi-tenþa emergenþei celei „de-a douadentiþii” a antropofagismului1 ,din fericire, excluzându-i peMário de Andrade ºi CarlosDrummond de Andrade, ºi a su-prarealismului, care este strânslegat de prezenþa lui BenjaminPéret în þarã între anii 1929-1931.Sosirea lui în São Paolo a fostapoteoticã, bogatã în articole,conferinþe ºi un interviu care, dinpricina intervenþiei unui ziarist, acauzat apariþia „Rãspunsului cã-tre un imbecil” („Diário de SãoPaolo”, 7-III-29). Péret, care s-acãsãtorit cu interpreta ElsieHouston, stabileºte legãturi cuMário Pedrosa (care, împreunãcu Lívio Xavier ºi António Ben-to, a conceput o revistã supra-realistã în 1926), Osório César,care în 1929 publicã A expressãoartística nos alienados (Expri-marea artisticã a alienaþilor),Flávio de Carvalho, ArístidesLôbo, Lívio Xavier, Oswald deAndrade ºi Patrícia Galvão(Pagu), iar câþiva dintre aceºtia,graþie lui, se apropie de supra-realism cu mai multã fiabilitate.Bine primit de cãtre antropofa-giºti – cu excepþia lui Mário deAndrade, care îºi deplânge pre-

nnnnn MIGUEL PÉREZ CORRALES

caleidoscop suprarealist:Brazilia (I)

zenþa „suprarealistã” ºi „france-zã” – Péret a investigat în aceas-tã primã ºedere a sa, dupã cumera de aºteptat, arta ºi originileafro-indiene ale Braziliei, intere-sându-se de religia Candomblé ºide riturile negrilor, precum ºi deproblema celor din Quilombo;arestat atunci când a vrut sã pu-blice „O almirante negro” („Ami-ralul negru”) culminând, dupãpregãtirile ce au durat doi ani, curevolta („Revolta da Chibata”/„Revolta biciurilor”, care dupãpregãtirile ce au durat doi ani, aculminat cu cea din noiembrie1910 condusã de militarul dinmarina de rãzboi João Candidosupranumit Amiralul Negru),Péret este expatriat.

Un interes crescut pentru su-prarealism au manifestat IsmaelNery (un mare pictor, care erastrãin de naþionalismul brazilian,a locuit în Paris încã din 1927,cunoscându-i pe André Bretonºi pe Marcel Noll), Aníbal M.Machado, Murilo Mendes, Cíce-ro Dias, Fernando Mendes deAlmeida (autorul unei cãrþi cele-bre – Carrussel fantasma/ Ca-ruselul fantomã, 1937) ºi Jorgede Lima, fiind important de men-þionat influenþa suprarealismuluila Albino Braz, Febrônio Índio doBrazil, Raúl Bopp, Tarsila doAmaral, Ferreira Prestes, Âsca-nio Lopes Quatorzevoltas, Ros-ário Fusco, Hildebrando Lima,Dulce Amaral, Américo Facó, Ja-mil Almansur Haddad, Vicente doRego Monteiro, Sosígenes Cos-ta (numit de cãtre Sergio Lima unHenri Rousseau al poeziei), Ra-guna Cabral, Wagner Castro ºidansatoarea ºi coregrafa ErosVolúsia. Cum se întâmplã întot-deauna, lista de mai sus este des-tul de amplã (ºi incompletã), însãnu este acesta cel mai relevantlucru. Nu au lipsit cei care res-pingeau suprarealismul, reacþio-narii ºi staliniºtii, cum au fost ceiconduºi de cãtre Manuel Bandei-ra, un Neruda pe plan local, însãºi destui proºti, care s-au bazatdoar pe propriul avangardism, caîn cazul pictoriþei antropofagisteTarsila do Amaral, care în 1936, aafirmat cu nonºalanþã cã Bretons-a îndreptat în cele din urmã cã-tre... realism.

