------.~-------

1. mopel~ ~i zej~a dupa-atniezii

''l~ ,e a intilnit-o ascazi In melancolica reverberare a soar~ltli de amiaza iernateca pe 0 zeita, prietena lui, _ pc fa~a ei treeeau pale ro~iatice ea ale aurului vechi, picrzindu-se. aprinzindu-sc. ell 0 marc

ardere, sa-i illll11ineze faptu ra, a5a cum ea se oprisc tinga mopete, :ii, sudzlndu-i, mopete 0 privea _ 1nsa i se destdimau ~ndurile, lntr-o cea~a abia impinsa de palele soareTui spre rugina. i se

incetinisera ~i privirile lui mopetc. nu mai putca sa Ie urec dincolo de pome\ii eu aur usca sufla~i, ai zei~ei. ca capatase un nemi$cat

gest de idol analllit. foarte lncetc amintiri i~i faceau drum in mopetc, a~a cum, in fata ei, se oprise privind-o, la haturik {arii lallntrice ell lei.

4

2. mo~te ~j cimpul pierdul

mopete a lipslt multa vreme de acasa. ~i tntr-o diminea\a s-a intors, sa-~i vada pl~JCa era 0 dimineati Cll soare. in cune, Erica lui mopete de loeul acesta se strtosese, retrasa,

ill llnga florile palite de vara din brazda, la soare ­avea acum ehipul pisicii, ~i II privea pe mopete cu ocm impasibili, ~i abia decolora,i de lumina cu stdivezimi autulllnale. l1lopete, oprit 0 clipa sa 0 priveasdi. o slm~a, pe pisiea, foarte straina. ar fi vrut sa intre refede in easa. 0 nefireasdi ame\eala t legana pe trepte, fnspre pisidl, fnapoi. pina la urma, pisiea a pleeat. eu mersul greoi al plictiselii. SC vedCOl ca-i este urlt.

3. tsplica}ij compJae

'" innopteanu a avut asuzi fericirea sa stea de 'orb~ eu bnma rowena. (mopete, retras in cohllri launtrice, tI invidia ~alben, in vremea asta) -. pe indelete

" innopteanu Ii explica brunei rowena cum "cde el Ilicrurile. bruna rowena tl asclilta uimita. afad! ploua lini~tit, ~i doar rar che un disonant rnieunat din curtea interioadi urea

pina 1a camera unde v Innopteanu discuta ell bruna rowena. (mopete a ~i deschis 0 data u~a, dar nu

a indra7.nit sa intre.) ineet se destrama "remea. vorbele maSUrate ale hli v innopteanu capatau lumini minunate.

10 11

4. plimbare cu impcrmeabiJul 5. vivtii cu micunat

,,"

v Innopteanu face 0 mare plimbare pe stdizi inguste unde, primre easele veehi, prin cur~i batrlne~ti, ploua primavaratec ­ ~i 0 nostalgica lini~te l~ lasa cruste fin spulberate pe impermeabilul cu bumbi englez~tj

'I

\'

al lui v innopteanu. v innopteanu nu suride 1;tndului sau, care distinge in~elesuri nenumarate In tot ceca ce risca sa ramina indistinct, ~i de nemasurat ahara. cu m1inile aparate

In buzunarele impermeabilului v innopteanu trece pc linga imuneeoasa gdidina a easei cu mulre ferestre cu draperii grele. 0 pulbere rece

se lasa pe ochelarii lui v innopte"lou, dar nu ii tulbura vederea p1hrunzatoare. eu globuri maruntc ~i incandescente ploaia saluta insa trecerea lui v innopteanu.

12

" innopteanu vine asdizi in easa cu multe odai mi<:i In catul eel mai de sus uncle \ iseaza mopete, la masa. adus din spate pe che un tOm - sau sta sa ascult

cum insereaza lumina inca de diminea~a 0 data Cll ploaia la gealllul strimt raspunztnd spre 0 curte interioara iotre ziduri, unde, oridnd prive~te, ll10pete Indlne~te ochii ell lnciudadi

fixitate pindindu-l, ridica~i spre el, ai pisicii care este spiritul acestui loc. or, v j'nnopteantl vine astazi tn easa aceasta, cu cel

lllai victorios pas rasuntnd pe scara, din Joc in loc sdqiind, anuntindu-i urcarea spre camerele uncle lini~tea lsi desavir~e~te asteptarca.

13

6. faJs n:amen de con~tlln~ 7. lJlopcte are mon1u1 sclUit

v innopreanu sustine 1l11ine un :nare examen - $1 care nll este numaidedt exclusiv de eo~tiinta _ dispunsu] pe care-I va adresa. eu eredinta tn constantele sale launtriee. niei nu are

de altfel vreo importanta. mO~te. de pilda, care invidicua egalitatea de spirit a lui v innopteanu, ~tie dl exista indoieli, dar ca vremea nu va sta impotriva distinqiilor de mare

hodlrlre yrin care v innopteanu va rezolva si aceasta tncercare. mopete. ~adar. lsi c1ntareste, gtndindu-se la v illl10pteanu, nelinistea. ~I a

vrea sa-si faea si el eereetari de eonstiinta, si nu poate, 1n seara asta eu eer plumburiu, si abia lunednd spre ziua luptei dintre v innopteanu si net iint.1.

l4

marelc prieten eu palhic al lui mopete vorbe~te t,.1 ~ _ ca sa-i ridicc ll10ralul lui mopete. care e asediat de mari paduri de tristeturi. to fiecare copac, sptnzurat dte lin schelete al glndurilor lui mopete plut~te

prin acr sprc bruna rowcna in dtc 0 sarabanda bizara. marel prieten cu palirie nici nil stie ce drame • e suHetesti se produc in mopete, ~i in rame de indiferenta adtnci peisaje de suferin\a inconjoara.

si nici ehiar prietenullui mopete care tl citeaza pc pictorul vasile nu are-o parere prea buna despre disperarile lui \11opete.

eu atit mai putin bunul si 10altul prielcn al lui mopete. cit despre bruna rowena, ea lui mopete nici nu-i acordi sunsurile ei ineerte.

\5

8. moptle ~i laodele sullete~tj 9. JIlopete ,i jncongrueo\e1e

bruna rowena a intrat astazi diminea~a ill odaic1 unde mopete arde in Wkari nemaipomenit de chinuitoare. ~i a clipa e un uimn timp de suspensie a iadului in l11opete. (pe foaia

de temperatura sufleteasca a lui mopete Se lnscrie o brusca ~i nelini$titoare cadere.) bruna rowena vorb~te ffumos eu prietenullui mopete, care $tie multe despre acestc convulsii in care serena

lini$te de alcldata a lui mopele s-a inchircit. mopete sdi In picioare cu ochii plecaTi. nemijlocit tmpins Intr-o mi$eare eireulara, gl'ndul posomori't

allui mopete 0 Inconjoara pe bruna rowena ~i face in jurul ei un cere de mare tacere. a cobortt mQpete intr-un elmp ~ufJetese -mla$tinos, cu ierburi sarace.

o,opete degeaba i~i face aCUIll aceasta mare caretriste\e despre bruna rowena. este limpedc ca prietenul sau citeaza din vasile k, privindu-l pe mopete. nu arc inten~ionaljta\i suflete~ti ,congruente. prea rare

slnt acuma potrivirile tn cuburi eu scrieri de semnifica1ii ~i lini$ti, pe care ll10pete le-ar n1ai pute tnccrca. bruna rowena, dincolo de acele sfieli care-l orbeau pe mopete, acuma e altundeva

intr-un elmp al sufletului, $i al min \u. lllopctC e padlsit de inaltul sau prieten - care i-a cam ascuns trecerea brunei rOwena in celalalt plan real. patrul1s

de refuzuri, mopete se trage tn sinc-$i (cete de ginduri tn lan~uri $i arpegii romanticc, insa seurilc, J bi'ntuie pe mopete sub privirile prietenului care ar putea

s3o-i vorbeasca desprc vasile).

!i" 16

III

10. mopete $i resenlimentelc· \ ' LI. mopete ~i confuziaJ

J

acuma mopere i~i uda mig;;i1os ill glastra sa sufleteasca un re5entirnent neplacut [ala de bruna rowena. ~i prive~re fix: cum sub luna [alsa a melancoliei se [cagana flori amarc. albastra

triste~e - adici ingenua - a brunei rowena, hI spune acuma mopetc, sa fi fost deci insela ttlare ? mopete lneearca, destdtmat sl1flcte~te, din cioburi ran: risipite in timpul sau Eillntrie sa-si mai adune

semnifieall1 - ~i i se desfac intre degete. bruna rowena astazi s-a indepartat ell Inca 0 casula vremelnica de mopetc.

IllOpete, lndiit, lsi face un tnsingurat drum launtric. nu vrea sa se mai gi'ndeasca fa bruna rowena, la trecerea ei tn~ereasca.

(mopete se Indlne~te ~cara Cll prefigurarc duplH:ata a sa de peste mai mult titnp - este adid ceca ee ei numese fenomenul cu disjunqie ~i frid de lnteles fonemie-. barbatul cu barba prea

noduros urclndll-i, 1nsa alba, spre oehi, ~i eel)i!alr ell barba neagdi - se c1atina amindoi foarte ee~o~i. mopete li prive~te fascinat, Snsa hi da seama ell cste 0 aLen\ie eonstienLa. lnalt.

eel ell barba neagdi - ~i numeLe asemeni disfrlngerii sale eu barba dirundi - II prive~t~ sever pe mopete - ~i din ce-i spune, uncle Lemeri

urea si pe pomelii lui mopete. un ger sufletesc Inchipuie acum pc ferestrele acestor doi mart prefiguranti f10ri opace, mopete ramine eu perplexita~ile lui

oarecari.)

I" 18

12. moptte ~ indjferen~ reversibllltate

dr cabalu sta la masa cu 0 zeila. mopete 50 spatele Jor se consuma 10tr-o fJacadl singerie ca ~i parul zeilei - ~i invidia Jui, stravezic, se coboara ca un clopot de sticla peste ei. mici pete

din iovidia lui mopete ie vor colora lor viziunea dod i~i vor intoarce ochii spre lume. vor vedea-o prin complcxele deformante pe care, anume, Je-a iasat pe stieE\ mopcte, fochis in lumea

de afadl. mopete e foane singur - ~i se gtnde5te ca prietenul lui, dr cabalu, are tot ee-~i dore~te ­~i ehiar ~i pe~ti~orii aurii din sera lui ar plltea sa inoate

aeum, sub globul invidiei lui 1l10pete. dr cahalu nll lasa deioe sa se vacla d simte bocalul cohorh peste eJ - ii slIride zci\ei cu bucle r05eate.

zc

felul to care se poate continua - rnccrcarea de a gasi, pe fala care se intoarce de la noi a tim~ului, Linii ~tiute, reliefurile mun\ilor goi cobormd selenari, singurateci, sprc marea

despre care ~tim ca se continua ~i III partea noastra. sa ne oprim la lioia dintre umbra de diocolo }i lumina livida priotre stioeile cunoseute. daca Hecem acum in nO<lptea

eu oisipul pierzindu-se catre apele stinse... ar iosemna ca am £lieut un pas mai adine In cunoa~terea mai reala a felei cu stnnse

pleoape refuzlodu-ni-se ? 0, dad arune o piana spre apa Intunecoasa, nici n-am cum sa aud eercurile sparte acolo, e 0 singuditate de tum

21

Jrcvc:rsiblhlate scena

]11 fond, de ce sa nu spui - nu se rnai poate reincepe iara~i 0 scena ca asta, nu rnai au adevar geslurile facute demult, nu po~i, and trece pe fa~a de aBituri lumina arzlndu-i In par

a~a CUIll ai Illai vazut-o atunci, nu po~ sa crezi iar ell s-a oprit totu}, ca nu mai urmeaza nimic ? de ce nu pOii ~a accept-i ca din eercul amar unde s-a april il11aginea de-alcadata nimic

nu mai treee spre aeum ~i e totul schimbat : $i gesturile slnt stdiinc, ~i ace} minunat arc al luminii In jurul fiin~elor care

au stat altadadi alaluri nl! mai este aeulll dcdt 0 imagine rncremenidi ~ntr-o mare neputin~a de a mai losemna ceva, risipindu-se in fUIll ?

