1

Marin Dinu

Globalizarea– modelul explicativ –

Economie teoreticã ºi aplicatãSeria Sinteze

2

Cuprins

Contextul / 3Procesul / 19Fenomenologie / 37Emergenþe / 57

Supliment al revistei„Economie teoreticã ºi aplicatã”

Theoretical and Applied EconomicsISSN 1841–8678

E-mail: economia.ta@edeconomica.com

3

Contextul*

* Text apãrut în nr. 1 al revistei „Economie teoreticã ºi aplicatã”cu titlul Relevanþa raþionalã a paradigmelor difuze.

Omenirea se aflã în pragul unei noi sinteze. Aceastaînseamnã un nou orizont paradigmatic în semnificaþiilecãruia se va structura o nouã civilizaþie. Deja de trei deceniine aflãm în coada de cometã a civilizaþiei industriale, amecanicismului, materialismului ºi universului-ceasornic.În acest interval s-au exersat cu graþie postvalorile primeisinteze randamentale: economia a devenit postindustrialã,cultura – postmodernã, societatea – postnaþionalã. Mai mult,s-au declanºat procese de emergenþã postcomunistã ºipostcapitalistã.

Blocarea în comoditate

Imprecizia acestor concepte nu este complet inocentã.Ne gãsim în situaþia percepþiei unui atentat la comoditãþilegenerate de reperele habituale instalate, începând cu primarevoluþie industrialã, în dimensiunile materiale, ºi curevoluþiile naþionale, în dimensiunile spirituale aleexistenþei. Pentru a nu pierde definitiv aceste valori,practic pentru a întârzia sentimentul destructurãrii lor,elitele au inventat, ca rãspuns la o aºteptare iraþionalã, oetapã de despãrþire, au ralenti, pe care mulþi oameniîncearcã sã o lungeascã cât pot. Într-un fel, se amânã

4

responsabilitatea pentru numirea diferenþei, a ceea ceurmeazã dupã postindustrialism, postmodernism,postcomunism sau postcapitalism.

Este vorba, fãrã îndoialã, de o dificultate surprin-zãtoare de a defini, pânã la urmã, sensul evoluþiilor, chiaridealul social care sã genereze o mai mare coerenþãtensiunilor creatoare. Imprecizia conceptelor cecondenseazã semnificaþiile proceselor de tip tranzitiv încare se aflã omenirea nu este nicidecum programaticã,deºi tãcerea în mediile intelectuale pare sã lase loc deinterpretare.

Aceastã percepere, în contradicþie acutã cudeterminãrile raþionale ale societãþii cunoaºterii în caretocmai am intrat, releveazã nu atât un deficit de adecvarereactivã, în primul rând la schimbare, în fapt chiar la mareaschimbare a sintezei, cât mai ales un supliment dechibzuinþã în faþa consecinþelor neaºteptat de ample ºipersistente ale unor concepte ce pãreau invenþii sterile.Nu încape îndoialã cã sentimentul de neliniºte ceînsoþeºte decrementala situaþie ridicã preþul schimbãriipânã la nivelul în care singura soluþie înseamnã lipsa dealternativã la tranziþie. Tocmai pentru cã va fi ceva diferit,ce închide un cerc de valori pentru a deschide un altul,firele raþionale ºi sentimentale ce ne leagã de cerculsintezei care se închide (dupã o expresie celebrã a luiCommoner) sunt cârpite în fel ºi chip.

Ieºirea dintr-o modernitate se aratã mai încãrcatã detensiuni contrariante decât naºterea unui copil. Pânã la

5

un punct, nesesizat încã, ieºirea din scenã a lumii orientatedupã randament ia forma naºterii unei alte lumi, ce pareînsã puþin pregãtitã sã porneascã în alt fel ciclul cãutãriide sine. În cel fel anume, stã ascuns în conceptele ezitanteale postmodernismului!

Tot ceea ce ne aratã ºtiinþele sociale de câteva deceniinu reprezintã altceva decât aceastã sisificã încercare de areaduce în atenþie algoritmii unei civilizaþii ce se prãvãleºteimplacabil. De la teoriile recosmetizate ale interdepen-denþelor ce þintesc eternizarea rolului statului în construcþiaglobalã ºi pânã la rebrendizarea terorii ºi impunerea unuipattern al libertãþii autocentrat pe singura supraputere alumii, se regãsesc semnificaþii ce limiteazã sau deturneazãopþiunile de ieºire din consecinþele primei modernitãþi.

Presiunea cãreia încearcã sã i se rãspundã cu conceptedifuze de cãtre ºtiinþele sociale este nu doar una adecadenþei epistemologice, ci ºi una a ineismuluiontologic.

Recursul la deschidere

ªi totuºi, una este aceastã tendinþã de resuscitare a unorvalori constitutive ºi alta este cea de aglomerareterminologicã a celor douã sensuri ale magistralelor evoluþiei,deci ºi pe cel pe care vine schimbarea modelului explicativ.Forþând cogniþia cu concepte difuze, chiar false, ºtiinþelesociale ºi exponenþii lor retrofili devin actorii unui scenariucare se joacã cu sãlile din ce în ce mai goale. Realitatea

6

spectaculoasã este afarã, unde se construiesc alte templecomunicaþionale. Discursul noilor actori se încarcã de sensuriºi semnificaþii ce înfiripã un univers cu repere precise, chiardacã prin complexitate sunt ºi ele percepute difuz.

Aºa se face cã pensionata societate postindustrialãîncepe sã fie numitã societate a cunoaºterii, cã retrocedantasocietate postcapitalistã este tot mai des identificatã dreptceea ce este, adicã societate globalã. Deja nu mai estevorba de ceva luat drept altceva, cu miza de a clasicizapolitica struþului, ci de a marca o falie în evoluþie, odiscontinuitate în care se origineazã sinteza de dupãindustrialism, mecanicism, materialism ºi universul-ceasornic.

Aceastã adevãratã întârziere cognitivã se produce prinefortul de a suprapune peste realitate sensurile resuscitateale postvalorilor sintezei reprezentate de modernitatearandamentalã nãscutã din industrialism. La drept vorbindnu este ceva ce contrazice definitiv atitudinea umanitãþiiîn faþa habitudinilor. Omul a avut dintotdeaunapropensiunea spre fidelitate. Nu din alt motiv se spune cãobiºnuinþa este a doua naturã a omului.

Reperele cognitive ºi axiologice sunt inerþiale ºi auefecte remanente ºi atunci când contextul lor determinanta dispãrut. Ba chiar uneori efectele lor sunt atât deputernice încât nu lasã loc insinuãrii valorilor noilorcontexte. ªcoala are, în aceastã privinþã, o funcþieinvoluntarã.

7

Inculcarea reperelor explicative ale paradigmei unuidomeniu, dar mai ales a paradigmei tutelare, de genuluniversului-ceasornic a lui Descartes, pare sã eternizezeun model explicativ, în orice caz acesta rãmâne suficientde operaþional pentru marea majoritate a societãþii umane.Ceea ce vine sã contrazicã setul de valori explicative aleparadigmei tutelare este fie respins, fie supus unui procesde pervertire cognitivã, de falsificare a sensului ºi deasimilare astfel a unor concepte deviante.

Împerecherea, chiar cu furie neselectivã, a sufixuluidecadent post cu concepte vizând întârzierea consecinþelorprimei modernitãþi are ºi încãrcãtura reacþiei alergice larevoluþie ca formulã de schimbare violentã a constituþieirealitãþii. Însã recursul la teoretizarea postcomunismuluica laborator de îndreptãþire a disidenþei reprezintã orelativizare mult prea mare a sensului ieºirii dintr-unexperiment eºuat precum comunismul.

Caracterul difuz al acestei împerecheri conceptualenu mai este deloc inocent, mai ales când transferã confuziaasupra intrãrii în diferenþa specificã a evoluþiei de dupãfinalizarea tranziþiei postcomuniste. Nebuloasaepistemologicã trãdeazã, în acest caz, îndârjiri pentrupãstrarea confortului emoþional al ideologiilor, acþiunejustificabilã în reperele toleranþei, efectivizatã ca normãcomportamentalã de corectitudinea politicã. Difuzia înacest caz vine din complicitate ideologicã, cu atât mainãucitoare cu cât are acces la suportul intoleranþei laalteritate.

8

Realitatea amânatã

Ca urmare, se evidenþiazã o tendinþã de a aplica grilainterpretativã de tip tehnologic societãþii cunoaºterii, scoþândîn faþã accentele tari ale evoluþiilor uneltelor de muncã, învarianta lor informaticã, ba chiar reducând sensurileconceptului la semnificaþiile unor strãpungeri în tehnicilecomunicaþiilor. Aceastã ºi mai agresivã deturnare de sens nureprezintã nici mãcar o variantã academicã de a refuza evidenþanoii realitãþi. Societatea cunoaºterii nu este o rãsucire acontinuitãþii în formula spiralei materialismului dialectic ºiistoric, ci expresia declanºãrii unei sinteze cognitive ºipraxiologice fondate pe cu totul alte valori decât cele la carese aºteaptã adepþii reflexivi ai saltului calitativ datoratacumulãrilor cantitative.

În primã instanþã societatea cunoaºterii este o problemãde masã criticã a resurselor, a uneltelor utilizate, pentruca în ultimã instanþã sã fie o altã modernitate. Este vorbade modernitatea centratã pe om ºi pe ceea ce are eldistinctiv în regnul viu: inteligenþa, cunoaºterea ºicreativitatea.

Societatea cunoaºterii, pentru cã se întoarce la om ºinatura lui specificã, face ordine în câmpul explicativ almijloacelor transformate în scopuri de cãtre societatearandamentalã, materialistã, clãditã pe revoluþiileindustriale. Totodatã, rãstoarnã ºi aliniamentele pe caresocietatea globalã este înghesuitã în semnificaþiileimpregnate de revoluþiile naþionale în materialul

9

construcþiei lumii pe interdependenþe care exhibãdiferenþele.

Societatea globalã – ca suport al societãþii cunoaºterii– consacrã preeminenþa a ceea ce ne aseamãnã ca oameniºi trece în surdinã invenþiile de valori funcþionalizate derevoluþiile naþionale – de la crearea statului-naþiune pânãla îngrãdirile pluriforme pe suportul suveranitãþii!

Opþiunea crescândã pentru conceptele de globalizareºi societate a cunoaºterii în locul celor de postcapitalismsau postindustrialism nu este urmatã pe o cale regalã acunoaºterii. Distorsiunile ºi ambuscadele ideologiceamprenteazã orizonturile acestor concepte cu grileinterpretative preglobale.

Semnalele societãþii globale – prin iniþializareasocietãþii cunoaºterii – sunt anihilante pentru valorileconsensuale ale industrialismului, în toatã pletora loralimentatã de masificare ºi colectivizare. De aici încercãrilede confiscare sau deturnare a sensului lor de cãtre modelulexplicativ al realitãþii fondat de Descartes.

În aceastã manierã a confuzionãrii se susþine cãglobalizarea este un proces ce strãbate dintotdeauna istoria,cã societatea umanã este expresia continuã a cunoaºterii,cã randamentul este certificarea raþionalitãþii alegerii, cãordinea este rezultatul acceptãrii dependenþelor ierarhice,cã stabilitatea dezvoltãrii þine de reuºita externalitãþilortot mai abundente, cã economia trebuie sã nu aibã finalitatesocialã, cã adevãrata lume minunatã o reprezintã societateade piaþã, cã adversitatea este principiul ordonator definitiv

10

confirmat. Încet dar sigur, lucrurile se simplificã cuinstrumentele corectitudinii politice, universul-ceasornicticãie fericit!

Presiunea postvalorilor

Pe lângã a fi formule ce suscitã prelungirea aderenþeila o stare de lucruri în dizolvare, conceptele difuze seconstituie ºi într-un suport al argumentelor retoriceabundente în discursul din amurgul perioadei preglobale.Acestea chiar se transformã în teorii oficiale, cucondiþionarea reflexelor corectitudinii politice. Pânã cândºi valoarea în mediul ºtiinþific este judecatã în grila deidei a teoriilor definite drept corecte sau a modei generatede ele. Se ajunge în acest fel la ceva incredibil:standardizarea prezenþei publice a cercetãtorului ºtiinþific.Dacã acesta prezintã într-alt fel concluziile cercetãrii, esteperiferizat în circuitele profesiei. Ritualizãri de genulconformãrii la criterii de performanþã inflexibile,preformate sau codificate exclusiv, pentru a abandonacirculaþia ideilor unor reþele editoriale închise(considerând, bunãoarã, derizorie publicarea în volum)au ajuns reguli ce par sã exhibeformula „cine nu face ca noi, nu existã!”. Adicã, un fel derenaºtere a prejudecãþilor doctrinare în cercetareaºtiinþificã, ce riscã sã însemne cã substituie argumenteleepistemologiei cu cele ale ideologiei la modã, reîncãrcânddifuz sensurile elitei intelectuale. ªi asta în timp ce se

11

manifestã o micã preocupare pentru inventarea suportuluipe care sã se testeze inovarea ca o componentã a localizãriiºi a efectivizãrii presupuse de glocalizare. Diversitateaeste ameninþatã de ºapirografierea identitãþii, adicã seexerseazã algoritmii preglobalizãrii pentru a falsificaciclul globalizãrii.