În 1941 a avut loc în São Pao-lo o expoziþie a portughezuluisuprarealist António Pedro, întimp ce în 1946 Pagu ºi MárioPedrosa traduc manifestul Pourun art révolutionnaire indepen-dant (Pentru o artã revoluþio-narã independentã) al lui Bretonºi Trotsky. Pedrosa, cumnatul luiPéret, menþine o corespondenþãinteresantã cu acesta din urmã ºiva rãspunde în 1957, pe larg,chestionarului lui Breton dinL’art magique (Arta magicã), învreme ce Pagu, la sfârºitul anilor’50, va scrie texte despre Crevelºi Artaud, va pune în scenã pie-se ale Leonorei Carrington, se vaarãta interesat de piesele de tea-tru ale lui Georges Schéhadé. Înceea ce priveºte deceniul anilor’40, trebuie menþionatã apariþiaMariei Martins, una dintre marilesculptoriþe ale suprarealismului,

pe care Mário Pedrosa o va criti-ca în 1957 într-o manierã acidã ºilipsitã de experienþã.

În 1954, Paul Emílio Salles Go-mes, care colaborase în Paris larevista „L’Âge du Cínema”, or-ganizeazã o retrospectivã semni-ficativã a istoriei filmului în ca-drul Primului Festival de Film dinSão Paolo, cu pelicule suprarea-liste. Suprarealismul exercitã oinfluenþã asupra noilor artiºti ºiscriitori precum Bernardo Cid,Teresa d’Amico, Clarice Lispec-tor, devenitã ulterior foarte cu-noscutã, Maura Lopes Cançado,Alcides Pinto, Manoel de Barrossau Campos de Carvalho. În 1956ºi 1957 au loc douã evenimentesimultane, ce urmeazã acelaºi ti-par: pe de o parte, Benjamin Péret,care s-a întors în Brazilia pentrua participa la nunta fiului sãuGeyser, locuieºte cu indienii dinAmazonia ºi terminã a sa Antho-

peazã pe cel absurd contempo-ran. La aceste douã nume caresunt de o importanþã crucialã,însuºi Lima îl va adãuga pe cel alpoetului ocultist Dario Velloso ºipe cel al unui alt personaj foarteneobiºnuit: Sousândrade, iar înceea ce priveºte domeniul arte-lor plastice pe cele ale lui AlvinCorrêa ºi al lui Seelinger.

În 1961, Sergio Lima cãlãtoreº-te la Paris. Participarea sa la întâl-nirile À la Promenade deVénus ºi prietenia sa cu mem-brii acestui grup, în special cuBreton, le-a evocat în cercetareape care a fãcut-o despre acestadin urmã ºi care a apãrut în nu-mãrul 10 al revistei „Salamandra”.Douã dintre schiþele sale ilustrea-zã una dintre satirele grupului:Sauve que doit (Se salveazã ceeace trebuie), realizatã împotriva în-ºelãtoriei ocultiste ºi reacþionarea revistei „Planète”. În 1963, esteinteresant de observat cine sem-neazã în De la part de Péret: Ser-gio Lima, Salles Gomes, AníbalM. Machado, Lívio Xavier, MárioPedrosa, Maria Martins, PauloCarneiro ºi Sônia Borges (nepoata

José Miguel Pérez Corrales (n. 1955 în Las Palmas de GranCanaria) este, începând cu anul 1979, cadrul didactic laCatedra de Literaturã Spaniolã a Universitãþii La Laguna

