1

UNIVERSITATEA DE VEST „VASILE GOLDIŞ” ARAD FACULTATEA DE DREPT

LECTOR UNIV. DR. IUSTIN STANCA

MODULUL 3 PERSONALITATEA, SOCIETATEA ŞI DREPTUL

►PENTRU UZUL STUDENłILOR ANULUI I FACULTATEA DE DREPT◄

EDITURA UNIVERSITĂłII DE VEST „VASILE GOLDIŞ” ARAD

„UNIVERSITY PRESS”

–ARAD 2002–

2

PERSONALITATEA, SOCIETEA ŞI DREPTUL

OBIECTIVE FUNDAMENTALE DE ÎNVĂłAT

- Ipostaze generale ale personalităŃii de interes pentru studiul socio-juridic

- Individ, individualitate, persoană, personalitate, personaj – delimitări conceptuale şi rezonanŃe juridice.

- Elemente definitorii şi tipuri de persoană şi personalitate. - Status-rolurile şi relaŃiile interpersonale. - Perspective sociologice şi juridice asupra responsibilitaŃii şi răspunderii. - Dezvoltarea deprinderilor de investigare a raporturilor personalitate – juridicitate

1. IPOSTAZE GENERALE ALE PERSONALITĂłII, DE INTERES PENTRU STUDIUL SOCIOLOGIEI JURIDICE

→ repere generale ale omului, ale personalităŃii corelate cu dreptul

Obiective de impact: → perspectiva carbonnieristă asupra relaŃiei sociologie - psihologice juridică individuală

Surse utilizate: - Curs sociologie juridică - Fascicolă - Scheme, Grafice - Retroproiector

3

1.1 Repere generale ale omului, ale personalităŃii, corelate cu dreptul:

♦ Omul şi personalitatea reprezintă obiectul de fond al antropologiei, psihologiei judiciare şŃiinte aflate într-o strânsă relaŃionare cu dreptul, cu sociologia juridică. ♦ Cele doua curente sociologice majore, individualismul sociologic, care susŃine predominanŃa individului în viaŃa şi realitatea socială, respectiv, integralismul sociologic, ce conferă rolul primordial societăŃii, în integritatea sa, are reverberaŃii şi în planul sociologiei juridice, ca ramură a sociologiei generale. ♦ Personalitatea reprezintă, în ultima instanŃă, punctul focal în jurul căreia graviteaza întregul edificiu al normativităŃii sociale, inclusiv a celei juridice. ♦ Dreptul în sine, ca o totalitate de reglementări juridice, reprezintă un elaborat uman în care îşi pune amprenta inconfundabila personalitate a iniŃiatorilor, juriştilor, şi legislatorilor. A se vedea Legile lui Manu. ♦ VoinŃele individuale, liber exprimate prin voturile acordate pe timpul alegerilor, însumate în profil teritorial sau la nivelul societăŃii totale reprezintă baza configurării consiliilor locale şi parlamentului unei Ńări, instituŃii special şi profund implicate în elaborarea şi implementarea cadrului juridic. ♦ Persoanele responsabile cu aplicarea legii şi înfaptuirea actului de justiŃie işi pun amprenta particulară asupra dreptului în acŃiune pe segmentele atribuŃiilor fiecărora. ♦ Omul, în diferitele sale ipostaze ale devenirii şi manifestării – individ, individualitate, persoană, personalitate, personaj – se formează, evoluează, şi se comportă într-o strînsa relaŃie cu cadrele sociale date, implicit cu cel juridic, influenŃându-se reciproc. ♦ Oamenii în general, în baza relaŃiei dintre ei şi cu societatea, pe un plan mai larg, sunt adevaraŃii actori sociali, creatori ai actelor, faptelor, fenomenelor şi proceselor juridice. În termenii sociologiei acŃiunii, paradigmă pe deplin aplicabilă şi sociologiei juridice, orice fenomen social-juridic trebuie considerat ca produsul unor acŃiuni, credinŃe sau comportamente individuale cu evidenŃierea sensului lor şi întelegerea, în ultima instanŃă, a respectivelor comportamente .

4

APLICAłIE PRELIMINARĂ

1. Dupa ce veŃi indentifica actul normativ de nivel superior cunoscut sub expresia de ” Legea Lupu ” , adoptată de către Parlamentul Romaniei , vă rugăm să menŃionaŃi propriile opinii privind cauza pentru care acest act normativ este astfel perceput şi încetăŃenit !

1.2. Perspective carbonnieriste a relevării intersecŃiei dintre

sociologia juridică şi psihologia juridică individuală. Jean Carbonnier se ocupă pe larg în a explica de ce şi când un fenomen psihologic , o stare de conştiinŃă poate fi numită juridică1. > Când un fenomen psihologic se produce într-o conştiinŃă individuală sau între două conşŃiinŃe individuale, dacă este condiŃionat de drept indivizi nu mai sunt singuri.

Exemplu : Testamentul olograf , actul juridic cel mai

solitar, făcut făra prezenŃa unui notar care sa facă vizibilă organizaŃia socială.

Totusi, şi în acest caz, societatea patrunde în conşŃiinŃe, deoarece consŃiinta testatorului nu va putea fi analizată coerect decât cu luarea în considerare a instituŃiei succesorale, a dreptului şi societăŃii.

Pentrut a raporta testamentul la un fapt de psihologie pură, remarca mai departe Jean Carbonnier, ar trebui să fie tratat ca o scriere fără semnificaŃie, ceea ce nu este cazul.

� Daca fenomenele psihologice sunt juridice doar pentru că au un efect de drept ca greşeala (vinovăŃia n.ns.), care provoacă responsbilitatea s-ar putea exprima că psihologia individuală ajunge analizei acesteia , dreptul şi societatea nereuşind să le perceapă decât prea târziu şi din afară. Totuşi ar însemna să se conteste faptul că anticiparea efectului de drept a putut deja să acŃioneze asupra conştiinŃei individului şi să proiecteze imaginea societăŃii asupra acestuia. Aceasta este, pentru a relua exemplul responsabilităŃii, chiar semnificaŃia greşelii intenŃionate. Dar anticiparea, cu toate că mai difuză, operază şi în greşeala din neglijenŃă sau imprudenŃă :

1 Jean Carbonnier, Sociologie juridique, PUF, 1978, punctul „5) La psyhologie juridique individuelle”

5

atenŃia umană se intensifică într-un context juridic şi ar slăbi într-o lipsă a dreptului.

