1/38

Decizia nr. 330 / 2014

privind soluţionarea contestaţiei depusă de S.C. .X. S.R.L. din .X.,

înregistrată la Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală

sub nr. 921368/16.09.2014

Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a fost sesizată de către Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice .X. prin adresa nr. .X./2014, înregistrată la Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor sub nr. X/16.09.2014, cu privire la contestaţia formulată de S.C. .X. S.R.L., cu sediul în .X., Str. .X. nr. .X., Judeţul .X., C.U.I. RO .X., J.X., contestaţie formulată prin reprezentant SCA .X., cu domiciliul procesual ales la sediul acesteia – Splaiul .X. nr. .X., etaj .X., sector .X., .X..

S.C. .X. S.R.L. contestă Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale

suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice nr. .X.2014, emisă de organele de inspecţie fiscală din cadrul Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice .X., în baza Raportului de inspecţie fiscală nr. .X./2014, respectiv pentru suma totală de .X. lei reprezentând: .X. lei - impozit pe profit stabilit suplimentar; .X. lei – dobânzi/majorări de întârziere aferente impozitului pe profit; .X. lei - penalităţi de întârziere aferente impozitului pe profit suplimentar; .X. lei - taxa pe valoarea adăugată de plată stabilită suplimentar; .X. lei – dobânzi/majorări de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată stabilită suplimentar; .X. lei - penalităţi de întârziere aferente TVA .

Agenţia Naţională de Administrare Fiscală

Direcţia Generală de Soluţ ionare a Contestaţ i i lor

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

Str. Apolodor nr.17 Sector 5 , Bucureşti, CP 050741 Tel : +021 319 97 54 Fax : +021 336.85.48 Email:Contestatii.ANAF@mfinante.ro

2/38

Faţă de data comunicării Deciziei privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice nr. .X. /2014, respectiv .X./2014, prin remitere directă reprezentantului societăţii, conform ştampilei şi semnăturii de primire de pe adresa nr. .X. /2014 de comunicare a actelor administrativ fiscale contestate, contestaţia a fost depusă în termenul prevăzut de art. 207 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv în data de .X./2014, conform ştampilei MFP - ANAF, aplicată pe contestaţia, aflată în original la dosarul cauzei. Constatând că în speţă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 205, art. 206, art. 207 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Directia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală este legal învestită să soluţioneze contestaţia formulată de S.C. .X. S.R.L..

I. Prin contestaţia formulată împotriva Deciziei privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice nr. .X./2014, emisă în baza constatărilor din Raportul de inspecţie fiscală nr. .X./2014, S.C. .X. S.R.L. solicită revocarea acestora, susţinând că organele de inspecţie fiscală au încălcat prevederile legale care impun examinarea în mod obiectiv a stării de fapt a contribuabilului (art. 7 din Codul de procedură fiscală) şi obligaţia ca relaţia dintre societate şi organul de inspecţie fiscală să se desfăşoare cu bună credinţă (art. 12 din Codul de procedură fiscală) şi invocă următoarele motive:

1. Referitor la neplata impozitului pe profit aferent unei executări silite la care societatea a fost supusă În luna .X./ 2010, societatea a achiziţionat un imobil (format din teren şi construcţii în suprafaţă de .X. mp.) situat în .X., Str. .X. nr. .X., în valoare de .X. lei, plus TVA .X. lei. Contestatara susţine că, în luna .X./ 2011, societatea a fost executată silit pe o parte din acest imobil (o suprafaţă de .X. mp.), terenul fiind adjudecat în contul creanţei pe care o datora către SC .X. SRL, însă în patrimoniul său nu a intrat nicio sumă de bani ca urmare a acestei executări silite, în schimb, deşi societăţii i s-a diminuat patrimoniul, organele de inspecţie fiscală reţin faptul că era necesară achitarea impozitului pe profit aferent acestei operaţiuni, considerând această operaţiune drept o vânzare şi stabilind impozit pe profit suplimentar de plată în sumă de .X. lei, aferent

3/38

creanţei în sumă de .X. lei (reprezentând imobil format din teren şi construcţii în suprafaţă de .X. lei), plus dobânzi şi penalităţi. Societatea menţionează că nu a înregistrat, ca urmare a operaţiunii de executare silită, niciun venit apt să genereze profit şi implicit, impozit pe profit, iar în subsidiar, chiar dacă s-ar presupune că prin procedura de executare silită societatea a înregistrat venituri, acestea oricum au fost acoperite de cheltuielile reprezentate de datoria către SC .X. SRL, în baza căreia a fost executată silit, diferenţa dintre venituri şi cheltuieli fiind 0 (zero), având în vedere prevederile art. 19 din Codul fiscal. Societatea susţine că diferenţa dintre valoarea la care acest teren a fost evaluat/executat silit şi valoarea de achiziţie a imobilului a fost în sumă de .X. lei, care, conform art. 22 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 şi a politicilor contabile aprobate ale societăţii a fost reflectată contabil în rezerve din surplus de evaluare, majorând astfel capitalul propriu/activul net al societăţii, urmând ca, la schimbarea destinaţiei rezervei în sensul folosirii acesteia pentru acoperirea pierderilor sau acordarea de dividende viitoare, aceasta să fie impozitată, societatea afirmând că a respectat actele normative invocate în raportul de inspecţie fiscală. Societatea precizează că, pe toată perioada 2010-2013, şi-a reorientat întregul profit net obţinut în sumă de .X. lei în surse proprii de finanţare, în vederea capitalizării societăţii şi nu spre plata dividendelor către acţionari. S.C. .X. S.R.L. susţine că potrivit art. 22 alin. (5) din Legea nr. 571/2003, prin raportare la prevederile pct. 57^1 din Normele metodologice la Codul fiscal, modificarea destinaţiei rezervei din reevaluare reprezintă un act de voinţă al contribuabilului, generat de organele statutare ale societăţii şi deci executarea silită nu se încadrează în situaţiile în care destinaţia rezervelor este modificată, iar modul în care organele de inspecţie fiscală au înţeles să facă aplicarea prevederilor mai sus menţionate reprezintă o răsturnare a principiilor fundamentale de drept, potrivit cărora ceea ce nu este interzis este permis, în sensul că, prin analogie, este interpretată drept modificare a destinaţiei rezervei o procedură de executare silită. Societatea aduce în argumentaţie prevederile art. 13 şi art. 16 din Codul de procedură fiscală şi art. 10 din Codul civil cu privire la interzicerea analogiei. De asemenea, societatea invocă încălcarea de către organele de inspecţie fiscală a principiului certitudinii impunerii, reglementat de art. 3 lit. b) din Codul fiscal. 2. Referitor la neajustarea TVA aferentă operaţiunii de executare silită la care societatea a fost supusă, societatea susţine că urmare executării silite din luna .X./ 2011, a fost întocmită de executorul judecătoresc factura fiscală de executare silită nr. .X./2011 în valoare de .X. lei, fără TVA, în conformitate cu dispoziţiile art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal. În raportul de inspecţie fiscală, organele de inspecţie fiscală au constatat că societatea

4/38

avea obligaţia ca, în conformitate cu dispoziţiile art. 149 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal şi art. 54 alin. (15) privind titlul VI din HG nr. 44/2004 privind Normele metodologice de punere în aplicare a Codului fiscal, să ajusteze TVA dedusă la achiziţionarea imobilului corespunzător cu tranzacţia efectuată (suprafaţa de teren şi construcţii vândute). Societatea susţine că nicio prevedere din legislaţia fiscală nu impune contribuabilului să procedeze la ajustarea TVA în ipoteza în care pretinsul fapt generator este reprezentat de o executare silită. Mai mult, societatea susţine că nu ea însăşi a aplicat scutirea de TVA, ci executorul judecătoresc, iar scutirea de TVA nu a operat în favoarea acesteia, organul fiscal având posibilitatea să formuleze contestaţie la executare, în condiţiile prevederilor art. 399 alin. (1) din Codul de procedură fiscală. Societatea susţine că raportul de inspecţie fiscală depăşeşte, în ceea ce priveşte operaţiunea de achiziţie şi de executare silită asupra imobilului precizat anterior, perioada de inspecţie fiscală prevăzută de art. 98 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, respectiv perioada de 3 ani fiscali ce puteau fi verificaţi de organele de inspecţie fiscală, argumentând că a fost supusă verificării pe 4 ani fiscali, şi, în plus, a intrat în categoria marilor contribuabili abia în anul 2014, astfel că, nu se pot aplica retroactiv prevederile referitoare la perioada inspecţiei fiscale în cazul marilor contribuabili şi anterior datei la care societatea a devenit mare contribuabil, fapt ce atrage nulitatea raportului de inspecţie fiscală. Societatea susţine că nu se poate stabili o pretinsă obligaţie fiscală prin raportare la o operaţiune care nu poate fi supusă inspecţiei fiscale. Astfel, în speţă, operaţiunea de livrare a imobilului ca urmare a executării silite în luna .X. 2011 trebuie privită în mod distinct şi independent, aceasta fiind efectuată cu respectarea prevederilor legale, aşa cum au reţinut şi organele de inspecţie fiscală. Prin urmare, operaţiunea este una scutită de TVA, neputând fi raportată la TVA dedusă în afara celor 3 ani fiscali care pot face parte din perioada supusă verificării potrivit legii. De asemenea, societatea susţine că, şi în măsura în care s-ar considera ca fiind legală verificarea fiscală pe o perioadă mai mare de 3 ani fiscali anteriori, în speţă, ajustarea TVA nu este aplicabilă întrucât atât achiziţia imobilului, cât şi aşa-zisa vânzare parţială a acestuia au avut loc printr-o procedură specială de executare silită. Astfel, imobilul a fost adjudecat de societate în urma unei proceduri de executare silită conform facturii nr. .X./2010. Ulterior, în luna .X. 2011, conform facturii nr. .X./2011, S.C. .X. S.R.L. a fost executată silit de SC .X. SRL în vederea recuperării de către aceasta din urmă a unor creanţe pe care le deţinea împotriva S.C. .X. S.R.L., societatea susţinând că, în mod greşit şi cu rea credinţă organele de inspecţie fiscală se referă la operaţiunea de

5/38

executare silită ca fiind una de vânzare a imobilului, pentru încadrarea acesteia în dispoziţiile referitoare la ajustarea de TVA. Societatea invocă prevederile art. 73 alin. (4) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în sensul că, executorul judecătoresc este cel care are obligaţia evidenţierii sau nu a TVA pe baza opţiunilor creditorului în temeiul legii, în funcţie de caracterul taxabil sau netaxabil al operaţiunilor. De asemenea, S.C. .X. S.R.L. susţine că, în speţă nu sunt incidente dispoziţiile referitoare la ajustarea TVA invocate de organele de inspecţie fiscală, ci art. 149 alin. (4) din Codul de procedură fiscală, din care rezultă că executarea silită nu se încadrează în situaţiile în care este incidentă ajustarea TVA. În concluzie, societatea contestă obligaţia stabilită în sarcina sa de ajustare a TVA în cuantum de .X. lei şi a obligaţiilor accesorii aferente TVA în cuantum de .X. lei, cu titlu de dobânzi şi penalităţi. 3. În ceea ce priveşte TVA aferentă facturilor emise de S.C. .X. S.R.L. .X., în baza contractului nr. .X./2011: S.C. .X. S.R.L. susţine că a achitat în perioada .X./2012 - .X./2013 avansuri în sumă totală de .X. lei, din care TVA în sumă de .X. lei aferente facturilor emise de S.C. .X. S.R.L. .X. (în calitate de intermediar pentru achiziţionare materii prime), în baza contractului nr. .X./2011. Contractul încheiat între cele două societăţi se referă la achiziţionarea de materii prime în sumă totală de .X. euro inclusiv TVA, contractul fiind valabil până la data de .X./2015. Conform contractului, S.C. .X. S.R.L. trebuia să achite un procent de 25-30% din totalul contractat în avans, diferenţa urmând a fi achitată la livrarea bunurilor. Societatea precizează că prin raportul de inspecţie fiscală, organele de inspecţie fiscală au constatat că indiferent dacă aceasta îndeplineşte condiţiile de formă pentru deducerea TVA (existenţa contractului şi facturile de avans), nu sunt îndeplinite şi condiţiile de fond. Societatea susţine că, prin această modalitate de abordare, organele de inspecţie fiscală au intervenit în raportul juridic incheiat între părţi, alterând principiul fundamental al libertăţii contractuale, prin anihilarea contractului nr. .X./2011. Potrivit contractului anterior menţionat, pentru sumele de bani achitate cu titlu de avans, S.C. .X. S.R.L. .X. a emis facturi de avans conform art. 134^2 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal, care reglementează în mod expres exigibilitatea anticipată a TVA încă de la momentul încasării avansului, aspect ce, în opinia societăţii, este contrar celor reţinute de organul fiscal în raportul de inspecţie fiscală.