(fondatã în anul 1792) din nordul Insulei Tenerife, din arhipelagulInsulele Canare ce aparþine Spaniei. Este autorul unor lucrãri fun-damentale despre avangardiºtii din Insulele Canare (cel mai cu-noscut fiind Agustín Espinosa), despre autori clasici din aceastãzonã geograficã (ca José Viera y Clavijo sau Cristóbal del Hoyo)sau despre literatura hispano-portughezã. De asemenea, a publi-cat volume de poezie ºi prozã (Lorelei del Sur, El ojo del peren-quén, La conjura de Ulises, Nagom Kême, Mares y fábulas, Tri-bus remotas, La flor del Ancón, Cité Toyen, La estalagmita, Laisla invisible y Póker de fuegos), o celebrã antologie ce cuprindepeste 400 de fotografii (Disparos del archibrazo), un dicþionarde citate (Cabina de barlovento, 2007) majoritatea având legãtu-rã cu suprarealismul, dar ºi alte eseuri sau articole publicate învolume colective, periodice sau reviste ºi vizând miºcarea supra-realistã dintr-o perspectivã internaþionalã. Ca autor de colaje, aparticipat la mai multe expoziþii ca Los sueños del durmiente. En-cuentros con el foto-collage de Juan Ismael (Fuerteventura-Te-nerife, 2007) sau O reverso do olhar (Coimbra, 2008). Începândcu 1997, a scris cronici despre luptele între cocoºi în publicaþiile„El Día”, „La Provincia” ºi „Jornada”, iar în 2005 a publicat biogra-fia lui Francisco Dorta Martín, cel mai cunoscut antrenor de lupteîntre cocoºi din Insulele Canare. Miguel Pérez Corrales este doc-tor în filologie (1986) cu o tezã despre opera lui Agustín Espinosa(1897-1939), scriitor spaniol ce aparþine Generaþiei ’27, unul dintrereprezentanþii de seamã ai suprarealismului din Insulele Canare.Textul de mai jos reprezintã o traducere a capitolului intitulat „Bra-zilia” din volumul Caleidoscopio surrealista. Una visión del sur-realismo internacional (1919-2011)/ Caleidoscop suprarealist.O viziune a suprarealismului internaþional (1919-2011), Colec-þia Miradas, Editura La Página, Madrid, 2011, ce cuprinde aproa-pe 40 de þãri în care s-a manifestat suprarealismul ºi are peste 700de pagini în format A4. (Petriºor Militaru)

lui Elsie Houston), cãrora li s-aalãturat mai târziu, atunci când afost întemeiatã Association desAmis de Benjamin Péret, ºi Mi-chael Löwy. Întors în Brazilia,Lima îºi începe activitatea împre-unã cu grupul cãruia îi aparþine,cu Roberto Piva, Claudio Willer(un eseist sclipitor), Décio Bar ºiAntónio Fernando de Frances-chi. În numãrul 8 al revistei „LaBrèche”, articolul „Suprarealis-mul în São Paolo” anunþã publi-carea volumelor Paranóia a luiPiva, Amore a lui Lima ºi Anotaç-ões para um apocalypse (Adno-tãri pentru o apocalipsã) a luiWiller. Piva – a cãrui prezenþã înantologiile lui Floriano Martins Ocomenço da busca. O surrealis-mo na poesia da América Lati-na (Începutul cãutãrii. Supra-realismul în poezia Americii La-tine, 2001) ºi Un nuevo continen-te. Antología del surrealismo enla poesía de nuestra América(Un nou continent. Antologia su-prarealismului în poezia Ameri-cii noastre, 2004), este completabuzivã, mai ales þinând cont deabsenþa lui... Jorge Cáceres – carepractic îi pune într-o luminãproastã – ºi Willer pãrãsesc gru-pul, constituindu-se GrupareaSuprarealistã din São Paolo/ Rio:Sergio Lima, Leila Ferraz, Manin-ha Cavalcanti (care ilustreazã cãr-þile Los cantos de Maldoror/Cântecele lui Maldoror, Unatemporada en el infierno/ O in-cursiune prin infern ºi Confesi-ones de un comedor de opio/Confesiunile unui opioman en-glez), Zuca Sardan, Raúl Fiker ºiPaulo Antonio Paranaguá.

