1

Moştenirea papei Ioan Paul al II–lea

Nu ştiu alţii cum sunt dar eu, când văd acele adunări pestriţe de popi, aşa-zis ecumeniste,

ba în Italia, ba la Bucureşti (Comunitatea San Egidio, Bucureşti 1998 ; au participat aproximativ

3000 de reprezentanţi ai diverselor religii), ba la Moscova (precedând reuniunea G-8 din iunie

2006 de la Sankt Petersburg) nu pot să nu mă gândesc cu îngrijorare la confuzia căreia îi cad

pradă şi creştinii şi necreştinii.

Atât de mult vânturatul ecumenism al mileniului III este panerezia spre a cărei hipnoză

globală sunt mânaţi pământenii speriaţi cu neonazismul, cu neocomunismul, cu terorismul, cu

preţul petrolului, cu gripa aviară şi alte sperietori, şi amăgiți cu zăhărelul păcii şi bunăstării

generale.

Paternitatea acestor iniţiative pan-spirituale aparţine incontestabil Vaticanului (vezi

Cumunita di San Egidio) iar contribuţia Papei Ioan Paul al-II-lea este greu de egalat.

Ultima lună din viaţa Papei a constituit cea mai reuşită acţiune pan-ecumenistă. Graţie

tehnicii actuale, agonia şi moartea Papei Ioan Paul al II-lea ( † 2 aprilie 2005) au putut fi urmărite

în timp real pe tot globul pământesc. Spectacolul mediatic, bine regizat, a reuşit performanţa unei

maxime audienţe zile în şir, solidarizând ( conştient, prin simpatie, din curiozitate) miliardele de

locuitori, de toate neamurile, naţiile şi credinţele, într-un cult al personalităţii dus la paroxism.

S-au perindat pe la catafalcul Papei sau au trimis mesaje, ierarhi creştini de toate culorile,

lideri de religii care nu au nimic comun cu creştinismul, şefi de state şi de guverne, declaraţi

creştini, liberi cugetători, atei, oameni simpli, credincioşi care se închină Sfintei Treimi, unor

dumnezei impersonali, astrelor, stihiilor naturii, animalelor etc. Talk show-uri, aiurea şi la noi, cu

invitaţi de marcă, teologi bine hrăniţi cu filozofie şi politică, filozofi teologhisind seducător,

istorici, artişti, tot felul de VIP-uri ( la noi foarte mulţi ortodocşi prin botez) s-au întrecut în a

scoate în evidenţă unicitatea personalităţii Papei în peisajul creştinismului (şi nu numai!).

Ȋn ton cu afirmaţiile unor ierarhi catolici de la Vatican, cum că între catolicism şi

ortodoxie ar fi diferenţe minore (nişte mizilicuri), ortodocşii noștri din talk show-uri cu greu şi-au

putut ascunde admiraţia, gratitudinea că Papa a făcut pasul spre ″unitate″, coborând din ″sfântul

scaun″ pe pământul României şi declarând (de complezenţă, pentru a-i peria pe ortodocși) că a

sosit ″în grădina Maicii Domnului, spaţiu creştin apostolic″. Firi sensibile, uşor impresionabile,

ortodocşii noştri şcoliţi, acasă şi/sau în Occident, au căzut pe spate. Mahomed a venit la munte!

Sanctitatea Sa, Pontifex Maximus a întins generos mâna unei ortodoxii ″rigide″, ″închistată în

actul liturgic″ (din puţul gândirii elitelor noastre intelectuale), refractară la modernizare în ton cu

vremurile.

Dar, oare, în timpul pontificatului său, Papa Ioan Paul al II-lea a anulat atâtea dogme

eretice care au desfigurat părțile rupte din Biserică ?

2

- Dogma filioque, potrivit căreia Duhul Sfânt purcede de la Tatăl şi de la Fiul,

desconsiderând, degradând una din persoanele Sfintei Treimi ;

(Obs.: manevră subtilă a Satanei de ″spargere″ a Sfintei Treimi şi marginalizare a

Sfântului Duh, Mângaietorul şi Duhul Adevărului, pentru a face loc altcuiva)

- Dogma imaculatei concepţii a Sfintei Fecioare Maria, adică nașterea ei fără păcatul

originar, şi dogma înălţării cu trupul la cer a Sfintei Fecioare Maria;

(Obs.: Conform Sfintei Scripturi, fiecare om moşteneşte păcatul protopărinţilor noştri,

Adam şi Eva, păcat care se spală prin botez şi intrarea în Biserică. Dacă în primele secole de

creştinism, duşmanii (evrei şi neevrei) Celui Care S-a înomenit, a pătimit, a murit pe Cruce şi a