22

noaptea prm cea~a - asfaltul lid, sllnetul rocurilor urdnd pe fatadcle oarbc, cercu} larg de lumina sub felinar, pe ziduri lImbrele leganindu-se ~i momcntul

lod La eapatul strazii farllrilc all aprins un foe de sdntei, mate - ca lin pom de cdiciun. ~i acele mici de ceaia pe obraji, ~i un nesf1r~it val de tacere care a stins

pc nesim~ite sunetele pa~jlor. Plna l11ergeal11 ca fntr-un vis, $i ruci Ilu-Illi Illai 31llinteam de mina ei inerta. s-a facm apoi frig

$i towl era ea 0 scena demult uitaca. mergeam tneet. $tiam ca nu mai urmeaza nimic. ~i ceat-a nin~ind maruot pe faia ei aplecata ...

~3

flo.... like A Winter Has My Absence Been hibernare 1\

cite un oeol pe marginca tn~elegerii - am stat lntr-o dupa-amiaza privind cum se deeolora lent lumina iernatica pe tavanul camerei, ell ciudat joe de linii ~ntretaindll-se, ~i absent,

~tiall1 ca fiecare din ele aI trebui sa-mi aduca aminte de che 0 clipa dnd Ie Intelesesem, demult. afara ningea. nll putealll sa mai giodesc tnainre. se decolora timpul ~i puteam sa-I ascult

risipindu-se 10 n~ii nemi~cate, dansind, ea intr-o jucarie, eu glob colorat pe care arunei dnd tJ r:istomi oinge ell fulgi adinei

~i se acopera towl. se faeea seara, ~i dod nu se mai vedeau liniile nu s-a mai intlmplat nimic alteeva. am dimas nemiseat.

Abscnra poate fi intr-adcvar ca () seadi de iuna - timpul se face un cristal strabatut de 0 inlanruire meticuloasa de crengi, cu mohorh ll1tcles, pe eerul ca lin elopot de t;l.cere amara.

In timpul absente~ eei care ramin t~i pierd umbrele, ~i aluneca prin zapada ca ni~te vinturi dcspriose de tann - ~i 0 mare tagada a oricarei dorinte eobeara 0 data. ell sea rele spin

~i se face 0 noapte polara. Cite llnul din ooi mai facem capri in gheata - dar oehiul verde ai apei nu mai rasfrtnge dedt vintul greoi

~i nic.i 0 imagine. 1n timpul Eira de ea lupii vin pina aproape de ziduri, ~i de sus, din turn, se aude zapada coberind, grea.

2~ 2

Pierdere de timp rlldep~rtare

Stam CD tOIii la masa seunda -.- apleca\i peste pahare - ~j ea poveste~te cum aseadl a primit vizita unui tinar timid. (Ineiuda\i o ascultiim - paharul eu biiutura atlt de clara

sc face 0 oglindi In care se oglinde~te, rnsa str1mb, seena - tinarul sub\iratec care lnainteaza pe vhful picioarclor, )i se opreste ~n spatele ei eu un gest hieratec

sa-i aeopere ochii, sa strige deodata "bau !" tremura ca 0 fantoma dnd ne mi~cam noi paharul - sal! dimpotriva, sc face deodatii un domn gras ~i barrin.

Numai ea ramine la fel de ?naldl. Suride. Noi bem repede scena tnecata 1n pahaT.) Tn astfel de jocuri ne trecem noi timpul. Si ea ride.

:.(

Daca s-ar a~ela pe marginea scaunului, c~ erC'ina din cartea eu vorbele inl?he1ate, in .:are nu crede nici autoruL - (~l e asla un semn dI nici ea nu crede ? ca nici ea adid nu cste sigura. ca vorbele ei se a~a2a ca chiciura pc gealUul alb prill care privim cum s-a facut iarna afara - ~i noi, linga foc Incalzindu-ne miinile. F. asta un scmn ca ca dde in sinea ci, dnd vorbe~te ell noi ?) a~e7.1ndu-sc ea acuma pc scauo - ~i rata ei alba pc care noi 0 privim, printr-o vreme de nestdl.batul (cum e vremea strlnsa lotre noi), ea ercde di nc-a spUS 0 dl.utate - ~i noi, llmili1i, ne strtngem aserneni pisicii ~i toarcem privind-o prin pleoapcle intredeschise.

27

Ireversibilitate minora

Solitlloinc

Daca s-ar putea schimba dintr-o data in~elesulllnui moment fn care ~intem aEhuri, dad acca clipa ciudatil care se ~a7,a pc [afa ei, eu 0 mare lini~le, dnd unul sau altuJ diotre Doi o privim, s-ar putea modifiea, ~i altfel 1>-ar constill1i un portrel al ei, Cll greoi euprinse volute in par - eu un fel de pieptanatura neinrcleasa, care sa-i fad fara altfel un timp (~i noi sa n-o mai cllnoa'1tem). daca ar fi atlt de simplu - ~i dad am putea suinge sincerilatea sa recun03)tem d acul11 til11pu I de aici are sa insemne pentru noi 0 inrclegerc care sa dainuie intr-un ambru de limp ell insemne hieraleee - dad in aceasla c1ipa, uncle nu e decit luminiscenra rasfdnta a lacerii noastre, am putea spune d. ineepem din nou, s-ar invoi ca sa-~i opreasca jiniile albastre In jurul ochilor, sa fad un eeou schimbat. pentru 'orbele ei de pina aClIl11 ? Sau ~i pentru ea tolul ar ramlne la fel, fluid. fara preten~ie de oprirc, ~i eum n-are sa Illai fie niciodata altfel...

JO

reind scarile trosnitoare de Icmn, ~i sus, din colo dc ll~a eu patrate de stieHl, Slifrageri:\ ei - masa pre~unga, . in jur sC311nelc eu speteze 1.nalte de p,cl,e v '

(noi ne-am pusea as;un.de In spa-tele onearUl.l dintre ele - sa 0 pmdlm, insa ea e alit de adl'nc risfrirna 1n gindurile ci grave, ca ~te oglinzi care ;i lrag pc 0 tipsic alungicl, fa-plura, 1l1elt niei nu ne-ar au%i daca i-am spune eeva). Am putca sa ne a~ezam pc scaunln capul mesei. ~i s-o privim - la capaull celalalt, cum s-a opnt eu eoatcle sprijinite pe lcmnul mal sa-~i bea eeaiul, gtnditoare, , cre%'indu-se singura.

}t

Falsa simpUtate Tatere leroDoasa

Nu exista dezlegare - (sa-i spunern ­presul?unmd ca ea ar vrea sa ne asculte), nl! eXlsu. pentru tristete, lnsingurarea mai putin densa, clc care sa apuei sa tragi in jos, sa se destramc tot cereu] strins ca un nod, al apasatoarei retrageri nlll11ai 1n nne, care e tristc\ea. Trehuie sa la$i sa treaca vremea loeet ma; departe (~i dlmlne, acolo uncle ai fast rrista lin nod, care sa-ti rnai aduca aminH' ca ai avut 0 data fatetelc altfel alungite catre lumina - ~i erau dlsfnngerilede alt fel ~eara, lntelegcai altfel timpul). (Alexandru eel Mare, trednd Intr-o seara pe 'mar~inea mani albastre, a raiat eu sabia un nod diotrc accstea. Alexandnl era un tln~.r care-$i linea capul aplecat intr-o parte - dar ~te niei pentro el triste,ca nu era sil11pla.)

.?-2

S~riam 0 data. pc limpul dnd mai eredeal11 d vorbcle schimba e~' oam - de ce gestul inscinc.civ e mi~carea rupta dmtrup, de apa.rare - ridicarea nuinii - a cuvintelor ­asemenea clipei dod crupullntreg e 0 coloana gata sa cada eu mlna claar, In~a\adl, repede, In dreptul ochilor, sa, te

apen de ce, intotdeauna, 'l~nirea spontana e cea de aparare • ia\a de ceea ce e inainte, sau, eu capu-ntre umeri, de ce e in spate? Dar, uta, gestul spontan al ei dnd deodacl, dupa mult timp, s-a intors inspre mine. a f05t aproape de ura. In vremea noastra, into3rsa, nu mai siut deat mi~cari de trunchiuri de lemn intortocheate io ameniotari carre noi ­~i eu, singur, raracit, poutre ~ipatul lor de mare tacerc.

33

l' Toamna la peril erie Toamna

fmi amintesc - Intr-o diminea~a am [ost eu tramvaiul intr-o periferie necunoscuta - suhi, napadite de un cenu~ill noroi, ca ~i eerul deasllpra - cobor1ndu-se 1ntr-o p1nza de apa impro~cJndu-mi 1111 inilc , fa~<l. Am mers prinue pictrelc risipite la marginea gardurilor. Emu ci~l1lele murdare prin euni - case lngropate pina-n fcrestre Lntr-\.ll1 pamint sparr. Nu vedeam deloc oameni. Era 0 strada pustie. In circiuma din col~ era un fum ca al pIoii to padure. o pin7a de fum rididndu-se. Nu vroiam sa mai stuu acolo. Afara, era a lumina decolorata. Mi-crall miinilc ude - rUci nu Ie-am mal ridicat ~a-mi :;.terg fa~a.

Da.r dad. nu se poatc - oruclt al incerca - sa ascun nimic to spatele mlinilor ? Daca Slut numai aminciri ~i lummi cenu~ii, ziJe de ploaie, pe sorazi de periferie. eu garduri de lemn putrezit, ~i fara trutuarc. eu i<lfba eresdnd printre pietrele stdizii - ~i. sprc ,amiaza, la ora dod in eopilarie eu eram Intr-o earned!. lna}'di, ~i eu mobila grC<l, ~i iochisa - insa aculU pe str:izilc aCCstea mizcrc, pierdur. ladi. 0 amiaza, ca acum, III care am fmc La capul uamvaiului, 5i pe stra7.i de sat am vazut ecrul ~i ploaia, ~i toamna f1uida. eu ploaia marunra ? Nici ll-am mai fost dupa aceea pe strada ell gardul de lemn prabu~it. Mi-e writ. Nu mai vreau sa ma joe astfel, ~i lumina asra de plumb...

35

34

Jama s-.. sfir~it toarona

Gnu nu ~tii ce ~ SPUI, S<1U sa scrii - spui, pur ~i simplu, _ cc srraniu. Sj-a~ezi pe urma ni~te vorbe desprc cee:l C~ Ii s-a parut, 0, nt! ~traniu - ci asemenea crcngii peste care, ai cirit, se a~aau cr1stale ­(dar nu Ii se parea stranie clipa aeeea care St: [acea atunci ramura - nici fasoinama ­era doar un moment pc care-\ ~tiai - dar peste car-.: altackna ai fi pus interllii). Cc maniu, ai vrca sa spui, a inccpm iaTna - c-Ind ie~i afara, in scuarul din faia blocului, e eerul aspru ­dar ~i moalc - in miini. moale - ca ~ Zapadd ­)i lumina, cCloasa doar atit elt lfcbuie sa oprea~d in crengile gdldinilci din mijIocul pieiii &Jndul, sa nlJ-1 intinzi mai departc. dimpotr1va, sa-l nrinzi de amincirea dcspre cmc mai ~rie cc cani pe care le ateai, in casa, pc covor in £ala sobel. in camera dinspre cunea cea mira, lnuc 7idur1. Diminea\a de iama te IntOarce In timp - poate ~i asta este cu adev:hat lumina de iama, 0 lenevie de soare, moarta, lIrdnd aura de I'ncet, agailndtl-se ...

