MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR - Editura … pompieri... · incendiu cu cerin ţele...

MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR INSPECTORATUL GENERAL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ

BULETINUL POMPIERILOR

Nr. 1 (13) – 2006 (serie nouă)

EDITURA MINISTERULUI ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR

BUCUREŞTI – 2006

COLEGIUL DE REDACŢIE

Preşedinte: General-maior Vladimir SECARĂ

Editor coordonator: General de brigadă Constantin ZAMFIR

Redactor-şef: Colonel Valentin UBAN

Redactor şef adjunct: Lt. Colonel ing. Adrian TRĂISTARU

Responsabil de număr: Ing. Cornelia CEAU

Traduceri: Soc. Florina RIZOAICA, Ec. Valentin MARINESCU

Difuzare: Nicoleta MARIN

Lucrările au fost elaborate de colectivul Direcţiei Pompieri din Inspecţia de Prevenire a Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă

Coordonator lucrare Colonel Dr. ing. Sorin CALOTĂ

ISSN: 1222-1325

Redactare: comisar-şef Georgeta VIŞAN Tehnoredactare: agent-şef principal Niculina TÂRŢĂU

Copertă: subinspector Carmen TUDORACHE Grafician: Lavinia DIMA

Tipărit la Tipografia Ministerului Administraţiei şi Internelor

3

CC UU PP RR II NN SS

Prevenirea incendiilor: de opt ori mai ieftină decât reacţia

– General de brigadă Constantin ZAMFIR, şeful Inspecţiei de prevenire - Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă. ..................... ..7

Armonizarea reglementărilor româneşti privind securitatea la incendiu cu cerinţele Directivei 89/106/CEE

– Colonel dr. ing. Sorin CALOTĂ, Şeful Direcţiei Pompieri – Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă. .......................................13

Securitatea la incendiu în reglementările unor ţări ale Uniunii Europene. Studiu comparativ

– Maior ing. Daniel RADU, Direcţia Pompieri, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă...............................................................22

Condiţii de introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii cu rol de satisfacere a cerinţei de securitate la incendiu

– Colonel dr. ing. Tudorel MATEI, Căpitan ing. Alin BUNGHEZA, Direcţia Pompieri, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.............................................................................61

Managementul activităţii de organizare şi conducere a inspecţiei de prevenire pentru îndeplinirea misiunilor în zona de competenţă

– Locotenent-colonel ing. Ion MIHALACHE, adjunct al inspectorului-şef al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Mr. Constantin Ene al judeţului Bacău. ........................................................70

Consideraţii asupra unor prevederi ale instrucţiunilor privind efectuarea controlului tehnic de specialitate referitor la securitatea la incendiu în domeniul proiectării, executării şi recepţiei construcţiilor şi instalaţiilor aferente IS-IP 002

– Maior Costel Marian PIETREANU, Direcţia Pompieri, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă. .......................................79

4

Pregătirea şi desfăşurarea controlului de fond – Locotenent-colonel Eugen VIŞAN, şeful Serviciului Prevenirea Incendiilor, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Şerban Cantacuzino al judeţului Prahova. ..................................... .84

Metodologia controlului de prevenire la o localitate

– Colonel ing. Gavril TEMIAN, adjunct al inspectorului-şef al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Crişana al judeţului Bihor.............................................................................................................. .92

Îmbunătăţirea calităţii rapoartelor - o necesitate

– Maior ing. Dan SIMIONESCU, Direcţia Pompieri, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.

Dinamica cauzelor frecvente de incendii în perioada 2000-2005

– Colonel ec. Mariana BULEA, Direcţia Pompieri, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă. .......................................116

Autorizarea laboratoarelor de încercări la foc

– Colonel ing. Vasile GRIGORE, Căpitan ing. Paul MINCHIEVICI, Direcţia Pompieri, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.............................................................................133

Concepţia de informare preventivă privind incendiile şi alte tipuri de riscuri generatoare de situaţii de urgenţă

– Colonel dr. ing. Răzvan BĂLULESCU, Direcţia Pompieri, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă. .......................................136

Consideraţii privind prevenirea incendiilor la construcţiile aparţinând patrimoniului cultural eclezial

– Colonel dr. ing. Ion VALE, Maior ing. Dan SIMIONESCU, Direcţia Pompieri, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă. ........................................................................................................151

Măsuri de prevenire a incendiilor premergător, pe timpul şi post-seism. O casă sigură - o viaţă în plus

– Colonel dr. ing. Ion VALE, Maior ing. Constanţa ENE, Direcţia Pompieri, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă. ........................................................................................................162

5

Protecţia locuinţelor individuale şi a anexelor acestora – Căpitan drd. ing. George SORESCU, Direcţia Pompieri, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă. .......................................172

Consideraţii privind proiectarea instalaţiilor moderne cu sprinklere

– Locotenent drd. ing. Ionel-Puiu GOLGOJAN, Direcţia Pompieri, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă........................184

Influenţa parametrilor de vreme asupra incendiilor. Studiu de caz: primăvara, perioada anilor 2000 – 2005

– Colonel Mariana BULEA, plt.adj.Camelia MIHĂLŢAN, Direcţia Pompieri, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă. ........................................................................................................200

7

PPRREEVVEENNIIRREEAA IINNCCEENNDDIIIILLOORR –– DDEE OOPPTT OORRII MMAAII IIEEFFTTIINNĂĂ DDEECCÂÂTT RREEAACCŢŢIIAA

General de brigadă Constantin ZAMFIR Şeful Ispecţiei de Prevenire a

Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă

Abstract:

The paper presents the noteworthy importance of the fire prevention activities, as well as the prevention of accidents in general and the importance of harmonizing the normative acts and the internal technical regulations with the European legislation in order to implement in Romania the EU acquis and get ready for European accession.

În baza Ordonanţei Guvernului nr. 88/2001 aprobată cu modificări şi

completări prin Legea nr. 363/2002, modificată şi completată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 25/2004, devenită Legea nr. 329/2004, a fost înfiinţat Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, organizat ca structură unificată, realizată prin reorganizarea Inspectoratului General al Corpului Pompierilor Militari şi Comandamentului Protecţiei Civile din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.

În conformitate cu prevederile anexei nr.1 la Hotărârea Guvernului nr. 1490/2004, Inspectoratul General asigură, la nivel naţional, punerea în aplicare, într-o concepţie unitară, a legislaţiei în vigoare în domeniile apărării vieţii, bunurilor şi a mediului împotriva incendiilor şi dezastrelor, precum şi al realizării măsurilor de management a situaţiilor de urgenţă.

În cadrul Inspectoratului General s-a constituit şi funcţionează ca structură specializată Inspecţia de Prevenire, care asigură îndeplinirea funcţiilor de reglementare, avizare, îndrumare, informare publică şi control. Prin cele două structuri funcţionale ale Inspecţiei, organizate la nivel de direcţie – Direcţia Pompieri şi Direcţia Protecţie Civilă, precum şi prin serviciile independente, Inspecţia de Prevenire îndeplineşte atribuţiile principale stabilite prin prevederile art. 25 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.15/2005 şi ale art. 11 din anexa nr.1 la Hotărârea Guvernului nr. 1490/2004, adică elaborarea de strategii, programe şi planuri în

8

domeniile de activitate , elaborarea de studii, prognoze şi analize statistice privind tipurile de risc, natura şi frecvenţa situaţiilor de urgenţă, metodologii, norme, normative, regulamente, instrucţiuni, standarde operaţionale şi proceduri, criterii de performanţă privind structura organizatorică şi dotarea serviciilor de urgenţă profesioniste, respectiv voluntare.

Totodată, Inspecţia de Prevenire asigură, la nivel central, coordonarea tehnică de specialitate a activităţilor de prevenire a incendiilor şi a dezastrelor.

În primul an de activitate, s-a acordat prioritate aspectelor organizatorice şi normative, strict necesare creării cadrului de lucru şi integrării în structura nou înfiinţată, precum şi pe linie de specialitate, urmărindu-se realizarea următoarelor obiective: armonizarea prevederilor legislative elaborate anterior, cu privire la domeniul specific de activitate, la specificul normativelor elaborate pentru înfiinţarea sistemului naţional pentru managementul situaţiilor de urgenţă şi a componentei sale principale – Inspectoratul General; elaborarea unor noi regulamente, metodologii şi instrucţiuni, în conformitate cu atribuţiile şi domeniile de activitate ale noilor structuri; desfăşurarea unor activităţi de sprijin, îndrumare şi control la unităţi subordonate.

Hotărârea Guvernului nr. 2288/2004 aprobă repartizarea principalelor funcţii de sprijin pe care le asigură ministerele, celelalte organe ale administraţiei publice centrale şi organizaţiile neguvernamentale, privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă. Stabilirea unor specialişti din cadrul Inspecţiei ca direcţionali pentru aceste organe a permis exercitarea atributului Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă de coordonare şi control a gestionării situaţiilor de urgenţă la nivel central. În acelaşi timp, am solicitat inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă judeţene şi al municipiului Bucureşti să acţioneze mai ferm pentru îndeplinirea atributului de integratori ai sistemului naţional/judeţean pentru situaţii de urgenţă şi, în această calitate, de a asigura, în zonele de competenţă coordonarea, îndrumarea şi controlul activităţilor de prevenire şi gestionare a situaţiilor de urgenţă, în conformitate cu prevederile art. 14 alin.(1) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă.

Aşa cum am mai precizat şi în ordinele transmise, conform art.20 (2) din Hotărârea Guvernului nr.1492/2004 privind principiile de organizare, funcţionare şi atribuţiile serviciilor de urgenţă profesioniste, personalul din cadrul inspectoratului cu atribuţii de îndrumare şi control este investit cu exerciţiul autorităţii publice şi are dreptul şi obligaţia de a efectua inspecţii şi controale, privind modul de respectare şi aplicare a normelor legale în materie. Atributul de control, inclusiv la nivel naţional (respectiv pentru ministere, organe şi instituţii centrale ş.a.), rezultă implicit din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.21/2004, care la art.37, prevede faptele ce constituie contravenţii, iar la art.39, modul de constatare a contravenţiilor şi aplicare a sancţiunilor de către personalul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă şi al inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă judeţene şi al municipiului Bucureşti.

9

O componentă fundamentală a activităţii Inspecţiei o reprezintă prevenirea incendiilor. România ocupă în continuare, un loc de frunte printre statele lumii cu cel mai mic număr de incendii la 1000 de locuitori, după statistica CTIF, datorită, în principal, profesionalismului şi exigenţei inspectorilor.

Elaborarea Regulamentului de planificare, organizare, pregătire, desfăşurare şi evaluare a activităţii de prevenire a permis o abordare nouă, profesionistă, bazată pe proceduri transparente, clare, cu accent pe acordarea unei largi iniţiative, dar şi a unei responsabilităţi sporite personalului de comandă din inspecţiile teritoriale, în funcţie de situaţia operativă existentă. Convocările desfăşurate în acest an au evidenţiat însuşirea şi aplicarea corespunzătoare a noilor principii, dar trebuie acţionat pentru simplificarea documentelor şi îndeosebi a raportărilor, unele, îndeosebi pe parte de protecţie civilă, fiind prea complexe şi fără utilitate deosebită în prelucrarea datelor raportate. Am în vedere şi perfecţionarea sistemului indicatorilor de performanţă pentru cuantificarea obiectivă a nivelului îndeplinirii misiunilor şi atribuţiilor specifice şi a rezultatelor muncii personalului, în raport de condiţiile reale din zonele de competenţă, respectiv de utilizarea inspectorilor în alte activităţi, nespecifice, precum şi de asigurarea logistico - financiară.

Intrarea României în UE şi îndeplinirea cerinţelor acquis-ului comunitar, au impus armonizarea actelor normative şi reglementărilor tehnice interne cu legislaţia europeană specifică. Au fost desfăşurate importante activităţi în domeniul integrării europene, din care apreciez ca realizări deosebite:

• Colaborare la elaborarea Hotărârii Guvernului nr.796/2005 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr.622/2004, privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii – împreună cu Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului – Direcţia Integrare Europeană;

• Coordonarea traducerii a 24 standarde europene şi a preluării acestora ca standarde române – pe baza fondurilor asigurate de M.A.I. – D.I.E.R.I. (circa 10.000 euro);

• Elaborarea Strategiei de armonizare a reglementărilor tehnice româneşti în domeniul cerinţei esenţiale „securitate la incendiu” cu cerinţele reglementărilor europene, transmiterea documentului la M.T.C.T şi, ulterior, publicarea în revistele de specialitate;

Totodată, în cadrul Direcţiei Pompieri au fost elaborate ordinele ministrului administraţiei şi internelor şi actele normative subsecvente care au fundamentat noile atribuţii ale Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă ca autoritate competentă privind supravegherea pieţei produselor pentru construcţii, cu rol în securitatea la incendiu şi privind recunoaşterea organismelor de evaluarea conformităţii, domenii cu caracter de noutate pe plan naţional în aplicarea cerinţelor directivelor europene, privind libera circulaţie a mărfurilor.

10

Elaborarea unor puncte de vedere la agrementele tehnice şi la diferite aspecte privind aplicarea reglementărilor tehnice au menţinut la nivel ridicat prestigiul instituţiei noastre faţă de societatea civilă.

Rezultatele controalelor efectuate în acest an au evidenţiat faptul că principalele riscuri de incendiu sunt menţinute la un nivel corespunzător de siguranţă. Numărul de controale şi acţiuni preventive a crescut, deşi procedura de completare a documentelor de control este mai complexă, iar încadrarea unor inspecţii judeţene este deficitară. A crescut ponderea acordată instituţiilor publice şi localităţilor, tendinţă ce va fi menţinută şi în acest an. Se va acorda prioritate operatorilor economici care se încadrează în prevederile H.G. nr. 95/2003. Atributul de îndrumare în cadrul controalelor s-a concretizat în numărul mare de deficienţe înlăturate – peste 55%, pe întreaga ţară, precum şi în analizele efectuate cu managementul unităţilor controlate. Numărul de sancţiuni aplicate este în scădere faţă de anii trecuţi, fiind necesară reactualizarea într-o abordare unitară a cadrului legislativ existent, precum şi stabilirea unor măsuri care să asigure pârghii eficiente de control asupra activităţii de autorizare.

Creşterea continuă a numărului de incendii la gospodăriile cetăţeneşti, procentual peste 75% din totalul incendiilor, impune însă o preocuparea crescută pentru operaţionalizarea serviciilor voluntare de urgenţă, inclusiv a componentei lor de prevenire, deoarece serviciile profesioniste nu au atribuţii în acest domeniu. Sporirea competenţelor instituţiei prefectului prin modificările legislative recente, permite optimizarea acţiunilor întreprinse în acest domeniu, inclusiv prin intervenţii ferme pentru asigurarea resurselor financiare necesare la nivelul multor administraţii locale.

Totodată, se impune revitalizarea segmentului de informare publică, atribut esenţial al inspecţiei, şi separarea funcţională de compartimentul relaţii publice. În acest sens, este necesară diversificarea formelor de cooperare cu mass-media şi alţi factori educaţionali pentru o mai bună informare a populaţiei şi formarea unei conduite preventive îndeosebi în mediul rural şi la periferia localităţilor. Revenirea activităţii de statistică în cadrul Inspecţiei permite efectuarea operativă a unor studii, privind evoluţia unor fenomene tehnice şi sociale cu efect asupra cazuisticii incendiilor. În acest context, menţionez calitatea necorespunzătoare a multor raportări de incendii şi a activităţii de cercetare a cauzelor de incendii, cu efect direct asupra realităţii datelor ce permit stabilirea corectă a situaţiei operative şi a direcţiilor activităţii de prevenire.

Numărul mare de decese datorat incendiilor, deşi în scădere faţă de anul trecut, 208 faţă de 235, arată pericolul mare de zi cu zi încă existent, îndeosebi la unele categorii sociale defavorizate economic şi ca vârstă, ca efect al unui nivel scăzut de cultură de securitate şi menţinerii unei mentalităţi păguboase cu privire la îndatoririle cetăţenilor în cadrul comunităţilor locale, dar şi al neimplicării autorităţilor administraţiei locale.

11

S-a diversificat activitatea de coordonare şi îndrumare a organismelor administraţiei publice centrale prin informări la nivel de ministru (7 ministere), privind concluziile controalelor efectuate de inspecţiile judeţene pe linia apărării împotriva incendiilor, instruiri, prezentări de teme ş.a., având efecte în elaborarea unor ordine ministeriale ce au îmbunătăţit activitatea de apărare împotriva incendiilor, în domeniile respective.

Încadrarea deficitară a Direcţiei Pompieri nu a permis acţiuni de control şi îndrumare în toate inspecţiile teritoriale, prioritatea fiind acordată judeţelor cu număr mare de incendii sau cu personal de comandă recent numit.

Pe linia coordonării, îndrumării şi controlului activităţii de avizare/autorizare privind securitatea la incendiu a fost analizat conţinutul normelor, normativelor şi altor prescripţii şi reglementări tehnice elaborate de organele administraţiei publice centrale de specialitate, în vederea emiterii, potrivit legii, a avizului I.G.S.U., precum şi evaluarea reglementărilor existente în scopul îmbunătăţirii conţinutului acestora şi al armonizării cu cerinţele care decurg în perspectiva aderării României la Uniunea Europeană. S-au manifestat greutăţi, pe care le apreciez importante, generate în principal de imperfecţiunile şi neconcordanţele de ordin legislativ, precum şi de lipsa de implicare şi, uneori, chiar refuzul unor autorităţi ale administraţiei publice locale privind aplicarea prevederilor legale în domeniu, care se referă în principal la neconstituirea şi/sau nefuncţionarea, potrivit legii, a structurilor de specialitate şi a Comisiilor de Acorduri Unice de la nivelul organelor administraţiei publice locale, ceea ce creează dificultăţi în emiterea avizelor de p.s.i. şi de protecţie civilă; realizarea de schimbări de destinaţie fără adoptarea măsurilor de protecţie împotriva incendiilor, corespunzător noilor condiţii; lipsa unor prevederi clare cu privire la autorizarea funcţionării comercianţilor, pe baza declaraţiilor pe propria răspundere şi tendinţa comercianţilor de a recurge la această modalitate, fără a mai solicita, din partea inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă, autorizaţiile de prevenire şi stingere a incendiilor.

Operaţionalizarea sistemului de supraveghere a pieţei produselor pentru construcţii cu rol în securitate la incendiu şi a sistemului de autorizare a laboratoarelor de încercări la foc, prin elaborarea şi aplicarea riguroasă a peste 30 de proceduri specifice, încheierea unor protocoale cu alte autorităţi sau cu asociaţiile profesionale, a permis consolidarea autorităţii Inspecţiei într-un domeniu de strictă actualitate, armonizat cu reglementările europene.

În acest an, aflat la jumătatea lui, se impune continuarea creării şi perfecţionării cadrului legal privind managementul situaţiilor de urgenţă, începerea procesului de unificare a legislaţiei specifice din domeniile apărării împotriva incendiilor şi protecţiei civile, în vederea realizării integrării profesionale a serviciilor profesioniste de urgenţă şi adaptării acestora la exigenţele Uniunii Europene. Am în vedere, în primul rând, activităţile de control şi de avizare, care trebuie organizate şi eficientizate ca structuri comune. Trebuie intensificate

12

demersurile către Ministerul Justiţiei – Oficiul Naţional al Registrului Comerţului pentru revizuirea O.U.G. nr.75/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr.359/2004 pentru simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, având în vedere impactul negativ generat în urma aplicării acesteia şi neconcordanţele cu legislaţia specifică apărării împotriva incendiilor. Aprobarea de către Parlament a Legii apărării împotriva incendiilor va oferi un cadru legislativ clar, riguros pentru desfăşurarea tuturor activităţilor specifice, inclusiv cea de avizare.

Se impune accelerarea participării la revizuirea şi armonizarea reglementărilor şi prescripţiilor tehnice care vizează activitatea de apărare împotriva incendiilor, în concordanţă cu cerinţele reglementărilor similare adoptate la nivelul Uniunii Europene, îndeosebi a celor ce vizează clasificarea produselor pentru construcţii din punct de vedere al comportării la foc.

Elaborarea unor acte normative privind activitatea de control, inclusiv a codului deontologic al inspectorului de prevenire, va asigura o activitate de prevenire eficientă şi eficace, desfăşurată cu respectarea riguroasă a prevederilor legale.

Un rol important în direcţionarea întregii activităţi îl va avea elaborarea, pentru prima dată, a unei strategii naţionale de prevenire a situaţiilor de urgenţă, în care activitatea de prevenire a incendiilor va fi evidenţiată distinct.

Apreciez intensificarea schimbului de idei, informaţii şi consideraţii tehnice între Direcţia Pompieri şi structurile subordonate teritoriale, deoarece numai prin însuşirea rapidă a ultimilor noutăţi tehnice şi normative de către personalul inspecţiilor judeţene, dar şi prin cunoaşterea îndeaproape a dificultăţilor cu care se confruntă inspecţiile judeţene pe plan local pot fi optimizate actele normative, structurile organizatorice şi ordinele direcţionale. În acest sens, apariţia acestui număr din BULETINUL POMPIERILOR, care reuneşte articole elaborate de cei mai buni specialişti ai Direcţiei Pompieri, dar şi din inspecţiile judeţene, reprezintă o reuşită.

13

AARRMMOONNIIZZAARREEAA RREEGGLLEEMMEENNTTĂĂRRIILLOORR RROOMMÂÂNNEEŞŞTTII PPRRIIVVIINNDD SSEECCUURRIITTAATTEEAA LLAA IINNCCEENNDDIIUU CCUU CCEERRIINNŢŢEELLEE

DDIIRREECCTTIIVVEEII 8899//110066//CCEEEE

Colonel dr. ing. Sorin CALOTĂ, Şeful Direcţiei Pompieri,

Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă

Abstract

The paper presents the necessity of harmonizing the Romanian fire related regulations with the 89/106/CEE Directive’s previsions, starting from a very important negotiation chapter – the free movement of goods.

În vederea aderării la U.E., un capitol de negociere important este cel

referitor la circulaţia liberă a produselor. România trebuie să adopte prevederi naţionale armonizate cu directivele europene care se referă la circulaţia liberă a produselor şi un sistem de reglementări administrative şi tehnice complementare care să asigure implementarea instituţiilor cu atribuţii specifice (organisme de evaluare a conformităţii, organisme de supraveghere a pieţei ş.a.).

În acest sens, Hotărârea Guvernului României nr. 622/21.04.2004 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii, modificată şi completată prin H.G. nr. 796/14.07.2005, preia principalele prevederi ale Directivei 89/106/CEE referitoare la produse pentru construcţii-DPC: cerinţele esenţiale, specificaţiile tehnice de referinţă, sistemele de evaluare a conformităţii, organizarea instituţională necesară.

Cerinţa „securitate la incendiu” este una dintre cerinţele esenţiale ale DPC (Anexa 1 – cerinţa nr. 2).

Obiectivele globale privind securitatea la incendiu a construcţiilor sunt explicitate în Documentul Interpretativ nr. 2. Astfel, se precizează că strategia de securitate la incendiu se bazează pe prevenirea incendiului, urmărind reducerea la minimum a împrejurărilor favorabile iniţierii şi dezvoltării incendiului.

Acte normative subsecvente H.G. 622/2004, cu modificările şi completările ulterioare, preiau deciziile Comisiei ce detaliază prevederile DPC, inclusiv

14

cerinţele esenţiale. Astfel, Regulamentul privind clasificarea şi încadrarea produselor pentru construcţii pe baza performanţelor de comportare la foc, aprobat prin Ordin comun: Ministerul Transporturilor Construcţiilor şi Turismului (nr. 1822/07.10.2004) şi Ministerul Administraţiei şi Internelor (nr.394/ 26.10.2004), modificat şi completat prin Ordinul comun: Ministerul Transporturilor Construcţiilor şi Turismului (nr. 133/03.02.2006) şi Ministerul Administraţiei şi Internelor (nr.1234/2006) se bazează pe deciziile Comisiei Europene referitoare la sistemul de euroclase privind comportarea la foc a produselor pentru construcţii, cu importanţă deosebită în stabilirea sistemului de atestare a conformităţii (respectiv sistemele 1+, 1, 2+, 2, 3, 4). Aceste decizii sunt:

− Decizia Comisiei nr. 00/147/CE din 08.02.2000 referitoare la clasificarea performanţelor de reacţie la foc a produselor pentru construcţii;

− Decizia Comisiei nr. 96/603/CE din 04.10.1996 privind stabilirea listei produselor încadrate în clasa A Fără contribuţie la foc;

− Decizia Comisiei nr. 00/605/CE din 26.09.2000 de modificare a Deciziei Comisiei nr. 96/603/CE;

− Decizia Comisiei nr. 2003/43/CE din 17.01.2003 de stabilire a încadrării în clase de performanţă la reacţia la foc a unor anumite produse pentru construcţii;




− Decizia Comisiei nr. 00/367/CE din 03.05.2000 cu privire la clasificarea performanţelor de rezistenţă la foc ale produselor pentru construcţii, ale construcţiilor şi ale unor părţi de construcţii;

− Decizia Comisiei nr. 2003/629/CE din 27.08.2003 care modifică Decizia 2000/367/CE ce stabileşte un sistem de clasificare a rezistenţei la foc a produselor pentru construcţii, prin adăugarea produselor utilizate în sistemele de control a fumului şi căldurii;

− Decizia Comisiei nr. 00/553/CE din 06.09.2000 cu privire la performanţele la foc din exterior ale învelitorilor de acoperiş;

− Decizia Comisiei nr. 2001/671/EC din 21.08.2001 pentru aplicarea Directivei 89/106/EEC în ceea ce priveşte clasificarea performanţei la foc exterior a acoperişurilor şi învelitorilor de acoperiş;

− Decizia nr. 2005/403/EC din 25.05.2005 stabilind clasele de performanţă la foc exterior ale acoperişurilor şi învelitorilor de acoperiş pentru anumite produse pentru construcţii prevăzute de Directiva 89/106/EEC;

15

− Decizia nr. 2005/610/EC din 09.08.2005 stabilind clasele de performanţă de reacţie la foc pentru anumite produse pentru construcţii;

− Decizia nr. 2005/823/EC din 22.11.2005 care modifică Decizia 2001/671/EC ce implementează Directiva 89/106/EEC în ceea ce priveşte clasificarea performanţelor la foc exterior a acoperişurilor şi învelitorilor de acoperiş.

Deciziile Comisiei reflectă noua concepţie europeană privind încercarea şi clasificarea produselor pentru construcţii din punct de vedere al comportării la foc, rezultat al consensului intervenit după ani îndelungaţi de cercetări în domeniul termodinamicii incendiului.

Standardele europene prevăzute în deciziile menţionate au fost preluate ca standarde române. Laboratorul Centrului Naţional pentru Securitate la Incendiu şi Protecţie Civilă din structura Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă are în dotare aparatura de încercare necesară pentru efectuarea încercărilor prevăzută în Decizia Comisiei nr. 00/147/CE.

Încercările conforme cu standardele respective (SR EN ISO 1182, SR EN ISO 1716 şi SR EN ISO 11925/2, SR EN 13823 şi SR EN ISO 9239/1) sunt acreditate.

Spre deosebire de Statele Membre, unde există o perioadă de tranziţie în care sunt valabile atât sistemul european de clasificare, cât şi cel naţional, în România vechile clase de combustibilitate (precizate în STAS 11357) au fost anulate, ca şi standardele de metodă aferente.

Conform art.27 (2) şi art.30 (1) pentru produsele pentru construcţii cu rol în securitate la incendiu (desemnarea organismelor de atestare a conformităţii, supravegherea pieţei), autoritatea este Ministerul Administraţiei şi Internelor prin Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.

În exercitarea atribuţiilor sale ca autoritate în domeniul reglementat menţionat, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă:

− desemnează organismele pentru evaluarea conformităţii produselor cu rol în securitate la incendiu;

− stabileşte o structură şi asigură un sistem eficient şi efectiv de supraveghere şi control pentru produsele cu rol în securitate la incendiu.

A fost publicat Ordinul nr. 607 din 19.04.2005 al ministrului administraţiei şi internelor privind aprobarea Metodologiei de control privind supravegherea pieţei produselor pentru construcţii cu rol în satisfacerea cerinţei de securitate la incendiu, modificat şi completat prin Ordinul nr. 1100/14.12.2005.

Pentru exercitarea controlului pieţei a fost nominalizat Serviciul pentru Supravegherea Pieţei din cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă (IGSU) – Inspecţia de Prevenire – Direcţia Pompieri.

Serviciul pentru Supravegherea Pieţei are atribuţiile unui organ de control stabilite prin H.G.R. 891/2004 privind stabilirea unor măsuri de supraveghere a

16

pieţei produselor din domeniile reglementate, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, Serviciul pentru Supravegherea Pieţei are următoarele atribuţii:

- monitorizează prin sondaj produsele introduse pe piaţă; - stabileşte măsurile ce trebuie luate de către producător, de către

reprezentantul autorizat al acestuia sau de către altă persoană responsabilă pentru introducerea pe piaţă sau punerea în funcţiune a produsului, pentru îndeplinirea conformităţii, după caz.

Monitorizarea produselor introduse pe piaţă se realizează prin: - controlul locurilor unde se comercializează şi se depozitează produsele; - controlul lucrărilor de investiţii; - organizarea de controale inopinate şi verificări punctuale; - prelevarea de mostre de produse şi verificarea prin examinare şi

încercare a acestora; - participarea la târguri, expoziţii, prezentări demonstrative şi verificarea,

dacă pentru produsele care nu corespund cerinţelor esenţiale prevăzute în reglementare, sunt furnizate indicaţii vizibile care să precizeze clar că astfel de produse nu pot fi comercializate sau puse în funcţiune înainte de a fi realizate conform cerinţelor reglementărilor tehnice aplicabile.

În cazul în care, au fost identificate neconformităţi, pentru a stabili dacă erorile apar în mod constant, Serviciul pentru Supravegherea Pieţei verifică produsele în conformitate cu modulele utilizate de către producător pentru atestarea conformităţii produselor cu cerinţele esenţiale prevăzute în reglementare (de regulă modulul 1).

În situaţia în care apar îndoieli în ceea ce priveşte conformitatea unui produs cu cerinţele esenţiale prevăzute în reglementare, Serviciul pentru Supravegherea Pieţei prelevează eşantioane de produse, conform procedurii aprobate de inspectorul general şi asigură transmiterea acestora pentru verificare la Centrul Naţional pentru Securitate la Incendiu şi Protecţie Civilă sau la alte laboratoare acreditate/autorizate.

Costurile încercărilor şi după caz, produsele prelevate se achită de către Serviciul pentru Supravegherea Pieţei cu fonduri puse la dispoziţie de către I.G.S.U., în conformitate cu prevederile legale în vigoare şi dacă se constată că produsele sunt neconforme, Serviciul pentru Supravegherea Pieţei recuperează cheltuielile de la responsabilul introducerii pe piaţă a produsului respectiv (producător, reprezentantul autorizat al acestuia, altă persoană responsabilă pentru introducerea pe piaţă sau punerea în funcţiune a produsului).

Semestrial, IGSU întocmeşte rapoarte ale activităţii desfăşurate pentru supravegherea pieţei, care sunt înaintate Ministerului Administraţiei şi Internelor – Direcţia Generală Integrare Europeană şi Relaţii Internaţionale şi după caz, Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului.

17

Pentru respectarea condiţiilor de introducere pe piaţă a produselor, a condiţiilor de securitate generală a produselor şi de protecţie a consumatorilor/utilizatorilor au fost îmcheiate protocoale de colaborare cu alte organe de control: ISCIR-SP, Inspectoratul de Stat în Construcţii.

În activitatea specifică, IGSU primeşte, analizează şi soluţionează reclamaţiile referitoare la concurenţa neloială sau introducerea pe piaţă a unor produse neconforme.

