Moara cu noroc

Nuvela realist-psihologica

(argumentare +caracterizare)

Epoca literara in care sta consacrata opera lui Slavici este Epoca Marilor Clasici, din care mai fac parte Eminescu, Caragiale si Creanga.Slavici a fost precursorul lui Liviu Rebreanu in evocare satului transilvanean si intemeietorul nuvelei realist-psihologice in literatura romana.

Slavici infatiseaza in nuvele sale :”Padureanca”,”Gura satului”,”Moara cu noroc”,”Comoara” lumea satului transilvanean din a doua jumatate a sec al-XIX-lea ca si un univers dominat de norme patriarhale ,in care echilibrul este asigurat de elementele de traditie.Iesirea din norma produce dezechilibru si este urmata de pedeapsa.Morala religioasa este convertita intr-o etica a raporturilor interumane si devine principiul de functionare al acestei lumi.Din punct de vedere geografic ,actiunea nuvelelor este plasata intr-un spatiu delimitat de :Muntii Zarandului si Campia Banateana.

Nuvela este o specie a genului epic in proza, cu o constructie riguroasa, cu un fir narativ central si personaje relativ putine , care pun in evidenta evolutia personajului principal, complex si puternic individulizat.

Opera literara Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvela psihologica si a aparut în anul 1881 in vol”Novele din popor” dupa ce fusese publicata în revista „Convorbiri literare”. Ea apartine curentuluirealist, întucât pune accent pe aspecte sociale înfatisând veridic realitatea din societatea ardeleana de lasfârsitul secolului al Xix-lea. Caracterul psihologic al acestei nuvele este evident în drama sufleteasca pecare o traverseaza Ghita, personajul principal, din cauza pierderii încrederii în sine si a neîncrederiicelorlalti în el, înstrainându-se astfel de tot ce îl înconjoara. De aceea eroul traieste un puternic conflict interior, negasind pâna în final calea prin care sa iasa din impas. Pentru a reliefa acest zbucium interior,ioan Slavici apeleaza la unele tehnici de investiga ie psihologic cum ar fi autoanaliza, monologulinterior, dialogul tensionat etc.

Tema principala a nuvelei este si ea adecvata caracterului realist si psihologic al scrierii, si anumeconsecintele pe care le are setea de îmbogatire asupra sufletului individului, asupra destinului sau.Acesteia i se adauga o tema sociala (dorinta lui Ghita de a-si schimba statutul social), una moralizatoare(omul sa fie mutumit cu ceea ce are) si alta psihologica (conflictul interior puternic al personajuluiprincipal).

Titlul nuvelei este bivalent. Substantivul „moara”, din punct de vedere denotativ reprezinta un topos al refacerii, al abundentei, iar din punct de vedere conotativ reprezinta o injumatatire a functieti prin sumarea activitatilor macinatului. Norocul are o conotatie negativa, intrucat pentru un moralist cum este Slavici, a-ti juca norocul inseamna a-ti forta destinul.

In nuvela realista se observa tendinta de obiectivizare a perspectivei narrative ,impersonalitatea naratorului ,relatarea la persoana a-III-a ,atitudinea detasata in descriere.Pe langa perspectiva obiectiva a naratorului omniscient ,interivine tehnica punctului de vedere in interventiile simetrice ale batranei ,prsonaj episodic ,dar care exprima mesajul moralizator al nuvelei.

Structural textul se dezvolta intr-o forma circulara ,cuprinzand 17 capitole,marcata de afirmatiile soacrei lui Ghita care anticipa tragedia pe o axa a valorilor si a determinarii cauzale.( prolog)”Omul sa fie multumit cu saracia sa ,caci daca e vorba, nu bogatia ci linistea colibei tale te face fericit”(epilog)”Simteam eu ca nu are sa iasa bine .Dar asa le-a fost data”.

Se definesc treptat un conflict exterior intre Ghita si Lica Samadaul ,favorizat de relatiile economice si sociale de la sfarsitul sec al XIX lea si un conflict interior ,al personajului principal ,dominat de patima

banului ,se afla in contradictie cu sinele sau moral, pecetluit de codul colectivitatii arhaice din care provine.

Actiunea se desfasoare pe parcursul unui an ,intre 2 repere temporale cu valoare religioasa:de la Sf.Gheorghe pana la Paste.Indicii spatiali care alcatuiesc toposul prezentat in incipit constituie marci ale anticiparii evenimentelor .Receptorul este avertizat prin imaginea morii incadrata de 5 cruci (2 din piatra si 3 din lemn,semn ca moartea nu face distinctie intre bogati si saraci).Desi naratorul omniscient doreste sa particularizeze simbolic spatiul ca pe” un loc binecuvantat cu semnul crucii”,evolutia intamplarilot va decodifica metafora predestinarii :Ghita o va ucide pe Ana, la randul sau va fi impuscat de Raut ,omul de incredere al lui Lica ,care se sinucide .Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea drumului.Simbolistica initiala a drumului se completeaza in final cu sugestia drumului vietii care continua dupa tragedia de la moara cu noroc:”Apoi ea lua copii si pleca mai departe”.

Subiectul nuvelei il constituie etapele si efectele confruntarii dintre protagonist ,Ghita, si antagonist,Lica.