De acuma. incepe iar.na -Aac~asta fiU va mai fi lCT .• da~av c.erul n:a1 este ~c~ albastru de tOt, ca i'n copllanc) declt 0 ammnre care te doare mai mult sau cu mult mai pUiin (cum te face sa sufcri aduecrea-aminte a nOPiiIor - desigur. de toamna. pentru d'i era af~a vreme ploioasa. ~sfaltul ud ~i liniile tramvaIelor. galbene. alunecmd prin pia~a rotunda spre strazile din jurul Gcadinii BOlanice ­cum Ie face sa suferi amintirca nOPiilor dnd plecai de aeasa - ~i te ~ineau de mlna ­inseamna ca erai foane mic inca - spre ca~a bunic:ilor. ~i acolo, fa~ de masa pc clblia prelunga, in sufra~eric. eu farfuriile multe - asta ~nsemna sarbatoarc. Aceea~i masa, pe care, mul~i ani mai tirziu, i-au intins trupul - tu nu te-ai dus sa 0 vezi). (De ce vorbil11 uneori desprc amintirile c1ipelor pe care Ie-am

trait ca despre ale mai multora - ale noastre ? _ scmn ca vrem s-a ne scururam de ele ?) Soarc1e - oricare clipa din viala ta - nu mai este dedt 0 amintire - care te doare, sau dimpotriva. I?ar pes~e dteva luni va veni primavara _ ~~ alt~ zlIe eu soarc adevarat. ~I deel eu ahe amintiri.

37 36

On the Edge Carte cu poze

Oprit 1a 1l1<"lrginea 11.1minii, aici. ca la marginea stdizi.i, ~j aT trebui sa cobori de pe bordura rrotllarului, dad vrei sa ueci dincolo, sa cobori ca de pe 0 rrcapra [oarte seunda, dar cit de mult totu~i - oprit aici, 1a marginea soarelui eu lumina lui eaIda peste oehii inehi~i, ~i ~tiind ca dineolo, 0 data ee-am coborlt In aceastil marce neschimbatoare de umbra, 0 data ee am trecut strada, ~i am sa ure lara~i 0 treapta marunta, ar putea fi la fel - nlllllai ca lntr-un timp disturnat lnvers, ea lntr-o oglindii, ITl umbra. Se C'L1 vine dcci sa Hisalll acwn sa creasca 1n noi valul accsta de somn - somn de cLlloarea adindi ~i calda a soarelui, sa adasdim la marginea lnceata a strazlii balJUle de soare - sa sdim astfeJ 0 c1ipa Jene~a, in lumina. Caci dad yom roborl de pe lreapta accasta, incepe limpu-n oglinda.

In tapiJa-ria mea nu a fost prea muIr soare. A$teptam uneori scara sa alunece lumina lui obosira pe faladele caselor, peste drum - pe strada mea soarelc ajungea greu - pTinlre bloeuri fnalte _ am eopilarit printre umbre prea inalte. 0 dara, irni amimesc, alll facut fara sa vreau c1riva pa~i pe aJee, spre caparul ei Inchis de un gard poso~orit, ~i aeol?, intr::o aclincilU~ In ?re.a,1?ta,v am vamt 0 cune l'!1gtISta, <:\1 0 terasa mal ndicata, pe doua-trei tTepre - .$i multe, 0, Illulte [runzc. Fra amia7.a spre rnceputul toamnei - soare1e mi-a lrnpins dintr-o data, in culori cle febra, colvul acesta de frunze, de umbre, de timp nemi~eat pe banca mica din fund. Am ramas sa privcsc, o clipa, imaginea aceasta. N-arn mai facut dupa areea niriodaca, in copilarie, cei dOl san trei p 5iaSpre capatul orb a1 alcii, sa mai privcsc inca 0 dara cunea aCCasta ca 0 imagine oprita in apa. Mule mai tl'rziu - Cram mare, urh, a.m fOSl, rot dirnjneai-<\, spre casa din fund, ~I am privit neatem sprc colrul Cll grad ina dc-odinioara. ~runze uscate, vi~a sn~iacl aga~ata de gard _ ~I .t1!?brc'i - ca ln curtea mea, uncle pe jos e ci men l. ~ICI nu mi-al11 Illaj amintit atllnci de amiaza de altadadL

39

38

Joe in singurklteAmintire

t~i iotoarce timpul fa\a de la noi? - dteodau - da. Uneori insa nu - dilluoe privindu-ne illsa atunci liniile fe~ei acestui timp care pe noi ne fixcaza aluneea ~i se schimba pe nesim~ite, ~i mai apoi eSte alta fa~a aceasta, dar nu straina, numai 0 alta. A~adar, sa inceream sa oprim fa\a timpului, sa 0 ~inem intoarsa spre noi ­~i orieit de mult s-ar schimba - bawu de vtnwn. ~i de IUlluni stinse, ~i de - 0, de amjotiri ­tot fa~a aceea~i ramlne. (Demult, am mai fast 1n sala aceasta, eu scilpi ~i perdelc ­~i In eunea din fund, prin tutunene ~i doata, crau cltcv'a geamuri lununate galbui, ~i ineaperca cu ziduri muecdc ~i aburi reci era cufundata Intr-o nerni~care leganara, mcrell 10 aeela$i loco Acolo am stat o vreme. Clnd am ie~t ia~i in cune, erau luminilc din ca'Sele ingropatc in ploaia murJara mai mortuare.) Asta a trecut de mult ­'1nsa a ~i ramas, a ramas - am sa revan mereu clipa aeeea fara urmarc.

Noi n-am vazut-o dccit 0 Jata pe fata aceasu eu nume catifdat, ca al lunii aluncdnd lent pe lunga ~i Inalta lumina intunecoasa a zodiei de toamna pe ccrul sub care noi a~teptam nemisc<l1-i. (Asta este 0 incantatie despre lipsa noastra din lurnea ci.) Noi 0 ~tim doar in treaeat, ea un fulger 'loCet pe care n uiti mai apoi - dici luminile al~ ~i resfiratc ale fulgerului nu urea pc ecr dcdt c-Ite \) c1ipa. Am ~i uitat-o. Acum nc mai vorb~tc dc c:\ cite unul din cci carc se a~aza de ceal-alta parte a haqii, undc noi urmarim drumul obosilOr dar continuu, prin fbcara stdivczic - ca lin <llcool tan: ­a vremii noastre lntoarse. Ne spline despre ochii ei adinciti, despre fa~a ci calma, desprc spaimele ei - insa spaima aceaStcl am cLinoscut-o fiecare din noi (~i eel care nc povCStqtc ~tie desigur ~i asta). Dcspre vremca care eoboara artind fira f1adlra pe miinilc dintre nai, stdiduindu-se sa mai urce pe trupul cellliialt, uncle noi nll mai ajllngem - ~i nc sint ochii p1ccali -, desprc neputinta de a distuma tata ascunsa a vremii altor fiintc. de a 0 rasrurna Insprc noi,

esprc asta noi al11 putea povesti. Nurnai ca nici eel din fata nOclstr3., vorbindu-nc dC'Spre 0 dara faptura adta de str;lvezie bcit ne-am putea urlllari gindurilc in spa tele ei - nici cI nu vrea sa ne aseul teo S.int dipe in care singuraratea nu se mai poate discuOlpara $1 ce spun ccila1ti c un joe, 5i sLntelll sinJ!;uri.

ti

Ab$en\a

"Daughter, the Colonel s:lld. When will you learn tholt 1 may make jokes against you because I love you )" ~Now, she ~id I've lc.lrned it."

Hemingway

Clteodat1i tavanul coboadl aUl de mult apaslndu-ne glndurilc, ~i e 0 lumina scazuta (In care 11U mai erezi, ~i - sigur - nici ea. Ce e afara - ~trad:l, ecrul de seoid, vinwl eu spulbediri miei de picaluri - e ireal, nu l11ai arC niei 0 Icgatudi ell tine, ell ea ­nici cit 0 seena de carte pc care a~i fi citit-o aIl1Jndoi). o privc~ti 0 yingura J.ua - are rata incecill.ila, ea ~i ctlm ar merge, sil1gura, pe 0 strada necunoscudi tntr-o dupa-amiaza de ploaie ­altil dupa-:lmia7a, deIllult. ~i apoi, ell oehii plecati (rcgase~li un joe uit:lt, eu p:lharul, pc masa ­ceremile pe care Ie niecai eu 0 alta ingindurare de1l1ult), ii spui dteva vorbe - .~j eu buna ~tiin\a aluneci spre ~inguditatca ta veehe, ea 0 rana pe care ape~i mereu ell degctele calde (e ca ~i cum ati merge, tinlndu-i strlns antebraru1, prin gdidina, scara, pc ploaie. ~i ai da deopane crengile unui desi~ - sa-; ara\i lumini~ul. Si aeolo ai recunoa~tc im:lginile disfrime In lacul mic Cll apa murdara de icrbllri Iinga arborele Cll scorbudi, ~i ai lIita-o pc ea - ai scapa erean~a, ~i frunzele ude ar pioua peste fa~a el ­~ tu nici n-ai sa ~lii, nici n-ai sa ~tii). Pe urma, dupa 0 dicere, dnd j~i vei ridica ochii, o vei vedea, schimbadi la fata, ~i ai sa-i spui, nehodirh, \'orbe lnccte. Surlsul ei sfi~iat awnei ...

Portretul unei Doamne

.1.­

seris 0 Carte groasa ca sa povcsteasea despre 0 fata, plllin cam ironiea, ~i eu multe umbre pe [ala

romanul s-a numit Ponretul unei Doamne. Pentru noi 1m:! ar putea fi rnai simplu - Ii apucam tncheietura adt de subtire a Inlinii (de dnd s-a Imbolnavit a slabit inuit) Si 0 tragem lncet spre fereastra. Mai e mea soare - ~ In cubuI nevaztlt de lumina i se face obrazul de aur - sprc tlmple parul e.i lenl e alb, pentrLl ca bale astfel lumina? Am putea [ace portretul ei dimr-o singura scena ? ea in picioare in rata fercstrei, soare de ~eara tomnatcca - Viol afar.!, pein strada - prin frunzelc pomilor peste drum ochii ei Ingustati - iara~i a pllns ? - care nu ne privesc. ~j mlna ei, Ingusta, intr-a noastra. Nu 3$3, nu se poate a$a - dar $-0 mai onvim inca, 0 clipa [ara

urllla re - ne vom maj aminti mai tirziu de et"asul acesta.

~3 ..2

Diminea{a fa munte Tntuncric

Tntr-o noaple a pIouat, foarte tare, eu fulgerc, ~i dnd am ie!;iit din casa uncle a~teptasem zadamic. s-a suns lumina e1eetrica ill tOt satul. Am mers pe ~ dupa un timp, niei nu ne-am mai gcibir. Dupa c1~iva pa~i, ea ~i-a seos sandalele - ~i a mers in picioarele goal~ pe asfaltul cald al ~oselei. PIoua foarte tare - Ile rineam de nUlla - tntr-un t1mp am

fU?;1l. Ea ride."\ - se bucura mult - eu eram serios ­dar fugeam rinlnd-o de brat. $i doar rnai drziu. c1nd a fulgerat 5i s-a facut 0 scurta zi alba, alll vazut d treCLlscm Cll mult de curtea noastra.

«

In zorj, dnd ~-a intors in camera, avca picioareJe ingheiate - i Ie-am simtit pc sub patura reci ca ~i apa de afad, de sub fereastra. Rldea. Mi-a spus : .. Rasare acum soarele. Nu s-a ridicat Inca peste munti, dar aerul e de stie!:i - 0 scicla r05iatica ~i apa, asa cum se rasfringe lumina de 5Oart! In ea, pard a-rde

ca 0 fJacad Junga, ca UD ~arpe de foe care se srrccoadi la vale.

Nu ,ii ? E un lucrd pe care n-am sao! mai "ad niciodata. N-am sa mai Vill niciodata aici." Eu niei nu dormealll. Sedeam in pat ell ochii lnchi~i. Nu ma glndeam 1a nimi!" Mai nrziu, dndam ie~it ~i eu pe poiana ell e,1, era soare1e sus, muntele era acopcrit de un abur. Apa era acuma l1lurdadi de la ploaia de ieri. Era cald. Si In sala de mcse erau tOI eei de aseara - acuma beau ceai.