Traducere din limbaspaniolã de Roxana Ilie

logie des mythes, légendes etcontes populaires d’Amerique(Antologie de mituri, legende ºipoveºti populare din America),publicatã la Paris în 1960, fiinddin nou expatriat din cauza acti-vitãþilor sale subversive, iar pede altã parte Sergio Lima începesã experimenteze în domeniuldicteului automat, desenelor au-tomate, schiþelor onirice ºi în celal colajelor. În 1957, Lima reali-zeazã romanul-colaj As aventurasdo máscara negra (Aventurilemãºtii negre), inspirat de saga luiFantômas ºi de guaºele eroticedin Retorno ao selvagem (Reîn-toarcerea la sãlbãticie), care aufost editate cincizeci de ani maitârziu; în 1959 ºi 1960, scrie poe-mele erotice din volumul Amore(1963). În acelaºi timp, începe sãinvestigheze trecutul cultural alBraziliei, fiind în cãutarea unorprecursori ai suprarealismului,ceea ce se va concretiza apoi înrecuperarea lui Cruz ºi a lui Sou-za, un minunat poet simbolist, darºi a lui Qorpo Santo, un alt per-sonaj important al secolului alXIX-lea, al cãrui teatru îl antici-

1 Miguel Pérez Corrales se re-ferã la scriitori din jurul revistei „An-tropofagia” (1928) în care a apãrut„Manifesto Antropofágico” scris deOswald de Andrade. În evoluþia aces-tei publicaþii se disting douã etapesau „dentiþii”, dupã cum le-au numitchiar antropofagiºtii: prima cuprin-sã între mai 1928 ºi februarie 1929,iar cea de-a doua între 17 martie ºi 1august 1929.


nnnnn FLORIN COLONAª

La pinecoteca Parisului,din piaþa Madeleine, onouã expoziþie semnatã

de un renumit critic ºi muzeograf,Marc Restelini, care în cele douãcorpuri ale muzeului a organizatdouã expoziþii ce ar putea pãreaseparate, nu numai de strada în-gustã care separã clãdirile, ci ºide tema lor. Cele douã, însã, austrânsã legãturã ºi demonstrea-zã la modul cel mai convingãtordialogul lui Van Gogh cu arta ja-ponezã, iar pe de altã parte, ima-ginaþia lui Hiroshige ºi arta cãlã-toriei, ca o enormã influenþã asu-pra creaþiei olandezului visãtor.O mare parte a lucrãrilor prezen-tei manifestãri expoziþionale, pri-vindu-l pe van Gogh, au fost adu-se de la marele muzeu neerlandezKröller-Müller de la Otterlo, iarîn ceea ce îl priveºte pe Hiroshi-ge, de la un alt muzeu olandez,din oraºul Leyda.

Van Gogh ºi-a descoperit omare atracþie pentru pictura japo-nezã. De fapt ºi înaintaºii sãi Fan-tin-Latour, Manet, Monet ºi mulþialþii au avut în opera lor încercãride a relua anumite teme ale ex-trem-orientului sau aveau în co-lecþiile lor nenumãrate stampe,aºa cum vor face ºi colegii degeneraþie ai lui Van Gogh.

Vincent Van Gogh va face laînceputurile sale picturale câtevamodeste copii dupã japonezi.Apoi va trece la interpretãri ºi vaplasa în lucrãrile sale elementepreluate de la japonezi. Pictura ja-ponezã îl va fascina ºi pe fondulpsihopatiei de care suferea. Artis-tul se va considera în mijlocul Ja-poniei, pentru el elementele încon-jurãtoare reprezentând tot atâtea

visul japonez al lui van Goghcaracteristici ale mediului japonez.Deºi nu a ajuns niciodatã în Japo-nia, el s-a considerat mereu în ini-ma þãrii respective, ºi aºa cum alþipictori francezi anteriori sau con-temporani cu el au creat influen-þaþi de niponi, niciunul nu a fostîn Þara Soarelui Rãsare.