În plus, este o exagerare a fixãrii în fragmentarismulultraspecializãrii în care nu mai este nevoie de perspectivã,de coerenþa ansamblului ºi de urgenþa soluþiilor pentruschimbarea radicalã a formei. În timp ce devine tot maievidentã nevoia de înþelegere a perspectivei globale,translatarea în protocolul cercetãrii a comportamentuluirepetitiv, imitativ ºi izolant al corectitudinii politicesãrãceºte algoritmii globalizãrii, creeazã zone deprecaritate în raport cu capacitatea de a accesa modelulexplicativ al globalizãrii pe aliniamentele identitãþii. Înmod explicit se ajunge sã se favorizeze nivelareadiversitãþii în numele unor principii nenaturale de coerenþãa eligibilitãþii competiþionale, în fapt o buclã aselectivitãþii conforme.

Emergenþa globalã este profund deturnatã de lasensurile ei: în loc sã faciliteze adaptarea presupusã depreeminenþa performanþei în gândire, în inovare, seeºueazã pe aliniamente formale, de translatare mecanicãa unei experienþe instituþionalizate acreditatã cu virtuteade a elimina dependenþa de cale, înainte de toate cea carefixeazã identitatea. Aceastã substituire de sensurireproduce relaþia centru-periferie ºi în societatea

12

cunoaºterii, ceea ce nu este doar absurd, ci ºi catastrofal.Imitaþia este calea cea mai contraproductivã pentru a fipaºaportul pentru societatea cunoaºterii. Prin imitaþie sepoate obþine doar iluzia de insider, cãci în realitate prinea se fixeazã în periferie proiecte ºi oameni. Adicã seconservã exact constituþia lumii pentru care pãrea cã eramdeterminaþi sã o depãºim. Problema se pune în termeni deacces la globalitate prin conceperea identitãþi ca o forþãde universalizare. Pentru a nu se perverti în uniformizare,globalizarea este o formulã competiþionalã de legitimarea inovaþiei locale, ca rãspuns al îndreptãþirii individuale(a pãrþii) pentru echilibrarea ofertei globale (a întregului).Altfel, se recade în totalitarism.

Totalitarismul ca paradox al puterii

Din pãcate, magistrala deviantã a cunoaºterii nu esteo problemã pe care o putem rezolva, pentru cã pur ºi simpluþine de cunoaºtere exclusiv în varianta ei de putere. Adicãstrategia postvalorilor este una de putere, ºi anume aputerii de tip hegemonic ce face regula inclusiv îngestiunea cunoaºterii. Scopul nici mãcar nu este inovativ,ci unul iterat cu insistenþã: controlul resurselor globale.Postmodernitatea este, din acest motiv, o formulã deconservare a puterii hegemonice de a controla resurseleglobale, susþinutã de silogismele autoimpuse alecorectitudinii politice.

13

Este un mecanism pervers la modul absolut, este chiarmecanismul ideal al puterii dependentã doar de ea însãºipentru cã este confirmatã invariabil prin autoasumare.Omenirea se aflã în situaþia de a-ºi constata acceptarea oferteifãrã sã fie nevoie de formularea unor îndreptãþiri. Dupã ceprin componenta randamentalã economia a ajuns aumanã,prin acceptarea determinismului puterii hegemonicesocietatea devine postumanã (Fukuyama, 2005). Adicã sereproduc indistinct aceleaºi valori a cãror eternizare are însãnevoie sã excludã din algoritmul reproductiv chiar omul.

Alteritatea refuzatã

Situaþia absurdã este coerentã cu intenþiile de a refuzafatalitatea altei perspective. Nu altfel ne explicãm de ceglobalizarea este ecranatã de globalitate (Beck, 2003) ºideturnatã de globalism, dupã cum societatea cunoaºteriieste asimilatã revoluþiilor tehnologice sau înghesuitã încuºca resurselor anistorice ºi judecatã dupã regularitãþileeconomicitãþii. Mesajul sugerat subliminal este cãglobalizarea confirmã de fapt status quo-ul hegemonic,iar cunoaºterea se testeazã suportabil prin cartezianism.Noua sintezã devine astfel o iluzie inutilã!

Acceptanþa modelului explicativ este de nediscutatîn aceastã mare deturnare de sensuri ºi semnificaþii.ªtiinþele sociale se abandoneazã pretenþiilor de falsitateºi recunosc fãrã argumente validitatea testului falsificãrii

14

(Popper, 2001). Istoricismul este repetitiv pânã laidentitate reprodusã invariabil, schimbarea priveºteeventual doar forma, evoluþia este o spiralã preformatã aunui pattern autodefinit, lumea fiind, pânã la urmã ºi îndefinitiv, ceea ce îi permite modelul sã fie. (Dinu, 2006)

În aceste determinãri orice concept este egal cu formelelui istorice, acestea fiind aproximãri progresive ale uneiesenþe transcedentale, la care are acces doar puterea înforma ei sublimatã ºi în consecinþele cãreia suntem captivi.

Triumful cunoaºterii

Blocarea în acest model explicativ al constituþiei lumiiºi al validãrii adevãrului ca exerciþiu de putere nu arecum sã stãruie fãrã sã însemne colaps fatal. În fondcunoaºterea se blocheazã în cadrele puterii absolute pânãgãseºte, mai repede sau mai încet, soluþia de a le strãpunge,chiar de a le dizolva complet. În aceastã privinþã stãmãrturie experimentul totalitar al comunismului prãbuºitsub greutatea ranforsãrilor menite sã blocheze alternativa,înainte de toate ca rezultat al cunoaºterii.

Paradoxul globalismului, ca ºi al confiscãriiinstrumentale a societãþii cunoaºterii rezidã nu înfalsificarea globalizãrii. Aceasta consolideazã diferenþaabsolutã de sens ºi cãi de abordare, vizibilizând tendinþelede depãºire a falsului ºi facilitând intrarea într-o nouãmodernitate. O modernitate cu alte valori de sintezã, mai

15

compatibile cu esenþa naturii umane ºi cu gestiuneaglobalã a puterii acesteia de a rãmâne concordantã cusine.

Omul începe sã redevinã o sumã irepresibilã de raþiuneºi sentimente, de contingent ºi materialitate. În fapt, omulsocietãþii cunoaºterii intrã în propria-i cetate, a celei de-adoua ºi a treia realitãþi (Popper, 2000). Posibilul limiteazãprobabilul, realitatea miºcã aliniamentele sale reale ºi spreforme virtuale, timpul îºi scurteazã durata fãcând spaþiulaccesibil prin definiþie, cuplând forþele fizice pentru a leputea controla efectele, unind microstructurile pentru avedea adâncimile macrouniversului. Omenirea îºirecompune un alt ideal ce-i dã sens opþiunilor ºi-iarmonizeazã interesele.

Paºii spre o nouã ordine a lumii pun în evidenþãschimbarea principiului ordonator. Ceea ce a dinamizatlumea preglobalã, adicã principiul adversitãþii (Dinu,2004), se claseazã ca lipsit de relevanþã. Se impune canecesar un alt principiu, cel care sã redispute mereusimbolurile puterii sau ale consacrãrii ºi care sã asigurefluenþa orizontului uman de aºteptare. Acesta nu poate fialtul decât cel întruchipat de competiþie, dupã exempluljocurilor sportive colective. Este principiul ordonator carelanseazã lumea globalã în care omul depinde în modesenþial de el însuºi, de ceea ce creeazã ºi inoveazã, decunoaºtere în calitate de resursã preponderentã.

16

PRIMA MODERNITATE POSTMODERNISMUL A DOUA MODERNITATE

relativizare mecanicism autoorganizare materialism raţionalism pragmatism

servicii industrialism cunoaştere mineral sintetic natural

electricitate combustie energie verde masificare uniformizare diversitate

funcţie muncă misiune muncitor funcţionar intelectual

federalizare centralizare localizare clivaje sociale corporatism activism social

imperiu stat-naţiune societate postnaţională naţionalism tribalism cosmopolitism

transnaţional internaţional supranaţional suveranitate dependenţă societate globală

internaţionalizare interdependenţă globalizare specializare fragmentarism holism

cooperare autarhie deschidere control aliniere armonizare

cultură profesională cultură generală cultură antreprenorială ierarhie sinarhie poliarhie

sisteme reactive sisteme reproductive sisteme creative distrugere transformare inovare

îndreptăţiri ofertă responsabilitate adversitate concurenţă competiţie

Tranziþia valorilor

17

Bibliografie

Albrow, M. (1997), The Global Age: State and Society BeyondModernity, Polity Press, Cambridge

Archibugi, D., Lundvall, B.A. (2001), The GlobalizationLearning Economy, Oxford University Press, Oxford

Beck, U. (2003), Ce este globalizarea? Erori ale globalismului– rãspunsuri, Editura Trei, Bucureºti

Damasio, A.R. (2004), Eroarea lui Descartes. Emoþiile,raþiunea ºi creierul uman, Humanitas, Bucureºti

Dinu, M. (2004), Globalizarea ºi aproximãrile ei, EdituraEconomicã, Bucureºti

Dinu, M. (2006), Societatea cunoaºterii. O perspectivãpostreferenþialã asupra resurselor, în Roºca, Gh. I., Societateacunoaºterii (în curs de apariþie), Editura Economicã, Bucureºti

Featherstone, M. et. al. (1995), Global Modernities, Sage,London

Friedman, L. Th. (2005), The World Is Flat. A Brief Historyof the Twenty-first Century, Farrar, Straus and Giroux,New York

Fukuyama, Fr. (2005), Viitorul nostru postuman. Consecinþelerevoluþiei biotehnologice, Humanitas, Bucureºti

Giddens, A. (2000), Consecinþele modernitãþii, EdituraUnivers, Bucureºti

Penrose, R. (1998), Incertitudinile raþiunii. Umbrele minþii,Editura Tehnicã, Bucureºti

18

Popper, K.R. (1998), Mitul contextului, Editura Trei, Bucureºti

Popper, K.R. (2000), Filozofie socialã ºi filosofia omului,Editura Trei, Bucureºti

Popper, K.R. (2001), Conjecturi ºi infirmãri. Cercetareacunoaºterii ºtiinþifice, Editura Trei, Bucureºti

19

Globalizarea este perceputã în douã moduri la fel deinadecvate: a) ca un nou concept care repotenþeazãcontinuitatea modalitãþilor de control al variabilelor unorprobleme generale ºi b) ca o soluþie aºteptatã la blocajelede înþelegere a limitãrilor accesului la putere în sistemulinternaþional. În prima variantã globalizarea este acreditatãdrept o formulã ce prezervã în chip anistoric configuraþialumii, în timp ce a doua variantã este destinatã sã eternizezefuncþiile top down ale sistemului internaþional. Dacã nuar acoperi o zonã consistentã statistic a preferinþelor, celedouã moduri de încãrcare a conceptului de globalizare arfi simple speculaþii. Mediile academice sunt ºi eleracordate la aliniamentele acestor viziuni.

Ipostaze contextuale

Sensul uzual al conceptului de globalizare secalchiazã fie pe cea ce reprezintã starea genericã deglobalitate, fie pe universul de semnificaþii iradiat deglobalism (Beck, 2003). În cazul stãrii de globalitateeste vorba de problemele universale ºi anistorice, degenul subdezvoltãrii, cu pandantul sãu social – sãrãcia,la care niciun regim internaþional nu a reuºit sã dea

Procesul*

* Text apãrut în nr. 3 al revistei „Economie teoreticã ºi aplicatã”cu titlul Modelul explicativ al globalizãrii.

20

soluþii pe deplin operaþionale. Cât priveºte globalismul,el exprimã un stadiu al evoluþiei interdependenþelor încare un actor al vieþii internaþionale are un rolpreponderent în gestiunea resurselor (economice,culturale, militare, ºtiinþifice, politice etc.) ale planetei.

Suprapunerea sensului globalizãrii pe cel al stãriide globalitate trimite acest concept în categoria celorce au însoþit dintotdeauna confruntarea omenirii cu sineînsãºi: cu ceea ce este, ceea ce are, ceea ce poate sã facãºi cum reuºeºte sã facã (Held, 1993). Ceea ce nu s-areuºit sã se rezolve – se ºtie – a fost transferat de cãtreindivid în seama supranaturalului ºi de cãtre comunitãþiîn seama supranaþionalului. Trebuie marcat distinctintervalul în care statele s-au deprins sã împingã acesteprobleme mai ales în seama internaþionalului.

Globalismul þinteºte situaþia în constituþia lumii în careexistã o singurã supraputere, componentele sistemuluiinternaþional fiind, în forme diverse ºi subtile, dependentede deciziile, interesele, comportamentul ºi evoluþiilesupraputerii (Brzezinski, 2000). Este limpede cã aceastãconfiguraþie a lumii reprezintã o formulã de gestiune aputerii în relaþiile internaþionale, adicã se referã la ideea deordine (Nye, 2005).

Cele douã concepte-sosii ale globalizãrii nesugereazã, pe de o parte, cã globalizarea este tendinþaspre universalizare în viziunea omenirii despre ea însãºi,scoþând în evidenþã ceea ce are comun sau o afecteazãîn ansamblu, ºi, pe de altã parte, cã evoluþia a dus natural

21

la o asimetrie a distribuþiei puterii pe planetã, de tipdependenþã de un centru care gestioneazã solitarputerea, asigurând funcþionalitatea regimuluiinternaþional. Globalitatea vizibilizeazã problema ºiglobalismul dã soluþia! La un loc, cele douã concepteînlocuitoare ale globalizãrii par sã ofere matricea înreperele cãreia se asigurã coerenþa ºi consistenþa vieþiiinternaþionale în formula noii ordini globale. Dar, înaceste condiþii, de ce mai vorbim de globalizare?

