MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială

CATEDRA ASISTENŢĂ SOCIALĂ

TEZĂ DE LICENŢĂ

Plasamentul familial – formă alternativă de protecţie a copilului

A studentei anului V (secţia f/f),specialitatea Asistenţă Socială,

AAAAAAAAAAA

Conducător ştiinţific:BBBBBBBBB,

doctor, conferenţiar universitar

Chişinău – 2010

1

CUPRINS

INTRODUCERE...................................................................................................................... 3

Capitolul I. ABORDĂRI CONCEPTUALE PRIVIND PLASAMENTUL FAMILIAL……………... 6

1.1. Măsuri de protecţie a copiilor aflaţi în dificultate şi servicii sociale destinate acestora.............................................................................................................................. 6

1.2. Definirea plasamentului familial. Tipuri de plasament...................................................... 101.3. Aspecte ale cadrul legislativ naţional şi internaţional ce vizează protecţia copilului prin

plasament familial............................................................................................................. 20

Capitolul II.ASISTENŢA SOCIALĂ A COPIILOR AFLAŢI ÎN PLASAMENT FAMILIAL: CAZUL REPUBLICII MOLDOVA...................................................................................... 34

2.1. Servicii sociale destinate copiilor în dificultate (în baza investigaţiilor Centrului „Concordia – Orăşelul Copiilor”) ..................................................................................... 34

2.2. Rolul asistentului social în procedura plasamentului familial............................................ 442.3. Metode şi tehnici utilizate în lucrul cu persoanele implicate în procedura plasamentului

familial............................................................................................................................... 51

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI....................................................................................... 64

BIBLIOGRAFIE..................................................................................................................... 66

ANEXE..................................................................................................................................... 68

2

INTRODUCERE

Actualitatea temei. Asistenţa socială operează într-un spaţiu complex, într-o continuă

transformare, raportându-se neîncetat la probleme noi, generate de evoluţia proceselor sociale. Este

evident faptul că noul context politic, organizaţional şi cultural, în care se plasează această profesie,

s-a schimbat profund, impunând asistentului social capacităţi noi de acţiuni profesionale în

dezvoltarea resurselor indivizilor şi comunităţilor, implicând actori majori în elaborarea şi realizarea

proiectelor de interes colectiv, capabili de a rămâne permanent sensibili faţă de potenţialul clienţilor

faţă de sistemul lor de semnificaţie şi reprezentări.

Din cele mai vechi timpuri s-a constatat că familia este mediul cel mai prielnic pentru

dezvoltarea, educarea şi creşterea copilului. Familia oferă copilului mediul uman cu orientarea

constantă cea mai ridicată pentru asigurarea bunăstării lui, creând nu numai condiţiile materiale, dar

şi pe cele psihoafective şi sociale, necesare dezvoltării şi formării copilului pentru viaţa matură. Însă

există o largă diversitate de situaţii în care copiii şi părinţii nu pot locui împreună. Toate acestea se

întâmplă din cauza problemelor cu care se confruntă familia în ultimele decenii. Datorită unor

factori structurali ca sărăcia, războiul sau dezastrele naturale sau factori personali –boala, abuzul

sau abandonul, este nevoie de a plasa copilul într-un alt mediu decât cel familial.

În lucrarea dată mă voi referi la plasamentul familial care vizează protecţia copiilor cu

probleme sociale, privaţi de protecţia familiei biologice, temporar sau uneori până la dobândirea

capacităţii depline de exerciţiu.

Plasamentul familial este un mijloc de acţiune al politicii sociale care oferă ocrotire

familială alternativă copiilor separaţi de propria lor familie, în scopul de a răspunde nevoilor lor

fizice, psihologice şi sociale.

Analizând literatura de specialitate, în lucrarea dată am încercat să evidenţiez principalele

măsuri de protecţie a copilului aflat în dificultate cum ar fi plasamentul copilului la o persoană sau o

familie, plasamentul în regim de urgenţă, plasamentul copilului la serviciul public specializat sau la

un organism privat autorizat, plasamentul copilului într-o familie asistată etc.

Scopul acestei lucrări este de a analiza plasamentul familial ca formă alternativă de

protecţie a copilului (în baza investigaţiilor din r-nul Dubăsari).

