Universitatea Spiru HaretFacultatea de Management BrasovAn Universitar : 2014-2015

PROIECT

LA DISCIPLINA: SIMULĂRI ȘI PROIECTE DE MANAGEMENT

Tema: Decizia manageriala de investitii pe baza simularii in conditii de risc si incertitudine cu ajutorul Criteriului Savage

Aplicatie la: SC. Claudia SRL

Titular curs,

Conf. univ. dr. GICA CRUCERU

Student

Tocitu Ionut Cistian

-2015-

Introducere

SC Caludia este o firma ale căror valori sunt centrate pe inovaţie şi producerea

valorii atât pentru sine cât şi pentru clientii săi. "Claudia" reprezintă arta de a crea piese

vestimentare unice, care pun bazele celor mai noi trenduri., ele fiind apreciate prin

calitatea lor. În momentul de faţă ”Claudia” îşi desfăşoară producţia în România, producţia

ridicându-se la 1000 de bucăţi zilnic.

Produsele oferite pe piata sunt: rochii, paltoane, compleuri, cat si piese vestimentare

pentru copii

SC Claudia îşi face simţită prezenţa atât pe piaţa de retail.

Aspecte teoretice: Decizia manageriala in conditii de risc

Decizia economica reprezinta actiunea constienta de selectare pe baza unor criterii

economice a unei variante din mai multe posibile.

Calitatea deciziei adoptate depinde de doua aspecte1:

conditionari ale contextului decizional, referitoare la calitatea informatiilor

disponibile sub aspectul preciziei, riscul asumat, restrictii de timp;

competentele manageriale ale decidentilor, referitoare la personalitatea acestora si

modul de a percepe realitatea, abilitatea de a percepe informatiile.

Principalele elemente implicate în procesul de decizie sunt:

un număr de posibile acţiuni, Ai , dintre care va fi selectată una;

un număr de evenimente sau „stări ale naturii”, Sj , din care oricare poate avea loc;

valoarea, profitul sau consecinţa, Cij, pentru decident, de realizare a uneia din

acţiunile disponibile, având în vedere posibilele stări ale naturii;

criteriul în funcţie de care decidentul alege între acţiunile alternative.

Se utilizeaza matricea profiturilor sau matricea costurilor.

La nivelul organizaţiei riscurile pot fi grupate în următoarele categorii2: riscul

economic (de exploatare), riscul financiar (incluzând riscul de faliment), riscul comercial,

1 Cruceru, G. (2015) Simulari si proiecte de management, Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Management brasov, Note de curs [online], Curs 5.2 Coşea, M., Nastovici, L., (1997) Evaluarea riscurilor. Ed. Lux Libris, Braşov, p. 241-244.

riscul fabricaţiei; riscul social; riscul juridic; riscul în investiţii (incluzând investiţiile în

piaţa de capital).

Pentru fundamentarea si adoptarea deciziilor in proiecte de investitii se folosesc

urmatoarele criterii de decizie3:

Criteriul Bayes- Laplace: Criteriul se bazează pe presupunerea că probabilitatea de

egalizare a nivelului cererii pentru produse sau servicii oferite de diferite proiecte

de investiţii care au diferite capacităţi implică o cerere diferită.

Criteriul maximizării: Criteriul maximizării, prin care se obţine un profit maxim cu

un risc minim, porneşte de la presupunerea pesimistă prin care un investitor va

alege să obţină un profit minim, dar sigur în locul unui profit maxim, dar nesigur.

Bazându-se pe acest raţionament, investitorul va alege un proiect care să-i aducă un

profit maxim cu o capacitate de producţie minimă.

Criteriul Maximax: inversul criteriului maximin se bazează pe presupunerea că

orice investitor este opimist şi va alege o variantă de proiect de investiţii care să-i

aducă un profit maxim, dar la un risc maxim.

Criteriul Hurwics: Criteriul lui Hurvicz sau criteriul minimax se bazează pe

presupunerea că un investitor nu este nici optimist, nici pesimist. Acest criteriu

utilizează metoda scorurilor alegând între variantele de proiecte de investiţii

favorabile şi nefavorabile. În funcţie de atitudinea investitorului faţă de risc se dau

variantelor de investiţii note de importanţă între 0 şi 1. Dacă investitorul are

aversiune faţă de risc, adică este prudent, va avea în vedere obţinerea unui profit

minim din proiectele de investiţii şi va acorda un scor mare acestor variante (peste

0,65), iar variantelor care aduc un profit mare, dar nesigur un scor mic (sub 0,35).

