Atunci cand nu imi reuseste ceva, cand pierd ceva sau chiar pe cineva care allege un drum diferit de al meu, imi spun ca ,,nu a fost sa fie al meu! . Si ma resemnez in fata esecului sau a pierderii.Mi s-a spus ca nu pot avea ceva ce nu e al meu,ca nu pot tine langa mine, oameni care nu-si doresc sa-mi fie alaturi si ca , daca am pierdut, inseamna ca acel ceva sau cineva nu trebuia sa fie al meu.Cu timpul am trait multe nereusite si pierderi.Dar nu intotdeauna mam resemnat usor in fata pierderilor, mai ales cand a fost vorba de oameni pe care i-am iubit sip e care ii vedeam cat mai departe alaturi de mine, pe drumul vietii mele. Si am suferit.Insa timpul mi-a aratat de ce s-au intamplat toate.Mi-a aratat ca,de multe ori, binele pe care l-am pierdut a fost,de fapt, un rau pe care doar il credeam a fi un bine. Ca oamenii dupa care am plans, crezand ca depindeam de ei sufleteste, nu au fost deloc potriviti mie,nici atat de speciali cum ii vazusem inainte si ca nu au meritat lacrimile mele.Ca lucruri pe care le credeam a fi comori si importante au fost,de fapt, nimicuri lipsite de valoare. ,,Lucrurile nu sunt vesnice,ele trebuie reciclate,inlocuite..Cred cu tarie ca pierdem, pentru a primi ceva mai bun. Si,poate ca, pentru a pretui acel ceva mai bun,trebuie sa trecem prin niste etape, sa cunoastem si ceva mai putin bunDe aceea sunt pregatita sa pierd tot ceea ce nu mi se cuvine, tot ceea ce nu ar trebui sa fie al meu, pentru ca stiu ca viata a pus deoparte ceva mai bun pentru mine!!