IGSU emite declaraţii publice în care sunt specificate produsele care sunt sau pot fi nesigure, producătorii şi distribuitorii de astfel de produse precum şi orice alte probleme care pot afecta negativ securitatea utilizatorilor.

Produsele pentru construcţii cu rol în securitate la incendiu au fost definite prin Regulamentul privind atestarea conformităţii produselor pentru construcţii, aprobat prin Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului (nr. 1558/2004) care include şi prevederile Decizia Comisiei 96/577/EC din 24.06.1996 referitoare la procedura de atestare a conformităţii sistemelor fixe de luptă împotriva incendiului, modificată prin Decizia 2002/592/CE din 15 iulie 2002. Această decizie cuprinde următoarele categorii de produse:

- Sisteme de detectare şi alarmare la incendiu: sisteme combinate de detectare şi alarmare la incendiu; sisteme de detectare a incendiului; sisteme de alarmare la incendiu; sisteme de alertare în caz de incendiu;

- Componente ale sistemelor de detectare şi alarmare la incendiu: detectoare de fum, de căldură şi flăcări; echipamente de control şi semnalizare; dispozitive de transmitere a alarmei; surse de alimentare cu energie electrică; dispozitive de acţionare a instalaţiilor de stingere a incendiilor; declanşatoare manuale ş.a.;

- Detectoare /dispozitive de alarmare de incendiu autonome; - Sisteme de stingere a incendiului: hidranţi interiori; coloane uscate sau

umede; sisteme de stingere cu apă (sprinklere, drencere, pulverizatoare ş.a.); sisteme de stingere cu spumă, sisteme de stingere cu gaze (în principal cu CO2), sisteme de stingere cu pulbere;

- Componente ale sistemelor de stingere: supape de control; detectoare de presiune şi presostate; robinete; pompe şi grupuri de pompare de incendiu; dispozitive de control ş.a.);

- Sisteme de inhibare a exploziilor; - Componente ale sistemelor de inhibare a exploziilor (detectoare,

produse de inhibare ş.a.); - Instalaţii de control a fumului şi căldurii: sisteme pentru extracţia

fumului, pentru realizarea unei presiuni diferenţiale; - Componente ale instalaţiilor de luptă contra incendiului şi fumului:

ecrane contra fumului; clapete; ventilatoare; trape, canale de fum; tablouri de comandă; surse de energie ş.a.

18

Conform art. 27 (2) din H.G. 622/2004, Ministerul Administraţiei şi Internelor este autoritatea competentă pentru desemnarea organismelor implicate în atestarea conformităţii produselor cu rol în satisfacerea cerinţei de securitate la incendiu, care sunt organismele specializate pe familiile de produse care cuprind mijloace fixe pentru alarmare/detectare a incendiului, pentru stingerea incendiului, pentru controlul focului şi fumului şi pentru prevenirea exploziilor şi produse cu rol de protecţie la foc, precum şi pentru laboratoarele de încercări care efectuează încercările de comportare la foc, pentru oricare dintre familiile de produse pentru construcţii.

A fost publicată Procedura de desemnare a organismelor pentru atestarea conformităţii produselor pentru construcţii, aprobată prin Ordin comun – Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului (nr. 2134/17.11.2004) şi Ministerul Administraţiei şi Internelor (nr. 460/21.12.2004).

În domeniul produselor pentru construcţii, recunoaşterea şi desemnarea organismelor se stabilesc pe familii/subfamilii de produse, pe sisteme de atestare a conformităţii şi pentru realizarea de funcţii şi sarcini specifice pentru atestarea conformităţii produselor.

În aplicarea prevederilor Procedurii menţionate au fost aprobate următoarele acte normative care stabilesc metodologia de recunoaştere/desemnare pentru domeniul specific:

- Ordinul nr. 585 din 04.04.2005 al ministrului administraţiei şi internelor pentru aprobarea unor măsuri privind organizarea şi funcţionarea Comisiei de recunoaştere a organismelor pentru atestarea conformităţii produselor pentru construcţii cu rol în satisfacerea cerinţei securitate la incendiu;

- Ordinul inspectorului general al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă nr. 1103 IG din 10.03.2005 privind aprobarea Procedurii de evaluare în vederea recunoaşterii laboratoarelor şi organismelor pentru atestarea conformităţii produselor pentru construcţii cu rol în satisfacerea cerinţei securităţii la incendiu.

Comisia de recunoaştere se organizează şi funcţionează în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor. Structura Comisiei de recunoaştere este următoarea:

a) preşedintele Comisiei de recunoaştere – secretarul de stat care coordonează domeniul integrării europene şi relaţiile internaţionale;

b) membrii Comisiei de recunoaştere sunt: - şeful Direcţiei generale integrare europeană şi relaţii internaţionale; - şeful Direcţiei generale reglementări juridice şi contencios; - inspectorul general al I.G.S.U. Secretariatul Comisiei de recunoaştere este asigurat de Inspectoratul

General pentru Situaţii de Urgenţă prin Direcţia Pompieri.

19

Comisia de recunoaştere are următoarele atribuţii principale: − adoptă deciziile de recunoaştere a organismelor de certificare, a

organismelor de inspecţie şi a laboratoarelor de încercări pentru atestarea conformităţii produselor pentru construcţii cu rol în satisfacerea cerinţei de securitate la incendiu, eliberează certificatele de recunoaştere şi iniţiează ordinele ministeriale referitoare la aprobarea organismelor recunoscute;

− adoptă deciziile referitoare la menţinerea sau, după caz, limitarea, suspendarea ori retragerea recunoaşterilor acordate şi iniţiază ordinele ministeriale aferente;

− avizează procedurile operaţionale de evaluare iniţială şi de supraveghere a organismelor şi laboratoarelor;

− solicită înscrierea organismelor în Registrul organismelor recunoscute, gestionat de Ministerul Economiei şi Comerţului şi atribuie numărul de identificare naţional.

Evaluarea în vederea recunoaşterii/desemnării este efectuată de Serviciul pentru Desemnarea Organismelor pentru Evaluarea Conformităţii, pe baza procedurii specifice.

Până în prezent nici un organism nu a solicitat recunoaşterea/desemnarea pentru domeniul securitate la incendiu.

*

În temeiul prevederilor legale în vigoare, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă a avut (prin fosta instituţie – Corpul Pompierilor Militari ) şi are stabilite atribuţii privind supravegherea măsurilor de securitate la incendiu în domenii economice şi sociale, pe care le-a exercitat prin inspecţiile de prevenire a incendiilor.

Eficientizarea în timp a structurii organizatorice, creşterea competenţei profesionale a cadrelor din componenţă, urmărirea aplicării riguroase a cerinţelor de securitate la incendiu a condus la rezultate remarcabile: realizarea unui nivel acceptabil de protecţie la incendiu a cetăţenilor, unul dintre cele mai bune din Europa. Astfel, în timp ce rata incendiilor la 1000 locuitori este de 9,1 în Marea Britanie, 5,9 în Olanda, 3,4 în Luxemburg, 3 în Germania şi 2,2 în Austria, în România aceasta este de 0,39.

Trebuie menţionată dezvoltarea structurilor teritoriale care a permis o colaborare superioară cu comunităţile locale.

Structura militară a permis o abordare riguroasă şi o exercitare deplină a autorităţii într-un domeniu important al securităţii cetăţenilor. Existenţa unei astfel de structuri, cu organizare militară, chiar în perspectiva unei profesionalizări ulterioare, cu experienţă în inspectarea măsurilor de protecţie în obiective sociale şi economice, constituie un avantaj în abordarea euroconformizării în acest domeniu.

20

Acte normative referitoare la evaluarea conformităţii produselor pentru construcţii

cu rol în securitate la incendiu

►Hotărârea Guvernului României nr. 622/21.04.2004 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii, modificată şi completată prin HGR nr. 796/14.07.2005.

►Hotărârea Guvernului României nr. 891/03.06.2004 privind stabilirea unor măsuri de supraveghere a pieţei produselor din domeniile reglementate, prevăzute în Legea nr. 608(2001 privind evaluarea conformităţii produselor, modificată şi completată prin HGR nr. 140/24.02.2005.2005.

►Regulament privind clasificarea şi încadrarea produselor pentru construcţii pe baza performanţelor de comportare la foc, aprobat prin Ordin comun: Ministerul Transporturilor Construcţiilor şi Turismului (nr. 1822/07.10.2004) şi Ministerul Administraţiei şi Internelor (nr. 394/ 26.10.2004), modificat şi completat prin Ordinul comun: Ministerul Transporturilor Construcţiilor şi Turismului (nr. 133/03.02.2006) şi Ministerul Administraţiei şi Internelor (nr. 1234/2006).

►Procedura de desemnare a organismelor pentru atestarea conformităţii produselor pentru construcţii, aprobată prin Ordin comun – Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului (nr. 2134/17.11.2004), Ministerul Administraţiei şi Internelor (nr. 460/21.12.2004).

►Regulament de organizare şi funcţionare al Comisiei de Recunoaştere a organismelor pentru atestarea conformităţii produselor pentru construcţii cu rol în satisfacerea cerinţei securitate la incendiu – constituită la nivelul Ministerului Administraţiei şi Internelor aprobată cu Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 585/2005.

►Metodologia de control privind supravegherea pieţei produselor pentru construcţii cu rol în satisfacerea cerinţei de securitate la incendiu, aprobată prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 607/2005, modificată şi completată prin Ordinul nr. 1100/14.12.2005.

►Ordinul nr. 968/17.06.2005 al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului pentru aprobarea Listei standardelor române care transpun standarde europene armonizate şi a specificaţiilor tehnice recunoscute în domeniul produselor pentru construcţii.

►Ordinul nr. 620/29.04.2005 al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului cu privire la implementarea şi utilizarea eurocodurilor pentru construcţii.

21

►Regulament privind atestarea conformităţii produselor pentru construcţii, aprobat prin Ordinul nr.1558/2004 al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului, modificat şi completat prin Ordinul nr.896/06.06.2005.

►Ordinul Inspectorului General al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă nr. 1103 IG/2005 privind aprobarea „Procedurii de evaluare în vederea recunoaşterii laboratoarelor şi organismelor pentru atestarea conformităţii produselor pentru construcţii cu rol în satisfacerea cerinţei securitate la incendiu”.

22

SSEECCUURRIITTAATTEEAA LLAA IINNCCEENNDDIIUU ÎÎNN RREEGGLLEEMMEENNTTĂĂRRIILLEE UUNNOORR ŢŢĂĂRRII AALLEE UUNNIIUUNNIIII EEUURROOPPEENNEE

–– SSTTUUDDIIUU CCOOMMPPAARRAATTIIVV ––

Mr. ing. Daniel RADU Direcţia Pompieri


Abstract

The paper realizes a comparative study regarding the fire-safety regulations in different EU countries.

În România a fost introdus sistemul european de clase de reacţie la foc şi

de rezistenţă la foc pentru clasificarea produselor pentru construcţii pe baza performanţelor de reacţie şi de rezistenţă la foc, prin prevederile Regulamentului privind clasificarea şi încadrarea produselor pentru construcţii pe baza performanţelor de comportare la foc, aprobat prin ordin comun M.T.C.T. – M.A.I nr. 1822/394/2004, modificat şi completat prin Ordinul comun: Ministerul Transporturilor Construcţiilor şi Turismului (nr. 133/03.02.2006) şi Ministerul Administraţiei şi Internelor (nr.1234/2006).

Actul normativ menţionat transpune cerinţele deciziilor şi standardelor europene referitoare la clasificarea şi încadrarea produselor pentru construcţii în clase de reacţie la foc şi de rezistenţă la foc, condiţiilor şi metodelor de încercare, criteriilor specifice, în aplicarea prevederilor referitoare la cerinţa esenţială „securitate la incendiu” din Directiva Europeană nr. 89/106/CEE privind produsele pentru construcţii, completată cu Directiva 93/68/EEC, transpusă în România prin H.G.R. nr. 622/2004 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii, modificată şi completată cu H.G.R nr. 796/2005.

Necesitatea noului sistem de euroclase a rezultat datorită existenţei a peste 30 de metode diferite de încercare în ţările europene pentru determinarea performanţelor de reacţie la foc şi de rezistenţă la foc, astfel că rezultatele erau diferite de la o ţară la alta, fiind dificilă o acceptare a rezultatelor, exprimate diferit

23

în fiecare ţară, precum şi introducerea pe piaţă mai puţin facilă a produselor pentru construcţii. Astfel, noul sistem conduce la eliminarea aspectelor menţionate, prin aplicarea unor metode de încercare valabile pentru toate ţările Uniunii Europene.

Încadrarea produselor pentru construcţii în noile sisteme de clase de reacţie la foc şi de rezistenţă la foc, nu poate fi realizată fără ca produsele de construcţii să fie testate conform metodelor şi criteriilor specifice.

Pentru utilizarea noului sistem de euroclase, în reglementările naţionale privind securitatea la incendiu, statele membre ale UE au fost de acord să facă o transpunere progresivă pentru includerea acestui sistem în codurile, normativele şi ghidurile specifice în paralel cu utilizarea sistemelor de clase naţionale, până la terminarea perioadelor de coexistenţă, stabilite de Ghidul J–Acorduri de tranziţie referitoare la Directiva europeană pentru produse de construcţii.

Clasificările prevăzute constituie cerinţe obligatorii pentru: a) clasificarea produselor identificate, definite respectiv încadrarea lor în

clase de reacţie la foc, de rezistenţă la foc şi/sau de performanţă la foc exterior, în vederea introducerii lor pe piaţă cu marcajul de conformitate CE aplicat;

b) stabilirea în reglementările tehnice privind proiectarea şi execuţia construcţiilor a nivelurilor de performanţă pentru satisfacerea cerinţei esenţiale „securitate la incendiu” care pot fi impuse pentru diferite tipuri şi categorii de construcţii de pe teritoriul României.

Procesul de transpunere a vechiului sistem de clase în noul sistem de euroclase pentru diferite ţări din Uniunea Europeană, precum şi de stabilire a nivelurilor minime de performanţă pentru elementele de construcţie în reglementările specifice de securitate la incendiu, este exemplificat în cele ce urmează.

1. EXEMPLIFICĂRI DE TRANSPUNERE PENTRU REACŢIA LA

FOC

Clase de reacţie la foc

A 1 Fără contribuţie la foc-incombustibile Nu are loc flash-over A2 Fără contribuţie la foc-incombustibile Nu are loc flash-over B Contribuţie la foc mult limitată Nu are loc flash-over C Contribuţie la foc limitată Risc de flash – over D Contribuţie la foc nu este neglijabilă Risc de flash – over E Insuficiente proprietăţi ale reacţiei la foc Risc de flash – over F Materiale fără caracteristici determinate

privind reacţia la foc - date încă nedisponibile

Risc de flash – over

24

TRANSPUNERE PENTRU ANGLIA & ŢARA GALILOR

Potrivit cerinţelor Documentului B- SECURITATEA LA INCENDIU,

publicat în 2002 şi aprobat de ministrul delegat pentru construcţii (Building Regulations, Amendments 2002 to Approved Document B - Fire Safety-2000 edition were published in December 2002 – and applicable from 1 March 2003.)

Standard britanic Transpunere în euroclase Incombustibile A1 sau considerând produsele care nu

trebuie testate conform Deciziei CE 96/603 Combustibilitate limitată A2 – s3,d2 sau mai bună

Clasa 0 – inflamabilitate scăzută B – s3,d2 sau mai bună Clasa 1- inflamabilitate medie C – s3,d2 sau mai bună

Clasa 3- inflamabilitate mare D – s3,d2 sau mai bună

TRANSPUNERE ÎN SCOŢIA

Scotish Building Agency Domestic Handbook – May 2005 Non Domestic Handbook – May 2005

Niveluri ale riscului de

incendiu Standard Scoţian Transpunere în

euroclase incombustibile incombustibile A1 or A2

mic Clasa 0 B

mediu Clasa 1 C mare Clasa 2 sau 3 D

Foarte mare Materiale care nu îndeplinesc criteriile pentru risc mare

25

TRANSPUNERE ÎN IRLANDA

Clase Existente Euroclase NC A1 LC A2 0 B 1 C 2 D 3 D

>3 E or F

TRANSPUNERE ÎN FRANŢA Potrivit dispoziţiilor ministrului de interne din noiembrie 2002, cu

intrare în vigoare la 31.12.2002, referitoare la reacţia la foc a produselor pentru construcţii.

CLASE DE PERFORMANŢĂ PRIVIND REACŢIA LA FOC A PRODUSELOR PENTRU CONSTRUCŢII, CU EXCEPŢIA PARDOSELILOR

1. Tabelele de mai jos precizează clasele determinate conform prevederilor

NF 13501-1 în comparaţie cu categoriile M menţionate în reglementările naţionale de securitate la incendiu

Tab IV.1

Clase conform NF EN 13501-1 Exigenţe

A1 - - Incombustibile A 2 s1 d0 M0 -incombustibile A 2 s1 d1 A 2 s2

s3 d0 d1

B s1 s2 s3

d0 d1

M1- neinflamabile

C s1 s2 s3

d0 d1

M2-Dificil inflamabile

D s1 s2 s3

d0 d1

M3- mediu inflamabile M4- uşor inflamabil

Toate clauzele altele decât E -d2 şi F M4- uşor inflamabil

26

CLASE DE PERFORMANŢĂ PRIVIND REACŢIA LA FOC A PARDOSELILOR PENTRU CONSTRUCŢII

Tab IV.2

Clase conform NF EN 13501-1 Exigenţe A1FL - Incombustibile A2FL s1 M0 A2FL s2 BFL s1 CFL s2

M3

DFL s1 s2

M4

2. În tabelele precedente, o clasă acceptată reprezintă o combinaţie a

nivelurilor de performanţă cu cele suplimentare, denumite clasificări suplimentare. Corespondenţa cu clasele naţionale este redată în fiecare linie a tabelului. Combinaţiile corespondente sunt prezentate în liniile care cuprind clasificarea M. Orice combinaţie care nu se află într-o linie superioară este admisă. Combinaţiile binare(excluzând cea pentru clasificarea d) care figurează la liniile M1 şi M2, ale tabelului IV.1 permit satisfacerea încadrării în clasele M1 şi M2, eventual cerinţele pentru pardoseli şi a încadrării în clasele M3 şi M4 din Tabelul IV.2.

3.Produsele încadrate într-o clasă M care în tabel se află în linia superioară unei încadrări în euroclase (cu excepţia celor din clasa F) pot fi puse în operă pentru care au fost acceptate de reglementări, sub rezerva menţinerii performanţelor iniţiale atestate de o terţă parte independentă recunoscută de un stat membru european sau de un stat care are un acord instituit cu spaţiul european.

Beneficiul acestor prevederi se aplică numai pe perioada precedentă unei noi formulări pentru exigenţele de reacţie la foc a produselor pentru construcţii.

TRANSPUNERE ÎN ITALIA

Decretul ministrului de interne din10.03.2005 Clasele de reacţie la foc pentru produsele de construcţii pentru realizarea

securităţii la incendiu I. Pardoseli

Clase italiene Euroclase I Clasa 1 A2 FL-s1, A2 FL-s2, BFL-s1, BFL-s2 II Clasa 2 CFL-s1, CFL-s2 III Clasa 3 DFL-s1, DFL-s2

27

II. Pereţi

Clase italiene Euroclase I Clasa 1 (A2 -s1, d0), (A2 -s2,d0), (A2-s3,d1) (A2-s2,d1) (A2-

s1,d1), (B-s1,d0), (B-s2, d0), (B-s1, d1), (B-s2, d1) II Clasa 2 (A2-s1, d2) (A2-s2, d2) (A2-s3, d2), (B-s3, d0) (B-s3,

d1) (B-s1, d2), (B-s2, d2) (B-s3, d2), (C-s1, d0) (C-s2, d0) (C-s1, d1) (C-s2, d1)

III Clasa 3 (C-s3, d0), (C-s3, d1), (C-s1, d2) (C-s1, d2) (C-s2, d2), (C-s3, d2), (D-s1, d0), (D-s2, d0), (D-s1, d1), (D-s2, d1),

III. Planşee

Clase italiene Euroclase I Clasa 1 (A2 -s1, d0), (A2 -s2,d0), (A2-s3,d1) (A2-s2,d1) (A2-

s1,d1), (B-s1,d0), (B-s2, d0), II Clasa 2 (B-s3, d0) (B-s1, d1), (B-s2, d1) (B-s3, d2), (C-s1, d0)

(C-s2, d0) III Clasa 3 (C-s3, d0), (C-s1, d1), (C-s1, d2) (C-s2, d1) (C-s2, d2),

(C-s3, d1), (D-s1, d0), (D-s2, d0), Clase italiene

- Incombustibile – Clasa 0- UNI ISO 1182 - combustibile – Clase 1, 2, 3- UNI 8456, 8457, 9175

Circulară nr.10

DEPARTAMENTUL POMPIERILOR, APĂRĂRII CIVILE, DIRECŢIA

GENERALĂ DE PREVENIRE ŞI SECURITATE TEHNICĂ (DIPARTIMENTO DEI VIGILI DEL FUOCO, DEL SOCCORSO

PUBBLICO E DELLA DIFESA CIVILE, DIREZIONE CENTRALE PER LA PREVENZIONE E LA SICUREZZA TECNICA)

Prot. n.DCPST/A2/3163 Roma, 21 Aprile 2005

Aplicarea sistemului european de euroclase poate fi obligatoriu sau voluntar, în funcţie de „perioadele de coexistenţă” stabilite pentru fiecare produs, de către CE, prin publicarea în jurnalul oficial al UE, a indicativelor standardelor europene armonizate.

Perioada de coexistenţă este definită de la începutul datei de aplicare a specificaţiei tehnice europene armonizate, al cărei termen de sfârşit este publicat în Jurnalul Oficial al UE, perioadă care coincide în marea majoritate a cazurilor cu

28

data de retragere a reglementărilor naţionale conflictuale cu specificaţiile tehnice armonizate.

1. În absenţa unor standarde europene armonizate şi în orice caz, până la

terminarea perioadei de coexistenţă, regimul de atestare a conformităţii este numai cel aplicabil prin decretul D.M. 26.6.84; în aşa context în care omologarea şi certificatul emis în sensul art.10 poate fi eliberat fie în sistemul de clase italian sau în sistemul de euroclase în aplicarea EN 13501.

2. În perioada de coexistenţă clasificarea în euroclase permite aplicarea

marcajului CE, ceea ce este alternativă, 3. De la data încheierii perioadei de coexistenţă este posibilă numai

clasificarea în euroclase. La sfârşitul perioadei de coexistenţă în activităţile de control referitoare la

prevenirea incendiilor, produsele de construcţii se supun regimului de atestare a conformităţii: omologarea în sensul dm 26,6,84 reprezintă marcajul ce, cu îndeplinirea următoarelor condiţii de continuare:

− Omologarea poate fi efectuată sau reînnoită numai până la termenul de sfârşit al perioadei de coexistenţă

− Acţiunea de omologare în euroclase poate fi efectuată pe baza unui certificat emis de un laborator atestat în domeniul reacţiei la foc, în sensul Decretului 9 Mai 2003 n.15, 6, Decretul Ministrului de Interne 05/08/91.

− Cererea de omologare sau de reînnoire în euroclase trebuie să fie scrisă având în vedere şi prevederile de la pct. 1

TRANSPUNERE ÎN GERMANIA ŞI BELGIA Euroclase Criterii Germania Belgia A1 A2

Incombustibile Practic neinflamabile

A1 A2

A0 A1

B Dificil inflamabile B1 A2 C Dificil inflamabile B1 A2 D Mediu inflamabile B2 A3 E Mediu inflamabile B2 A3 F Uşor inflamabile

Fără performanţe determinate

B3 A4

29

TRANSPUNERE ÎN SPANIA

Decretul Regal 312/18.03.2005 privind clasificarea şi încadrarea produselor pentru construcţii din punct de vedere al reacţiei şi rezistenţei la foc

Cap.4 Adaptarea claselor de reacţie la foc Clasele de reacţie la foc, stabilite în reglementări, trebuie să îndeplinească

cerinţele prevăzute de norma UNE 23727:1990, iar clasele determinate conform UNE EN 13501-1:2002 sunt prezentate în tabelele de mai jos.

În orice caz (totuşi) dacă produsele au fost clasificate conform UNE 23727:1990, înainte ca prezentul decret să-şi facă efectul, este permisă aplicarea acestor produse pe o perioadă determinată, până la apariţia unor noi reguli privind reacţia la foc, bazate pe un scenariu de risc specific.

Dacă aplicarea marcajului CE este indispensabilă (obligatorie) produselor care sunt încadrate în clasele spaniole, conform UNE 23727:1990, acestea trebuie să satisfacă un sistem de evaluare a conformităţii echivalent cu unul pentru aplicarea marcajului CE. Clase de reacţie la foc a finisajelor pereţilor şi planşeelor, tratamentelor de izolare

termică şi acustică şi conductelor Clase de reacţie la foc determinate conform

UNE EN 13501-1:2002 Clase determinate

conform UNE 23727:1990 Finisaje neliniare ale pereţilor

şi planşeelor, tratamentelor de izolare termică şi acustică şi conductelor

Finisaje neliniare ale pereţilor şi planşeelor, tratamentelor de izolare termică şi acustică şi conductelor

MO A1 şi A2-s1, d0 A1L şi A2L-s1,d0 M1 B-s3,d0 BL-s3,d0 M2 C-s3,d0(2) CL-s3,d0(2) M3 D-s3,d0 DL-s3,d0

Clase de reacţie la foc pentru pardoseli

Clase determinate conform UNE

23727:1990 Clase de reacţie la foc determinate conform UNE EN 13501-1:2002

MO A1FL şi A2FL-s1 M1 A2FL-s2 M2 BFL-s2 M3 CFL-s2

30

2. EXEMPLIFICĂRI DE INTRODUCERE A NIVELURILOR MINIME ADMISE PENTRU REACŢIA ŞI REZISTENŢA LA FOC A

ELEMENTELOR ŞI MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII, ÎN CODURILE DE SECURITATE LA INCENDIU PENTRU DIFERITE

STATE ALE UNIUNII EUROPENE

ANGLIA Documentul B- SECURITATEA LA INCENDIU („The Building

Regulations 2000- Fire safety”, amendat în 2002) Arii maxim admise ale clădirilor sau compartimentelor de

incendiu(clădiri nerezidenţiale)

Suprafaţa admisă a oricărui nivel al clădirii sau al compartimentului(mp)

Tip de clădire Numărul maxim de

niveluri(m) În clădiri cu mai multe niveluri

În clădiri cu un singur nivel

Birouri Nelimitat Nelimitat Nelimitat Clădiri pentru învăţământ, magazine, comerciale a) şcoli

Nelimitat

800

800

b) magazine-neprevăzute cu sprinklere magazine prevăzute cu sprinklere c) altele-neprevăzute cu sprinklere altele-prevăzute cu sprinklere

Nelimitat Nelimitat Nelimitat Nelimitat

2000 4000 2000 4000

2000 Nelimitat Nelimitat Nelimitat

Industriale Neprevăzute cu sprinklere Prevăzute cu sprinklere

Max 18 m Peste 18 m Max 18 m Peste 18 m

7000 2000 14000 4000

Nelimitat Nelimitat Nelimitat Nelimitat

31

Volumul maxim al compartimentului(m3)

Numărul maxim de niveluri(m)

În clădiri cu mai multe niveluri

În clădiri cu un singur nivel

Depozitare, alte clădiri nerezidenţiale a) parcaje

Nelimitat

Nelimitat

b) oricare altă clădire sau porţiuni ale acestora neprevăzute cu max 18 m instalaţii de sprinklere peste 18 m prevăzute cu max 18 m instalaţii de sprinklere peste 18 m

20000 4000 40000 8000

Nelimitat Nelimitat nelimitat nelimitat

Finisaje pentru pereţi şi planşee

Clasificare finisaje

Localizare Clasa naţională Euroclasa Încăperi a căror suprafaţă nu depăşeşte:

a) 4 m2 în clădiri rezidenţiale b) 30 m2 în clădiri rezidenţiale

Garaje a căror suprafaţă nu depăşeşte 40 m2

3

D-s3, d2

Alte încăperi, incluzând garaje Spaţii de circulaţie din interiorul clădirilor unifamiliale

1 C-s3, d2

Alte spaţii de circulaţie, inclusiv cele din interiorul apartamentelor

0 B-s3, d2

Limitarea propagării incendiilor la plafoanele suspendate

Înălţimea clădirii sau a porţiunilor de clădire(m)

Tipul nivelului Cerinţe pentru rezistenţa la foc a nivelului(minute)

Descrierea plafonului suspendat

Mai mică de 18 m Necompartimentat Compartimentat

60 sau mai puţin mai puţin de 60 60

Tip W, X sauY Tip X, Z, Y

18 m sau mai mult Indiferent de compartimentare

60 sau mai puţin

Tip Y sau Z

Nelimitată Indiferent de compartimentare

Mai mare de 60

Tip Z

32

W. Suprafaţa plafonului fals din interiorul golului dintre planşeu şi plafonul fals trebuie să fie Clasa 0 sau 1 naţională sau C-s3, d2 sau mai bună (Europeană)

X. Suprafaţa plafonului fals din interiorul golului dintre planşeu şi plafonul fals trebuie să fie Clasa 0 (Naţională) sau Clasa B-s3, d2 sau mai bună(Europeană).

Y. Suprafaţa plafonului fals din interiorul golului dintre planşeu şi plafonul fals trebuie să fie Clasa 0 (Naţională) sau Clasa B-s3, d2 sau mai bună (Europeană).

Z. Plafoanele false trebuie să fie din materiale încadrate în clasele naţionale de combustibilitate limitată sau din Clasa A2-s3, d2 sau mai bună (Europeană). Orice material utilizat pentru izolaţia termică trebuie să fie din clasele de combustibilitate limitată(naţională) sau din Clasa A2-s3, d2 sau mai bună (Europeană).

Clasificarea naţională nu este automat echivalentă cu cea europeană, fiind

necesară încercarea produselor pentru a putea fi încadrate în clasele europene.

UŞI REZISTENTE LA FOC Poziţia uşii Rezistenţă la foc

minim asigurată în termeni de etanşeitate la foc (minute), testată conform BS 476 partea 22

Rezistenţă la foc minim asigurată în termeni de etanşeitate la foc (minute), testată conform standardului european relevant

1.În pereţi de compartimentare dintre clădiri

Aceeaşi rezistenţă la foc cu a peretelui dar minim 60 min.

Aceeaşi rezistenţă la foc cu a peretelui dar minim 60 min.

2.În pereţi de compartimentare din clădiri a) dacă separă apartamente sau duplexuri b) case de scări din clădiri (locuinţe) uni-multi familiale, rezidenţiale, de birouri, de agrement c) scări în afara celor menţionate la b)

FD 30S (2) FD 30S (2) Jumătate din RF a peretelui dar minimum 30 min. şi cu îndeplinirea sufixului S2

E30 Sa (2) E30 Sa (2) Jumătate din RF a peretelui dar minimum 30 min. şi cu îndeplinirea sufixului S2

33

d) ascensoare

e) alte spaţii nedescrise mai sus

Jumătate din RF a peretelui dar minim 30 min.

Aceeaşi rezistenţă la foc cu a peretelui, dar şi cu îndeplinirea sufixului S2 pentru utilizarea pe căi de evacuare

Jumătate din RF a peretelui dar minim 30 min.