045

Vacan~aPloaie la munte

.Jlnd am iC$it pe veranda, ~ram ca in cerdacul ('u ploaic 1J munte.

tn carc barbatul acela meditativ se plimba nehourlt tn faia ferestrelor ei, $i .aspira lent parfumul manusii uit.ne de ea 1a pJecare - (atunci clnd incepe treCtltlll ~i el a dimas singur). Acuma ploua imens _ 0 perdea nelntrerupta de apa ne invaluia lent fO$nind, $i apele sc revarsasera peste albia torentului, inconjul.\u cabana de lemn de dincolo - treceau priutre camere unindll-sc sub usa Intr-un singur $uvoi. Un dine se auzea iipind pe undeva, inaumru. Clnd sc schimba vinrul, ploaia ne trecea pc faia - ne trageam illapoi pc cerdac ­de acolo n1.l se mai vedoou decit brazii de la poalele muntellli, $i apele tulburi, pretutindeni in jurul nostrtl. In camera dnd am intrat 0 c1ipa, se Heme noapte - fa~a ei, dnd s-a intors spre mine de la fereastra, era a flacara cc­nU$ie - daca tn-as fi intins pe pat ar fi plutit peste mine ascunnndu-mi liniile sapale in tavan - doar pentru mine? ,Clnd am iesit iar pe cerdac, ploua tot aut de tare $i apa revarsat:l prin iarba urease Inca spre treptele ~urpate ..de lemn, spre veranda. Se facuse ~i frig.

46

Diminea~) ea se scula foarte dcvremc, sa vada cum dlsarea soan.·le. Eu dormeam - ~i prln Somn o auzeam rididndu-se in pat, fumlnd, sau citind, $i intorcea atlt de r~pede paginilc lndt cram siRur ca dormeam intre [iecare din cleo Lainceput, imi cerea sa merg ell ca. Pc urma a renun~at. Se ducea singur.l, undeva In pitcJure - cu vreo carte. sau doar a~a, singura, ell oehii lnchisi, stint! la soarele timpuriu. Eu donneam. Mit duceam mai tirzlU sa 0 cam. C1teodadi 1mi suridea Va%lncJu-l11a. Alteori raminea serioasa.

.7

PCnlru mine 0 ra7a de soarc e~le (3 un dine penlru un biitrin

1.

Dadt am trai pe () peninsula, leganati de apele ell "pane lumini cenu~ii ale oeeanului. dad arunc1 cind 1e~im sa pnvim spre lo<;:UI unde marca se distoarna pc cef ~i lneerdinati aT f1 oehii ei clnd am pnvi-o, seurt, pe aSCllns j daca am le~l nllmai noaptea sa ascultam fo~nctul mhii pc stinci - Hira sa eredc ca slntem prea singuri - deplin ixolati de cei de dincolo, din spate, de pe coastele adevarate ale continentului, unde oamenij stnt ai vremii u5caUilui (si am spune ca ne putcm rcfugia 3colo inaintc ca sa se sparga sUncjJc care ne kaga ue iarm) ­dad am fj pc aceasta pcninsuhl, de 3ttU ele mult timp, lmproscat de sare, Inch nici n-3111 mai ~ti care e marca, sau cen.JI - am putea, a~exaii, eu picioarcle leganate In gal. la marginea stinc1Jor. sa a~teptam sa se fad lnret dimincata. ~i aLUnci, ciildura soarelui peste pietre, Ca un ciine straveziu ndiclno bowl spre noi ... Dar sa traie~ti pe 0 peninsula, pe 0 palma una~a, deschisa, mergind pe linia vietij. deasupra stincilor barute de ape - 5i dnd liniile acestea se despan...

2.

Uneori soarele estc fara putere - un astru mOrl, nemi~t, deasupra. Nu mai exista niei rasarirul, nici amiaza - a dimas dintr-o aldi vreme pe eer, meTeu in acela!ii loe - II mai putem privi deci - Jl1sa daar ca pe un glo

de lumina mara Intr-o J11jniatura. sau ea (l amintire. In drulllul nostru nu 5e arata vreo tinta. (Sau putem sta, la lumina lui, acuma iematica, fira sa ne mai incalzim - uoar a~ _ pentru ca ~til1l

indiStinctca odata 50arele aVCa 0 caldura bUnda, !ii adinca, asemenea blanii dinelui credincios.) Asta sa insemne ca s-a oprit tiOlpuJ ? Timpul nu se opre!ite , noi mergem mereu mai depane. Dar soarele acesta, deasupra ... Mergem, a runci. In vis? mereu in aecla!ii loc ? Si IOCtlnle uncle ajungem IIU sint adevarate deloe - niei fiin~ele catre rata carora ridicam Ollna?

3.

Se poate spune atlt de c.iudat - am sa e;Witorese eatre .soare, catre tara unde e lumina de aur, ca In miniatunle vechi,~i oameni eu gesturi stlngace _ fnsa femclle slnt Inalte, sub~irj 5i In parul lor e 0 lumina arzind In aer, deasupra, de jur Imprejur - fneonjoara lOare fiill{eJe. Si am putea loeuj In parul acestor funic _ ~i in ecru! care eoboara Sprc de, lntr-o lumc cu rumun ~i zjduri marume !ii eu iarba de aur. Daca se poate Spune atft de c1udat - jubiro, lasa-ma acum sa cal:itoresc 1n palma ta - (am ejtit undeva asta). Dar dad ea ridid rnina spre soare e stravezle arunci palma ei - noi umbJam .lntr-o tara eu aerul ~i fondul liniaturilo slngeriu _r un singe decolorat, do arde in lumina de SOart. _ sau se pOate face rotunda lurnea aceasta de singe stillS, ea ~i globurile care n1 se leagana noua 1n fa~ _ fnd Stam, unul de-o parte, celalalt dineolo de tiiblia

eu scare uscat, a mcsei, ~i nu indraznim sa ne ridicam ochjj - atunei spun em di acum diJatorim intr-un timp ascuns, ~i filra adcvaracii lumina de soare. S-ar putea povesti in multe feluri calatoria aeeasta a noastra _ POate C'U Un dine alaturi, dci orbii Slot tra!ii etteoclat5 de dinele lor eredincios spre \inutul de soare.

49 4

4.

Alunccate - dar atit de len lmi slnt glndurile. dupa schlmbarea haqii pe care stelele tree 1n drumul lor alb ~i se a~aza aItfel imaginea dcasupra. Si rna gindcsc ca ~i eu a~ putea stirni drumu\ ~oplrlei din soare spre Vlnt. tnsa acum nll despre asm c vorba. rn~e1cP\ii. cu fc\ele a~ezate In al'c suitor - de 0 parte, de alta (~i eu imi Inchipuia1l1

v ... v ,.,...,ca aSta Illseamna eeva, msa nu ~tiam ce) murmurau ca e oarba

prirea, sau cruar eontinuarea drumului lor. Batrinii de mai demult cuno~teau. pc pielea tic om, locllri III care se casfnngeau stelele, ~i apoj se refractau in difer-ite paqi ale trupului - ­~i dad infigeai acolo 1Ul aC - spuneau ­se vindeca organul bolnav. A~adar, sa dlutal1l acuma punctul - nu locul unde nc d0arc ­punctul uncle constelalia aceasta tomnateca se clatina, se rastoarna, dincolo de marginea ccruilli. ~i nu sc mai vede, ~i nici nu mai credem ca 0 vom mai vedea vrcodaU. Sa Incercam dcci sa oprim chemarea aceast,3. a stelelor, sa infigem aculln locul in care sa se opreasca, poat~, chiar timDul.

Da, Sint mstc liniile care se tem de disfringere ­~i pe pielea fiecaruia dintre noi slot astfel de linii.

Si poate zadamic eu vrcau sa urmaresc ell degetul 0 astfei de lime pe mine, pe tnJpul clliva, aBituri de mine ­saU chiar sa infig acolo un ac. Poate c<;te zamrnir. Dar dad crezi eu adevarat totllsi trebuie sa incerci.

Frigul ~i sclteletul sau

Catedralele se eonstruiesc in cite 0 suta de ani - frigul vinc, revine - ea fluxul, ~i zbate~a lui [oarte inccata pe ~ann - sau, in lumina lui alba pnntre zidurile, care se lnal~a trepra ~ische1etul bohilor, dearupra, suffind lnure scheletuI zidurilor, peste oervurile arcadelor, un vint nemi~cat - sa mergi primr-o catedraIa de frig, care acuma se lnaJta _ si c}nd se va fncheia bolta, sa-ri rastomi IncCt capul, sa te prabuse~ti lotr-o imens de lenta cadere in frigul de sus _

SI

Dramatis Personae Roman ncgru

Pe Urlna, dimineava" mergind alaturi de ea pe Nricloarele lungi, ~i umbre iscindu-se in jurul nostrU - ca in iocul . dc-a baJadcle vechi, uncle ,i$nesc sub piclcmrele ferci ·m.din

.. prelungi

si-o Imping alaturi de calugarul care 0 ducc spre locul supliciului - mergind alaturi de ea, ascultind cllm 0 infa$oara triste\ea intr-o rochic fo~nito"re de singuratate - ca nici nu ~me - a~teplJnd . . c.a atunci dnd ea are sa se Intoarca lncet cu 0 intrebatc . spre noi, sa v-ada deodata ca nici nu mai e aHituri .de Jloi, ca a ramas singura, sa i se fadi iar f rica ­mcrgem pe coridoarele Intunecoase, cain pove~tijc ell strigol, ne gtnclim ca am vrea s-o speriem ,iptndu-i deodata tn ureehe

d

am raucil drumuI. Ea nici nu $t.ic cum tristc\ea 0 infa$oara fo~nind, ~travezle...

Sau, sa scriem aeum indicarille de s<:ena dintr-o piesa de rearru - pe carC ea acum 5-0 oleasca (nu a~a cum, demutt, n-a vrur sa cireasca, sa rread primre parantezelt' melt', cum Je ridieasem eu :ltunei Intre min ~i fala din ponret - ~j a ramas dincoace de ee vroiam eu sa spun) - sa spunem cum Sditeau to~i In jurul lUl11inii scunde <l aparatului de radio desch.is la corul de vorbe latincgi, ~i ascultau. Scena vazuta de sus _ ea lotti. fata ell parul'inalr ~j ochi reci, ~i Cll mi"inile 'in poala - cuminte pc scaun (atitudine de adoJescel1la cue nll crede di eSle ea Insa~), ~i, mai departe, sprc geam, cel-eu-fara-prelunga, acuma eu barbia in picpt, medidnd gtnduri ~prjjinjte In pumnul de sub barbie. ~i alunedndu-~i privirile dupa linia suiroare a ci'ntecului. Mai Incolo, povcstirorul gindindu-sc ca intr-o carte de un nordic eu VOl..C uscata ~j lunecare de ginduri lungi ca ale cozji de ~obolan se poveSlea Cllm se stdnsesera al~i oameni demult intr-o camera, sa asculre muziea, $i unul din ei spunea - .,nu este asta dovada, nu este dovada - de ce nu spui - cia ?" (pina clnd salanicul cu och i Ingheta~i a dlspllns _ "aproape di m-ai convins" - ~ s-a facllt noapte $i pentru el, dod au sunat la u$a $~ d desch.izindu-le, ei au tras cu revolverul $1 s-atncheiat c<lnea). Povestitorul acum s~ ~i 0 plnde~te pe rata cu picioarele Incruci~arc ~I eu ochii absenti. Pe urma se ma.i deschide

~3

52

l1$a, ~i apare forma inaltil. eu falcik mi$dtoare ~i de .,iei se face 0 piesa tic teatru ­l10i i-a sugeram. numai, ei - ~ ea nici nu ne ·ia-n seama. Dar e pentru noi inca un cere in jurul ei cum au pomii, $i dnd bate etl ciocu ciocanitoarea, suna lIscat ~i pentrl1 eiod'initoare e ade·,arat.