6/38

S.C. .X. S.R.L. susţine că facturile de avans au fost înregistrate şi declarate corect atât în contabilitatea proprie cât şi în contabilitatea S.C. .X. S.R.L. .X.. De asemenea, societatea susţine că, deşi termenul de livrare conform contractului este fixat pentru sfârşitul anului 2015, contractul fiind valabil până la data de .X./2015, în perioada 2013-2014 societatea a demarat acţiuni de contractare materie primă, lucru dovedit prin corespondenţa purtată de această societate cu traderul de materie primă, Societatea .X., cu sediul în .X., urmând ca în perioada rămasă până la finele contractului să facă demersuri de contractare şi cu alţi traderi de materie primă. În cuprinsul raportului de inspecţie fiscală se susţine că, deşi societatea furnizoare S.C. .X. S.R.L. .X. urma să intermedieze achiziţionarea de materii prime utilizate în procesul de producţie de la Societatea .X., cu sediul în .X., discuţiile purtate nu s-au concretizat prin ajungerea la un acord, Societatea .X. ajungând să încheie un contract cu S.C. .X. S.R.L. S.C. .X. S.R.L. subliniază faptul că încheierea unui contract de furnizare materie primă direct cu Societatea .X. nu poate genera imposibilitatea încheierii unui contract şi cu S.C. .X. S.R.L. .X., acest aspect fiind garantat de principiul libertăţii contractuale, dar şi de independenţa acestor acte juridice civile, organele de inspecţie fiscală anihilând practic clauzele contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu S.C. .X. S.R.L. .X., a cărui valabilitate se întinde până la data de .X./2015, reducând durata acestuia până la momentul încheierii inspecţiei fiscale, câtă vreme s-a afirmat că TVA dedusă este considerată neexigibilă, întrucât până la data încheierii inspecţiei fiscale societatea nu a achiziţionat nicio materie primă în baza contractului încheiat cu S.C. .X. S.R.L. .X., societatea invocând incidenţa dispoziţiilor art. 7 alin. (1) pct. 2.1 din Codul fiscal. Societatea susţine că prin raportul de inspecţie fiscală a fost lezat principiul libertăţii contractuale, explicitat prin art. 1166, art. 1169, art. 1270 alin. (2) din Noul Cod civil. În ceea ce priveşte radierea S.C. .X. S.R.L. .X. din Registrul Operatorilor Intracomunitari, S.C. .X. S.R.L. menţionează că această operaţiune nu constituie un impediment şi nu demonstrează că nu se poate realiza obiectul contractului, deoarece conform legii, societatea se poate reînscrie, în baza unei simple cereri adresate Serviciului Fiscal competent, în Registrul Operatorilor .X.înainte de realizarea achiziţiei/livrării intracomunitare (art. 158^2 din Codul fiscal), în egală măsură, potrivit dispoziţiilor contractuale, marfa putând să provină şi din spaţiul extracomunitar, contractul dintre cele două societăţi nefăcând o astfel de distincţie, iar dreptul de deducere a TVA este reglementat de art. 145 alin. (2) din Codul fiscal. Referitor la Cauza CJUE C-107/13 FIRIN ODD ce vizează condiţiile în care se efectuează regularizarea deducerii TVA în cazul în care operaţiunea

7/38

impozabilă nu este efectuată, invocată ca jurisprudenţă în raportul de inspecţie fiscală, societatea susţine că aceasta vizează ipoteza în care executarea contractului nu mai este posibilă, or, nu este cazul situaţiei de faţă întrucât contractul are ca termen de finalizare data de .X./2015 şi deci, regularizarea TVA se va face numai dacă livrarea nu este efectuată în final, societatea invocând încălcarea de către organele de inspecţie fiscală a prevederilor art. 12 din Codul de procedură fiscală (Buna credinţă), respectiv a prevederilor art. 7 alin. (3) din Codul de procedură fiscală (obligaţia organului fiscal de a examina în mod obiectiv starea de fapt). În concluzie, societatea contestă TVA suplimentară de plată în sumă de .X. lei şi accesoriile aferente în sumă de .X. lei, stabilite de inspecţia fiscală în această speţă. 4. În ceea ce priveşte achiziţionarea serviciilor de consultanţă de la Centrul de Consultanţă .X., contestatara susţine că în perioada .X./ 2013, a achiziţionat servicii de la Centrul de Consultanţă .X. constând în instruirea profesională a salariaţilor, în raportul de inspecţie fiscală menţionându-se faptul că persoana furnizoare de servicii nu mai este plătitoare de TVA, motiv pentru care chiar dacă facturile emise de această persoană juridică au fost purtătoare de TVA, S.C. .X. S.R.L. nu ar fi avut dreptul de deducere a sumei de .X. lei, ce figura în aceste facturi ca TVA. Societatea precizează că, în urma constatărilor organului de control, a înaintat o adresă Centrului de Consultanţă .X., din răspunsul primit la aceasta rezultând că Centrul de Consultanţă .X. a colectat şi declarat la Serviciul fiscal competent sumele de TVA impuse S.C. .X. S.R.L., astfel că, pentru aceste motive, societatea consideră că a fost stabilit în mod nejustificat prin raportul de inspecţie fiscală un debit suplimentar de TVA în sumă de .X. lei şi accesorii aferente în sumă de .X. lei.

În subsidiar, societatea consideră că, chiar dacă ad absurdum se va considera că Centrul de Consultanţă .X. nu este plătitor de TVA, această neregulă nu îi poate fi imputată S.C. .X. S.R.L., conduita culpabilă aparţinând furnizorului de servicii, motiv pentru care societăţii nu-i poate fi aplicată nicio sancţiune. 5. Referitor la TVA stabilită „temporar suplimentar” în sumă de .X. lei şi accesoriile aferente în sumă de .X. lei, societatea susţine că, prin raportul de inspecţie fiscală s-au stabilit dobânzi şi penalităţi de întârziere în sumă de .X. lei, aferente diferenţelor de TVA provenite din neconcordanţele existente între datele înregistrate în deconturile lunare de TVA şi datele din jurnalele de vânzări şi cumpărări din aceeaşi perioadă. Societatea aduce aceleaşi argumente referitoare la perioada de inspecţie fiscală de 3 ani reglementată de prevederile art. 98 alin. (3) din

8/38

Codul de procedură fiscală şi a faptului că este mare contribuabil începând cu anul 2014, facturile la care se face referire pentru stabilirea de accesorii aferente TVA fiind emise în anul 2010. În anul 2010 S.C. .X. S.R.L. a livrat către SC .X. SRL, pe bază de facturi fiscale (colectând şi declarând TVA aferentă), mărfuri în sumă de .X. lei reprezentând rulouri zincate, vopsite, capeţi rulou vopsit, capeţi zincate. Mărfurile au fost achiziţionate în aceeaşi perioadă de la SC .X. SRL. Având în vedere că S.C. .X. S.R.L., în perioada anului 2010 a avut ca obiect de activitate comerţul, societatea cumpăra de la furnizor mărfurile şi le revindea către clienţii săi în baza comenzilor existente, fără a lucra cu stocuri de mărfuri. În luna .X./ 2011, ca urmare a informării de către SC .X. SRL că marfa achiziţionată în sumă de .X. lei nu poate fi prelucrată datorită neîndeplinirii condiţiilor de calitate şi totodată ca urmare a solicitării restituirii ei, S.C. .X. S.R.L. a emis şi a înregistrat în contabilitate: - Factura storno de livrare nr. .X./2011 în sumă de .X. lei, din care TVA -.X. lei aferentă mărfurilor livrate cu facturile: - nr. .X./2010 în sumă de .X. lei din care TVA .X. lei; - nr. .X./2010 în sumă de .X. lei din care TVA .X. lei; - nr. .X./2010 în sumă de .X. lei din care TVA .X. lei; - nr. .X./2010 în sumă de .X. lei din care TVA .X. lei. - Factura storno de livrare nr. .X./2011 în sumă de .X. lei, din care TVA .X. lei aferentă mărfurilor livrate cu facturile: - nr. .X./2010 în sumă de .X. lei din care TVA .X. lei; - nr. .X./2010 în sumă de .X. lei din care TVA .X. lei. - Factura storno de livrare nr. .X./2011 în sumă de .X. lei, din care TVA -.X. lei aferentă mărfurilor livrate cu facturile: - nr. .X./2010 în sumă de .X. lei din care TVA .X. lei; - nr. .X./2010 în sumă de .X. lei din care TVA .X. lei; - nr. .X./2010 în sumă de .X. lei din care TVA .X. lei.

La rândul său, în baza solicitării de la clientul SC .X. SRL, S.C. .X. S.R.L. a emis refuz calitativ, restituind marfă către furnizorul SC .X. SRL şi solicitând acestuia stornarea facturilor pentru mărfurile ce au făcut obiectul refuzului calitativ emis de SC .X. SRL.

S.C. .X. S.R.L. a primit şi a înregistrat în contabilitate în data de .X./2011, facturile de stornare pentru marfa achiziţionată de la SC .X. SRL în sumă de .X. lei:

9/38

- Factura storno de achiziţie nr. .X./2011 în sumă de .X. lei, din care TVA -.X. lei aferentă mărfurilor achiziţionate cu facturile: - nr. .X./2010 în sumă de .X. lei din care TVA .X. lei; - nr. .X./2010 în sumă de .X. lei din care TVA .X. lei. - Factura storno de achiziţie nr. .X./2011 în sumă de .X. lei, din care TVA -.X. lei şi Factura storno de achiziţie nr. .X./2011 în sumă de .X. lei din care TVA .X. lei aferente mărfurilor achiziţionate cu facturile: - nr. .X./2010 în sumă de .X. lei din care TVA .X. lei; - nr. .X./2010 în sumă de .X. lei din care TVA .X. lei; - nr. .X./2010 în sumă de .X. lei din care TVA .X. lei. - Factura storno de achiziţie nr. .X./2011 în sumă de .X. lei, din care TVA .X. lei aferentă mărfurilor achiziţionate cu facturile: - nr. .X./2010 în sumă de .X. lei din care TVA .X. lei; - nr. .X./2010 în sumă de .X. lei din care TVA .X. lei.

- nr. .X./2010 în sumă de .X. lei din care TVA .X. lei; - nr. .X./2010 în sumă de .X. lei din care TVA .X. lei.