� Sunt, apoi, situaŃiile în care un fenomen psihologic, o stare de conştiinŃa poate fi numită prin ea însăşi juridică, cum este în cazul ignorării legii sau cel al modului diferit de receptare a dreptului de către diverşi subiecŃi .

� Jean Carbonnier concepe relaŃionarea drept – personalitate şi sub ipostazele formelor psihopatoogice individuale, şi anume :

- formele morbide ale anumitor fenomene juridice, ca varietăŃi de psihoză, clasice în medicina legală – justiŃiarismul , posesivitatea , nebunia testamentară ;

- efectul nevrotic al dreptului, mai întâi al dreptului represiv (cum a fost cazul nevrozei colective imprimată de exercitarea dreptului de poliŃie al statului în regimul totalitar, afectând deosebit de grav drepturile şi libertăŃile fundamentale ale omului n.ns.) dar este posibil şi al dreptului excesiv de permisiv, care facilitează apariŃia nevrozelor, dezordinii, pe fondul proastei întelegeri a democraŃiei, o bună parte din subiecŃi considerând că pot să facă orice , fară a suporta rigorile legii, sugestive fiind mineriadele şi „golaniadele” României post-tranziŃie .

� În fine, Carbonnier are în vedere şi unele aspecte din procupările psihologiei judiciare, în sensul că aceasta se prezintă, în practică şi ca o sumă a cunoştinŃelor psihologice de care magistratul poate avea nevoie în exercitarea funcŃiilor sale, cum este cazul expertizei psihiatrice sau cel al criticii mărturiei. Ori , remarca în continuare autorul, ,,chiar teme ca acestea două, care s-ar părea ca sunt de competenŃa unei analize de psihologie individuală strictă , au în realitate o dimensiune sociologică. ReacŃia nebunului nu este aceeaşi în faŃa interzicerii omorului şi în faŃă riscului propriei morŃi . Nu se minte un judecător în acelasi fel ca un jurnalist. Ceea ce face diferenŃa este prezenŃa dreptului şi a societăŃii .

6

APLICAłIE PRACTICĂ:

1. Pe o şosea dens circulată, un conducător auto, rulând cu viteză excesivă, a surprins şi accidentat grav o persoană care s-a angajat în traversarea şoselei, prin loc nepermis. ExplicaŃi acest eveniment din prisma considerentelor lui Jean Carbonnier referitor la juridicitea unor fenomene psihologice! 2. Care dintre următoarele elemente sunt încadrate de către Jean Carbonnier la categoria formelor morbide ale anumitor fenomene juridice ?( Încercuiti cifrele din dreptul răspunsurilor considerate corecte !)

- ignorarea legi…………...……....1 - justiŃiarismul………………….....2 - posesivitatea………………….....3 - efectul nevrotic al dreptului…..4 - nebunia testamentara………….5

2. INDIVID , INDIVIDUALITATE, PERSOANĂ, PERSONALITATE, PERSONAJ – DELIMITĂRI

CONCEPTUALE ŞI REZONANłE JURIDICE Obiective de impact: - conceptele de individ, individualitatea , persoană, personalite, personaj – genul pozitiv şi diferenŃa specifică. - elemente de corelare cu juridicul

2.1 Delimitări conceptuale şi interferenŃe juridice 2.1.1 Individul ____________________________|__________________________ | | În psihologie şi antropologie= În sociologie = eşantion indivizibil totalitatea însuşirilor biologice al spaŃiului uman , întâlnit în (ereditare sau dobândite) care toate societăŃile . asigură adaptarea la mediul natural.

AccepŃii

7

Antropologia criminală şi criminologia se ocupă pe larg de rolul şi locul trăsăturilor biologice în complexitatea cauzală a criminalităŃii , la limita extremă a teoriilor explicative, biologiste susŃinându-se rolul determinant al factorului biologic în criminogeneză, regăsindu-se chiar în termenul de “ criminal înnăscut ” .

2.1.2. Individualitatea - Rezultatul procesului de diferenŃiere şi diversificare a organizării structural – funcŃionale a individului în decursul existenŃei sale, în care însusirile biologice se specializează , ierarhizează si integrează, ceea ce le va conferi note dinstinctive originale. - Individualitatea este deci individul cu organizarea sa specifică, diferenŃială şi ireductibilă. Individualitatea prezintă un interes deosebit fiind punctul de pornire în elaborarea “portretului vorbit ”, utilizat în criminalistică şi în activitatea poliŃienească pentru descrierea personelor urmărite general sau local pentru comiterea de infracŃiuni şi care se sustrag de răspunderea penală, elementele de particularitate servind la indentificarea şi retinerea acestora în vederea cercetării penale. În plan criminologic, există teorii de orientare fizionomică şi morfologică care susŃin existenŃa unor relaŃii de condiŃionare şi chiar cauzalitatea între structura organului uman şi raporturile dintre diferitele sale organe constitutive, pe de-o parte, şi apariŃia şi manifestarea unor infracŃiuni, pe de altă parte, după cum şi teorii de orientere fiziologică care au ca ipoteză de bază faptul că există relaŃii determinante între modul de funcŃionare a diferitelor organe ale persoanei şi existenŃa sau inexistenŃa infracŃionalităŃii, în general, şi chiar un anumit tip de criminalitate, specific.

2.1.3 Persoana - individul uman ca entitate concretă , într-un cadru

relaŃional dat (spune Adrian Neculau), sau - “corespondentul în plan social al individului din plan

biologic”1 - noŃiunea de persoană – susŃine Rubinstain – este

aplicabilă doar omului dar nu în general, ci doar celui normal dezvoltat din punct de vedere psihic. Copiilor la naştere şi bolnavilor psihici nu li se pot acorda atributul de persoană.

1 A se vedea, Mielu Zlate, Fundamentele psihologiei, Editura Hyperion, Bucureşti, 1994, p. 54

8

Astfel concepută persoana se regăseşte şi în planul cadrului relaŃional – juridic care-i afectează o bună parte din viaŃa şi activitatea sa.