Expozitiunea releva statutul initial al protagonistului.Casatorit cu Ana ,impreuna cu care are un copil ,Ghita locuieste cu acestia si cu soacra sa,intr-un sat transilvanean.Familia are un trai modest ,caci Ghita,cizmar fiind nu are suficienti clienti in sat pentru a imbunatati starea gospodariei.Bun meserias,harnic si cumsecade Ghita doreste sa isi schimbe statutul social si astfel ia in arenda “moara cu noroc”.

Episodul care infatiseaza familia in noua sa ipostaza este relevant pentru ilustrarea imaginii unui camin fericit,in care barbatul spirit protector dar si cu respect fata de experienta si varsta soacrei constituie un element de echilibru.Oamenii nu mai spun ca poposesc la han ,ci ca se opresc la Ghita ,semn al bunei reputatii a carciumarului.

Intriga nuvelei este consemnata de aparitia lui Lica Samadaul la moara cu noroc ,eveniment ce tulbura echilibrul familiei dar si pe cel interior al lui Ghita .Scena devine ilustrativa pentru surprinderea primelor semene ale transformarii psihologice si morale ale personajului .Dialogul are initial aparenta unui interogatoriu condus de Lica.Samadaul il abordeaza pe carciumar de pe o pozitie de autoritate si nu ii lasa dreptul la replica.Plecarea lui Lica este urmata de primul moment de nesinceritate din partea lui Ghita ,care framantat interior doreste “sa ascunda inaintea nevestei gandurile negre ce-l cuprinsesera”.

Desi realizeaza ca Lica reprezinta un pericol pentru el si familia lui , Ghita nu se poate sustrage ispitei malefice pe care acesta o exercita asupra lui ,mai ales ca tentatia imbogatirii dar si a existentei in afara normelor etice sunt enorme:”se gandea la castigul pe care l-ar putea face in tovarasia lui Lica ,vedea banii gramada inaintea sa si I se impaienjeneau ochii”.

Desfasurarea actiunii se concentreaza in jurul procesului instrainarii carciumarului fata de familie ,analizat cu maiestrie de Slavici.Intre Lica si Ghita se stabileste o comunicare tacita ,justificata material,dar amenintatoare pentru devenirea protagonistului.Ca “stapan al acestori locuri”,Lica ii permite capitalizarea castigurilor ,cu o singura conditie:sa ii devina om de incredere si sa faciliteze tranzitarea porcilor furati.

Astfel ,Ghita devine mohorat ,violent,are gesturi de brutalitate neinteleasa fata de Ana pe care o ocrotise pana atunci ,se poarta brutal cu cei mici.Ghita ajunge sa regret ca are familie , pentru ca nu isi poate asuma total riscul imbogatirii alaturi de Lica. Prin intermediul monologului interior sunt redate framantarile personajului:”ce sa imi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea?”.Datorita generozitatii Samadaului ,starea materiala a lui Ghita devine tot mai infloritoare ,numai ca el incepe sa-si piarda increderea in sine .Tocmai de aceea devine tot mai atent la imaginea pe care lumea o are despre el.In proza lui Slavici, relatia specific realista intre individ si mediul din care provine ia forma

relatiei individ-colectivitate care constituie cel mai important factor pentru mentinerea coerentei interioare a individului.

Evenimentul care marcheaza adevara criza de constiinta este uciderea unei femei care poposise la han in seara precedenta ,cautandu-l pe Lica pentru a “perfecta niste afaceri”.Ghita este indirect complice la crima savarisita ,tainunind adevarul ca in noapte omorului Lica parasise pentru cateva ore hanul si revenise in zorii zilei.La procesul intentat porcarilor Buza-Rupta si Saila-Boarul protagonistul nuvelei atinge treapta dezumanizarii dincolo de care gestul din final devine doar o problema de timp.Se produce o rupture definitiva intre Eu si Sine ,constientizata de personaj:”Eu nu mai pot sili pe nimeni sa nu le zica copiilor mei ,tatal vostru e un om ticalos”.

Punctul culminant este atunci cand eroul redescopera farama de umanitate ascunsa intr-o infraconstiinta si activata de orgoliul Sinelui moralizator,incercand sa il desconpire pe Lica cu ajutorul lui Pintea,fost tovaras al lui Lica care dorea sa I se faca dreptate.Eroul se claustreaza ca forma de refuzare a comunicarii cu lumea inconjuratoare ,monologurile interioare ,traducand obsesia razbunarii compensatorii.

Raportul cu Ana devine tot mai tensionat ,iar episoadele in care aceasta incearca sa se apropie de sotul ei sunt relevante pentru ilustrarea esecului comunicarii in cuplu.Ghita care inainte vedea in Ana ,femeia “inteleapta si asezata”,incepe ulterior sa o respinga si isi plange de mila si uita ca el a fost primul care s-a instrainat de ea:”el era singur si parasite.Ana pe care o privea cu atata drag mai inainte ,incetul cu incetul, se instrainase de dansul si nu mai era vesela ca mai inainte…”.

Autorul reuseste sa sugereze comunicarea afectiva intre 2 energii anititetice:una angelica Ana si una demonica Lica, o ilustrare a ideii initiale ca fiinta umana este o sinteza de bina si rau,de trairi paradoxale .

Pragul degradarii morale a protagonistului este sacrificarea Anei devenita din perspectiva hangiului nada care sa il retina pe Lica la han.Ana ,fiind instrainata fata de Ghita,se apropie de Lica deoarece in opinia ei el este”om”pec and Ghita este doar “muiere imbracata in haine barbatesti”.Cand Ghita se intoarce la han si realizeaza acest lucru o ucide ,iar el la randul lui este omorat de Raut,din ordinul lui Lica.