Wimer Light

I-am vorbit d~spre asra mai ,tlrziu tot m.ai rar _ era absenta, 111 fa~a mea, j'~i continua loginduracii singuditatea de dincolo, caei tOt ec nu mai era acum ~tiut de mine era 0 singuratate. Dad a$ fi Vru! sa scriu despre vremea care a urmaL indepardirij noastrc, a$ fi copia! eu Hiint:i " poemul acela frumos dcspre Inceputul unel iubiri, dar r.l9turnlnd termenii - ca ~i cum a~ fi privit piesajul eu lennilele inversatc. [-am yorbit tot mai rar despre asta, ea era 1J1totdeauna indiferenGi, ca 0 eroina 1ntr-o carte unde S-a treCUt de £cena ceo. marc. Rar, mai lncerca sa creada in vorbele ei dcspre mine _ eu 0 priveam - vroiam sa-i rccunosc arum pe fata jocul ameti!or de lent altrasarurilor ei de demult _ Ie regaseam dte 0 clipa, ~i era ca a plccare, seara, 1ntr-Q calatorie prin timpul i'nceLinit ca al iernii. Pe urma, ramSneam singur, ~i desfaeeam lneet amintirea In Iinii, oa pe un desen scingaci, amintirea treeerii ei, a cufundam In zapada. Era 0 lumina inghe\adi, de dimineata iernatcca, ~i ningea deasupra pina cc sc )terg<"au taate umbrele.

55

§ If

Urme pe zapadi

. t

Daca In ficeare diminca\a privind pe fercastra a1 vedea, to zapada, tot mai impu\inata (ca 0 eoaja de portocala, ehircindu-se tneet, in trecerea vremil). ai vedea un ~ir de urme, taind-o de-a lungul, insa ou lospre poarta. spre un loc ne~tiut din fundul gradinii. aruma uscata. Si llfmcle acestea, 10 grupllri, dar in grupuri de cite trei, ~i aproape rotllode - repctlndu-.sc mereu. cite trei ­~j mereu, dimineap, ai vedea~irllri lungi, atingindu-sc. intreta.i.ndu-se cu cde mai vechi (caci nimeni aici nu C\lra\a 7apada - ~i iama e pe sflr5ite - nu nin~e $i n-arc sa mai ninga de-acum inaio re aproape un an _ eSlC ~i asta un sflqir - al iernii, al athor lucruri), daca ai vedea mereu lan~uri din urmele aceste.:"l, mereu che trei - nu ai incepe intr-o 2i. cu capul Hi,at gol de ginduri pe labIia ferestrei, sa crezi cl oricare riine din lume are daar trei picioare ? Sa crezi insa cu adevarat, sa sim\i, 10 cine tosu~i, cum to\i dinii aU cloar trei picioare, ~i umbla in sa Ituri Slln~ace, nauci prin zapada -. (Dar dad urmele acestea nu sint scrise in zapada, ci chiar pe coaja, inchircindu-se 10 vreme, a unci ponocalc, pe Inveli~ul uscat a ceea ce a fost odata un glob cu lumina ~i timp dens, ~i intimplari, moarte acum ­urmele acestea ale unui dine eu trei picioare ar fi numai un simbol ca ttl, ttl insu\i ~chioparezi. nll lO~i ciinii din lume...)

Leqia de anatOmle

'"

a 10 tabloul acel-a unde cadavrul pale atita d~ scurt pCOLru ca e privit ~.i.ntr-un unghi ~:rimb, am sa chern toatc i11O\elc ascunsc 111 ea la 0 leqie de anatomic. Cea eu och.i mic~ora~i, dod clreapra la marginca mcsei, privincl

cUIl1 ~1~oe~le mata disf r1ngcrea becului de deasupra pc pielea livida. Cea ell buzelc srrlnse _ scmn de alcD~ie ? - pindintl eu palmele .sprijinite pe mjsa, aplecata spre umbra Icganatoarc a foarfecii. Cea care lnu-o scara, demult, Dc-a privir cu ochi morti fan sa ~cie ca sint alaruri, ~i a vorbit apoi despre altcc"a - acum, la margioe," ccreului de lumina care inconjoari masa, privind 0 clipa ~i apoi intorcindu-se de la scena aceana ~i loehiiindu-sc !otr-un limp al ei. de

indifcren~a.

era care $i-a raSlurnat intr-o scadi SUrlsu\, ca un trup dezgolit, ioue noi - $i eu am fugit ­acuma Oprila to umbra, cu I11lna la frLlote ­~i pe. rnasa de marmura, eu iosumi, al ungi t, ')i ell insumi. 10 picioare, eu LiDia 10 mlna, aratind cum mi-au 'in~epenit mu~chii, ~i alingtnd-o apoi pestc LUnar ca $i Cll 0 baghcta, pc una din cle, ~~ lumina alba a becului de. Jcasupra,

I apoi, una dio elc. rididnd ochii, privindu-ma...

57

56

Malte Laurids Brigge Ilca, Maire

I mai simplu lueru, atunci, ar fi sa nc lua-m cu nuinilc de cap, sa ne ascundem adica £a~aln miini. ~i, atunei, ceea ce se ascunde inapoia mJ'inilor ar £i ehiar fa~a noastra. Dar £iccare din noi avem mai multe fele (am citit i lntr-o carte despre chipuvile uzate, cr:lpate,

purtate prea mult, pe eare ~i Ie pun de acasa ~i uoii chiar uita sa ~i Ie a~cze 1n cite 0 dirnincaia ~i ies fara faTa pe strada. Numai di. asta estc, spWlem noi, literarura). M; s-ar aseunde deei fata fnapoia mfiniJor, daca-mi iau capul in palme.Si putem sa 5i rldem asa, eu capul ascum.

"fI

Daca ~i-ai ingropat fa~a tn nisip, camille acolo mas<:a ta, ell reliefuri inverse - e ca ~i cum eei care 0 priwsc hi 'lad chipul pe dinauntru, cum tu insu~i Dici nu ~i-l ~tii. Dadl-P lngropi 1':1\a in aer - ramine In aer, pt.null cinc te pn ve$te din fa~a, a masea stra vezie, ~i ~i-o poqi pe fata, mereu.

(5-a aplccat pt:Ste m3sa privindu-nu - 5i ii erau ochii marj, imi vedea pentrll india oara masca de aer, ~i apoi. clnd ~i-a sCllturat capul, era ca ~i eulll ar £i vrut s-o dea la 0 parte, sa-mi vada ehipul £lIra chip - dezgoLit, dar atunei am vorbi! desprc alteen, repede ­~i mi-am Ingropat fata in aer din nOll, ,asta a [O<;T alta data, demul t).

59

tn~depciuoea pisicjj Lumina ioserata

j o\clcpciunca pisicii - cu tOlii sin t de: 'acord ca pisica e-un io\elcpt. Si ea insa~i lot.rc\ine aceasta legenda. (Cu .multa ntelepciune l~i creeaza :ltitudinile, ~i prive'ite

cu ochii lngusta~i oamenii, Hacarile, jowl luminii pc sllprafe~ele lucioase.) Insa - mi-a spus 0 data - pisicile Slut mioape. Asta sa-nsemne cii privirea in\eleapta eSle numai 0 masca ? ca in spatele ochilor ei galbui sau verzi, pjsica nu dntare~te ch.ipuri, nu vedc nuantele ? (Dar poate nici nu are drept<ltt:, ~i pisicile vad mai bine ca noi, chiar ~i ziua.) Sa-ncerd.1ll altfel. - Socrate era un in\elept. avca nasul te~it, ~i barba i se revarsa. tndlcidi parca tn algc, pe piept - era udt, ~i parea murdar, cum par - ~i sint - oamenii negujenli cu-mbdicamintea, ~i purtarea lor vizibil:l 1n afara. Tosa, dad-i deschideai fala, dind Ia 0 parte urltul, descopereai 0 mllitime marunta de figurine, adt de precis sculptate, loch amC\-eai ckca-ncercai sa Ie pJ'ive$ti, ~i-ti pierckai ginduri Ie. Si cI lua cite una din statuetele-acestea :In m:i:na, li-o a rata - $i vcdeai, asculundu-I, pentru intiia data raporturi noi lntre volume ~i linii $i intelegeri, ~i rasf rlngeri, ~i a$teptari. Dar Socrate i'llSu$i era batrln. Poate ~i eI _ ca $i pisica - nu vedea foarte bine - in afara D~i - se poate raspunde - percepea mi~dirile luminii ~i umbrelor. ~i asta Ii era deajuns.

Ce ll1ohorita lumina - are sa ninga dupa-amiaza, *i a~ezat pe marginea larga a ferestrci dcgcaba am ~a a~tept sa vina umbrele, care in spate.. In camera privegheaza. ~-~i lase capetele de aer greu peste umarul meu drept,

privilld afara, spre arderea de globuri desrailluite In fulgi, nidI. culoare, ~i fara vim, care acopera zidul gradinii. Curlnd se face noapte. Am sa inchid ochii. (Tl"

pot sili ei sa-i deschizi. sa-i privc~ti. lmi suml. tn ureche 0 voce de aeT ~i umbra.) !'\11 ma intorc. E:.te 0 inserare cu ingere~ti

retrageri spre camera unde mobile ,umbrc str1ng C(:ourile fuJgilor spar~i de afara, tn leganare pe prichiciul ferestrei densa, radl..

t-J 60

Joe strtmb r..Isa evanescen~a

.\­

Tmr-o noa-ptc am fost In camcrea aceasta prelunga. S-au stins mai ttrziu luminile - era un timp inlcmni t sub 11l1inilc noastrc, pe l11asa, ~i lInga fa~a ei IUl11inisccn~ele din afara ardeau mocnit

pe geam. Stiu ca am tras perdeaua cleopanc. Era foarte tlrziu, si bulevardul pusti cu lumini moarte - si Ie stiam, rasfdngerile sparte pc fa~a ei - Ill! 0 pri veam. (Am sa scriu

- imi spuneam - odadi desprc momentlll acesta.) Am pri vit-o in sf/rsit. 1\yea fa~a incetinidi _ si ochii pleca~i. Astfel ca celesta luminozitate a privirilor ei, sllflate Cll crida,

de la becurilc de afad., se pierdea, carboniz3ta. C1nd am lasat atunci percleaua sa cada. s-au d.sturnat pe fa~a ei llloarta umbre f1uide. apoast'.

Q

Dispar tot felul de lucruri in jllful nostfll - si ~cntilllente, ~i fiin~e - ~i noi, eei care stam la mijloc, ~i ne uidi:m cum pier, ~i lasa goluri, si cum golurile se ul11plu ca Il iste stide, Cll arnintiri care iau forma acestor I?;oluri, adidi: a acestor sentimente pierdute (sau numai 0 aparenti a acelor fiin~c care au pierit - pentru d. 0 fiin~a nu se face clin nou din amintiri -) noi cei care stam la l1lijloc ram'tnem mereu singuri. Numai ca amintirile - ni st: pare noua - ne fa~ sa uitam cit de singuri, si tnca mai singuri diminem.

6~

Despre mersul spre luna

.,.. PeislIj l;Juntric

Toata IUilica ~lie ca atunci dod e luna plina, unii copii se scoala din paturile lor ~i se pnmba, hieratic, pe aeoperi~, pe margine chiar, Llci'ndu-i sa-~i mu~te miinile pc eei rama~i )os. (Aeegia nu rrehuie sa strige, caci 10. eel 11131 mic zgOl11ot eopiii de sus se trezese ~i eoboara pe pamlnt ell graliile lor mai stingaee - insa repede.)

Am citit ~i 0 poveste In feluL ace~ta - ~i era, ea ~i cum ell Insumi (pentru ca Inuldi vreme traisem alamri de eel care 0 scrisese) a~ fi visat-o, In acelca~i loell ri latlntriee, exterioare - 0 dala ell eI ­era co. 0 oglinda - dar ~parta, fadi tlrmare In timp ­a Inchipuirii mele.

$i ee inseamna asta ? S'lnr aliltea de l11ulte lucrurile pe care eu Ie intllnese - ~i eu ~tiu desprc elc - am trecut prio ele ell lnsumi ­~i ?

