Mother Goose 2
-
Upload
cristina-mirzoi -
Category
Documents
-
view
218 -
download
0
description
Transcript of Mother Goose 2
Savila, împărăteasa profeţiilor
Copii din noi încă tresar la amintirea poveştilor nemuritoare, creionând cu drag chipul
bunicii pe fondul fuiorului şi al lemnelor ce ard mocnit în sobă. A fost o dată ca niciodată,
undeva departe de plaiurile româneşti, o bătrână enigmatică , o femeie simplă de la ţară care grăia
poveşti cu tâlc în versuri. În cultura engleză este cunoscută sub numele de « Mother Goose », pe
când micii francezi o numesc « Reine Pedauque » sau « Mère l'Oye ». Ce legătură există,
probabil că vă întrebaţi, între bunica cu chip blajin, ce poartă straie populare şi enigmatica
povestitoare din aceste ţări europene?
Într-o lume în care miturile şi legedentele se pierd printre clădiri din sticlă, maşini şi fum,
reminiscenţe vechi de mii de ani, se strecoară printre oamenii grăbiţi să prindă următorul metrou
aglomerat spre muncă, şcoală sau alte destinaţii din captivitatea profanului.
Începem drumul către Mama Gâscă amintindu-l pe Moses Gaster, un important filolog
român de origine evreiească, trimis în exil în Anglia, unde a deţinut importante funcţii academice.
Contribuţia sa în ceea ce priveşte identitatea românească, în domeniul mitologiei comparate,este
adesea umbrită de către uitare. Acesta a păstrat un text cu origini aprocrife, numit Savila şi visul
celor 100 de sori, traducându-l şi în limba engleză. Textul a pătruns în cultura română pe filieră
slavonă, însă Moses Gaster a susţinut teoria conform căreia la origini a existat un text grecesc.
Acest scurt text spune povestea unei femei născute dintr-un ou de gâscă, fiică a lui David, care
avea darul de a face profeţii, cea mai importantă dintre acestea fiind naşterea lui Isus Hristos.
David era cunoscut şi în Biblie pentru dorinţele sale sexuale exacerbate, iar în acest fel povestea
populară a mers pe idea unei gâşte care a mâncat dintr-o porţiune de iarbă ce păstra resturile
« sămânţei » lui David, iar apoi a făcut un ou fermecat din care a ieşit Sibila (în românește
Savila). Această naştere miraculoasă ne duce cu gândul la celebrul mit al Ledei, care a fost
transformată la rândul ei în lebădă de către Zeus, iar copii acestora, Pollux şi celebra Elena din
Troia s-au născut dintr-un ou magic.
Dar cine este Savila din cultura românească? În Grecia Antică şi ulterior în tot bazinul
mediteranean a apărut mitul unei femei misterioase care putea citi viitorul, iar profeţiile sale erau
păstrate sub formă de versuri, asemenea celebrului Oracol de la Delphi. Acele femei mitice erau
numite Sibile iar numărul lor a variat, în funcţie de fiecare regiune în parte. Arhetipul Sibilei este
din unele surse celebra Casandra din Troia, fiică a regelui Priam. Însă figura sibilei era atât de
ambiguă în antichitate, încât există însemnări despre numeroase Sibile, cu diverse orgini ;
grecească, evreiască, dar şi italiană. La Roma erau păstrate aşa numitele Cărţi Sibiline, texte
sacre, atribuite uneia dintre Sibile, mai precis cea din colonia greacească numită Cuma, care i le-
ar fi vândut regelui etrusc Tarquin Superbul. Aceste cărţi erau des consultate de corpurile
sacerdotale la ordinul împăraţilor romani, în situaţii de importanţă majoră. De exemplu, atunci
când se întâmpla ceva negativ, consecinţă directă a mâniei zeilor, cărţile erau consultate pentru a
restabili ordinea, mulţumind zeii, de cele mai multe ori prin intermediul sacrificiilor. O altă
situaţie era aceea în care trebuia luată o decizie importantă pentru stat, prilej cu care se consultau
cărţile, pentru a face cea mai bună alegere.