Obiectivele generale ce stau la baza lucrării date sunt:

- determinarea modalităţilor de protecţie a copilului aflat în dificultate;

- definirea şi clasificarea conceptuală a plasamentului familial;

- evidenţierea principalelor tipuri de plasament;

3

- descrierea evoluţiei istorice a formelor de plasament familial;

- evidenţierea metodelor şi tehnicilor de bază utilizate în lucrul cu persoanele implicate în

procedura plasamentului familial;

- evaluarea legislaţiei naţionale şi internaţionale în domeniul protecţiei copilului cu referire

la plasamentul familial;

- determinarea rolului asistentului social în procedura plasamentului familial;

- analiza activităţii Orăşelului copiilor „Concordia” din r-nul Dudăsari.

Printre lucrările principale, care reprezintă gradul de investigare a temei, enumerăm

următoarele:

- „Tratat de asistenţă socială” de George Neamţu, în care sunt evidenţiate măsurile de

protecţie a copilului aflat în dificultate şi exercitarea ocrotirii părinteşti în perioada încredinţării sau

a plasamentului copilului;

- „Aspecte teoretice şi practice ale asistenţei sociale” (coordonator Maria Bulgaru), în care

este definit plasamentul familial, tipurile şi dimensiunile lui.

- „Introducere în asistenţa socială a familiei şi protecţia copilului”, autor Mariana Spânu,

în care sunt determinate etapele de realizare a plasamentului familial şi este evidenţiat rolul

asistentului social în procedura dată.

- „Adopţie şi plasament familial. Cum şi de ce?” de Carol R.Smith, care ne atrage atenţia

asupra erorilor, care pot fi comise de către asistenţii sociali în lucrul cu beneficiarii.

În elaborarea lucrării au fost utilizate, de asemenea, şi lucrările lui V.Miftode, T.Alexiu,

C.Sellick C., C.Zamfir, E.Zamfir etc.

Drept bază teoretico-metodologică a tezei servesc teoriile îngrijirii, ataşamentului,

identităţii, promovate de clasicii asistenţei sociale Jim Black, Martin Davies, John Bowlby.

În calitate de metode de cercetare au fost utilizate sinteza, analiza statistică, studiul de caz,

interviul cu experţii şi copiii, tehnicile genograma, ecomapa.

Structura lucrării.

Lucrarea este alcătuită din Introducere, două capitole, Concluzii şi Bibliografie.

În Capitolul I, „Abordări conceptuale privind plasamentul familial”, sunt relevate măsurile

de protecţie a copilului aflat în dificultate, serviciile sociale destinate acestora. În continuare a fost

detaliată noţiunea de plasament familial şi tipurile acestuia, cadrul legislativ ce vizează protecţia

copilului prin plasament familial.

În Capitolul II, intitulat „Rolul asistentului social în procedura plasamentului familial”, au

fost incluse subiecte, ca: experienţa naţională şi internaţională privind plasamentul familial,

4

sarcinile asistentului social, la fel şi metodele şi tehnicile utilizate în lucrul cu persoanele implicate

în această procedură.

În final a fost concluzionată informaţia abordată în lucrare, specificându-se avantajele şi

dezavantajele plasamentului familial.

5

Capitolul I.

ABORDĂRI CONCEPTUALE PRIVIND PLASAMENTUL FAMILIAL

1.1. Măsuri de protecţie a copiilor aflaţi în dificultate

şi servicii sociale destinate acestora

În prezent o serie de statistici şi studii de teren avertizează asupra existenţei unui număr

relativ ridicat de minori aflaţi dincolo de spaţiul familial normal în care ei ar fi trebuit să fie crescuţi

şi educaţi, creându-se premise reale în planul socializării acestora.

Susţinerea familiei este modalitatea cea mai eficace de a oferi condiţii normale de viaţă

copiilor, de a preveni situaţiile de dificultate. A sprijini copilul fără a sprijini familia este practic

imposibil. Ar fi absurd să se creadă că se poate trage o linie clară de demarcare între copil şi

familie, doar mediul cel mai prielnic pentru dezvoltarea copilului îl constituie propria lui familie. În

acest scop este foarte importantă intervenţia statului prin promovarea politicilor active de sprijin

familial, prin dezvoltarea şi acordarea acesteia de servicii sociale profesioniste, menite să prevină şi

să asiste familia în depăşirea situaţiilor de criză. De aceea în acest capitol mi-am propus să vorbesc

despre măsurile şi serviciile sociale destinate copiilor în dificultate.

La momentul actual se evidenţiază o creştere a numărului de copii aflaţi în dificultate. Copiii

în dificultate reprezintă categoria de copii care necesită protecţie şi asistenţă socială. Copilul se află

în dificultate dacă dezvoltarea sau integritatea sa fizică sau morală este periclitată.