Relativizarea sensului

În ultimele decenii s-au consacrat mai multeperspective de abordare a globalizãrii. Cea maiabundentã în analize este perspectiva economicã,având drept punct de pornire studiul economiilor de scarãºi desfãºurându-se cu stãruinþã asupra internaþionalizãriipieþelor. Astãzi încep sã fie tot mai frecvente analizeleperspectivei politice, centrate pe problematica noiiordini ºi þintind constituþia societãþii globale. O largãaudienþã au ºi studiile vizând perspectiva hegemonicã,preocupate de descifrarea mecanismelor controluluiglobal al resurselor, cu varianta accesului la puteri(economice, politice, militare, culturale etc.). Nu puþinesunt analizele ce relevã perspectiva ezotericã,încercând, între altele, sã acrediteze ideea programaticãa unei uniuni politice a elitei planetare.

22

Un corp distinct îl fac studiile despre modelele deintegrare (Dinu, Socol, Marinaº, 2005), debutând cucele privind analiza teoriei economice a federalismuluiºi a constituirii federaþiilor.

Este o constatare greu de rãsturnat cã toate perspectivelede analizã a globalizãri sunt în mod fatal parþiale ºi pedeasupra se supun regulii opþiunii pentru sensurileconceptelor înlocuitoare, globalitate ºi globalism. Putemvorbi de aproximãri conceptuale, deºi de puþine ori suntemîn situaþia fericitã de a gãsi într-un studiu informaþii legatestrict de globalizare sau cel puþin sã opereze cu diferenþelespecifice dintre cele trei noþiuni. Situaþia nu este singularã.Menþionãm cazul ºi al altor concepte cu sensuri suprapuse,cum ar fi cele de tranziþie, transformare, reformã, cutrimiterile la procesele de emergenþã postcomunistã. Sepracticã, în mod surprinzãtor, un fel de devãlmãºie sensualãîn discursul globalizãrii, ca ºi al tranziþiei postcomuniste(Dinu, 2003).

Un aspect ce confuzioneazã ºi mai mult ceea cear trebui sã fie o teorie a globalizãrii (deºi este doaro bibliografie!) constã în propensiunea ideologicãa analizelor. Cele mai frecvente deviaþii interpre-tative sunt cele marcate de viziunile deterministe,adeseori în maniera materialismului dialectic ºiistoric. Acestea explicã evoluþiile doar pe seamastrãpungerilor tehnologice ale revoluþiei informa-þ ionale , care de terminã pr in „noi le for þe deproducþie” schimbãri în „structura” lumii. În astfel

23

de construcþii teoretice primeazã mijloacele în raportcu scopurile globalizãrii.

O categorie diferitã de studii mizeazã pe puterea deinducþie a idei de ordine reprezentatã de statul-naþiune ºia înclinaþiei statelor de a coopera pentru soluþionareaproblemelor globale. În aceastã direcþie ne aflãm însituaþia de a constata cã instituþionalizareainterdependenþelor în formula Bretton Woods s-ar puteasã se eternizeze prin reformare, cu scopul de a face necesarãpreeminenþa rolului statului-naþiune în gestionarearegimului internaþional. Ceea ce reveleazã aceste studiieste faptul cã schimbarea globalã scuteºte de rãspunderisufixul inter ºi de disfuncþii cooperarea între state.

Teoria conspiraþiei a fãcut la rândul ei ravagii înexplicarea globalizãrii. Întrucât aceasta ambiþioneazãsã aibã ultimul cuvânt în tot ceea ce se întâmplã înlume, meritã sã fie lãsatã deoparte!

Trebuie sã observãm cã fiecare traseu de analizã estepreocupat de critica celorlalte, astfel încât ele îºi anihileazãreciproc forþa explicativã. Rezultatul absolut al contribuþieiînsumate a studiilor despre globalizare este cã ea sedovedeºte prea uºor a fi… ceea ce ºtim cu toþii cã este!

Tentaþia ideologiilor

Faptul cã un concept este acreditat cu aºa de diferitesensuri trebuie sã aibã o explicaþie. Poate fi gãsitã, încazul globalizãrii, o explicaþie ºi plauzibilã, ºi

24

credibilã? Încãrcarea cu alte sensuri decât cele la carene-am aºtepta sã fie îndreptãþit conceptul deglobalizare pentru a avea cel puþin identitate îndezbaterile teoretice actuale, dacã nu valoareepistemologicã ºi euristicã în egalã mãsurã, nu estechiar inocentã (Dinu, 2006).

Putem, fãrã îndoialã, constata faptul cã are loc oîncrâncenatã rezistenþã la a acoperi sensurileglobalizãrii în fel ºi chip. Pentru a nu strica viziuneatutelarã se exercitã o presiune informaþionalã pentru ase accepta la nivelul comunitãþii ºtiinþifice sensul, deglobalism mai ales, pe care l-ar sugera ca megatendinþãglobalizarea. Cumva, în maniera corectitudiniipolitice, globalizarea trebuie sã însemne ceva anume,exact ce este bine sã reprezinte status-quo-uldistribuþiei de putere într-o ordine globalã regularizatãde o singurã superputere. Sugestia este atât de atractivãîncât încãrcãtura de sens a globalizãrii rãspunde unuicriteriu minimal de plauzibilitate, de a se suprapunepe o texturã a realitãþii identificabilã ºi congruentã cuun ºir de fapte, evenimente, fenomene observabile.

Dacã globalizarea reflectã status-quo-ul sistemuluiinternaþional actual înseamnã cã acest concept intrãîntr-o clasã mai largã de concepte, care istoriceºte auaproximat diferitele formule de status-quo, de laconceptul de imperialism pânã la cel de hegemonism.Aceastã suitã de concepte reprezintã situaþiile în care,în mai micã sau mai mare proporþie, un stat instituie un

25

regim de dependenþã sau de subordonare a altor state.Eticheta exactã a formulei actuale a status-quo-ului estecea de „republicã imperialã” (Aron, 1972), cu variaþiilelingvistice de „imperiu american” (Todd, 2003),„putere soft” (Nye, 2004), „imperiu uºor” (Ignatieff,2003) sau „pop internaþionalism” (Krugman, 1996),încercând fiecare sã aproximeze în fapt procesul dedifuzie a valorilor americane la nivelul planetei, ceeace în limbajul comun se numeºte „americanizarealumii”.

Economiºtii de orientare neoliberalã asimileazãglobalizarea cu procesele marcate de supremaþia pieþei,cu accent pe poziþia dominantã a pieþelor financiare,centrate pe funcþia dolarului de monedã internaþionalãde rezervã.

Închiderea sferei

Cheia în interpretarea proceselor de globalizare oare ceea ce numim principiul ordonator, adicã regulade bazã a configurãrii vieþii internaþionale. Admitemipoteza cã istoria omenirii se poate împãrþi în douãperioade: 1) cea în care regula a fost fãcutã de principiuladversitãþii, pe care o numim perioada preglobalãºi 2) cea în care regula este fãcutã de principiulcompetiþiei, pe care o numim perioada globalizãrii.

Ce s-a întâmplat pânã acum? Principiul adversitãþiia impus regula în care o parte controleazã mereu altã

26

parte. În fapt, întreaga istorie poate fi explicatã cafenomenologie a principiului adversitãþii (de la luptade supravieþuire la cea de dominare, de la viaþatriburilor la democraþia Atenei lui Pericle, de la ImperiulRoman la hegemonia americanã, dar ºi de la lupta declasã la ura de rasã, de la conflictele religioase larãzboiul rece, pânã la formele adversitãþii faþã de entitãþisublimate de genul terorismului, cartelurilor crimeiorganizate etc.).

Ordinea rezultatã din principiul adversitãþii a produspolarizare (economicã, ideologicã), sisteme politiceînchise (state strãjuite de graniþe geografice, economice,ideologice, rasiale) sau cooperare subminatã desuveranitatea naþionalã (de interesele divergente alestatelor).

Stadiul în care ne aflãm este cel în are o parte (unstat) controleazã întregul (globul), gestioneazãdiscreþionar puterile globale, exercitã unilateralismuldeciziilor ºi favorizeazã nivelarea diversitãþii (inclusivculturale). Este vorba evident de o formulã arhitecturalãa vieþii ºi regimului internaþional la care s-a ajuns pecãi paºnice.

Întrebarea esenþialã este: rezolvã acest mod deorganizare a lumii problemele acumulate în istorie detipul sãrãciei, violenþei, poluãrii, identitãþii? Ne aflãmîn situaþia evolutivã a formulelor de organizare gene-rate de acelaºi principiu al adversitãþii. În varianta samaximalã de exprimare, problemele eventual se

27

reformuleazã, cãci soluþionarea nu constituie unalgoritm al gestionãrii ordinii internaþionale,instrumentele ºi funcþiile acesteia fiind neschimbate.Chiar dacã o parte hegemonizeazã astãzi sistemulglobal, fãrã sã se schimbe principiul ordonator nu sedepãºesc consecinþele adversitãþii. Nu este întâmplãtorcã rãspunsul este sugerat de urmãtoarea aserþiune:„America este nu numai prima ºi singura superputerecu adevãrat mondialã, ci ºi, probabil, ultima”(Brzezinski, 2000).

Depãºirea situaþiei nu înseamnã o repoziþionare dinbunãvoinþã a SUA în regimul internaþional, ciîntemeierea ordinii internaþionale pe un alt principiu.

Schimbarea principiului

Miza absolutã este funcþionalizarea unui altprincipiu ordonator, care sã asigure depãºirea situaþieide blocaj în care se aflã evoluþia regimului internaþionalºi constituþia ordinii internaþionale.

Situaþia de fapt aratã cã în lume acþioneazã astãzi ºialþi actori decât cei care au produs ordinea în care unstat controleazã toate celelalte state ale lumii. Dacãeste sã spunem lucrurilor pe nume, întregul, astãzi, numai este rezultatul însumãrii mecanice a pãrþilor. Cevase adaugã, chiar o diferenþã specificã, reprezentatã defuncþiile unor noi actori pe lângã statele-naþiuni, cumar fi organizaþiile civile cu vocaþie transnaþionalã,

28

companiile globale, fondurile de risc („turmaelectronicã” (Friedman, 2002), circulaþia liberã afactorilor, mai ales a capitalului financiar, grupurilede interese transnaþionale, auditorii globali etc. Astãzivorbim de noi formule de producere a bogãþiei, centratepe economia bazatã pe cunoaºtere, de noi instrumentede genul derivativelor, creãrii niºelor de piaþã,influenþãrii consumului prin publicitate. Ideea decontrol pare sã piardã din relevanþã într-o lume în carepãrþile, atât de diverse ºi cu comportamente consolidate,tind sã imite întregul, în orice caz sã iasã din grilainflexibilã a structurii interstatale.

Globalizarea apare ca o formulã nouã de organizarea lumii cu scopul de a rezolva în alt mod, nonconflictual,alocarea resurselor, ca ºi problemele dezvoltãrii carenu ºi-au gãsit rezolvarea pe principiul adversitãþii.Globalizarea este, deci, o problemã politicã de ultimãinstanþã, ce presupune constituþia unei societãþiglobale, care sã gestioneze economia globalã, ca ºitoate celelalte compartimente ale guvernãrii globale.Analiza globalizãrii este, în fapt, analiza societãþiiglobale. Orice alte aliniamente se subordoneazãaliniamentului societal. Aspectele tehnice,spectaculoase, au relevanþã globalã doar în raport cuefectele asupra societãþii globale (telecomunicaþii,internet etc.), iar aspectele economice pun în evidenþãfuncþia socialã a economiei (depãºirea risculuieconomiei offshore, între altele).

29

Globalizarea se aratã a fi procesul de structurare asocietãþii globale, pe câteva caracteristici proprii: a) caformã a modernitãþii societatea globalã este de naturãpostnaþionalã; b) evoluþiile vizeazã procese supra, dupãeºecul proceselor inter, de la internaþionalele de toateculorile pânã la sistemele instituþionale de cooperareinterstatalã; c) are consistenþa unui proces constructivist,cu arhitecturã instituþionalã, bazat pe reguli de jocnonconflictuale (nonviolente), de risc calculat ºi pe criteriipostrandamentale, antropice ºi ecologice, cu sistemecreative postcorporatiste ºi postindustriale; d) este unproces postcapitalist (în sens clasic ºi istoric), inovativ înmaterie de resurse (cunoºtinþele aduc valoare adãugatãpreponderentã), cu formule nonpiaþã pentru câºtigul debunãstare (rezolvã problema „20 versus 80 la sutã”, inclusivprin metode eticiste, ºi e) este un proces al diversitãþiicongruente cu unitatea (globalizarea este, în fapt,glocalizare).