O dată cu ascensiunea împăraţilor romani creştini aceste cărţi au fost distruse, dar mitul
Sibilei a continuat să fie un instrument des folosit de către părinţii Bisericii, pentru a contribui la
statutul lui Isus ca figură centrală a religiei creştine. Au început să fie reprezentate în arta sacră,
cel mai relevant exemplu fiind Capela Sixtină, unde marele Michelangelo a zugrăvit figurile
câtorva Sibile. Aceste figuri au servit ulterior ca inspiraţie pentru reprezentarea Sibilelor pe
exterior Bisericii cu Sibile şi Sfinţi din Bucureşti, ridicată undeva în jurul anului 1700, clădire ce
încă mai există, însă în condiţii precare. Însă aceste reprezentări au apărut mult mai devreme în
arta sacră românească. La mânăstirea Voroneţ, există imaginea unei împărătease bizantine,
pictată pe exteriorul pereţilor. Acesteia i se spune Savila şi este reprezentată lângă filosofi precum
Platon şi Aristotel. Împărăteasa Savila în cultura românească este o figură feminină care
însumează calităţile Sibilei, anume profeţiile, dar şi pe cele ale celebrei regine din Saba, personaj
prezent în Biblie. De multe ori aceasta este prezentată în raport direct cu regele Solomon,
contribuind la construirea templului. În Franţa, Reine Pedaque este reprezentată ca având un
picior de gâscă, originea acesteia fiind imaginea ambiguă a reginei din Saba, care a servit ca
matrice şi pentru celebra Mother Goose din cunoscutele « nursery rhymes » englezeşti. În
Bucovina există imaginea unei singure Sibile, sincretism între profetesa antică şi regina din Saba,
pe când în Muntenia şi în Oltenia, imaginile celor 12 sibile apar undeva în jurul secolului 17, ca
influenţă directă a artei renaşcentiste italiene. Sibilele din sudul ţării sunt adaptate fondului
cultural, hainele bizantine fiind înlocuite cu straiele populare simple ale tinerelor ţărănci. Regina
din Saba se păstrează în ipostaza de fecioară de viţă nobilă, pe exteriorul bisericilor din nordul
Moldovei (Voroneţ, Vatra Moldoviţei, Humorul şi Suceviţa).
Filierele pe care a pătruns această figură misterioasă, numită Sibilă, în poveştile populare
româneşti şi în contextul religios sunt diverse; dacă în antichitate Sibila, era o fecioară supusă lui
Apollo, blestemată cu darul profeţiilor, acestea pătrund ulterior puternic în contextul creştin, unde
sunt apreciate şi respectate de către figuri importante ale Bisericii, Sfinţi şi părinţi precum Sfantul
Teofil al Antiohiei, Sfantul Justin Martirul sau Filozoful, Atenagora. Miturile deşi trec prin
schimbări adesea radicale, continuă sa se manifeste în cele mai ascunse forme ale vieţii cotidiene,
fenomene pe lângă care trecem poate zilnic, însă nu reuşim să le vedem cu adevărat. Printre
traficul încărcat de pe Calea Moşilor şi monştrii de beton, încă mai rezistă, fără strălucire însă,
mica Biserică cu Sfinţi şi Sibile. Din păcate majoritatea picturilor exterioare au dispărut complet,
dar cu puţină atenţei încă se mai paote vedea o Sibilă, învăluită în haine orientale care are un aer
exotic, neobişnuit şi enigmatic.
Cristina Mîrzoi
Surse :
Cartojan Nicolae, Cărţile Populare în Literatura Românească Vol. I, Editura Enciclopedică
Română, Bucureşti, 1974
Cartojan Nicolae, Cărţile Populare în Literatura Românească Vol. II, Editura Enciclopedică
Română, Bucureşti, 1974
Gaster Moses, Studii de Folclor Comparat, Editura Saecullum, Bucureşti, 2003
Gaster Moses, The Sybil and The Dream of One Hundred Suns, Journal of The Royal Asiatic
Society of Great Britain and Ireland, London, 1910