înviat pentru toţi, au proferat hule batjocoritoare la adresa Fecioarei Maria, iată că acum, în

poligonul său de testare de noi arme de distrugere în masă a sufletelor, Satana schimbă tactica,

supralicitând curăţia Fecioarei Maria, mutând-o de pe soclul smereniei, al ascultării, al discreţiei,

de unde a băut paharul durerii până la fund, pe un soclu artificial de zeitate. Fecioara Maria

devine corredentrix, adică comântuitoare (şterge păcatele) cu Iisus Hristos; printr-un artificiu de

condei, dispare adaosul Născătoare de Dumnezeu, reactualizând-se astfel o mai veche erezie,

nestorianismul, potrivit căreia Fecioara Maria este numai ″născătoare de Hristos″, adică a unui

om nu a unui Dumnezeu-om. Ori ştim foarte bine că ″unul este mijlocitorul între Dumnezeu şi

oameni: Cel ce s-a făcut om, Hristos Dumnezeu″, I Timotei 2, 15. Cu această mutare de mare

maestru al falsificării, Satana împuşcă doi iepuri dintr-o lovitură: prin regizarea unor apariţii

mariale, Lourdes, Fatima, Medjugorjie etc., cu mare priză la credulitatea oamenilor, duşi în

eroare de mai marii lor păstori, deplasează nădejdea mântuirii numai spre Fecioara Maria,

aruncând în acelaşi timp îndoiala asupra mântuirii prin Iisus Hristos, Dumnezeu adevărat şi Om

adevărat. Poate, de aceea, catolicii Îl duc pe Iisus Hristos până pe Cruce, Ȋi plâng patimile şi-L

uită acolo răstignit. Fiul, al doilea ipostas al Sfintei Treimi este marginalizat pentru a face loc

altcuiva).

- Dogma infailibilităţii papale şi a primatului papal, adică Papa ″vicar al lui Hristos pe

pământ″ are puterea supremă de a proclama în mod infailibil adevărul în materie de credinţă şi

morală, de la sine, nu prin aprobarea Bisericii.

(Obs.: Ȋn virtutea acestor dogme, Papa Pius al IX lea (1846-1878) a putut afirma:

La tradizione sono io! Io sono la chiesa! (Tradiţia sunt eu! Biserica sunt eu!).

Numai Biserica în totalitatea ei, sobornicească şi apostolească, cler şi credincioşi, este

infailibilă întrucât ea este ″stâlpul şi temelia adevărului″, (I Timotei, 3,15).

S-a mai afirmat în acele zile memorabile de psihoză colectiva globală, mai abitir de către

catolici, dar nici ortodocşii n-au rămas datori, cum că Papa (probabil cel mai mare turist din toate

timpurile) a purtat în lume mesajul lui Iisus Hristos. A urcat la ortodocşi, adică la izvoarele

dreptei cinstiri (ortodoxia), din al cărui potir n-a băut, a sărutat Coranul şi s-a rugat cu

musulmanii în moschee (a lui Allah), s-a lăsat binecuvântat de hinduşi (hinduismul fiind opusul

creştinismului), s-a rugat cu animiştii şi a invocat cu aceştia marele spirit (probabil că e cineva

deasupra Sfintei Treimi), a devenit fan rock, a intrat în sinagogă (reprezentanţii acesteia au

cuvinte de loc măgulitoare la adresa lui Iisus Hristos, a Maicii Domnului, a creştinilor), şi-a cerut

scuze pentru persecuţiile la care evreii au fost supuşi de biserica catolică (pe bază de reciprocitate

se aşteaptă scuzele din partea sinagogii pentru contribuţia la delaţiunea şi persecuţia a milioane

de martiri creştini, evrei şi neevrei, până la Constantin cel Mare, şi ceva după) etc., etc.

3

Ȋn toate aceste acţiuni ale Papei nu găsim de loc mesajul lui Iisus Hristos. Ȋl găsim,

deschizând Evanghelia :

″Şi le-a zis: Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura.

Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui ; dar cel ce nu va crede, se va osândi.″

(Marcu, 16, 15-16)

(Obs.: Nici musulmanii, nici hinduşii, nici budiştii, nici lamaiştii, nici animiştii, nici evreii

etc. pe care i-a întâlnit Papa nu s-au botezat în numele Sfintei Treimi, deşi păstorii lor cunosc

foarte bine cine este Iisus Hristos)

″Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu

fărădelegea ? sau ce părtăşie are lumina cu întunericul?... şi ce învoire este între Hristos şi Veliar?

De aceea ieşiţi din mijlocul lor şi osebiţi-vă zice Domnul, şi de nimic necurat să nu vă atingeţi şi

Eu vă voi primi pe voi. ( 2 Corinteni, 6, 14-15, 17)

(Obs.: Nu cumva, Papa s-a înjugat la jug străin şi s-a amestecat spiritual cu cine nu trebuie

şi vrea să-l urmeze toată lumea?)

″Şi nu-i de mirare, de vreme ce însuşi Satana îşi ia chip de înger al luminii;

aşadar, nu-i mare lucru dacă şi slujitorii lui îşi iau chip de slujitori ai dreptăţii;

al căror sfârşit va fi după faptele lor.″ (2 Corinteni, 11, 14-15)

(Obs.: Nu cumva, Papa s-a lăsat înşelat de falşii îngeri ai luminii, slujind cui nu trebuia?)