S.C. .X. S.R.L. susţine că nu a colectat TVA aferentă facturilor emise de SC .X. SRL, întrucât aceasta din urmă a emis refuz la plată din cauza unor deficienţe calitative pe care le-a avut marfa livrată, iar ulterior facturile au fost stornate, neexistând debit principal TVA colectată, nu pot fi percepute nici accesorii aferente TVA, potrivit art. 120 şi art. 121 din Codul de procedură fiscală.

De asemenea, S.C. .X. S.R.L. susţine că termenul de “TVA stabilită temporar suplimentar” nu este regăsit în normele fiscale şi reiterează încălcarea de către organele de inspecţie fiscală a prevederilor art. 12 din Codul de procedură fiscală (Buna credinţă), a art. 7 alin. (3) din Codul de procedură fiscal (examinarea obiectivă a stării de fapt) şi a art. 3 lit. b) din Codul fiscal (principiul certitudinii impunerii). În concluzie, societatea susţine că în condiţiile în care, organul de inspecţie fiscală a stabilit obligaţii fiscale accesorii pentru neachitarea unui impozit inexistent, ce nu are o bază legală, solicită revocarea raportului de inspecţie fiscală şi a deciziei de impunere contestate.

II. Prin Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice nr. .X./2014, emisă de organele de inspecţie fiscală din cadrul Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice .X., în baza Raportului de inspecţie fiscală nr. .X./2014, s-

10/38

au stabilit în sarcina S.C. .X. S.R.L. obligaţii fiscale suplimentare datorate bugetului de stat în sumă totală de .X. lei, reprezentând: .X. lei - impozit pe profit stabilit suplimentar; .X. lei – dobânzi/majorări de întârziere aferente impozitului pe profit; .X. lei - penalităţi de întârziere aferente impozitului pe profit suplimentar; .X. lei - taxa pe valoarea adăugată de plată stabilită suplimentar; .X. lei – dobânzi/majorări de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată stabilită suplimentar; .X. lei - penalităţi de întârziere aferente TVA .

Perioada supusă verificării: .X./2009-.X./2013 pentru impozitul pe profit şi .X./2009 - .X./2014 pentru TVA.

IMPOZIT PE PROFIT Perioada verificată: .X./2009 - .X./2013. Organele de inspecţie fiscală au stabilit impozit pe profit suplimentar de

plată în sumă totală de .X. lei, după cum urmează: - În luna .X. 2010 cu factura nr. .X./2010 SC .X. SRL achizitioneaza de

la .X.. SA .X. prin Birou Executor Judecatoresc .X. "Teren intravilan si constructii edificate pe terenul de la punctul 1" in suprafata de .X. mp, situate in mun. .X., str. .X., nr. .X., jud .X., in valoare totala de .X. lei si TVA in suma de .X. lei.

- În luna .X. 2011, din suprafata de .X. mp achizitionata in luna .X. 2010, .X. mp reprezentand proprietate imobiliara "activ industrial" situata in .X., sos .X., nr. .X., identificata prin numar cadastral .X., formata din teren intravilan in suprafata de .X. mp si constructiile de pe amplasament este supusa unui raport de evaluare cu scopul estimarii valorii de piata a proprietatii – pentru vanzare. Raportul de estimare este intocmit de SC .X. SRL .X., si poarta numarul.X./2011.

În cuprinsul acestui raport se precizeaza ca in urma aplicarii metodologiei de evaluare, opinia evaluatorului referitoare la valoarea de piata a proprietatii imobiliare evaluate, la data de .X./2011, este ca valoarea bunului este de .X. lei astfel: - valoarea terenului este de .X. lei, iar valoarea constructiilor este de .X. lei.

In luna .X. 2012, in vederea stingerii datoriilor, SC .X. SRL vinde catre SC .X. SRL (societate afiliata) suprafata de .X. mp reevaluata anterior. In acest sens este intocmita factura fiscala de executare silita nr. .X./2011 in valoare de .X. lei de catre Birou executor judecatoresc .X. (factura care,

11/38

conform art. 141, alin. (2), lit. f) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, este emisa fara TVA).

Societatea inregistreaza venitul din vanzarea mijlocului fix in cont .X."venituri din vanzarea activelor" si in acelasi timp considera deductibila cheltuiala cu activul cedat inclusiv cota parte din reevaluarea bunurilor cedate: -.X. = .X. -.X. lei -.X. = .X. -.X. lei -.X. = .X. - .X. lei

Diferenta in suma de .X. lei reprezinta amortizarea constructiilor -.X. = .X. - .X. lei

Bunurile reevaluate (atat terenul cat si constructiile sunt inregistrate in cont 1050 "rezerve din reevaluare": -.X. = .X. - .X. reevaluare teren .X. mp cf. rap. evaluare -.X. = .X. - .X. reevaluare constructii.

- La momentul vanzarii, aceste rezerve din reevaluare sunt inregistrate in cont .X. "rezerve din surplusul din reevaluare", unde se regasesc si la data inspectiei fiscale. -.X. = .X. -.X. .

Organele de inspecţie fiscală au constatat faptul ca la calculul impozitului pe profit aferent anului 2011, venitul din surplusul din reevaluare nu este luat in calcul, rezultand astfel o diminuare a profitului impozabil cu suma de .X. lei (.X. lei - .X. lei valoarea mijlocului fix nevandut).

Conform art. 22, alin. 5^1 din Codul fiscal, rezervele din reevaluarea mijloacelor fixe, inclusiv a terenurilor, efectuata dupa data de .X./2004, care sunt deduse la calculul profitului impozabil prin intermediul cheltuielilor privind activele cedate, se impoziteaza la momentul scaderii din gestiune. Totodata, conform dispozitiilor pct. 57^2 si 57^3 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal aprobate prin HG nr. 44/2004 cu modificarile si completarile ulterioare, surplusul inregistrat in rezerve din reevaluarea mijloacelor fixe inclusiv a terenurilor, efectuate dupa data de .X./2004 si existente in soldul contului .X. la data de .X./2009 inclusiv, se impoziteaza la momentul modificarii destinatiei acestora precum si, rezervele din reevaluarea mijloacelor fixe efectuate dupa data de .X./2004 ce a fost dedusa la calculul profitului impozabil prin intermediul amortizarii fiscale pana la data de .X./2009 inclusiv si nu a fost transferata in contul .X. pe masura ce mijloacele fixe au fost utilizate.

Organele de inspecţie fiscală constată că, deoarece societatea a efectuat operatiunea de reevaluare si vanzare a activelor in luna .X. 2011, nu intra in discutie exceptiile prezentate in normele de aplicare a codului fiscal, acestea referindu-se strict la perioada .X. 2004 - .X. 2009. Societatea avea astfel obligatia impozitarii surplusului din reevaluare in momentul scoaterii din

12/38

gestiune a mijlocului fix, cu atat mai mult cu cat a considerat deductibila in totalitate cheltuiala cu mijlocul fix la calculul profitului impozabil.

Surplusul din rezervele din reevaluare este considerat element similar veniturilor conform art. 19, pct. 12 din HG nr. 44/2004 si se inscrie la randul 11 din formularul 101 privind impozitul pe profit anual, fiind impozitat prin declaratia cod 101 conform instructiunilor de completare a declaratiei privind impozitul pe profit.

Luand in considerare toate datele consemnate, organele de inspectie fiscală au recalculat impozitul pe profit aferent anului 2011, rezultand un impozit pe profit de plata in suma de .X. lei.

Tinand cont de faptul ca societatea calculeaza, declara si achita un impozit pe profit in suma de .X. lei aferent activitatii sale economice, rezulta ca suma de .X. lei reprezinta impozit pe profit stabilit suplimentar la inspectia fiscala cu termen de declarare si plata data de .X./2012.

Organele de inspecţie fiscală au constatat că societatea a încălcat următoarele prevederi legale: art. 19, alin. 1 şi art. 22, alin. 5^1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, pct. 12 , pct. 57^2 şi pct. 57^3 din HG nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Pentru neachitarea in termen a debitului in suma de .X. lei, in

conformitate cu prevederile art. 119 alin. (1), art. 120 alin. (1) şi (7), art. 120^1 alin. (2) din OG nr. 92/2003 republicata, in timpul inspectiei fiscale au fost calculate dobanzi in suma de .X. lei si penalitati de intarziere in suma de .X. lei, astfel: .X. lei x .X. zile x .X.% = .X. lei, dobanzi pana la data de .X./2014; .X. lei x .X. zile x .X.% = .X. lei dobanzi in perioada .X./2014; Total dobânzi = .X. lei; .X. lei x 15% = .X. lei penalitati de intarziere. TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ

Perioada verificată: .X./2009-.X./2014. Organele de inspecţie fiscală au constatat deficiente care au condus la

modificarea bazei de impunere si au determinat diferente suplimentare de taxa pe valoarea adaugata in suma totala de .X. lei, dupa cum urmeaza:

1) Conform constatarilor relatate in detaliu la capitolul privind impozitul

pe profit, in luna .X. 2010 cu factura nr. .X./2010 emisa de .X.. SA .X. prin Birou Executor Judecatoresc .X., societatea achizitioneaza "Teren intravilan si constructii edificate pe teren", situate in mun. .X., str. .X., nr. .X., jud .X., in

13/38

valoare totala de .X. lei si TVA in suma de .X. lei (reprezentand .X. mp teren si .X. mp constructii).

In luna .X. 2011 societatea reevalueaza o parte din bunul imobil achizitionat, respectiv suprafata de .X. mp din terenul si cladirile achizitionate, rezultand un surplus de reevaluare in suma de .X. lei, conform raport de evaluare.

In .X. 2012, SC .X. SRL in vederea stingerii datoriilor, este executata silit de catre SC .X. SRL (societate afiliata). In acest sens este intocmita factura fiscala nr. .X./2011 in valoare de .X. lei de catre Biroul executorului judecatoresc .X. (factura care conform art. 141 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 571/2003 este emisa fara TVA).

Aferent acestei livrari de teren si cladiri s-a constatat faptul ca la achizitionarea bunurilor imobile factura a fost intocmita cu TVA, insa la livrare s-au aplicat prevederile art. 141, alin. (2), lit. f) din Codul fiscal privind scutirea de taxa pe valoarea adaugata.

Organele de inspecţie fiscală precizează faptul ca atat la achizitionare, cat si la livrare facturile au fost intocmite corect, respectand prevederile legale in vigoare, insa societatea avea obligatia ajustarii taxei pe valoarea adaugata deduse aferenta tranzactiei efectuate, in functie de suprafata de teren si cladiri vanduta, conform art. 149, alin. (2), lit. b) din Legea nr. 571/2003 coroborat cu prevederile pct. 54, alin. (15) privind titlul VI din HG nr. 44/2004 privind Normele Metodologice a aplicare a Codului Fiscal, acesta din urma precizand: „ (15) Prevederile art. 149 din Codul fiscal şi ale prezentului punct se aplică şi de către persoanele impozabile care efectuează operaţiuni imobiliare constând în operaţiuni de livrare (...) efectuate în legătură cu bunurile imobile."