Deznodamantul este tragic .Un incendiu provocat de oamenii lui Lica mistuie carciuma Moara cu noroc.Pentru a nu fi prins viu de Pintea ,Lica se sinucide ,izbindu-se cu capul de un copac.Finalul este pronuntat moralizator prin pedepsirea celor au incalcat valorile morale si etice si prin salvarea puritatii, simbolizate de batrana si cei 2 copii.Ipostaza soacrei stand pe piatra de hotar de langa cele 5 cruci sugereaza debutul altei vieti care trece peste accidentele dramatice intr-o temporalitate continua.Inceputul saptamanii si imaginea drumului care lasa in urma cenusa morii cu noroc conoteaza o dimensiune ontologica ,impusa de o scara valorica a mentalitatii populare pe care batrana a respectat-o de la inceput.

In nuvela accentul nu cade pe actul povestirii ci pe complexitatea personajelor care par sa aiba un destin prestabilit.

Personajul principal ,Ghita este cel mai complex personaj din nuvelistica lui Slavici ,un personaj “rotund” care traieste un proces al dezumanizarii cu framantari sufletesti si ezitari.Destinul lui ilustreaza consecintele nefatei ale patimei imbogatirii.

El intra in relatie cu celelalte personaje care ii nuanteaza evolutia.Framantarile si transformarile sale interioare sunt urmarite cu atentie si redate de catre narrator direct sau indirect liber.Modificarile comportamentale si afective ale lui Ghita sunt percupte de Ana (caracterizare directa din perspectiva alto personaje :”samtea ca de catva timp barbatul ei s-a schimbat”).

Mijloacele de caracterizare indirect sunt predominate si diversificate .Naratorul noteaza gesturile,replicile ,reactiile personajelor surprinde relatiile dintre ele ,dar si gandurile acesora.Astfel ,framantarile lui Ghita sunt redate in monologul interior:”Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea?”.

Lica ramane pe tot parcursul nuvelei egal cu sine ,”un om rau si primejdios”.Samadaul este talhar,necrutator cu tradatorii ,generos cu aceia ca il sprijina in afacerile sale.

Ana sufera esentiale transformari interioare care ii ofera scriitorului posibilitatea unei fine analize a psihologiei feminine.La inceput femeie devotata caminului reprezinta un ideal de feminitate.Datorita instrainarii fata de sot aceasta ii este daruieste lui Lica si ca si consecinta este omorata de Ghita.

Trasaturile personajelor se desprind din fapte ,vorbe ,gesturi si din relatiile care se stabilesc intre acestea(caracterizare indirecta).De asemenea ,naratorul realizeaza portrete suggestive ,iar detaliile fizice releva trasaturi morale sau statutul social.Mijloacele de investigatie psihologica sunt:scene dialogite,monologul interior,introspectia,notatia gesticii,a vocii.

Stilul nuvelei este sobru ,concis.Limbajul naratorului si al personajelor valorifica aceleasi registre stilistice:limbaj regional,ardelenesc, popular,oralitatea stilului(preponderenta arhaisme).

Modurile de expunere indeplinesc o serie de functii in discursul narativ.Descrierea initiala are ,pe langa, rolul obisnuit de fixare a coordonatelor spatiale si temporale, functia simbolica de anticipare.Naratiunea obiectiva isi realizeaza functia de reprezentare a realitatii prin absenta marcilor subiectivitatii .Dialogul contribuie la caracterizarea indirecta a personajelor,sustine veridicitatea relatiilor si concentrarea epica.

In opinia mea ,analiza psihologica este pusa in slujba tezei morale:goana dupa inavutire cu orice pret distruge echilibrul interior si linistea familiei.Avertismentele batranei sunt ignorate de Ghita.Dar nu dorinta de mai mult ,ci oarba patima pe care aceasta dorinta o naste este sanctionata de destin.Nu munca cinsitita prin care omul devine mai instarit este condamnata de moralistul Slavici ,ci agonia morala pe care ispita bogatiei o provoaca celor cu caracter slab.Goana dupa avere si instrainarea de familie produce pierderea „linistei colibei”portivit avertismentului batranei ,iar esecul este generat de alegerile gresite ale lui Ghita.

In concluzie „Moara cu noroc” de Ioan Slavici este o nuvela realista prin tema ,tipologia personajelor si stil si psihologica pentru ca urmareste conflictul interior ,framantarile in planul constiintei personajelor.Observarea minutioasa ,detaliata serveste realizarii unei psihologii complexe a protagonistului.

Caracterizarea lui Ghita

Epoca literara in care sta consacrata opera lui Slavici in literatura romana este cea pe care istoria literara o numeste Epoca Marilor Clasici, din care mai fac parte Eminescu, Caragiale si Creanga.Slavici a fost precursorul lui Liviu Rebreanu in evocare satului transilvanean si intemeietorul nuvelei realist-psihologice in literatura romana.