Sã amintim în câteva cuvintedespre opera plasticã a unui ro-mân care a fost în Japonia ºi apictat acolo. Este vorba despreSamuel Mützner, cu lucrãri extremde reuºite din aceastã parte a cã-lãtoriei sale pe mapamond, înspecial prin creaþiile de la Kyoto,în care apar nu numai peisaje pli-ne de farmec, dar ºi personajefeminine în splendide secvenþecotidiene. Van Gogh era atât depasionat de pictura lui Hiroshi-ge, încât captivat de ea, uita deHokusai, pe care îl considerau cutoþii cel mai reprezentativ pentruarta japonezã. Va plasa persona-je ale maestrului de la Edo în pic-turile sale, personaje fantomati-ce, care apar de multe ori în pei-sajele sale.

Pictorul descoperise arta gra-vurii „ukiyo-e”, pe când funcþio-nase la galeria „Coupil et Cie”prin anii 1874 ºi 1875, dar în mo-mentul acela nu avea o deschi-dere cãtre arta asiaticã, ci era ori-entat mai degrabã cãtre ºcoala dela Barbizon ºi cea de la Haga.Ceva mai târziu va descoperi însãînsemnãtatea stampei, la Amvers.

Gravura „ukiyo-e” este ceea ces-a denumit „monde flottant”,reprezentare tehnicã în culori deno ºi kabuki ºi din acelea a cur-tezanelor. În 1888 apare MadameCrizanteme de Pierre Loti, cel atâtde apreciat ºi invitat la noi în þarã

de cãtre Carmen Sylva la cena-clul literar-artistic de la Peleº ºiCotroceni. Van Gogh se încarcãde religiozitate. Astfel, dintr-oscrisoare, îl identificãm pe Gau-guin ca fiind „abatele”, în timp cefratele sãu Theo va fi „primul ne-gustor Apostol”. Atunci cândvorbea despre japonezi, tonulsãu avea ceva religios, înãlþãtor.Dar adevãrata descoperire a luiHiroshige o va realiza în galerialui Siegfried Bing. Hiroshige, decare va fi fascinat, este cel ce faceo cronicã gravatã a unei cãlãtoriide la Edo la oraºul sfânt Kyoto,cu ajutorul gravurilor colorate pelemn, transpuse apoi în stampeorizontale. Acest drum putea fiparcurs la sud prin Tokaydo ºi lanord prin Krisokaydo. Drumulprin Tokaydo avea 488 de kilo-metri, era un fel de drum al peni-tenþei ºi era parcurs pe jos cupapucii din trestie care se uzaurapid ºi trebuiau schimbaþi la fie-care trei zile. Drumul dura cam treisãptãmâni, trecea prin fiecare satunde aveau loc escale, ºi era mãr-ginit de chiparoºi pentru a oferiumbrã cãlãtorului, iar la fiecareoprire erau ceainãrii ºi mici ma-gazine unde drumeþul putea sãîºi ia încãlþãri ºi merinde.

Se spune cã Hiroshige ar fifãcut drumul cu o herghelie decai pe care Shogunul o trimiteaÎmpãratului. Se pare cã adevãruleste altul ºi cã gravorul nu a de-pãºit nicicând graniþa regiuniisale, aºa cum Kant nu a depãºitfrontierele Königsbergului. Separe cã el fãcuse acele desenedupã schiþele aflate într-un ghidapãrut ceva mai înainte. De ase-menea s-a preocupat de o lucra-

re artisticã apãrutã anterior aces-tui interes al sãu.