In timpul inspectiei fiscale, in conformitate cu prevederile art. 149 din Codul Fiscal au fost efectuate calculele prin care a fost ajustata taxa pe valoarea adaugata dedusa, astfel: - taxa pe valoarea adaugata dedusa la achizitionare: .X. lei, din care .X. lei TVA aferenta suprafetei de teren achizitionate si .X. lei aferenta cladirilor achizitionate; - conform prevederilor art. 149, alin. (2), lit. b) din Codul Fiscal, taxa pe valoarea adaugata se ajusteaza pe o perioada de 20 ani; AJUSTARE TEREN: societatea a vandut suprafata de .X. mp teren din totalul de .X. mp, reprezentand .X.% din suprafata, careia ii corespunde o taxa pe valoarea adaugata dedusa initial in suma de .X. lei (.X. lei * .X.%); - .X. : .X. = .X. lei/an; - .X. lei * .X. ani = .X. lei taxa pe valoarea adaugata de ajustat; AJUSTARE CLADIRE: din totalul de .X. mp cladiri cu o valoare initiala de .X. lei si TVA .X. lei, societatea a vandut corpurile de cladire specificate in factură care insumeaza o suprafata de .X. mp si care au valoare la livrare de .X. lei;

14/38

tinand cont de faptul ca .X. lei reprezinta surplusul din reevaluare, rezulta ca valoarea initiala de achizitie de cladiri s-a diminuat cu suma de .X. lei, careia ii corespunde o taxa pe valoarea adaugata in suma de .X. lei, suma la care s-a efectuat ajustarea; - .X. lei : .X. ani = .X. lei / an; - .X. lei / an * .X. ani = .X. lei TVA de ajustat aferenta corpurilor de cladire; Urmare acestor calcule, rezulta debit reprezentând TVA stabilita suplimentar in suma de .X. lei (.X. + .X.), cu termen de declarare si plata la data de .X./2012.

2) In perioada .X. 2012 - .X. 2013, societatea achita avansuri in suma totala de .X. lei din care TVA in suma de .X. lei, aferente facturilor emise de SC .X. SRL .X. in baza contractului nr. .X./2011. Contractul incheiat intre cele doua societati se refera la achizitionarea de materii prime in suma totala de .X. euro inclusiv TVA, contractul fiind valabil pana la data de .X./2015. Conform contractului, societatea verificata trebuia sa achite un procent de .X.% din totalul contractat in avans, diferenta fiind achitata la livrarea bunurilor.

Conform declaratiilor reprezentantilor societatii, societatea furnizoare urma sa intermedieze achizitionarea de materii prime utilizate in procesul de productie de la societatea .X. cu sediul in .X.. In acest sens, au fost purtate o serie de discutii, dar pana la data inspecţiei fiscale acestea nu s-au concretizat prin ajungerea la un acord. Insa, in acelasi timp, societatea verificata incheie un contract de prestari servicii cu o societate de avocatura din .X., aceasta perfectand un contract pe care SC .X. SRL l-a incheiat direct cu societatea .X., de la care, incepand cu luna .X. 2013 a inceput sa achizitioneze materii prime. Organele de inspecţie fiscală precizează de asemenea ca, SC .X. SRL .X., CUI RO .X., are ca obiect principal de activitate inchirierea de spatii, detinand in acest sens o cladire in .X. (.X.) unde sunt puse la dispozitie spatii comerciale pentru inchiriat. Conform datelor inregistrate in baza de date a ANAF, SC .X. SRL in perioada .X. 2011 - .X./2014 nu a efectuat nicio achizitie intracomunitara, fiind radiata din Registrul Operatorilor .X. din data de .X./2012.

Prin documentele puse la dispozitie in timpul inspectiei fiscale nu se dovedeste intentia SC .X. SRL de a livra marfurile catre societatea verificata.

Societatea verificata nu a mai avut astfel de relatii contractuale cu SC .X. SRL .X. pentru a justifica achitarea in avans a sumei de .X. lei (organele de inspecţie fiscală precizează faptul ca asociatul si administratorul SC .X. SRL .X. detine si .X.% din capitalul social al SC .X. SRL .X.).

Organele de inspecţie fiscală precizează faptul ca, chiar daca societatea verificata indeplineste conditiile de forma pentru deducerea taxei pe valoarea adaugata (existenta contractului intre parti si facturile fiscale de

15/38

avans), aceasta nu indeplineste si conditiile de fond, principiul prevalentei substantei asupra formei constituind un principiu fundamental al sistemului comun de TVA instituit in legislatia comunitara.

Din acest motiv legislatia fiscala conditioneaza deductibilitatea TVA aferenta achizitiilor de indeplinirea cumulativa, pe langa conditiile de forma si a conditiei de fond esentiala, aceea ca achizitiile pentru care se inregistreaza deducerea de TVA sa fie destinate utilizarii in folosul operatiunilor taxabile ale persoanei impozabile. Intentia de a desfasura operatiuni taxabile prevazute la art. 145, alin. (2) din Codul Fiscal trebuie dovedita cu documente de catre societatea verificata, conform pct. 45 alin. (1) şi (2) din HG nr. 44/2004 privind Norme metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Organele de inspecţie fiscală susţin că, pentru stabilirea stării de fapt fiscale au avut în vedere prevederile art. 7 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, art. 11 alin. (1) din Codul Fiscal şi fac trimitere si la Hotararea Curtii Europene de Justitie din data de 13 martie 2014 in cauza C-107/13 (FIRIN).

Astfel, având în vedere cele prezentate, intrucat pana la data incheierii inspectiei fiscale societatea nu a achizitionat nicio materie prima in baza contractului incheiat cu SC .X. SRL si neavand certitudinea asupra indeplinirii obiectului contractului, taxa pe valoarea adaugata dedusa aferenta facturilor de avans in suma de .X. lei este considerata neexigibila, societatea urmand a-si exercita dreptul de deducere a TVA in perioada fiscala in care va putea face dovada ca bunurile facturate sunt aferente operatiunilor taxabile ale societatii, in conformitate cu prevederile art. 147^1, alin. (2) din Codul Fiscal.

3) In perioada .X. - .X. 2013 societatea a achizitionat servicii de la

Centrul de Consultanta .X., CUI .X. constand in instruire profesionala pentru salariatii societatii. Contractul a fost incheiat pentru respectarea prevederilor art. 78, alin. (3), lit. b) din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, Centrul de Consultanta fiind unitate protejata autorizata.

Organele de inspecţie fiscală au constatat faptul ca Centrul de Consultanta .X. nu mai este inregistrat ca platitor de TVA incepand cu data de .X./2013, insa acesta emite facturi fiscale purtatoare de TVA in perioada .X./2013 - .X./2013 in suma totala de .X. lei din care TVA .X. lei, societatea verificata inregistrand in aceasta perioada TVA deductibila in suma de .X. lei.

Intrucat societatea furnizoare nu are un cod valabil de TVA, nefiind persoana impozabila din punct de vedere al TVA, SC .X. SRL nu avea dreptul sa deduca taxa pe valoarea adaugata in suma de .X. lei, aceasta suma constituind astfel debit stabilit suplimentar in timpul inspectiei fiscale.

Organele de inspecţie fiscală au constatat că, în materie de TVA, SC

.X. SRL a încălcat prevederile art. 149, alin. (2), lit. b), art. 134, alin. (1), (2) şi

16/38

(3), art. 145, alin. (2), lit. a), art. 147^1, alin. (2), art. 146, alin. (1), lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, pct. 45 alin. (1) şi (2) şi pct. 54, alin. (15) privind titlul VI din HG nr. 44/2004 privind Norme metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

4) De asemenea, din verificarea concordantelor datelor declarate in

deconturile de TVA cu sumele inregistrate in jurnalele de vanzari si de cumparari, s-a constatat existenta unor diferente pe care societatea le regleaza in interiorul perioadei verificate.

Astfel, echipa de inspectie fiscala a stabilit o diferenta de TVA de plata temporar suplimentară in suma de .X. lei, pentru care societatea datoreaza accesorii pentru neplata la termen a obligatiei privind TVA de plata nedeclarata si neachitata la termen. Pentru neplata in termen a TVA stabilita temporar suplimentar in suma de .X. lei au fost calculate accesorii de plata la bugetul de stat, pentru perioada cuprinsa intre data depunerii decontului de TVA initial si data depunerii decontului de TVA care contine regularizarea, constand in dobanzi in suma de .X. lei.

Astfel, în timpul inspectiei fiscale, aferent debitelor stabilite suplimentar

reprezentand TVA organele de inspecţie fiscală au calculat dobanzi/majorări de întârziere in suma totala de .X. lei, precum şi penalităţi de întârziere în sumă de .X. lei.

Accesoriile au fost calculate in conformitate cu prevederile art. 119 alin.

(1), art. 120 alin. (1) şi (7), art. 120^1 alin. (2) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

III. Având în vedere susţinerile contestatarei şi documentele invocate de aceasta, constatările organelor de inspecţie fiscală şi actele normative invocate de contestatară şi de organele fiscale, se reţin următoarele:

A) ASPECTE PROCEDURALE În ceea ce priveşte susţinerea contestatarei potrivit căreia perioada

supusă inspecţiei fiscale a depăşit perioada de 3 ani, fiind supusă verificării pe o perioadă de 4 ani fiscali, şi, în plus, a intrat în categoria marilor contribuabili abia în anul 2014, se reţine că potrivit prevederilor art. 98 alin. (1)-(2) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare: ART. 98 “ Perioada supusă inspecţiei fiscale

17/38

(1) Inspecţia fiscală se efectuează în cadrul termenului de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii fiscale. (2) La contribuabilii mari, perioada supusă inspecţiei fiscale începe de la sfârşitul perioadei controlate anterior, în condiţiile alin. (1).”

De asemenea, potrivit art. 91 alin. (1) şi alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare:

Art. 91 “(1) Dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel. (2) Termenul de prescripţie a dreptului prevăzut la alin.(1) începe să curgă de la data de .X. a anului următor celui în care s-a născut creanţa fiscală potrivit art.23, dacă legea nu dispune altfel ”.

Potrivit acestor prevederi legale, dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 5 ani, termenul de prescripţie, începând să curgă de la data de .X. a anului următor celui în care s-a născut creanţa fiscală.

Din documentele aflate la dosarul cauzei reiese că la data efectuării

inspecţiei fiscale, respectiv data emiterii avizului de inspecţie fiscală, SC .X. SRL .X. făcea parte din categoria marilor contribuabili şi îi sunt aplicabile prevederile legale anterior invocate, nefiind vorba de aplicarea retroactivă a textului de lege.

Ca urmare, argumentul contestatarei potrivit căruia perioada supusă inspecţiei fiscale a depăşit perioada de 3 ani, fiind supusă verificării pe o perioadă de 4 ani fiscali, nu poate fi reţinut în soluţionarea favorabilă a cauzei, dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale încadrându-se în termenul de prescripţie de 5 ani, fapt pentru care se va trece la soluţionarea pe fond a cauzei.

B) ASPECTE DE FOND 1) Referitor la impozitul pe profit stabilit suplimentar în sumă de .X. lei

aferent surplusului inregistrat in rezerve din reevaluarea mijloacelor fixe, inclusiv a terenurilor şi TVA dedusă ajustată în sumă de .X. lei aferentă reevaluării unei părţi din bunul imobil achizitionat, respectiv suprafata de .X. mp din terenul si cladirile achizitionate, precum şi la obligaţiile fiscale accesorii aferente,

Direcţia generală de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală este investită să se pronunţe dacă societatea datorează accesoriile calculate în cuantumul stabilit prin

18/38

decizia de calcul accesorii contestată în condiţiile în care, parţial, taxa pe valoarea adăugată a fost stinsă prin compensare efectuată, fie la cererea societăţii, fie din oficiu, societatea necontestând notele de compensare.

În fapt, în luna .X. 2010, cu factura nr. .X./2010 SC .X. SRL a achizitionat de la .X.. SA .X. prin Biroul Executorului Judecatoresc .X. "Teren intravilan si constructii edificate pe terenul de la punctul 1" in suprafata de .X. mp, situate in mun. .X., str. .X., nr. .X., jud .X., in valoare totala de .X. lei si TVA in suma de .X. lei.