Cei care, fara sa ~tie nimie, merg pc marginea strea~inii in nop~ile clare. tnfiptuiesc (eva. Eu ~tiu din afara ~i ce fac ei, ~i inca ceva pc deasupra ­?i mi-e f rica - de?i eu stall net1li~cat pe un scaun.

r~'''''\1 este eelmai ~~or de gasit - ajunge v. . 111'llle~ti cam pnn ce IDest' ~. .., . d A

din tine insuti ai <lcopcnt urn~a e. s!ngc . I' tl'lllP 10. care nll mal vrOlal deloe a \ rcunt I .' , 'I

sa te indeSli - ~i cum 0.1 revemt, .upt] : v

sa 0 lezgropi inu-o I!.?ap}e (n.un:a.1 ? clipa - , • • 1 nuvelele eu statu, so. mal ndlcl trupul subttlco. If . d' . , _ al vremii dc·atunci, tn brate - ~\ I~ aeea nSlpa sa m.li jei inapoi 0 nuanta - ~a a fae~~ -: 1I11 ? - ~i lin mare poet, deshumtnd~I-~~ lUblta ~a-~i reia manuscriptlll din groapa el, ~1 pe ea p0ate nici rill 0 a mai vazul).. ,v

'\~adar, ~i tll, Intorc1ndll-te, 0.1 sapar, pe fun~, s-o regase~i - Illlmai ca 10clIi nu mal era acela~i ~i n-ai mai gasit aimic,

A ramas insa eraterlll ­sfrcdelit fara rosr - atunci nu ai gasit chiar nimic. Sa tnehi7.i ochii .Kuma, 0 data ajuns dcasupra accstei gropi fara fund pe care In tine tll tnSlI\i ai desfacut-o. $i poate ca, cine gie, ai sa-\i adllci aminte, privind ochiul acela cascat din pamint, din noaptea de atunci - ~i are sa insemne l11uh rna! mliit decit conul de timp, naclait ell pamlntd~ ~tlJnCl, dccit cadavrul, uitar de muir, ~i pe care r>lCI nu-l ll1ai cautai, de fapt.

61 66

Aeroporl Dicllndu-mi memoriile

Am sa ma-mpart iara~i In doi, In mai mulTi (am mai facut-o) si am sa-I oblig pe scribul din mine _ care se erede obserV3tor de nuanTe - sa serie tot ce-i spune ccDlIalt, eel care se plimba afeetat ell nuinile 1<1 spate.

,\m sa transcriu astfel, ell mina lui, imprcjurarca de azi la amiazi, dnd I-am lntllnit, tn sala lnalt3 ~i ma privea, eu sunsul decolorat (lnsa atcn t la dr\>aga~iilc mele) - distant, depane de mine, si chiar dac.a~ fi intins 1111n:'\ spre el- stdlveziu penTrU gestul meu, tl1chis daar in surisul lui, fira urmare spre mine.

u sa vo.besc, monoton, due aceia din minI' care noteaza lucrurile aces tea. Sa fie o grav"ra clespre singuratatea mea c1ipa acea,ta in care eu Illa plilllbam. cu mtinile la spate, mormaind, ~i el transcria aplicat.

b8

Singuditatea mea acum - sa-i spun ­ca 0 saJ:l imensa de a~tcptarc, lntr-o clidire din linii

~ubpri, ~i maderne, cu 0 bancheta in ccntru tn jurul unui stilp cu fa Tete de oglinzi. Acolo a~tt.:apta 0 parte din mine (cum am vazut odata 0 ima~ine, 0 fata a~eztndu-se nerabdatoare. ell sparelc lncordat, ca penrru un salt, ell miinile pc gcnunchi, sau lunedndu-i pc catifeaua banchetei, si a~tcpta). A trecut pc urm3, pe Itnga ea, un barbat inair. ~i a scapat chela, jos, la pieioarclc ei. Ea a privit-o pe globul cu numarul camerci si i-a lotins-o. Apoi a ureat dupa el. Era 0 sala pustie. In fund scria cu lirere luminoase mercu clipind. ~i ;os, inconjurata de balumada, se deschidea adln scara sprc sala cea Il1.lfC. Aiei dupa un timp nil se tllai ~udc nili zgomotu] motoarelor.

6'1

ogodnka nOfvc:giana Rc:stul jUfna)u/uj se suprima

t

Intorclndu-ma acasa, spuI1e ea, asea dl (~i ell 1nerupuindu-mi-o tredad prrntr-o vreme atlta de std(vezic incit nlci sa nu mai fie cu putinra 5-0 mai vedem, alaturi de al~ii), Imordndl1-ma acasa, i-am

Intilnit. Fata, dnd a sarit din autobl1z, era zvc1ca - avea pieioarele Illngi, ea 0 nordica, ~i suridca - vorbca mereu. EI era mai adevarat dedt jocurile tale de umbre (asta nu mi-a mai spus, dar III oebii ei sc desuamau liniile fe\ei mete dhfrlnte aeolo.

Eram singur.) Am stat de yorba cu ei, spune ca mai departe ­povcstc'ite CUIll fiin\cle aeelca, acuma straine, faceau umbre ca ale joeurilor de copii cu degctele pc perete, schimbacoare, Hira legatura eu ee ~tiu eu desprc ei.

Eram singur). parul dea~upra eapului - ~i 0 face 0 alta ~i Cll m:t joe el' ce-mi amimese dcspre ea). Pe urma, nu mai spune nimie. Ce :ll\l aseultat eu se (ace 0 minciuna, ~i se leagana, ~i ca lntr-un glob de sticla o lmpinge dcoparte, ~i nu mai dll1llnC nimic. Ea imi suddc ~i merglnd alaturi de mine, deodadf e alta.

Mi-e dteodata rll~il\e de felulin care sint 1mbr1kat - nu de hainele mele bo~ite 1l1totdeauna (seriimrul in care eredeam absolut pc vremea adolescenrei ~pllnea ca Sillt oameni pe care hainele par mereu net~g.rijite, .n~urdare -. ~i m-~ll1 sin~~it jspa~i~, justlfJCat, (1tmd asta.) Mle, 1111-e ru~me uneon de farn mea - JIloLOtolidl de somn, de ochij mei acum convalesccn\i - (5i crall odadl, in copiHfrie, inexpresivi, insa lilllpc.li) -- de implecicirea liniilor de ginduri, In jurul buzelor melc prea strlille.

Xc cam e~te Cll~ine de fa\3 noastra - de la 0 "inta (dar ~i a5t.1 am (·jtit-o ulldcva) 5intem raspum:1hori de capul pc carc-I avel11. Aleg-em sa nc fie rll~ine -- ~i continual11 ,a ne strlmbal1l -- noi credcm ca doar pelltru 0 clipa _. Figura - $i in realitatc ramine fieee rid, ~i ne trezim mai tirziu (ca In povestea cu tinarul eare-~j desfa~oadl ghemul raTa sa ~tic di-~i trece astt"el zilcle, singurele

iJe, ale vie\ii lui - ~i nl! mai are aproape nil11ic i~ ghem), nc regasim Cll 0 fata schimonosita. $J c1uar dad ne-am trece mina pe ochi, nu nc mal allllI1t1l1\ Cc )'n$emn,l ,,]radata gcstul aceSla. N e este doar sila de noi In~ine.

;'1iO

I\simerriiMecanism

Ce frumos - in fiecare dupa-amiaza la orele cinci e~ti melaneolic, ai 0 jumatate de ora de nostaJgii ­~didl te duei intr-o sala eu mese, ~i oameni indiferen~i ~i acolo, a~ezat tn fata unui patrat de timp acoperit ell 0 ptnza alba, te gtnde~ti la ce-a fost odata, t,i faei adica amintiri, care ard ell nacari decolorate to grupurile rotunde ale paharului.

Duci ~adar 0 cxisten,a ordonata. In fiecare zi, la 0 anlJmita ora (pe care \i-o fi:<ezi dinaiote, la mecaoismul din spate), pe eadranul trairii. aeele ceasului scriu un unghi adormitcr-- ~i deasupra iese 0 c1ipa u.) Clle de Jemn. care ~ipa c invoea~ie pe mai IllllltC silabe - ~i tU atune; dormi un 50mn de-amintiri.

Visezi ehipul'i, ~i locuri, ~i inttmplari. ~i ge~turi pc carc·li face imprcsia d. le-ai mai schi\at. ~i anotimpuri trecute, ~i obiecte pe mese. Pe urma, dupa-amiaza a mai inaintat spre-ntuneric. limbile ccasuilli sinr 0 linic - a trecut ,~ vInca 0 ora.

Si tu te ridici de la mas:i, ~i pleci. Sa nu uiti sa potrive~ti mecal\:~mul din spate, ea mime clIeul sa iasa din nou.

tn fiecarc din noi este 0 anumit:i cantilate de nisip - ca intr-o clepsidri - 5i uncori eineva din afari ne rastoarna, ~i cernerea 1l10notona a nisipullii masoara intimplarile ~Llflete~ti.

(Dar poate ehiar noi in~ine ne IntoarCel1l ccasul acesta cu ninsoarea strecurau in subtiat timp indifercnt - ~i fira niei 0 legatura ell ceea ce masoara. adica faptele launtrice, sau din afadl -. Noi In~ine vrem sa ne spunem ca am masura astfel vremea, ell ceca ee se inumpHi In ea.) Cltcodadt se termini intitnplarile inainte de a se eerne intregul nisip - ~i ramincm privind seurgerea din masuditoare - care a~lIm flll mai masoara nimic. Este doar trecerea dintr-o eupa In alta a unui fir de nisip - ~i ? (Daca ne plictisim. putcm intoarcc brusc ccasul accsta c1epsidri - ~i curge inapoi timpu-ntimplarii demaii.nainte. Asta sa-nsetnnc ca n-a mai dimas nimic din acca vreme inscrisa in trecerea taccrii dintr-o cupa intr-alta 1)

73 72

..Comoara din iruulii- Iarna

Intr-o dil11inea~a, a intrat in camera - desigur - lnrunecoasa (c:lei era iarna) - ciotul cu bila la capat I piciorului de Icmn ti suna, pe sdndura, ca ~i cum

ar fi batm Ja poarta pamlntului. Asta este-o parabola pentru a pove~ti cum intra uneori umbre Cll sunete lemnoase din pieioarele lor de lcmn, ~i sehioapata lent printre noi, privindu-nc - sau, di.ll1potriva, ignorindu-ne, prcocupa~i de trcaba lor - umbra care hi caut:llnca faptura, ~i devine deodala adevarata. Dar dll~umeaua aceasta de sdndlldi, unde bate piciorlll de lemn alunei asemenea inchipuiri, !;trlmblndu-se - eSlC 0 parle din noi, poate lil1lplll oprit peste schimbarile Incete ale trasaturilor noastre (~ el trece Ctl ciowl eu hila de lemn, ~chiophlnd, ~i-nghitind flacari din ccle care rasar pe sdndura lustrllita. din capatul celalalt al odaii). Tree printre noi, a~adar,

hipuri stdi:ine, zgol11otoase, ~i rabufnind cu mlnie de-a clip~L ~i-afara a nins - Hcbuie s-aprindem ~l

1a111 0.1.

~i sa ne-a~ezal1l Iinga foe. Dupa 0 vrcme, ~c plictisesc - eel pu~in unii din ei, 'ii plead. Atunci mergel11 la u~a ­~i punem obloanele de lemn, 51 ele eu sunet uscat -- ca al trecerii ~chiopatate a lor, Illaj greoi doar. $i-n camera s-a Hie-lit lOtuneric.

,,,

lama lupii eoboara chiar Plna Ja marginea satuJui, ~i ucla amoqiu, ~i stau gata sa rupa haki mari de moane din ori~iee umbra care ar mai trece noaptea pc ulitele troienite.

(Fiecare din noi - :i-ar spune-n lileratura _ e un sat asedial de al11intiri carnivore, eu ochi sticlo~i, cu bale mirositoare prelungindu-ni-se pe fata, dnd se culd pc pieptul nostru, ~i sf1~ie din trupu! nOHru 0 buc~Ha de moarte.)

(~umai ca noi nu vrem :-a lacel11 ltteratllra. l'J i se pare ca ar fi ceva fals in asta - ca ~i cum nu ai putea tral eu adevarat a'iezindll-~i deliberat anumite locuri, ~i timpuri suflcteFi, ehiar ~i numai pentru ca sa c1~tigi vrcme. Insa a~a ni se pare noua, ca ar fi eeva fa1s.)