2.1.4 Personalitatea AccepŃii

- “ personalitatea este organizarea dinamică în cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determină adaptarea lui la mediul înconjurător ” (Allport) inclusiv la dimensiunea juridică.

- personalitatea reprezintă organizarea tendinŃelor de a acŃiona, care se dezvoltă la un individ în cursul interacŃiunii sale cu alŃii (H. Blumer), o bună parte din aceste tendinŃe putând fi amprentate de juridicitate.

- personalitatea este “corpusul mai mult sau mai puŃin integrat de deprinderi, atitudini, trăsături şi idei ale unui individ aşa cum ele sunt organizate extern în roluri şi statute specifie şi generale şi intern în jurul conştiinŃei de sine şi al conceptului despre sine, precum şi în jurul ideilor, valorilor şi scopurilor corelate cu motive, roluri şi statute ” (K. Young)

- personalitatea sau sistemul de personalitate este “un sistem relativ specific , definit şi consistent de nevoi – predispoziŃii ce operează cu reacŃii selective faŃă de alternativele care i se prezintă de către situaŃia – obiect sau pe care le organizează pentru sine însusi cautând situaŃii – obictive noi şi formând scopuri noi ” (T. Parson şi E. Shils), cum ar fi cel al politicianului carismatic preocupat de reforma sistemului juridic care cheltuie multă energie în acest scop.

2.1.5. Personajul AccepŃii

- Personajul ca manifestare în afară, în comportament a persoanei şi personalităŃii, ca interiorizare a lor, ca desfăşurare a potenŃialului de activitate, a excesului de energie, a excitabilităŃii şi emotivităŃii (Marcel Ball şi Francis Baud 1958).

- “ Persoană în rol ”, omul interpretat ca un rol social, cu precizarea ca acelaşi om poate juca mai multe roluri, diverse feŃe ale personalităŃii sale (Jean Maisonneuve, 1969).

9

Exemplu de persoană în rol (roluri) este cea în care apare drept soŃ, tată, patron, comerciant, autor sau victimă a unei infracŃiuni, după caz.

Tipuri de personaje de interes juridic: - personaje sociale, care joacă rolurile aşteptate sau impuse de societate, din rândul cărora este puŃin probabil să se recruteze infractorii. În context, trimitem, în ceea ce ne priveşte, la personajele prosociale, care nu numai că îşi joacă rolurile aşteptate, impuse de societate, ci, mai mult, o fac de maniera de a-şi sacrifica chiar propriile interese în beneficiul altora sau al societăŃii în general ;

- personajele volitive, care joacă rolurile pe care şi li impun singure conform propriilor aspiraŃii, de tipul poliŃistului, procurorului, avocatului, judecătorului, care au optat pentru o anumită evoluŃie în cariera profesională dar şi al infractorului din obişnuinŃa, care recidivează voit .

- personajele mască – care joacă roluri străine personalităŃii lor pentru a-şi ascunde propria personalitate, întâlnite frecvent în anchetele penale pe parcursul interogărilor unor infractori notorii, ce încearcă, prin autocontrol riguros, să inducă în eroare organele de cercetare asupra cinstei lor, afişând o personalitate aparent cinstită şi o frică de Dumnezeu.

APLICAłIE PRATICA: 1. Formularea că “ induvidul uman, ca entitate concretă, într-

un cadru relativ dat ” aparŃine conceptului de : - individualitate………………....…1 - personalitate…………………..…2 - persoană………………………....3 - personaj……………………….…4

2. Fapta unei persoane care observă întâmplător că un

poliŃist este atacat de către un infractor care nu s-a supus somaŃiei legale a acestuia, de a veni în sprijinul respectivului poliŃist, chiar cu riscul personal de a fi rănită, la rândul său, poate fi încadrată la :

- personaj social…………………..1 - personaj prosocial……………….2 - personaj volitiv………………….3 - personaj mască………………….4

10

3. ELEMENTE DEFINITORII ŞI TIPURI DE PERSOANĂ ŞI PERSONALITATE.

Obiective de impact: - trăsături, integrarea personalităŃii şi structura fundamentală ; - personalitatea modală şi personalitatea fundamentală.

3.1. ELEMENTE DEFINITORII - Trăsătura personalităŃii - “ denotă, în general o

caracteristică distinctivă şi durabilă, un element sau o însuşire a personalităŃii umane ”1;

- “… trăsătura trebuie să fie însăşi sistemul de reacŃii consecvente care are loc atunci când situaŃiile sunt considerate similare şi când subiectul este motivat similar”2. Aşa, de pildă, în termenii criminologiei tarele ereditare, carenŃele emotional – afective şi voliŃionale şi caracteriale sunt descrise ca trasături de personalitate dinstincte, des întalnite printre infractori.

1 Alan C. Kerckeopf, Personality Trite în A Dictionary of the Social Sciences, Accommodation – Culture Case Study, Edited by, Julius Gould, William L. Kolb, trad. rom. 2 D. Mc Clelland, Personality, An integrated view, în J.L Mc Lary , ed. Psychologhy of Personality, New York , Lops Press, 1956 , p. 357

11

- Integrarea personalităŃii : “ …denotă procesul prin care, starea în care şi gradul în care :

A. într-o situaŃie dată apar modalităŃi unice de actiune din predispoziŃiile care concurează pentru a se exprima (personalitatea n. ns.) şi / sau B. de-a lungul timpului apare, în situaŃii consecutive, consecvenŃa în alegere1.

Formarea şi consolidarea conştiinŃei juridice ocupă un loc şi un rol deosebit de important în integrarea personalităŃi, iar deficitul semnificativ al acestei integrări este descris ca unul din factori posibili criminogeni. Structura fundamentală sau structura de baza a personalităŃii reprezintă „… acea configuraŃie a personalităŃii care este comună pentru majoritatea membrilor comunităŃii ca rezultat al experienŃelor anterioare comune. Ea nu corespunde personalităŃii totale a individului ci, mai degrabă sistemelor de proiecŃie sau, altfel exprimat, sistemelor de valori – atitudini fundamentale pentru configuraŃia personalităŃii individului”.2

- din perspectiva centrării pe o personalitate individuală, acelaşi termen se aplică „acelor dispoziŃii, concepŃii , moduri, de relaŃie cu ceilalŃi etc., care îi creează individului o receptivitate maximă la moduri şi ideologii culturale şi care îl fac apt să realizeze o satisfacŃie şi o recursivitate adecvată în cadrul ordinii existente”3. Subîntelegem că în cadrul “ordinii existente” este integrată ca parte

distinctă şi ordinea juridică.