În luna .X. 2011, din suprafata de .X. mp achizitionata in luna .X. 2010, .X. mp reprezentand proprietate imobiliara "activ industrial" situata in .X., sos .X., nr. .X., identificata prin numar cadastral .X., formata din teren intravilan in suprafata de .X. mp si constructiile de pe amplasament este supusa unui raport de evaluare cu scopul estimarii valorii de piata a proprietatii – pentru vanzare, intocmit de SC .X. SRL .X., si poarta numarul.X./2011.

În cuprinsul acestui raport se precizeaza ca in urma aplicarii metodologiei de evaluare, opinia evaluatorului referitoare la valoarea de piata a proprietatii imobiliare evaluate, la data de .X./2011, este ca valoarea bunului este de .X. lei astfel: - valoarea terenului este de .X. lei iar valoarea constructiilor este de .X. lei.

In luna .X. 2012, in vederea stingerii datoriilor, SC .X. SRL vinde catre SC .X. SRL (societate afiliata) suprafata de .X. mp reevaluata anterior. In acest sens este intocmita factura fiscala de executare silita nr. .X./2011 in valoare de .X. lei de catre Biroul executorului judecatoresc .X. (factura care, conform art. 141, alin. (2), lit. f) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, este emisa fara TVA).

Societatea inregistreaza venitul din vanzarea mijlocului fix in cont .X."venituri din vanzarea activelor" si in acelasi timp considera deductibila cheltuiala cu activul cedat inclusiv cota parte din reevaluarea bunurilor cedate, în sumă de .X. lei.

Bunurile reevaluate (atat terenul cat si constructiile sunt inregistrate in cont .X. "rezerve din reevaluare". La momentul vanzarii, aceste rezerve din reevaluare sunt inregistrate in cont .X. "rezerve din surplusul din reevaluare", unde se regasesc si la data inspectiei fiscale, având o valoare de .X. lei.

Organele de inspecţie fiscală au constatat faptul ca la calculul impozitului pe profit aferent anului 2011, venitul din surplusul din reevaluare nu este luat in calcul, rezultand astfel o diminuare a profitului impozabil cu suma de .X. lei (.X. lei - .X. lei valoarea mijlocului fix nevandut) şi au stabilit impozit pe profit suplimentar în sumă de .X. lei, cu termen de declarare si plata data de .X./2012.

19/38

Organele de inspecţie fiscală au constatat că societatea a încălcat următoarele prevederi legale: art. 19, alin. 1 şi art. 22, alin. 5^1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, pct. 12 , pct. 57^2 şi pct. 57^3 din HG nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Pentru neachitarea in termen a debitului in suma de .X. lei, in conformitate cu prevederile art. 119 alin. (1), art. 120 alin. (1) şi (7), art. 120^1 alin. (2) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicata, cu modificările şi completările ulterioare, in timpul inspectiei fiscale au fost calculate dobanzi in suma de .X. lei si penalitati de intarziere in suma de .X. lei.

În aceeaşi speţă, în materie de TVA, aferent acestei livrari de teren si

cladiri s-a constatat faptul ca la achizitionarea bunurilor imobile factura a fost intocmita cu TVA, insa la livrare s-au aplicat prevederile art. 141, alin. (2), lit. f) din Codul fiscal privind scutirea de taxa pe valoarea adaugata.

Organele de inspecţie fiscală au constatat că societatea avea obligatia ajustarii taxei pe valoarea adaugata deduse aferenta tranzactiei efectuate, in functie de suprafata de teren si cladiri vandute, conform art. 149, alin. (2), lit. b) din Legea nr. 571/2003 coroborat cu prevederile pct. 54, alin. (15) privind titlul VI din HG nr. 44/2004 privind Normele Metodologice a aplicare a Codului Fiscal.

In timpul inspectiei fiscale a fost ajustata taxa pe valoarea adaugata dedusa, rezultând TVA stabilita suplimentar in suma de .X. lei, cu termen de declarare si plata data de.X./2012.

Pentru TVA stabilita suplimentar in suma de .X. lei, în conformitate cu prevederile art. 119 alin. (1), art. 120 alin. (1) şi (7), art. 120^1 alin. (2) din OG nr. 93/2003 privind Codul de procedură fiscală în vigoare la acea dată, au fost calculate accesorii aferente TVA în sumă de .X. lei (.X. lei-dobânzi şi .X.lei-penalităţi de întârziere).

În drept, pentru impozitul pe profit sunt incidente prevederile art. 19,

alin. (1), art. 22 alin. (5) şi alin. (5^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, care stipulează: Art. 19 “(1) Profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul şi alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor potrivit normelor de aplicare.” Art. 22

20/38

“(5) Reducerea sau anularea oricărui provizion ori a rezervei care a fost anterior dedusă se include în veniturile impozabile, indiferent dacă reducerea sau anularea este datorată modificării destinaţiei provizionului sau a rezervei, distribuirii provizionului sau rezervei către participanţi sub orice formă, lichidării, divizării, fuziunii contribuabilului sau oricărui alt motiv. Prevederile prezentului alineat nu se aplică dacă un alt contribuabil preia un provizion sau o rezervă în legătură cu o divizare sau fuziune, reglementările acestui articol aplicându-se în continuare acelui provizion sau rezervă.” “(5^1) Prin excepţie de la prevederile alin. (5), rezervele din reevaluarea mijloacelor fixe, inclusiv a terenurilor, efectuată după data de .X. 2004, care sunt deduse la calculul profitului impozabil prin intermediul amortizării fiscale sau al cheltuielilor privind activele cedate şi/sau casate, se impozitează concomitent cu deducerea amortizării fiscale, respectiv la momentul scăderii din gestiune a acestor mijloace fixe, după caz.”

coroborat cu pct. 12 , pct. 57^2 şi pct. 57^3 din HG nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, care prevăd: “57^2. Nu intră sub incidenţa prevederilor art. 22 alin. (5^1) din Codul fiscal rezervele reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluarea mijloacelor fixe, inclusiv a terenurilor, efectuată după data de .X. 2004, existente în sold în contul ".X." la data de .X. 2009 inclusiv, care au fost deduse la calculul profitului impozabil. Aceste rezerve se impozitează la momentul modificării destinaţiei acestora potrivit prevederilor art. 22 alin. (5) din Codul fiscal.” 57^3. Nu intră sub incidenţa prevederilor art. 22 alin. (5^1) din Codul fiscal partea din rezerva din reevaluarea mijloacelor fixe efectuată după data de .X. 2004, dedusă la calculul profitului impozabil prin intermediul amortizării fiscale până la data de .X.. 2009 inclusiv, şi care nu a fost capitalizată prin transferul direct în contul .X. "Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare" pe măsură ce mijloacele fixe au fost utilizate. Această parte a rezervei se impozitează potrivit prevederilor art. 22 alin. (5) din Codul fiscal.”

Potrivit normelor legale mai sus citate, profitul impozabil se calculează

ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile, la stabilirea profitului impozabil luându-se în calcul şi alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor potrivit normelor de aplicare.

Rezervele din reevaluarea mijloacelor fixe, inclusiv a terenurilor, efectuată după data de .X./2004, care sunt deduse la calculul profitului

21/38

impozabil prin intemediul cheltuielilor privind activele cedate, se impoziteaza la momentul scaderii din gestiune.

Surplusul înregistrat în rezerve din reevaluarea mijloacelor fixe, inclusiv a terenurilor, efectuate după data de .X. 2004 şi existente în sold în contul .X. "Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare" la data de .X.. 2009 inclusiv, care au fost deduse la calculul profitului impozabil, se impozitează la momentul modificării destinaţiei acestora, precum şi rezervele din reevaluarea mijloacelor fixe efectuată după data de .X. 2004, dedusă la calculul profitului impozabil prin intermediul amortizării fiscale până la data de .X.. 2009 inclusiv, şi care nu a fost transferată în contul .X. "Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare" pe măsură ce mijloacele fixe au fost utilizate.

În materie de TVA, sunt incidente prevederile art. 149, alin. (1), lit. a) şi

alin. (2), lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, care stipulează: ART. 149 “Ajustarea taxei deductibile în cazul bunurilor de capital (1) În sensul prezentului articol: a) bunurile de capital reprezintă toate activele corporale fixe, definite la art. 125^1 alin. (1) pct. 3, a căror durată normală de funcţionare este egală sau mai mare de 5 ani, precum şi operaţiunile de construcţie, transformare sau modernizare a bunurilor imobile, exclusiv reparaţiile sau lucrările de întreţinere a acestor active, chiar în condiţiile în care astfel de operaţiuni sunt realizate de beneficiarul unui contract de închiriere, leasing sau orice alt contract prin care activele fixe corporale se pun la dispoziţia unei alte persoane; (2) Taxa deductibilă aferentă bunurilor de capital, în condiţiile în care nu se aplică regulile privind livrarea către sine sau prestarea către sine, se ajustează, în situaţiile prevăzute la alin. (4) lit. a) - d): b) pe o perioadă de 20 de ani, pentru construcţia sau achiziţia unui bun imobil, precum şi pentru transformarea sau modernizarea unui bun imobil, dacă valoarea fiecărei transformări sau modernizări este de cel puţin 20% din valoarea totală a bunului imobil astfel transformat sau modernizat.”

coroborat cu prevederile pct. 54, alin. (15) privind titlul VI din HG nr. 44/2004 privind Normele Metodologice a aplicare a Codului Fiscal, care stipulează: “ (15) Prevederile art. 149 din Codul fiscal şi ale prezentului punct se aplică şi de către persoanele impozabile care efectuează operaţiuni imobiliare constând în operaţiuni de livrare, închiriere, leasing, arendare, concesionare şi alte operaţiuni similare, efectuate în legătură cu bunurile imobile”.

22/38

Potrivit normelor legale mai sus citate, TVA deductibilă aferentă bunurilor de capital se ajustează pe o perioadă de 20 de ani pentru achiziţia unui bun imobil, precum şi pentru transformarea unui bun imobil, dacă valoarea fiecărei transformări este de cel puţin 20% din valoarea totală a bunului imobil astfel transformat, aceste prevederi aplicându-se şi de către persoanele impozabile care efectuează operaţiuni imobiliare constând în operaţiuni de livrare, închiriere, leasing, arendare, concesionare şi alte operaţiuni similare, efectuate în legătură cu bunurile imobile.

Din documentele aflate la dosarul cauzei se reţine că: În luna .X. 2010, SC .X. SRL achizitioneaza de la .X.. SA .X. prin Biroul

Executorului Judecatoresc .X. "Teren intravilan si constructii edificate pe terenul de la punctul 1" in suprafata de .X. mp, situate in mun. .X., str. .X., nr. .X., jud .X., in valoare totala de .X. lei si TVA in suma de .X. lei.

În luna .X. 2011, din suprafata de .X. mp achizitionata in luna .X. 2010, .X. mp reprezentand proprietate imobiliara "activ industrial", formata din teren intravilan in suprafata de .X. mp si constructiile de pe amplasament este supusa unui raport de evaluare cu scopul estimarii valorii de piata a proprietatii – pentru vanzare, valoarea de piata a proprietatii imobiliare evaluate, la data de .X./2011, fiind de .X. lei astfel: - valoarea terenului este de .X. lei iar valoarea constructiilor este de .X. lei.

In luna .X. 2012, in vederea stingerii datoriilor, SC .X. SRL vinde catre SC .X. SRL (societate afiliata) suprafata de .X. mp reevaluata anterior. In acest sens este intocmita factura fiscala nr. .X./2011 in valoare de .X. lei de catre Biroul executorului judecatoresc .X. (factura care, conform art. 141, alin. (2), lit. f) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, este emisa fara TVA).

Societatea inregistreaza venitul din vanzarea mijlocului fix in contul .X."venituri din vanzarea activelor" si in acelasi timp considera deductibila cheltuiala cu activul cedat inclusiv cota parte din reevaluarea bunurilor cedate, în sumă de .X. lei.