Slavici infatiseaza in nuvele sale :”Padureanca”,”Gura satului”,”Moara cu noroc”,”Comoara” lumea satului transilvanean din a doua jumatate a sec al-XIX-lea ca si un univers dominat de norme patriarhale ,in care echilibrul este asigurat de elementele de traditie.Iesirea din norma produce dezechilibru si este urmata de pedeapsa.Morala religioasa este convertita intr-o etica a raporturilor interumane si devine principiul de functionare al acestei lumi.Din punct de vedere geografic ,actiunea nuvelelor este plasata intr-un spatiu delimitat de :Muntii Zarandului si Campia Banateana.

Opera literara Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvela psihologica si a aparut în anul 1881 in vol”Novele din popor” dupa ce fusese publicata în revista „Convorbiri literare”. Ea apartine curentuluirealist, întucât pune accent pe aspecte sociale înfatisând veridic realitatea din societatea ardeleana de lasfârsitul secolului al Xix-lea. Caracterul psihologic al acestei nuvele este evident în drama sufleteasca pecare o traverseaza Ghita, personajul principal, din cauza pierderii încrederii în sine si a neîncrederiicelorlalti în el, înstrainându-se astfel de tot ce îl înconjoara. De aceea eroul traieste un puternic conflict interior, negasind pâna în final calea prin care sa iasa din impas. Pentru a reliefa acest zbucium interior,ioan Slavici apeleaza la unele tehnici de investiga ie psihologic cum ar fi autoanaliza, monologulinterior, dialogul tensionat etc.

Tema principala a nuvelei este si ea adecvata caracterului realist si psihologic al scrierii, si anumeconsecintele pe care le are setea de îmbogatire asupra sufletului individului, asupra destinului sau.Acesteia i se adauga o tema sociala (dorinta lui Ghita de a-si schimba statutul social), una moralizatoare(omul sa fie mutumit cu ceea ce are) si alta psihologica (conflictul interior puternic al personajuluiprincipal).

Titlul nuvelei este bivalent. Substantivul „moara”, din punct de vedere denotativ reprezinta un topos al refacerii, al abundentei, iar din punct de vedere conotativ reprezinta o injumatatire a functieti prin sumarea activitatilor macinatului. Norocul are o conotatie negativa, intrucat pentru un moralist cum este Slavici, a-ti juca norocul inseamna a-ti forta destinul.

In nuvela realista se observa tendinta de obiectivizare a perspectivei narrative ,impersonalitatea naratorului ,relatarea la persoana a-III-a ,atitudinea detasata in descriere.Pe langa perspectiva obiectiva a naratorului omniscient ,interivine tehnica punctului de vedere in interventiile simetrice ale batranei ,prsonaj episodic ,dar care exprima mesajul moralizator al nuvelei.

Structural textul se dezvolta intr-o forma circular ,cuprinzand 17 capitole,marcata de afirmatiile soacrei lui Ghita care anticipa tragedia pe o axa a valorilor si a determinarii cauzale.( prolog)”Omul sa fie multumit cu saracia sa ,caci daca e vorba, nu bogatia ci linistea colibei tale te face fericit”(epilog)”Simteam eu ca nu are sa iasa bine .Dar asa le a fost data”.

Se definesc treptat un conflict exterior intre Ghita si Lica Samadaul ,favorizat de relatiile economice si sociale de la sfarsitul sec al XIX lea si un conflict interior ,al personajului principal ,dominat de patima banului ,aflat in contradictie cu sinele sau moral, pecetluit de codul colectivitatii arhaice din care provine.

Ghita este cel mai complex personaj din nuvelistica lui Slavici ,al carui destin ilustreaza consecintele nefaste ale dorintei de inavutire .Personaj “rotund”,acesta evolueaza de la tipicitate ,sub determinares sociala la individualizare sub determinare psihologica si morala.El parcurge un traseu sinuos al

dezumanizarii cu framantari sufletesti si ezitari.Ezita intre cele 2 cai simbolizate de Ana (valorile familiei ,iubirea,”linistea colibei”) si de Lica (bogatia ,atractia nefasta a banilor).Se arata slab in fata tentatiilor si sfarseste tragic.

Trasaturile personajelor se desprind din fapte ,vorbe ,gesturi si din relatiile care se stabilesc intre acestea(caracterizare indirecta).De asemenea ,naratorul realizeaza portrete suggestive ,iar detaliile fizice releva trasaturi morale sau statutul social(caracterizare directa).Portretul fizic al lui Ghita este aproape absent :este redus la cateva detalii “inalt si spatos”pentru ca apoi trasaturile carciumarului (expresia chipului,ton ,voce )sa reflecte transformarile sufletesti.

Pentru portretul moral al personajului principa,Slavici a folosit mijloace de investigatie psihologica precum:scene dialogite,monologul interior de facture traditionala si Acela realizat in stil indirect liber,introspectia ,notatia gesticii ,a mimicii si a tonului vocii.

Caracterizarea directa este realizata de din perspectiva altor personaje astfel Lica il evidentiaza anumite trasaturi:”Tu esti om ,Ghita, om cu multa ura in sufletul tau si esti om cu minte”.De asemenea odata instrainat de familie Ana il va descrie asemeni unei “muiere imbracata in haine barbatesti”.

Statutul initial al protagonistului il prezinta ca fiind casatorit cu Ana ,impreuna cu care are un copil ,Ghita locuieste cu acestia si cu soacra sa,intr-un sat transilvanean.Familia are un trai modest ,caci Ghita,cizmar fiind nu are suficienti clienti in sat pentru a imbunatati starea gospodariei.Bun meserias,harnic si cumsecade Ghita doreste sa isi schimbe statutul social si astfel ia in arenda “moara cu noroc”.