″Sunt unii care vă tulbură şi vor să strice Evanghelia lui Hristos. Dar: chiar dacă noi sau

înger din cer v-ar propovădui altceva decât ceea ce v-am binevestit noi, să fie anatema! Dacă

cineva propovăduieşte altceva decât ceea ce aţi primit, anatema sa fie!″

(Galateni, 1, 7-9)

(Obs.: Nu cumva, Papa a propovăduit o Evanghelie stricată sau altă evanghelie?)

Ȋn declaraţiile şefilor de stat, de guverne, ale liderilor religioşi de toate religiile, ale

oamenilor simpli de toate credinţele, a ieşit în evidenţă un leitmotiv: a plecat dintre noi un lider

spiritual al întregii omeniri, un părinte al tuturor religiilor!

(Obs.: Un semen al nostru din Coasta de Fildeş, după CNN : ″El (papa-n.tr.) era un

fenomen. Pentru el toate religiile erau la fel.″ Assemeian Omer Alain)

Aceasta este moştenirea cea mai preţioasă pe care Papa Ioan Paul al II-lea a lăsat-o unei

elite de ″iluminaţi″, care muncesc de zor (în ONU, în UE, în G-8 etc.) la instituirea unui sistem

dictatorial mondial, cu un control total al economiei mondiale, al tuturor tranzacţiilor şi al

persoanelor, un control bazat pe marcare numerică, în care este intercalat şi 666, ″semnătura″

numerică a celui care va accepta oferta Satanei, ofertă respinsă de Iisus Hristos.

Succesorul lui Karol Józef Wojtyła, pensionarul Joseph Alois Ratzinger, alias Papa

Benedict al XVI-lea, a continuat opera Papei Ioan Paul al-II-lea lansând pe piaţă la 29 iunie 2009

enciclica socială «Caritas in veritate»

(http://www.vatican.va/holy_father/benedict_xvi/encyclicals/documents/hf_ben-

xvi_enc_20090629_caritas-in-veritate_en.html) care spune aşa : “Pentru gestionarea economiei

4

mondiale, pentru asanarea economiilor lovite de criză, pentru prevenirea agravării crizei şi a

adâncirii dezechilibrelor, este urgentă înfiinţarea unei reale Autorităţi politice mondiale“ care ar fi

“un grad superior de organizaţie la scară internaţională, pentru gestionarea globalizării” şi ar

trebui “să procedeze la o dezirabilă dezarmare integrală, la asigurarea securităţii alimentare, la

protejarea mediului şi la reglarea fluxurilor migratorii”. Totodată, enciclica papală cere

construirea unei ordini sociale care să se conformeze ordinii morale, “interconectării dintre

sferele morale şi sociale, legăturii dintre sferele civile, economice şi politice, aşa cum se prevede

în Carta Națiunilor Unite”. Această Autoritatea politică mondială “trebuie să fie subordonată

realizării binelui comun”, “să fie recunoscută de toată lumea şi să se bucure de putere efectivă

pentru a fi în măsură să ofere fiecăruia securitate, respect, justiţie şi drepturi”.

La bâlciul la nivel înalt de la Monterrey/Mexic, 2002, dedicat reducerii sărăciei,

preşedintele de atunci al Mexicului, Vicente Fox, propunea şi el o nouă ordine morală mondială!

Bravos! Şi când te gândeşti că această nouă ordine morală mondială există de aproape 2000 de

ani!

Satana lucrează, şi nu s-ar putea spune ca nu are succes, pentru a-i oferi omului un alt

fruct seducător, o alternativă la Sfânta Treime, o contrafacere.

Vaticanul, i.e. papalitatea, a constituit şi constituie un atelier ideal pentru crearea

condiţiilor de substituire a Fiului lui Dumnezeu cu Antihristul şi a Duhului Sfânt cu Profetul

Mincinos oferind lumii cea mai mare înşelare :

Sfânta Treime Treimea Mincinoasa

Dumnezeu Tatăl Satana

Dumnezeu Fiul Antihristul ( un preşedinte sau un prim

ministru al UE)

Dumnezeu Duhul Sfânt Profetul Mincinos ( un papă)

După Papa Ioan Paul al II-lea, după Papa Benedict al XVI-lea, după Papa Francisc I,…

pământenii, excedaţi de înmulţirea problemelor fără soluţie, vor fi pregătiţi să accepte un lider

spiritual şi o religie deasupra tuturor religiilor, numai sa fie bine şi pace…

Războiul Treimii Mincinoase este dinainte pierdut. Dar cedând înşelării, mulţi îşi vor

pierde sufletul.

Nicușor Gliga

Bucureşti

26 aprilie 2014

Sf. Mc. Vasile, Ep. Amasiei; Sf. Glafira; Sf. Mc. Chiril, Chindeu și Tasie din Axiopolis

(Cernavodă)