Aceste caracteristici sunt consecinþa efectivizãriiprincipiului competiþiei, cu aspectul sãu esenþial cãtotul se redisputã, nimic nefiind definitiv, ierarhiilesunt dinamice, intrãrile ºi ieºirile din sistem sunt cuadevãrat liberalizate. În baza principiului competiþieideschise ºi mereu reluate, globalizarea vine cu o nouãordine în care se încearcã sã nu mai fie posibile vechilenevroze ale istoriei. Din acest punct de vedere,globalizarea este o a doua modernitate a lumi (Beck,2003), dupã cea declanºatã de revoluþiile industriale

30

ºi naþionale, cele care au adus clivajele pe relaþiainter(naþional) ºi intra(social), adicã adversitatea ºiconflictele internaþionale ca ºi lupta de clasã, inclusivconflictele sociale din epoca postindustrialã.

Proba viitorului

Omenirea mizeazã pe ceea ce are comun ºi poate fipus în comun, pe ceea ce îi aseamãnã între ei pe oameni.Diferitul creativ stã la baza diversitãþii locale, cea de-adoua dimensiune funcþionalã a globalizãrii. Competiþiase manifestã la acest nivel cu prioritate, unde seselecteazã agenþii globali. Dimensiunea localãconstituie un sistem deschis cu autoorganizare.

Trecerea de la perioada preglobalã, marcatã deprincipiul adversitãþii, la perioada globalã, marcatã deprincipiul competiþiei, este una conflictualã. Motiveleconstau în: a) schimbarea setului de valori(suveranitate, interguvernamentalism, hegemonie etc.);b) diminuarea funcþiilor unor actori (statul-naþiune,partide, companii naþionale etc.); c) reformainstituþionalã (Fondul Monetar Internaþional, BancaMondialã, Organizarea Naþiunilor Unite, OrganizaþiaMondialã a Comerþului etc.); d) schimbareaprocedurilor (guvernare centralizatã, alocarea politicãa resurselor, controlul naþional al pieþelor etc.).

Starea conflictualã dintre partizanii formulelor

31

preglobale ºi cei ai globalizãrii se vede cel mai bine înproiectele de regionalizare (Uniunea Europeanã,bunãoarã). Dintre cele trei proiecte de integrareregionalã, doar construcþia europeanã se aflã pe untraseu pe care dovedeºte cã încearcã sã aplice principiulglobalizãrii . Uniunea Europeanã reprezintã odezvoltare a unor structuri supranaþionale, prin transferde suveranitate („mise en commune”), apar actori cuidentitate europeanã prevalentã (de la agenþi economicipânã la instituþii), decizia se ia într-un sistem deguvernare multinivel, cu partajarea responsabilitãþilor,se aplicã metode de coordonare a politicilor pentru aminimiza eºecurile pieþei. În acelaºi timp, procesele deconvergenþã omogenizeazã accesul la ofertã, ridicândperiferia la nivelul standardelor centrului, proceseleeconomice servesc formãrii societãþii europene, caaproximare a ideii de societate postnaþionalã,eminamente globalã, principiul competiþiei este þintitprin obiective precum coeziunea socialã atinsã princreºtere economicã. Deci se instituie reguli alecompetiþiei în care miza se repune mereu în joc. ÎnUniunea Europeanã se prefigureazã o ordineinstrumentalã prin care sã se asigure accesul liber laîndreptãþiri, de tipul libertãþilor, ºi la ofertã, princompetiþie reglementatã, pentru a nu fi excluzivã.

În sensul sugerat de construcþia europeanã,globalizarea, prin noul principiu ordonator, încearcã

32

sã rezolve problemele globalitãþii ºi sã depãºeascãglobalismul, care este cel mult o globalizare deviantã.

Recurs la ideal

Ca univers de semnificaþii, ca fenomenologie ºi cafinalitate, globalizarea se aratã a fi altceva decâtglobalitatea ºi globalismul, ca ºi în raport cu orice altãformã istoricã pe care acestea au luat-o în perioadapreglobalã structuratã de principiul adversitãþii. Capracticã socialã, globalizarea are funcþia de ainstituþionaliza societatea globalã, soluþia aºteptatãpentru depãºirea consecinþelor primei modernitãþi,construitã pe clivaje. Economic, globalizarea sedesfãºoarã dincolo de postindustrialism, încãrcândaliniamentele noii economii, bazatã pe cunoaºtere ºipe tendinþele postrandamentale, de tip ecologic.Componenta socialã genereazã identitatea globalã, detip postnaþional, funcþionalizând mecanismelecompensatorii ale diversitãþii locale, în variantainstituþionalã a societãþii civile ºi asociativitãþiiplurimotivate. Din punct de vedere politic, globalizareaexerseazã guvernarea globalã, cu funcþie supranaþionaã(comunitarã, globalã etc.), dar ºi localã, marcând înfapt consacrarea actorilor extrastatali ce ocupãsegmente funcþionale, atribuþii ºi îndreptãþiri de o

33

extensie sugeratã prin tendinþele efectivizate ale libereicirculaþii a persoanelor, serviciilor, capitalurilor ºibunurilor. În fapt, societatea globalã va evolua pe untraseu prefigurat de federalismul permisiv recentrãriiidentitãþilor dupã repere autoasumate în orizontulplurivalent global-local. Reprezentarea intereselorpãstreazã suportul valorilor, mecanismelor ºi criteriilortestate de democraþie.

Sub aspect esenþial, globalizarea este procesul defuncþionalizare, pe baza principiului competiþiei, aeconomiei globale, care, în cadrul societãþii globale,de tip postnaþional, devine aptã sã creeze structuri dedecizie ºi acþiune pe relaþia global-local, pentrusoluþionarea problemelor globale ºi asigurareaechilibrului ofertã-îndreptãþiri.

Caracterul proiectiv, departe de a reprezenta o nouãtentaþie de tip utopic, este concordant cu preeminenþadimensiuni raþionale a umanitãþii , eliberatã depropensiunea adversitãþii odatã cu abordarea inovaþieica resursã inepuizabilã ºi preponderentã, refãcând peacest suport nonrandamental armonia dintre naturaumanã ºi natura-mamã.

Fãrã acest înþeles, globalizarea este un proces mimat,golit de conþinut, o cale de a grãbi colapsul singuruluisistem deschis cu autoorganizare de tip inovativ-raþional pe care-l oferã evoluþia vieþii pe Terra.

34

Bibliografie

Aron, R. (1972). République impériale. Les Etats-Unis dans le monde 1945-1972, Calmann-Levy, Paris

Bacevich, A. (2002). American Empire, HarvardUniversity Press, Cambridge

Bell, D. (1999). The Coming of Post-IndustrialSociety. A Venture in Social Forecasting, Basic Books,New York

Beck, U. (2003). Ce este globalizarea. Erori aleglobalismului – rãspunsuri la globalizare, EdituraTrei, Bucureºti

Brzezinski, Z. (2000). Marea tablã de ºah.Supremaþia americanã ºi imperativele salegeostrategice, Univers Enciclopedic, Bucureºti

Dinu, M. (2003). Modelul explicativ alparadigmelor economice. Cazul tranziþieipostcomuniste, în volumul „Educaþie economicã.Actualitate ºi perspective”, Editura Economicã,Bucureºti

Dinu, M. (2004). Globalizarea ºi aproximãrile ei,Editura Economicã, Bucureºti

Dinu, M. (2006). Relevanþa postraþionalã aparadigmelor difuze, în „Economie Teoreticã ºiAplicatã”, nr. 1 (496), martie

35

Dinu, M., Socol, C., Marinaº, M. (2005). Modeluleuropean de integrare, Editura Economicã, Bucureºti

Friedman, L. Th. (1990. The Lexus and the OliveTree. Understanding Globalization, Farrar, Straus andGiroux, New York

Friedman, L. Th. (2005). The World Is Flat. A BriefHistory of the Twenty-first Century, Farrar, Straus andGiroux, New York

Fukuyama, Fr. (2004). Viitorul nostru postuman.Consecinþele revoluþiei biotehnologice, Humanitas,Bucureºti

Giddens, A. (2000). Runaway World: HowGlobalization is Reshaping our Lives, Routledge, NewYork

Held, D. and McGrew, A. (2002). GoverningGlobalization: Power Authority and GlobalGovernance, Polity Press, Cambridge UK

Held, D. et al (1999). Global Transformation:Politics, Economics and Culture, Stanford UniversityPress, Stanford

Ignatieff, M. (2003). Empire Lite, Vintage Books,New York

Krugman, P. (1996). Pop Internationalism, MITPress, Cambridge

Nye, J.S. Jr. (2004). Soft Power. The Means to Succesîn World Politics, Public Affairs, New York

36

Nye, J.S. Jr. (2005). Descifrarea conflictelorinternaþionale. Teorie ºi istorie, Editura Antet,România

Rodrik, D. (1997). Sense ºi Nonsense în the GlobalizatonDebate, Foreign Policy, Summer, pag. 19-37

Stiglitz, J. (2005). Globalizarea. Speranþe ºideziluzii, Editura Economicã, Bucureºti

Todd, Em (2002). Aprés l’empire. Essai sur ladécomposition du systéme américain, Gallimard, Paris

37

Fenomenologie*

* Text apãrut în nr. 2 al revistei „Economie teoreticã ºi aplicatã” cutitlul Supranaþionalul ca stare intermediarã. O schiþã a ieºirii dinera adversitãþii.

Odatã cu apariþia statului-naþiune a apãrut ºi nevoiade reguli pentru o ordine internaþionalã. Formuleleanterioare erau centrate în jurul ideii de imperiu, cu metodasa de cucerire prin rãzboaie. Statele-naþiuni, fãrã sã renunþela fascinaþia imperialã, au încercat mai întâi variantainternaþionalelor ideologice pânã sã ajungã la ordineainstituþionalã specificã regimului internaþional de dupãal doilea rãzboi mondial.

Regula s-a bazat pe funcþionalizarea suveranitãþiiîntr-o lume interdependentã. S-a instituit supravegherearespectãrii regulii preeminente. Suveranitatea s-a salvatînsã teoretic, dar a eºuat pragmatic. Capacitatea degestionare a resurselor consolidãrii suveranitãþii înmanierã multilateralã s-a dovedit o iluzie a diplomaþiei.Ordinea internaþionalã a devenit teren de disputã întrecei care ºi-au atras instrumentele puterii. Ordineainternaþionalã de dupã prima parte a secolului trecut aînceput în manierã multilateralã de gestionare ºi a sfârºitprin a fi unilateral determinatã. Astãzi ordinea este de tiphegemonic.

38

Hegemonizarea interdependenþelor

Ordinea internaþionalã hegemonicã este un capãt delinie: al liniei de evoluþie generate de un principiuordonator, cel al adversitãþii. Situaþia pare diferitã, cusingura precizare cã diferenþa nu este specificã. Ordineahegemonicã nu este diferitã de ordinea imperialã; a ajunsîn etapa sa internaþionalã, cu tendinþa de a se testa regulaputerii supranaþionale. Adicã a unei singure supraputerinaþionale. Inclusiv în ceea ce priveºte uniformizarea.

Ordinea hegemonicã este nouã prin amploare, dar nueste principial diferitã de formulele anterioare de ordonarea lumii. Ceea ce declarãm a fi diferit nu este în fondesenþial, ci formal. Internaþionalul a ajuns sã fie o ordineîn care jocurile sunt fãcute de o putere supranaþionalã,creându-se senzaþia cã ºi ordinea a devenit supranaþionalã.Fondul este înlocuit de formã.

Nu altã logicã explicã suprapunerile se sensuri cumvacu adevãrat vinovate (Dinu, 2006). Ordineainternaþionalã gestionatã de o putere supranaþionalã estenumitã globalizare, deºi ea este pur ºi simpluamericanizare. Adicã, ordinea internaþionalã centratã peinteresele naþionale ale supraputerii care sunt astãzi SUA.

Actualul regim internaþional nu funcþioneazã pe alteprincipii decât cele instituþionalizate la Bretton Woods.Dacã este sã vorbim de diferenþã, aceasta ar consta înreluarea reflexelor imperiale. Atenuarea diferenþelor

39

naþionale se face însã acum prin strãluciresupranaþionalã, cu tendinþe de forþã supranaþionalã.

Ordinea imperialã era eminamente instinctualã,ordinea internaþionalã a unei puteri supranaþionale esteraþionalã. În fapt, s-a ajuns sã se raþionalizeze principiulordonator. Adversitatea nu a dispãrut, ci doar ºi-asublimat dimensiunea naturalã. Dictarea a devenitcopiere ºi impunerea s-a transformat în modã; în modacorectitudinii politice. Oamenii nu îºi definesclibertatea dupã orizontul lor de aºteptare, ci sunt liberisã respecte etaloanele nelimitate ale modelului unic.Principiul ordonator nefiind altul, realitatea îºi schimbãdoar forma, nu ºi conþinuturile.

Experienþa omenirii închide astfel un ciclu, deºi nueste sigur când se va întâmpla. Adversitatea sublimatãrãmâne totuºi adversitate. Ea deschide o etapã nouã, ceaa puterii supranaþionale, fãrã sã schimbe principiulordonator al adversitãþii. Adicã ºi în faza supranaþionalãne aflãm tot în preglobalizare.