Episodul care infatiseaza familia in noua sa ipostaza este relevant pentru ilustrarea imaginii unui camin fericit,in care barbatul spirit protector dar si cu respect fata de experienta si varsta soacrei constituie un element de echilibru.Oamenii nu mai spun ca poposesc la han ,ci ca se opresc la Ghita ,semn al bunei reputatii a carciumarului.

Aparitia lui Lica Samadaul la moara cu noroc ,eveniment ce tulbura echilibrul familiei dar si pe cel interior al lui Ghita .Scena devine ilustrativa pentru surprinderea primelor semene ale transformarii psihologice si morale ale personajului .Dialogul are initial aparenta unui interogatoriu condus de Lica.Samadaul il abordeaza pe carciumar de pe o pozitie de autoritate si nu ii lasa dreptul la replica.Plecarea lui Lica este urmata de primul moment de nesinceritate din partea lui Ghita ,care framantat interior doreste “sa ascunda inaintea nevestei gandurile negre ce-l cuprinsesera”.

Desi realizeaza ca Lica reprezinta un pericol pentru el si familia lui , Ghita nu se poate sustrage ispitei malefice pe care acesta o exercita asupra lui ,mai ales ca tentatia imbogatirii dar si a existentei in afara normelor etice sunt enorme:”se gandea la castigul pe care l-ar putea face in tovarasia lui Lica ,vedea banii gramada inaintea sa si I se impaienjeneau ochii”.

Desfasurarea actiunii se concentreaza in jurul procesului instrainarii carciumarului fata de familie ,analizat cu maiestrie de Slavici.Intre Lica si Ghita se stabileste o comunicare tacita ,justificata material,dar amenintatoare pentru devenirea protagonistului.Ca “stapan al acestori locuri”,Lica ii permite capitalizarea castigurilor ,cu o singura conditie:sa ii devina om de incredere si sa faciliteze tranzitarea porcilor furati.

Astfel ,Ghita devine mohorat ,violent,are gesturi de brutalitate neinteleasa fata de Ana pe care o ocrotise pana atunci ,se poarta brutal cu cei mici.Ghita ajunge sa regret ca are familie si copii, pentru ca nu isi poate asuma total riscul imbogatirii alaturi de Lica. Prin intermediul monologului interior sunt redate framantarile personajului:”ce sa imi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea?”.Datorita generozitatii Samadaului ,starea materiala a lui Ghita devine tot mai infloritoare ,numai ca el incepe sa-si piarda increderea in sine .Tocmai de aceea devine tot mai atent la imaginea pe care lumea o are despre el.In proza lui Slavici, relatia specific realista intre individ si

mediul din care provine ia forma relatiei individ-colectivitate care constituie cel mai important factor pentru mentinerea coerentei interioare a individului.

Evenimentul care marcheaza adevara criza de constiinta este uciderea unei femei care poposise la han in seara precedent ,cautandu-l pe Lica pentru a “perfecta niste afaceri”.Ghita este indirect complice la crima savarisita ,tainunind adevarul ca in noapte omorului Lica parasise pentru cateva ore hanul si revenise in zorii zilei.La procesul intentat porcarilor Buza-Rupta si Saila-Boarul protagonistul nuvelei atinge treapta dezumanizarii dincolo de care gestul din final devine doar o problema de timp.Se produce o rupture definitica intre Eu si Sine ,constientizata de personaj:”Eu nu mai pot sili pe nimeni sa nu le zica copiilor mei ,tatal vostru e un om ticalos”.

Punctul culminant este atunci cand eroul redescopera farama de umanitate ascunsa intr-o infraconstiinta si activate de orgoliul Sinelui moralizator,incercand sa il desconpire pe Lica cu ajutorul lui Pintea,fost tovaras al lui Lica care dorea sa I se faca dreptate.Eroul se claustreaza ca forma de refuzare a comunicarii cu lumea inconjuratoare ,monologurile interioare ,traducand obsesia razbunarii compensatorii.

Raportul cu Ana devine tot mai tensionat ,iar episoadele in care aceasta incearca sa se apropie de sotul ei sunt relevante pentru ilustrarea esecului comunicarii in cuplu.Ghita care inainte vedea in Ana ,femeia “inteleapta si asezata”,incepe ulterior sa o respinga si isi plange de mila si uita ca el a fost primul care s-a instrainat de ea:”el era singur si parasite.Ana pe care o privea cu atata drag mai inainte ,incetul cu incetul, se instrainase de dansul si nu mai era vesela ca mai inainte…”.

Autorul reuseste sa sugereze comunicarea afectiva intre 2 energii anititetice:una angelica Ana si una demonica Lica, o ilustrare a ideii initiale ca fiinta umana este o sinteza de bina si rau,de trairi paradoxale .

Pragul degradarii morale a protagonistului este sacrificarea Anei devenita din perspectiva hangiului nada care sa il retina pe Lica la han.Ana ,fiind instrainata fata de Ghita,se apropie de Lica deoarece in opinia ei el este”om”pec and Ghita este doar “muiere imbracata in haine barbatesti”.Cand Ghita se intoarce la han si realizeaza acest lucru o ucide ,iar el la randul lui este omorat de Raut,din ordinul lui Lica.