Deci, c1nd se face Plna 1a urma iama, ~i lupii se string la marginea noastdi dinspre trecut, ne spunem ca urletu110r amOn1U este doar 0 parere, ell a~a sc tntimpHi numai tn cani, ~i umbHim mai depane noaptea pe strazi, fara sa ~til11 ~~ci .n01 de ce nu Slam In casa, frumos, la caldllra. S~ Vine pc fllri~ vreo amintire, ne-apuca strins de pieio!, nl-1 smulge deodau din ~old, fadnd sa :>e inalte o pi~za staeojic, de singe zVlcnitor, ca la 0 eorabie-mpin v

~~ ''l~1t - ,?i apci fuge eu el tn bm. ~I nOI - plutim tn deriva, Cll pinzele desfacute.

7S

Altc: pi$ici Searl

Sa te aplcci sa mingii pisica, atune dnd intri int:r-o camera straina - insa privin spre fiin\oa care, linga fereastra, a ramas in picioare, urmarindu-te, fara suris aparent, daar ca In oeru eu un fel de sclipire In care se repecl lumina de dimine4~a a soarelui cum {i-o Inchipwai parrunzind prin fereastra inalta ­pentru di acuma, dnd e~ti tu aiei, este searl. Sa vorb~ti peste capul pisicii, pe care-l simti ridicat sa te priveasca atend - sa vor~ti, poate indiferent (~i asta ar fi un pacat - ca.ci sim{ind sub palrn.a acea moalc adeverire a lumii care este blana pisicii, ar trebui sa crezi In realit<\tea fiin~elor, $1 a altor fiint deat a acestor fapruri cu blana). Acum sa ~tii ea e~ti fntr-o vreme cu lumina sdizuta, ~i cu moliciuni vibdnd calde - ~i Sa-{l aduci amime Incet cit pe vremuri v.isai sa intn in camen:: nt:cunoscute, eu pisici auntate, ~i fcrestrc lnalt~> si acolo sa stai nemi~cat. rcspirlnd...

Foane tirziu am inceput sa privesc ochii fiin{elor de aJaturi de mine, din f a1a mea - foane drziu, (si-nu amintesc si-acum cum povestca de demult un prieten de al lui cum a izbucnit Intr-o noapte 1'1 exclamlnd : "Dar til ai oehii alba~tri !" el i-o spusese, ~i d 0 vedca, 0 iubea muL, de c1\iva ani, rind a strigat asta -) De excmplu, In scara asta am ureat pc trotuar, ~i trecind chiar aHhuri de (\ fiinta eu ochii faane alba~tri, ~i rata ant de Jimpede Inei t parea stdivczie, ~i ? - avea oehji alba~tri, ~i e\l am trecut in seara acea~t foarte aproape de ea, $i pri"ind-o. ($i lnca, mi-am amintit a acum mul\i ani intilneam pe nea~tcptate pe strada

fete inalte, ell oehi alba~tri, ~i ma gindeam ca a Indlnire ca asta lnseamna ceva.) Seara acum cste la inccpurul primaverij - 'Urlt ~i uoele lueruri all 0 strhezimc l1lortuara - ~i altele au linii Utlte.

;7 76

VansSioguratate

Poate nu a trecut vremea de-atunei - eu totul, astfcl Incit nimie dln ceea ee a fast sa nu mai fie alteeva declt 0 rasfnngere, poate ca nu aU trecut In oglinda f:ira

adincimc ::l aducerii-aminte - serile dnd simtcam cum lumina decolorata-n albastru rna despartea de-orice t1mp real - serile dod stiam di nll mai urmeaza nimic poate nu a trecut totul. Stall acum Intr-o camera Cll lumini rasfring1ndu-se (Insa blind, nu ea spaimclc rle atttnci) 10 paoe1uriJe de lemn auriu - $i dinco!o, linga

zidul din fundul camcrei foarte lungi, eo fata cu rata Ingllsla, ~i buzelc rele - $i carc plndelite, eu ochii aten~j sub

.sprincene1e arcui t~

~i ·nidicindl/rse, ea pc 0 masca de ghca'ta $i allr, spre paru! dizinu

tncet !Ii molatec, de 0 parte, de alta, a fe~ei. Singura. Si buswl ci, foarte ingust - gestunle foarte lncete ale murolor, ridicind tigara spre buzele coborind mul c, p1'na barbia nu mai cra - singuratatea ei oarba, subtire, strabatura de sorii r-asfrlnr;i In paneluri, ~i eu, amintindu-mi de serile risipite dell1111t, pc strada, In fata vitrine10r - eu acuma Inallntru, privind-o.

"$1 ea, singura -.

1$1 mi$ca lrupul, ell ochii plcca~i - ~i-allta de serioasa tnch parea ncpasatoarc - $i nu era? - ii erau miinile, a$ezatc pc umerii barbatllilli, care se legana aHiwri, mari, nemi$eate, impietritc. Si eu 0 priveam ­ceva neomenese pc fata ei, 3$eZlndu-se dupa ritmul Inllzicii de aHituri - goala de io\cles - ~ fi vrut sa-mi lntore ochii, ca In fata unci prca aride nudidl.ti - cu slnli lasa~i, Cll dire pe-ntrcgul lrup (cute in falduri, cite trei - cum seria francezlIl acela ca fac trllpurile, c1nd sc asara st:l.pInul lor). Dansa.

N u a stfel. N 1I a$.l se f<Ie vo rbele care sa-nsemne ceva. Suflul care ah~oarhc orice lumina pe trupul gesturilor (care vor sa sC opreasca In cite 0 firida), sunul - $i sunetlll alb, ca ~i peretele de pe care s-a sters umbra culorii ­nll mai are disfringere. E altceva mai Inalt, si joeul coboriwr de falduri (insa tOt cc cahoadi face cute adtnci) - se lasa Plna la urma lntr-o vreme greoaic. Dc aiei, numai rombun, ~i ape leganatoarc, !Ii eeouri, mai gauooase decit oricare altele pina acum -- lnsa Hira UImare. E aiei ceva mai profuncl - ceva mai adevarat decit trupul gol, lotins pe 0 masa de marmura - la morga, sa ~punelll, ~ste. f?r~zel1~a mortii, ca un c1opot uria~, 1l1VIZlbll, coborind peste noi, in pieioarc, privind cadavrul. Este In fiecare din gC5turi (oriett (~e mate ar fi) un adevar care ou se mai schill1ba ~.I pc care uneori 11 sim~ill1> tnabu~itor, coborind peste noi :.a lin clopot cu sunetul de tacere amqitoa rc, ~untnd :?I ecout repede stins - dar care ne ineaca.

79 78

:'t\Jdiu

A~adar, siogllditatea, cerclll acesta, fiiota aeeasta in care fiecare din noi ramine inchis (~i izbe~te dteodata cu pumnii in perelii ei transparenli) - oeputinl3 de a ajunge la ccilalti, oemi~carea aceasta inspaimlntata dod ~till ca trebuie sa trec dineolo, 5i simt, vad, ca ramin

locului, lnsingmarea aceasta - ~a alegell1 deoparte 0 c1ipa in ca~e

s-a-nscn~

ca-mr-un mcdalion tot Illai decolorat de trecerca timpului (pina dod nu mai creli d. imaginea de acolo e-adevarata).Sa spUllcm, direct - la lllceput.

Oprita b fereastra lulllinata galblli, ~i dod mi-alll disturnat capul pc spate sprc ea, Ii era fata fnca-n lumina - caci aerul mai era, aici in curte,

aLbastrll, ~i avea vacca schimbau. Ceca ce Illli spunea a fost, 1a 1l1ceput, ca 0 izbllcnire, prea repedc destr:lmata de lumina. Insa apoi, dnd eu am trecut printre zi·dllri oarbe (~i iara.~i singur, Inspaimllltat, cu groaza ca pere\ii ace~tia aveall sa cada, sa ma inch ida, ~n 1umca lor 'fadlllrmare), dupa ee am trecut dincolo de amiotirea fctei ei aplecate in cadrlll de allr faJ5 al ferestrei - ceea ce allzisenl, vorbcle ei, arundnd-o (deodata, pc ea) foane departe in sus, de neajuns,

indepa rtind-o amclitor - vorbcle ei, eu Ie-am facut totll5i (~i asta este victoria mea) sa arda Cll lumina ovala tn jurul eapu1ui ei apleeat. Eu am privit, acum

in cunea foarte lntristata, cu ziduri ~ seara fadi eeOll, ~i ea, 1a fereastra, deasupra - ~i ea - m-arunca foane adine, In vremea de-afara. Dar acuma, glndindu-Illa

la chipul ei ulllbrit, sc face un vitraliu pc care il voi vedea intotdeauna de-aculll, strabarut de lumini suanii, ~ arundnd pe fala mea raSttlrnata rasfringeri, pe care nu Ie sillllealll, dar pe care nimie nu Ie va mai ~terge. fnsa eu ar fi trebuit, desigur, sa-mi ascund fata in miini.

* i dupa aceea, la masa de-alhuri - ~i vorbind tare,

multe femei - una din ele, apledndu-se mult, - si gi'tul useat lisnindu-i deodata-n lumina, privindu-I eu ochi viciosi - dar el era amerit, eu privirile spane, ~i nu-nlelegea ce se-ndmp1a. Eu Ii priveam. Un gol de timp, foarte adine, deasupra mea, si cadeam lent tot mai depanc, in jos. Dar era fiecare din clipele acestea, acum, tot viara mea, ~i crau adevarate chipurile acestea, la fel de reale ca si fala ei, aplecadi sprc eurtea, deodau foarte adinca de unde ell 0 pri\'eall1, cu capulmult dlsturnat, $i ma jueasem 0 c1ipa cu vorbele ei. Atunci ea fuscsc o clipa, viala mea - aCUlll era doar 0 imagine £n trecllt - si adevarul, in fata, erau rlsetele acestea spanc, si naclaite, jocul de lumini, parca lllurdare pc IClele fadi expresie de alaturi - si eu Ie priveam Ja fel ~ pe ele - dintr-o cune de timp - departc, la fel ridicind ochii spre ele - si sila - ca dupa ce ai baut mult prea mult. (fiecare afC ceca ce merita, nu ? Jnsa dteodat3 i sc mai inti'mpHi un lucru [fumos-acest.. lnlOtdcallna

zadarnic ­doar sa masoare cit de sordide sint celelalte, obisnuite.)

80

Jumata~i de intele3uri Amintire despre macile ploi

Stelele, le-a~aza oal11enii cum vor ei - de pilda. iau citeva ~i construiesc constela~ii, care apoi mai ~i sufla peste unii din ei cine mai ~tie ce infltlenw. (rnsa, in fond, fiecaTe stea este ath de straina de alta, de vccina ei, prin care Inchipuie una din liniile comlela~iei - de obicei Cll l1ume de femeit: ­inch, chiar dad ar vrea, nu ar rell~i niciodata sa faca un in~eles, care sa se mai ~i oglindeasd foarte jos, asupea unor fiin~e, pe care ea, steaua, nici nu ~i Ie poate inchipui ca atare.) Dea stelele sint numai tnehipuiri, licaritoare, ale unor fiin~e, care, [ara sa ~tie de ce, mai privesc ~i tn su~.

Tot astfel ~i che 0 fiil1~a spee care noi in~ine ne ridicam uneori ochii ­~i crcdem atunci ca licarirea, poate moana, a fe~ei ei sumi spee noi, ~i ne-mpinge intr-o parte, tntr-al tat in drumul nostru, tot astfel ~i ea niei n-ar ~ti ca noi existam cu adevara in afara de ea, ~i ca pilp1irea ehipului ei 5tc pentru noi zodiacul. Poate ea ~tie

ell ea singura nu ,Poate, cu toate !iniile fe\ei ei, sa fic 0 constelapc - mai trebuie pcnrrl! asta sa se adauge alte foeuri pllpiitoare, pe care noi Ie zvirlim de jur imprejurul ochilor ei - ~i intre de, linii inchipuite, pe care noi Ie a~ternel1l - 5i apoi de abia se face un zodiac. Si deei (~i ea poate ca ~tie aceasta) noi ne facem supersti\ia despre cite 0 inriurire ~tclara, :ningindu-ne doar in dte un col\ de vreo fiil1\a reala.

c frumoasa carte am citit eu tn copiUlri scria cum pIoua tn padure, ploua fadl sHqit, ~i apa cre~tea - nu pe nesim~ite, ci rnai degraba vazind cu ochii. Suit pe 0 creanga, ~j leganindu-~i picioarde - (am dlmas ell nostalgia pendularii Icote in gol -- la capatuI lumii ? - a picioarclor, si eu, asezat acolo, pc marginea dintre planul dimotdeauna, ~i nemaivazutul). Sta cicci pe 0 creanga - privind cum cregeau apele, metnd pe trunchiul copacului. ~i de jur imprejuT ­ ploaia.