3.2 Tipuri de personalitate şi de persoană cu rezonanŃe juridice

3.2.1 Tipuri de personalitate � Personalitatea de bază presupune în optica lui R. Linton, o

configuraŃie de elemente subsumate următoarelor propoziŃii : a) că experienŃele anteriore ale individului exercită un efect durabil asupra personalităŃii sale, în general asupra sistemului de proiecŃii ;

1 Suy E. Swanson , Personality Integration ; în A Dictionary of the Social Sciences, edited by Julius Gould, William L. Kolb 2 A. Kardiner, R. Linton, The Psihological Frontiers of Society, New York , Columbia University Press, 1945, p. VIII 3 A. Inkeles , S. J. Levinson , National Character ; The Study of Modal Personality and Sociocultural Systems, în E Lindzey(ed.) Handbook of Social Psychology, Cambridge, Mass Addison – Wesley, 1954, p.980

12

b) că experienŃele similare vor tinde la configuraŃii similare la indivizii care le sunt expuşi, cum am putea, noi, invoca situaŃiile privind hoŃii care fură din buzunare ; c) că tehnicile pe care membri oricărei societăŃii le folosesc pentru ingrijirea şi creşterea copiilor sunt modelate cultural (inclusiv din perspectiva culturii juridice specifice în domeniu – n.ns) şi vor tinde să fie similare, dar niciodată identice, pentru diferitele familii din cadrul societăŃii1.

� Personalitate modală, în accepŃia de tip de personalitate ce poate fi stabilită pentru orice societate în mod direct şi obiectiv prin studierea frecvenŃelor diferitelor configuraŃii, ale personalităŃii printre membri unei societăŃi (R. Linton) , aşa cum a fost stabilită religiozitatea specifică românilor, în baza unui studiu internaŃional, ori arhicunoscuta lor ospitalitate şi toleranŃă în decursul istoriei . � Personalitatea fundamentală reflectă o abordare dinamică a fenomenului de personalitate modală, remarcă Linton. � PersonalităŃile accentuate, întalnite în psihologie şi psihiatrie, în psihologia juridiciară prin aportul profesorului Karl Leonhard, director al Clinicii de psihologie şi neurologie a UniversităŃii Hambaldt din Berlin, precum şi al colaboratorului acestuia, dr H. Schmischek care a elaborat Chestionarul de tendinŃe accentuate, ce-i poartă numele, alcătuit din 88 de intrebări, prezentate amestecat, formând 10 grupe fiecare grupă urmărind evidenŃierea unor trăsături “ accentuate ”, respectiv :

1. Demonstrativitatea 2. Hiperactivitatea 3. HiperperseverenŃa 4. Nestăpânirea 5. Hipertimia 6. Distimia 7. Ciclotemia 8. Exaltarea 9. Anxietatea

1 A. Kardiner, R. Linton, The psyhological Frontiers of Society, New York, Columbia University Press, p. 98

13

10. Emotivitatea1 3.2.2 Tipuri de persoană

� Persoană fizică : - individul uman considerat izolat, în calitatea sa de

subiect de drept, bucurându-se de capacitatea de exerciŃiu şi de capacitatea de folosinŃă în condiŃiile legii, sau, într-o alta conceptie,

- omul considerat cu drepturi şi obligaŃii şi care participă în această calitate la raporturile juridice civile.

� Persoană fizică, comerciant, înscrisă ca atare în Registrul ComerŃului, respectiv cea care face fapte de comerŃ “ având oricând comerŃul ca o profesiune obişnuită…”2

� Persoana fizica sub ipostaze penale şi procesual penale : o Autor o Coautor o Impostor o Victimă o Învinuit o Inculpat o Martor o Persoana vătămată, etc.

� Persoană interpusă , respectiv cea “care figurează doar în mod fictiv ca parte într-un act juridic simulat în locul unei alte persoane, a cărei identitate este dezvăluită în actul secret încheiat concomitent, act care urmează să-şi producă efectele faŃă de acea persoană iar nu faŃă de p.i. (persoana interpusă n.ns.)3

� Persoana juridică , în înŃelesul de “colectivitate de persoane fizice care are calitatea de subiect de drept distinct dacă se

1 Apud , Ion M. Nestor, Evaluarea personalităŃii accentuate, în Inventar multifazic de personalitate 1991, Institutul de şŃiinŃe ale educaŃiei, p 82 – 99 2 A se vedea, Codul comercial, capitolul III, Art 7 – Despre comercianŃi 3 A se vedea, Dr. Mircea Costin , Dr Mircea Muresan , Dr. Nistor Ursa , Dictionar de drept civil, Editura SŃiintifica şi Enciclopedica , Bucuresti , p. 382

14

bucură de o organizare de sine stătătoare şi de un patrimoniu propriu afectat realizării unui anume scop… ” şi care, în opinia celor mentionaŃi la alineatul precedent se poate prezenta fie sub forma de asociaŃie în sens larg, fie sub forma de instituŃie .

� Alte tipuri de persoană, de interes juridic şi social :

� Persoană majoră versus persoană minoră � Persoană abandonată � Persoană pierdută � Persoană cu capacitate de exerciŃiu deplină, cu exerciŃiu restrâns sau persoană lipsită de exerciŃiu � Persoană cu cetăŃenie versus fără cetăŃenie � Persoană responsabilă civilmente

3.3 APLICAłIE PRACTICĂ :

1. EnumeraŃi principalele elemente definitorii ale persoanei şi personalităŃii !

2. Literatura de specialitate consemnează faptul că majoritatea cetăŃenilor unei Ńări , indiferent de care situaŃii favorabile li se oferă, nu trec la comiterea de infracŃiuni, în timp ce o parte dintre cetăŃeni săvârşesc infracŃiuni ori de câte ori se află în asemenea situaŃii favorabile şi, mai mult, caută să şi le creeze singuri pentru a putea trece la act. AnalizaŃi descrierea de mai sus prin prisma conceptelor de “ integrarea persoanalităŃii ”, “ structura de bază a personalităŃii ” şi “ personalităŃii de bază ”, Ńinând cont de cele doua categorii de cetăŃeni menŃionate mai sus !