Criteriul Savage (minimizării sau maximizării regretelor): Criteriul minimizării sau

maximizării regretelor ia în considerare pierderile bazate pe costuri de oportunitate

rezultate din decizii eronate. Se presupune că investitorul va regreta alegerea unei

variante considerată dezavantajoasă. Regretele sau costurile de oportunitate pentru

decizii incorecte se determină prin diferenţa dintre profitul prezent şi profitul

maxim care s-ar obţine pentru un anumit nivel al cererii de produse sau servicii. Se

alcătuieşte matricea regretelor, utilizând următorii paşi de lucru:

3 Doval, E. (2008) Managementul investitiilor, Editura fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, p. 207-211.

Pasul 1: Se previzionează profitul maxim pentru fiecare cerere de produs;

Pasul 2: Se compară profitul maxim obţinut într-o variantă de proiect de investiţii cu

profitul maxim obţinut în toate celelalte variante, pentru aceeaşi cerere de produse,

calculându-se diferenţele;

Pasul 3: Se construieşte matricea regretelor;

Pasul 4: Se alege regretul maxim pentru fiecare variantă de proiect de investiţii;

Pasul 5: Se decide asupra variantei optime.

Aplicaţie practică

Managementul firmei Claudia este in situatia de a decide asupra unuia din 3

proiecte de investitii pentru achizitionarea unei linii de fabricatie de articole barbatesti.

Pretul acestora este:

P1 (camasa sport): 75 lei

P2 (camasa clasica): 80 lei

P3 (camasa slimfit): 85 lei

Profitul obtinut depinde de capacitatea de productie oferita de fiecare proiect in

parte (q1, q2 si q3).

Se determină care proiect de investiţii este mai sigur, considerînd capacităţile de

producţie a trei proiecte q1, q2 şi q3 pentru diferite cereri (comenzi) de camasi şi profitul

adus de vânzarea acestora P1, P2 şi P3, precum şi probabilitatea de cerere (risc) pentru

fiecare din aceste produse de 50% (tabel 1).

Tabel 1

Proiect Profit/ Produs

Capacitate echipamente

(buc/luna) P1 P2 P3

q1 1000 1500 1400

q2 80 2100 1200

q3 950 1800 2700

Pentru fundamentarea deciziei de alegere a proiectului de investitii se parcurg pasii

mentionati mai sus.

Pasul 1: Se previzionează profitul maxim pentru fiecare cerere de produs.

Pentru cererea de produs P1 profitul maxim este 1000.

Pasul 2: Se compară profitul maxim obţinut într-o variantă de proiect de investiţii cu

profitul maxim obţinut în toate celelalte variante, pentru aceeaşi cerere de produse,

calculându-se diferenţele.

Pentru cererea de produs P1, diferenţele faţă de celelalte variante de proiecte sunt:

1000-1000 = 0; 1000-80 = 920; 1000 – 950 = 50

Pentru cererea de produs P2, diferenţele faţă de celelalte variante de proiecte sunt:

2100-1500= 600; 2100-2100=0; 2100-1800= 300

Pentru cererea de produs P3, diferenţele faţă de celelalte variante de proiecte sunt:

2700-1400=1300; 2700-1200=1500; 2700-2700=0

Pasul 3: Se construieşte matricea regretelor.

Se construieste Matricea regretelor (tabel 2).

Tabel 2

Proiect Produs Regretul

maximcapacitate P1 P2 P3

q1 0 600 1300 1300

q2 920 0 1500 1500

q3 50 300 0 300

Pasul 4: Se alege regretul maxim pentru fiecare variantă de proiect de investiţii.

Selectarea regretului maxim (tabel 2, ultima coloană)

Pasul 5: Se decide asupra variantei optime.

Din analiza rezultatelor obţinute, managementul Claudia va alege varianta 3, care îi va

oferi cel mai mic profit pierdut cu aferent regretului maxim.

Concluzii

Criteriile de evaluare a riscurilor in procesul decizional reprezinta instrumente

relativ simple si utile in activitatea manageriala.

Criteriul Savage (regretelor) ofera un instrument util pentru luarea deciziei, bazat pe

pierderea minima de profit in cazul alegerii unui proiect.

In cazul Claudia proiectul cu cea mai mica pierdere este Proiectul 3.

Bibliografie

Cruceru, G. (2015) Simulari si proiecte de management, Universitatea Spiru Haret,

Facultatea de Management Brasov, Note de curs [online], Curs 5.

Coşea, M., Nastovici, L., (1997) Evaluarea riscurilor. Ed. Lux Libris, Braşov, p.

241-244.

Doval, E. (2008) Managementul investitiilor, Editura fundatiei Romania de Maine,

Bucuresti, p. 207-211.