Arunca - 10 loc de stide - oale In care fusese miere pina atuncl, (hidromclul se face din miere ? oricum, a fast bautllra zeiasca), ~i inauntru mesaje. Dar, ma gindcam eu citind, nici nu voia de fapt sa Ie gaseasca vreodadi cineva, urcioarele acelea _ nici Ill! erau ~ipete dupa ajmor, ci scrisori.

A-5a credeam ell atllnci ­aCUll1 am imbatdnit - ~i daca neodara n~i·~,s aminti, serios, de cartea areea, a~ spune ea tlpa dupa ajutor.

8j 82

Iubiri adol~scentincSpaj~

Prive~tC - e ca 5i cum ,i-ar apuca mina eineva, ne~tiut, dar deodata aUt de puternie lnch nu te-ai mai putea scutura, ~~ ti-aT spune - pnve5te, uite, aiei a fost lumina tremur~toare, aici, dincolo, la masula rotunda, Inainte de asta au fost ehipurile lini~tite - ca ni~te semne ale copilariei - care mai dlmin 'Inca pc fata cu obrajii cazuti. Privc~te in jur. Haide, aeolo, sus, era 0 lumina ovala, pc care 0 ~tiai atha de bine inch oici nu-ti mai ridicai oehii spre ea. £5ti aC\lma aiei - uidl-te binc ­de aici pina aiei - ~i inca, dincolo, tn spatele lilU, cum te-ai oprit, sprijinit de canatul aeesta sub care se a~aza ~i-acuma vinele zgomotuilli de ~cindlldl dnd treci deasupra - dincolo, in spate, este tot ceea ce pentru tine capata chipuri. lIai - (I,i aminte~ti spaima, singuditatca de ast:i-noapte. dnd ai visat ca treceai pragul numai tu, singu r, ~ oameni straini, dcodadl in JUT ?) Si \'orbele aCC$tea care nu se mai terll1ina

Clnd cram pe vrclUuri In stare sentimentala, a, fi vrue sa tore din mine insllmi, ea °pisica, oriee scntimentc mai noi, sa ma fae pre~ de pus in fala u~ii ei (~i sa serie .,Binc-ati venit !" pe el). Si sa ramlo a~a, in afara camerei ei, ,-aseult, doar pc sub u~i, cu urechi fllri~e Indoitc pasii ei. Sa vina chiar ~i pisiea sa lase oase de peSte din gudl pc tesawrilc mele de inehipuiri. Pisica sa-mi dea mai multi arcntle dedt ea.

Astea slot "orbe. Acuma eu sl'nt -- dadi tot este varba sa fiu daar ° trecere pentrll al~ii _ inscriplia de mozaic la intrare, pe eimentul patat, pe care sene ..Salve" ~i un an mai demult, de dnd s-a deschis drciuma. Dar slnt unii care citesc, chiar, inscriptia asta dnd intra.

85 8.01

Noaple Copillirie iarna

1n unii dintre noi. dnd ne lntoareem eu matele la eeilal~i, exisra 0 terasa spre mare - doar foarte rar mai ie~im noaptea sa privim marea care urea pe podeaua de ~dnduri ~i la~a. alge acolo - caei ~tim di amnei ne-mpiedicam de crabi - (unii din ei ne-ar putea apuca de pieior - dar este 0 mu~catura fntoarsa :-pre alte lntelesuri - niti nu te doare, ~i niei tlU e eel putin roeer veninoasa - e numai apucatura IntTe doua cangi moi, ea degctele - ~i ad!). Ii ~mpingcm apoi cu piciorul in mare. Stam un timp pe veranda, privim marea noprated. Asta clnd ie$im pe acest podium strabiltllt de lumina de luna ~i de rasfringeri de valun. De cele mai multe ori, mminem io camera, ~i asta se cheama sioguratate.

Eu nu Ill-am jueat in copiUirie eu sania. o dadi, dnd ma facusem mai mar~or) l11i-a Ctllnparat tata 0 sanie - aVCa ~inc de fier. si lemnul roarte alb - 0 tdlgeam nira rost, dupa mine, prio cuneo (Atuno, cred, am intHnit pentru india data zadarnieia. Ce rost avea sa trag ~ania dupa mine, pe un teren plat. ea In palma? - palma asta uria.'ia care es{c viata mea, $i pc liniile ei ma mi~c - odadi $i odata se va In<:hide - 'ii atunei va fi fntuneric.)

Doar ca, foarte muJ~ ani dupa aceea, Itlti-O noapte am visat Cum eoboram pe un drum printre brazi, Intr-o sanie - (~ spunea mai tlr7iu cit cram de erispaL Poate.) Era $i atunei insa 0 cunoa~tere a zadarniciei. dici $tiam ca atuno dnd se va opri sania vom coborl - 51 tond va fi iara~i acela$i - ca $i cireiul1la pc care, mai devrel11c, dnd eu trecusem singur pe aeolo (~i-l1li alunccau pa5ii-n 7apada) o privisem eu lin fel de invidie, In~a absent. Nu de ea-mi ardea atunci.

86 S7

Fe,ricirea este atunci dnd... Unita\iJe deosebite nu se aduna

lntr-lln timp eram fericit tn fa~a copacilor, mai ales iama -. Ii priveam Cll capul pe spate, ~i-mi faceam amintiri prelungi. complicate despre privirea crengilor. Eram eu tnsumi stidos. ~i faceam din lumina alba de-afara inghe~uri fara ecou. Jnsa in toata vremea aceasta sim~eal1l un fel de atl1e~eala, foarte lent leganindu-ma, intr-o ~ara cu ramuri de gheata. Si sunul fulgilor scuturati dnd batea vlntu-mi era confirm area.

Dupa 0 vreme, nici n-am mai obscrvat iama in jurul me\!. Erau aCllma fjin~e eu creogi suflate In licariri de stieHl l11oarta, ~i eu Ie priveam eu fa~a t:lsturnadi. - eredeam ca sint mai adcvarate, pentru ca mai vii. dedt arborii. Dar :ttunci nu am fost fericit.

Ce l.ueamna in fond sa fii fericit ? Sa prive5ti cum un copac t~i a~ala crengile iama ? - dar alUnCi oamenii - nu-~i alungese ~i ei erengi suf1ete~ti ? tn orice anotimp - ~i fae scrieri subtile eu ele - ~i nu siot mai demni de privit, eu capul pc spate? (Si daca nu-~i amintesc, ei, oamenii, de nimic, dnd stai tn fa~a lor ~i privindu-i, e~ti tu - caci ~i tu e~ti un om ­vinovat pentru asta.)

Foarte mllIr;} vreme am crelU t ca fata pe care intr-un limp anumit am iubit-u nu sc poate scadea din mine, ea sa ma nege. ~i niei din ea [nsa~i, inch sa se anuleze. sa faca zero. Eu spuneam in vremea aecea ca dirnpotriva. apropierea ei de ea Insa~i. sau de mine, dlmine ehiar ~i apoi, dupa spulberarea ehipului palid, [n acea morna lnsillgurare in care niei ea sa nu mai existe, niei cu. Dar un timp fusese, exi~tase, ~i timpul aeela ramlnea chiar - credcam. Dar ell, Intr-o seadl de iarna incet dcstram<1ta inaime de vreme - clnd ploua nefire~e _ am intSlnit-o - oehii ei mari, deeolora\i, au treeut peste mine - a l1lers inainte. Eram ascuns sub balconul unci cladiri cu fa~ada oarba - ploua -- ~i pe vremea aeeea ercdeam ca ea era Iucrul eel mai important din via~a mea.

Mai tir%iu am intrebat-o ee a gtndit ea in seara aceca, dnd a trceut alaturi de mine illc1inindu-~i eapul, la privirile mele - ~i surizindu-mi _ insa e\l un sur~s mort. Nu-~i amintca sa Illa fi U1tilnit tn vremea aceea vreodadL Dcci pentru ea era toadl vremea aeeea, in relatic ell mine, eare-o intrebam asta, lin rero.

89 88

~i mula obi~ct~ $ufletefti jncap p~ acela~i loc Nu sc t~rmiDa nimic niciodara

Dar dad mai multe sdiri de con~liin~ pot exista simultan 1ntr-o accca$i con~tiin~a, atunei nu 1nseamna asta di pot indipea mai multc lucruri deodata - TIU nUl1lai amintite, ci 5i prczcnte - lnu-un acela5i oc ? $i loeul aecsta niei nu trebuic sa fie

prea marc - suma luerurilor care intra uncori In eI poate fi mull mai marc.

Stau la masa, ~i seriu - afara-i to31l1na - 0 lumina albastra e-azvirlc in geall1, ~i dintr-o data 0 Vrerne cenu~ie

urea, fadi s-o mai dcscompuna In ratcte pe eea de acurna - plolla atunci, eu eram obsedat de 0 fata cu ochi orbi ~i voce farlmicioasa. Asta se cheama sa-\i all1inte~ti. $i intr-o seara, o aldl fiin~a, printrc scauncle illlbracate cu stofe atit de viu colorate inclt faceau un vacarm asurzitor in sab de altfel pustic - ~i-a plecat capul incet (nu l11a privea) ~i rni-a auns lTIlna merta pc dblia mesei, cu un deget rece, stra veziu, sub~irc. (Asta nici nu s-a intllllplat, nu estc 0 adllcere-aminte. Tn noaptea accea am fost singur in sala cu focuri pc stefde de pc spetcze, ~i-mi lnchiplliam doar

· \ faptura aeeea atit de slabZ! ell parea carbonizata de-un fol.: stravezitl

de boaBi. Poate sa fie deci ~i 0 amintire.) Si inca ce ? "O~tiri cere~ti, pam1nt, ajunge atlt ? sau sa lllai spun ~i iadul ?" - a~a scrie in careea pe care 0 citeam mereu demult - 5i era o lumina alba, calcinata, de amiaza, vara ~i cald, cald - ~i Jumea foarte inalt:l in soarele aeoperindu-l11a de foarte sus ell c1opotul lui transparent de

spail11a. 9C

Soarele, a~adar, 'li celclalte stele sint puse-n mi~care - ~i aluneca-ntr-un timp adincit - ea 0 eoa ja de ou uria~ - ~i rotindu-se aeolo, cheama inauntrul ovoidului galbenul sa sc a~ezc alrfel, in iarna albu$ului de wate 7.ilele. Vin apoi diferire ehipuri, ~i se aga~a pc crengi de aer, ramificatc ncmai,'hllt, in anotimpul ab~en~ei de urmari in intcn~ii, ~i gcsturi, carc CHC albu5ul _ ~i chipurile acestea, ca ni~te pasari de iarna - Insa decolorate - scrijeleaza semne desprc (MC credem lllerClI ca au sa aiba lin !n~clcs. Si ne spunem ca ele, aga~ate aeolo, in acrul nins, dem ­spre coaja de sus 0 chemare ~i-mpjng soarele nostru, ~i cu eI celelalte stele. Si ne rotim astfel 0 viata cu iubire livresca - pemru ca dragostea ­nu ? - l1li~d stelele.

Dar dad in realita te nici nu ~tntem i'nchisi intr-un ou ? _ .:i numaj spunem a~a, caci am citit asta

;uunca

a$a ~crie,

in tot felul de caqi. Daca sintelll cll-adevarat 111 afara de orice volume, sau forme _

91