3. Studierea succesivă, a frecvenŃelor diferitelor configuraŃii ale personalităŃii printre membri unei societăŃi în mod direct şi obiectiv, permite stabilirea :

• PersonalităŃii modale…………………..................................1 • PersonalităŃii fundamentale……………...............................2 • Concomitent şi personalităŃii modale şi personalităŃii

fundamentale…………………………....................................3 4. ArgumentaŃi-vă opŃiunea exprimată la problema anterioară!

15

4. STATUS – ROLURILE ŞI RELAłIILE INTERPERSONALE

Obiective de impact:

- conceptele de status, rolurile şi relaŃionarea lor cu juridicitatea; - relaŃiile interpersonale.

4.1 Statusul

� AccepŃii conceptuale o Statutul unei persoane reprezintă “ ansamblul

comportamentelor pe care le poate aştepta în chip legitim faŃă de sine din partea altora ” (J. Stoetzel).

o Pantelimon Golu, defineşte statusul ca exprimând faptul că în “ cadrul grupurilor şi colectivitatilor comportamentele persoanelor se diferenŃiază potrivit poziŃiilor, funcŃiilor şi locurilor pe care le ocupă acestea în cadrul anumitor structuri şi situaŃii sociale. Constă într-o colecŃie de reguli şi obligaŃii, exprimă o poziŃie de bază a persoanei în structura socială poziŃie care poate fi raportată la un rang mai înalt sau mai coborât”. NOTĂ : - DefiniŃiile de mai sus au ca sistem de referinŃă persoana. Alte accepŃii iau în considerare atât persoana, cât şi grupul, uneori chiar categorii sociale, după cum putem remarca în continuare.

o “ …statusul este o poziŃie a unei persoane, grup de persoane sau categorii sociale (s.ns) într-o anumită structură determinată, poziŃie care se exprimă mai ales în totalitate drepturilor şi obligaŃiilor pe care le conferă persoanei sau grupului care o deŃin1;

o “ …in stiinŃa modernă statutul denotă : a. poziŃia într-un sistem social implicând aşteptări

reciproce faŃă de cei care ocupă alte poziŃii în cadrul aceleiaşi structuri ;

b. locul faŃă de distribuirea prestigiului în cadrul unui sistem social şi, uneori, prin implicaŃie, faŃă de distribuirea de drepturi, obligaŃii, putere şi autoritate în cadrul aceluiaşi sistem – ca în expresiile statut superior , statut inferior (light status , low status) ;

1 Cătălin Mamali , Rol – Status şi dialectica relatiei personalitate – structură socială la tânara generaŃie , în “ Sociologie , dezvoltare şi politică socială ”, Editura Academiei R.S.R , Bucuresti , 1979, p 159

16

c. poziŃia înalta faŃă de distribuirea prestigiului în cadrul unui sistem social, în expresia căutător de status (status asker)1

� Unele tipuri de status

o Statusul psihosocial al persoanei , înŃeles ca “suma statutelor particulare pe care ea le deŃine din încadrarea comcomitentă în mai multe structuri sociale” şi în care se detaşeaza două mari categorii de statusuri parŃiale, cele impuse (normele juridice ocupând rolul determinant în configurarea lor, cum ar fi statusul de comerciant, soŃ, de militar în termen , etc.) respectiv cele dobândite şi condiŃionate de pregatirea şi experienŃa de viaŃă a individului (magistrat, procuror, poliŃist, etc.) 2.

Dintr-o altă perspectivă juridică, există o serie de reglementări legale, inclusiv constituŃionale care prevăd incompabilităŃi de statusuri în cadrul aceluiaşi status psihosocial al unei persoane, aşa cum ar fi, de pildă, între statusul de membru al unui partid politic şi statutele de judecător al CurŃii ConstituŃionale, de Avocat al Poporului, de magistrat , de membru activ al armatei, poliŃiei şi alte categorii de functionari publici stabilite prin lege organică3.

o Statusul grupurilor de conducători, în contextul căreia, potivit lui André Le Gall , pentru conducător factorul psihologic ocupă un loc mult mai important decât pentru alte persoane în structurarea atitudinilor şi comportamentelor, determinându-i creşterea responsabilităŃii (inclusiv juridice, n.ns), chiar în funcŃie de mărimea inteprinderi pe care o conduce.

o Statutul de deviant şi cel de delicvent, interesează în mod deosebit, fiind racordate organic, după caz, la abateri mai mult sau mai putin pronunŃate de la normativittea socială, inclusiv cu competenta sa juridică, de la asteptările legitime ale celorlalŃi membri ai societăŃii. Câteva remarci particulare :

1 A se vedea, Status; în: A Dictionary of the Social Sciences , Culture Case Study, edited by, Julius Gould , Wiliam L. Kolb. 2 A se vedea. Vasile Constantin Ciocârlan, Raporturile interpersonale, Editura Politica , Bucuresti, 1973 , p. 131 3 ConstituŃia României ,1991, art. 37 referitor la Dreptul de asociere

17

- “ statusul inegal işi lasa influenŃele asupra moralităŃii ” (J. Stoetzel) .

- dacă statusul defineşte nivelul aspiraŃiilor este de aşteptat ca un hoŃ de buzunare să aspire să devină expert în materie, atât pentru a evita prinderea asupra faptului, cât şi pentru dobândirea prestigiului în cadrul eventualului grup de infractori ;

- exista tendinŃa atracŃiei reciproce sporite între delicvenŃi şi devianŃi, ceea ce facilizează continuarea pe “iter criminis ” (drumul infracŃional) ;

- legătura puternică ce există între status şi inteligenŃă, între status şi stabilitatea ori instabilitatea emoŃională a subiecŃilor ;

- statusul de grup delincvent exercită, prin modele sale negative, o influenŃă nefastă asupra noilor intraŃi .