Dialecticã perversã

Ordinea globalã bazatã pe supranaþionalul hege-monic este de fapt ordinea internaþionalã în faza saultimã. Translaþia de sens a supranaþionalului însprepreeminenþa diferenþei sale specifice este falsã.Supranaþionalul hegemonic este internaþionalulsubordonat intereselor unui singur stat-naþiune. Saltul

40

de la particula inter la particula supra þine de arta magiei;ea face aparenþele sã fie evidente ca esenþã.Supranaþionalul american, fie el ºi acceptat universal,are la bazã determinarea adversitãþii. Cã în ultimuldeceniu adversitatea ca partiturã americanã se difuzeazãliber nu este decât o simplã confirmare a continuitãþii deesenþã în ordinea preglobalã. A suprapune sensulglobalizãrii pe supranaþionalul hegemonic înseamnã aaccepta funcþionarea principiului adversitãþii ºi dincolode limitele lui fireºti.

Nu încape îndoialã cã supranaþionalul hegemoniceste un interval, cu multiple variabile perverse ºinecunoscute tentante, în evoluþia formei de ordineinternaþionalã în care au eºuat strategiile de gestionarea interdependenþelor pe care s-a clãdit sistemul statelorlumii. Este eºecul unei performanþe absolute a practiciisuveranitãþii statului naþional: instituþiile BrettonWoods. Adicã a sistemului în care pentru conservareaunei valori individuale, cum este suveranitatea, seacþioneazã dupã îndemnul „sã se salveze cine ºi ce poate”.

Bretton Woods a pornit de la ideea, generoasã pentrutimpul acela, de a se miza pe o cauzã comunã, cea ainterdependenþelor ce solicitã cooperare, dar printr-oconcurenþã a rezultatelor individuale în consolidareasuveranitãþii. Unii, tot mai mulþi cu timpul, adicã maipuþin unul pânã la urmã, au pierdut ritmul. Suveranitatea

41

lor a generat, încet dar sigur, dependenþã de altesuveranitãþi, apoi chiar de o suveranitate hegemonicã.

Nimic contrariant în aceastã evoluþie. Substratulconstituit de principiul ordonator a generat o continuitatede esenþã, chiar dacã uneori cu formule declarate noi, cumau fost cele numite supranaþionale, fondate la BrettonWoods. Dupã consumarea energiilor procooperaremultilateralã, aceste instituþii s-au blocat în disputele pentrucontrolul funcþiilor lor (Stiglitz, 2005).

Sigur, astfel de instituþii au fost prea repede ºi cumvaneadecvat declarate drept vectori ai guvernãriiinternaþionale, cu nuanþãri nominative uneori mondialesau globale. Ele, mai degrabã, au fost expresiasatisfacþiei de a fi gãsit, dupã ororile rãzboaielormondiale, o soluþie pentru consumarea energiilor nega-tive, un fel de structuri pentru terapia comunã a elitelorinternaþionale. Cauzele comune însã au fost din ce înce mai mult abandonate proiectelor de tranºare acontrolului suveranitãþilor, mai întâi din perspectivãeconomicã, mai apoi, militarã ºi politicã. Din exponenteale cooperãrii multiple, instituþiile Bretton Woods audevenit mecanisme de transmisie a intereselor celui maiputernic membru fondator. Ambiþionarea unora de amenþine statutul primar a însemnat, ca în cazul ONU,abandonarea lui financiarã.

42

Logica naturalã a confiscãrii

Guvernanþa internaþionalã nãscutã la Bretton Woodsa eºuat în spectrul guvernanþei supranaþionale inventatede SUA, în calitate de unicã putere a lumii, adicã desuperputere. Regimul internaþional care-ºi inventase încooperarea multiplã supapa de refulare a adversitãþii afost înlocuit cu regimul internaþional guvernatsupranaþional de o superputere. Din pãcate, soluþia nudepãºeºte adversitatea, ci doar îi dã un alt sens: devineantisuperputere.

Pentru prima datã în istorie principiul ordonator allumii dezvoltã o fenomenologie a adversitãþiiunidirecþionale. Chiar ºi unde toleranþa pãrea cã dã tonuldeciziilor ºi atitudinilor publice, în Europa, adversitatease contureazã tot mai mult ca o tendinþã antisuperputere(Roger, 2002). ªi asta cu atât mai mult cu cât superputereamultiplicã dovezile cã-ºi ia rolul în serios de generatorde adversitate, practicând în regimul ºi în relaþiileinternaþionale unilateralismul absolut.

Mediile academice încearcã sã neutralizezeperceperea situaþiei translatând analizele adversitãþiiîn contextul dezbaterilor despre globalizare. Manevraa avut însã alt efect decât cel scontat, inducând ideeacã regimul internaþional se aflã într-o perioadã de tranziþie– cu inevitabilul ghem de crize – spre un regim global,ce ar putea fi luat drept un progres sau cel puþin o

43

variantã îmbunãtãþitã a unei situaþii limitã în care seaflã omenirea.

Bibliografia globalizãrii a întreþinut cu îndestulareiluzia de altceva, cumva radical diferit, oricum acreditatcu capacitatea de a depãºi criza, în materie de regim ºirelaþii internaþionale. Numai cã, în acest caz, este vorbade o suprapunere forþatã a douã idei ce se referã la douãconstituþii într-adevãr diferite ale interdependenþelor înlume ca sistem. Confiscarea supranaþionalului, ca starespecificã de guvernanþã globalã, de cãtre un stat încalitatea lui de superputere, nu schimbã logica ºifenomenologia principiului ordonator al adversitãþii. Celmult se asigurã principiului adversitãþii noi sfere deîmplinire, din ce în ce mai rafinate, mai periculoase ºimai greu de prevenit sau controlat. Orice s-ar spune,terorismul este un produs al noilor resurse de adversitategenerate de superputerea ce-ºi impune de manierãsupranaþionalã interesele strictamente naþionale.

Deturnarea în sens naþional a supranaþionaluluidezvoltã algoritmii imperiului, a cãrui vocaþie nu s-adovedit nicidecum romanticã, chiar dacã eroismulrãmâne încã o valoare care înfierbântã imaginaþia ºimotiveazã gesturi publice.

Supranaþionalului trebuie pânã la urmã sã i se acceptesensul intrinsec, în acord însã ºi cu evoluþiile regimuluiinternaþional spre formule în care decizia sã aibã ritualuricare sã nu excludã pe cineva. Altfel se stimuleazã lainfinit adversitatea.

44

În logica supranaþionalului confiscat naþional se pro-duce inevitabil ºi marea adversitate. Contrapunerea însine a intereselor girate de suveranitate este producãtoarede adversitate. Ieºirea din cercul vicios al adversitãþii seface într-adevãr pe calea supranaþionalului, ca formulã apunerii în comun de cãtre statele-naþiuni a protocoluluide funcþionare a mecanismelor guvernanþei globale. Esteun traseu al nonexcluderii, chiar dacã episodic ar puteasã aibã ºi borne ale non-combat-ului.

Propensiunea puterii trebuie sã iasã din logicaadversitãþii ºi sã intre în logica umanã a competiþiei.

Epuizarea naþionalului

Supranaþionalul nu este o mântuire. Transferul,bunãoarã, a neputinþelor naþionale asupra supra-naþionalului aproape cã nu poate fi evitat. ªi asta chiar înpandant cu transferul, deja evident, al exceselor de putere.

Supranaþionalul, ca ºi supranaturalul, sunt spaþii aledeversãrii nevrozelor, iluziilor, ambiþiilor, riscurilor.Înainte de a fi real, supranaþionalul a fost, ca ºisupranaturalul, imaginativ. Întotdeauna, spaþiilebântuite de închipuiri, de fantome, nu pot fi locuite.Supranaþionalul ar reprezenta o simplificare prinabstractizare a problemelor complicate pe care le areomenirea. Supranaþionalul riscã sã fie nisipul în care îºivârã capul struþul doritor sã nu-l ajungã pericolul.

Mai grav, supranaþionalul ar putea f i unsupranatural raþionalizat sau cel puþin accesibil. Din

45

pãcate, expresia „supranaþional” din nou, la fel ca„supranaturalul”, invitã la evadare din condiþio-nalitãþile ºi dependenþele specifice vieþii. Ceea ce nus-a reuºit sã se rezolve dintotdeauna în manierãnaþionalã ºi internaþionalã s-ar transfera sprenerezolvare veºnicã supranaþionalului.

Existã o singurã variantã în care ceea ce ar trebui sãfie supranaþionalul ca formulã a guvernanþei globale arreuºi: sã se iasã din logica adversitãþii. Cine? Aici nueste simplu de convenit. Rãspunsul la întrebarea cine sãiasã din logica adversitãþii este chinuitor, nu doar pentrucã este complicat. El se referã la regulã, nu la excepþie.Trimite la constituþie, nu la stare, la logicã, nu la practicã.Rãspunsul þine de o altã realitate care sã o înlocuiascãpe cea bazatã pe adversitate.

Rãspunsul este o nouã sintezã care o transformãîntr-un episod pe cea în care ne aflãm acum. Rãspunsulînseamnã detaliile unei alte modernitãþi, dupã cemodernitatea nãscutã din revoluþiile industriale ºinaþionale ºi-a diminuat forþa de iradiere, chiar ºi-aepuizat posibilitãþile de combinare a factorilor specificide dezvoltare. Este vorba de o civilizaþie dincolo deindustrialism ºi etatism, de valori care sã configurezelumea nu pe direcþia inter, epuizatã, nici pe direcþia su-pra, eºuatã. Lumea care sã dea rãspunsul la întrebarea demai sus este una care trebuie sã iasã din logicanaþionalului, chiar dacã prin asta înþelege deocamdatã ocrizã identitarã de tip apocaliptic. Dacã nu încearcãacest exerciþiu, poate întâi mental, apoi pragmatic, nu

46

va scãpa de chingile adversitãþii, perfecþionatã deinstrumentarul fabricat de suveranitate pentru regimulinternaþional.

Pract ic , ieºirea din logica naþ ionalului , cuextensiile sale supra ºi infra, sugereazã intrareaîntr-un adevãrat regim al lumii ca întreg. Evoluþiilepostnaþionale, chiar dacã vor fi trãite ca tragedii alemorþii unor valori precum suveranitate, independenþãetc., sunt singurele menite sã ducã la societateaglobalã. ªi asta pentru cã adversitatea îºi pierdesensul, nevoia de afirmare ºi confirmare identitarãfiind satisfãcutã de competiþie.

Dilema permisivã

Desigur, se pune întrebarea de ce este nevoie sãajungem la o societate globalã. Aceastã întrebare iaadeseori forme agresive, în stradã. Cumva ciudat, fãrãsã avem viziunea despre ce este vorba, suntem martoriiunei contestaþii subtil mediatizate ca sã poatã fi trecutãcu vederea. E ca ºi când urmeazã sã se producã uneveniment, chiar o nuntã, la care oaspeþii, conduºi decuscri ºi naºi, demonstreazã împotriva perechii mirilor.Adicã este un fapt ºi ridicol, ºi absurd. Cei care ar trebuisã se bucure de nuntã aleg sã zãdãrniceascã fericireatânãrului cuplu. În loc sã guste din bucate, aruncã cuele în capul mirilor. Bacºiºul orchestrei este destinat sãschimbe nuneasca în marº funerar.

Casetã

47

Într-o atmosferã astfel viciatã se nasc proiecte vicioase.Ce vor nuntaºii? Sã nu aibã loc nunta pentru care s-aupregãtit? Motivaþia nu o putem afla în manierã raþionalã.Sã protesteze împotriva societãþii globale pentru cã senumeºte aºa? Se poate, având în vedere comportamentulinvitaþilor la nuntã. Pentru cã se schimbã viaþa unoroameni? ªi asta este de reþinut dacã ne uitãm la voalulmiresei care pluteºte în sosul chiftelelor.

ªi totuºi, existã ceva care nu ne lasã completnãuci. Este faptul cã globalizarea a venit prea repedepeste o realitate ce-ºi aranjase altcumvaaliniamentele, iar principiul acesteia este încãfuncþional. El este cel care a stricat nunta. În fapt, nueste cazul sã aparã o altã generaþie care sã cearãsuccesiunea. Adversitatea este soluþia.

Cu ce vine globalizarea? Cu pretenþia de a schimbaprincipiul care a spart nunta. Ea nu doar cã trebuie sãaibã loc, ci chiar trebuie sã punã bazele unei competiþii,pentru ca nunþile sã fie tot mai multe ºi toate sãreuºeascã.

Nota bene: Analizele lui Noam Chomsky (cel mai influentintelectual al lumii) despre rolul SUA (desigur, al actualeiadministraþii) în lumea de azi ºi ale lui Jürgen Habermas (celmai notoriu filosof al momentului) despre misiunea Europei(desigur, a elitelor comunitare) mi-au sugerat aceastã casetã.Caseta se numeºte, de fapt, „Lema Chomsky - Habermas”(vezi: www. chomsky.info ºi www. habermasonline.org)

48

Confirmarea schimbãrii

Ieºirea din logica primei modernitãþi nu poate fi unainstantanee, ba chiar ea dureazã de câteva decenii ºi încãnu putem fi siguri cã ºi-a epuizat evoluþiile. Astãzicunoaºtem varianta deviantã a supranaþionaluluigestionat în interesul naþional al unei superputeri. Stareaaceasta, fãrã sã fie globalizare, are extensie globalã.Intrarea într-o nouã modernitate nu va fi un fapt care seproduce brusc. Este vorba de naºterea ºi internalizareavalorilor specifice ºi apoi de structurarea guvernanþeiglobale. Ar putea sã fie în calcul perioade mai lungi decâtaºteptãrile generaþionale actuale.