Bunurile reevaluate (atat terenul, cat si constructiile) sunt inregistrate in contul .X. "rezerve din reevaluare". La momentul vanzarii, aceste rezerve din reevaluare sunt inregistrate in cont .X. "rezerve din surplusul din reevaluare", unde se regasesc si la data inspectiei fiscale, având o valoare de .X. lei.

Organul de soluţionare a contestaţiei reţine ca la calculul impozitului pe profit aferent anului 2011, venitul din surplusul din reevaluare nu a fost luat in calcul de societatea contestatoare, rezultand astfel o diminuare a profitului impozabil cu suma de .X. lei (.X. lei - .X. lei valoarea mijlocului fix nevandut) fapt pentru care organele de inspecţie fiscală au stabilit impozit pe profit suplimentar în sumă de .X. lei, cu termen de declarare si plata data de .X./2012.

23/38

De asemenea, organul de soluţionare a contestaţiei reţine că, aferent acestei livrari de teren si cladiri, la achizitionarea bunurilor imobile factura a fost intocmita cu TVA, insa la livrare s-au aplicat prevederile art. 141, alin. (2), lit. f) din Codul fiscal privind scutirea de taxa pe valoarea adaugata, fapt pentru care organele de inspecţie fiscală au ajustat taxa pe valoarea adaugata dedusă aferenta tranzactiei efectuate, in functie de suprafata de teren si cladiri vandute, conform art. 149, alin. (2), lit. b) din Legea nr. 571/2003 coroborat cu prevederile pct. 54, alin. (15) privind titlul VI din HG nr. 44/2004 privind Normele Metodologice a aplicare a Codului Fiscal.

Urmare executarii silite, societatea a inregistrat in evidenta contabila

venituri din valorificarea activelor, cat si cheltuieli la acelasi nivel, operatiuni evidentiate prin note contabile preluate in cuprinsul balantei de verificare intocmite in luna .X. 2011. Conform contestatiei depuse, "societatea nu a inregistrat niciun venit apt sa genereze profit". Aceasta este o prezentare eronata a faptelor, intrucat inainte de a fi transferat bunul imobil, acesta a fost reevaluat la o suma care coincidea intereselor societatii, in vederea stingerii datoriilor, valoarea acestui bun fiind majorata de aproximativ 14 ori.

Potrivit situaţiei de fapt şi a normelor legale aplicabile în speţă, anterior

menţionate, societatea avea obligaţia impozitării surplusului din reevaluare în momentul scoaterii din gestiune a mijlocului fix, cu atât mai mult cu cât a considerat deductibilă în totalitate cheltuiala cu mijlocul fix la calculul profitului impozabil.

Surplusul din rezervele din reevaluare este considerat element similar veniturilor, conform art. 19 pct. 12 din HG nr. 44/2004 privind Normele Metodologice a aplicare a Codului Fiscal şi se înscrie la rândul 11 din formularul 101 privind impozitul pe profit anual, fiind impozitat prin declaraţia cod 101 conform instrucţiunilor de completare a declaraţiei privind impozitul pe profit: “12. Veniturile şi cheltuielile care se iau în calcul la stabilirea profitului impozabil sunt cele înregistrate în contabilitate potrivit reglementărilor contabile date în baza Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor, din care se scad veniturile neimpozabile şi se adaugă cheltuielile nedeductibile conform prevederilor art. 21 din Codul fiscal. Exemple de elemente similare veniturilor: - diferenţele favorabile de curs valutar, rezultate în urma evaluării creanţelor şi datoriilor în valută, înregistrate în evidenţa contabilă în rezultatul reportat, ca urmare a retratării sau transpunerii; - rezervele din reevaluarea mijloacelor fixe, potrivit prevederilor art. 22 alin. (5) şi alin. (5^1) din Codul fiscal;

24/38

- câştigurile legate de vânzarea sau anularea titlurilor de participare proprii dobândite/răscumpărate.”

Astfel, argumentele societăţii, respectiv: "ln conturile subscrisei nu a intrat nicio suma de bani", afirmatie repetata de mai multe ori, sau "...executare silita care pentru subscrisa a generat pierderi in valoare de .X. ron prin diminuarea patrimoniului cu terenul in suprafata de .X. mp" nu pot fi reţinute în soluţionarea favorabilă a cauzei.

In plangerea inaintata, petenta sustine ca societatea a inregistrat corect

modificarea destinatiei rezervei din reevaluare in creditul contului .X. "rezerve din surplusul de reevaluare", majorand capitalul propriu, urmand ca la schimbarea destinatiei rezervei in sensul folosirii acesteia pentru acoperirea pierderilor sau acordarea de dividende viitoare, aceasta sa fie impozitata.

Contradictia consta tocmai in faptul ca dupa ce prezinta inregistrarea contabila - care este cat se poate de corecta, petentul sustine ca de fapt nu exista un text de lege care sa stabileasca faptul ca destinatia rezervei sa fie modificata si impozitata in caz de executare silita, scotand in afara normelor fiscale aceasta operatiune.

De asemenea, societatea invoca doar prevederile art. 22, alin. 5 din Codul Fiscal, ignorand complet faptul ca incepand cu data de 01 mai 2009 legislatia a fost modificata, astfel ca a fost adaugat un nou articol respectiv 22 alin. (5^1), mai sus citat.

Astfel, legiuitorul a folosit in norma Iegala exprimarea "la momentul scaderii din gestiune". Ori, urmare executarii silite (cedarii bunului), in luna .X. 2011, societatea a scazut din gestiune acest bun, astfel, ea avea obligatia impozitarii surplusului din reevaluare.

Aşadar se reţine că, aferent livrarii de teren si cladiri s-a constatat faptul

ca la achizitionarea bunurilor imobile factura a fost intocmita cu TVA, insa la livrare s-au aplicat prevederile art. 141, alin. (2), lit. f) din Codul fiscal privind scutirea de taxa pe valoarea adaugata.

De asemenea, se reţine că, prin raportul de inspectie fiscala s-a

explicat faptul ca facturile de executare silita au fost corect intocmite, atat la achizitionarea bunului, cat si la livrarea sa, astfel ca, contestarea modalitatii de efectuare a procesului de executare silita si prezentarea ca si temei legal in acest caz a art. 149 alin. (4) din Codul de procedură fiscală, din care rezultă că executarea silită nu se încadrează în situaţiile în care este incidentă ajustarea TVA, este incorectă.

Este evident ca nu poate fi previzionat ce se intampla in viitor cu un bun al societatii, fapt pentru care legiuitorul a instituit norma prin care aceasta

25/38

ajustare se face la momentul livrarii, si nu la momentul achizitiei, fiind vorba despre modul de inregistrare in contabilitate a acestor operaţiuni de executare silita si de efectele fiscale ale acestor inregistrari, executarea silita fiind, asa cum am aratat o operatiune de livrare, asa cum o defineste art. 128 din Codul Fiscal.

Aşadar, în mod legal, organele de inspecţie fiscală au stabilit în sarcina societăţii impozitul pe profit suplimentar în sumă de .X. lei aferent surplusului inregistrat in rezerve din reevaluarea mijloacelor fixe, inclusiv a terenurilor şi au ajustat TVA dedusă cu suma de .X. lei aferentă reevaluării unei părţi din bunul imobil achizitionat, respectiv suprafata de .X. mp din terenul si cladirile achizitionate, astfel că, în temeiul art. 216 alin. (1) din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu pct.11.1 lit.a) din O.P.A.N.A.F. nr. 2906/2014 privind aprobarea Instrucţiunilor pentru aplicarea titlului IX din Ordonanţa Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, se va respinge contestaţia ca neîntemeiată pentru obligaţiile fiscale principale menţionate.

Referitor la accesoriile aferente impozitului pe profit în sumă de .X.

lei, reprezentând dobânzi/majorări de întârziere in suma de .X. lei şi penalităţi de întârziere aferente impozitului pe profit în sumă de .X. lei, precum şi accesoriile aferente TVA în sumă de .X. lei (.X. lei-dobânzi şi .X.lei-penalităţi de întârziere) se reţine că, întrucât s-a decis respingerea contestaţiei ca neîntemeiată pentru impozitul pe profit în cuantum de .X. lei şi pentru TVA stabilita suplimentar in suma de .X. lei, şi având în vedere că prin contestaţie nu sunt aduse argumente cu privire la modul de calcul al acestora, potrivit principiului de drept conform căruia: “accesoriul urmează principalul”, se va respinge contestaţia ca neîntemeiată şi pentru accesoriile aferente impozitului pe profit suplimentar şi TVA de plată.

2) Referitor la taxa pe valoarea adaugata dedusa in suma de .X. lei aferenta facturilor de avans emise de SC .X. SRL .X., precum şi la accesoriile aferente TVA,

Direcţia generală de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală este investită să se pronunţe dacă în mod legal, organele de inspecţie fiscală au stabilit TVA suplimentară de plată aferentă facturilor de avans, precum şi obligaţiile fiscale accesorii aferente, în condiţiile în care, în aproximativ 3 ani de la încheierea contractului nr. .X./2011, societatea nu a achiziţionat materiile prime stabilite prin acesta.

26/38

În fapt, la data de .X./2011, între SC .X. SRL .X. în calitate de vânzător şi SC .X. SRL în calitate de cumpărător, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. .X./2011, potrivit căruia, vânzătorul se obligă să vândă şi cumpărătorul se obligă să cumpere materie primă, respectiv bandă laminată la cald decapată şi uleiată şi bandă laminată la rece .X. în cantitate de .X. tone, contravaloarea de .X. euro inclusiv TVA, contractul fiind valabil pana la data de .X./2015. Conform contractului, SC .X. SRL trebuia sa achite între .X. şi .X. % din totalul contractat in avans, diferenta urmand a fi achitata la livrarea bunurilor.

În perioada .X. 2012 - .X. 2013, societatea a achitat avansuri in suma totala de .X. lei, din care TVA in suma de .X. lei aferente facturilor emise de SC .X. SRL .X. in baza contractului nr. .X./2011. Astfel, societatea a inregistrat in evidenta contabila si in jurnalele de cumparari TVA deductibila in suma de .X. lei, aferenta achizitionarii unor bunuri ce nu s-au materializat in cei aproape trei ani ce s-au scurs de la incheierea contractului. Organele de inspecţie fiscală au constatat că SC .X. SRL a încălcat prevederile art. 134, alin. (1), (2) şi (3), art. 145, alin. (2), lit. a), art. 147^1, alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare şi au stabilit TVA suplimentară de plată in suma de .X. lei şi accesorii aferente TVA în sumă de .X. lei (.X. lei-dobânzi şi .X. lei-penalităţi de întârziere). În drept, în speţă sunt incidente prevederile art. 134, alin. (1), (2) şi (3), art. 134^2 alin. (1) şi (2) lit. a) şi b), art. 125^1, alin. (1), pct. 1., art. 145, alin. (2), lit. a), art. 146 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, care stipulează: ART. 134 “Faptul generator şi exigibilitatea - definiţii (1) Faptul generator reprezintă faptul prin care sunt realizate condiţiile legale necesare pentru exigibilitatea taxei. (2) Exigibilitatea taxei reprezintă data la care autoritatea fiscală devine îndreptăţită, în baza legii, să solicite plata de către persoanele obligate la plata taxei, chiar dacă plata acestei taxe poate fi amânată. (3) Exigibilitatea plăţii taxei reprezintă data la care o persoană are obligaţia de a plăti taxa la bugetul statului, conform prevederilor art. 157 alin. (1). Această dată determină şi momentul de la care se datorează majorări de întârziere pentru neplata taxei.” ART. 134^2 “Exigibilitatea pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii (1) Exigibilitatea taxei intervine la data la care are loc faptul generator. (2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), exigibilitatea taxei intervine:

27/38

a) la data emiterii unei facturi, înainte de data la care intervine faptul generator; b) la data la care se încasează avansul, pentru plăţile în avans efectuate înainte de data la care intervine faptul generator. Avansurile reprezintă plata parţială sau integrală a contravalorii bunurilor şi serviciilor, efectuată înainte de data livrării ori prestării acestora;” ART. 125^1 “Semnificaţia unor termeni şi expresii (1) În sensul prezentului titlu, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: 1. achiziţie reprezintă bunurile şi serviciile obţinute sau care urmează a fi obţinute de o persoană impozabilă, prin următoarele operaţiuni: livrări de bunuri şi/sau prestări de servicii, efectuate sau care urmează a fi efectuate de altă persoană către această persoană impozabilă, achiziţii intracomunitare şi importuri de bunuri;” Art. 145 “(2) Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achiziţiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operaţiuni: a) operaţiuni taxabile;” ART. 146 “Condiţii de exercitare a dreptului de deducere (1) Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate ori serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său de către o persoană impozabilă, să deţină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155 (…).” Potrivit normelor legale mai sus citate, dreptul de deducere a TVA ia naştere la momentul exigibilităţii taxei, orice persoana impozabila avand dreptul să deducă taxa aferentă achiziţiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul operaţiunilor taxabile şi deţine o factură fiscală întocmită potrivit normelor legale în vigoare.