Aceeaşi rezistenţă la foc cu a peretelui, dar şi cu îndeplinirea sufixului S2 pentru utilizarea pe căi de evacuare

3. în compartimente din acelaşi nivel

Identică cu cea a nivelului

Identică cu cea a nivelului

4. în elemente de închidere pentru: a) scări protejate cu excepţia celor descrise la pct.9 b. puţul lifturilor, care nu formează închideri protejate menţionate la 2 b, c, d

FD 30S (2) FD 30

E30 Sa (2) E30

5. în elemente de închidere pentru: a) holuri protejate (sau coridoare) de acces la scări b) orice alt coridor protejat sau c) un hol protejat de acces la un lift închis în puţul său

FD 30S (2) FD 30S (2) FD 30S (2)

E30 Sa (2) E30 Sa (2) E30 Sa (2)

6.căi de acces la scări exterioare de evacuare

FD 30 E30

7. a) căi de evacuare (coridoare) în 2 direcţii b) coridor înfundat (evacuare într-o direcţie)

FD 20S (2) FD 20S (2)

E20 Sa (2) E20 Sa (2)

8. Orice uşă: a) prevăzută în diafragme(elemente de întrerupere a golurilor) din pereţi, planşee, plafoane suspendate şi planşee b) dintre locuinţă şi garaj

FD 30 FD 30

E30 E30

34

PERFORMANŢE ALE MATERIALELOR ŞI STRUCTURILOR Tabel A.1 Prevederi specifice pentru comportarea la foc a elementelor principale ale construcţiei

Cerinţe minime când sunt testate conform BS 476(1) (minute)

Capacitate portantă

Etanşeitate la foc

Izolare termică

Cerinţe minime când sunt încercate conform standardului European relevant (minute) (12)

Metodă de expunere

1. Structură, grinzi, stâlpi

Vezi tab.2 Nu se aplică

Nu se aplică

R vezi tab.2 Expunerea feţelor

2.pereţi portanţi Vezi tab.2 Nu se aplică

Nu se aplică

R vezi tab.2 Fiecare parte separat

30

15

15

REI 30(9)

60 sau vezi tab.2 (oricare este mai mare)



REI 60 sau vezi tab.2 (oricare este mai mare)

3.pardoseli(planşee) a) în niveluri superioare din clădiri de locuit cu mai mult de 2 niveluri (dar nu se referă la planşeele peste subsol sau garaj) b) între magazine şi apartamentele de deasupra c) alte planşee, inclusiv planşeele de compartimentare

Vezi tab.2

Vezi tab.2

Vezi tab.2

REI Vezi tab.2

35

30

30

30

REI 30(9)

4. Acoperişuri a) orice element care face parte dintr-o cale de evacuare b) orice acoperiş care funcţionează ca un nivel

Vezi tab.A2

Vezi tab.2 Vezi tab.2

REI Vezi tab.2

Vezi tab.2

Vezi tab.2

Vezi tab.2

REI Vezi tab.2

Fiecare faţă separat

Vezi tab.2 Vezi tab.2 15 REI Vezi tab.2 (10)

De la interiorul clădirii

5.pereţi exteriori a) orice parte care este mai mică de 1000 mm. de la orice punct al unei limite

b) orice parte de 1000 mm. sau mai mare de la limită

c) orice parte adiacentă unei căi exterioare de evacuare

30 30 Fără prevederi (6), (7)

REI 30 De la interiorul clădirii

6. pereţi de compartimentare

din clădiri de birouri, Comerciale, Industriale, depozitare, nerezidenţiale):

60 sau vezi tab.2 (oricare este mai mică)



REI 60 sau vezi tab.2 ( oricare este mai mică)


7. pereţi de compartimentare, alţii decât cei menţionaţi la pct.6

Vezi tab.2 Vezi tab.2 Vezi tab.2

REI Vezi tab.2


36

30

30 30(8) REI 30(8) 8. Închideri a. pentru case de scări b. puţul liftului

30 30 30 REI 30

Tabel A2 Rezistenţă la foc minim asigurată

Durată minimă(minute) pentru elemente de structură în: Niveluri din subsol Parter sau niveluri supraterane Înălţimea(m) nivelului cel mai de jos din subsol-cota subsolului

Înălţimea clădirii(m)

Tipuri de clădiri

Mai mare de 10

Sub 10 sau egal

Mai mare de 5

Sub 18 Sub 30 Mai mare de 30

1.Rezidenţiale a) apartamente b) locuinţe uni-multifamiliale

90 Ne- relevant

60 30*

30* 30*

60**† 60@

90** Ne- relevant

120** Ne-relevant

2.Rezidenţiale a)Instituţionale b) alte rezidenţiale

90 90

60 60

30* 30*

60 60

90 90

120# 120#

3. Birouri -neprevăzute cu sprinklere - prevăzute cu sprinklere

90 90

60 60

30* 30*

60 60

90 90

Nu se admite 120#

4. Clădiri comerciale, magazine -neprevăzute cu sprinklere

90

60

60

60

90

Nu se admite

37

- prevăzute cu sprinklere

60

60

30*

60

60

120#

5. Spaţii de recreere -neprevăzute cu sprinklere - prevăzute cu sprinklere

90 60

60 60

60 30*

60 60

90 60

Nu se admite 120#

6. Industriale - neprevăzute cu sprinklere - prevăzute cu sprinklere

120 90

90 60

60 30*

90 60

120 90

Nu se admite 120#

120 90

90 60

60 30*

90 60

120 90

Nu se admite 120#

7.Depozite şi alte clădiri nerezidenţiale a. orice clădire sau părţi de clădire care nu au fost descrise - neprevăzute cu sprinklere - prevăzute cu sprinklere b. parcaje pentru automobile i. parcaje deschise(3) ii. orice alte parcaje

Nu se aplică 90

Nu se aplică 60

15* +(4) 30*

15* +(4) 60

15* +(4) 90

60 120#

38

IRLANDA

Finisaje Localizare Clasă de combustibilitate Euroclasă În grupuri sanitare, băi 3 D - s3,d2 Alte încăperi 1 C - s3,d2 Căi de circulaţie în interiorul clădirilor multifamiliale

1 C - s3,d2

Alte spaţii de circulaţie 0 B - s3,d2

SPANIA

Documentul „SECURITATE LA INCENDIU” Clase de reacţie la foc a elementelor de construcţie

Amplasarea elementului Finisaje Pereţi şi planşee Pardoseli Spaţii în care sunt prezente persoane în permanenţă( sunt excluse interiorul caselor de locuit), coridoare, scări, holuri neprotejate

Sunt prevăzute cu instalaţii de sprinklere Nu sunt prevăzute cu instalaţii de sprinklere

D-s3,d2 (M3) C-s3,d1 (M2)

F DFL-s3 (M3)

Coridoare, scări, holuri neprotejate

B-s1,d0 (M1)

CFL-s1 (M2)

Încăperi şi spaţii cu risc de incendiu

Mare Mediu - B-s1,d0 (M1) Mic

BFL-s1 (M1) CFL-s2 (M2)

Plafoane suspendate, pardoseli false

C-s3,d2 (M1)

CFL-s3 (M1)

39

Cerinţe pentru spaţii încadrate riscuri de incendiu Performanţe Risc mic Risc mediu Risc mare Rezistenţa la foc a structurii portante

R 90 (EF- 90)

R 120 (EF-120) R 180 (EF-180)

Pereţi de compartimentare

EI 90 (RF-90)

EI 120 (RF-120) EI 180 (RF-180)

Uşi de acces EI2 45-C (RF-45)

2 x EI2 30-C 2 x (RF-30)

2 x EI2 30-C 2 x (RF-30)

Lungimea maximă a căii de evacuare

< 25 m

< 25 m

< 25 m

Reacţia la foc -pereţi şi planşee -pardoseli

B s1 d0 (M1) CFL s1 (M2)

B s1 d0 (M1) BFL s1 (M1)

B s1 d0 (M1) BFL s1 (M1)

3. EXEMPLIFICĂRI ŞI EXTRASE DIN CODURILE DE SECURITATE LA INCENDIU

SPANIA

Normativ de securitate la incendiu ( Documento Basico Seguridad en

caso de incendio)– emis de Ministerul Lucrărilor Publice - Direcţia Construcţiilor, Arhitecturii şi Urbanismului Secţiunea SI 1 – Propagare interioară

1. Compartimente antifoc 2. Spaţii şi zone cu riscuri speciale 3. Treceri ale elementelor de instalaţii prin elemente de construcţii cu rol de

securitate la incendiu 4. Reacţia la foc a elementelor de construcţie

Secţiunea SI 2 – Propagare exterioară 1. Faţade 2. Acoperişuri

Secţiunea SI 3 – Evacuare 1. compatibilitatea elementelor de evacuare 2. Calculul numărului de persoane 3. Numărul şi lungimea căilor de evacuare 4. Dimensionarea căilor de evacuare

4.1. Calculul căilor de evacuare

40

5. Protecţia scărilor 6. Marcarea şi semnalizarea căilor de evacuare 7. Evacuarea fumului

Secţiunea SI 4 – Detectare, controlul şi stingerea incendiului 1. Echiparea cu instalaţii de protecţie împotriva incendiilor 2. Marcarea locurilor de amplasare a mijloacelor de primă

intervenţie(hidranţi, stingătoare, butoane de semnalizare) Secţiunea SI 5 – Căi de acces şi de intervenţie în caz de incendiu

1. Condiţii privind gabaritele căilor de intervenţie 2. Condiţii de accesibilitate la faţade

Secţiunea SI 6 – Rezistenţa la foc a structurii 1 Generalităţi 2 Rezistenţa la foc a structurii 3 Elemente de structură principale 4 Elemente de structură secundare 5 Determinarea efectelor acţiunilor în timpul incendiului 6 Determinarea rezistenţei la foc Anexa SI A – Terminologíe Anexa SI B – Timp echivalent de expunere la foc Anexa SI C – Resistenţa la foc a structurilor de beton armat Anexa SI D – Rezistenţa la foc a structurilor de oţel Anexa SI E – Rezistenţa la foc a structurilor de lemn Anexa SI F – Rezistenţa la foc a structurilor prefabricate Secţiunea SI 1 – Propagare interioară Condiţii privind ariile construite ale compartimentelor de incendiu

Tip de clădire sau instituţie Condiţii În general Toate porţiunile de clădiri dintr-o construcţie care au

destinaţii diferite una faţă de cealaltă trebuie să constituie un compartiment de incendiu. Toate spaţiile care au destinaţia de locuinţă dintr-o clădire cu altă destinaţie, dacă aria construită a acestora depăşeşte 400 m2, trebuie să constituie un compartiment de incendiu(1). Nu se stabilesc restricţii pentru spaţii încadrate în risc mic.

41

Locuinţe Ac max 2500 m2 Pentru elementele care separă locuinţele între ele sau faţă de alte destinaţii din clădire trebuie să fie cel puţin EI 60 (RF-60). Spaţiile cu destinaţia de învăţământ, administrative sau rezidenţiale a căror arie construită depăşeşte 500 m2 sau cele cu alte destinaţii, trebuie să constituie compartiment de incendiu

Administrative

Comerciale (2)

Ac max 2500 m2

i) 2.500 m2, în general ii) 10.000 m2 pentru construcţii cu destinaţia de centre comerciale, protejate cu instalaţie tip sprinkler iar înălţimea căilor de evacuare nu depăşeşte 3 m.

- zonele destinate publicului pot constitui numai un compartiment de incendiu în clădiri comerciale sau instituţii care ocupă în totalitate clădirea şi sunt protejate cu instalaţie de sprinkler şi sunt dispuse la căile de evacuare disponibile pentru toate destinaţiile clădirii(3) - instituţii publice cu următoarele destinaţii: i)cinematografe, teatre, discoteci, săli de dans, restaurante, cafenele, ii) alte tipuri de activităţi a căror Ac depăşeşte 500 m2, trebuie să constituie un compartiment de incendiu, inclusiv holurile comune dintre 2 încăperi(4)

Rezidenţiale Publice

Ac max 2500 m2 zonele cu destinaţii publice cu mai mult de 500 persoane trebuie să constituie un compartiment de incendiu toate încăperile cu destinaţia de locuit trebuie să aibă pereţii EI 60 (RF-60), iar în instituţiile a căror arie construită depăşeşte 400 m2, uşile de acces trebuie să fie EI2 30-C (RF-30)

Învăţământ Ac max 4000m2 Clădiri spitaliceşti Ac max 2500 m2

Zonele destinate ambulatoriului trebuie să constituie un compartiment de incendiu separat de ax 2500 m2 Zonele administrative şi de învăţământ trebuie să constituie un compartiment de incendiu separat de ax 2000 m2

42

Publice Ac max 2500 m2 -spaţiile cu destinaţia de cinematografe, teatre, săli de întruniri, muzee şi altele similare pot constitui un compartiment de incendiu în Ac de 2500 m2 sau mai mare, dacă: a) elementele de compartimentare faţă de alte spaţii trebuie să fie EI-120 (RF-120) b) materialele pereţilor şi planşeelor trebuie să fie B-s1, d0 (M1) iar pardoselile BFL-s1 (M2) c) densitatea sarcinii termice trebuie să fie ax 200 Mj/m2 d) nu trebuie să existe spaţii de locuit între aceste destinaţii - Scenele vor constitui un compartiment de incendiu separate

Garaje Vor constitui un compartiment de incendiu separat iar comunicarea cu alte spaţii se va realiza prin coridoare(holuri) independente

1. x- spaţii pentru dormitoare în clădiri de învăţământ, spitale pentru medici,

asistente 2. Zonele de producţie sau de depozitare trebuie să constituie compartimente

de incendiu diferite 3. Elementele de separare a unor destinaţii diferite trebuie să fie EI 60 (RF-

60). 2. Spaţii şi destinaţii cu riscuri speciale

Clasificări (încadrări) ale spaţiilor şi încăperilor din construcţii în niveluri de

risc de incendiu Tip clădire Mărimea zonei

V-volum construit, Ac- arie construită Spaţii de întreţinere, de depozitare pentru mobilă, lenjerie, obiecte de curăţat, arhive ş.a

Risc mic 100<V<200 m3

Risc mediu 200<V<400 m3

Risc mare V>400 m3

De depozitare 5<S<15 m2 15<S<30 m2 S>30 m2 Bucătării cu o Putere totală instalată P (1)(2)

10< P<20 kW

20< P<50 kW

P>50 kW

Spălătorii, Curăţătorii, Dressingroom

20<S<100 m2

100<S<200 m2

S>200 m2

43

Locuinţe 50<S<100 m2 100<S<500 m2 S>500 m2 Clădiri spitaliceşti

- Depozite pentru produse farmaceutice şi clinice

- Spaţii pentru echipamente de sterilizare

- Laboratoare clinice

100<V<200 m3 În toate cazurile V<350 m3

200<V<400 m3 350<V<500 m3

V>400 m3 V>500 m3

Administrative -Edituri, tipografii, spaţii de depozitare hârtie

100<V<200 m3

200<V<500 m3

V>500 m3

Spaţii depozitare bagaje S<20 m2

20<S<100 m2

S>100 m2

Comerciale - Dacă sarcina termică QS este în intervalul(3) şi suprafaţa construită este:

- în spaţiile nesituate sub ieşirile din clădire

cu instalaţii de sprinklere fără instalaţii de sprinklere

- în spaţiile situate sub ieşirile din clădire

cu instalaţii de sprinklere

425<QS<850 MJ/m2 S< 2.000 m2 S<1.000 m2 < 800 m2

850<QS<3.400 MJ/m2 S< 600 m2 S< 300 m2 Nu se admite

QS>3.400 MJ/m2 S< 25 m2 şi înălţimea căii de evacuare de max. 15 m. Nu se admite Nu se admite

44

Publice Fabrici sau depozite de decoruri, îmbrăcăminte

100<V<200 m3

V>200 m3

1. În utilizări diferite din spitale şi spaţii rezidenţiale, bucătăriile echipate cu

sisteme automate de stingere sunt excluse de la prevederea altor mijloace de primă intervenţie. Acest sistem de stingere trebuie prevăzut în toate bucătăriile în care P instalat depăşeşte 20 KW.

Rezistenţa la foc a pereţilor şi planşeelor care separă compartimente

de incendiu(1) Element Rezistenţa la Foc Compartiment de incendiu Compartiment de incendiu din subsol suprateran cu înălţimea h <15 m 15 <h< 28 m h > 28 m Pereţi de compartimentare ai compartimentului de bază Compartiment de incendiu cu risc mic

Nu se admite EI 120 (RF- 120)

EI 120 (RF- 120)

EI 120 (RF- 120)

Clădiri rezidenţiale, publice, administrative, de învăţământ

EI 120 (RF- 120)

EI 60 (RF-60)

EI 90 (RF-90)

EI 120 (RF- 120)

Comerciale, spitale

EI 120 (RF- 120) (3)

EI 90 (RF-90)

EI 120 (RF- 120)

EI 180 (RF- 180)

Garaje(4) EI 120 (RF- 120)

EI 120 (RF- 120)

EI 120 (RF- 120)

EI 120 (RF- 120)

Uşi dintre compartimentele de incendiu

EI2 C t (RF-t)- jumătate din rezistenţa la foc a pereţilor în care sunt amplasate, sau ¼ din RF a pereţilor în care sunt amplasate când trecerea între compartimente se face printr-un coridor şi 2 uşi

1. Considerând acţiunea incendiului în interiorul compartimentului de incendiu, exceptând compartimentele cu risc mic de incendiu, cazuri în care se ia în considerare acţiunea incendiului din exteriorul compartimentului.

45

Condiţii pentru riscuri speciale

Caracteristici Risc mic Risc mediu Risc mare Rezistenţa la foc a structurii portante

R 90 (EF- 90)

R 120 (EF-120)

R 180 (EF-180)

Rezistenţa la foc a pereţilor care delimitează zona

EI 90 (RF-90)

EI 120 (RF-120)

EI 180 (RF-180)

Coridoare de comunicare cu restul construcţiei

-* Si Si

Uşi EI2 45-C

2 x EI2 30-C 2 x (RF-30)

2 x EI2 30-C 2 x (RF-30)

Lungimea maximă a căii de evacuare

< 25 m

< 25 m

< 25 m

Reacţia la foc a materialelor -pereţi şi planşee -pardoseli

B s1 d0 (M1) CFL s1 (M2)

B s1 d0 (M1) BFL s1 (M1)

B s1 d0 (M1) BFL s1 (M1)

Clase de reacţie la foc a elementelor de construcţie Poziţia elementului Finisaje(1) ale planşeelor şi pereţilor(2), (3) ale pardoselilor Spaţii prevăzute cu Instalaţii de sprinklere D-s3,d2 (M3) F (oricare) Fără instalaţii de sprinklere C-s3,d1 (M2) DFL-s3 (M3) Coridoare şi scări protejate B-s1,d0 (M1) CFL-s1 (M2) Spaţii cu riscuri speciale Mare BFL-s1(M1) Mediu B-s1,d0 (M1) Mic CFL-s2 (M2) Spaţii ascunse- plafoane suspendate C-s3,d2 (M1) CFL-s3 (M1) pardoseli false

46

REZISTENŢA LA FOC A STRUCTURII Se verifică dacă în timpul incendiului se îndeplineşte relaţia:

unde Efi,d,t – valoarea de calcul al efectelor acţiunilor incendiului asupra

elementelor structurii la momentul t; Rfi,d,t – valoarea de calcul a rezistenţei la foc a elementelor în timpul

incendiului la momentul t. Pentru rezistenţa la foc se pot adopta: – valorile rezistenţei la foc prevăzute în tabelele de mai jos; – timpul echivalent de expunere la foc, calculat astfel pentru elementele

din beton armat, la acţiunea Curbei temperatură– timp standardizată. (1) Când calculul elementelor se bazează pe date prezentate sub formă de

tabel sau pe alte reguli simplificatoare care se referă la expunerea la foc standardizată, se poate utiliza următoarea metodă:

NOTĂ – Metoda prezentată în această anexă este dependentă de materiale.

Nu se aplică nici la construcţii mixte (oţel şi beton ) şi nici la construcţii de lemn. (2) Dacă densităţile sarcinii termice sunt specificate, fără a lua în mod

particular în calcul condiţiile de combustie (a se vedea anexa E), atunci aplicarea acestei metode se limitează la compartimentele a căror sarcină termică este constituită în principal, din materiale de tip celulozic.

Timpul echivalent de expunere la foc standardizată, este definit prin:

qf,d- valoarea de calcul a densităţii sarcinii termice, adică

dtq , = dfq , tf AA /⋅ kb- coeficient de conversie, funcţie de proprietăţile termice ale elementelor

– Anexa F din norma UNE ENV 1991-2-2-1998 În absenţa unei evaluări detaliate a proprietăţilor termice ale incintei,

factorul de conversie kb poate fi considerat ca fiind: kb = 0,07[min .m2/MJ]când qdeste exprimat în [MJ/m2] altfel, kb poate să corespundă proprietăţilor termice b = )( λρc ale

incintei conform tabelului F.2. Pentru a determina pe b pentru straturile multiple

47

ale materialului sau pentru diferitele materiale din pereţi, planşeu şi tavan, a se vedea anexa A (5) şi (6).

Factorul de conversie kb în funcţie de proprietăţile termice ale incintei

b = ( )λρc [J/m2s½K]

kb [min. m2/MJ]

b > 2 500 0,04 720 ≤ b ≤ 2 500 0.055

b >720 0,07 wf- coeficient de ventilaţie funcţie de suprafaţa compartimentului de incendiu

Factorul de ventilaţie wf poate fi calculat după cum urmează:

( ) ( ) ( )[ ] 0,5 1/4,09062,0/0,6 43,0 ≥+−+⋅= hvvf bHw αα [—](F.3) unde

fvv AA /=α suprafaţa deschiderilor verticale ( )vA ale faţadei, raportată la

suprafaţa ( )fA a planşeului compartimentului;

fhh AA /=α suprafaţa deschiderilor orizontale ( hA ) din acoperiş, raportată la

suprafaţa ( )fA a planşeului compartimentului;

( ) 0,10 1015,12 2 ≥−+= vvvb αα H înălţimea compartimentului[m]

Pentru compartimentele mici [ fA < 100 m2] fără deschideri în acoperiş,

factorul fw poate fi de asemenea calculat după cum urmează:

fw = tf AAO /21

⋅−

unde

O factorul de deschidere conform anexei A.

Este necesar să se verifice că:

dfide tt ,, ≤ unde

dfit , valoarea de calcul a rezistenţei la foc standardizate a elementelor, evaluate conform părţilor de la prEN 1992 până la prEN 1996 şi a prEN 1999 relative la foc

48

Kc- coeficient de corecţie funcţie de proprietăţiele materialelor (beton armat-1, oţel protejat-1, oţel neprotejat -13,7.

Valoarea de calcul a densităţii sarcinii termice (1) Densitatea sarcinii termice utilizată în calcule trebuie sa fie o valoare de

calcul, bazată pe măsurări sau, în cazuri particulare, pe cerinţe de rezistenţă la foc sau reglementări naţionale.

(2) Valoarea de calcul poate fi determinată: - pe baza unui clasament naţional de clasificare a sarcinii termice

potrivit destinaţiei; şi/sau - de manieră specifică pentru un proiect singular, prin efectuarea de

studii privind sarcina termică.

(3) Valoarea de calcul a sarcinii termice

nqqkfdf mqq δδδ ⋅⋅⋅⋅= 21,, [MJ/m2] (E.1) unde

m coeficientul de combustie (a se vedea E.3)

1qδ un coeficient care ţine seama de riscul de activare a incendiului legat de mărimea compartimentului (a se vedea tabelul E.1)

2qδ un coeficient care ţine seama de riscul de activare a incendiului legat de destinaţie (a se vedea tabelul E.1)

niin δδ10

1=Π= un coeficient care ia în considerare diversele măsuri active de

luptă contra focului „i” (sprinklere, detecţie, alarmare automată, servicii de pompieri, etc.). Aceste măsuri active sunt, în general, impuse din motive de securitatea vieţii ocupanţilor (a se vedea tabelul E.2 şi (4) şi (5));

kfq , densitatea sarcinii termice caracteristice, pe unitatea de suprafaţă de planşeu [MJ/m2] (a se vedea de exemplu tabelul E.4)

49

Tabelul E.1 – Coeficienţii 1qδ , 2qδ Suprafaţa planşeului

compartimentului ][m 2

fA

Riscul de activare a focului

1qδ

Riscul de activare a focului

2qδ

Exemple de destinaţii

25 1,10 0,78 galerii de artă, muzee, piscine 250 1.50 1,00 birouri, locuinţe, hoteluri,

industria de papetărie 2 500 1,90 1,22 industria construcţiilor de

maşini şi motoare 5 000 2,00 1,44 laboratoare de chimie,

atelier de vopsitorie 10 000 2,13 1,66 fabrică de artificii

sau de vopsele

Tabelul E.2 – Coeficienţii niδ

niδ Funcţiuni de măsuri active de luptă împotriva incendiilor Stingerea automată a

focului Detecţie

automată a focului

Stingere automată a focului

Sistem automat

de stingere cu apă

Surse independente

de apă 0 1 2

Detecţie şi alarmă automate prin căldură fum

Alar-mare Auto-mată Pom-pieri

Post propriu pompieri

Fără post propriu

Căi de acces libere

Echipa- mente de luptă cu focul

Sisteme de

desfumare

1nδ 2nδ 3nδ

4nδ

5nδ 6nδ 7nδ 8nδ 9nδ 10nδ

0,61 1,0 0,87 0,7 0,8 sau 0,73

0,87 0,61 sau 0,78 0,9 sau 1 sau 1,5

1,0 sau 1,5

1,0 sau 1,5

(4) Pentru măsurile normale de luptă împotriva incendiului, care sunt

aprobate totdeauna, prevăzute, precum căi libere de acces, echipamente de luptă împotriva incendiului şi sisteme de desfumare pe casa scării, se recomandă să se considere valorile niδ ca fiind egale cu 1,0. Totuşi, dacă aceste măsuri nu au fost prevăzute, este recomandabil ca valorile niδ corespunzătoare, să fie egale cu 1,5.

50

(5) In cazul când, scările se pun în suprapresiune în momentul alertării de incendiu, coeficientul 8nδ din tabelul E.2 se poate lua egal cu 0,9.

Densitatea sarcinii termice kfq , [MJ/m2] conform diferitelor destinaţii Destinaţia Medie 80 % cuantilă

Locuinţe 780 948 Spitale (camere) 230 280 Hoteluri (camere) 310 377 Biblioteci 1 500 1 824 Birouri 420 511 Clase de şcoală 285 347 Centre comerciale 600 730 Teatre, cinema 300 365 Transport (spaţiu public) 100 122

(2) Valorile densităţii termice kfq , indicate în tabelul E.4 se aplică în cazul

unui coeficient kf ,δ egal cu 1,0 (a se vedea tabelul E.1). (3) Sarcinile termice indicate în tabelul E.4 se aplică în cazul

compartimentelor obişnuite, în relaţie cu destinaţiilor indicate aici. Încăperile speciale se iau în considerare conform E.2.2.

Valori minime pentru rezistenţa la foc Niveluri supraterane

Înălţimea căii de evacuare Niveluri

subterane <15 m <28 m. .≥28 m

Clădiri unifamiliale R-30 (EF-30)

R-30 (EF-30)

- -

Clădiri de locuit, rezidenţiale, de învăţământ, administrative

R-120 (EF-120)

R-60( EF-60) R 90 (EF 90)

R-120 (EF-120)

Comerciale, publice, spitale

R-120 (EF-120)

R 90 (EF 90)

R-120 (EF-120)

R-180 (EF-180)

Garaje( clădiri destinate exclusiv pentru această destinaţie)

R-90 (EF-90)

Garaje amplasate în clădiri cu alte destinaţii

R-120 (EF-120)

51

Rezistenţa minimă la foc pentru zone cu riscuri speciale

Risc mic R-90 (EF-90) Risc mediu R-120 (EF-120) Risc mare R-180 (EF-180)

REGULAMENT DE SECURITATE LA INCENDIU PENTRU CLĂDIRI

INDUSTRIALE- emis de Ministerul Industriei, Turismului şi Comerţului, avizat de Ministerul de Interne, aprobat şi promulgat cu DECRETUL REGAL

2267/2004, din 3 decembrie

Inspecţiile construcţiilor industriale vizează: - să nu se producă nici-o modificare sau extindere a activităţilor; - menţinerea tipului clădirii, mărimii compartimentului de incendiu şi a

nivelului riscului de incendiu; - sistemele de protecţie la incendiu sunt întreţinute, în conformitate cu

Regulamentul instalaţiilor de protecţie contra incendiului, aprobate cu Decretul Regal 1942/1993.

Periodicităţile de control nu vor fi mai mari de: - 5 ani pentru construcţiile încadrate în risc mic de incendiu; - 3 ani pentru construcţiile încadrate în risc mediu de incendiu; - 2 ani pentru construcţiile încadrate în risc mare de incendiu. Caracterizarea clădirilor industriale în funcţie de securitatea la

incendiu

Amplasarea funcţiunilor industriale în clădire în funcţie de: − configuraţia şi amplasarea lor faţă de vecinătăţi − nivelul riscului de incendiu

Tip A – Funcţiunile industriale ocupă parţial clădirea, putând exista şi alte funcţiuni(civile, producţie, depozitare Amplasare pe verticală Amplasare pe orizontală

52

Tip B – Funcţiunile industriale ocupă în totalitate clădirea, distanţa faţă de alte clădiri este egală sau mai mică de 3 m

Tip C – Funcţiunea industrială ocupă în totalitate clădirea sau în mare parte, distanţa faţă de clădirile învecinate fiind mai mare de 3.00 m. Pe această distanţă se interzice existenţa materialelor combustibile sau elemente care să conducă la propagarea incendiului

Tipul D, E – Funcţiunea industrială ocupă un spaţiu deschis

TIP B

53

Pentru tipurile A, B, C se consideră compartiment de incendiu spaţiul delimitat de pereţi şi planşee rezistente la foc pe durata normată

Pentru tipurile D, E se consideră arie de incendiu, definită de perimetrul pe care îl ocupă

Calculul riscului de incendiu

unde Qs – densitatea sarcinii termice Gs – cantitatea de materiale combustibile qi – sarcina termică Ci – coeficient adimensional funcţie de periculozitatea materialelor,

lichidelor, gazelor combustibile (ex. 1,6 pentru lichide cu t inflamabilitate mai mică de 28 grade, solide cu temperatura de aprindere mai mică de 100 grade; 1,3 pentru lichide cu t inflamabilitate mai mare de 100 grade, solide cu temperatura de aprindere între100-200 grade, solide care emit gaze inflamabile; 1.00 - solide cu temperatura de aprindere mai mare de 200 grade).

Ra-coeficient adimensional funcţie de periculozitatea activităţii industriale(producţie, montaj, depozitare, reparaţii)- Ex- acumulatori-1,5, ambalare produse alimentare-1,5, materii prime produse alimentare-2.