Cert este cã prin supranaþionalul hegemonic nu amdepãºit internaþionalul adversativ. Principiul adversitãþiiface regulile regimului ºi relaþiilor internaþionale. Suntemîn declinul primei modernitãþi care cautã surogatematriceale pentru noua modernitate, practic pentru azãdãrnici insinuarea ei. Adevãratul conflict între civilizaþiinu este cumva marcat religios (Huntington, 1998), ci esteun conflict între valorile primei modernitãþi ºi valorilecelei de-a doua modernitãþi (Beck, 2003), mai ales dinperspectiva regimului global.

La drept vorbind, ne aflãm într-un conflict acerb dintreregimul supranaþional gestionat naþional de o superputereºi ceea ce ar trebui sã se contureze ca regimul postnaþionalal societãþii globale. Arhitectura instituþionalizatã apostnaþionalului ar trebui sã defineascã regimul societãþii

49

globale. Se mutã definitiv accentul de pe instrumente(statele-naþiuni, bunãoarã) pe societate ca sumã de actori(societatea civilã, comunitãþi epistemice, entitãþiprofesionale, grupãri de lobby, structuri de reprezentare,societãþi comerciale, comunitãþi de interese, identitãþiminoritare etc.).

Societatea globalã este eminamente postnaþionalã,chiar dacã ea ar putea sã conþinã reconfigurãri poststatalela nivelul guvernanþei. O perioadã statul va funcþionaregresiv, în sensul diminuãrii rolului ºi funcþiilor luitradiþionale, pânã la apariþia formulelor de administrarespecifice societãþii postnaþionale.

Experimentul guvernanþei UE, prin partajareacompetenþelor pe niveluri ºi accesibilitatea la decizie aaltor componente decât cele ale statului-naþiune, pare sãprefigureze societatea globalã de tip postnaþional.Guvernanþa UE aproximeazã de manierã funcþionalãaliniamentele societãþii globale. Desigur, cu multenecunoscute în ceea ce priveºte zonele de coliziune dintrevalorile care ies din grila motivaþionalã ºi cele careinstituie reperele noii grile. UE este, din acest punct devedere, un spaþiu de conflict deschis dintre prima ºi ceade-a doua modernitate. Dintre lumea concurenþeirandamentale, care exclude, ºi lumea competiþiei pentruperformanþa, care se redisputã dupã reguli inclusive. S-arputea ca o perioadã mai lungã sã nu se funcþionalizezemecanismele ºi practicile, dar s-a creat o dependenþã deaceastã cale, iar aderenþa are forþa sã împingã lucrurile

50

înainte. Desigur, nu împotriva logicii naturale acompetiþiei, ci împotriva reflexelor condiþionate iraþionalde adversitate.

Proba de economie

Modelul economic are influenþã enormã în evoluþiipentru cã el deja a efectivizat tendinþele postrandamentale,a reglementat concurenþa drept competiþie, a limitatexcluderea socialã introducând coeziunea socialã, a fãcutca munca sã corespundã esenþei umane transformândcreativitatea ºi cunoaºterea în resursele preeminente aleeconomiei, a reconciliat natura umanã cu natura-mamãreducând externalitãþile negative.

Desigur, aceste strãpungeri sunt în economiaeuropeanã ºi ele nu sunt la fel de spectaculoase precumcele din economia americanã. Marea diferenþã care devinespecificã este cã în economia europeanã nu se mizeazã pespeculaþie, pe excesele pieþei ca regulator, pe deversareaîn exterior pe canalul monetar a deficitelor cronice, peconsumul stimulat prin politica de rostogolire a creditului,pe etosul permisivitãþii succesului, pe iluzia monovalenþeituturor posibilitãþilor etc.

Regula în economia randamentalã este excluderea.Concurenþa ca þintã este o formulã a adversitãþii cuconsecinþe structurale. Chiar ideea de concurenþã devineîn practica americanã o extensie a adversitãþii. Modelul

51

este bun dacã exclude, mai ales, oameni, ºi este rãu dacãurmãreºte coeziune socialã.

Logica adversitãþii în formula americanã a concurenþeiare o ultimã consecinþã: randamentul este antiuman,economia este antisocialã. Altfel este europeanã! Chiardacã pare caricatural, semnificaþiile nu sunt inventatepentru a susþine ipoteza buclei deviante în care s-a ajunsºi în economia hrãnitã de supranaþionalul confiscat de osuperputere. Economia americanã este consecventã culogica superputerii ajunse sã gestioneze supranaþionalul.Nu o poate face decât pe baza principiului adversitãþii,translatatã în economie prin formula academicã aconcurenþei, adicã prin regula excluderii.

Economia europeanã, pentru cã încearcã sã aibãfinalitate socialã limitând excluderea, recunoaºte deschiscã este distributivã. În economia europeanã coopereazãinteligent ºi Friedman, ºi Keynes, spre deosebire deeconomia americanã, unde la tribunã se aflã Friedman, iarmotorul economiei este alimentat de Rumsfeld dupãmanualul lui Keynes. Unde se deverseazã rezultatele? Înproiectul supranaþional, pe diviziile valorilor unei lumi aadversitãþii. Ce efecte are proiectul? Reproduceadversitatea, ca singurã regulã a testãrii performanþeirandamentale. Economia este scopul, societatea este celmult mijlocul. Ingredientul ideologic al adversitãþii înfaza în care o superputere gestioneazã supranaþionalomenirea nu poate fi decât corectitudinea politicã. Oricesuperputere ajunge la desãvârºire: este suficientã sieºi!

52

Desigur, existã o timorare europeanã în raport cuproiectul american. Ba chiar uneori devin evidenteîncercãrile de imitare a modelului. Nu încape îndoialã cãEuropa se afla la o rãscruce: ori decade acceptând regulaadversitãþii în care jocul este fãcut de SUA, ori devine eaînsãºi, urmând calea societãþii globale. Adicã, ori îºi pierdeidentitatea favorizând prelungirea preglobalizãriiamericane (sau – direct spus – americanizãrii lumii), orirenaºte optând pentru era globalizãrii la timona cãreia seaflã.

Proiectul american, cu alte cuvinte preglobal, este unulal economiei ca suport material al adversitãþii, în timp ceproiectul european, adicã global, este unul al societãþii,ca suport spiritual al competiþiei. Este o rãsturnare desensuri mai mult decât conjuncturalã; este chiarschimbarea opþiunilor pentru o altã modernitate. Dinpunctul acesta de vedere americanii chiar sunt de pe Marte,iar europenii de pe Venus (Kagan, 2003).

Dinamismul economiei americane este esenþialmentedeterminat de componenþa disimulatã a economiei derãzboi (SIPRI, 2003). Practic, bugetul militar al StatelorUnite a egalat deficitul bugetar federal, de peste 500 mld.$. În UE asta este de neimaginat. Comenzile de la bugetulfederal spre sectorul superspecializat al C-D militare ºispre producþia propriu-zisã de apãrare accelereazãevoluþiile în celelalte sectoare. Relansarea în industrie aprogramelor militare în perioada Reagan a fãcut posibilavântul din perioada Clinton ºi a motivat ºi altcumva

53

decât pe baza valorilor libertãþii ºi democraþiei campaniiledin Afganistan ºi apoi din Irak.

Randamentalismul american are nevoie de adversitateca sã performeze, societatea globalã europeanã are nevoiede competiþie care sã-l reincludã pe cel învins încompetitivitate. Modelul american are un singurînvingãtor, mereu acelaºi, în timp ce modelul europeanadmite reluarea competiþiei pentru toþi competitorii.America iubeºte ruleta ruseascã, iar Europa turnirulcavaleresc. Modelul american este eminamente alpreglobalizãrii, unde funcþioneazã principiul adversitãþii.Modelul european este al globalizãrii, unde principiuleste al jocului de echipã, al competiþiei.

Unde ajungem?

Punctul critic al evoluþiei erei adversitãþii este ecranatde tendinþa supranaþionalã de tip hegemonic. Practic, seamânã consecinþele printr-o decizie cinicã de genul „dupãnoi, potopul!”.

În realitate, lucrurile stau ºi mai rãu. Starea conflictualãdintre modelul erei preglobale ºi cel al globalizãrii,reprezentate politic unul de SUA, celãlalt de UE, este totmai dificil de temperat. Modelul adversitãþii a devenit totmai iritat de modelul competiþiei. Aproape cã nici nu maiconteazã ideile în disputã. Unii chiar vorbesc de un con-flict structural în interiorul Occidentului, între Vest ºi Vest.(Glucksmann, 2003). Totuºi, conteazã faptul cã modelul

54

adversitãþii exclude unilateral alternativa competiþiei. Defapt, chiar aceasta este raþiunea profundã a modeluluiadversitãþii: sã excludã. Pe mãsurã ce modelul competiþieise înfiripã, ba chiar ar putea sã iradieze idei ºi practici,tensiunea creºte în modelul adversitãþii.

Nu se explicã altcumva faptul cã astãzi deja se vorbeºtede douã Occidente, unul european ºi altul american.(Garton Ash, 2004), aflate în contrapunere ireconciliabilã.

Trebuie spus cã aspectele contradictorii ale modelelorpe care le reprezintã SUA ºi UE deschid o zonã de conflictnecunoscutã în istorie. Nu atât pentru cã se produce acolounde niciodatã nu s-a mers pânã la a anula ºansele decoaliþie, ci pentru cã se suprapune pe alte conflicte, chiararmate, în care, într-un fel sau altul, ambele pãrþi suntimplicate. Dacã ar fi în joc doar dimensiunea economicãnu ar fi aºa de grav, deoarece potenþialul de echilibruîntre adversari este în acest domeniu o realitate.Componentele militare ºi ideologice sunt cele careîngrijoreazã. Într-un fel ironic, ambele pãrþi au transferatasupra celorlalte nevrozele din timpul rãzboiului rece ºisunt pe cale sã identifice un nou (ºi se pare salvator)duºman care sã le motiveze nevoia de luptã. Pentru cãautorul primei modernitãþi este Occidentul în întregimeasa, criza modernitãþii bazate pe industrialism ºi funcþiilestatului-naþiune se recepteazã drept crizã a Occidentului.UE are ºi o altã necunoscutã în aceastã crizã cândacþioneazã ca Europa istoricã, dupã ce va fi reuºit sã includãtoate þãrile europene.

55

Dincolo de inflamarea identitãþilor însã, nu putem sãnu remarcãm apropierea evoluþiilor de o masã criticã aschimbãrii. Deocamdatã funcþioneazã legea pendulului,dar ar putea sã funcþioneze ºi legea bulgãrelui de zãpadã.Totul este de unde porneºte ºi spre ce se îndreaptã, cãciefectele sunt previzibile: un model dispare. Care? Cel încare omul este o rotiþã randamentalã sau cel în care omuleste resursa preeminentã? Rãspunsul oricum vine, chiardacã noi nu îl dãm. Opþiunea pentru UE este, în particularpentru români, un fel de rãspuns.

56

Bibliografie

Beck, U. (2003). Ce este globalizarea? Erori ale globalismului –rãspunsuri la globalizare, Editura Trei, Bucureºti

Dinu, M. „Relevanþa raþionalã a paradigmelor difuze”, în Economieteoreticã ºi aplicatã, nr. 1(496), pp. 112-116, 2006

Garton Ash, T. (2004). Free World. America, Europe and theSurprising Future of the West, Random House, New York

Glucksmann, A. (2003). Ouest contre Ouest, Plon, Paris

Huntington, S.P. (1998). Ciocnirea civilizaþiilor ºi refacerea ordiniimondiale, Editura Antet, Bucureºti

Kagan, R. (2003). Of Paradise and Power: America and Europein the New World Order, Alfred A. Knopf, New York

Roger, Ph. (2002). L’ennemi américain: Généalogie del’antiaméricanisme français, Seul, Paris

Stiglitz, E.J. (2005). Globalizarea. Speranþe ºi deziluzii, EdituraEconomicã, Bucureºti

SIPRI Yearbook (2003). Armaments, Disarmament and Inter-national Security, SIPRI, Stockholm

57

Emergenþe*

* Text apãrut în nr. 10 al revistei „Economie teoreticã ºi aplicatã”cu titlul Ieºirea din alternativã.

Provocarea esenþialã a integrãrii României în UniuneaEuropeanã (UE) are consistenþa rãspunsului la întrebarea:„suntem, noi, românii, compatibili cu universul de valorispre care ne îndreptãm?”. Este vorba de un rãspuns raþionalºi moral în egalã mãsurã, care trebuie sã se asigure deefortul stãruitor pentru înþelegerea responsabilitãþilor ºidrepturilor, ca ºi de identificarea mijloacelor posibil deangajat în aceastã pregãtire de ºantier.

Conºtientizarea aliniamentelor integrãrii vizeazãdeopotrivã elitele ca ºi România profundã. Integrarea înUE, dominatã de viziunea politicã imediatã, trebuieaºezatã pe fundamentele viziunilor complexe, ale durateimedii ºi lungi, în semnificaþiile cãrora sã se legitimeze ºimotiveze efortul propriu.

Proiectul este unul al calculului raþional deoportunitate generat de condiþionalitatea „ori, ori”.Varianta ce ni se oferã de acces la modernitate nu are –datoritã situaþiei noastre concrete, reprezentatã de istorie– alternativã ideaticã, moralã (pentru cã nu avem de ales!),ci doar acþionalã. Proiectul este a lui „cum” ºi nu a lui„ce”. Creativitatea trebuie angajatã pe latura materialã, ºinu pe cea metafizicã. Ideea existã, drumul cãtre ea trebuieconstruit!