4.2 Rolurile

� Ansamblul comportamentelor unei persoane la care alŃii se pot aştepta din partea sa (definiŃie introdusă de creatorul noŃiunii de rol, respectiv S.H. Mead)

� Rolul ca aspect dinamic al statusului1 � Rolul social este “ un model organizat al conduitelor relativ la

o anumita poziŃie a individului într-un ansamblu interrelational ” şi care trebuie raportat şi înŃeles în funcŃie de trei niveluri :

o la nivelul sociologic, rolul constituie un model prescris pentru toate personele care ocupă acelaşi status social şi, drept urmare, aici el este definit prin consens şi exprimă toate normele şi valorile sociale date.

o la nivelul personalităŃii, rolul reprezintă o atitudine faŃă de alŃii, o obişnuinŃă socială a individului de a întreŃine raporturi cu propria sa persoană, cu sinele, sau,

o la nivelul intersubiectiv, rolul desemnează condiŃiile sau modelele conduitei reciproce în procesul de interacŃiune, rezultând aşteptările altuia în situaŃia dată.2 Rolul este “ aspectul dinamic al statusului , modalitatea concretă în care o

1 R. Linton The Study of Man , New York , Appleton Century, 1936, p 113 – 114 şi Fundamentul cultural al personalităŃ , Editura Stintifica Bucuresti , 1968 , p 116 2 Anne Marie – Rochblave – Spengle , La Nation de Role . Quelques problemes conceptuels , în: Buletin de psihologe nr.3 / 1963, p 306

18

persoană, un grup sau o categorie socială care ocupă o anumită (sau mai multe) poziŃie socială se comportă, modul care ele opereaza cerinŃele, drepturile şi criteriile ce decurg din pozitia lor ” 1.

� Unele aspecte privind relaŃionarea status-rolurilor:

o Marea majoritate a cetatenilor isi exercita rolurile lor sociale în conformitate cu exigenŃele cadrului legal al statusului definit prin fişele posturilor şi prin alte acte normative cu caracter intern sau de nivel superior. Dimpotrivă, o parte a cetăŃenilor joacă roluri străine statusului socio-profesional deŃinut, printre altele cele care intră sub incidenŃa legii, comiŃând o serie de infracŃiuni, de tipul abuzului şi neglijenŃă în timpul serviciului şi multe altele încadrate la capitolul infracŃiuni de serviciu sau în legătura cu serviciul, precum şi diferite alte abateri.

o R. F. Bales, preocupat de tipologizarea rolurilor din grup, invocă individul orientat spre respingerea conformităŃii sociale, caracterizat astfel: “este localizat în partea negativă, posterioară de grup, de către membrii grupului, pare în general prietenos independent şi se opune autoritaŃii, trăsăturile sale caracteristice sunt opoziŃia şi nonconformismului. Păstrează caracteristici specifice perioadei de tranziŃie a copilului, în familie e foarte posibil să fi fost cel mai mare dintre copii şi, totodată, cel mai răsfăŃat iar, apoi, în grupurile sociale pe care le-a traversat, să fi ocupat fie o poziŃie strategică în structura de putere, fie unul din ultimile locuri. Conduce adesea grupuri informale de viitori nonconformişti fie la scolă, fie pe strada unde locuieste. Este foarte specializat în comportamente de opoziŃie, deŃine adesea o pozitie strategică şi poate evolua spre poziŃia unui lider autoritar, în cazul în care obŃine conducerea. Este refractar, activ, neascultător, nonconformist, individualist, cinic, radical şi încăpăŃânat… Nu acceptă ordinea socială existentă şi doreşte să o schimbe. În realizarea propriilor valori şi scopuri tinde spre respingerea conformităŃii sociale… ”.2

o William J. Good vede incidenŃa rolului asupra delicvenŃei juvenile din perspectiva acelor insuccese de rol majore, datorate patologiilor mentale, efective sau fizice ale unora, unuia sau ambilor părinŃi, din cauza cărora funcŃia lor educativa fie că este

1 Cătălin Mamali , op. ci.t , p 159 2 Apud, Pavel Muresan , Invatarea sociala , editura Albarios , Bucuresti ,1980, p 112

19

absentă, fie că este mult diminuată1.

4.3 Alte ipostaze ale raportului status – rol – personalitate – comportament , de înŃeles juridic. o InterdependenŃa dintre status – roluri şi personalitatea

membrilor unui grup determină comportamentele care, în sens pozitiv sau negativ, afectează, de regulă, atât pe fiecare component în parte cât şi grupul în ansamblul său.2 Aşa-numitul conflict de comportament sau conflict de rol stă deseori la originea devianŃei şi delicvenŃei, conflict care, la rândul său, îşi are drept cauze esenŃiale în relaŃia existentă în faŃa unor roluri incompatibile la acelaşi moment, determinate de aparetenenŃa simultană la microgrupuri diferite, care au norme de grup diferite. Această situaŃie poate acŃiona concomitent asupra subiectului în două moduri :

- fie că persoana în cauză se poate găsi, simultan, alături de membri celor două grupuri, fiind astfel observată de către aceştia, şi care aşteptă comportamente diferite de la ea, caz în care conflictul de norme poate fi imediat,

- fie prin faptul că persoana în cauză a interiorizat normele ce reglementează statusurile şi rolurile de la ambele categorii de microstructuri sociale, ceea ce va determina un conflict cu sine însăşi3.

o Categoriile de surse ale conflictului de comportament date de schema :

- conflicte intra – status – roluri - conflicte inter – status – roluri

- conflictele intra – status – roluri vizează cele posibile între structura personalităŃii şi comportamentele pe care ea trebuie să le manifeste în virtutea statusului deŃinut şi rolului, aşa cum ar fi cazul în care o persoană fără aptitudini manageriale şi fară o pregătire profesională adecvată este pomovată din considerente veleitare şi de

1 William J. Good, Dezorganizarea familiei , în, Contemporary social problems(third edition , Hancourd Brance Jovanowich,) INC, 1971, Edited by, Robert E. Merton and Robert Nisbet, p 517. 2 H.H. Sthal, Statusuri, roluri şi personaje, personalităŃi sociale, în: Sociologie, probleme, ramuri, orientări, Constantinescu Miron (coordonator), Editura SŃiintifica , Bucuresti, 1968, p 121 – 133) 3 Th. M. Newcomb, Social Psychology, The study of human interaction, Renehard and Wiston, Inc . New York 1965, cap 13.