Nivelul riscului de incendiu

Densitatea sarcinii termice Nivelul riscului de incendiu Mcal/m2 Mj/m2

1 Mic

2

Qs≤100 100< Qs≤ 200

Qs≤425 425< Qs≤ 850

3 Mediu 4

5

200 < QS ≤ 300 300 < QS ≤ 400 400 < QS ≤ 800

850 < QS ≤ 1275 1275 < QS ≤ 1700 1700 < QS ≤ 3400

6 Mare 7

8

800 < QS ≤ 1600 1600 < QS ≤ 3200 3200 < QS

3400 < QS ≤ 6800 6800 < QS ≤ 13600 13600 < QS

54

Arii maxime admise pentru compartimente de incendiu

Configuraţia compartimentului de incendiu Nivelul riscului de incendiu Tip A

m2 Tip B m2

Tip C m2

Mic 1 2

1)-(2)-(3) 2000 1000

(2) (3) (5) 6000 4000

(3) (4) SIN LÍMITE 6000

Mediu 3 4 5

(2)-(3) 500 400 300

(2) (3) 3500 3000 2500

(3) (4) 5000 4000 3500

Mare 6 7 8

Nu se admite (3) 2000 1500 Nu se admite

(3)(4) 3000 2500 2000

Cerinţe pentru materialele de construcţii

Produse pentru finisaje: Pardoseli – minimum CFL-s1 (M2) Pereţi, planşee- minimum C-s3 d0(M2), Produse pentru faţade – C-s3d0 (M2) Produse utilizate în interiorul plafoanelor false pentru izolarea termică şi

acustică a instalaţiilor de ventilare, climatizare – C-s3 d0 (M1)

STABILITATEA LA FOC A ELEMENTELOR PORTANTE

Tip A Tip B Tip C Nivelul riscului de incendiu Niveluri

subterane-subsol

Niveluri supraterane

Niveluri subterane-subsol


Niveluri subterane-subsol


Mic R 120 (EF – 120)

R 90 (EF – 90)

R 90 (EF – 90)

R 60 (EF – 60)

R 60 (EF – 60)

R 30 (EF – 30)

Mediu Nu se admite

R 120 (EF – 120)

R 120 (EF – 120)

R 90 (EF – 90)

R 90 (EF – 90)

R 60 (EF – 60)

Mare Nu se admite

Nu se admite

R 180 (EF -180)

R 120 (EF – 120)

R 120 (EF – 120)

R 90 (EF – 90)

55

Pentru structuri cu elemente portante uşoare, care în caz de incendiu prin colaps nu afectează căi de evacuare sau stabilitatea nivelurilor inferioare, dacă nivelul riscului de incendiu este mediu sau mic şi se prevăd sisteme de evacuare a fumului, se pot adopta următoarele valori:

Tip B Tip C Nivelul riscului de incendiu Niveluri supraterane Niveluri supraterane Risc mic R 15 (EF-15)

Nu se cere

Risc mediu R 30 (EF-30)

R 15 (EF-15)

Risc mare R 60 (EF-60)

R 30 (EF-30)

Pentru clădirile cu elemente portante uşoare, cu un singur nivel protejate cu

instalaţii de sprinklere şi prevăzute cu sisteme de desfumare se pot adopta următoarele valori pentru elementele portante ale structurii:

Nivelul riscului de

incendiu Tip A Tip B Tip C Risc mic R 60 (EF-60)

Nu se cere Nu se cere

Risc mediu R 90 (EF-90)

R 15 (EF-15)

Nu se cere

Risc mare Nu se admite R 30 (EF-30)

R 15 (EF-15)

Lungimea căilor de evacuare

Nivelul riscului de incendiu

Evacuare într-o singură direcţie

Evacuare în 2 direcţii

Mic 35m(**) 50 m Mediu (*) 25 m(***) 50 m Mare ----------------- 25 m

(*) pentru activităţi de depozitare clasificate în risc mic de nivel 1 se poate

mări la 100 m. (**) se poate mări la 50 m dacă numărul de persoane nu depăşeşte 25. (***)se poate mări la 35 m dacă numărul de persoane nu depăşeşte 25.

56

ITALIA

Norme tehnice pentru construcţii -Mai 2005- aprobat de Ministerul Lucrărilor Publice şi Transporturilor - cu propunerile şi observaţiile

Departamentului de Protecţie Civilă

Cap.4. Acţiuni accidentale

4.1. Incendiu − stabilitatea elementelor portante ale construcţiei să poată fi estimată

pentru o perioadă determinată de timp; − apariţia şi propagarea focului şi fumului în interiorul construcţiei să fie

limitate; − propagarea incendiului la construcţiile învecinate să fie limitată; − utilizatorii să poată părăsi construcţia sau să poată fi salvaţi prin alte

mijloace; − să fie luată în consideraţie securitatea echipelor de intervenţie. 4.2. Definiţii Incendiu, flash-over, capacitate portantă, rezistenţă la foc, compartiment de

incendiu, curbele de incendiu standard (nominale) – curbă adoptată pentru clasificarea construcţiilor şi verificarea rezistenţei la foc pentru incendiu convenţional şi natural-curbă adoptată pentru un model de incendiu cu parametrii fizici variabili pentru diferite stadii de dezvoltare în compartimentul de incendiu.

Calculul sarcinii termice se realizează conform anexei E din EN 1991-1-2- Acţiuni generale-Acţiuni asupra structurilor expuse la foc.

[MJ/m2] 4.3. Criterii de proiectare Proiectarea structurii pentru condiţii de incendiu trebuie să dovedească

îndeplinirea următoarelor condiţii: − asigurarea securităţii utilizatorilor pe timpul prezenţei acestora în

clădire; − asigurarea securităţii echipelor de intervenţie; − evitarea colapsului clădirii; − asigurarea funcţionalităţii sistemelor de incendiu; − asigurarea posibilităţii reutilizării structurii, acolo unde sunt astfel de

cerinţe.

57

4.4. Proceduri generale de proiectare a structurilor la incendiu − alegerea scenariilor de incendiu semnificative care trebuie luate în

considerare; − determinarea incendiului de proiect; − calculul evoluţiei temperaturii în interiorul elementelor de structură; − calculul comportamentului mecanic al structurii expuse la incendiu. 4.1.4.1. Scenarii de incendiu convenţionale proiectate Pentru a defini acţiunile incendiului trebuie să determinăm scenariile de

incendiu cele mai probabile pentru incendiul standard de proiect, pe baza evaluării riscului de incendiu.

In general, incendiul standard de proiect trebuie să se refere la un compartiment al clădirii, dar de multe ori nu sunt indicate în scenariul de incendiu. În particular, în clădiri cu mai multe compartimente se poate lua în considerare sarcina termică separat pentru fiecare compartiment, în cazul existenţei unor compartimentări corespunzătoare.

4.1.4.2. Analiza câmpului de temperaturi. 4.1.4.3 Analiza solicitărilor. 4.1.4.4 Verificarea rezistenţei la foc Se poate efectua funcţie de timp Tfi,d ≥ tfi,cerut Timpul de rezistenţă la foc proiectat ≥ timpul de rezistenţă cerut Se poate efectua funcţie de rezistenţa la foc Rfi,d,t ≥ Efi,d,t Rezistenţa la foc proiectată a elementelor, în condiţii de incendiu la

momentul t ≥ valoare caracteristicilor solicitărilor, în condiţii de incendiu la momentul t

Se poate efectua funcţie de temperatura

valoarea de proiect a temperaturilor elementelor la momentul t ≤ decât

valoarea de proiect la temperatura critică a elementelor 4.1.5. Rezistenţa la foc Reprezintă capacitatea portantă şi se exprimă prin R15; R20; R30; R45;

R60; R90; R120; R180; R240, Rezistenţa la foc se determină prin încercări pentru scenariu de incendiu

convenţional – curba standardizată temperatură/timp. Pentru incendiu de materiale celulozice se ia in calcul curba nominală ISO

834 (curba temperatură-timp standardizată).

58

Pentru incendiu de hidrocarburi se ia in calcul curba de hidrocarburi

În cazul în care incendiul se dezvoltă în interiorul compartimentului, dar

sunt afectate structuri şi elemente amplasate în exteriorul său, pentru această ultimă curbă nominală standard poate fi înlocuită de curba nominală exterioară(curba incendiului exterior)

CERINŢE DE PERFORMANŢĂ

Performanţele structurilor de rezistenţă funcţie de obiectivele de securitate care trebuie asigurate se pot clasifica în următoarele niveluri: Nivelul I Nu sunt cerinţe speciale pentru RF, acolo unde consecinţele asupra

structurii sunt acceptabile sau unde riscul de incendiu este neglijabil Nivelul II Cerinţe de RF a structurii pentru o durată de timp suficientă, astfel

încât să se asigure evacuarea utilizatorilor în locuri sigure Nivelul III Cerinţe de RF a structurii, astfel încât să se evite colapsul său pe

toată durata incendiului Nivelul IV Cerinţe de RF a structurii, astfel încât să se garanteze după

terminarea incendiului menţinerea totală a funcţionalităţii structurii de rezistenţă

Nivelurile de performanţă pentru diferite tipuri de construcţii se bazează pe

riscul de incendiu şi se stabileşte pe baza reglementărilor tehnice de către proiectant. Orice nivel de performanţă cerut şi metoda care se adoptă( incendiu natural

sau convenţional) şi verificările care se efectuează se pot analiza pe baza: − sarcinii termice a fiecărui element de construcţie; − elementele semnificative ale structurii de rezistenţă; − evoluţia caracteristicilor geometrice a elementelor şi materialelor

structurii de rezistenţă în funcţie de temperatură-timp.

Nivelul I Construcţia trebuie să fie proiectată astfel încât: − colapsul total sau parţial al construcţiei să nu conducă la afectarea altor

construcţii; − colapsul total sau parţial al construcţiei să nu conducă la distrugerea

unor pereţi antifoc sau rezistenţi la foc, pentru protejarea altor compartimente de incendiu sau construcţii;

59

− construcţia nu este utilizată în totalitate sau parţial pentru activităţi care presupun prezenţa oamenilor, cu excepţia prezenţei de scurtă durată sau ocazională a personalului de întreţinere.

Toate nivelurile de performanţă ale construcţiei trebuie proiectate astfel încât:

− sarcina termică să nu depăşească 100 Mj/mp; − construcţia să nu fie utilizată pentru activităţi care implică substanţe

inflamabile, toxice sau explozive; − construcţia nu este utilizată pentru a activităţi care presupun folosirea

focului deschis, rezistenţelor electrice, materiale incandescente. Pentru construcţiile specificate nivelurile de performanţă pot să nu

specifice obligativitatea verificării nivelurilor de rezistenţă la foc ale structurii de rezistenţă

Nivelul II Construcţia trebuie să fie proiectată astfel încât: - colapsul total sau parţial al construcţiei să nu conducă la afectarea altor

construcţii; - colapsul total sau parţial al construcţiei să nu conducă la distrugerea

unor pereţi antifoc sau rezistenţi la foc pentru protejarea altor compartimente de incendiu sau construcţii;

- numărul de persoane nu trebuie să fie mai mare de 100 şi densitatea medie de aglomerare să nu depăşească 0,2 persoane/ m2;

- construcţia să nu fie utilizată pentru învăţământ, grădiniţe, persoane cu handicap, cazare bătrâni etc.

Construcţia trebuie proiectată astfel încât, elementele secundare ale structurii de rezistenţă să satisfacă condiţiile:

- eventualul colaps al elementelor secundare ale structurii să nu compromită capacitatea portantă a altor elemente ale structurii;

- eventualul colaps al elementelor secundare ale structurii să nu compromită pereţi antifoc sau rezistenţi la foc precum şi sisteme de protecţie la foc;

- eventualul colaps al elementelor secundare ale structurii să nu constituie un pericol pentru utilizatori sau echipele de intervenţie.

Rezistenţa la foc pentru încadrarea în nivelul II este următoarea:

R 15 Construcţii cu un nivel şi fără subsol R 30 (1) Construcţii cu max. 2 niveluri R 45 (1) Alte construcţii

60

Nivelul III Se poate considera că, se realizează acest nivel de performanţă pentru toate

construcţiile nepuse în funcţiune, pentru care este cerut nivelul IV sau IV. Nivelul de performanţă, funcţie de densitatea sarcinii termice, pentru

încadrarea în nivelul III este specificat în coloana 3.

Capacitate portantă Densitatea sarcinii termice Niveluri minime Niveluri de referinţă

Max 150 Mj/m2 R15 R15 Max 200 Mj/m2 R15 R20 Max 300 Mj/m2 R15 R30 Max 450 Mj/m2 R30 R 45 Max 600 Mj/m2 R30 R 60 Max 900 Mj/m2 R 45 R90 Max 1200 Mj/m2 R 60 R 120 Max 1800 Mj/m2 R 90 R180 Mai mare de 1800 Mj/m2 R 120 R 240

Al II-lea criteriu al ingineriei securităţii la incendiu, îl reprezintă un bilanţ

al măsurilor active şi pasive de protecţie la foc, în alternativă cu metodele care fac referire la clasele de rezistenţă la foc, pentru verificarea capacităţii portante prin interpretarea acţiunilor termice dată de curba de incendiu natural, aplicată pentru un interval de timp necesar până se ajunge la temperatura nominală.

Nivelurile IV şi V Pot reieşi ca nivel cerut din proiectare sau ca cerinţe ale autorităţilor pentru

destinaţii de o anumită importanţă. Pentru îndeplinirea nivelului IV construcţiile trebuie să fie verificate astfel

încât: − să se asigure menţinerea capacităţii portante pe toată durata incendiului; − regimul de deformaţii limitat; − capacitatea portantă reziduală să poată conduce la refacerea structurii. Pentru îndeplinirea nivelului V construcţiile trebuie sa fie verificate astfel

încât: − să se asigure menţinerea capacităţii portante pe toată durata incendiului; − regimul de deformaţii neglijabil; − capacitatea portantă reziduală să poată asigura refacerea imediată a

funcţionalităţii structurii construcţiei.

61

CCOONNDDIIŢŢIIII DDEE IINNTTRROODDUUCCEERREE PPEE PPIIAAŢŢĂĂ AA PPRROODDUUSSEELLOORR PPEENNTTRRUU CCOONNSSTTRRUUCCŢŢIIII,, CCUU RROOLL DDEE

SSAATTIISSFFAACCEERREE AA CCEERRIINNŢŢEEII DDEE SSEECCUURRIITTAATTEE LLAA IINNCCEENNDDIIUU

Colonel dr. ing. Tudorel MATEI

Căpitan ing. Alin BUNGHEZA Direcţia Pompieri


Abstract

The paper presents the conditions for introducing on the market products for constructions industry in order to satisfy the fire-safety requirement as set in the 622/21.04.04 Governmental Regulation (HGR).

În aplicarea principiului liberei circulaţii a mărfurilor, pe Piaţa Unică Europeană, documentele europene transpuse sub forma Directivelor tip Noua Abordare, prevăd înlăturarea barierelor tehnice din calea comerţului şi introducerea pe piaţă a produselor din domeniile reglementate, numai dacă au aplicat marcajul CE.

Supravegherea pieţei este un instrument esenţial pentru aplicarea directivelor menţionate, în special prin luarea de măsuri pentru a verifica dacă produsele îndeplinesc cerinţele directivelor aplicabile, dacă se acţionează pentru a aduce produsele neconforme la conformitate şi dacă sunt aplicate sancţiuni atunci când este cazul.

Introducerea pe piaţă reprezintă acţiunea de a face disponibil, pentru prima dată, contra cost sau gratuit, un produs din domeniul reglementat, în vederea distribuirii şi/sau utilizării.

În România, introducerea pe piaţă a produselor pentru construcţii cu rol în satisfacerea cerinţei de securitate la incendiu este reglementată de Hotărârea Guvernului României nr. 622/21.04.2004, privind stabilirea condiţiilor de

62

introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii, cu modificările şi completările ulterioare, care preia Directiva 89/106 EEC – produse pentru construcţii.

Conform actului normativ menţionat, se admite introducerea pe piaţă a produselor care sunt destinate utilizării în construcţii, numai dacă sunt adecvate pentru utilizările preconizate, adică au astfel de caracteristici încât construcţiile în care urmează a fi încorporate, asamblate, aplicate sau instalate, dacă sunt corect proiectate şi executate, pot să satisfacă cerinţele esenţiale ale construcţiilor.

Pot fi introduse pe piaţă şi utilizate în scopurile prevăzute, fără alte restricţii legale, numai produsele care poartă marcajul de conformitate CE.

Marcajul CE indică faptul că produsele sunt conforme cu specificaţiile tehnice relevante, recunoscute ca referinţe în acest scop, adică:

a) standarde naţionale care transpun standarde europene armonizate din domeniul produselor pentru construcţii;

b) agremente tehnice europene; c) alte specificaţii tehnice naţionale, recunoscute la nivel comunitar şi ale

căror indicative au fost publicate în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene. În situaţiile în care, pentru unele produse pentru construcţii nu sunt în

vigoare specificaţii tehnice armonizate sau specificaţii tehnice recunoscute, precum şi în perioada de coexistenţă a specificaţiilor tehnice armonizate în vigoare, se admite introducerea pe piaţa românească a produselor respective în următoarele condiţii, după caz:

• atunci când există standarde naţionale aplicabile, produsele care sunt realizate în conformitate cu standardele respective, pot fi introduse pe piaţă, dacă conformitatea cu standardele face obiectul unei declaraţii de conformitate date de producător sau reprezentantul său autorizat, pe baza unei proceduri de evaluare, echivalente sistemului de atestare a conformităţii;

• atunci când nu există standarde naţionale sau produsele se abat de la prevederile standardelor existente, produsele pot fi introduse pe piaţă pe baza agrementului tehnic în construcţii şi cu respectarea prevederilor acestuia.

Specificaţii tehnice armonizate sunt standarde române care adoptă standarde europene armonizate din domeniul produselor pentru construcţii sau standarde naţionale ale statelor membre ale Uniunii Europene, care adoptă standarde europene armonizate în domeniul produselor pentru construcţii şi agremente tehnice europene.

Perioada de coexistenţă a specificaţiilor tehnice armonizate este perioada în care au valabilitate pentru introducerea pe piaţă a produselor, atât specificaţiile tehnice armonizate, cât şi specificaţiile tehnice naţionale existente, referitoare la acelaşi produs.

Anexăm lista standardelor române care transpun standarde europene armonizate şi a specificaţiilor tehnice recunoscute în domeniul produselor pentru construcţii, precum şi data de încetare a perioadei de coexistenţă publicată în Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 968/2005. De exemplu: pentru „Sisteme fixe de luptă împotriva incendiilor”. „Sisteme cu

63

emulsii”. Partea 1. „Cerinţe şi metode de încercare ale componentelor chimice”, standardul intră în vigoare la 01.03.2007.

Până la data aderării la Uniunea Europeană, se admite introducerea pe piaţa românească şi a produselor care poartă marcajul naţional de conformitate CS, denumit în continuare marcaj CS, potrivit prevederilor Legii nr. 608/2001, evaluarea conformităţii produselor, cu modificările şi completările ulterioare, şi a H.G.R. nr. 622/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Marcajul CE/CS se aplică de producător sau de reprezentantul autorizat al acestuia, stabilit în România, pe produsele care sunt conforme cu standardele sau specificaţiile tehnice armonizate/ naţionale.

Marcajul CE trebuie însoţit de următoarele informaţii, conform anexei ZA1 din standardele armonizate: numărul de identificare al organismului notificat, numele producătorului, ultimele 2 cifre ale anului de aplicare a marcajului, numărul corespunzător certificatului de conformitate EC, numărul standardului armonizat şi tipul produsului.

Producătorii sau reprezentanţii autorizaţi ai acestora trebuie să deţină certificatul de conformitate EC emis de un organism notificat şi să dea o declaraţie de conformitate EC pe baza certificatului menţionat.

Pentru supravegherea modului de introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii cu rol în satisfacerea cerinţei de securitate la incendiu în România, a fost desemnat Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă - Serviciul pentru Supravegherea Pieţei şi Desemnarea Organismelor pentru Evaluarea Conformităţii.

Monitorizarea produselor introduse pe piaţă se face în conformitate cu prevederile H.G.R. 891/2004 privind stabilirea unor măsuri de supraveghere a pieţei produselor din domeniile reglementate, prevăzute în Legea 608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Metodologiei de control pentru supravegherea pieţei produselor pentru construcţii, cu rol în satisfacerea cerinţei de securitate la incendiu aprobată prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 607/2005 cu modificările şi completările ulterioare, prin vizitarea regulată a locurilor unde se comercializează, se depozitează de către distribuitor, a locurilor unde produsele sunt puse în funcţiune, precum şi prin vizitarea târgurilor şi expoziţiilor.

Serviciul pentru Supravegherea Pieţei şi Desemnarea Organismelor pentru Evaluarea Conformităţii a elaborat 24 de proceduri privind supravegherea pieţei pentru produsele pentru construcţii cu rol în satisfacerea cerinţei de securitate la incendiu, pentru care există standarde armonizate, care au fost aprobate de către inspectorul general. Cadrele serviciului au participat la 15 manifestări expoziţionale pentru monitorizarea produselor pentru construcţii cu rol în satisfacerea cerinţei de securitate la incendiu, întocmindu-se note-raport cu concluziile desprinse în urma desfăşurării acestor activităţi. Din verificările efectuate cu această ocazie, a rezultat că atât organizatorii, cât şi expozanţii, nu cunoşteau modalitatea introducerii pe piaţă a produselor pentru construcţii conform

64

prevederilor H.G.R. nr. 622/2004 cu modificările şi completările ulterioare, care transpune Directiva Europeană 89/106, şi nu erau furnizate indicaţii vizibile care să precizeze clar că astfel de produse nu pot fi comercializate sau puse în funcţiune înainte de a fi realizate conform cerinţelor reglementărilor tehnice aplicabile conform art. 8(4) din H.G.R nr. 891/2004, cu completările şi modificările ulterioare. În acest sens, au fost instruiţi organizatorii manifestărilor şi reprezentanţii a 39 de societăţi care expuneau produse pentru construcţii, cu rol în satisfacerea cerinţei de securitate la incendiu, despre prevederile legislaţiei în vigoare privind supravegherea pieţei. Au fost întocmite protocoale de colaborare în cadrul activităţii de supraveghere a pieţei pentru produsele din domeniile reglementate cu: Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat din cadrul Ministerului Economiei şi Comerţului, Inspecţia de Stat în Construcţii, precum şi cu Asociaţia Română pentru Tehnică de Securitate.

De asemenea, a fost întocmită o bază de date cuprinzând producătorii, importatorii şi distribuitorii produselor pentru construcţii cu rol în satisfacerea cerinţei de securitate la incendiu.

Inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene au obligaţia de a informa Serviciul pentru Supravegherea Pieţei şi Desemnarea Organismelor pentru Evaluarea Conformităţii despre orice investiţie în care există produse pentru construcţii cu rol în satisfacerea cerinţei de securitate la incendiu, pusă în funcţiune după data de 27.02.2005.

65

Anexă

Lista standardelor române care transpun standarde europene armonizate privind

produsele pentru construcţii, cu rol în satisfacerea cerinţei de securitate la incendiu

Indicativ Titlu DATA* _________________________________________________________________________ 1.SR EN 54-3:2002/A1:2003 Sisteme de detectare şi de alarmă la

incendiu. Partea 3: Dispozitive sonore de alarmă la incendiu. 30.06.2005

_________________________________________________________________________ 2.SR EN 54-4+AC:2000/A1:2003 Sisteme de detectare şi de alarmă la

incendiu. Partea 4: Echipament de alimentare electrică. 31.12.2005

_________________________________________________________________________ 3.SR EN 54-5:2002/A1:2003 Sisteme de detectare şi de alarmă la

incendiu. Partea 5: Detectori de căldură. Detectori punctuali. 30.06.2005

_________________________________________________________________________ 4.SR EN 54-7:2002/A1:2003 Sisteme de detectare şi de alarmă la

incendiu. Partea 7: Detectoare de fum. Detectoare punctuale care utilizează dispersia luminii, transmisia luminii sau ionizarea. 30.06.2005

_________________________________________________________________________ 5.SR EN 54-12:2003 Sisteme de detectare şi de alarmă la

incendiu. Partea 12: Detectoare de fum. Detectoare liniare care utilizează principiul transmisiei unui fascicul de unde optice. 31.12.2005

_________________________________________________________________________ 6.SR EN 671-1:2002 Sisteme fixe de luptă împotriva

incendiilor. Sisteme echipate cu furtun. Partea 1: Hidranţi interiori echipaţi cu furtunuri semirigide. 01.04.2004


incendiilor. Sisteme echipate cu furtun. Partea 2: Hidranţi interiori echipaţi cu furtunuri plate. 01.04.2004

_________________________________________________________________________

66

8.SR EN 12094-1:2004 Instalaţii fixe de luptă împotriva incendiului. Elemente componente pentru instalaţii de stingere cu gaz. Partea 1: Cerinţe şi metode de 01.05.2006 încercare pentru dispozitivele electrice automate de comandă şi temporizare.

_________________________________________________________________________ 9.SR EN 12094-2:2004 Instalaţii fixe de luptă împotriva

incendiului. Elemente componente pentru instalaţii de stingere cu gaz. Partea 2: Condiţii şi metode de 01.05.2006 încercare pentru dispozitivele automate neelectrice de comandă şi temporizare.

_____________________________________________________________ 10.SR EN 12094-3:2004 Instalaţii fixe de luptă împotriva

incendiului. Elemente componente pentru instalaţii de stingere cu gaz. Partea 3: Cerinţe şi metode de 01.09.2005 încercare pentru dispozitivele manuale de declanşare şi de oprire în caz de urgenţă.


incendiului. Elemente componente pentru instalaţii de stingere cu gaz. Partea 4: Cerinţe şi metode de 01.05.2006 încercare pentru vane de rezervoare şi declanşatoarele lor.


incendiilor. Componente pentru sisteme de stingere cu gaz. Partea 5: Condiţii şi metode de încercare pentru 01.04.2004 distribuitoare de înaltă şi joasă presiune şi acţionările lor pentru sisteme cu CO2.


incendiilor. Componente pentru sisteme de stingere cu gaz. Partea 6: Condiţii şi metode de încercare pentru 01.04.2004 dispozitivele neelectrice de scoatere din funcţiune a sistemelor de stingere cu CO2

_________________________________________________________________________

67

14.SR EN 12094-7:2002 Sisteme fixe de luptă împotriva incendiilor. Componente pentru sisteme de stingere cu gaz. Partea 7: Condiţii 01.04.2004 şi metode de încercare pentru duzele sistemelor cu CO2.


incendiului. Elemente componente pentru instalaţii de stingere cu gaz. Partea 9: Cerinţe şi metode de 01.09.2005 încercare pentru detectoare speciale de incendiu.

16.SR EN 12094-10:2004 Instalaţii fixe de luptă împotriva incendiului. Elemente componente pentru instalaţii de stingere cu gaz. Partea 10: Cerinţe şi metode de 01.05.2006 încercare pentru manometre şi presostate.


incendiului. Elemente componente pentru instalaţii de stingere cu gaz. Partea 11: Condiţii şi metode de 01.09.2005 încercare pentru dispozitive de cântărire mecanice.


incendiului. Elemente componente pentru instalaţii de stingere cu gaz. Partea 12: Cerinţe şi metode de 01.09.2005 încercare pentru dispozitivele pneumatice de alarmare.


incendiilor. Componente pentru sisteme de stingere cu gaz. Partea 13: 01.04.2004 Condiţii şi metode de încercare pentru clapete antiretur.

_________________________________________________________________________ 20.SR EN 12101-2:2004 Sisteme pentru controlul căldurii şi

fumului. Partea 2: Specificaţii referitoare la dispozitive de evacuare 01.09.2005 naturală a fumului şi căldurii.

_________________________________________________________________________

68

21.SR EN 12101-3:2003 Sisteme de control a căldurii şi a fumului. Partea 3: Specificaţii pentru ventilatoare de evacuare a căldurii şi 01.04.2005 a fumului.

22.SR EN 12259-1+A1:2002 Protecţie împotriva incendiilor. Sisteme fixe de luptă împotriva incendiilor. Componentele sistemelor 01.09.2005 de tip sprinkler şi cu apă pulverizată. Partea 1: Sprinklere.

_________________________________________________________________________ 23.SR EN 12259-1+A1:2002/ Protecţie împotriva incendiilor. A2:2004 Sisteme fixe de luptă împotriva

incendiilor. Componentele sistemelor 01.03.2006 de tip sprinkler şi cu apă pulverizată. Partea 1: Sprinklere.

_________________________________________________________________________ 24.SR EN 12259-2:2002/ Protecţie împotriva incendiilor. A1:2002 Sisteme fixe de luptă împotriva

incendiilor. Componentele sistemelor de tip sprinkler şi cu apă 01.09.2005 pulverizată. Partea 2: Supapă de control şi semnalizare pentru instalaţii tip apă/apă.

25.SR EN 12259-3:2002/ Sisteme fixe de luptă împotriva A1:2003 incendiilor. Componente pentru sisteme

cu sprinklere şi cu apă pulverizată. 01.09.2005 Partea 3: Sistem de supape de alarmă apă-aer.

_________________________________________________________________________ 26.SR EN 12259-4:2002/ Sisteme fixe de luptă împotriva A1:2003 incendiilor. Componente pentru sisteme

cu sprinklere şi cu apă pulverizată. Partea 4: Dispozitive de alarmă cu 01.04.2004 motor hidraulic.


incendiilor. Componente pentru sisteme cu sprinklere şi cu apă pulverizată. 01.09.2005 Partea 5: Detectoare de curgere a apei.


incendiilor. Sisteme de stingere cu pulbere. Partea 1: Condiţii şi metode 01.04.2004 de încercare a elementelor componente.

_________________________________________________________________________

69

29.SR EN 12416-2:2002 Sisteme fixe de luptă împotriva incendiilor. Sisteme de stingere cu pulbere. Partea 2: Concepţie, 01.04.2004 construcţie şi întreţinere.


incendiilor. Sisteme cu emulsii. Partea 1: Cerinţe şi metode de 01.03.2007 încercare ale componentelor chimice.

_________________________________________________________________________

* DATA = data de încetare a perioadei de coexistenţă a standardului european, armonizat cu specificaţiile tehnice naţionale existente referitoare la acelaşi produs.

70

MMAANNAAGGEEMMEENNTTUULL AACCTTIIVVIITTĂĂŢŢIIII DDEE OORRGGAANNIIZZAARREE ŞŞII CCOONNDDUUCCEERREE AA IINNSSPPEECCŢŢIIEEII DDEE PPRREEVVEENNIIRREE PPEENNTTRRUU

ÎÎNNDDEEPPLLIINNIIRREEAA MMIISSIIUUNNIILLOORR ÎÎNN ZZOONNAA DDEE CCOOMMPPEETTEENNŢŢĂĂ

Lt. col. ing. Ion MIHALACHE Adjunct al inspectorului-şef,

Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă ″Mr.Constantin Ene″ al judeţului Bacău

Abstract

In this paper are presented the goal, the fundamental objective, the derived objectives, the main attributions and the activity directions of the Prevention Inspection’s management.

Inspecţia de prevenire îndeplineşte, la nivelul judeţului, funcţiile de

reglementare, avizare/autorizare, informare publică, îndrumare şi control privind prevenirea situaţiilor de urgenţă, precum şi pregătirea populaţiei privind comportarea în situaţii de urgenţă.

În cadrul Inspecţiei de Prevenire sunt constituite şi funcţionează două servicii:

- Serviciul Prevenirea Incendiilor; - Serviciul Protecţie Civilă;

dimensionate în raport cu volumul, complexitatea, diversitatea şi specificul activităţilor pe care le desfăşoară, avându-se în vedere asigurarea unui număr de 4-6 inspectori la 100.000 de locuitori.

Scopurile Inspecţiei de Prevenire sunt:

a) organizarea activităţilor şi valorificarea resurselor umane, materiale şi financiare, în vederea îndeplinirii cu maximă eficienţă a atribuţiilor legale ce-i revin privind reglementarea, coordonarea, evaluarea, controlul şi îndrumarea activităţilor de prevenire a situaţiilor de urgenţă, securitatea la incendii şi stabilirea cauzelor acestora;

71

b) evaluarea conformităţii şi supravegherea pieţei produselor cu rol în securitatea la incendiu;

c) realizarea măsurilor de protecţie civilă şi pregătirea populaţiei privind comportarea în situaţii de urgenţă.

Obiectivul fundamental al Inspecţiei de Prevenire constă în apropierea activităţii preventive de cetăţean şi comunitate, prin impunerea competentă şi profesionistă a unor standarde ridicate de cunoaştere şi aplicare a legii de către factorii responsabili şi cetăţeni, creşterea ponderii educaţiei preventive desfăşurate în rândul acestora, angrenarea în mai mare măsură a populaţiei, comunităţilor şi factorilor responsabili la realizarea unui grad ridicat de autoprotecţie care, evident, duce la îmbunătăţirea nivelului de protecţie a vieţii şi proprietăţii în judeţ.