Convenţia ONU privind drepturile copilului defineşte categoria copiilor care necesită o

protecţie deosebită prin „copil care trăieşte în situaţii deosebit de dificile”.

Aceste abordări se referă la limitarea, inexistenţa resurselor sau condiţiilor ca un copil să se

dezvolte din punct de vedere fizic, intelectual, spiritual sau moral, corespunzător vârstei care o are.

Constrângerile pot fi de natură individuală, familială şi socială. Indiferent de natura constrângerii,

copilul în dificultate trebuie să se bucure de protecţie şi ajutor special din partea familiei,

colectivităţii din care face parte sau a statului.

Enumerând măsurile de protecţie a acestor copii le putem menţiona pe următoarele:

- încredinţarea copilului în vederea adopţiei;

- încredinţarea copilului unei persoane, unei familii sau unui organism privat autorizat;

- încredinţarea provizorie a copilului către serviciul public specializat;

- plasamentul copilului la o persoană sau o familie;

6

Capitolul II.

ASISTENŢA SOCIALĂ A COPIILOR AFLAŢI ÎN PLASAMENT FAMILIAL: CAZUL REPUBLICII MOLDOVA

2.1. Servicii sociale destinate copiilor în dificultate (în baza investigaţiilor Centrului „Concordia – Orăşelul Copiilor”)

Republica Moldova cunoaşte câteva experienţe reuşite privind implementarea plasamentului

familial. Astfel, în decembrie 1998 la Chişinău se înfiinţează Centrul de plasament „Small Group

Homes”.

Centrul este o formă de alternativă la instituţiile de stat pentru copiii rămaşi orfani,

abandonaţi sau rămaşi fără susţinerea părintească. In vederea realizării măsurilor de protecţie şi

îngrijire a copilului, Centrul are următoarele funcţii:

- sprijinirea activităţilor organelor de protecţie a copilului în dificultate;

- colaborarea cu serviciile publice descentralizate ale ministerelor, altor organe

centrale sau locale în vederea apărării drepturilor copiilor;

- promovarea formelor alternative de tip familial;

- acordarea sprijinului material de urgenţă şi consiliere familiilor aflate în

situaţii de risc, în vederea reintegrării propriilor copii;

- crearea condiţiilor pentru menţinerea legăturilor între părinţi şi copilul în dificultate,

sprijinind accesul la Centru al familiei naturale şi lărgite;

- asigurarea asistenţei şi sprijinului familiilor în care au fost reintegraţi sau plasaţi

copiii şi supravegherea modului în care se desfăşoară acest proces.

Ca rezultat al activităţilor sale, Centrul a găzduit mai mult de 53 de copii, dintre care 31 au

fost reintegraţi în sânul familiei.

În scopul implementării noilor forme de protecţie a copiilor ce se află în situaţii de risc şi

sunt lipsiţi de mediul familial, Primăria Municipiului Chişinău a decis prin Hotărîrea 18/21 din

07.09.2000 susţinerea proiectului pilot de asistenţă maternală profesionistă. Proiectul derulează din

toamna anului 2000 prin informarea populaţiei privind modalitatea de selectare a asistenţilor

maternali profesionişti. Proiectul de Sprijin Familial, Reintegrare şi Asistenţă Maternală

Profesionistă activează în vederea acordării unui suport părinţilor pentru a-i ajuta să-şi menţină

copiii acasă, însă, uneori ei au nevoie de îngrijire temporară, în afara familiei. Asistenţa maternală

profesionistă presupune plasamentul în altă familie al unui sau al mai multor copii în dificultate sau

rămaşi fără îngrijirea părintească, în timp ce părinţii lor biologici nu pot, din diferite motive………

7

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

În rezultatul studierii teoretice şi empirice a problemei date, vom constata că plasamentul

familial este o modalitate de a asigura viaţă de familie copiilor, care nu pot fi cu propriii lor părinţi

pentru o anumită perioadă de timp.

Această măsură de protecţie a copilului o consider binevenită, deoarece instituţiile nu

reprezintă o variantă adecvată pentru protecţia copilului, datorită faptului că în majoritatea cazurilor

sunt concepute în varianta tradiţională, interesele copilului nefiind respectate. Efectele neglijării

intereselor copiilor în instituţii pot fi dramatice, dacă ne gândim la traiectoria vieţii copiilor care au

crescut în instituţii până la majorat şi chiar după acest moment.