Ghita depaseste astfel limita normal a unui om care aspira spre o satisfactie materiala si sociala.Patima pentru bani si fascinatia diabolica a personalitatii lui Lica il determina sa ajunga pe ultima treapta a degradarii morale .Sfarsitul lui si a celor din jur este inevitabil tragic.

Evolutia raporului Ghita-Lica este in defavoarea celui dintai.Pe Ana o impinge in bratele Samadaului ,iar apoi o ucide intr-o incercare disperata de a recupera controlul asupra unei vieti esuate.Intre Ghita si Lica ,raportul de forte surprinde faptul ca desi ambii sunt firi puternice ,Lica esta mai abil si mat versat ca si Ghita.Finalul pune in evidenta antiteza :caracter slab-puternic.Ghita este ucis ,fiind o simpla victima ,in vreme ce Lica alege sa se sinucida ,pentru a nu deveni o victima.

In opinia mea ,destinul tragic al lui Ghita ,personajul principa al nuvelei psihologice “Moara cu noroc” are un rol moralizator ,potrivit avertismentului rostit de batrana in prolog.Pus in situtia de a alege intre banii obtinuti din afaceri necinstite si linistea sufleteasca ,Ghita este orbit de patima imbogatirii si se dezumnizeaza trepat,chiar daca oscileaza si are momente de regret.Maiestria lui Slavici consta in finetea analizei psihologice.

In concluzie „Moara cu noroc” de Ioan Slavici este o nuvela realista prin tema ,tipologia personajelor si stil si psihologica pentru ca urmareste conflictul interior ,framantarile in planul constiintei personajelor.Observarea minutioasa ,detaliata serveste realizarii unei psihologii complexe a protagonistului.

Caracterizarea relatiei dintre 2 personaje:Ghita-Lica

Epoca literara in care este consacrata opera lui Slavici apartine Epocii Marilor Clasici alaturi de cea a lui Eminescu ,Creanga,Caragiale.Slavici este precursorul lui Liviu Rebreanu in evocarea satului transilvanean si intemeietorul nuvelei realist-psihologice.

Slavici infatiseaza prin nuvelele sale „Moara cu noroc”, „Comoara”, :Gura satului”,”Padureanca”lumea satului transilvanean din a doua jumatate a sec al-XIX-lea prezentand-o ca pe un univers dominat de norme patriarhale in care echilibrul comunitatii este asigurat de respectarea traditiilor.Iesirea din norma declanseaza dezechilibrul si este urmat de pedeapsa.Morala religioasa este convertita in etica a raporturilor interumane si devine principiu de functionare al acestei lumi arhaice.

Nuvela este o specie a genului epic in proza ,cu fir epic central cu personaje putine dar care pun in evidenta evolutia protagonistului.

„Moara cu noroc” de Ioan Slavici este o nuvela realist-psihologica care a aparut in 1881 in volumul „Novele din popor”dupa ce fusese mai intai publicata in revista „Convorbiri literare”.Caracterul realist al operei deriva din prezentarea unor aspecte sociale ale mediului rural din Ardeal la sfarsitul sec XIX.Opera este de factura psihologica prin ilustrarea conflictului interior al protagonistului ,Ghita ,care orbit de patima imbogatirii ,se dezumanizeaza treptat ,isi pierde increderea in sine si in ceilalti ,claustrandu-se.Zbuciumul interior al personajului central este evidentiat de Slavici prin tehnici de investigatie psihologica precum :autoanaliza,monolog interior ,notatia gesturilor ,a tonului vocii.

Tema nuvelei e adecvata pentru caracterul realist si psihologic al operei prezentand astfel influenta nefasta a banului asupra omului si asupra devenirii sale.Acesteia i se adauga o tema sociala(dorinta lui Ghita de a-si schimba statului socio-economic) una moralizatoare(enuntata de batrana ,care constituie un alterego al naratorului:”omul sa fie multumit cu saracia sa”)si una psihologica(surprinderea conflictului interior al protagonistului).

Titlul este bivalent.Substantivul „moara „din punct de vedere denotativ ilustreaza un topos al refacerii al abundentei iar din punct devedere conotativ prezinta o injumatatire a functiei prin sumarea activatilor macinatului.Norocul are o conotatie negativa ,deoarece pentru un moralist precum Slavici a-ti juca norocul inseamna a-ti forta destinul.

Se observa tendinta de obiectivizare a perspectivei narative ,impersonalitatea naratorului,atitudinea detasata indescrieri.In ciuda relatarii la persoana a-III-a ,a perspectivei narative obiective se remarca utilizarea tehnicii punctului de vedere prin afirmatiile batranei ,ul alterego al naratorului.

Structural textul prezinta o forma circulara ,cuprinzand 17 capitole,incadrate de afirmatiile soacrei lui Ghita ,care anticipa tragedia pe o axa a valorilor si a determinarilor cauzale(prolog)”Omul sa fie multumit cu saracia sa,caci daca e vorba ,nu bogatia ci linistea colibei tale te face fericit”(epilog)”Stiam eu ca nu are sa iasa bine ,dar asa le-a fost data”.