20

partizant politic, într-un post atipic competenŃei şi personalităŃii sale, cu grave repercursiuni în planul îndeplinirii prerogativelor de specialitate şi functionale asociate, a instituŃiei de apartenenta în ansamblul său.

- O altă ipostază a acestui tip de conflict rezidă în supraincarcarea cu status – roluri a aceleasi persone care , poate avea un impact negativ în planul exercitării drepturilor şi obligaŃiilor aferente lor, inclusiv asupra celor definite legal.

- conflictele inter – status – roluri isi au originea în prescrierea unor comportamente divergente ce rezultă din ocuparea simultană a unor statusuri în microstructuri diferite.

Să ne reamintim doar exemplele intens mediatizate din România, în care parlamentarii au exercitat şi profesia de avocat, în contextul statusului din urma, angajându-se să apere în instanŃă autorii a unor fapte care intră sub incidenŃa genericului „marea corupŃie”.

Evident că între status-rolurile de parlamentar şi cele de avocat, dintr-o asemenea perspectivă, există o contradicŃie flagrantă, căreia trebuie să i se puna capăt prin lege.

4.4. RelaŃiile interpersonale, reprezintă, în înŃelesul conferit de

către Edmund H. Volkart, tot ceea ce se desfăşoară între o persoană şi alta, sau cu alte persoane pe calea perceperii, înŃelegerii şi modului de a reacŃiona.

Potrivit lui G. Lundberg, “ relaŃiile interpersonale formează variante de reŃele sociale care fac din grup mai mult un fenomen sociologic dinamic decât o simplă colecŃie de indivizi ”1 ceea ce îi face pe sociologi sa fie interesaŃi de determinarea genului, gradului direcŃiei şi durata acestor relaŃii.

Creatorul sociometriei, americanul de origine română, Moreno, s-a ocupat pe larg de tipologia relaŃiilor interpersonale la nivel de atracŃie, de repulsie (respingere) şi de indiferenŃă, etc., introducând tehnici speciale de măsurare a acestora şi a stării afective de grup De un real interes pentru sociologie juridică este gradul de concordanŃă a acestor relaŃii interpersonale cu exigenŃele personalităŃii juridice date, cât mai ales cultivarea unor relaŃii interpersonale informale opuse cerinŃelor structurii formale şi relaŃiilor oficiale pe care

1 G. Lundberg et Al, Sociology, New York; Harper & Brothers, 1954, p. 142

21

le presupune conflictul dintre aceste două tipuri de relaŃii, putând afecta îndeplinirea atribuŃiilor prevăzute de lege, prin intermediul climatului psihologic negativ pe care îl crează, aşa cum ar fi cazul unor grupuri de presiune preocupate de schimbarea managerului. APLICAłIE PRACTICĂ

1. AserŃiunea, potrivit căreia, se invocă amsamblul comportamentelor unei persoane la care alŃii se pot astepta din partea sa Ńine de definirea :

- statusului ………………..1 - rolului …………………..2

22

5. RESPONSABILITATEA ŞI RĂSPUNDEREA

Obiective de impact: - responsabilitatea şi răspunderea, delimitări conceptuale; - tipologii ale responsabilităŃii şi răspunderii.

5.1. AccepŃii conceptuale � Responsabilitatea :

a. “ obligaŃie de a repara daunele cauzate altuia de către el însuşi, de către o persoană care depinde de el sau de către un animal sau un lucru aflat în paza sa; obligaŃie de a suporta pedeapsa prevăzută pentru infracŃiunea comisă; capacitatea de a lua o decizie fără a se referi în prealabil la o autoritate superioară ; necesitatea pentru un ministru de a abandona funcŃiile atunci când parlamentul îi refuză încrederea; responsabilitatea colectivă, faptul de a considera pe toŃi membrii unui grup ca solidari responsabili pentru actul comis de către membri grupului1 ”

b. “ responsabilitatea : 1. simŃ de răspundere , atitudine conştientă faŃă de obligaŃiile sociale , civile , etice , juridice, profesionale, familiale , etc. ; îndeplinirea conştincioasă a îndatoririlor ce revin unei persoane sau colectiv de conducere ;2. sarcină, răspundere , pe care si-a asumat-o ”2

c. “ …atribuim termenului de responsabilitate, semnificaŃia de asumare conştientă şi deliberată în faŃa colectivitaŃii şi a propriei conştinŃe, a unei atitudini faŃă de colectivitate, a griji faŃă de succesul sau riscul, rezultând şi eficienŃa, consecinŃele şi valoarea activitaŃii pe care agentul o desfăşoară sau o conduce în beneficiul colectivităŃii din care face parte şi care este afectată de rezultatul acestei acŃiuni3.

1 Nouveau Petit Larousse, Paris, Libraire Larousse, 1971,p 802 2 Mic dictionar enciclopedic , EdiŃia a doua revăzută şi adăugită , Editura SŃiinŃifică şi Enciclopedică , Bucureşti , 1978, p 826 3 Mihai Florea, Responsabilitatea acŃiunii sociale, Editura sŃiintifica şi enciclopedica , Bucuresti , 1976, p 30

23

d. Responsabilitea este un fenomen social ce exprimă un act de angajare a individului în procesul interacŃiunii sociale; conceptul responsabilitaŃii se raportează la libertarea acŃiunii omului într-un context social-isoric determinând responsabilitatea unui fenomen pe care agentul şi-l asumă; responsabilitatea agentului se instituie în raport cu colectivitatea şi cu întreaga societate şi ea consta în aderarea agentului în mod conştient şi liber la idealurile colectivitaŃii1.

În ce ne priveşte, ne raliem mai mult la accepŃiile de la literele b – d, şi mai putin de la litara „a” deoarece în acest caz sunt şi trimiteri definiŃionale care Ńin mai mult de termenii “ responsabilitate ” şi nu“ răspundere ” .