În calitate de concluzii şi în urma analizei aprofundate a procesului de plasament familial

vom evidenţia următoarele avantaje şi dificultăţi ale acestuia.

Avantajele plasamentului familial pot fi sintetizate în următoarele:

- prevenirea instituţionalizării - ca avantaj major;

- posibilitatea de a oferi copilului mediu familial provizoriu, când acesta nu poate trăi în

familia sa biologică şi nici nu poate beneficia de o familie adoptivă;

- menţinerea legăturii copilului cu familia de origine, favorizând astfel dezvoltarea sau

menţinerea legăturilor de ataşament cu efecte benefice pentru identitatea copilului şi întoarcerea sa

acasă;

- integrarea şi reintegrarea lor socială;

- oferirea unui mediu familial real, a siguranţei, a afecţiunii, stabilităţii, a unei socializări

corespunzătoare.

Dificultăţile plasamentului familial constau în:

- coexistenţa a două familii responsabile de soarta aceluiaşi copil şi posibila rivalitate dintre

ele, a unor dorinţe conflictuale referitor la anumite decizii legate de copil;

- selectarea familiilor pentru copiii cu probleme emoţionale grave;

- modificarea mentalităţii populaţiei cu privire la plasamentul familial profesionist şi

dezvoltarea unei practici sociale conform legislaţiei actuale.

Asistenţii sociali trebuie să lucreze cu copii în vederea integrării în noua familie. Ei trebuie

să pregătească copilul pentru plasament, astfel ca trauma ce o poate suferi să fie cât mai mică.

În cazul reintegrării, copilul va fi pregătit din timp să-şi reîntâlnească părinţii sau rudele.

Este imperios necesar ca eficacitatea măsurii de plasament familial să crească în republica noastră

pentru a preveni cât mai mult instituţionalizările pe durată nedeterminată a copiilor.

8

Pentru soluţionarea problemelor majore legate de plasamentul familial propun următoarele

recomandări:

- primordial, ar fi informarea populaţiei cu privire la această formă de ocrotire a copilului

în dificultate, a legislaţiei în vigoare;

- ar fi binevenită ca această temă să fie mai mult mediatizată prin intermediul mijloacelor

de comunicare în masă ca televiziunea, radio, presă, cinematografe etc.;

- încurajarea plasamentului familial din partea statului, inclusiv prin pregătirea

profesionistă a asistenţilor sociali în cadrul instituţiilor de învăţământ superior;

- acordarea unui ajutor financiar mai semnificativ din partea statului asistenţilor parentali

profesionişti pentru a stimula această procedură.

Considerăm că este necesară elaborarea unui program complex de prevenire a

instituţionalizării copiilor şi de încurajare a formelor alternative de consolidare a familiei, de

plasament familial temporar sau de lungă durată, asistenţă parentală profesionistă, adopţie,

încredinţare

9

BIBLIOGRAFIE

1. Alexiu T.M. Sellick Clive. Asistenţa socială în Marea Britanie şi România.

– Bucureşti, 2000

2. Aspecte teoretice şi modele de bună practică în asigurarea bunăstări copilului.

–Chişinău, 2002

3. Banton M. Discriminarea. –Bucureşti, 1998.

4. Bădină O. Introducere în sociologie. –Cimişlia, 1993.

5. Bocancea C., Neamţu G., Asistenţa Socială. Elemente de teorie şi strategii de mediere. –Iaşi,

1996

6. Bocancea C., Borş M. Asistenţa socială, studii şi aplicaţii. – Bucureşti, 2005.

7. Bocancea C., Neamţu G. Elemente de asistenţă socială. –Iaşi, 1999

8. Bulgaru M., Aspecte teoretice şi practice ale asistenţei sociale. –Chişinău, 2003

9. Bulgaru M., Dilion M. Concepte fundamentale ale asistenţei sociale. –Chişinău, 2000

10. Bulgaru M., Dilion M. Metode şi tehnici în asistenţa socială. –Chişinău, 2002

11. Bulgaru M. (coord.) Sociologie. Volumul I, II. –Chişinău, 2003

12. Buzducea D. Aspecte contemporane ale asistenţei sociale. –Bucureşti

13. Chelcea S. Metodologia cercetării sociologice: metode cantitative şi calitative.

– Bucureşti, 2001

14. Codul Familiei Republicii Moldova. –Chişinău, 2002

15. Constituţia Republicii Moldova. –Chişinău, 2004.

16. Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului. –Legea RM 408. XII din 12.12.1990, intrată