Actiunea nuvelei se desfasoare pe parcursul unui an,fiind incadrata de 2 repere temporale cu valoare religioasa:de la Sf.Gheorge la Paste.Descrierea din incipitul nuvelei are pe langa rolul de fixa coordonatele spatio-temporale si functie anticipativa.Receptorul este avertizat asupra urmarii intamplarilor prin imaginea morii incadrata intre 5 cruci(3 de lemn,2 de piatra ,semn ca moartea nu face dinstinctie intre cei saraci si bogati).Naratorul omniscient desi doreste sa prezinte toposul ca un spatiu „binecuvantat de semnul crucii”, desfasuraea actiunii va decodifica metafora predestinarii :Ghita o va ucide pe Ana,la randul sau fiind impuscat de argatul Raut,om de incredere al lui Lica care se sinucide.Simetri incipit-final este ilustrata prin descrierea drumului .Astfel desi deznodamantul este tragic ,imaginea drumului care lasa in urma cenusa morii cu noroc conoteaza o

dimensiune ontologica care se afla pe o scara a valorilor mentalitatii populare,ceea ce denota caracterul moralizator al nuvelei.

Pe parcursul nuvelei se pot distinge un conflict exterior dintre Lica si Ghita ,sustinut de relatii socio-economice de la sfarsitul sec XIX si un conflict interior al protagonistului care dominat de patima banului se afla in contradictie cu sinele sau moral,pecetluit de codul colectivitatii arhaice din care provine.

Trasaturile personajelor se reliefeaza prin surprinderea gesturilor ,a vestimentatiei, a atitudinilor si a relatiilor dintre acestea (caracterizare indirecta).Naratorul realizeaza si portrete fizice succinte,detalii fizice surprinzand anumite trasaturi morale(caracterizare directa).Desi putine ,personajele pun in evidenta framantarile si nazuintele protagonistului.

Ghita ,personaj principal al nuvelei ,este cel mai complex din nuvelistica lui Slavici ilustrand consecintele nefaste ale patimei imbogatirii.Acesta evolueaza de la o tipicitate determinata social la o individualizare determinata moral si psihologic.Acesta parcurge un traseu sinuos al dezumanizarii fiindu-i prezentate framantarile si nazuintele.El ezita intre 2 cai ,una simbolizata de Ana (a valorilor morale ,a familiei)si alta ilustrata de Lica(atractia nefasta a banului).Acesta se arata slab in fata tentatiilor si sfarseste tragic ,fiind pedepsit pentru ca a iesit din norma morala impusa de comunitatea arhaica de care apartine.

Lica este un personaj tipic specific categoriei sociale de care apartine”samadaul,porcar si el dar om cu stare care poate sa plateasca grasunii pierduti ori pe cei furati.De aceea ,samadaul nu e numai om cu stare dar si om aspru si neindurat”.Acesta ramane egal cu sine insusi pe tot parcursul nuvelei,este necrutator cu tradatorii si generos cu cei care il ajuta in afacerile sale.

Ghita si Lica sunt prezentati in antiteza iar rapotul dintre ei este dezvaluit pe parcursul nuvelei.

Ca modalitate de caracterizare directa este prezentat portretul fizic al lui Ghita care este aproape absent acesta fiind descris doar prin atributele „inalt si spatos”.Pe parcursul nuvelei detalii fizice vor releva transformarile morale ale personajului(gestica ,tonul vocii).Portretul lui Ghita este surprins din perspectiva mai multo personaje :Lica il descrie „tu esti om,Ghita,om cu multa ura in sufletul tau”.Odata instrainata de familie Ana il va percepe pe Ghita ca o”muiere imbracata in haine barbatesti”.

In prezentarea portretului moral Slavici utilizeaza tehnici de analiza psihologica:scene dialogate ,monologul interior ,introspectia,stilul indirect liber.

Statutul initial al personajelor este ilustrat in expozitiune.Casatorit cu Ana ,impreuna cu care are 2 copii ,Ghita traieste impreuna cu ei si cu soacra sa intr-un sat transilvanean.Familia duce un trai modest , deoarece Ghita ,cizmar fiind nu are destui clienti in sat pentru a asigura prosperitatea gospodariei.Bun meserias ,harnic si cumsecade acesta doreste sa isi schimbe conditia sociala si in acest scop ia in arenda moara cu noroc.

Secventa care ilustreaza familia in noua sa ipostaza este reprezentativa pentru infatisarea imaginii unui camin fericit in care barbatul spirit protector ,cu respect pentru varsta si experienta soacrei este un element de echilibru.Oamenii nu mai spun ca se opresc la han ci ca poposesc la Ghita ,semn al bunei reputatii a carciumarului.

Venirea lui Lica la moara cu noroc constituie intriga nuvelei si marcheaza un dezechilibru pentru familie cat si pentru protagonist.Secventa ilustreaza primele schimbari de comportament ale lui Ghita.Portretul fizic al lui Lica releva anumite trasaturi de caracter.Vestimentatia denota simtul estetic dezvoltat ,grija pentru imaginea sa fizica si publica.Principale caracteristici surprinse sunt:viclenia,siretenia .”sprancenele dese impreunate”conoteaza virilitate ,o pasiune nestavilita,o dorinta de accede la o conditie materiala deasupra mijloacelor sale sociale.Portretul sau este realizat ca

o tipologie canonica.Discutia dintre Lica si Ghita are aspectul unui interogatoriu condus de Samadaul care il abordeaza pe carciumar de pe o pozitie de autoritate si nu ii da dreptul la replica.Lica se autocaracterizeaza:”Eu sunt Lica Samadaul….multe se spun despre mine,si dintre multe,multe vor fi adevarate si multe minciuni.Eu voiesc totdeauna sa stiu cine pe unde umbla pe drum,cine trece pe aici cine ce zice si cine ce face si voiesc ca nimeni afara de mine sa nu stie.Cred ca ne-am inteles?!”.Plecarea lui Lica marcheaza primul moment de nesincertitate din partea lui Ghita care desi avand framantari decide „sa ascunda inaintea nevestei ,gandurile negre ce il cuprinsesera”.