Cealaltã abordare a drumuluiprin nord era mai lungã ºi avea69 de staþii pe care de asemeneaUtamaro Hiroshige nu le-a par-curs cu picioarele. ªi nici în pa-lanchin, ci pur ºi simplu la masasa de lucru, dând frâu liber ima-ginaþiei ºi adâncind meditaþiaobligatorie pentru cel care creea-zã ca ºi pentru cel care admirã artajaponezã. În arta japonezã cãlã-toria interioarã este prioritarã întimp ce în cultura occidentalã pri-meazã conceptul estetic, intelec-tualul european apreciind forma,culoarea, complexitatea sau sem-nificaþia operei. Japonezul nu seataºeazã de aparenþe, ci de medi-taþie, opera trebuind sã fie un pri-lej de meditaþie interioarã. În ca-zul lui Hiroshige este vorba de osimbiozã a voiajului interior cu celexterior. În opera sa, perspectivaeste profundã pentru a însoþi in-tervalul dintre stampe. Prin spiri-tul acesta se poate afirma cã esteprimul impresionist.

Nãscut la Edo în 1797, începesã creeze lucrãri memorabile dupã1818 când editura KawaguchiShoza îi va publica o mapã cuzece vederi din Edo. Va mai scoa-te o mapã cu o sutã optsprezecevederi din Edo, apoi treizeci ºiºase de vederi cu muntele Fuji.Din 1850 va începe sã practicedesenele pe verticalã faþã de celede pânã acum, în totalitate ori-zontale. În 1858, în timpul uneiepidemii de holerã, se va îmbol-nãvi ºi va muri. Aºa cum scriaMarc Restelini „Întâlnirea orga-nizatã dintre japonezi ºi olandezieste emoþionantã, dar devineposibilã datoritã experienþei si-multane, nicidecum studiului ba-zat pe referinþe ale lui Van Gogh,ce nu a fost fãcut ºi niciodatã oconfruntare aºa de curajoasã nu

a mai fost realizatã”.Visurile japoneze ale lui Van

Gogh au fost pentru prima datãpuse în luminã prin raportarea lajaponezi a lui Van Gogh. Cheialecturii incontrolabile o dã chiarpictorul într-o scrisoare cãtreTheo: „Pentru ca sã rãmân înMidi, pentru cã-mi este mai dra-gã – iatã iubesc pictura japonezãºi am suferit influenþa, toþi impre-sioniºtii care au ceva în comundeºi nu au fost niciodatã în Ja-ponia, ceea ce înseamnã cã Midieste echivalentul Japoniei”.

Are loc o veritabilã transpozi-þie mentalã, cu regiunea Midi dinsudul Franþei unde la Arles sauîn apropiere Van Gogh a avutparte de un destin dramatic sin-gular în arta plasticã. Când esteîn Midi se aflã în Japonia… aceas-ta este „Cheia lecturii” când stu-diem anumite lucrãri ale lui VanGogh în care el a pictat scene pecare Hiroshige le-a fãcut cu ju-mãtate de veac mai înainte. Aven-turându-se în aceastã lume, VanGogh a fãcut un pas suplimentar,nebãnuit, în câmpul nevrozeisale, Japonia reprezentând în fan-tasmele sale un refugiu, o realita-te visatã în care se va transportaîn intervalul tulburãrilor sale psi-hice. Paralela artisticã dintre pic-tura lui Van Gogh ºi arta japone-zã este vizibilã atunci când se ur-mãreºte în paralel opera sa ºi ceaextrem orientalã, fãcându-te sãdescoperi în opera olandezuluiinfluenþe pe care nu le puteai bã-nui în multe dintre capodoperelesale. Aceste minunate apropieri,sclipitoare preluãri transpuseîntr-o manierã personalã nu pu-teau fi mai bine puse în valoaredecât atunci când þi se oferã unasemenea prilej unic posibilprintr-o expoziþie grandioasã, daralcãtuitã cu minuþiozitatea ex-trem-orientalului.

niv

ers

ali

an

ive

rs

ali

an

ive

rs

ali

a

Mozaicul nr. 4 - 2013

Documents

Transcript of Mozaicul nr. 4 - 2013