Astfel, se reţine că taxa pe valoarea adăugată devine exigibilă la data faptului generator, iar faptul generator intervine la data livrării de bunuri, cu anumite excepţii, când exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată este anticipată faptului generator şi intervine la data încasării/plăţii avansului, în cazul în care se încasează/plătesc avansuri înaintea livrării de bunuri.

Având în vedere definiţia avansurilor prevăzută de art.134^2 alin.2 lit.b) din Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, “Avansurile

28/38

reprezintă plata parţială sau integrală a contravalorii bunurilor şi serviciilor, efectuată înainte de data livrării ori prestării acestora.” se reţine că prin achitarea avansurilor fără ca acestea să fie urmate de livrări de produse nu au avut loc operaţiuni economice ce intră în sfera TVA. Din documentele aflate la dosarul cauzei se reţine că, În perioada .X. 2012 - .X. 2013, societatea a achitat avansuri in suma totala de .X. lei, din care TVA in suma de .X. lei aferente facturilor emise de SC .X. SRL .X. in baza contractului nr. .X./2011, referitor la achizitionarea de materii prime in suma totala de .X. euro inclusiv TVA, contractul fiind valabil pana la data de .X./2015. Conform contractului, SC .X. SRL trebuia sa achite un procent de 25 - 30% din totalul contractat in avans, diferenta urmand a fi achitata la livrarea bunurilor. Astfel, societatea inregistreaza in evidenta contabila si in jurnalele de cumparari TVA deductibila in suma de .X. lei, aferenta achizitionarii unor bunuri, ce nu s-a materializat in cei aproape trei ani ce s-au scurs de la incheierea contractului. Potrivit contractului nr. .X./2011, furnizorul SC .X. SRL .X. se obliga să furnizeze produsele în condiţiile prevăzute în comenzile ferme, cu termen maxim de livrare, comenzi ce trebuiau să fie anexe la contract şi făcând parte integrantă din acesta, mărfurile livrate fiind însoţite de factura fiscală, avizul de expediţie, declaraţia de conformitate sau certificat de calitate tip 2.2. Deşi contractul nr. .X./2011 este valabil până la data de .X./2015, prin clauza III-Valabilitatea contractului se stipula ca şi situaţie în care valabilitatea contractului încetează de drept: “în termen de 30 de zile de la data primirii de către oricare din părţi a notificării prin care i se aduce la cunoştinţă că nu şi-a executat ori îşi execută în mod necorespunzător oricare din obligaţiile contractuale”. De asemenea, prin clauza IX-Răspunderea contractuală, la pct. 9.2. se stipula: “Dacă vânzătorul, din vina lui, întârzie livrarea produselor, are obligaţia ca din timp să notifice în scris şi obligaţia de a se asigura de recepţionarea notificării respective.” Contrar celor convenite prin contract, din raportul de inspecţie fiscală se reţine că, potrivit declaratiilor reprezentantilor societatii, societatea furnizoare urma sa intermedieze achizitionarea de materii prime utilizate in procesul de productie de la societatea .X. cu sediul in .X.. In acest sens, acestia sustin ca au fost purtate o serie de discutii, dar pana la data inspecţiei fiscale acestea nu s-au concretizat prin ajungerea la un acord. lnsa, in acelasi timp, SC .X. SRL incheie un contract de prestari servicii cu o societate de avocatura din .X., aceasta perfectand un contract pe care SC .X. SRL l-a incheiat direct cu societatea .X., de la care, incepand cu luna .X. 2013 a inceput sa achizitioneze materii prime.

29/38

De asemenea, se reţine că, SC .X. SRL .X., CUI RO .X., are ca obiect principal de activitate inchirierea de spatii, detinand in acest sens o cladire in .X. (.X.) unde sunt puse la dispozitie spatii comerciale pentru inchiriat, deci prin natura activităţii pe care o desfăşoară, SC .X. SRL nu îşi justifică intenţia de a furniza materiile prime către SC .X. SRL, conform contractului nr. .X./2011.

Mai mult, conform datelor inregistrate in baza de date ANAF, SC .X. SRL in perioada .X. 2011 - .X./2014 nu a efectuat nicio achizitie intracomunitara, fiind radiata din Registrul Operatorilor .X. din data de .X./2012.

De asemenea, se reţine că, SC .X. SRL nu a mai avut astfel de relatii

contractuale cu SC .X. SRL .X. pentru a justifica achitarea in avans a sumei de .X. lei (organele de inspecţie fiscală precizând faptul ca asociatul si administratorul SC .X. SRL .X. detine si 0,09% din capitalul social al SC .X. SRL .X.).

Din analiza aspectelor de fapt şi de drept mai sus prezentate, reiese

faptul ca, chiar daca societatea verificata indeplineste conditiile de forma pentru deducerea taxei pe valoarea adaugata (existenta contractului intre parti si facturile fiscale de avans), aceasta nu indeplineste si conditiile de fond, principiul prevalentei substantei asupra formei constituind un principiu fundamental al sistemului comun de TVA instituit in legislatia comunitara.

Din acest motiv legislatia fiscala conditioneaza deductibilitatea TVA aferenta achizitiilor de indeplinirea cumulativa, pe langa conditiile de forma si a conditiei de fond esentiala, aceea ca achizitiile pentru care se inregistreaza deducerea de TVA sa fie destinate utilizarii in folosul operatiunilor taxabile ale persoanei impozabile. Intentia de a desfasura operatiuni taxabile prevazute la art. 145, alin. (2) din Codul Fiscal trebuie dovedita cu documente de catre societatea verificata, conform pct. 45 alin. (1) şi (2) din HG nr. 44/2004 privind Norme metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Se reţine că, susţinerea contestatarei potrivit căreia organul de

inspectie fiscala a intervenit in raportul juridic incheiat între părţi, anihilând contractul incheiat intre cele doua societati, nu poate fi reţinut în soluţionarea favorabilă a cauzei, având în vedere că, organele de inspecţie fiscală nu au intervenit în clauzele contractuale între părţi ci doar au analizat contractul pentru stabilirea stării de fapt fiscale având în vedere prevederile art. 7 alin. (2) din Codul de procedură fiscală şi art. 11 alin. (1) din Codul Fiscal şi au constatat că respectivul contract nu a fost pus în aplicare.

30/38

Totodată, potrivit pct. 72 (2) din HG nr.44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal: “Regularizarea facturilor emise de către furnizori/prestatori pentru avansuri sau în cazul emiterii de facturi parţiale pentru livrări de bunuri ori prestări de servicii se realizează prin stornarea facturii de avans la data emiterii facturii pentru contravaloarea integrală a livrării de bunuri şi/sau prestării de servicii. Stornarea se poate face separat ori pe aceeaşi factură pe care se evidenţiază contravaloarea integrală a livrării de bunuri şi/sau prestării de servicii.”

Se reţine astfel, că deşi nu a primit marfa contractată pentru care a achitat în avans suma totala de .X. lei, din care TVA in suma de .X. lei, contestatoarea având posibilitatea să revoce contractul potrivit clauzelor contractuale mai sus citate şi să ceară regularizarea facturilor de avans prin stornarea acestora de către furnizor, contractul de vânzare cumpărare nr. .X./2011 apare mai degrabă ca unul de împrumut, astfel că intentia de a desfasura operatiuni taxabile prevazute la art. 145, alin. (2) din Codul Fiscal nu poate fi dovedita cu documente de catre societatea verificata.

Astfel, având în vedere cele prezentate, intrucat pana la data incheierii

inspectiei fiscale societatea nu a achizitionat nicio materie prima in baza contractului incheiat cu SC .X. SRL si neavand certitudinea asupra indeplinirii obiectului contractului, în mod legal organele de inspecţie fiscală au stabilit în sarcina societăţii TVA suplimentară de plată în sumă de .X. lei şi accesorii aferente TVA în sumă de .X. lei (.X. lei-dobânzi şi .X. lei-penalităţi de întârziere) fapt pentru care, în temeiul art. 216 alin. (1) din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu pct.11.1 lit.a) din O.P.A.N.A.F. nr. 2906/2014 privind aprobarea Instrucţiunilor pentru aplicarea titlului IX din Ordonanţa Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, se va respinge contestaţia ca neîntemeiată pentru TVA suplimentară de plată în sumă de .X. lei, şi având în vedere principiul de drept conform căruia: “accesoriul urmează principalul”, se va respinge contestaţia ca neîntemeiată şi pentru accesoriile aferente TVA în sumă de .X. lei (.X. lei-dobânzi şi .X. lei-penalităţi de întârziere).

3) Referitor la taxa pe valoarea adaugata dedusa in suma de .X. lei aferenta facturilor emise de Centrul de Consultanta .X., precum şi la accesoriile aferente TVA,

Direcţia generală de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală este investită să se pronunţe dacă societatea datorează accesoriile calculate în cuantumul stabilit prin decizia de calcul accesorii contestată în condiţiile în care, parţial, taxa

31/38

pe valoarea adăugată a fost stinsă prin compensare efectuată, fie la cererea societăţii, fie din oficiu, societatea necontestând notele de compensare.

În fapt, în perioada .X. - .X. 2013 societatea a achizitionat servicii de la Centrul de Consultanta .X., constand in instruire profesionala pentru salariatii societatii.

Organele de inspecţie fiscală au constatat faptul ca Centrul de Consultanta .X. nu mai este inregistrat ca platitor de TVA incepand cu data de .X./2013, insa acesta emite facturi fiscale purtatoare de TVA in perioada .X./2013 - .X./2013 in suma totala de .X. lei din care TVA .X. lei, societatea verificata inregistrand in aceasta perioada TVA deductibila in suma de .X. lei.

Intrucat societatea furnizoare nu are un cod valabil de TVA, nefiind persoana impozabila din punct de vedere al TVA, SC .X. SRL nu avea dreptul sa deduca taxa pe valoarea adaugata in suma de .X. lei, aceasta suma constituind astfel debit stabilit suplimentar in timpul inspectiei fiscal şi pentru care s-au stabilit accesorii aferente TVA în sumă de .X. lei (.X. lei-dobânzi şi .X. lei-penalităţi de întârziere).