58

Întrebarea tutelarã de mai sus are nuanþe ce trãdeazãdificultãþile procesului. Nu încape îndoialã cã motivaþiaeste legatã de perceperea dilematicã a obiectivului, de laoscilaþiile ideologice ale lui „vrem sã ne compatibilizãm?”la ezitãrile realiste ale lui „putem sã ne compatibilizãm?”(Weber, 2001)

Cum, mai ales cum!

Starea idealã în care ne aflãm – ºi moral, ºi acþional –este reprezentatã de o singurã alternativã, cea derivatã nudin obsesia pentru cel mai bun univers de valori în care sãne integrãm, ci din alegerea pragmaticã a varianteicomportamentale pentru a ne integra cât mai binefolosind orice metodã, indiferent de propensiuneaideologicã (Pelkmans, 2003). Într-un fel reducþionist, neaflãm în situaþia de a nu avea alternative de valori, ci doarde acþiune.

Alegerea fundamentalã a fost fãcutã în manieraspontan ºi colectiv (Aron, 1962); ea s-a referit la alternativavechiului sistem, iniþial, ca apoi sã ia forma concretã amodelului european de economie ºi societate. Este vorba,în esenþã însã, de o opþiune redimensionatã în timp,profilându-se un proces tranziþional în douã etape, cea atranziþiei interne ºi cealaltã a tranziþiei externe.

Sensul tranziþiei – ruperea cu sistemul comunist ºideclanºarea proceselor transformaþionale care sã

59

efectivizeze sistemul capitalist ºi integrarea în modeluleuropean de economie ºi societate – este abordat istoricist,într-o formulã excepþionalã. Reuºita tranziþiei nu e ofatalitate a opþiunii pentru model, cãci în absenþarãspunsului la întrebarea „cum sã facem?” (mai bine, mairepede, mai profund etc.) incertitudinea nu poate fi evitatã.ªansa tranziþiei nu þine direct de opþiunea fundamentalã,ci de acþiunea în favoarea transformãrii. Dupã cum estediscutabilã varianta cã simpla declanºare a schimbãriipostcomuniste, prin efectul dependenþei de cale, ne duceunde trebuie. Ipotetic ne poate duce dinspre comunismspre un spaþiu, greu definibil în manierã logicã, alpostcomunismului, unde indeterminarea ar favorizaprincipiul hobbesian al „fiecãruia împotriva tuturor”, iarinconsistenþa ºi imprecizia sensului ar putea sã legitimezetentaþia ingineriei sociale.

Nu este întâmplãtor faptul cã tranziþia exterioarãfuncþioneazã ca o ancorã pentru sensul ºi direcþiaschimbãrii postcomuniste, epuizând tactic variantagorbaciovistã de schimbare – o tentaþie realã pentruanumite elite – ºi depãºind strategic presiunea favorabilãConsensului de la Washington, prea abstract ºi prea bazatpe asumþii.

Procesele transformatoare reale au avut distorsiuni,mai ales motivate conjunctural, evident încã ºi politic.Dar odatã cu luarea în serios a programului de asociere,cu deosebire la constatarea asimetriilor pieþei regionale

60

ºi a pierderilor de competitivitate datorate funcþionalizãriifãrã noi a spaþiului CEFTA, s-a produs o focalizare aperformanþelor tranziþiei postcomuniste pe þintelespecifice integrãrii în UE. „Cum sã facem” a înlocuitdefinitiv dilematicul „ce sã facem”.

Integrarea ca proiect de modernizare

Singurul punct de sprijin – într-o aºteptare arhimedicã– în tranziþie este sã se mizeze pe vectori raþionali degenerare a transformãrii (Aslund, 2002). Ce ar însemnaaceasta?

În mod esenþial, evidenþierea unei nevoi absolute de aînþelege cã integrarea este un nou proiect de modernizarea României, cel de-al doilea pentru Occident (Beck, 2003),cel dintâi pentru Orientul european (Dinu, 2004). Pentrufundamentarea acestui proiect se porneºte de laconºtientizarea originilor înapoierii în Europa de Est(Chirot, 1989). Cu alte cuvinte, de la ingredientele depornire în transformare. Apoi se estimeazã ºansele de a seajunge la modelul þintã.

Ceea ce ne face sã susþinem cã Europa de Est nu areuºit sã finalizeze proiectul primei modernizãri (originatîn viziunea Iluminiºtilor despre mecanismele progresului,pe fondul efectelor primei revoluþii industriale ºi cuinstituþiile politice create de revoluþiile naþionale) estefaptul cã ingredientele sociale la care a apelat erau total

61

altele, oricum diferite ca funcþii ºi mesaje, decât cele aleOccidentului.

Acestea au fost: preeminenþa naturii în definirea oferteide resurse, ritmul naturii în organizarea existenþei,comunicarea folcloricã, de tip oral, dependenþa de modeleformative ale trecutului (paseismul), prudenþa înschimbarea statutului social, frica de necunoscut,dependenþa de normele comunitãþii, mai ales rurale,nobleþea justificatã de zestre, acceptarea cutumelor ºirefuzul dilemei, eºuarea în paternalism, confortul cãutatal tradiþiei, relaþionarea ierarhicã, gândirea emoþionalã ºitrãirea evenimenþialã a vieþii, îndeletnicirea artizanalã,propensiunea spre mesianism ºi fatalism º.a.m.d.

Occidentul a dat conþinut primei modernitãþi prin:lupta pentru dominarea naturii, impunerea reguliirandamentului, comunicarea raþionalã ºi literatura scrisã,miza pe dimensiunea prospectivã a formãrii, cãutareaaventurii pentru reuºitã, asumarea riscului individual,discernãmântul individual ca suport al iniþiativei, fugadupã proprietatea privatã ca împlinire a autonomieiindividuale, confruntarea de idei ºi contrazicerea cadinamicã a comunicãrii, refuzul controlului comunitar ºipromovarea dreptului natural la iniþiativã, obsesia pentruinovare, alegerea modelului poliarhic de gestionare aputerii, gândirea raþionalã, vocaþia specializãriiprofesionale, pragmatismul social etc. (Dinu, 2006).

62

Sistemele de valori constitutiveale Orientului ºi Occidentului Europei

EUROPA ORIENTALĂ OCCIDENTALĂ

Preeminenţa naturii Dominarea naturii Ritmul naturii Randamentul Folclor Ştiinţa Emoţie Raţiune Paseism Prospectare Prudenţă Aventură Frică Risc Comunitate Individ Zestre Proprietate Acceptare Contrazicere Paternalism Autonomie Conformare Iniţiativă Imitare Inovare Tradiţie Modernitate Ierarhie Poliarhie Artizanat Specializare

Experienţe politice Revoluţie Evoluţie Autocraţie Democraţie Locuitor Cetăţean Totalitarism Liberalism Comunism Capitalism

Valorile constitutive ale Orientului Europei au fãcutca prima modernitate, pentru care am optat ºi noi româniila mijlocul secolului al XIX-lea (cu un secol în urmaOccidentului!), s-a dovedit un proiect politic în parteeºuat. În fapt, nu s-a rupt dependenþa de caleanonoccidentalã, deoarece niciun ingredient al civilizaþieiautohtone nu ºi-a pierdut relevanþa. Oricum, evoluþia, fie

63

ea ºi sub forma imitaþiei, a adaptãrii formelor cu speranþacã fondul se va efectiviza cândva, a fost întreruptã deregimuri autoritare/totalitare, România intrând în bucledeviante ale istoriei în care schimbarea a avut bazeideologice.

Prioritãþi ale ieºirii din periferie

Intrare în proiectul celei de-a doua modernitãþi – caproces de integrare – înseamnã urmãtoarele:

1. Sã se spargã blocarea în condiþia de periferie, româniisã fie altcumva (sã renunþe la comoditãþile naturale) ºi sãfie altcineva (sã-ºi recentreze identitatea prin refacerearelaþiei cu munca, extrem de deterioratã, sã internalizezecultura legalitãþii, alãturi de cultura democraþiei ºicultura antreprenorialã);

2. Sã se iasã din logica ratãrii, reprezentatã de faptulcã prima modernitate n-a fost asimilatã organic (s-a preferatformula importului de reþete instituþionale, a schimbãriide sus în jos, în absenþa unor standarde în privinþacoerenþei ºi orizontului de timp al transformãrilor).Românii s-au ilustrat cu inconsecvenþã în formulareaopþiunilor pentru modele de dezvoltare.

Intrarea în a doua modernitate – echivalentã pentrunoi cu integrarea în UE – este o soluþie de naturãfundamentalã. Chiar ºi ca alegere.

Amprenta profund transformatoare a tranziþieiexterioare se referã explicit la mentalitãþi, deºi este dificil

64

sã izolãm la nivel de strategie o þintã de aceastãconsistenþã. Cert este faptul cã acceleratorul ºimultiplicatorul efectelor de schimbare care estementalitatea, la un loc cu comportamentele sociale ºireperele culturale aferente, prezintã o importanþã specialãpentru asigurarea diferenþei necesare a integrãrii ca proiectde modernizare.

Cumva, în regim de necesitate, este cazul caschimbarea sã fie însoþitã în România ºi de scoaterea lavedere a consecinþelor rafinate ca urmare a unui exerciþiuistoric în favoarea creºterii economice, întoarsã spre for-mula dezvoltãrii durabile ºi fructificatã ca suport gen-erator de modernizare. Centrarea pe om a efectelortransformatoare este esenþialã pentru a declanºapropagarea modernitãþii. Este o mizã excepþionalã decare, bunãoarã, educaþia este responsabilã, dar ºi agendapoliticã croitã pe reperele democraþiei ºi legalitãþii,repertoriul cotidian al societãþii civile þintind spaþiulimplicãrii în viaþa publicã pentru prevenirea alterãriijocului de interese, competiþia asumatã a bunelor practiciºi a exemplului semnificativ din perspectiva moralã ºi astandardelor de viaþã.

Problema organizãrii comunitãþii ºi a teritoriuluicompetenþei individuale în formulã derivatã din modelede civilizaþie, de la arhitecturã pânã la utilitãþi, de lavizibilizarea regulilor pânã la ritualizarea performanþeicomportamentale ºi respectarea reþetelor de fabricaþieconstituie o mãsurã sensibilã a efectivizãrii tranziþiei.

65

La urma urmelor, prin tranziþie – interioarã ºi exterioarã –nu funcþionalizãm un sistem abstract de economie ºisocietate, ci un mod de viaþã care sã ne individualizezefãrã sã ne marginalizeze.

Dificultatea intrãrii în noul proiect creºte datoritãdependenþelor de valori transferate în mentalul ºicomportamentul colectiv de comunism ºi neînlãturateintegral de tranziþia postcomunistã. Propensiunea spreabordãrile revoluþionare ale schimbãrii, ilustratã dedecembrie ’89, definirea raporturilor de putere ºi gestiunea puterii din perspectiva statului, ºi nu a cetãþeanului,inclusiv prin Constituþiile recente, sunt câteva variabilecu influenþã enormã. Bunãoarã, rolul societãþii civile îndesãvârºirea tranziþiei postcomuniste este unul marginalºi acest fapt se datoreazã, între altele, viziunii ideologicede gestionare a puterii, în numele statului sau alpoporului ºi nu – cum este normal – în numele cetãþenilor(Smith, 1998).

Secretele perspectivei pragmatice

Întrebarea legitimã este: „cu ce sã începem? Integrareapentru români se dovedeºte ºi o chestiune de reconstrucþie,inclusiv mentalã. În fond, pentru a ne compatibiliza cumodelul de modernitate – de a ne oferi ºansa ajungerii pevalul care ne duce la modernitate – înseamnã sã schimbãmingredientele orientale ale civilizaþiei noastre, sã leînlocuim cu cele ale civilizaþiei care a desãvârºit prima

66

modernitate ºi se aflã pe valul celei de-a doua modernitãþi.Ingredientele – am constatat – sunt numeroase ºi, pânã laurmã, constituie substanþa genericã a profilului umandefinit de civilizaþia Europei Orientale.

ªi totuºi, sunt cel puþin patru dimensiuni în care potopera cu rapiditate – la nivelul unui orizont de aºteptarede tip generaþional – factorii acceleratori ai noiimodernitãþi. Aceºtia sunt:

1) raþionalitatea (poate ºi raþionalizarea) progresivã agândirii prin reforma universitãþii ca centru de iradiere astandardelor de performanþã materialã ºi spiritualã;

2) stimularea opþiunii pentru calea individualã deacces la avuþie definitã ca iniþiativã personalã ºi apetenþãpentru riscul investiþional, în cadrul respectului pentrunormele economiei monetare ºi ale sistemului bancar.Bunãoarã, creditul trebuie vãzut ca impulsul pentruinstituirea structurilor economice producãtoare deproprietate, ca suport al satisfacerii nevoilor, ºi nu ca ocale de încurajare a consumului sau de ostentaþie înafiºarea semnelor averii. La drept vorbind este cazul sã sereconstruiascã regularitatea esenþialã dintre economiamonetarã ºi economia realã pentru a rupe cercul vicios alobþinerii de valoare prin speculã, scheme redistributivece mizeazã pe credinþa în noroc etc.;

3) organizarea ºi administrarea puterii sã se ordonezedupã principiul binelui ºi bunului public, ºi nu alintereselor de grup sau individuale ºi

67

4) acceptarea dialogului public ºi al judecãriisoluþiilor alternative pentru a emite judecãþi de valoarecare sã nu elimine adevãrul ºi sã nu afecteze libertatea.