Obiectivele derivate ale Inspecţiei de Prevenire sunt: a) elaborarea documentelor de planificare a muncii, respectiv a planurilor

de muncă, anual, trimestrial şi a planurilor lunare de activitate ale inspectorilor. b) efectuarea de propuneri la principalele reglementări din domeniul

prevenirii situaţiilor de urgenţă, care vor fi difuzate în teritoriu. c) organizarea cooperării şi colaborării cu organele locale ale administraţiei

publice şi organismele responsabile în asigurarea securităţii la incendiu şi dezastre; d) acordarea asistenţei tehnice de specialitate consiliilor locale pentru

întocmirea “Planului de analiză şi acoperire a riscurilor”. Atribuţiile principale ale Inspecţiei de Prevenire sunt: − planifică şi desfăşoară inspecţii, controale, verificări şi alte acţiuni de

prevenire privind modul de aplicare a prevederilor legale şi stabileşte măsurile necesare pentru creşterea nivelului de securitate al cetăţenilor şi bunurilor;

− elaborează studii, prognoze şi analize statistice privind natura şi frecvenţa situaţiilor de urgenţă produse şi propune măsuri în baza concluziilor rezultate din acestea;

− desfăşoară activităţi de informare publică pentru cunoaşterea de către cetăţeni a tipurilor de risc specifice zonei de competenţă, a măsurilor de prevenire, precum şi a conduitei de urmat pe timpul situaţiilor de urgenţă;

− participă la elaborarea reglementărilor specifice zonei de competenţă şi avizează dispoziţiile în domeniul prevenirii şi intervenţiei în situaţii de urgenţă, emise de autorităţile publice locale şi cele deconcentrate /descentralizate;

− emite avize şi autorizaţii, în condiţiile legii; − monitorizează şi evaluează tipurile de risc; − participă la elaborarea şi derularea programelor pentru pregătirea

autorităţilor, serviciilor de urgenţă voluntare şi private, precum şi a populaţiei; − organizează pregătirea personalului propriu; − controlează şi îndrumă activitatea desfăşurată de serviciile de urgenţă

publice voluntare/private;

72

− participă la operaţiuni şi activităţi de înştiinţare, avertizare, alarmare, alertare, recunoaştere, cercetare şi alte măsuri de protecţie a cetăţenilor în caz de situaţii de urgenţă;

− participă la identificarea resurselor umane şi materialelor disponibile, pentru răspuns în situaţii de urgenţă şi ţine evidenţa acestora;

− organizează banca de date privind activităţile preventive, analizează periodic situaţia operativă şi valorifică rezultatele;

− participă la cercetarea cauzelor de incendiu, a condiţiilor şi împrejurărilor care au determinat ori au favorizat producerea accidentelor şi dezastrelor;

− controlează respectarea criteriilor de performanţă, stabilite în condiţiile legii, în organizarea şi dotarea serviciilor voluntare şi private, precum şi activitatea acestora;

− constată şi sancţionează încălcarea dispoziţiilor legale din domeniul de competenţă;

− desfăşoară activităţi privind soluţionarea petiţiilor în domeniul specific; − organizează concursuri profesionale cu serviciile voluntare şi private,

precum şi acţiuni educative cu cercurile tehnico-aplicative din şcoli; − asigură informarea organelor competente şi raportarea acţiunilor

desfăşurate, conform reglementărilor specifice; − participă, împreună cu experţii şi specialiştii în domeniu din cadrul

comitetelor pentru situaţii de urgenţă judeţean şi locale, la identificarea şi gestionarea tipurilor de riscuri generatoare de dezastre naturale şi tehnologice de pe teritoriul judeţului;

− informarea şi pregătirea preventivă a populaţiei cu privire la pericolele la care este expusă, măsurile de autoprotecţie ce trebuie îndeplinite, mijloacele de protecţie puse la dispoziţie, obligaţiile ce îi revin şi modul de acţiune pe timpul situaţiei de urgenţă;

− prezintă propuneri, conform prevederilor actelor normative în vigoare, cu privire la concepţia realizării şi aplicării măsurilor de protecţie civilă pe teritoriul judeţului, în concordanţă cu posibilităţile de acţiune a mijloacelor de atac aerian ale inamicului sau cu posibilitatea producerii unor dezastre;

− organizează, coordonează şi controlează modul de aplicare a măsurilor de protecţie civilă la nivelul autorităţilor administraţiei publice locale, instituţiilor publice şi operatorilor economici de pe teritoriul judeţului;

− îndrumă, coordonează şi verifică realizarea structurilor organizatorice pentru situaţii de urgenţă şi urmăreşte îmbunătăţirea organizării de protecţie civilă în funcţie de modificările intervenite în organizarea administrativă şi dezvoltarea economico-socială;

73

− organizează şi conduce desfăşurarea pregătirii pentru intervenţie a structurilor pentru situaţii de urgenţă din judeţ şi participă la antrenamente de înştiinţare-alarmare, convocări, instructaje şi alte activităţi pe linie de protecţie civilă;

− participă la desfăşurarea de aplicaţii, exerciţii; − coordonează modul de desfăşurare a evacuării populaţiei, salariaţilor, a

bunurilor materiale şi valorilor de patrimoniu în caz de război sau dezastre; − conduce, îndrumă şi controlează starea de operativitate a punctelor de

comandă de protecţie civilă şi a fondului de adăpostire din judeţ; − prezintă propuneri pentru planificarea în bugetele locale a fondurilor

necesare pe linie de protecţie civilă şi sprijină desfăşurarea acestei activităţi la instituţiile publice şi operatorii economici;

− solicită organelor administraţiei publice locale completarea necesarului de adăpostire, a mijloacelor de înştiinţare şi alarmare, de protecţie şi intervenţie în situaţii de criză sau de producere a dezastrelor;

− execută acţiuni de identificare şi asanare a muniţiilor neexplodate, rămase din timpul războiului, descoperite pe teritoriul judeţului şi de neutralizare a acestora;

− asigură depozitarea materialelor, starea de operativitate a tehnicii, aparaturii şi materialelor, precum şi păstrarea secretului şi protecţia difuzării informaţiilor din Serviciul Protecţie Civilă;

− avizează documentaţiile tehnice ale investiţiilor în construcţii, conform legislaţiei în vigoare;

− avizează tehnic, premergător eliberării autorizaţiilor de construire, adăposturile publice de protecţie civilă prevăzute în documentaţiile tehnice ale investiţiilor, potrivit metodologiei elaborate de I.G.S.U.;

− participă, împreună cu organele abilitate de lege, la stabilirea cauzelor probabile ale producerii situaţiilor de urgenţă, şi participă la identificarea şi stabilirea factorilor de risc şi a împrejurărilor care au generat unele situaţii de urgenţă în domeniul specific;

− desfăşoară inspecţii, controale, verificări şi alte acţiuni de prevenire privind modul de aplicare a prevederilor legale şi stabileşte măsurile necesare pentru creşterea nivelului de securitate a cetăţenilor şi bunurilor;

− desfăşoară activităţi de informare pentru cunoaşterea de către cetăţeni a tipurilor de risc specifice zonei de competenţă şi a măsurilor de prevenire, precum şi a conduitei de urmat pe timpul situaţiei de urgenţă;

− participă la elaborarea şi derularea programelor pentru pregătirea autorităţilor, serviciilor de urgenţă voluntare şi private, precum şi a populaţiei;

− verifică funcţionarea şi întreţinerea sistemului de înştiinţare, avertizare şi alarmare la localităţi, instituţii publice şi operatorii economici şi a modului de folosire al acestuia pe timpul controalelor de specialitate;

74

− urmăreşte îndeplinirea criteriilor de performanţă privind constituirea şi pregătirea serviciilor voluntare sau private pentru situaţii de urgenţă;

− organizează şi coordonează realizarea măsurilor privind protecţia populaţiei, animalelor şi bunurilor materiale de orice natură împotriva contaminării radioactive, toxice şi biologice în caz de atac cu arme N.B.C., accident nuclear sau chimic;

− coordonează realizarea măsurilor tehnico-organizatorice privind asistenţa medico-sanitară şi sanitar-veterinară la război sau alte situaţii speciale şi activitatea specifică pe linia protecţiei mediului;

− coordonează, îndrumă şi acordă asistenţă de specialitate în vederea întocmirii planurilor de urgenţă internă la operatorii economici sursă de risc din zona de competenţă, conform H.G. 95/2003;

− urmăreşte executarea verificării şi etalonării aparaturii dozimetrice din dotarea structurilor de protecţie civilă, conform normativelor în vigoare;

− inspectarea periodică a adăposturilor de protecţie civilă în vederea respectării normelor şi măsurilor stabilite, pentru menţinerea adăposturilor şi a instalaţiilor utilitare ale acestora în stare de funcţionare;

− face propuneri pentru întocmirea catalogului local privind clasificarea de protecţie civilă a unităţilor administrativ-teritoriale, localităţilor componente, instituţiilor publice, operatorilor economici şi obiectivelor, în baza criteriilor de clasificare din punct de vedere al protecţiei civile elaborate de I.G.S.U. în funcţie de tipurile de riscuri specifice;

− participă la elaborarea “Schemei cu riscurile teritoriale din zona de competenţă”;

− asigură asistenţă de specialitate consiliilor locale privind întocmirea “Planurilor de analiză şi acoperire a riscurilor” în unităţile administrativ-teritoriale;

Personalul Inspecţiei de Prevenire în exercitarea drepturilor şi obligaţiilor este învestit cu exerciţiul autorităţii publice.

În raport cu atribuţiile specifice, personalul Inspecţiei de Prevenire are următoarele drepturi şi obligaţii:

− să efectueze inspecţii şi controale privind modul de respectare şi aplicare a normelor legale în materie;

− să elibereze/anuleze avize şi autorizaţii sau să propună, motivat, eliberarea şi anularea avizelor şi autorizaţiilor, potrivit legii;

− să îndrume şi să controleze modul de pregătire a populaţiei şi salariaţilor pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă;

− să organizeze şi să conducă exerciţii, aplicaţii şi alte activităţi de pregătire la instituţii publice şi operatori economici;

− să solicite de la persoanele fizice şi juridice datele, informaţiile şi documentele necesare îndeplinirii atribuţiilor legale;

75

− să stabilească restricţii sau să interzică orice operaţiuni sau lucrări, în scopul prevenirii unor situaţii de urgenţă;

− să sesizeze, în condiţiile prevăzute de lege, organele competente despre infracţiunile constatate în exercitarea atribuţiilor de serviciu;

− să constate şi să sancţioneze contravenţiile, potrivit competenţei prevăzute de lege;

− să dispună, în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, potrivit legii, sistarea unor activităţi, a lucrărilor de construcţii sau oprirea funcţionării ori utilizării construcţiilor sau amenajărilor;

− să participe la coordonarea şi conducerea intervenţiilor în situaţii de urgenţă;

− să dispună restrângerea utilizării clădirilor incendiate, avariate ori ameninţate, inclusiv evacuarea persoanelor şi animalelor din acestea, precum şi a folosirii terenurilor din vecinătatea imobilelor respective;

− să intre, pentru îndeplinirea atribuţiilor specifice, în orice incintă a organismelor şi organizaţiilor, instituţiilor şi operatorilor economici;

− să solicite sprijinul autorităţilor publice, mijloacelor de informare în masă şi cetăţenilor pentru luarea măsurilor urgente în vederea prevenirii, limitării sau înlăturării unor pericole iminente ce pot provoca situaţii de urgenţă.

În exercitarea drepturilor şi obligaţiilor, personalul Inspecţiei de Prevenire îşi face cunoscută calitatea prin prezentarea legitimaţiei de serviciu sau de control şi a ordinului de serviciu/misiune.

În conformitate cu prevederile Hotărârii nr. 1514 din 29.11.2005 privind modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1.490/2004, pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare şi a organigramei Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, în cadrul Inspecţiei de Prevenire din organigrama Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă s-au înfiinţat: Serviciul Pregătirea Populaţiei pentru Intervenţie şi Educaţie Preventivă, Serviciul Coordonare Servicii Publice Voluntare şi Servicii Private, şi Publicaţii de Specialitate.

Pentru eficientizarea activităţilor de prevenire la nivel judeţ, este necesar ca în componenţa Inspecţiei de Prevenire din cadrul inspectoratului judeţean să se regăsească un compartiment corespondent serviciilor nou înfiinţate, subordonat adjunctului inspectorului şef, compartiment care să gestioneze şi baza de date a Inspecţiei de Prevenire cu privire la evidenţele nominale şi statistice prevăzute în Regulamentul nr. 665 din 30/05/2005 de planificare, organizare, pregătire, desfăşurare şi evaluare a activităţii de prevenire.

Activitatea de prevenire a situaţiilor de urgenţă este mult mai eficientă, atunci când sunt respectate cele cinci reguli de aur ale unei acţiuni bune:

a fi interesat; a cunoaşte şi respecta programul;

76

a urmări realizarea acţiunii începute; a avea un ritm bun; a merge până la capăt cu acţiunile.

Eficienţa activităţii de prevenire a situaţiilor de urgenţă se realizează printr-un sistem de indicatori relevanţi. Aceştia trebuie priviţi prin prisma a două planuri: cel al cerinţelor europene şi internaţionale şi cel al necesităţilor de cuantificare, relativă, a eficienţei activităţilor de prevenire.

Indicatorii de performanţă obiectivi sunt cei care pot fi măsurabili şi observabili, deci sunt cei care se reflectă nemijlocit în rezultatele activităţii de prevenire. Pentru îndeplinirea acestora (cei mai mulţi sunt trecuţi în fişa postului, pe care fiecare cadru al inspecţiei de prevenire o cunoaşte) se ţine cont de nivelul la care au fost îndeplinite criteriile de performanţă care au fost stabilite pentru fiecare post în parte. De asemenea, o serie de indicatori de performanţă rezultă din ordine, instrucţiuni, regulamente şi diferite documente operative.

Atunci când se fac comparaţii privitor la eficienţa activităţii preventive, precum şi a situaţiei operative, trebuie plecat de la stabilirea numărului de personal (inspectori în acest caz) în raport de: numărul de locuitori; numărul de localităţi urbane; numărul de localităţi rurale; produsul intern brut al judeţului/locuitor; nivelul cheltuielilor pentru protecţie la incendii şi dezastre/locuitor; numărul de obiective/procese tehnologice cu grad ridicat/foarte ridicat de pericol de incendiu, explozie, poluare, etc.

Numai în măsura în care unităţile administrativ-teritoriale sunt grupate aproximativ în aceeaşi categorie, în raport de criteriile enunţate, se poate face o comparaţie între acestea.

Principalele direcţii de acţiune ale inspecţiei de prevenire constau în: Eficientizarea îndeplinirii atribuţiilor în domeniul prevenirii producerii

situaţiilor de urgenţă şi integrarea mai accentuată a comunităţilor umane, a cetăţenilor şi a factorilor de răspundere de la toate nivelurile în efortul de apărare a vieţii, proprietăţii şi mediului în împotriva incendiilor şi în alte situaţii de urgenţă.

Sporirea impactului mass-media şi a altor factori educaţionali în procesul de formare a conduitei preventive a populaţiei, cu accent deosebit în perfecţionarea şi diversificarea acţiunilor informării publice în mediul rural şi la periferia marilor oraşe.

Reorientarea procesului de formare şi pregătire continuă a personalului serviciilor de urgenţă, în acord cu legislaţia privind formarea profesională, precum şi având în vedere atribuţiile şi misiunile legale.

Sprijinirea organizării şi funcţionării serviciilor publice/private pentru situaţii de urgenţă de la nivelul localităţilor şi al operatorilor economici.

Cunoaşterea şi punerea în practică a legislaţiei şi programelor anticorupţie, monitorizarea şi aplicarea cu caracter permanent a măsurilor preventiv – educative, precum şi sporirea exigenţei în situaţii de încălcare a legii în acest domeniu.

77

Gestionarea eficientă a resurselor umane, urmărirea formării şi întăririi coeziunii colectivelor constituite, cultivarea tradiţiilor comune şi specifice armelor, îmbunătăţirea relaţiilor interumane.

Activitatea managerială a Inspecţiei de Prevenire, trebuie să dovedească: − realism şi dinamism al acţiunilor, prin înscrierea lor în contextul legal

instituţionalizat; − creativitate şi flexibilitate în procesul de conducere, prin promovarea

soluţiilor novatoare, care pot spori calitatea şi eficienţa activităţilor specifice. Toate propunerile de acţiune vor fi analizate prompt, împreună cu iniţiatorii lor, pentru a determina valoarea şi aplicabilitatea acestora;

− coerenţa măsurilor, astfel încât să se subsumeze obiectivului fundamental al managementului situaţiilor de urgenţă;

− centrarea preocupărilor pe calitatea activităţilor specifice prevenirii şi reducerii riscurilor producerii dezastrelor sau accidentelor; protejării populaţiei, a bunurilor materiale şi mediului, înlăturării operative a urmărilor acestora;

− eficienţa procesului managerial, prin implicarea personalului, în analiza şi conducerea diferitelor activităţi, competenţelor atribuite prin Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Inspectoratului Judeţean;

− transparenţă în stabilirea obiectivelor, precum şi în adoptarea şi aplicarea măsurilor de prevenire, prin analiză de oportunitate şi informarea persoanelor interesate asupra soluţiilor identificate;

− deschidere în dialog cu autorităţile administraţiei locale, instituţiile publice, operatorii economici şi persoanele fizice.

Stilul de conducere practicat trebuie să se bazeze pe promovarea consecventă a următoarelor principii:

- „uşi deschise”; - „faţa la colegi şi la echipa managerială”; - încredere în oameni; - respectul faţă de oameni; - asumarea răspunderii pentru demersul managerial.

Metodele şi tehnicile utilizate pentru îndeplinirea obiectivelor planificate depind în mare măsură de calitatea factorului uman, suportul logistic la dispoziţie şi de alocaţiile financiare repartizate prin bugetul de venituri şi cheltuieli la dispoziţia inspectoratului.

Ca metode generale de management se vor folosi cu preponderenţă metoda conducerii prin obiective pentru atingerea obiectivelor generale ale proiectului şi metoda conducerii prin proiecte pentru îndeplinirea obiectivelor pe termen scurt.

De asemenea, se pot folosi următoarele metode specifice de management şi tehnici asociate:

− şedinţa de lucru, ca metodă de transmitere a obiectivelor pe termen scurt;

78

− pe timpul şedinţelor de lucru, în funcţie de situaţie se poate folosi tehnica „brainstorming” pentru folosirea la maxim a potenţialului intelectual al participanţilor, neexcluzând, după caz, şi folosirea altor tehnici;

− şedinţa de analiză ca metodă de evaluare a stadiului îndeplinirii obiectivelor şi acţiunilor asociate;

− delimitarea clară a atribuţiunilor şi competenţelor fiecărei structuri în parte şi fiecare post, astfel încât să se elimine suprapunerile şi paralelismele;

− stabilirea indicatorilor de performanţă pentru evaluarea reală a capacităţilor fiecărei structuri (inspector);

− planificarea muncii prin întocmirea planurilor de muncă şi a planificării controalelor de către fiecare inspector;

− evaluarea periodică a compartimentelor şi structurilor din subordine şi a fiecărui inspector asupra modului de îndeplinire a misiunilor (sarcinilor) indicatorilor de performanţă, a rezultatelor obţinute;

− alocarea unui timp corespunzător discutării unor probleme profesionale cu colectivele de inspectori;

− recompensarea celor care se evidenţiază în îndeplinirea sarcinilor de serviciu;

− sancţionarea disciplinară a personalului care săvârşeşte abateri sau, după caz, aducerea în faţa Consiliului de Onoare, respectiv a Consiliului de Judecată.

79

CCOONNSSIIDDEERRAAŢŢIIII AASSUUPPRRAA UUNNOORR PPRREEVVEEDDEERRII AALLEE IINNSSTTRRUUCCŢŢIIUUNNIILLOORR PPRRIIVVIINNDD EEFFEECCTTUUAARREEAA CCOONNTTRROOLLUULLUUII TTEEHHNNIICC DDEE SSPPEECCIIAALLIITTAATTEE

RREEFFEERRIITTOORR LLAA SSEECCUURRIITTAATTEEAA LLAA IINNCCEENNDDIIUU ÎÎNN DDOOMMEENNIIUULL PPRROOIIEECCTTĂĂRRIIII,, EEXXEECCUUTTĂĂRRIIII ŞŞII RREECCEEPPŢŢIIEEII

CCOONNSSTTRRUUCCŢŢIIIILLOORR ŞŞII IINNSSTTAALLAAŢŢIIIILLOORR AAFFEERREENNTTEE IISS--IIPP 000022

Maior Costel Marian PIETREANU, Direcţia Pompieri


Abstract

The article it wants to be an legislative periplus concerning to personal activities who participate in executing and reception on construction works and its afferent equipment, specify synthetically, in some cases, the obligations who revert to agents involved in investments achievement.

Instrucţiunile IS-IP 002 aprobate prin Ordinul inspectorului general al

Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă Nr. 1111/IG din 10.08.2005 stabilesc cadrul general, obiectivele şi modul de exercitare a controlului tehnic de specialitate referitor la securitatea la incendiu în domeniul proiectării, executării şi recepţiei construcţiilor şi instalaţiilor aferente acestora.

Prevederile instrucţiunii sunt obligatorii şi se aplică de către inspectorii de prevenire cu atribuţii, potrivit fişei postului, în domeniul securităţii la incendiu şi, după caz, de emitere avizelor/autorizaţiilor de securitate la incendiu, din Inspectoratul General şi inspectoratele judeţene pentru situaţii de urgenţă / al municipiului Bucureşti.

A). Referitor la art. 3, lit. a) din instrucţiuni: „îndeplinirea obligaţiilor

specifice prevăzute pentru factorii implicaţi (investitori, proiectanţi, executanţi, verificatori de proiecte, experţi tehnici, inspectori de şantier şi responsabili cu

80

execuţia sub orice titlu) în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare privind apărarea împotriva incendiilor, a normelor şi dispoziţiilor generale de prevenire şi stingere a incendiilor”:

Investitorii

În concordanţă cu cele precizate la art. 2, alin. (1) din Regulamentul de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, aprobat prin H.G.R nr. 273/1994, investitorul este persoana fizică sau juridică care încheie contractul de executare de lucrări de construcţii, urmăreşte îndeplinirea lui şi preia lucrarea.

Obligaţiile şi răspunderile investitorilor sunt menţionate în Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii şi în O.G.R. nr. 60/1997, unde la art. 28, alin. (2) se arată că obligaţia obţinerii avizelor şi/sau autorizaţiilor (interesează cele privind securitatea la incendiu şi protecţia civilă) revine persoanelor fizice şi juridice care finanţează şi realizează investiţii noi sau intervenţii la care construcţiile existente ori, după caz, beneficiarului investiţiei.

Executanţii şi proiectanţii

Potrivit art. 2, alin. (2) din „Regulamentul de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora” aprobat prin H.G.R. nr. 273/1994, executantul este parte contractantă care realizează lucrarea sau reprezentantul legal al acestuia, dacă lucrarea este realizată printr-o asociere.

Obligaţiile proiectanţilor şi executanţilor sunt menţionate la art. 22 şi 23 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, la art. 24, 25 şi 26 din O.G.R. nr. 60/1997 privind apărarea împotriva incendiilor, modificată şi completată cu O.G.R. nr. 114/2000, iar dispoziţiile prevăzute la art.19-22 din O.G.R. nr. 60/1997 sunt aplicabile şi proiectanţilor şi executanţilor. Totodată se va ţine seama de prevederile art. 27 şi 28 din O.G.R. nr. 60/1997, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de precizările Capitolului II din „Normele generale de prevenire şi stingere a incendiilor”, aprobate cu O.M.I. nr. 775/1998.

Verificatorii de proiecte

În conformitate cu art. 13, alin. (1) din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii “verificarea proiectelor pentru execuţia construcţiilor, în ceea ce priveşte respectarea reglementărilor tehnice referitoare la cerinţe, se va face numai de specialişti verificatori de proiecte atestaţi, alţii decât specialiştii elaboratori ai proiectelor”. Verificare tehnică de calitate a proiectelor de către specialişti verificatori de proiecte, este prezentată în Capitolul 2 din HGR nr. 925/1995 pentru aprobarea „Regulamentului de verificare şi expertizare tehnică de calitate a proiectelor, a execuţiei lucrărilor şi a construcţiilor”.

81

Potrivit prevederilor anexei nr. 1 – Cerinţele la care se verifică tehnic proiectele de specialitate, funcţie de categoria de importanţă a construcţiei din ANEXA nr. I – Îndrumător privind aplicarea prevederilor „Regulamentului de verificare şi expertizare tehnică de calitate a proiectelor, a execuţiei lucrărilor şi construcţiilor”, aprobată cu Ordinul nr. 77/N/1996 al ministrului lucrărilor publice şi amenajării teritoriului, verificarea proiectelor de construcţii şi instalaţii aferente acestora la cerinţa de calitate „C – siguranţă la foc” este obligatorie pentru cele din categoria de importanţă „excepţională” şi „deosebită”, iar pentru cele din categoria de importanţă „normală”, respectiv „redusă” se execută o verificare opţională la propunerea proiectantului, ţinând cont şi de observaţiile precizate în anexă referitoare la categoriile de construcţii care se supun verificării la toate cerinţele de calitate indiferent de categoria de importanţă.

Încadrarea în categoria de importanţă se face în conformitate cu cele stipulate în anexa nr. 3 – „Regulament privind stabilirea categoriei de importanţă a construcţiilor din Hotărârea Guvernului României nr. 766/1997 pentru aprobarea unor regulamente privind calitatea în construcţii”, unde la art. 5 din regulament se menţionează printre altele „Categoriile de importanţă a construcţiilor se stabilesc în conformitate cu metodologia aprobată de către Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului …”. Metodologia mai sus amintită a fost aprobată cu Ordinul nr. 31/N/1995 al ministrului lucrărilor publice şi amenajării teritoriului.

Atestarea tehnico-profesională a verificatorilor de proiecte, pentru cerinţa esenţială „C – siguranţă la foc”, se face în concordanţă cu cele precizate în anexa nr.1 – Reglementare tehnică "Îndrumător pentru atestarea tehnico-profesională a specialiştilor cu activitate în construcţii", aprobată cu Ordinul nr. 777/2003 al ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei.

Experţii tehnici

O atenţie deosebită se va acorda art. 18 din Legea nr. 10/1995 unde se precizează că intervenţiile la construcţiile existente, care se fac numai pe baza unui proiect avizat de proiectantul iniţial al clădirii sau pe baza unei expertize tehnice întocmite de un expert tehnic atestat, acest lucru consemnându-se obligatoriu în cartea tehnică a construcţiei.

Potrivit art.13, alin.(4) din Legea nr. 10/1995 „expertizele tehnice ale proiectelor şi construcţiilor se efectuează numai de experţi tehnici atestaţi”.

Expertizarea tehnică de calitate a proiectelor şi a construcţiilor este detaliată în Capitolul 3 din HGR nr. 925/1995. Atestarea tehnico-profesională a experţilor tehnici cu calitatea în construcţii se face în conformitate cu prevederile Capitolului 4 din Ordinul nr. 777/2003 al M.L.P.T.L., unde la art. 13, alin.(2) se arată ” pentru cerinţa de calitate C, candidaţii pot solicita atestarea ca experţi tehnici pentru construcţii în toate domeniile, pentru toate specialităţile de instalaţii (Is + It + Ig + Ie) sau pentru ansamblu (construcţii + instalaţii)”.

82

Responsabilii tehnici cu execuţia

Asigurarea calităţii execuţiei lucrărilor de construcţii se face şi prin responsabili tehnici cu execuţia (Capitolul 4 din Legea nr. 10/1995), atestaţi conform prevederilor Capitolului 3 din Ordinul nr. 777/2003 al ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei.

Întrucât, Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 448/2002 privind aprobarea Procedurii de autorizare a inspectorilor de şantier, a fost abrogat de Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 1961/2005, noţiunea de „inspector de şantier” a fost înlocuită de cea de „diriginte de şantier”, deoarece la art. 5 din OMLPTL nr. 448/2002 se preciza că „Orice referire în textele actelor normative la diriginţi de şantier se va înlocui cu inspectori de şantier.” Dirigintele de şantier este persoana fizică atestată care urmăreşte executarea corectă a lucrărilor de construcţii în concordanţă cu proiectul, investitorul putând solicita acestuia, pe baza notelor scrise şi vizate, modificări şi completări faţă de planul iniţial şi comanda făcută. Atestarea diriginţilor de şantier se face în concordanţă cu cele stipulate în „Ordinul nr. 257/2005 privind aprobarea Procedurii de autorizare a diriginţilor de şantier”.

B). Cu privire la art. 3, lit. b) „respectarea prevederilor Legii nr. 10/1995

privind calitatea în construcţii şi H.G.R. nr. 622/2004 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii şi a regulamentelor aprobate prin hotărâri ale guvernului, în vederea realizării sistemului calităţii în construcţii şi a aplicării regulamentelor specifice pentru asigurarea îndeplinirii cerinţei esenţiale de securitate la incendiu”.

Introducerea pe piaţă a produselor pentru construcţii

Pot fi introduse pe piaţă, comercializate sau utilizate în scopurile prevăzute, fără alte restricţii legale, numai produsele care satisfac prevederile H.G.R. nr. 622/2004, cu modificările şi completările ulterioare, astfel:

1) Produsele au marcaj CE – acestea intră pe piaţă liber, fără alte restricţii, acesta semnifică faptul că produsele sunt conforme cu standardele române şi/sau cu standardele naţionale ale statelor membre ale Uniunii Europene care adoptă standarde europene armonizate din domeniul produselor pentru construcţii, produsele sunt conforme cu un agrement tehnic european, denumit în continuare ETA, eliberat conform procedurii prevăzute în capitolul 4 din HGR nr. 622/2004.

2) Produsele nu au marcajul CE – caz în care se disting două situaţii: 2.1) Produsele au aplicat marcajul CS de producător sau de reprezentantul

autorizat al acestuia, persoană fizică ori juridică cu domiciliul, respectiv sediul, în România. Marcajul CS este urmat, dacă este cazul, de numărul de identificare al organismului înregistrat în Registrul organismelor recunoscute, care a evaluat conformitatea, conform Legii nr. 608/2001 republicată privind evaluarea conformităţii produselor şi a reglementărilor tehnice aplicabile produsului.

83

2.2) Produsele nu au aplicat nici marcajul CS - acestea fiind introduse pe piaţă pe bază de agrement tehnic în construcţii, în cazurile în care nu există standarde naţionale sau produsele se abat de la prevederile standardelor existente.

C). Referitor la „Secţiunea 3 – Recepţia lucrărilor de construcţii şi

instalaţii aferente acestora”. Recepţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente

În acest sens, trebuie avute în vedere prevederile art. 28 din Hotărârea Guvernului României nr. 273/1994 privind aprobarea Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, care precizează că, la recepţia clădirilor cu înălţimea de peste 28 m, cu săli aglomerate, cu capacitate pentru mai mult de 150 persoane, a hotelurilor, a spitalelor, căminelor pentru copii şi bătrâni sau a altor clădiri destinate persoanelor ce nu se pot evacua singure, investitorii sunt obligaţi ca în comisiile de recepţie să includă şi o persoană desemnată de inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene/al Municipiului Bucureşti, care va fi solicitată în scris de către investitor. Numele persoanei desemnate va fi comunicat în scris investitorului, în intervalul de timp de la primirea solicitării până la data întrunirii comisiei de recepţie.

Procesul-verbal de recepţie va consemna realizarea măsurilor prevăzute în documentaţia de execuţie din punct de vedere al prevenirii şi al stingerii incendiilor, fără de care recepţia nu este acceptată.

Un alt aspect de care se va ţine cont este cel prevăzut la art. 10 din Hotărârea Guvernului României nr. 51/1996 privind aprobarea Regulamentului de recepţie a lucrărilor de montaj utilaje, echipamente, instalaţii tehnologice şi a punerii în funcţiune a capacităţilor de producţie, unde se arată că la recepţia obiectivelor de investiţii care reprezintă surse mari de risc, investitorii sunt obligaţi ca, în comisiile de recepţie, sa includă şi o persoană desemnată de către inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene/al Municipiului Bucureşti, care va fi solicitată în scris de către investitor. Prevederile articolului menţionat anterior trebuie coroborate cu cele ale art. 69 din H. G. R. nr. 51/1996, precum şi cu cele ale H.G.R. nr. 486/1993 privind creşterea siguranţei în exploatare a construcţiilor şi instalaţiilor care reprezintă surse de mare risc.

