Mircea ELIADE: DE CE SUNT INTELECTUALII LAI?

Ati vzut vreodat un intelectual n timpul unei crize politice, sau unei prefaceri internationale?Nu numai c e uluit si neiformat, asta nc nar fi o rusine prea mare. Dar e deadreptul nspimntat, e coplesit de fric, e paralizat de panic.Umbl aiurit, pune ntrebri oricui, ascult pe oricine i vorbeste, are o ncredere oarb n orice dobitoc politic si tremur pentru viata si libertatea lui ca cel din urm dintre sclavi. Numai atunci si d el seama ce putin sa interesat de viata social din jurul su. Si caut pretutindeni sprijin, adpost, ncurajare. Renunt la orice demnitate personal, uit cu desvrsire misiunea lui istoric; frica face din el o lichea si un sclav.De cte ori plutesc n aer psihoze politice, de cte ori se ntmpl sau se asteapt ceva grav o revolutie, o reforma acerb, un atentat, o schimbare esential a ordinei sociale bietul intelectual romn si pierde mintile.(Fireste, vorbesc numai de intelectualul pur, de cel fr aderente cu partidele sau gruprile poltice). Incearc atunci s fac cele mai umilitoare tranzactii; si nu de ordin concret, politic, ci tranzactii fara nici un profit, fara nici o eficacitate. Mrturiseste oricarui om ntlnit ca aproba anumite gesturi politce, c si el a gndit asa, c bine se face ce se face etc. In noaptea insurectiei comuniste dela Atelierele Grivita, am ntlnit un excelent romancier care, aflnd de cele ce sau ntmplat, mi-a deschis repede ultimul su roman, aprut chiar n zilele acelea, ca s-mi arate c si el a promovat o revolutie sociala si antiburgheza. Poate c asa era. Dar nu lucrul acesta e semnificativ. Ci faptul ca excelentul romancier sa grabit s-si caute puncte de contact cu o miscare social despre care nu stia nimic, nu stia cine o face si contra cui, daca are sorti de izbnd si de eficacitate, etc. Nu stia nimic. Scos din preocuparile lui intelectuale, i-a fost fric. Tot asa le-a fost fric tuturor intelectualilor crestini de succesele Garzii de fier si au nceput s o aprobe nu pentru c le convenea programul Grzii, ci pentru c se temeau s nu fie suspectati si persecutati dup o eventual victorie a ei.Nu am nimic de zis contra intelectualilor care trec de o parte sau alta a baricadei ndemnati de o anumit constiint social sau national. Dar mi repugn lasitatea intelectualilor apolitici, care si descopr deodat aderente cu o miscare social n pragul izbnzii (sau care numai pare astfel).Si ei nu fac asta din interes, cci cei mai multi nau nimic de cstigat ca intelectuali dintro asemenea miscare. O fac pur si simplu din frica, din lasitate. Frica ce si are rdcina n lipsa de constiint functional (dac ni se iart expresia), n lipsa constiintei c ei ,intelectualii, reprezint n pofida oricarei violente si a oricarei prostii politice singura fort invincibil a unei natiuni. Dac orice intelectual si-ar da seama ce reprezint el n societatea romneasc, si mai ales pe cine reprezinta el putin iar psa atunci de orice revolutie, de orice razboi, de orice criza politica. Mare sau mica, biruita sau victorioasa, o natiune nu nfrunta eternitatea nici prin politicienii ei, nici prin armata ei, nici prin tranii sau proletarii ei ci numai prin ce se gndeste, se descopera si se creeaza ntre hotarele ei. Ceasul de azi sau de mine poate fi stpnit de oricine, fara ca o natiune sa piara. Fortele care musca din eternitate, fortele care sustin istoria unei tari si-i alimenteaza misiunea ei nau nimic cu politicul, nici cu economicul, nici cu socialul. Ele sunt purtate si exaltate numai de catre intelectualii unei tari, de avantgarda care singura, pe frontierele timpului, lupta contra neantului. Attea provincii romane, admirabil civilizate, au pierit pentru totdeauna pentru c nu au existat acolo creiere care sa domine masa amorfa si efemeridele istoriei, sa creeze valori sufletesti, sa nutreasca o cultura. Aproape toate republicile sud-americane triesc aceiasi experient periferic, semi-istoric, asteptnd ca timpul s le nghita actuala lor viata politica. Deci, asta reprezinta intelectualii: lupta contra neantului, a mortii; permanenta afirmare a geniului, virilittii, puterii de creatie a unei natiuni. Si ca atare nau de ce s se teama, s intre n panic si s se umileasc n fata unei miscri politice cu sanse de succes. Mai nti pentru c orice miscare politica si are radacinile in ideile unui intelectual sau a unui grup de intelectuali. (Nu vorbesc, fireste, nici de guverne, nici de legislatii abstracte; ci de revolutii, reforme si reactiuni concrete, istorice).Si in al doilea rnd, pentru c nici o revolutie si nici un act politic nu priveste direct pe intelectual. (Poate privi, n orice caz, numai interesele lui de breasl, confortul lui, familia lui). In ceasul n care ceva se ntmpl politic, deci se consum intelectualul se afl cu mult nainte, ocupat s creeze ceva care sa muste din eternitate, sau sa faca ceva care numai dupa multi ani va fi precipitat n strad, va cpta valoare politica. In ceasul unei revolutii sau a unei crize, intelectualul adevarat se afl prea departe ca sa se mai poata ntoarce inapoi; el a trecut demult pe acolo. Ceeace pare nou, pentru mase, este de mult trit, asimilat, consumat pentru el.Indiferenta fata de politica, de prezentul politic? Nicidecum. Ci numai toleranta si ntelegere. Dai o mn de ajutor si treci mai departe. Dar n nici un caz nu merita s-ti pierzi cumptul, s-ti iesi din fire si s pactizezi cu oricine uitnd c nimeni nu poate avea dreptul de a pactiza cu tine. Iti pierzi libertatea? Asta nu ti-o poate lua nimeni. Iti primejduiesti situatia materiala? Asta priveste familia ta, nu pe tine. Iti risti viata? Ei si? Acel pe care l reprezinti, nu moare niciodat. Dac crezi altfel, renunt la intelectualitate si f-te om politic.