în vigoare din 25. 02. 1993

17. Copiii în situaţia de risc: Crearea serviciilor sociale comunitare. –Chişinău, FISM, 2004

18. Coulshed V. Practica Asistenţei Sociale. –Bucureşti, 1993

19. Dilion M. Grigoraş S., Asistenţa parentală profesionistă. Ghid de aplicare practică. –Chişinău,

2003

20. Hove D. Introducere în teoria asistenţei sociale. –Bucureşti, 2001

21. Iluţ P. Familia, cunoaşterea şi asistenţă. –Cluj-Napoca, 1995

22. Mănoiu F., Epureanu V. Asistenţa Socială în România. –Bucureşti, 1997

23. Miftode V.,Rahmania N. Acţiune socială în perspectivă interdisciplinară

10

–Baia Mare, 1998

11

ANEXE

Anexa 1

Ghid de interviu

cu experţii Centrului de plasament familial „Concordia – Orăşelul Copiilor”

1. Ce părere aveţi despre o astfel de formă de protecţie a copilului ca plasamentul familial?

2. Cum apreciaţi actualul sistem de organizare a serviciilor destinate copilului în dificultate?

3. De când lucrează, activează Centrul Dvs. şi câţi copii aveţi în ocrotire?

4. De unde a apăru ideea de a deschide Centrul „Concordia” în Republica Moldova?

5. Din ce familii provin copiii?

6. De ce este nevoie pentru a aranja un copil la „Concordia”?

7. Ce activităţi se desfăşoară la Centru?

8. După ce criterii sunt angajate persoanele la muncă în Centrul Dvs.?

9. Aţi avut cazuri de reintegrare a copiilor în familia biologică?

10. Care este soarta de mai departe a copiilor reintegraţi în familia lor biologică?

11. Ce planuri de viitor aveţi?

12. Ce tipuri de plasament cel mai frecvent sunt utilizate în sistemul actual de protecţie a copilului

în dificultate la noi în ţară?

12

Anexa 2.

TRANSCRIEREA INTERVIULUI

Data: 3 februarie 2008

Locul: „Concordia – Orăşelul Copiilor”, s. Pîrîta, r-ul Dubăsari,

Intervier: AAAAAAAA (EG)

Respondent: D.Maria (M)

Sexul: feminin

Ocupaţia: director adjunct

Vârsta: 40 ani

Naţionalitatea: moldoveancă

EG: Vă mulţumim pentru că aţi acceptat să participaţi la acest interviu, pentru că aţi găsit

timp de a discuta cu mine. Noi realizăm acest interviu pentru a afla puţin despre istoricul

Centrului Dvs., despre situaţia copiilor din Centru, cu ce probleme vă confruntaţi.

Răspunsurile Dvs. rămân confidenţiale. Putem începe?

M: Da.

EG: Ce părere aveţi despre o astfel de formă de protecţie a copilului ca plasamentul familial?

M: Problemele ce ţin de copii sunt foarte actuale la etapa dată nu numai pentru Republica Moldova,

dar şi pentru toate ţările, indiferent de nivelul lor de dezvoltare socio-economică. Plasamentul

familial reprezintă o metodă alternativă binevenită, care trebuie susţinută şi promovată în Republica

Moldova.

EG: Cum apreciaţi actualul sistem de organizare a serviciilor destinate copilului în

dificultate?

M: În principiu el poate fi apreciat pozitiv, însă pentru a obţine rezultatele aşteptate trebuie să se

mai lucreze în ceea ce priveşte legislaţia

EG: Spuneţi-mi, Vă rog, de când lucrează, activează Centru şi câţi copii aveţi în ocrotire?

M: Noi activăm din 2005, până în ziua de faţă avem în ocrotire 160 de copii aflaţi în dificultate.

Copiii trăiesc în căsuţe câte 18 – 23 copii. Primii copii care i-am avut la Centru sunt copiii repatriaţi

din Federaţia Rusă. În prezent avem copii din toată Moldova. Avem 18 copii de la vârsta de un an

şi jumătate până la 4 ani, care frecventează grădiniţa Centrului.

EG: De unde a apăru ideea de a deschide Centrul „Concordia” în Republica Moldova?

M: Centrul a fost deschis cu ajutorul dnei Taisia Voronin. Ea, mergând în România, în

vizită într-o localitate a văzut o un panou „Concordia”, apoi s-a interesat de această Asociaţie şi a

hotărât ca să

13