84

PPRREEGGĂĂTTIIRREEAA ŞŞII DDEESSFFĂĂŞŞUURRAARREEAA CCOONNTTRROOLLUULLUUII DDEE FFOONNDD

Lt. col. ing. Eugen VIŞAN Şef Serviciu Prevenire Incendii

Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Şerban Cantacuzino” al judeţului Prahova

Abstract

In the paper is presented the method for planning, preparing and implementing the found controls.

Conform O.M.A.I. nr. 665 din 30.05.2005 pentru aprobarea

Regulamentului de planificare, organizare, pregătire, desfăşurare şi evaluare a activităţii de prevenire, activităţile de prevenire desfăşurate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi de structurile din subordine reprezintă o componentă principală a sistemului integrat de măsuri tehnice şi organizatorice, precum şi de acţiuni specifice planificate şi realizate potrivit legislaţiei, în scopul preîntâmpinării, reducerii sau eliminării riscurilor de producere a situaţiilor de urgenţă şi a consecinţelor acestora, protecţiei populaţiei, mediului, bunurilor şi valorilor de patrimoniu prin mijloace şi măsuri specifice.

În acest sens, pentru asigurarea unui nivel corespunzător de protecţie a comunităţilor contra efectelor incendiilor, este necesară identificarea, evaluarea şi analiza pericolelor potenţiale prin aprecierea probabilităţii de apariţie a lor şi a consecinţelor pe care le presupun pentru viaţa oamenilor, mediu şi bunuri materiale, activitate care se realizează prin executarea controalelor tehnice de prevenire.

Pentru planificarea controalelor tehnice de prevenire se au în vedere, în principal, clasificarea în funcţie de tipul de risc a localităţilor, operatorilor economici şi instituţiilor şi concluziile rezultate din evaluarea periodică a situaţiei operative, astfel încât să poată fi reduse la minimum sau menţinute la un nivel acceptabil, principalele riscuri existente la nivelul judeţului.

Necesitatea desfăşurării activităţilor preventive este susţinută de faptul că, necesitând fonduri financiare destul de scăzute, reprezintă modalitatea cea mai

85

eficientă de a gestiona riscurile, ştiut fiind că este mult mai ieftin să previi decât să intervii şi, de asemenea, este mai puţin costisitor să investeşti în mijloace de prevenire şi detecţie-semnalizare decât să repari/reconstruieşti ceea ce s-a degradat prin incendii.

Controalele tehnice de prevenire reprezintă activităţi complexe ce se desfăşoară pentru identificarea, evaluarea şi analiza riscurilor, necesitând din partea inspectorilor de specialitate atât cunoştinţe cu caracter general, vizând specificul activităţii de prevenire cât şi cunoştinţe de specialitate pe profilul operatorului economic sau instituţiei controlate.

Spre exemplificare, în cele ce urmează sunt prezentate etapele desfăşurării unui control de fond, acestea fiind principial valabile atât pentru executarea controalelor de fond la operatori economici, cât şi la instituţii, cu prezentarea unor etape mai detaliat, cu elemente concrete ale unui control desfăşurat la o unitate spitalicească având un număr mare de paturi, deservind întreg judeţul, Spitalul Judeţean de Urgenţă.

Pentru asigurarea calităţii controlului, premergător începerii acestuia, are loc pregătirea activităţii de control, gradual, constând în restudierea şi aprofundarea reglementărilor specifice domeniului de activitate al operatorului economic sau instituţiei controlate şi pregătirea unei mape documentare cuprinzând extrase din reglementări cu aplicabilitate pe timpul controlului.

Principala sursă de pregătire a controlului o constituie dosarul obiectivului, cuprinzând prezentarea detaliată a operatorului economic sau instituţiei, atât din punct de vedere tehnologic şi constructiv, cât şi din punct de vedere al datelor cu caracter operativ. Completarea informaţiilor necesare se face pe baza documentelor întocmite cu ocazia controalelor anterioare desfăşurate, precum şi din documentele întocmite de inspectorul care are obiectivul în monitorizare, cu ocazia verificării îndeplinirii remedierii deficienţelor constatate. Prin această documentare sunt fixate problemele identificate ca surse de risc cu ocazia controalelor anterioare, probleme rămase în rezolvare, conducerii instituţiei sau operatorului economic (spre exemplificare, în cazul Spitalului Judeţean de Urgenţă Ploieşti, pe timpul documentării s-au identificat ca probleme rămase spre rezolvare, unele fluxuri de evacuare care fuseseră deviate şi astfel, aveau schimbată distanţa de evacuare, cu ocazia unor lucrări de reparaţii executate anterior).

Pregătirea controlului se definitivează, în cazul în care controlul de fond se desfăşoară de către un colectiv de inspectori, prin repartizarea instalaţiilor tehnologice, construcţiilor şi amenajărilor spre control inspectorilor care compun colectivul, repartizare preliminară stabilită pe baza informaţiilor furnizate de conducerea operatorului sau instituţiei cu ocazia anunţării desfăşurării controlului. Această repartizare se poate schimba, odată cu începerea propriu-zisă a controlului, ca urmare a modificărilor apărute în activitatea operatorului sau instituţiei în intervalul de timp dintre anunţarea controlului şi începerea acestuia.

86

Controlul de fond începe prin prezentarea inspectorului sau colectivului de inspectori conducerii operatorului economic sau instituţiei, prezentarea obiectivelor controlului şi definitivarea repartizării instalaţiilor, construcţiilor şi amenajărilor către inspectorii participanţi. Tot cu această ocazie, se stabilesc specialiştii din cadrul operatorului economic sau instituţiei care însoţesc inspectorii pe timpul controlului, precum şi inspectorul care răspunde de întocmirea documentului de control şi a modalităţilor de furnizare a constatărilor de către ceilalţi inspectori participanţi, în cazul în care controlul se execută de către un colectiv de inspectori.

După stabilirea aspectelor de natură organizatorică, se începe desfăşurarea practică a controlului de fond, prin verificarea de către inspectorii participanţi a sectoarelor ce le-au fost repartizate.

Pentru asigurarea unei cunoaşteri cât mai exacte a operatorului economic sau instituţiei controlate, la începutul activităţilor practice de control sunt verificate evaluarea din punct de vedere al apărării împotriva incendiilor şi documentele de organizare a activităţii de apărare împotriva incendiilor, acestea furnizând informaţiile necesare pentru a putea fi apreciate teoretic aspectele privind nivelul protecţiei la foc, în cazul operatorului economic sau instituţiei controlate. Sunt verificate scenariul de siguranţă la foc sau, după caz, evaluarea riscului de incendiu, documente care servesc pentru analizarea construcţiilor şi amenajărilor controlate şi de unde sunt extrase datele necesare completării capitolelor 1 şi 2 ale procesului verbal de control, cuprinzând datele de identificare şi fişa obiectivului.

Din analiza documentelor rezultă şi sectoarele unde, conform evaluării şi documentelor de organizare a activităţii de apărare împotriva incendiilor, sunt prezente situaţii deosebite din punct de vedere al protecţiei la foc.

Analiza documentelor cuprinde şi verificarea măsurilor de asigurare a apărării împotriva incendiilor adoptate, constând în verificarea dotărilor cu mijloace tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor, cu instalaţii de stingere şi limitare a propagării incendiilor, de detecţie şi semnalizare şi asigurarea rezervei de apă incendiu.

Dat fiind că orice control de specialitate urmăreşte, în primul rând, identificarea şi eliminarea stărilor de pericol şi a cauzelor potenţiale de incendiu, colectivul de inspectori având drept scop acordarea asistenţei tehnice necesară conducerii operatorului economic sau instituţiei pentru remedierea tuturor aspectelor negative constatate, obiectivul prioritar al inspectorilor este acela de a înlătura pe timpul controlului deficienţele identificate.

După finalizarea verificării documentelor privind evaluarea şi organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor se demarează verificările practice în sectoarele de activitate ale operatorului economic sau instituţiei.

Verificarea fiecărui sector în parte cuprinde activităţi practice de identificare a situaţiilor generatoare de pericole pentru utilizatori, atât din punct de vedere al alcătuirilor constructive şi conformării şi stabilităţii la foc a construcţiilor,

87

cât şi din punct de vedere al realizării şi exploatării sistemelor şi instalaţiilor utilitare ale acestora.

Astfel, este verificată realizarea sistemelor şi instalaţiilor utilitare ale construcţiilor cu impact asupra siguranţei utilizatorilor, cum ar fi instalaţia electrică şi sistemul de alimentare cu gaze naturale.

Verificarea va urmări dacă acestea sunt realizate fără improvizaţii, dacă sunt corelate cu mediul de lucru corespunzător sectorului ( dacă este cazul realizării sistemelor şi instalaţiile cu protecţii suplimentare – cazul mediului cu acumulări posibil explozive, al spaţiilor de depozitare materiale şi substanţe combustibile sau periculoase etc ). De asemenea, verificarea va urmări ca traseul sistemelor şi instalaţiilor utilitare să nu fie realizat prin spaţii care nu permit amplasarea acestora (cazul sistemelor de alimentare cu gaze, în special ) sau ca trecerea prin elemente de construcţie cu anumite limite de rezistenţă la foc să fie asigurată cu obturarea golurilor cu materiale de aceeaşi limită de rezistenţă la foc cu elementul de construcţie traversat. Având în vedere existenţa, în cadrul instituţiei prezentate ca exemplu, mai multor secţii, fiecare cu specificul propriu, verificarea instalaţiilor utilitare este diferenţiată, adaptată situaţiei concrete din fiecare secţie.

Astfel, în cazul secţiilor chirurgicale, unde există blocurile operatorii şi terapie intensivă, specificul acestora îl constituie existenţa recipienţilor sau sistemelor de alimentare cu gaze sub presiune ( oxigenul ), necesar desfăşurării serviciului medical, verificarea vizând în special asigurarea condiţiilor de amplasare şi exploatare a acestor recipienţi sau sisteme de alimentare şi iluminatul de siguranţă şi continuare a lucrului. Un alt sector unde se acordă o atenţie specială este blocul alimentar, zonă în care, prin natura activităţii, riscul de incendiu este mare, verificarea vizând condiţiile de exploatare ale sistemelor de gătit şi alimentarea cu gaze naturale a acestora, precum şi dotarea cu mijloace tehnice de stingere adecvate. Controlul executat în anul 2006 a relevat faptul că, odată cu executarea unor lucrări de reparaţii, au fost amplasaţi şi recipienţi cu oxigen sub presiune fără asigurarea unor distanţe corespunzătoare faţă de construcţiile adăpostind bolnavi, ceea ce a condus la căutarea unor soluţii constructive compensatorii, având în vedere că nu puteau fi dezafectate, aceşti recipienţi deservind blocurile operatoare şi secţiile de terapie intensivă şi reanimare.

Pentru sistemele şi instalaţiile utilitare ale spitalului, aferente celorlalte secţii şi anexe ale acestuia, verificarea va viza condiţiile de realizare şi exploatare ale acestora, asemănător activităţii desfăşurate în oricare construcţie civilă.

Activitatea desfăşurată de inspectori cuprinde şi verificarea alcătuirilor constructive ale construcţiilor, din punct de vedere al asigurării evacuării utilizatorilor în caz de necesitate, precum şi din punct de vedere al îndeplinirii condiţiilor impuse prin normativele de specialitate pentru diferitele categorii de construcţii şi funcţiuni ale acestora. În această categorie de verificări intră verificarea existenţei, dimensionării şi realizării corespunzătoare a căilor de

88

evacuare, astfel încât acestea să asigure lungimea de deplasare a utilizatorilor pentru ieşirea din construcţie sub limita maxim admisă în funcţie de tipul şi destinaţia construcţiei respective. Tot în această categorie intră şi verificarea asigurării gabaritului uşilor amplasate pe căile de evacuare, al marcării corespunzătoare a acestora, al asigurării sensului normal de deschidere pentru evacuarea utilizatorilor, iar în cazul în care construcţia este cu mai multe niveluri, se verifică condiţiile impuse prin normative pentru realizarea caselor de scări sub aspectul asigurării tipului corespunzător de casă de scări, a gabaritului necesar şi a separării acesteia de restul construcţiei prin elemente rezistente la foc, după caz.

Ţinând cont de specificul unităţii prezentate ca exemplificare, verificarea căilor de evacuare va ţine cont de asigurarea evacuării, în caz de necesitate a bolnavilor, avându-se în vedere capacitatea redusă sau imposibilitatea deplasării acestora fără ajutor, ceea ce necesită reducerea, pe cât posibil, la lungimi cât mai mici ale acestor căi de evacuare, precum şi asigurarea rampelor necesare transportului bolnavilor cu cărucioarele speciale.

Ca urmare a identificării, pe timpul pregătirii controlului, a unor probleme rămase spre soluţionare conducerii instituţiei privind lungimea distanţei necesare evacuării utilizatorilor datorită modificării traseelor în urma unor lucrări de reparaţii executate, în anul 2006 s-a verificat remedierea acestor deficienţe, constatându-se că au fost eliminate aproape integral.

Având în vedere importanţa pe care o are protecţia utilizatorilor pe timpul desfăşurării activităţilor necesare pe timpul producerii unui incendiu, o atenţie deosebită trebuie arătată asigurării desfumării. Verificarea asigurării desfumării cuprinde analiza, conform cerinţelor normativelor de specialitate, sistemului adoptat pentru realizarea acesteia, a realizării constructive a sistemului de desfumare şi a asigurării funcţionării automate, unde este cazul, a acestuia.

Verificarea construcţiei cuprinde şi analiza dotării cu mijloace tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor, sisteme de stingere şi limitare a propagării incendiilor şi sisteme de detectare şi semnalizare a incendiilor.

Pentru mijloacele tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor se verifică dacă dotarea corespunde normelor de dotare stabilite prin instrucţiunea specifică (D.G.P.S.I. 003/2001), precum şi dacă acestea corespund tehnic la momentul executării controlului (existenţa verificărilor la termenele stabilite conform prescripţiei tehnice sau producătorului). De asemenea, se verifică dacă tipul de mijloace tehnice care dotează spaţiile respective corespunde caracteristicilor fizico-chimice ale materialelor şi substanţelor care sunt utilizate sau depozitate în acele spaţii.

Sistemele de stingere şi limitare a propagării incendiilor sunt verificate din punct de vedere al asigurării dotării complete şi corespunzătoare cu accesorii, fiind făcute şi probe funcţionale, dar fără a afecta desfăşurarea normală a activităţii în cadrul operatorului economic sau instituţiei controlate.

89

Datorită faptului că instituţia prezentată spre exemplificare este o unitate spitalicească, probele funcţionale au constat din probe executate la hidranţii interiori amplasaţi la parterul unui corp al spitalului, corp având destinaţia de cabinete medicale policlinice, având corespondenţă cu o curte interioară, astfel încât să nu fie afectate odihna bolnavilor sau procesul medical.

Verificarea mai cuprinde asigurarea marcării corespunzătoare a acestor sisteme şi a vizibilităţii şi accesului uşor pentru utilizare în caz de necesitate.

De asemenea, verificarea cuprinde şi analiza dimensionării corespunzătoare a sistemelor de stingere şi limitare a propagării incendiilor corelat cu condiţiile concrete pentru care au fost realizate acestea (arie de acoperire, asigurarea numărului de jeturi necesar, densitatea de sarcină termică existentă, caracteristici fizico-chimice ale substanţelor şi materialelor din incintă, necesitatea protejării golurilor de separaţie între funcţiuni diferite etc.).

Analiza sistemelor de detectare şi semnalizare a incendiilor cuprinde dimensionarea sistemului avându-se în vedere prevederile normativului de specialitate şi verificarea funcţionalităţii acestuia.

Pentru realizarea unei analize complete şi corecte a construcţiei controlate este necesar ca să fie verificat ca spaţiile care compun construcţia să aibă destinaţia care le-a fost dată la momentul în care s-a făcut evaluarea capacităţii de apărare împotriva incendiilor a construcţiei respective. În cazul în care au fost operate modificări constructive şi schimbări de destinaţie a spaţiilor, se verifică dacă acestea au fost executate cu asigurarea avizării de securitate la incendiu necesară şi dacă sunt proiectate şi realizate măsurile necesare, pentru conformarea acestora.

Pe lângă activitatea de verificare a respectării condiţiilor impuse prin normativele de specialitate pentru construcţii şi amenajări se desfăşoară şi verificarea respectării normelor şi măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor stabilite prin reglementări generale şi specifice profilului de activitate al operatorului economic sau instituţiei controlate.

Astfel, se urmăreşte respectarea reglementărilor privind fumatul, utilizarea focului deschis, a executării operaţiunilor tehnologice care prezintă pericol de incendiu (sudarea, tratarea termică, lipirea, manipularea diferitelor substanţe periculoase, depozitarea materialelor combustibile şi a substanţelor periculoase etc.), precum şi îndeplinirea măsurilor specifice (îndepărtarea depunerilor combustibile, izolarea şi neutralizarea scurgerilor de lichide combustibile etc.).

În toate etapele de desfăşurare a controlului se execută şi verificarea cunoştinţelor utilizatorilor privind mânuirea mijloacelor tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor, a utilizării sistemelor de stingere a incendiilor, a cunoaşterii comportamentului în cazul producerii unui incendiu, precum şi a cunoaşterii îndatoririlor ce-i revin în cazul în care este cuprins în organizarea apărării împotriva incendiilor şi se produce un incendiu.

90

De asemenea, pe timpul desfăşurării controlului, se realizează şi instruiri cu utilizatorii, ori de câte ori se constată lipsuri în asigurarea cunoştinţelor necesare acestora pentru comportarea normală în cazul producerii unui incendiu.

Pe toată durata de desfăşurare a controalelor de fond este necesar un permanent schimb de informaţii între colectivul de inspectori, specialiştii obiectivului şi conducerea administrativ-economică a acestuia, dat fiind că remedierea deficienţelor constatate implică, de multe ori, alocarea de urgenţă a unor fonduri financiare.

O activitate foarte importantă pe timpul controlului de fond o constituie verificarea serviciului de pompieri civili care funcţionează în operatorul economic sau instituţie sau verificarea serviciului privat de pompieri civili organizat ca societate comercială care asigură intervenţia în cazul producerii unui incendiu. Această verificare vizează atât aspectele de natură organizatorică (documente de organizare şi operative), cât mai ales cele de natură operativă cuprinzând starea tehnică a mijloacelor de intervenţie, atestarea şi pregătirea personalului operativ, organizarea serviciului şi a intervenţiei şi testarea capacităţii de intervenţie prin desfăşurarea unui exerciţiu de stingere.

Cu ocazia desfăşurării exerciţiului de stingere se verifică şi organizarea evacuării utilizatorilor în caz de incendiu, precum şi organizarea apărării împotriva incendiilor în obiectivul controlat, analizându-se fiabilitatea acestuia.

Odată cu verificarea serviciului de pompieri are loc şi verificarea rezervei de apă incendiu a obiectivului, cuprinzând analiza dimensionării corespunzătoare a acesteia (avându-se în vedere prevederile standardului de specialitate) şi a realizării măsurilor de asigurare a parametrilor tehnici de funcţionare a sistemelor de stingere şi limitare a propagării incendiilor (existenţa capacităţii de pompare şi a sursei alternative de funcţionare a acesteia).

Cu această ocazie se verifică şi funcţionarea sursei alternative de alimentare cu energie electrică, astfel încât să fie asigurată funcţionarea normală a sistemelor cu impact în asigurarea protecţiei la foc a construcţiei/construcţiilor (iluminatul de siguranţă şi de continuare a lucrului, marcarea sistemului de stingere a incendiilor, sistemul de detectare şi semnalizare a incendiilor, capacitatea de pompare).

Toate activităţile de verificare a organizării intervenţiei, evacuării utilizatorilor şi funcţionalităţii sistemelor de limitare a propagării incendiilor, ca urmare a specificului instituţiei prezentate ca exemplu, au avut un caracter preponderent teoretic, fiind verificată practic doar funcţionarea sursei alternative de energie şi evacuarea utilizatorilor doar în sectorul cabinetelor medicale policlinice, pentru celelalte secţii fiind verificată cunoaşterea îndatoririlor de către personalul spitalului.

Ca urmare a constatării deficienţelor pe timpul controlului, este necesară identificarea celor care se fac vinovaţi de acestea, stabilirea gradului lor de vinovăţie şi sancţionarea, dacă este cazul, a acestora.

91

Constatările făcute de inspectori pe timpul controlului (în cazul în care acesta se execută de către un colectiv de inspectori) sunt comunicate zilnic inspectorului responsabil cu redactarea documentului de control, acesta completând macheta documentului permanent, astfel încât în ultima zi de control să poată fi posibilă redactarea finală a documentului într-un timp scurt.

După redactarea formei finale a documentului de control, acesta este discutat de către colectivul de inspectori cu conducerea operatorului economic sau instituţiei, stabilindu-se, în urma analizării datelor înscrise, forma sub care se va semna documentul.

Discuţiile purtate cu conducerea operatorului economic sau instituţiei vor cuprinde toate aspectele constatate pe timpul controlului de fond, fiind prezentate toate acţiunile întreprinse de către colectivul de inspectori, deficienţele constatate şi înlăturate şi, mai ales, deficienţele care sunt în curs de eliminare sau care trebuie să rămână în atenţia conducerii.

Pe timpul analizei efectuate se urmăreşte conştientizarea de către factorii de conducere a necesităţii asigurării nivelului corespunzător de protecţie la foc a construcţiei/construcţiilor astfel încât acestea să nu constituie un factor de risc pentru comunitate, iar în cazul producerii unui eveniment, efectele şi urmările acestuia să fie minime.

Totodată, se stabileşte, de comun acord, data până la care conducerea operatorului economic sau instituţiei trebuie să comunice măsurile adoptate, cu termene şi responsabilităţi concrete, pentru înlăturarea deficienţelor care rămân în atenţia acesteia.

Problemele care rămân de remediat constituie obiective de urmărit de către inspectorul care are obiectivul în responsabilitate în perioada următoare desfăşurării controlului.

92

MMEETTOODDOOLLOOGGIIAA CCOONNTTRROOLLUULLUUII DDEE PPRREEVVEENNIIRREE LLAA OO LLOOCCAALLIITTAATTEE

Colonel ing. Gavril TEMIAN Adjunct al inspectorului-şef

Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Crişana” al judeţului Bihor

Abstract

The paper’s objective is to present the preventive control’s methodology when it is applied for a locality.

Apariţia actelor normative în perioada 2004 – 2006 care au asigurat perfecţionarea managementului în situaţii de urgenţă, au permis optimizarea organizării activităţilor şi gestionarea eficientă a resurselor umane pentru îndeplinirea atribuţiilor legale de reglementare, planificare, coordonare, evaluare, control, monitorizare şi gestionare a situaţiilor de urgenţă.

În acest sens, o importanţă deosebită s-a acordat metodologiei de control la localităţi, unde există o comunitate umană, instituţii, operatori economici şi pot fi identificate riscuri care pot ameninţa viaţa oamenilor şi bunurile acestora.

Municipiile, oraşele şi comunele mai mari în care au fost identificate riscuri care pot genera situaţii de urgenţă, au fost cuprinse în control comun de către Inspecţia de Prevenire cu participarea inspectorilor din cele două servicii de prevenire a incendiilor şi protecţie civilă.

A fost aleasă această formă de control din următoarele considerente: • Pot fi cuprinse toate aspectele legate de apărare împotriva incendiilor şi

protecţie civilă; • Pot fi verificate, instruite şi acordată asistenţă tehnică tuturor structurilor

pentru situaţii de urgenţă constituite în unitatea administrativ – teritorială; • Posibilitatea angrenării tuturor forţelor ce intervin în cazul situaţiilor de

urgenţă la exerciţii, aplicaţii complexe; • Analizarea în ansamblu a studiului îndeplinirii măsurilor de apărare

împotriva incendiilor şi protecţie civilă; • Posibilitatea organizării unor instruiri zonale cu primarii, alte persoane

cu funcţii în cadrul structurilor pentru situaţii de urgenţă (Serviciile de Urgenţă

93

Voluntare, inspectori de urbanism, directori de şcoli) cărora le pot fi oferite exemple concrete din activităţile de P.S.I. şi protecţie civilă, se poate desfăşura un dialog cu aceştia. Astfel de instruiri au o eficienţă mult mai mare decât cele organizate la nivelul judeţului;

• Evitarea paralelismului între inspectorii celor două servicii, cadre ale aceleiaşi instituţii.

I. PREGĂTIREA CONTROLULUI

− Întocmirea planului de organizare şi desfăşurarea controlului comun care cuprinde:

- scopul şi direcţiile specifice pentru apărarea împotriva incendiilor şi protecţie civilă;

- perioada şi participanţii; - tematica controlului diferenţiată pe categoriile de obiective ce vor fi

verificate şi pe problematica urmărită privind apărarea împotriva incendiilor şi protecţie civilă;

- graficul pe zile şi inspectori în care sunt cuprinse activităţile şi unităţile supuse controlului: verificarea structurilor, documentelor de organizare, instituţiilor, operatorilor sursă de risc, operatorilor economici ce funcţionează pe baza declaraţiei pe proprie răspundere, obiective de investiţii, activitatea comisiei de acorduri unice, adăposturi, mijloace de înştiinţare şi alarmare.

− Prezentarea planului pentru aprobare, discutarea acestuia la bilanţ şi pregătirea controlului;

− Studierea legislaţiei şi reglementărilor specifice în domeniu inclusiv: Reguli şi Dispoziţii de P.S.I. emise de Comitetul Judeţean şi Consiliul Local, Ordinele, circularele prefectului în domeniul situaţiilor de urgenţă, clasificarea localităţii din punct de vedere a riscurilor;

− Studiul dosarului localităţii, monografie, fişa localităţii, fişe ale obiectivelor;

− Studierea documentelor de control întocmite anterior, cu accent pe neregulile constatate;

− Studierea situaţiei operative, evoluţia acestuia în zona administrativ – teritorială;

− Completarea listei cu operatorii economici ce funcţionează pe baza declaraţiei pe proprie răspundere, persoanele fizice, juridice autorizate conform legii;

− Anunţarea primarului despre executarea controlului şi scopurile acestuia;

− Întocmirea tipizatelor necesare executării controalelor.

94

II. DESFĂŞURAREA CONTROLULUI La deschiderea controlului participă toţi inspectorii, reprezentanţii

Primăriei şi Consiliului local. Colectivul de control prezintă scopul, principalele direcţii şi graficul pe zile, iar primarul o scurtă informare despre măsurile de apărare împotriva incendiilor şi de protecţie civilă luate la nivelul administraţiei publice locale.

Probleme organizatorice urmărite: − Constituirea structurilor specifice; − Comitet local pentru situaţii de urgenţă; Hotărârea de consiliu local;

Regulament; − Centru operativ cu activitate temporară; − Cadru tehnic P.S.I., inspector de protecţie civilă; − Serviciul voluntar pentru situaţii de urgenţă; − Grupe de prevenire a incendiilor. 1. La Consiliul Local al localităţii: − modul de organizare şi desfăşurare a activităţii de apărare împotriva

incendiilor şi protecţiei civile în unitatea administrativ – teritorială pe care o reprezintă;

− instituirea de reguli şi măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor, corelate cu nevoile locale;

− includerea în planurile de organizare, dezvoltare urbanistică şi amenajarea teritoriului, a lucrărilor pentru realizarea sistemelor de anunţare, alarmare şi alimentare cu apă în caz de incendiu, precum şi a căilor de acces pentru intervenţii în caz de incendiu;

− analiza periodică a capacităţii de apărare împotriva incendiilor a unităţii administrativ – teritoriale pe care o reprezintă, precum şi a măsurilor de îmbunătăţire a acesteia.

2. La instituţia primarului: − stabilirea măsurilor necesare acordării asistenţei pentru prevenirea

incendiilor la gospodăriile populaţiei; − organizarea controlului respectării măsurilor de apărare împotriva

incendiilor, pe timpul adunărilor şi manifestărilor publice, precum şi la construcţiile şi instalaţiile tehnologice aparţinând domeniului public şi privat al unităţii;

− modul de aducere la cunoştinţă publică a regulilor şi dispoziţiilor de apărare împotriva incendiilor şi de informare a populaţiei cu privire la modul de comportare în caz de incendiu şi situaţii de urgenţă;

95

− verificarea funcţionării şi întreţinerii mijloacelor de alarmare – înştiinţare a populaţiei pentru situaţii de urgenţă;

− întocmirea planului de prevenire, protecţie şi intervenţie în situaţii de urgenţă;

− modul de asigure a pregătirii profesionale, de antrenare şi de perfecţionare a personalului din serviciul voluntar pentru situaţii de urgenţă, precum şi elaborarea planurilor de intervenţie;

− constituirea şi gestionarea rezervelor de substanţe de stingere, echipament permanent de protecţie, lucruri şi alte mijloace necesare susţinerii operaţiunilor de intervenţie de lungă durată.

3. La instituţii aparţinând de Consiliul local (şcoli, grădiniţe, cămine

culturale etc.): − verificarea sistemelor de organizare a apărării împotriva incendiilor şi

de protecţie civilă; − verificarea măsurilor anterior stabilite prin documente de control; − verificarea instalaţiilor utilitare care pot genera incendii (electrice,

încălzire, ventilaţie, etc.); − existenţa şi întreţinerea instalaţiilor de legare la pământ, inclusiv de

paratrăsnet; − asigurarea şi întreţinerea iluminatului de siguranţă; − modul de asigurare a compartimentărilor; − respectarea actelor de autoritate; − calitatea instruirii personalului şi a testării anuale; − existenţa şi starea stingătoarelor din dotare şi a altor mijloace de

stingere; − organizarea salvării utilizatorilor şi evacuarea bunurilor; − marcarea cu indicatoare de avertizare a zonelor periculoase şi

indicatoare de siguranţă a căilor de evacuare; − componenţa echipelor de intervenţie în caz de incendiu; − afişarea planurilor de evacuare, a schemelor de intervenţie, a planurilor

de depozitare după caz, şi organizarea apărării împotriva incendiilor pe locul de muncă;

− respectarea măsurilor specifice punctelor vital vulnerabile. 4. La cadrul tehnic P.S.I. şi inspector de protecţie civilă a) Verificarea actelor de autoritate, cu accent pe: − întocmirea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Comitetului

pentru situaţii de urgenţă şi Centrului Operaţional; − înfiinţarea serviciului voluntar de urgenţă;

96

− asocierea sau stabilirea relaţiilor de colaborare cu alte consilii locale ori operatori economici, dacă este cazul;

− stabilirea cuantumului taxelor speciale destinate finanţării serviciului voluntar de urgenţă şi de informare a cetăţenilor în domeniul apărării împotriva incendiilor şi eliberarea avizelor de protecţie civilă;

− componenţa grupelor de prevenire a incendiilor şi a sectoarelor de competenţă a acestora;

− evidenţa construcţiilor şi instalaţiilor tehnologice ale domeniului public şi privat al unităţii administrativ – teritoriale;

− reglementarea modului de executare a lucrărilor cu foc deschis; − reglementarea fumatului în spaţiile instituţiilor; − reglementarea modului de gestionare a deşeurilor, reziduurilor şi a

ambalajelor; − măsurile speciale care să contracareze efectele perioadelor caniculare şi

secetoase; − sistemul de măsuri tehnice şi organizatorice referitoare la instruirea în

domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor; − reglementarea circulaţiei pe teritoriul localităţii, a mijloacelor care

transportă materiale şi substanţe periculoase; − contractul sau circulaţia cu alte servicii voluntare de urgenţă; − reglementarea transportului, depozitării substanţelor periculoase; − reglementarea adăpostirii persoanelor în caz de situaţiile de urgenţă; − organizarea alarmării – avertizării populaţiei; − calitatea planului de intervenţie în caz de inundaţii; − alte planuri necesare a fi întocmite în funcţie de clasificarea localităţii

din punct de vedere a riscurilor. b) Verificarea elementelor specifice de apărare împotriva incendiilor, cu

accent pe: − datele de identitate a personalului din serviciul voluntar de urgenţă; − operatorii economici cu care primăria a încheiat contracte de închiriere,

cât şi alţi operatori, cu specificarea obiectului de activitate; − alimentarea localităţii cu apă pentru stingerea incendiilor (rezervoare,

pompe, reţele de hidranţi, rampe de alimentare cu apă, amenajate la râuri şi lacuri); − sistemul de anunţare şi alarmare în caz de incendiu; − zilele în care se organizează activităţi tradiţionale; − zonele în care intervenţia se poate realiza numai prin dispozitive de la

distanţă, din cauza spaţiilor înguste, drumurilor în pantă, caselor izolate, etc.; − fişele de incendiu pentru evenimentele la care pompierii militari nu au

participat;

97

− aplicaţiile şi exerciţiile de intervenţie desfăşurate cu serviciile voluntare de urgenţă;

− utilajele din dotare şi stocurile de substanţe de stingere; − echipamentul de protecţie a personalului de intervenţie; − procedurile de instruire pe categorii de instructaj specific; − planul de intervenţie al localităţii, avizat de inspectoratul judeţean

pentru situaţii de urgenţă; − avizele sau autorizaţiile obţinute pentru construcţiile şi instalaţiile

tehnologice şi alte amenajări din patrimoniul propriu; − notele de activităţi preventive organizate şi desfăşurate în cadrul

localităţii; − regulamentul de organizare şi funcţionare a serviciului voluntar pentru

situaţii de urgenţă. 5. La serviciul voluntar de urgenţă: − organizare, încadrare şi dotare conform criteriilor minime de

performanţă, inclusiv grupe de intervenţie pe categorii de risc; − înlocuirea şi calitatea documentelor de organizare şi funcţionare; − calitatea, calificarea personalului angajat şi voluntar; − cunoaşterea atribuţiilor şi răspunderilor personalului încadrat în

serviciile voluntare pentru situaţii de urgenţă; − organizarea zilnică a intervenţiei; − întreţinerea clădirii (remizei); − evidenţa intervenţiilor, aplicaţiilor şi concluziile la acestea; − existenţa documentelor de conducere a activităţii (harta cu nivelul de

competenţă, gradul de întreţinere a utilajului din dotare, programul de pregătire pe luni, teme, exerciţii cu personalul serviciului).