Din perspectiva celorlalte personaje imaginea lui Lica se mentine constanta.Ana il descrie ca „un om rau si primejdios”iar Pintea ,fost tovaras de-al sau devenit jandarm pentru a se razbuna il prezinta astfel:”el are o slabiciune,una singura:sa faca ,sa se laude ,sa tie lumea de frica si cu toate acestea sa rada si de dracu si de muma-sa”.

Desi constientizeaza ca Lica reprezinta un pericol pentru sine si pentru familia sa,Ghita nu se poate sustrage influentei nefaste in special ca tentatia imbogatirii si a existentei inafara normelor etice sunt enorme:”se gandea la castigul pe care l-ar putea face in tovarasia lui Lica,vedea banii gramada in fata sa si i se impaienjeneau ochii”.

Intre Lica si Ghita se stabileste o comunicare tacita ,justificata material dar amenintatoare pentru devenirea protagonistului.Ca „stapan al locurilor „Lica ii permite carciumarului capitalizarea castigurilor cu o conditie ,sa ii devina om de incredere si sa faciliteze tranzitarea porcilor furati.Fin psiholog,Lica stie sa profite de slabiciunile oamenilor astfel ca se foloseste de patima pentru bani a lui Ghita pentru a-l determina sa il ajute in afaceri.De asemnea el va profita de lipsa de comunicare dintre soti si de atractia pe care o exercita asupra Anei.

In urma complicitatii cu Lica ,Ghita devine mohorat ,are gesturi de brutalitate neinteleasa fata de Ana pe care o ocrotise pana atunci si fata de copii.Acesta ajunge sa regrete ca are familie deoarece nu isi poate asuma in totalitate riscul imbogatirii alaturi de Lica.Framantarile interioare sunt surprinse in monologul interior al protagonistului:”ce sa fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea?”.Datorita generozitatii Samadaului,conditia financiara a lui Ghita se imbunatateste dar acesta isi pierde increderea in sine se preocupa de imaginea sa in sat.Relatia specific realista dintre individ si mediu este prezenta in nuvelistica lui Slavici sub forma raportului individ-colectivitate si constituie un principal factor care asigura coerenta interioara a personajului.

Evenimentul care marcheaza adevarata criza de constiinta a protagonistului este uciderea unei femei care poposise la han in seara precedenta cautandu-l pe Lica pentru a perfecta „niste afaceri”.Ghita devine complice in mod indirect tainuind adevarul conform caruia in seara omorului Lica parasise pentru cateva ore hanul si revenise in zorii zilei.La procesul intentat boierilor Buza-Rupta si Saila-Boarul se realizeaza o ruptura definitiva dintre eu si sine constientizata in mod tragic de catre protagonist:”nu mai pot sili pe nimeni sa nu le zica copiilor,tatal vostru e un om ticalos”.

Urmatoarea secventa prezinta regasirea unei farame de umanitate ascunsa intr-o infraconstiinta si activata de orgoliul Sinelui moralizator.Astfel Ghita incearca sa il desconpire pe Lica cu ajutorul lui Pintea.El se claustreaza ca o forma a refuzului comunicarii cu lumea inconjuratoare si se observa astfel obsesia razbunarii compensatorii.

In raport cu Ana ,scenele care o infatiseaza pe aceasta care incearca sa se apropie de sotul ei sunt elementare pentru prezentarea esecului comunicarii in cuplu.Ghita care o vedea pe Ana initial ca o „femeie inteleapta si asezata”incepe sa o respinga apoi el isi plange de mila ,uitand ca el fusese primul care se instrainase de ea:”el era singur si parasit.Ana pe care o privea cu atata drag mai inainte ,incepuse incetul cu incetul sa se instraineze de dansul”.

Punctul culminant este ilustrat de sacrificarea Anei devenita din perspectiva lui Ghita nada pentru a-l retine pe Lica la han.Ana care era instrainata de Ghita se aproprie de Lica afirmand ca acesta este

„om”pe cand Ghita este doar „muiere in haine barbatesti”.Descoperind acest fapt Ghita o ucide iar la randul sau este ucis de Raut din ordinul lui Lica.Deznodamanutl este tragic dar moralizator prin pedepsirea celora care se abat de valorile mentatlitatii populare.

Ghita depaseste astfel limita omului care cauta satisfactie materiala si sociala.Orbit de patima banului acesta se dezumanizeaza treptat si sfarseste tragic.

Lica constituie un personaj remarcabil prin vitalitate si forta .Trufas ,cand este nevoit sa accepte esecul acesta prefera sa se sinucida astfel ca gestul sau nu este unul al renuntarii ci al victoriei.

In opinia mea evolutia raportului Ghita-Lica este in defavoarea celui dintai .Desi ambii prezinta firi puternice ,Lica este mai abil si mai versat fata de Ghita.Finalul prezinta opozitia caracter slab-caracter puternic,Ghita este ucis fiind o simpla victima in timp ce Lica alege sa se sinucida pentru a nu deveni o victima.