În drept, în speţă sunt aplicabile prevederile art. 146, alin. (1), lit. a) şi

art. 155 alin. (19) lit. a)-d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, care stipulează: ART. 146 “Condiţii de exercitare a dreptului de deducere (1) Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate ori serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său de către o persoană impozabilă, să deţină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155 (…).” Art. 155 “(19) Factura cuprinde în mod obligatoriu următoarele informaţii: a) numărul de ordine, în baza uneia sau a mai multor serii, care identifică factura în mod unic; b) data emiterii facturii; c) data la care au fost livrate bunurile/prestate serviciile sau data încasării unui avans, în măsura în care această dată este anterioară datei emiterii facturii; d) denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA sau, după caz, codul de identificare fiscală ale persoanei impozabile care a livrat bunurile sau a prestat serviciile;(…).”

32/38

Din normele legale mai sus citate rezultă că, pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată de către societate, bunurile ori serviciilor care i-au fost livrate/prestate ori urmează să îi fie livrate/prestate în beneficiul său trebuie efectuate de către o persoană impozabilă în baza unei facturi legal întocmite.

Din documentele aflate la dosarul cauzei, reiese ca, SC .X. SRL în perioada .X. - .X. 2013 a achizitionat servicii de instruire profesionala pentru salariatii săi de la Centrul de Consultanta .X., în condiţiile în care, acesta din urmă nu mai este inregistrat ca platitor de TVA incepand cu data de .X./2013, insa acesta emite facturi fiscale purtatoare de TVA in perioada .X./2013 - .X./2013 in suma totala de .X. lei din care TVA .X. lei, SC .X. SRL inregistrand in aceasta perioada TVA deductibila in suma de .X. lei.

Intrucat societatea furnizoare nu are un cod valabil de TVA, nefiind persoana impozabila din punct de vedere al TVA, SC .X. SRL nu avea dreptul sa deduca taxa pe valoarea adaugata in suma de .X. lei, aceasta suma fiind stabilită ca debit suplimentar in timpul inspectiei fiscale şi pentru care s-au stabilit accesorii aferente TVA în sumă de .X. lei (.X. lei-dobânzi şi .X. lei-penalităţi de întârziere).

Susţinerea contestatarei potrivit căreia societatea furnizoare este

înregistrata in scopuri de TVA, din moment ce furnizorul de servicii a declarat sumele colectate (fapt sustinut de societatea furnizoare), nu poate fi reţinut în soluţionarea favorabilă a cauzei, întrucât organele de inspecţie fiscală au constatat ca pe site-ul Ministerului de Finante aceasta societate nu figureaza ca platitoare de TVA iar din fisa extrasa din dosarul fiscal al Centrului de Consultanta .X. se observa ca incepand cu data de .X./2013 acesta nu mai este inregistrat ca platitor de TVA.

Se reţine că, indiferent de actiunile intreprinse de societatea partenera, SC .X. SRL nu indeplineste conditiile legale de exercitare a dreptului de deducere a TVA in suma de .X. lei, documentele intocmite intre cele doua societati putand fi corectate si sumele declarate de SC .X. SRL urmand a fi regularizate in cuprinsul decontului de TVA.

Aşadar, în mod legal organele de inspecţie fiscală au stabilit că SC .X.

SRL nu indeplineste conditiile de forma pentru a inregistra TVA deductibila in suma de .X. lei, nerespectand principiile de baza ale deducerii taxei pe valoarea adaugată, stipulate la art. 146, alin. (1), lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, mai sus citat, astfel că, în temeiul art. 216 alin. (1) din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu pct.11.1 lit.a) din O.P.A.N.A.F. nr.2906/2014 privind

33/38

aprobarea Instrucţiunilor pentru aplicarea titlului IX din Ordonanţa Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, se va respinge contestaţia ca neîntemeiată pentru TVA suplimentară de plată în sumă de .X. lei, şi având în vedere principiul de drept conform căruia: “accesoriul urmează principalul”, se va respinge contestaţia ca neîntemeiată şi pentru accesoriile aferente TVA în sumă de .X. lei (.X. lei-dobânzi şi .X. lei-penalităţi de întârziere).

4) Referitor la suma de .X. lei reprezentând accesorii aferente TVA de plată stabilită temporar suplimentar în sumă de .X. lei, din care .X. lei-dobânzi şi .X. lei-penalităţi de întârziere,

Direcţia generală de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală este investită să se pronunţe dacă în mod legal, organele de inspecţie fiscală au stabilit accesorii aferente TVA, în condiţiile în care, în perioada verificată (.X./2009-.X./2014) s-a constatat existenta unor diferenţe între datele declarate în deconturile de TVA cu sumele înregistrate în jurnalele de vânzări şi cumpărări, pe care societatea le reglează in interiorul perioadei verificate.

În fapt, din verificarea concordantelor datelor declarate in deconturile de TVA cu sumele inregistrate in jurnalele de vanzari si de cumparari, organele de inspecţie fiscală au constatat existenta unor diferente pe care societatea le regleaza in interiorul perioadei verificate.

Astfel, echipa de inspectie fiscala a stabilit accesorii în suma de .X. lei pentru neplata in termen a TVA stabilita ca urmare a declarării cu întârziere a taxei, accesorii de plata la bugetul de stat, pentru perioada cuprinsa intre data depunerii decontului de TVA initial si data depunerii decontului de TVA care contine regularizarea, constand in dobanzi in suma de .X. lei şi penalitati de intarziere in suma de .X. lei.

În drept, accesoriile au fost calculate in conformitate cu prevederile art. 119 alin. (1), art. 120 alin. (1), (2), (3) şi art. 120^1 alin. (1) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care stipulează:

ART. 119 “Dispoziţii generale privind dobânzi şi penalităţi de întârziere (1) Pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi şi penalităţi de întârziere.” ART. 120 “Dobânzi (1) Dobânzile reprezintă echivalentul prejudiciului creat titularului creanţei fiscale ca urmare a neachitării de către debitor a obligaţiilor de plată la

34/38

scadenţă şi se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv. (2) Pentru diferenţele suplimentare de creanţe fiscale rezultate din corectarea declaraţiilor sau modificarea unei decizii de impunere, dobânzile se datorează începând cu ziua imediat următoare scadenţei creanţei fiscale pentru care s-a stabilit diferenţa şi până la data stingerii acesteia inclusiv. (3) În situaţia în care diferenţele rezultate din corectarea declaraţiilor sau modificarea unei decizii de impunere sunt negative în raport cu sumele stabilite iniţial, se datorează dobânzi pentru suma datorată după corectare ori modificare, începând cu ziua imediat următoare scadenţei şi până la data stingerii acesteia inclusiv.” ART. 120^1 “Penalităţi de întârziere (1) Penalităţile de întârziere reprezintă sancţiunea pentru neîndeplinirea obligaţiilor de plată la scadenţă şi se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv.”

Potrivit normelor legale mai sus citate se reţine că, pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi şi penalităţi de întârziere, ce se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusive.

Pentru diferenţele suplimentare de creanţe fiscale rezultate din corectarea declaraţiilor sau modificarea unei decizii de impunere, dobânzile se datorează începând cu ziua imediat următoare scadenţei creanţei fiscale pentru care s-a stabilit diferenţa şi până la data stingerii acesteia inclusiv.

Din analiza aspectelor de fapt şi de drept mai sus prezentate, reiese faptul ca, din verificarea concordantelor datelor declarate in deconturile de TVA cu sumele inregistrate in jurnalele de vanzari si de cumparari, organele de inspecţie fiscală au constatat existenta unor diferente pe care societatea le regleaza in interiorul perioadei verificate.

Astfel, echipa de inspectie fiscala a stabilit o diferenta de TVA in suma de .X. lei, declarată cu întârziere, pentru care societatea datoreaza accesorii pentru neplata la termen a obligatiei privind TVA de plata nedeclarata si neachitata la termen, constand in dobanzi in suma de .X. lei şi penalitati de intarziere in suma de .X. lei, având în vedere că: - pe perioada supusa verificarii societatea nu a declarat la timp taxa pe valoarea adaugata pe care o datora, implicit nu a achitat aceasta taxa la

35/38

termenle legale (amânând declararea si plata acestei taxe de la o perioada la alta, de la o luna pana la o perioada mai mare - probabil in functie de disponibilitatile banesti, intrucat in contabilitate s-au inregistrat datele corecte, insa declararea la perioada a fost eronata); - aferent sumelor neachitate la timp, insa regularizate in timpul perioadei verificate, s-a stabilit faptul ca societatea datora accesorii: dobanzi si penalitati - fapt necontestat de petenta.

Organul de soluţionare a contestaţiei reţine susţinerea contestatarei potrivit căreia, termenul “TVA stabilită temporar suplimentar” nu este regăsit în normele fiscale, însă, întrucât TVA în sumă de .X. lei a fost declarată şi achitată cu întârziere, comportă in mod firesc calcularea de dobanzi si penalitati de întârziere.

De asemenea, organul de soluţionare a contestaţiei reţine şi faptul că organele de inspecţie fiscală nu au stabilit pentru acest capăt de cerere TVA suplimentară de plată, ci doar accesorii aferente.

Se reţine că, în cuprinsul plângerii formulate de societate acest punct

este contestat doar prin prisma faptului ca nu s-a respectat perioada de 3 ani în cadrul căreia organele de inspecţie fiscală trebuiau să efectueze inspecţia fiscală, astfel, în opinia societăţii, accesoriile calculate aferente TVA declarata si achitata cu intarziere in perioada anului 2010 nu intra in sfera anilor fiscali care trebuiau verificati de echipa de inspectie fiscala.

Asa cum am demonstrat la punctul A) din prezentul capitol, inspectia fiscala a fost efectuata cu respectarea prevederilor legale, societatea verificata figurand in lista marilor contribuabili, iar dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale încadrându-se în termenul de prescripţie de 5 ani.

Astfel, întrucât prin contestatie nu sunt aduse argumente cu privire la modul de calcul (cuantum sau număr de zile) al accesoriilor aferente TVA, se reţine că în mod legal organele de inspecţie fiscală au calculat dobanzi in suma de .X. lei şi penalitati de intarziere in suma de .X. lei pentru TVA în sumă de .X. lei, motiv pentru care în temeiul art. 216 alin. (1) din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu pct.11.1 lit.a) din O.P.A.N.A.F. nr. 2906/2014 privind aprobarea Instrucţiunilor pentru aplicarea titlului IX din Ordonanţa Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, se va respinge contestaţia ca neîntemeiată pentru accesoriile aferente debitelor temporare privind TVA in suma de .X. lei reprezentând dobanzi in suma de .X. lei şi penalitati de intarziere in suma de .X. lei.

36/38

Prin urmare, pentru considerentele reţinute şi în baza prevederilor legale invocate în cuprinsul prezentei decizii, în conformitate cu dispoziţiile art. 216, alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu pct. 11.1 lit. a) din Instrucţiunile pentru aplicarea titlului IX din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, aprobate prin O.P.A.N.A.F. nr. 2906/2014, se

D E C I D E

Respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei formulată de S.C. .X.

S.R.L. împotriva Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice nr. .X./2014, emisă de organele de inspecţie fiscală din cadrul Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice .X., pentru suma totală de .X. lei, reprezentând: .X. lei - impozit pe profit stabilit suplimentar; .X. lei – dobânzi/majorări de întârziere aferente impozitului pe profit; .X. lei - penalităţi de întârziere aferente impozitului pe profit suplimentar; .X. lei - taxa pe valoarea adăugată de plată stabilită suplimentar; .X. lei – dobânzi/majorări de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată stabilită suplimentar; .X. lei - penalităţi de întârziere aferente TVA .

Prezenta decizie poate fi atacată la Curtea de Apel .X. sau Curtea de Apel .X. în termen de 6 luni de la data comunicării.

DIRECTOR GENERAL,