Este cumva un model de tranziþie de la „ignoranþã,pãmânt, autocraþie ºi unanimitate” la „universitate, credit,reprezentare ºi dizidenþã” (Barbu, 2005). Este tranziþia dela limitele Orientului la limitãrile Occidentului european,de la viziunea ierarhicã la viziunea în reþea, de la eºuarea îndisputa asupra drepturilor la angajarea în echilibrareadrepturilor cu responsabilitãþile (Rifkin, 2006).

Fascinaþia repetatã pentru forme fãrã fond

Proiectul de modernizare are nevoie de o realãconºtienþã nu doar la nivelul elitelor (deºi, adeseori, elitelesunt mai rãtãcite în dubitudini decât omul obiºnuit).

Singura modalitate testatã de a se obþine un grad maimare de ataºare la proiect prin cunoaºtere þine de ºcoalã(în general) ºi de universitate (în special). Abordareaacestui aliniament cu forþã de propagare a modernitãþiinu poate fi fãcut nici hei-rupist (cum, de altfel, seprocedeazã de decenii) ºi nici prin raportare la modeleizolate.

Bunãoarã, presiunea unor grupuri de a concepeimplicarea universitãþii în proiectul celei de-a douamodernizãri prin apel la tradiþie goleºte de sens rolul ºcoliisuperioare, întorcând-o cu faþa spre trecut, eventual sprestandardele primei modernitãþi.

68

La polul opus se situeazã încercãrile tot mai insistentede a gândi transformarea universitãþii româneºti dupãexperienþa plutonului elitar al universitãþilor americane,ajunse în aceastã poziþie de invidiat în contextenerepetabile ºi prin combinãri absolut specifice de factori,de la finanþare pânã la ieºirile pliabile pe o cerere de niºã,cu determinãri geostrategice de naturã excepþionalã.

Cãutarea unei cãi de transformare a universitãþiiconcordantã cu nevoia internalizãrii valorilor ce þin deproiectul românesc al celei de-a doua modernizãri nuînseamnã nicio reautohtonizare a unui învãþãmânt (ºi aºatarat de amprenta autarhiei de pânã la postcomunism) nicicopierea indistinctã a experienþei la limitã, ci pur ºi simplureforma contextualã a acestuia. O reformã deschisã þintelorde etapã în evoluþia României într-o formulã integrativãcare ne obligã la convergenþã, cu scopul atingeriiparametrilor de performanþã ai modelului european desocietate. Aceasta este posibilã doar în situaþia în care ºiuniversitatea se europenizeazã ca funcþionalitate, curriculãºi evoluþie (ºi nu se americanizeazã!).

În fapt, preluarea modelului american de universitatear face ravagii prin revenirea la înclinaþia arãtatã înperioada primei modernizãri, spre variantacontraproductivã a formelor fãrã fond, de astã datã cusensul alegerii þintelor contrare, oricum incongruente,proceselor emergente europene.

69

Deficitul de culturã antreprenorialã

Bãtãlia pentru tendinþele celei de-a doua modernitãþiînseamnã ºi ruperea dependenþelor perverse de cale, detrecut. Între altele, paternalismul (alãturi de viziuneapatriarhalã) se aratã a fi cu urgenþã limitat în spectrul dereflexe condiþionate de regimul comunist, dar ºi de oistorie plãmãditã de regulile spirituale ale comunitãþiirurale regularizate de ciclurile naturii.

Ponderea îngrijorãtor de mare a populaþiei aflate înperimetrul comportamental al economiei naturale, alactivitãþilor nemonetizate, pentru care schimbul înseamnãcel mult troc, aratã nu doar decalajul de recuperat prinintegrare, ci ºi condiþia oarecum reproductibilã a periferiei,care blocheazã modernizarea.

În fapt, ne aflãm în situaþia de a goli de conþinut ideeade economie de piaþã dacã avem în vedere faptul cã –dupã unele calcule probabil discutabile – peste trei sferturidin populaþia României nu apeleazã la o relaþiecomercialã, de schimb monetar echivalent, în obþinereabunurilor de subzistenþã. La care se adaugã, în unele etape,nemonetizarea unor activitãþi, ca ºi a producþiei, inclusivindustriale (recursul uneori la barter sau plata în naturã),ceea ce face sã fie vorba de aspecte esenþiale ale tranziþieipostcomuniste, de tipul construcþiei fundamentelor

70

economiei de piaþã, care trebuie continuate ºi în etapaintegrãrii în economia UE (Dãianu, 2002).

Starea aceasta de fapt reflectã ceva mai profund, ce aparedrept consistenþa ºi persistenþa situaþiei de crizã însoþitoarea tranziþiei la economia de piaþã, adicã, în esenþã, fenomenulînapoierii, al defazãrii cronice faþã de ciclurile demodernizare, o prelungire a proceselor specifice economieiprecapitaliste, o economie abordatã cu mentalitãþi ce þinde obiºnuinþele productive de autoconsum. Împrãºtiereaproprietãþii agricole, ca impuls, apoi blocarea funcþionãriipieþei funciare, ca rãspuns, pe fondul rezistenþei în timp aprofilului descurcãreþ al românului în situaþii de crizecronice – un model al periferiei blocate în confortulsuficienþei ºi al asimilãrii celei mai devastatoare crize –constituie cauza acestei adevãrate pietre de moarã agãþatede gâtul românilor aflaþi în vâltoarea integrãrii în UE ºi întransformarea acestui efort – sperãm cã nu sisific – într-unproiect de modernizare.

La drept vorbind, fondul de iniþiativã individualã ºide înclinaþie spre asumarea riscului investiþional este dras-tic limitat de dependenþa de condiþia de periferie procesatãdintotdeauna ºi care a zãdãrnicit efectivizarea valorilorprimei modernitãþi.

Proba supremã a ieºirii din periferie ca þintã esenþialãa procesului de integrare în UE trebuie luatã în serios!

71

Intrarea în scenã a cetãþeanului

Efectivizarea oricãrui proces social sau economic setraduce în termeni de internalizare a valorilor conþinute.Proiectul de integrare este esenþialmente conceput caparcurs al unui proces de europenizare, adicã de asimilarea valorilor ºi spiritului european care sã generezecomportamente de adecvare la model, de compatibilizareºi convergenþã cu standardele europene ºi de omogenizarea efectelor, în cele din urmã în privinþa difuzãrii bunãstãrii.

Fãrã atitudinea proactivã a cetãþeanului, ca personalizarea proiecþiei echilibrului structural ºi dinamic dintre drepturi ºiresponsabilitãþi, este greu de crezut cã se pun bazele europe-nizãrii. Asumarea rolului preeminent al discernãmântului in-dividual care sã asigure normele funcþionãrii instanþelorpublice – inclusiv a statului – de gestionare a puterii ca bunpublic centrat pe binele public în judecarea jocului de intereseºi în garantarea drepturilor ºi libertãþilor fundamentale aleindividului asigurã ingredientele conºtiinþei europene acetãþeanului.

Oricum, proiectul celei de-a doua modernizãri, pentrua scãpa de pericolul formelor fãrã fond, are nevoie de sensulschimbãrilor produse de jos în sus, care se manifestã întrealtele prin transformarea condiþiei umane individuale într-o cauzã a cetãþeanului – animat de metoda soluþionãriiproblemelor contextuale prin dialog public ºi argumentare

72

raþionalã (Marga, 2006). Nu încape îndoialã cã este vorbade urgenþa unei presiuni de jos pentru a schimba viziuneacare perpetueazã dependenþele de stat ca instrument degestionare a puterii, practic fiind vorba de o situaþie cecontrazice logica democraþiei prin faptul cã elitele opereazãpe palierul politicii fãrã sã se raporteze dinamic lapreferinþele cetãþenilor, adeseori atentându-se la consistenþaformulelor de testare a legitimitãþii puterii prin prelucrareaautoritarã a mecanismelor democratice, prin falsificarearelaþiei stat-cetãþean, operându-se cu relaþia stat-locuitor(Barbu, 2004).

Semnalul refacerii corelaþiilor pe aliniamentelepolitice este dat de apariþia vocii publice, de rolul deactor vizibil al societãþii civile, fondatã pe standardecomportamentale specifice misiunii de moderare aputerilor în stat ºi în exercitarea de cãtre stat a misiuniisale de reprezentare a intereselor cetãþeanului.

Acceptarea riscului ºi acoperirea costurilor

Integrarea ca proiect de modernizare este o formulã aangajãrii efortului propriu în contexte favorizante de tipintegrativ. Dar este totodatã ºi un proces sensibil deredefinire a identitãþii ºi de reconfigurare pe dateleperformanþei a identificãrilor cu valorile modelului þintã.Într-un fel, ieºirea din periferie are avantajul cã devine o

73

funcþie a supranaþionalului, dar nu pot fi decontaterezultatele doar pe seama acestei împrejurãri, în absenþaangajãrii mijloacelor proprii.

Împrejurarea cã este definitorie pentru efortul propriuoportunitatea de a valorifica ajutorul extern nu trebuieratatã, efectul de centrifugare a caracteristicilor de periferiepe care-l determinã modelul european de integrare trebuievalorificat, dar nu este suficient sã ne limitãm la acesteoferte. Factorii externi de dezvoltare sunt adjutanþi aifactorilor interni, combinarea lor creativã ºi eficientãconteazã cel mai mult.

Evoluþia nu este spontanã, nu se petrece de la sine; eatrebuie provocatã pentru a avea un sens anume ºi un ritmaccelerat, care sã nu contrazicã orizontul de aºteptare înprivinþa efectelor de bunãstare, în propagarea modernitãþiipânã la atingerea masei critice definite de standardele deperformanþã ale modelului.

În cazul integrãrii asumarea riscului ia forma susþineriiproceselor de convergenþã, mai ales definite dinperspectivã realã, combinarea factorilor indigeni ºi atraºipentru efectivizarea reducerii decalajelor, ansamblu detransformãri care trebuie gestionate pentru a nu lua formaacutã a crizelor de creºtere. Nu este o cale regalã, ca niciunaîn astfel de proiecte, dar este singura alternativã de a ieºidin condiþia istoricã de periferie.

74

Rãmâne, evident, îndoiala cu privire la ratarea proiectuluide modernizare. Adevãrul este cã românii se aflã într-o situaþielimitã, cel puþin provocarea integrãrii trebuie perceputã aºa.Ratarea ºansei de a intra în proiectul celei de-a douamodernitãþi nu înseamnã doar cã România se blocheazã învechiul proiect, ratat, al primei modernitãþi, dar pierde ºiavantajul de a arde etapele, de a îndrepta resursele ce artrebui alocate pentru încheierea unor procese trenante, devi-ate, abandonate, spre cele specifice noului context.

Cert este cã, spre deosebire de primul proiect demodernizare, unde am avut grade mari de libertate, inclusivde a alege, acum existã ciudatul avantaj cã nu avem decâtun singur grad de libertate în alegere – Uniunea Europeanã– ºi mai multe grade de libertate în cum sã facem integrarea(mai repede sau mai încet, bunãoarã). Reuºita este oconstrângere a opþiunii.

75

Bibliografie

Aron, R. (1962). Dix-huit leçons sur la société industrielle,Editions Gallimard, Paris

Aslund, A. (2002). Building Capitalism. The Transforma-tion of the Former Soviet Bloc, Cambridge University Press, Cam-bridge and New York

Barbu, D. (2004). Republica absentã. Politicã ºi societate înRomânia postcomunistã, Editura Nemira, Bucureºti

Barbu, D. (2005). Politica pentru barbari, Editura Nemira,Bucureºti

Beck, U. (2003). Ce este globalizarea? Erori aleglobalismului, rãspunsuri la globalizare, Editura Trei, Bucureºti

Chirot, D. (editor) (1989). The Origins of Backwardness inEastern Europe: Economics and Politics from the Midle Agesuntil the Early Twentieth Century, University ol California Press,Berkeley and Los Angeles

Dãianu, D., Vrânceanu, R. (2002). România ºi UniuneaEuropeanã. Inflaþie, balanþã de plãþi, creºtere economicã, EdituraPolirom, Iaºi

Dinu, M. (2004). Globalizarea ºi aproximãrile ei, EdituraEconomicã, Bucureºti

Dinu, M. (2006). „Relevanþa raþionalã a paradigmelor difuze”,în revista Economie Teoreticã ºi Aplicatã, serie nouã, nr. 1 (496),2006, Bucureºti

Marga, A. (2006). Filosofia unificãrii europene, EdituraFundaþiei pentru Studii Europene, Cluj-Napoca

Pelkmans, J. (2003). Integrare europeanã. Metodã ºi analizãeconomicã, Ediþia a doua, Institutul European din România,

76

BucureºtiRifkin, J. (2006). Visul European. Despre cum, pe tãcute,

Europa va pune în umbrã „visul american”, Editura Polirom,Iaºi

Smith, A.D. (1998). Nationalism and Modernism. A criticalsurvey of recent theories of nations and nationalism, Routlege,London and New York

Weber, S. (2001). Globalization and the European PoliticalEconomy, Columbia University Press, New York