� Răspunderea

a. ObligaŃia de a răspunde (moral , material , etc), de înfăptuirea ori neîndeplinirea unor sarcini2 .

b. “... spre deosebire de responsabilitate, fenomenul raspunderii sociale se prezintă ca un raport impus (intelegem că la răspundere este vorba e un raport autoimpus – n.ns.) . El se intemeiază pe autoritatea normelor sociale ”3 ;

c. Răspunderea este un raport între agent şi autoritatea acelei colectivitati. Ea nu este atât o raportare scrisă a agentului la colectivitate, cât mai ales o raportare optimă a colectivitaŃii la agent. Spre deosebire de responsabilitate, răspunderea nu este o dimensiune intimă a agentului, nu derivă dintr-un raport pe care agentul îl instituie între el şi colectivitate în mod voit şi interesat, ci un fenomen pe care autoritatea colectivă (cel mai adesea instituŃionalizată normal) îl atribuie agentului – în mod justificat sau nu – iar agentul îl suportă ca pe ceva anterior acceptat adesea în mod neliber, nedorit, o obligatie 4 . 5.2. Tipuri de responsabilitate şi răspundere

� Responsabilitate şi răspundere juridică: o responsabilitatea juridică – atitudinea

conştientă şi deliberată de asumare a grijii faŃă de modul de

1 Doru Silviu Luminosu, Vasile Popa , Sociologie juridică , Editura Helicon , Timisoara, 1995, p 204 - 206 2 Mic Dictionar Enciclopedic, Editura SŃiintifica şi Enciciclopedica, Bucuresti, 1978, p 806 3 Doru Silviu Luminosu, Vasile Preda , op. cit, p 206 4 Mihai Florea, op. cit. , p 31

24

realizare a normelor de drept, faŃă de integritatea ordinii juridice ca şi faŃă de actiunile pe care le întreprinde individul în vederea asigurării unui climat de legalitate1.

o răspunderea juridică - obligaŃia de a răspunde de indeplinirea sau neîndeplinirea unor obligaŃii decurgând din stipulaŃiile normelor juridice.

Unele subdiviziuni : � răspunderea civilă, contractuală sau

delictuală, în acceptia debitorului care nu a executat contractul sau a savârşit, în afară de contract, o faptă păgubitoare, de a suporta prejudiciul cauzat ;

� răspunderea penală, în sensul de obligaŃie de a suporta măsurile de constrângere penală, în cazul savârşiri unor infracŃiuni;

� răspunderea materială, ca obligaŃie a angajatului de a repara paguba celui care l-a angajat, precum şi obligaŃia similară a părŃii responsabile civilmente ;

� răspunderea disciplinară – obligaŃia de a suporta pedepsele aferente încalcarii regulilor de disciplina a muncii de către angajat.

� răspunderea internaŃională, respectiv suportarea de către statul sau de către o persoană fizică care au încălcat anumite norme de drept international, de a suporta sancŃiunile de ordin moral, politic, penal, după caz, precum şi operaŃia de reparare a pagubelor astfel cauzate.

� Responsabilitatea şi răspunderea morală, raportate la valorile şi normele strict morale – obiceiuri , cutume, etc.

� Responsabilitatea şi răspunderea politică – legate de problemele puteri politice.

� Responsabilitatea şi răspunderea profesională racordate, în special, deontologiei profesionale specifice, cum ar fi a judecătorului, procurorului, poliŃistului, medicului, etc.

� Responsabilitatea şi răspunderea economică, sŃiintifică, religioasă, etc, după criteriul diferitelor domenii de activitate socială şi economică .

1 Doru Silviu Luminosu Vasile Popa , op. cit., p 215 -216

25

APLICAłIE PRACTICĂ

1. Asumarea conştientă şi deliberată de către guvernele din statele democratice a grijii faŃă de riscurile mondiale pe care le reprezintă terorismul internaŃional se încadrează la categoriile :

- responsabilitate politică …………….1 - răspundere politică…………………..2 - responsabilitate socială……………...3 - răspundere socială ………………….4 - responsabilitate juridică …………….5 - răspundere juridică………………… 6

2. Fapta unui angajat ca şofer la un agent economic de

a conduce un autoturism al inteprinderi, aflându-se sub influenŃa băuturilor alcoolice şi implicându-se într-un accident rutier, din vina sa, soldat cu morŃi şi raniŃi grav se înscrie, în general. la categoria răspundere.

LocalizaŃi aspectele descrise mai sus, în raport de specificul lor, la principalele categorii de răspundere, care vi-au fost prezentate !

26

Bibliografie selectivă

1. Raymond Boudon, Introducere, în Tratat de Sociologie sub coordonarea lui Raymond Boudon , Humanitas, Bucuresti , 1997, p. 38 – 40

2. Jean Carbonnier, Sociologie Juridique, P.U.F.,1978, punctul 5, “ La psyhologie juridique individuelle ”

3. Vasile Constantin Ciocârlan, Raporturile Interpersonale, Biblioteca de filozofie şi sociologie, Editura Politică, Bucuresti 1973, p 131 –133

4. Mihai Florea, Responsabilitatea acŃiunii sociale , Editura SŃiintifica şi Enciclopedică, Bucuresti 1976, p 30, 215 – 217

5. R. Linton, Fundamentul cultural al personalităŃi, Editura StiinŃifică, Bucuresti 1968, p 116 – 119

6. Doru Silviu Luminosu , Vasile Popa, Sociologie juridică , Editura Helicon, Timisoara , 1995, p 204 – 213

7. Cătălin Mamali , Rol - status şi dialectica relaŃiei personalitate – structura sociala la tânăra generaŃie, în “ Sociologie – dezvoltare şi practică sociala ” Editura Academiei R.S.R Bucuresti 1979, p 159 – 161

8. Th. M. Newcomb, Social Psychology , The Study of Human Interaction , Rinehard and Wiston , Inc, New York , 1965, Cap. XIII

9. Dr. Iustin Stanca , Sociologie juridică , Editura “Concordia” , Arad – 2000 , p 76 – 118

10. H.H. Sthal, Statusuri, roluri , personaje şi personalităŃi sociale, în : „Sociologie generală. Probleme, ramuri, orientări”, Editura StiinŃifică, Bucuresti , 1968, p 121 – 123

11. J. Stoetzel, La psychologie sociale , Paris, Flammarion , 1963, p 178 – 180

12. Mielu Zlate, Fundamentele psihologiei, Editura Hiperion , Bucuresti , 1994, p 53 – 55

27