Desfăşurarea exerciţiului de alarmare publică pe baza unui plan în care vor

fi cuprinse: − Concepţia exerciţiului; − Planul de desfăşurare; − Schema cu organizarea înştiinţării şi alarmării; − Schema cu organizarea fluxului informaţional; − Diagrama audibilităţii sistemului de alarmare; − Sinopticul activităţilor ce le desfăşoară efectivele angrenate în cadrul

exerciţiului. În cadrul exerciţiului de alarmare publică s-a desfăşurat şi un exerciţiu de

intervenţie în cazul producerii unui accident rutier în care sunt implicate substanţe periculoase şi o poluare accidentală pe un curs de apă.

98

Desfăşurarea instruirii zonale a primarilor pe bază de plan cu teme adecvate.

FINALIZAREA CONTROLULUI: − întocmirea proceselor verbale de control pe linia prevenirii incendiilor şi

protecţie civilă; − respectarea metodologiei din Regulamentul aprobat prin O.M.A.I.

nr.665/2005; − încadrarea neregulilor în actele normative; − aplicarea legalităţii; − înlăturarea deficienţelor constatate conform indicatorilor fizici; − analiza controlului cu factorii de conducere şi structurilor P.S.I.; − completarea fişei obiectivului; − înregistrarea documentului şi consemnarea controlului în Registrul unic; − întocmirea adreselor de informare sau atenţionare, după caz; − informarea prefecturii cu problemele constatate.

* În continuare, se prezintă spre exemplificare, modele de documente

întocmite, pe baza experienţei proprii, de inspecţia de prevenire a ISUJ Bihor. Documentele pot fi utilizate, cu concretizările necesare şi, fireşte, cu îmbunătăţiri sau modificări, de către alte inspecţii judeţene.

99

MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ Ex.nr.___ CRIŞANA AL JUDEŢULUI BIHOR Nr.....din.....

TEMATICA CONTROLULUI COMUN la municipiul ...........

I. Organizatorice: − existenţa şi calitatea personalului structurilor managementului situaţiilor

de urgenţă; − comitet local pentru situaţii de urgenţă:

- inspector de protecţie civilă; - cadru tehnic PSI şi responsabil cu apărarea împotriva incendiilor; - serviciul voluntar pentru situaţii de urgenţă.

− documente de organizare a activităţii de apărare împotriva incendiilor şi de protecţie civilă;

− Regulamentul de organizare a Comitetului local pentru situaţii de urgenţă;

− organizarea instruirii şi pregătirii personalului pentru situaţii de urgenţă: - măsurile de ordine interioară; - planul de acoperire a riscurilor; - evidenţele operatorilor economici şi instituţiilor; - organigramă, hotărâre, regulamentul pentru serviciul voluntar

pentru situaţii de urgenţă; − planul de apărare împotriva inundaţiilor; − analiza semestrială a comitetului local pentru situaţii de urgenţă; − planul de resurse materiale şi financiare pentru serviciul voluntar de

urgenţă. II. Apărarea împotriva incendiilor: − instituirea de reguli şi dispoziţii de apărare împotriva incendiilor; − executarea controalelor de către cadrul tehnic la instituţii şi de către

membrii serviciului voluntar la locuinţele cetăţenilor; − exploatarea instalaţiilor electrice la instituţiile aparţinând de consiliul

local; − exploatarea şi întreţinerea instalaţiilor de încălzire;

100

− existenţa şi întreţinerea sistemului de alimentare cu apă în caz de incendiu (rezervă de apă, reţele de hidranţi, etc.);

− asigurarea dotării cu mijloace de stingere; − organizarea intervenţiei la instituţii; − urmărirea respectării actelor normative ce reglementează activitatea de

apărare împotriva incendiilor la documentaţiile ce intră la comisiile de acorduri unice;

− asigurarea căilor de acces şi intervenţie; − organizarea PSI la asociaţii de proprietari (locatari). III. Activităţi civile: − asigurarea forţelor şi mijloacelor în caz de inundaţii, fenomene meteo

periculoase şi alte situaţii de urgenţă; − întreţinerea mijloacelor de alarmare – alertare în caz de situaţii de

urgenţă; − organizarea exerciţiilor de alarmare publică; − existenţa şi întreţinerea adăposturilor de protecţie civilă; − starea tehnică a barajului şi lucrări de regularizare, decolmatare a

cursurilor de apă din zona oraşului; − asigurarea spaţiilor şi a modului de evacuare, în caz de situaţii de

urgenţă; − pregătirea populaţiei pentru situaţii de urgenţă. IV. Activităţi comune: − organizarea unui exerciţiu de accident chimic cu evacuare persoane; − instruirea primarilor din zonă cu prevederile legale privind

reorganizarea serviciilor voluntare de urgenţă. Adjunct inspector şef,

Şef serviciu prevenirea incendiilor, Şef serviciu protecţie civilă,

101

MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ Ex. nr.___ CRIŞANA AL JUDEŢULUI BIHOR Nr.....din..........2006

A P R O B INSPECTOR ŞEF,

P L A N U L de organizare şi desfăşurare a controlului

la municipiul ........... Scopul:

− existenţa şi calitatea personalului structurilor managementului situaţiilor de urgenţă;

− verificarea asigurării măsurilor de prevenire luate împotriva incendiilor la instituţiile subordinate primăriei şi organizarea comitetului local pentru situaţii de urgenţă;

− asigurarea mijloacelor iniţiale de stingere, a adăposturilor pentru protejarea populaţiei;

− modul de instruire a personalului pe linia situaţilor de urgenţă în conformitate cu prevederile OMAI 712-2005 şi OMAI 786/2005;

− aplicarea prevederilor DG PSI 005 privind organizarea activităţii de PSI în oraşul Aleşd;

− organizarea alarmării şi alertării populaţiei în situaţii de urgenţă (inundaţii, alte calamităţi) planuri de acoperire, planuri de apărare;

− măsuri de prevenire a incendiilor la gospodăriile cetăţenilor, asociaţii de locatari;

− întreţinerea mijloacelor de alarmare-alertare, organizarea exerciţiilor de alarmare publică;

− modul de organizare a evacuării persoanelor din Casa de Cultură şi unităţiile cu aglomerări de persoane;

102

Perioada: – ....................2006 Participanţi: – .................................. – 1 zi – .................................. – 3 zile – .................................. – 5 zile – .................................. – 3 zile – .................................. – 3 zile – .................................. – 3 zile – .................................. – 5 zile Asigurarea materială: – autoturisme unitate; – formulare de control; – norme şi normative. I. Pregătirea controlului: a.) Bibliografie: − O.G.R. nr. 60/97, Legea 212/97; − H.G.R. nr. 786/2002, H.G.R. nr. 678/98; − H.G.R. nr. 448/2002; − Legea nr. 212/1997; − Legea nr. 481/2004; − DG PSI 001/2000; − Legea nr. 712, O.G. 786/2005; − DG PSI 003/2001; − DG PSI 005/2001. b) Activităţi de prevenire Probleme organizatorice: − aprobarea Planului de control; − asigurarea documentelor de control. II. Desfăşurarea controlului a) Verificarea respectării normelor de PSI: − existenţa autorizaţiei PSI; − existenţa documentelor de organizare a activităţii de PSI; − instruirea personalului pe linia prevenirii şi stingerii incendiilor şi

consemnarea în fişe, aplicarea prevederilor Ordinului 712;

103

− asigurarea mijloacelor de prima intervenţie şi valabilitatea încărcăturii acestora;

− asigurarea observării şi alarmării în caz de incendiu la nivelul localităţi; − sprijinul acordat instituţiilor din subordine în organizarea activităţii de

apărare împotriva incendiilor; − aplicarea sancţiunilor prin întocmirea proceselor-verbale de

contravenţie.

b) la nivelul Inspectoratului: − analiza constatărilor din acţiune la bilanţul lunar; − prezentarea unor concluzii în mass-media locală; − propuneri de retragere a autorizaţiilor de funcţionare PSI, după caz.

c) la nivelul Prefecturii: − informare privind principalele constatări în raportul lunar.

Adjunct al Inspectorului şef,

104

MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ Ex. nr.___ CRIŞANA AL JUDEŢULUI BIHOR

GRAFICUL CONTROLULUI la municipiul ..........................

Nr. crt. ACTIVITATEA DESFĂŞURATĂ CINE

EXECUTĂ 13 14 15 16 17

1 Deschiderea controlului, informarea primarului cu activităţile desfăşurate

*

I PREVENIREA INCENDIILOR

1

Verificarea documentelor de organizare: - organizarea SVSU - documentele cadrului tehnic - măsuri de ordine interioară - organizarea instruirii

*

2 Verificarea respectării normelor de PSI la SC XXX....

*

3 Şcoli şi grădiniţe, casa de cultură şi căminele culturale din municipiul .....

* *

4 Asociaţii de proprietari şi gospodării cetăţeneşti

5 Alimentarea cu apă şi obiective de investiţii

6 Activitatea comisiei de acorduri unice

7 Operatori economici cu vulnerabilitate mare în exploatare

II PROTECŢIA CIVILĂ

1 Verificarea documentelor de organizare

105

2 Verificarea organizării alarmării în caz de situaţii de urgenţă şi întreţinerea sirenelor

*

3 Pregătirea populaţiei pentru situaţii de urgenţă, executarea exerciţiilor de alarmare publică

*

4 Verificarea existenţei şi întreţinerii adăposturilor

5

Evidenţa şi întreţinerea mijloacelor şi echipamentelor necesare pentru intervenţia în caz de situaţii de urgenţă

*

6 Organizarea transportului de deşeuri şi substanţe periculoase

*

ALTE ACTIVITĂŢI

1 Executarea unui exerciţiu de protecţie civilă şi de evacuare a persoanelor

*

1 Instruirea primarilor din zona ......... *

3 Întocmirea documentelor de control şi analiza acestora.

*

Adjunct inspector şef,

Şef serviciu prevenirea incendiilor, Şef serviciu protecţie civilă,

106

MINISTERUL ADMINISTRATIEI ŞI INTERNELOR INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ

CRIŞANA AL JUDEŢULUI BIHOR Inspecţia de Prevenire a Incendiilor

PROGRAMUL INSTRUIRII PRIMĂRIILOR DIN ZONA ALEŞD

Data desfăşurării instruirii: ............2006 Participanţii: primarii din localităţile Aleşd, Bulz, Bratca, Borod,

Suncuiuş, Vadu-Crişului, Măgeşti, Aştileu, Vârciorog, Ţeţchea, Tileagd, Brusturi, Lugaş, Şinteu, Auşeu.

Planul desfăşurării instruirii:

I. Moment organizatoric – 11,00 – verificarea prezenţei

II. Desfăşurarea instruirii: – 11,00 – 14,00 – sala mică a primăriei oraşului Aleşd

Prezentarea situaţiei operative – colonel Temian Gavril. Prezentare, discuţii a Programului de pregătire şi Dispoziţia

aprobată de prefectul judeţului; Ordinele 22, 53, 54/2006 ale prefectului – col. Temian Gavril.

Prezentarea H.G. 1579/2005 privind contractul de voluntariat al serviciilor voluntare de urgenţă şi programul de operaţionalizare al SUV – col.Temian Gavril.

Măsuri şi sarcini pentru sezonul de primăvară. III. Încheierea instruirii: – 14,00 – 13,30

- furnizarea actelor normative nou apărute - întrebări şi discuţii

107

MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR NESECRET

Exemplar nr. ____ INSPECTORATUL GENERAL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „CRIŞANA” al Judeţului Bihor

Anexa la Nr. _________________ din _________________

CONCEPŢIA ŞI PLANUL DE DESFĂŞURARE A ANTRENAMENTULUI ŞI

EXERCIŢIULUI DE INTERVENŢIE ÎN SITUAŢII DE URGENŢĂ LA: - ACCIDENT RUTIER ÎN CARE SUNT IMPLICATE

SUBSTANŢE PERICULOASE; - POLUARE ACCIDENTALĂ;

TEMA: Activitatea Comitetului Local pentru Situaţii de Urgenţă,a formaţiunilor

de intervenţie şi a cetăţenilor la producerea pe teritoriul municipiului a unei situaţii de urgenţă.

SCOPURI DE ÎNVĂŢĂMÂNT:

1. Antrenarea membrilor C.L.S.U. în organizarea şi aplicarea măsurilor de prevenire şi intervenţie în situaţia producerii unei situaţii de urgenţă pe teritoriul localităţii;

2. Verificarea funcţionării sistemului de alarmare, asigurarea cunoaşterii semnificfaţiei semnalelor de alarmă;

3. Verificarea modului de organizare şi aplicare a măsurilor de protecţie şi intervenţie la producerea unei situaţii de urgenţă;

4. Verificarea modului cum se execută evacuarea unei şcoli din municipiu.

PROBLEME DE ÎNVĂŢAT:

1. Activitatea preşedintelui C.L.S.U., la primirea înştiinţării despre producerea evenimentului;

2. Organizarea măsurilor de protecţie şi intervenţie în situaţia creată;

108

3. Activitatea desfăşurată pentru introducerea semnalului de alarmare şi încetearea alarmei;

4. Desfăşurarea acţiunilor de intervenţie în situaţiile create. PARTICIPANŢI:

− C.L.S.U. municipiul Marghita; − Formaţiuni ale I.S.U. „Crişana” – Bihor; − Formaţiuni specializate ale: D.A. Crişuri,Electrica, Romgaz; − Ambulanţa; − Poliţia.

PERIOADA: ............. 2006; DURATA: 10.00 – 14.00

SITUAŢIA DE PROTECŢIE CIVILĂ: ....... 2006 orele 09.50

În data de ..... 2006 orele 09.50, dispeceratul I.S.U. „Crişana” – Bihor,

primeşte o informaţie prin telefonul „112” despre producerea unui accident rutier în municipiul Marghita, în care este implicată o cisternă, la intersecţia străzilor Eroilor cu Revoluţiei, în apropierea Şcolii generale cls.I – VIII, precum şi faptul că, în zona podului de pe strada Horea pe râul Inot se observă produse reziduale poluante.

SINOPTICUL ACTIVITĂŢILOR din ....... 2006

Nr. crt. Activităţi Ora Cine participă/Forţe de

intervenţie Obs.

1. Primirea informaţiei despre producerea evenimentului pe teritoriul municipiului şi informarea preşedintelui C.L.S.U.

09.50 / 10.00

Inspector de protecţie civilă

2. Activităţi desfăşurate pentru convocarea Centrului Operativ şi membrilor C.L.S.U., şi stabilirea măsurilor urgente.

10.00 / 10.45

- preşedintele C.L.S.U. - centrul operativ - membrii C.L.S.U.

3. Deplasarea în zona accidentului. 10.45/ 11.00

-

4 Introducera semnalului de alarmă”CALAMITATE NATURALĂ” 11.00 Echipa de transmisiuni -

alarmare

109

5 Intervenţia la accidentul rutier în care sunt implicate substanţe periculoase.

11.00 / 11.30

- vicepreşedintele C.L.S.U. - form. ale I.S.U. „Crişana”-BH - form. de poliţie - form. ale Romgaz, sect. Marghita - form. ale S.C. Electrica - Ambulaţa.

6 Evacuarea elevilor din Şc. gen. cls.I –VIII.

11.30 / 11.45

- vicepreşedintele C.L.S.U.

7 Deplasarea la pod strada Horea –poluare.

11.45 / 12.00

-

8 Intervenţia la poluare, râul Inot în zona podului de pe strada Horea.

12.00 / 12.30

- inspectorul de protecţie civilă - form. ale D.A. „Crişuri” - Marghita - form. ale I.S.U. „Crişana” - BH - form. de poliţie

9 Introducerea semnalului „ÎNCETAREA ALARMEI” 12.30 Echipa de transmisiuni -

alarmare

10 Bilanţul activităţii Concluzii.

12.30 / 13.00

Conducătorul activităţii.

ŞEF SERVICIU PROTECŢIE CIVILĂ

110

PLANUL DE DESFĂŞURARE

Detalii ....... 2006 09.50 - 10.00 10.15 – 10.30 10.30 – 11.00 11.00 – 14.00 Obs.

Inspectorul de protecţie civilă

- Primeşte informaţia despre producerea evenimentului - Informează primarul (preşe-dintele C.L.S.U.)

Desfăşoară activităţi dispuse de preşedintele C.L.S.U.


Conduce activitatea de intervenţie la poluare.

Preşedintele C.L.S.U.

- este informat despre evenimentul produs pe teritoriul municipiului; - stabileşte măsurile urgente pentru intervenţie; - pune în aplicare schema de înştiinţare - convoacă centrul operativ şi membrii C.L.S.U. -constituie două echipe din primărie care se deplsează în zonă .

- informează membrii C.L.S.U. despre situaţia creată; - solicită propuneri din partea mem-brilor C.L.S.U. - dispune modul de acţiune pentru remedierea situaţiei. - stabileşte persoanele care vor coordona activităţile de intervenţie din partea C.L.S.U. şi numeşte comandantul acţiunii.

- informează C.J.S.U. prin dispeceratul I.S.U.,despre măsurile luate

- dispune introducerea semnalului de alarmă „CALAMITATE NATURALĂ” şi pentru „ÎNCETAREA ALARMEI”

- Coordo-nează activităţile de intervenţie prin: - viceprimar– accident, evacuare; - insp. depr. civ. – poluare - Informează C.J.S.U. despre evoluţia intervenţiei.

Vice-preşedintele C.L.S.U.

- participă la informarea despre producerea evenimentului.



Conduce activitatea de intervenţie la accident şi activitatea de evacuare a Şc. gen. cls.I - VIII.

111

MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNE NESECRET INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ Exemplar nr.... „CRIŞANA” AL JUDEŢULUI BIHOR APROB PRIMARUL MUNICIPIULUI MARGHITA PREŞEDINTELE COMITETULUI LOCAL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ

EEXXEERRCCIIŢŢIIUULL DDEE AALLAARRMMAARREE PPUUBBLLIICCĂĂ MMAARRGGHHIITTAA 22000066

CONCEPŢIA EXERCIŢIULUI DE ALARMARE PUBLICĂ

TEMA: Activitatea şefului comitetului local, a comitetului local, a formaţiunilor

de intervenţie şi a cetăţenilor la producerea pe teritoriul municipiului, a unui acident în care sunt implicate substanţe periculoase precum şi a unei poluări pe râul Inot.

SCOPURI DE ÎNVĂŢĂMÂNT:

1. Verificarea aplicabilităţii schemei de alarmare şi a unor măsuri prevăzute în planul pentru situaţii de urgenţă;

2. Verificarea funcţionării sistemului de înştiinţare şi alarmare şi a audibilităţii semnalelor de alarmă pe teritoriul municipiului;

3. Perfecţionarea deprinderilor de conducere şi de aplicare a măsurilor prevăzute în documentele operative;

4. Asigurarea cunoaşterii de către populaţie a semnalelor de alarmare şi a modului de comportare pe timpul introducerii acestora;

PROBLEME DE ÎNVĂŢAT: 5. Activitatea comitetului pentru aplicarea schemei de înştiinţare-alarmare şi a fluxului informaţional;

6. Activitatea personalului din formaţiunile de specialitate pentru acţionarea mijloacelor de alarmare şi aplicarea măsurilor specifice de protecţie;

DE ACORD INSPECTOR ŞEF

112

7. Activitatea populaţiei şi salariaţilor la declanşarea semnalelor de alarmare;

8. Realizarea cooperării cu elementele specializate ale unor instituţii pentru realizarea măsurilor de prevenire, protecţie şi intervenţie în municipiu;

PARTICIPANŢI:

1. Comitetul local pentru situaţii de urgenţă; 2. Echipa de transmisiuni-alarmare; 3. Formaţiuni ale I.S.U. «Crişana», formaţiuni specializate ale D.A.Crişuri,

Romgaz, Electrica, Poliţie, Ambulanţă.

DURATA 10.00 - 14.00

113

SCHEMA CU ORGANIZAREA ÎNŞTIINŢĂRII ŞI ALARMĂRII

TIMP ora 10.00 orele 10.30 - 11.00 orele 11.00 - 14.00 Conducerea exerciţiului

-Analizează situaţia de protecţie civilă: - accident rutier ,zona Şc.gen.cls.I – VIII; - poluare râul Inot, zona pod Str. Horea

- Participă la şedinţa comitetului local; - Analizează măsurile propuse de membrii comitetului local; - Verifică audibilitatea semnalelor de alarmă.

- Urmăreşte modul de acţiune - Desfăşoară bilanţul exerciţiului

- preşedintele comitetului local; - Comitetul local pentru situaţii de urgenţă.

Stabileşte măsuri de prevenire: -retransmiterea înştiinţării -verificarea C.L.S.U. -informarea populaţiei -verificarea planurilor -verificarea formaţiunilor de intervenţie.

Convoacă C.L.S.U. pentru a analiza măsurile concrete referitoare la: - asigurarea înştiinţării; - asigurarea alarmării, - asigurarea fluxului informaţional şi modalităţi de informare a populaţiei; - organizarea observării, cercetării şi a culegerii de informaţii - situaţia forţelor şi mijloacelor şi concepţia întrebuinţării lor în această situaţie, - realizarea măsurilor de asistenţă medicală - măsuri de pază, ordine, îndrumare circulaţie - logistica acţiunilor de intervenţie, - conducerea acţiunilor de intervenţie - organizarea acţiunilor de refacere - Dispune introducerea la ora 11.00 a semnalului “CALAMITATE NATURALĂ” .

- Organizează dispunerea arbitrilor pentru verificarea audibilităţii; - Urmăreşte realizarea informării populaţiei, privind regulile de comportare; - coordonează acţiunile de intervenţie ; - Dispune introducerea semnalului “ÎNCETAREA ALARMEI”,la terminarea acţiunilor de intervenţie. - Desfăşoară bilanţul alarmării.

- Comitetul local pentru situaţii de urgenţă

- Membrii sunt informaţi despre situaţia specifică - Fiecare membru C.LS.U verifică măsurile de specialitate care trebuie luate la nevoie.

- Stabileşte modul de acţiune al C.L.S.U. şi formaţiunilor de intervenţie.

- Conduc direct măsurile specifice de intervenţie - Informează pe şeful comitetului local despre desfăşurarea acţiunilor - Participă la bilanţ.

114

Prefectura Tel. Consiliul Judeţean Insp. Judeţean de Poliţie I.Pol.Frontieră C.J.Jandarmi Garnizoana Centrul Militar Zonal Ag.Protecţia Mediului Direcţia Silvică I.T. Construcţii D.S.Publică D.Sanitar Veterinară D. pt. Agricultură Autoritatea rutieră D.G.F.P. Inspectoratul Şcolar O.J.T.S. Of. Prot. Consumat. O.M.E.P.T.A. Secţia Jud. S.R.I.

Direcţia Ape Tel. Electrica Uzina Electrică Filiala Electrocentrale Apă-canal Direcţia de Telecomunicaţii Drumuri Naţionale Drumuri Judeţene Drumuri Orăşeneşti Serviciul de Ambulanţă Regulator de mişcare C.F.R. Corpul Gardienilor Publici Aeroportul Distrigaz R.A.OTL. Salvamont Staţia de suprav. mediu Filiala de Crucea Roşie Mass-media

Instituţii publice Tel. Agenţi ec. Tel. Agenţi ec. Telefon Cdt. formaţiuni Tel. I.S.U. J. Cdt.subuunit. pompieri Poliţia Şef post Pol. de Frontieră Aj. şef post poliţie Spital uman Şef subu pol. Front. Cabinet veterinar Medic uman Medic veterinar Şef ech. Trs.alr.

INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ

„CRIŞANA” AL JUDEŢULUI BIHOR CENTRU OPERAŢIONAL ,

DISPECERAT 112, 981, 982, 411212

MUNICIPIUL (C.L.S.U.)

115

TABEL

CU INSTITUŢIILE, OPERATORII ECONOMICI, OBIECTIVELE CU RISC DIN MUNICIPIUL ……………........

Nr Denumirea

Instituţiei, Ag.ec., etc

Telefon Nr Denumirea


Telefon Nr Denumirea


Telefon

INSTITUŢII PUBLICE INVĂŢĂMÂNT, CULTURĂ, CULTE OPERATORI ECONOMICI 1 Primărie 8 Colegiul 21 2 Poliţie 9 22 3 I.S.U. Crişana 112, 981, 982 10 23 4 U.M. 11 24 5 Spital 12 Stadion 25 6 Salvare 13 Casa de cultură 26

OBIECTIVE EC. CU SURSE DE RISC 14 Biserica 27

36 S.C. 15 28 37 S.C. 16 29 38 Depozit Peco 17 30 39 Staţie Peco 18 31 40 19 32 41 20 Radio 33 42 20 Radio 34 43 20 Radio

116

ÎÎMMBBUUNNĂĂTTĂĂŢŢIIRREEAA CCAALLIITTĂĂŢŢIIII RRAAPPOOAARRTTEELLOORR –– OO NNEECCEESSIITTAATTEE

Mr. ing. Dan SIMIONESCU, Direcţia Pompieri,

Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă Abstract

The author emphasizes the necessity of improving the quality of the reports presented by the Emergency Situations Inspectorates on the fire-prevention field.

Departe de a constitui doar o cerinţă formală a eşalonului superior, raportarea datelor solicitate prin ordine sau dispoziţii este o activitate deosebit de importantă, care trebuie să capete, în perioada imediat următoare, o atenţie mult mai stăruitoare din partea celor însărcinaţi cu acest atribut, aşa încât calitatea rapoartelor să fie îmbunătăţită simţitor.

Ne vom referi, în rândurile ce urmează, la activitatea de raportare prestată de inspectoratele pentru situaţii de urgenţă pe segmentul prevenirii incendiilor, bazându-ne pe concluziile rezultate din analiza acesteia în ultimii ani, concluzii deloc pozitive, şi care impun intervenţia fermă a personalului cu atribuţii de conducere din inspectoratele pentru situaţii de urgenţă, pentru eliminarea caracterului formal şi superficial, manifestat până în prezent în multe cazuri. Spre liniştirea cititorilor, se menţionează că doar din spirit pedagogic, exemplele de „perle din rapoarte” sau de constatări care vor fi prezentate în cele ce urmează nu vor fi însoţite şi de unitatea care a fost autoarea, dar se subliniază necesitatea ca acestea să fie analizate de factorii de conducere din teritoriu, în corelare cu rapoartele elaborate pe segmentul prevenirii incendiilor, de unitatea ce o reprezintă, spre a se stabili măsuri care să asigure eliminarea, în regim de urgenţă, a tuturor categoriilor de deficienţe pe această linie.

Sintetic, se cuvine să amintim că raportarea constituie un mijloc principal prin care autoritatea – în speţă Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă – ia cunoştinţă de situaţia operativă complexă din teritoriu, de problemele deosebite care apar şi care, în multe cazuri, reclamă intervenţia la nivel central pentru eliminarea unor speţe negative care, prin caracterul repetitiv, prin amploare, pot

117

pune în pericol viaţa oamenilor, bunuri din patrimoniul cultural naţional, avutul public.

Pentru a explica de ce este aşa de importantă calitatea rapoartelor şi încadrarea în termenele şi cerinţele stabilite prin reglementări, se evidenţiază faptul că, în urma analizării acestora, prin prisma reglementărilor în vigoare, a atribuţiilor funcţionale şi a terminologiei consacrate, specialiştii din Inspecţia de Prevenire a Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, pe domenii de competenţă, elaborează proiecte de informări care sunt înaintate, spre semnare, către ministrul administraţiei şi internelor şi ulterior transmise autorităţii administraţiei publice centrale responsabile cu segmentul respectiv. Astfel, dacă informaţiile din rapoarte sunt veridice, complete, explicite şi se transmit la timp, se poate asigura informarea oportună a autorităţii competente asupra unor situaţii potenţial generatoare de incendii pe timpul exploatării construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor, autoritate care dispune de pârghii pentru soluţionarea unor situaţii de fapt ce pot constitui, pe un domeniu de activitate, un fenomen negativ caracteristic. Între aceste pârghii de care autoritatea administraţiei publice centrale de specialitate dispune, pot fi menţionate posibilitatea de a aloca resurse financiare de la nivel central pentru eliminarea deficienţelor, de a elabora norme de prevenire şi stingere a incendiilor, obligatorii pentru instituţiile/operatorii economici care desfăşoară activităţi aflate în domeniul de competenţă a acesteia, indiferent de titularul dreptului de proprietate ori de a se implica în elaborarea şi promovarea unor reglementări de nivel superior, a căror aplicare poate determina îmbunătăţirea unei situaţii negative pe ansamblu. Se poate exemplifica, pentru ilustrarea manierei în care colaborarea cu autorităţi ale administraţiei publice centrale de specialitate, pe baza unor informaţii din teritoriu, a produs efecte care, pe ansamblul ţării, pot conduce la îmbunătăţirea situaţiei în domeniul apărării împotriva incendiilor, recenta apariţie a H.G.R. nr. 1273 din 2005 pentru aprobarea Programului naţional „Lăcaşurile de cult- centre spirituale ale comunităţii”, reglementare care prevede că, pentru această categorie deosebită de construcţii, dintre care multe sunt încadrate în categoria monumentelor istorice, acţiunile specifice vizate de program se referă şi la „realizarea de instalaţii pentru prevenirea şi stingerea incendiilor”.

Din datele sintetice prezentate mai sus constatăm, desigur, că pe circuitul dintre constatarea deficienţelor din teritoriu şi soluţionarea acestora, inspectoratele pentru situaţii de urgenţă au un rol important, hotărâtor, cu condiţia însă, ca informaţiile despre care iau cunoştinţă să fie comunicate nedeformat şi în timp real, către I.G.S.U., spre asigurarea intervenţiilor la nivel central, acolo unde situaţia o impune. Aşadar, trebuie ca fluxul informaţional să conserve problematica, acest dialog virtual dintre entitatea care exercită controlul de prevenire a incendiilor şi autoritatea de decizie să nu funcţioneze ca un „telefon fără fir” şi, prin urmare, să producă feed-back-ul dorit.

118

Se reaminteşte faptul că structura de raportare pe domeniul prevenirii incendiilor este stabilită prin anexa nr. 8 la „Regulamentul de planificare, organizare, pregătire, desfăşurare şi evaluare a activităţii de prevenire”, aprobat prin O.M.A.I. nr. 665 din 2005, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 525 din 21.06.2005, termenele de raportare sunt definite prin acest regulament, prin ordinul director sau celelalte ordine de linie, iar calitatea şi încadrarea în termenele stabilite de raportare reprezintă criterii clare de evaluare a activităţii specifice.

În plus, este important de a preciza faptul că, este vital ca informaţia furnizată de I.G.S.U. şi, mai departe, ministere sau alte instituţii de la nivel central să fie veridică şi actuală, începând din anul 2005 s-au efectuat evaluări punctuale, cu prilejul controalelor tematice executate pe segmentul de activitate al prevenirii incendiilor, al autenticităţii datelor raportate la Inspecţia de Prevenire, prin confruntarea, în general prin sondaj, a conţinutului documentelor de control încheiate la anumite categorii de obiective, mai cu seamă la clădiri publice, cu rapoartele înaintate pe respectivele tematici. Fără a exemplifica speţe concrete şi fără a trage concluzii, dar sperând că atenţionarea discretă va avea rezultate în perspectiva imediată, se cuvine a aminti că au fost evidenţiate, cu prilejul unor asemenea acţiuni, situaţii de necorelare, în sensul că în rapoarte apar fie nominalizări de obiective pentru care nu au fost prezentate documente de control relativ recente, fie nu apar nominalizate obiective importante care au fost controlate, fie despre unele dintre obiectivele controlate, în rapoarte apar cu totul alte probleme decât cele reale constatate şi înscrise în documentele de control.

Tot concret, dar fără a exemplifica unităţi care se fac „vinovate” de formalism şi superficialitate în raportarea concluziilor din activităţile desfăşurate, care fac dificilă ori chiar imposibilă exploatarea lor şi atrag calificative slabe la indicatorul de apreciere asociat, amintim doar câteva dintre tipurile de „perle” de exprimare:

– în multe situaţii nu se face trimitere concretă la obiectivele la care au fost constatate nereguli (se utilizează sintagmele „la majoritatea obiectivelor controlate”, „la unele obiective”, „la multe obiective”, „la 15 biserici”, „la majoritatea bisericilor din mediul rural”, „în multe cazuri”, „în unele cazuri”, „în general”, „la 50% din unităţile de învăţământ controlate”, „la 80% din cele verificate”, „la toate obiectivele la care s-au desfăşurat exerciţii”, „la o parte din unităţile controlate”, „la bisericile şi mânăstirile din cadrul Episcopiei”, „la o serie de clădiri”);

– există foarte multe greşeli de tehnoredactare în rapoarte; – se utilizează exprimări ambigue de deficienţe generice, ori nu se

exemplifică obiectivele la care au fost constatate (de exemplu: „instalaţiile de paratrăznet în general nu sunt executate şi exploatate conform Normativului I 20 din 2000”, „nu toate mijloacele de primă intervenţie sunt verificate la termen”,

119

„instruirea personalului propriu nu se realizează pe baza fişelor individuale”, „se exploatează cu improvizaţii instalaţiile electrice care alimentează suporturile de lumânări”, „la casele de cultură X, Y, Z şi T nu sunt realizate instalaţii de stingere cu hidranţi interiori, respectiv nu au o dotare corespunzătoare cu accesorii”, etc.).

Totodată, au mai fost evidenţiate greşeli care denotă superficialitate în verificarea rapoartelor (de exemplu, „au fost constatate 249 deficienţe, dintre care 6 cauze potenţiale de incendiu şi 288 de nereguli la normele de p.s.i.”), multe dintre deficienţele enumerate nu sunt menţionate utilizând terminologia tehnică consacrată şi există multe deficienţe importante, amintite în rapoarte, dar care nu sunt localizate prin exemplificarea obiectivelor.

Mai grav este faptul că, din comoditate, superficialitate sau formalism, există situaţii în care, pe aceeaşi tematică, rapoarte înaintate la I.G.S.U. la distanţă mare de timp (circa 8 luni), de către aceeaşi unitate teritorială, sunt identice.

Probleme deosebite şi multiple şi care au necesitat, pentru clarificări sau lămuriri suplimentare, un efort intens şi utilizare a resurselor umane de la nivel central pentru eliminarea disfuncţiilor datorate exclusiv structurilor teritoriale, în detrimentul activităţilor specifice, s-au datorat neîncadrării în termenele de raportare (unele unităţi au întârziat înaintarea rapoartelor sau le-au transmis doar după ce le-a fost „reamintită” această obligaţie) şi nerespectării structurii ordonate a rapoartelor, ceea ce a diminuat posibilitatea de a trage concluzii corecte pe ansamblul ţării.

Deşi prin acest material, care doreşte să tragă un semnal de alarmă privind îmbunătăţirea activităţii de raportare, s-ar putea considera, justificat, că unele unităţi (puţine) au fost dezavantajate, iar alte unităţi (multe) au fost avantajate, prin neexemplificarea lor, mai important este să se înregistreze pe ansamblul ţării, un salt calitativ pe acest segment important de activitate, al raportării concluziilor din acţiunile executate, ca una din condiţiile de îmbunătăţire la nivel naţional a nivelului de apărare împotriva incendiilor, cuantificat sintetic prin sporirea securităţii la incendiu şi a siguranţei utilizatorilor construcţiilor.

120

DDIINNAAMMIICCAA CCAAUUZZEELLOORR FFRREECCVVEENNTTEE DDEE IINNCCEENNDDIIII ÎÎNN PPEERRIIOOAADDAA 22000000 –– 22000055

Colonel ec. Mariana BULEA Inspecţia de prevenire–Direcţia Pompieri

Abstract

This material refers to fires dynamic produced during the spring season, between 2000 – 2005, the consequences and causes of fires, in correlation with weather conditions specific to this season, condition who can favor appearance and development of the fires.

Pentru noi pompierii, incendiul este un adversar continuu şi nemijlocit

oriunde apare el. Tactica confruntării dure cu focul şi aspectele lui diferite ne cere să fim permanent pregătiţi, să ştim să-i prevenim manifestările, să ştim să-l dominăm, să-i cunoaştem secretele, locurile şi împrejurările în care poate izbucni, cum se manifestă, cu ce poate fi mai uşor şi repede înfrânt, ş.a.m.d.

Prin urmare, incendiul a fost şi va rămâne un duşman, un fenomen care prin urmările lui loveşte în bunurile omului, obţinute uneori cu multă trudă şi chiar în viaţa lui.

Orice incendiu are o cauză tehnică sau apare de cele mai multe ori ca urmare a unei neglijenţe umane. Neglijenţele manifestate de oameni din nepăsare sau uneori din necunoaştere contribuie în mare măsură la izbucnirea incendiilor.

În perioada pe care o analizăm s-au produs 70.983 incendii (în medie 11.830 anual), ceea ce reprezintă 43% din totalul situaţiilor de urgenţă, în urma cărora bunuri materiale de peste 2.855 miliarde lei vechi au fost distruse, 1.316 persoane au decedat, din care 197 copii, iar alte 1.902 au fost rănite sau intoxicate cu fum ori gaze toxice.

Privind graficul de mai jos, constatăm că în anul 2005, faţă de anul 2000, numărul incendiilor a scăzut cu 37%. Considerăm anul 2000 ca fiind un

121

an de referinţă, deoarece din cauza temperaturilor deosebit de ridicate şi secetei prelungite s-au produs cele mai multe evenimente înregistrate vreodată la pompieri.

16251 626 2365 10078

12331 853 2318 12123

12745 837 2662 11198

9867 698 2769 13171

9590 1091 3662 15233

10199 1751 8401 16645

0 10000 20000 30000 40000

2000

2001

2002

2003

2004

2005

IncendiiAlte intervenţii Protecţie civilă-dezastreS.I.A.M.U.D.

Cele mai multe incendii au avut loc pe teritoriul judeţelor Bihor, Braşov, Cluj, Constanţa, Dâmboviţa, Dolj, Iaşi, Neamţ, Prahova, Suceava, Timiş şi al municipiului Bucureşti, în lunile martie, aprilie, iulie, august şi decembrie.

Din totalul incendiilor, 69% au avut loc în gospodării cetăţeneşti, 10% la servicii colective, sociale şi personale (îndeosebi la vegetaţii uscate de pe terenuri virane, păşuni, cimitire, etc), 6% în obiective industriale, 4% la păduri, 2% în agricultură, 3% la mijloace de transport, 2% în comerţ şi reparaţii bunuri, 2% la instituţii publice, 1% la şantiere, ş.a.m.d.

Prin urmare, majortiatea incendiilor au avut loc la gospodăriile populaţiei, respectiv 49.045, în urma cărora au decedat 1.170 persoane, 1.466 au fost rănite sau intoxicate cu fum ori gaze toxice şi s-au distrus bunuri în valoare de peste 1.547 miliarde lei vechi.

122

Alte activităţi2%Agricultura

2%

Instituţii publice 2%

Comerţ2%

Industrie6% Mijloace de

transport3%

Păduri4%

Gospodării cetăţeneşt i

73%

Servicii colective10%

Aşa cum arată şi graficul de mai jos, cele mai multe incendii în gospodăriile cetăţeneşti au izbucnit în anul 2000. În anul 2005, numărul incendiilor la locuinţe şi anexele acestora a fost mai mic cu 20% faţă de anul 2000.

16251

9754

12331

8434

12745

86959867

7060

9590

7307

10199

7795

0

2000

4000

6000

8000

10000

12000

14000

16000

18000

2000 2001 2002 2003 2004 2005

total incendiigosp.cetăţ.

Din totalul incendiilor produse la gospodăriile populaţiei, 58% au avut loc în mediul rural, iar 42% în mediul urban.

123

Cele mai multe incendii izbucnite în perioada anilor 2000 - 2005 au fost generate între orele 12,00 şi 20,00, de către focuri deschise lăsate fără supraveghere în proporţie de 21%, instalaţii electrice defecte sau improvizate (20%), fumatul fără respectarea normelor (17%), coşuri de fum defecte sau necurăţate (10%), acţiuni intenţionate (9%) şi jocul copiilor cu focul (8%),

actiuni intenţionate9%

focul deschis21%

fumatul17%

jocul copiilor cu focul8%

coşuri de fum defecte10%

instal.electrice defecte sau improviz.

20%

alte cauze10%

sist.de încălzire 5%

1. Focurile deschise fără respectarea normelor au produs în perioada

2000 – 2005 un număr de 14.652 incendii. Cele mai multe incendii au izbucnit, aşa cum arată şi graficul de mai jos, în

anul 2000, an de referinţă, urmat de anul 2002, după care numărul inceniilor a scăzut an de an. Numărul incendiilor generate de focuri deschise înregistrate în anul 2005 a scăzut faţă de anul 2000 cu 62%.

2000 2001 2002 2003 2004 2005

4048

24673370

18871327 1553

0

1000

2000

3000

4000

5000

124

Incendiile s-au manifestat îndeosebi în lunile august – 12% şi iulie – 10%, martie – 10% şi aprilie – 9%, la gospodăriile populaţiei în proporţie de 65%, păduri (primăvara), agricultură (vara pe timpul campaniei de recoltare a păioaselor) şi vegetaţii uscate de pe terenuri ale administraţiei publice locale, în judeţele Braşov, Cluj, Constanţa, Dâmboviţa, Prahova şi Vaslui.

Din analiza incendiilor s-a constatat că producerea incendiilor, ca urmare a flăcării deschise, s-a datorat distrugerii prin foc a resturilor menajere, furajere sau a vegetaţiei uscate din grădini, curţi, terenuri agricole (primăvara), aprinderii lor pe timp de vânt ori amplasării grămezilor ce urmau a fi distruse în apropierea şurilor, adăposturilor de animale, furajelor; utilizării în locuinţe sau anexe gospodăreşti a lumânărilor, făcliilor, lămpilor de iluminat sau gătit cu petrol fără să se ia măsuri de prevenire; folosirii de afumătorii improvizate în magazii sau poduri, etc.

Ca urmare a incendiilor generate de focuri deschise, mai ales în spaţii închise, în perioada 2000 – 2005 au decedat 190 persoane (13% din totalul victimelor).

Incendii datorate focului deschis nesupravegheat ori făcut pe timp de vânt au produs pagube însemnate şi au necesitat o intervenţie îndelungată:

– în data de 13.07.2000 la S.C. Jihad. Co. Mirna S.R.L. din comuna Putineiu, judeţul Giurgiu a avut loc un incendiu, în urma căruia au ars cca 500 tone furaje, 4 şoproane de animale cu învelitoare din azbociment, 3 remorci, 50 tone rapiţă şi 6 tone ovăz. S-au degradat 2 mori cu ciocănele şi au murit 195 animale;

– în ziua de 26.03.2001 în localitatea Însurăţei, judeţul Brăila a izbucnit un incendiu în condiţiile unui vânt foarte puternic care a afectat 19 gospodării cetăţeneşti. Au fost distruse 2 locuinţe şi bunurile aferente, magazii şi adăposturi de animale pe o suprafaţă de 536 mp, 32 tone porumb, 2 tone grâu, 50 tone furaje şi materiale de construcţie. Au murit 33 animale şi 75 păsări;

– în data de 10.07.2001 la hala de producţie a S.C. MOLDOMOBILA S.A. Iaşi s-a produs un incendiu fiindcă un muncitor a folosit o brichetă lângă un vas cu diluant. Au ars produse finite (garnituri de mobilă, mese, comode, etc) şi s-au degradat 2 cabine de pulverizat lac, robotul de pulverizat lac, tabloul de comandă, tubulatura de ventilaţie etc.;

– în ziua de 07.03.2002, în localitatea Străoane, judeţul Vrancea, în condiţiile unui vânt foarte puternic a avut loc un puternic incendiu, în urma căruia au ars 5 gospodării cetăţeneşti. Incendiul s-a propagat şi la biserica ortodoxă «Naşterea Maicii Domnului», monument istoric datat din anul 1576, fiind distruse obiecte de cult cu valoare de patrimoniu, cu o vechime de 200 ani;

– în data de 07.03.2002, în comuna Ştefan cel Mare, judeţul Bacău a izbucnit un incendiu de la o groapă de gunoi a localităţii, care s-a propagat la 12 gospodării cetăţeneşti, în urma căruia au fost distruse 10 case, 11 adăposturi de animale, 20 tone furaje şi 12 tone porumb. Au murit 6 animale şi 27 păsări;

125

– în ziua de 27.04.2003 la Schitul Sihlea, judeţul Neamţ, din cauza unei candele aprinse lăsate fără supraveghere a avut loc un incendiu care a distrus acoperişul clădirii (P+1+M) pe cca 700 mp ce adăpostea chiliile călugărilor, 20 încăperi de la mansardă şi bunurile ce se aflau în ele.

2. Instalaţii electrice defecte sau improvizate au produs în această perioadă 12.766 incendii, mai ales la gospodării cetăţeneşti (circa 70%), industrie (9%), mijloace de transport (9%), în judeţele Argeş, Braşov, Cluj, Constanţa, Dâmboviţa, Iaşi, Maramureş, Prahova, Suceava şi municipiul Bucureşti.

Cele mai multe incendii au avut loc în anul 2000, aşa cum reiese şi din graficul de mai jos, după care numărul lor s-a menţinut la un nivel relativ constant, cu o scădere semnificativă în anul 2004. În anul 2005, numărul incendiilor a fost mai mic cu 9% faţă de anul 2000.

2366

2105 2121

20351983

2156

1700

1800

1900

2000

2100

2200

2300

2400

2000 2001 2002 2003 2004 2005

Majoritatea incendiilor generate de instalaţii electrice a fost urmarea folosirii conductorilor sau cablurilor electrice defecte, neizolate corespunzător faţă de materiale combustibile sau suprasolicitate (peste 75% din totalul lor). Multe incendii au avut loc şi pe fondul utilizării unor conductori electrici improvizaţi.

În utilizarea instalaţiilor electrice s-au constatat o serie de neajunsuri: suprasolicitarea instalaţiilor electrice prin folosirea de consumatori (reşouri, radiatoare, frigidere, maşini de spălat, aparatură electronică, etc) cu putere ce depăşea puterea nominală stabilită pentru reţelele respective; existenţa unor instalaţii electrice de iluminat, din care unele vechi sau cu impovizaţii executate de persoane neautorizate; înlocuirea siguranţelor fuzibile originale cu altele

126

supradimensionate; nesupravegherea aparatelor electrice aflate sub tensiune sau amplasarea acestora în apropierea materialelor combustibile, ş.a.m.d.

În urma incendiilor generate de instalaţii electrice au decedat 171 persoane (14% din totalul deceselor).

Incendii generate de scurtcicuit electric: – în data de 15.05.2001 la hala gatere a SETTPL Sovata, judeţul Mureş a

avut loc un incendiu, în urma căruia au ars hala gatere pe cca 1.500 mp, 4 gatere, 10 circulare de prelucrarea lemnului, 5 mc buşteni fag şi 6 mc cherestea fag;

– în ziua de 16.08.2001 la fabrica de mobilă a S.C. EPAT S.R.L. din oraşul Odorheiu Secuiesc, judeţul Harghita a izbucnit un incendiu care a distrus acoperişul fabricii pe o suprafaţă de 2.000 mp, cherestea şi obiecte de mobilier aflate pe o linie tehnologică;

– în data de 23.11.2002 la spitalul din localitatea Smeeni, judeţul Buzău un incendiu a afectat acoperişul spitalului pe o suprafaţă de 1.158 mp, un monitor, tâmplăria şi instalaţia electrică. Au fost salvaţi 62 bolnavi, din care 16 copii;

– în ziua de 24.04.2004 la fabrica de mobilă a S.C. SIRIUS TERM S.A. din comuna Bodeşti, judeţul Neamţ a izbucnit un puternic incendiu, în urma căruia au ars 3 hale de producţie, 3 uscătoare, o staţie de compresoare, un depozit pe o suprafaţă de 1.600 mp, 100 mc cherestea, produse finite şi o anexă de 24 mp a unei gospodării învecinate. S-au mai degradat 16 utilaje de producţie;

– în data de 03.01.2005 la Teatrul de Operetă «Ion Dacian» din municipiul Bucureşti a avut loc un incendiu care a distrus 350 mp din interiorul clădirii (100 mp din depozitul recuzită pe plan orizontal şi 250 mp planşeu şi lambriuri pe plan vertical). Focul a mai degradat scaune, lambriuri şi geamuri.

3. Fumatul în locuri cu pericol de incendiu a însumat 11.719 incendii, în special în lunile august, iulie şi octombrie, la gospodării cetăţeneşti în proporţie de 65%, vegetaţii uscate (18%) şi păduri (4%), în judeţele Bihor, Constanţa, Iaşi, Prahova, Timiş şi municipiul Bucureşti.

33752156 1967 1391 1397 1433

0

2000

4000

2000 2001 2002 2003 2004 2005

127

Aşa cum arată şi graficul de mai sus, numărul incendiilor produse de fumat a scăzut an de an, ajungând în anul 2005 să fie mai mic cu 58% faţă de anul 2000. De regulă aceste incendii au izbucnit acolo unde fumatul este interzis sau fără a se respecta regulile de prevenire, în mediul rural, respectiv în locurile de depozitare a furajelor şi de adăpostire a animalelor.

Ţigara nestinsă, uitată sau aruncată la întâmplare pe materiale combustibile, de-a lungul anilor, a produs pagube însemnate şi nu de puţine ori şi pierderi omeneşti (217=18%), reprezentând cauza cu cel mai mare număr de victime. Majoritatea incendiilor generatoare de victime au avut loc în timpul nopţii, când persoanele respective adorm cu ţigara nestinsă şi fiind de multe ori în stare de ebrietate.

Incendii produse de fumat fără respectarea normelor: – în data de 13.06.2000 la SC INTERRAGO SA din oraşul Zimnicea,

judeţul Teleorman a avut loc un incendiu, în urma căruia au ars cca 60 ha lan de grâu şi cca 30 ha cu paie de orz;

– în ziua de 18.12.2000 la Complexul en-gros NIRO din municipiul Bucureşti a izbucnit un incendiu care a distrus articole de îmbrăcăminte, încălţăminte şi jucării din 53 standuri;

– în data de 24.03.2005 în cartierul Străuleşti din municipiul Bucureşti a izbucnit un puternic incendiu care a distrus 8 locuinţe, anexe gospodăreşti, mobilier şi aparate electrocasnice.

4. Coşuri de fum defecte sau necurăţate au produs în aceşti ani 6.606 incendii, îndeosebi la gospodăriile cetăţeneşti (90%), în judeţele Argeş, Bacău, Galaţi, Maramureş, Neamţ, Prahova, Suceava şi Vrancea.

Privind în dinamică, numărul lor a crescut uşor, astfel că în anul 2005, faţă de anul 2000, numărul incendiilor a fost mai mare cu 17%.

9971118

12201075 1034

1162

0

200

400

600

800

1000

1200

1400

2000 2001 2002 2003 2004 2005

128

Este o cauză care se manifestă cu precădere în mediul rural (80%) şi în lunile reci ale anului.

În utilizarea coşurilor de fum s-au constatat unele neajunsuri: necurăţirea periodică a funinginei depuse pe coşurile de fum; nerepararea acestora în urma utilizării îndelungate; neînlăturarea unor vicii ascunse de construcţie (încastrarea în pereţii coşurilor a elementelor combustibile din planşee şi acoperişuri); folosirea improvizată a burlanelor metalice de evacuare a fumului cu lungime mare şi coturi multe montate pe lângă pereţii combustibili; existenţa unor coşuri de evacuare a fumului cu terminaţie în spaţiul podului pentru a menţine o temperatură mai ridicată şi pentru afumarea cărnii (Alba, Argeş, Gorj, Maramureş) ş.a.m.d.

În urma incendiilor generate de coşuri defecte sau necurăţate au decedat 108 persoane, ceea ce înseamnă 7% din totalul deceselor.

Incendii generate de coşuri de fum defecte sau necurăţate: – în ziua de 15.02.2002 la Mânăstirea Dumbrava din comuna Unirea,

judeţul Alba a avut loc un incendiu care a afectat acoperişul pe cca 800 mp, mobilierul, vesela, candelabre şi covoare:

– în data de 30.12.2002 la Centrul de Sănătate Săvârşin, judeţul Arad a izbucnit un incendiu care a distrus acoperişul din lemn pe cca 300 mp şi mansarda compusă din 7 saloane pentru bolnavi. Au fost salvate 10 persoane;

– în ziua de 21.01.2003 la corpul de chilii al Mânăstirii Hadânbu, judeţul Iaşi s-a produs un incendiu, în urma căruia au ars acoperişul şi planşeul din lemn, mansarda pe cca 525 mp, mobilierul, covoare, lenjerie, îmbrăcăminte şi obiecte bisericeşti. S-au degradat 3 policandre din bronz aurit, tencuiala clădirii şi 18 sobe din teracotă. În urma incendiului a decedat un tânăr de 17 ani aflat în pelerinaj la mânăstire. Propagarea cu repeziciune a incendiului a fost favorizată de vântul care sufla cu intensitate. Intervenţia a fost îngreunată de polei, drum în pantă şi acoperit cu gheaţă;

– în data de 31.12.2005 la Curtea de Conturi din municipiul Piatra Neamţ a avut loc un incendiu care a distrus acoperişul din astereală lemn cu învelitoare din tablă pe o suprafaţă de cca 300 mp. S-au degradat mansarda şi etajul clădirii pe cca 350 mp.

5. Jocul copiilor cu focul a generat un număr de 5.517 incendii, mai ales în gospodării cetăţeneşti (75%) şi vegetaţii uscate (10%), în judeţele Botoşani, Dâmboviţa, Iaşi, Neamţ, Vaslui şi municipiul Bucureşti.

Lipsa de supraveghere şi educaţie a copiilor, ca şi păstrarea chibriturilor la îndemâna lor, au făcut ca numărul incendiilor să se menţină la un nivel ridicat, deşi numărul incendiilor a scăzut an de an până în 2003, după care acesta a crescut uşor, ajungând în anul 2005 să fie cu 39% mai mic faţă de anul 2000.

129

0

500

1000

1500

joc u l c op iilo r c u foc u l

jocul copiilor cu focul 1358 1085 945 590 714 825

2000 2001 2002 2003 2004 2005

Din analiza incendiilor s-a constatat că cele mai multe incendii au avut loc

în mediul rural (85%) şi anume la anexe gospodăreşti (circa 75%), primăvara (odată cu încălzirea vremii) şi toamna (deşi în ultimii ani a crescut numărul incendiilor şi în lunile de vară, mai ales în august), în timpul zilei, între orele 10,00-18,00.

În ceea ce priveşte jocul copiilor cu focul s-au constatat unele neajunsuri, astfel: necunoaşterea urmărilor pe care le poate produce un incendiu sau din simplă joacă ori curiozitate cum arde focul, constituind pentru ei un miraj; lipsa de preocupare din partea părinţilor în vederea educaţiei copiilor, ca şi lipsa lor de supraveghere, fiind lăsaţi singuri, uneori încuiaţi în casă şi la îndemână cu mijloace de aprindere a focului, etc.

Din păcate aceste evenimente devin de multe ori tragice, copiii căzând pradă focului sau intoxicării cu fum ori gaze toxice (59=5%).

Incendii generate de jocul copiilor cu focul: – în ziua de 15.10.2003 la Restaurantul terasă «Poiana» din municipiul

Bucureşti a izbucnit un incendiu, în urma căruia au fost distruse terasa şi mobilierul, incendiu care apoi s-a propagat rapid la încă 5 imobile;

– în data de 24.03.2003 într-o locuinţă din localitatea Mihail Kogălniceanu, judeţul Iaşi, 3 copii de 9, 6 şi 1,3 ani, lăsaţi singuri în casă şi nesupravegheaţi s-au jucat cu chibriturile, dând foc la perdeaua din cameră. Ca urmare, cei 3 copii au decedat, 2 fiind asfixiaţi, iar celălalt din cauza arsurilor;

– în ziua de 25.03.2005 într-o încăpere din localitatea Voilà, judeţul Braşov, 3 copii de 3, 4 şi 5 ani au decedat asfixiaţi, fiindcă au fost lăsaţi nesupravegheaţi şi cu surse de aprindere la îndemână.

130

6. Mijloacele de încălzire defecte, improvizate sau necurăţate pe timpul utilizării au generat în aceşti ani 3.619 incendii (5%).

Spre deosebire de celelalte cauze care au cunoscut creşteri semnificative în dinamică, aceasta a urmat o linie uneori descendentă, alteori uşor ascendentă, ajungând în anul 2005 ca numărul incendiilor să fie cu 23% mai mic faţă de anul 2000, aşa cum arată şi graficul de mai jos.

766

669

546480

572 586

0

100

200

300

400

500

600

700

800

2000 2001 2002 2003 2004 2005

Ca şi coşurile de fum, mijloacele de încălzire sunt generatoare de incendii cu pondere însemnată în lunile reci ale anului şi în mediul sătesc (65%).

Principalele neajunsuri în utilizarea sistemelor de încălzit au fost: folosirea sobelor metalice şi a altor sisteme improvizate sau cu defecţiuni; amplasarea lor pe lângă materiale combustibile; supraîncălzirea acestora şi nesupravegherea lor; alimentarea defectuoasă cu combustibili sau folosirea de combustibili necorespunzători, ş.a.m.d.

Ca urmare a incendiilor generate de mijloace de încălzire defecte, improvizate sau nesupravegheate pe timpul funcţionării au decedat 185 persoane (14%).

Incendii datorate sobelor defecte sau amplasate necorespunzător faşă de materiale combustibile:

– în data de 26.11.2001 la biserica ortodoxă «Sfântul Dumitru» din comuna Pârgăreşti, judeşul Bacău a avut loc un incendiu, în urma căruia au ars acoperişul pe o suprafaţă de 300 mp, mobilierul şi obiecte de cult;

131

– în ziua de 07.09.2002 la Schitul Orlat din judeţul Sibiu a izbucnit un incendiu care a distrus schitul construit din lemn pe cca 240 mp, obiecte de cult, mobilier, covoare, cărţi religioase şi îmbrăcăminte;

– în data de 28.01.2003 la hala gatere din comuna Poiana Stampei, judeţul Suceava s-a produs un incendiu, în urma căruia au ars hala gatere pe cca 900 mp, 4 gatere, 2 circulare, 2 maşini de ascuţit pânză, un birou şi sala de mese.

7. Acţiunile intenţionate au produs în perioada anilor 2000 – 2005 un număr de 5.880 incendii, reprezentând 9% din totalul incendiilor înregistrate, mai ales în gospodării cetăţeneşti şi obiective agricole. Pe timpul incendiilor au decedat 64 persoane.

Cele mai multe incendii au izbucnit în anul 2000, după care numărul incendiilor a scăzut uşor, aşa cum reiese şi din graficul de mai jos. În anul 2005, numărul incendiilor a fost mai mic cu 22% faţă de anul 2000.

2000 2001 2002 2003 2004 2005

1190

996941

865 956 932

0

200

400

600

800

1000

1200

Incendii generate de acţiuni intenţionate: – în ziua de 30.04.2000 la instalaţia de transport gaze aparţinând Schelei

Turburea din localitatea Pojaru, judeţul Gorj a avut loc un incendiu, în urma căruia au ars 100.000 mc gaze de sondă. Pe timpul incendiului au fost rănite 8 persoane;

– în data de 07.12.2000 la saivanul de oi aparţinând societăţii agricole „Casimcea”, judeţul Tulcea a izbucnit un incendiu, în urma căruia au ars saivanul în suprafaţă de 540 mp, 320 oi, 2 tăuraşi şi 2 măgari;

– în ziua de 12.08.2001 la depozitul de cherestea al S.C.MITOCARI S.R.L. din localitatea Bozovici, judeţul Caraş-Severin s-a produs un incendiu care a distrus 1.500 mc prefabricate lemn şi acoperişul depozitului pe cca 640 mp;

– în data de 30.08.2004 la ferma Chichieanu S.R.L. din localitatea Tărtăşeşeti, judeţul Dâmboviţa a avut loc un incendiu, în urma căruia au ars

132

acoperişul pe cca 1.300 mp a două şoproane cu învelitoare din plăci azbociment pe schelet metalic şi cca 1.400 tone plante furajere sub formă de baloţi;

– în ziua de 23.02.2005 un puternic incendiu a izbucnit la 2 imobile cu 12 apartamente şi la 2 locuinţe din localitatea Roznov, judeţul Neamţ. Focul a distrus 9 apartamente pe o suprafaţă de 450 mp, planşeele şi bunuri casnice de la alte 2 apartamente, precum şi 40 mp acoperiş de la cele 2 locuinţe.

În concluzie, incendiul este un fenomen complex, distrugător, care se poate transforma uneori în catastrofă, aducând oamenilor necazuri şi suferinţe.

Pentru că incendiul este un fenomen nedorit de nimeni, el trebuie combătut de toţi şi pretutindeni.

În perioada pe care am studiat-o, circa 75% din incendii s-au produs pe fondul unor abateri de la normele de prevenire şi stingere a incendiilor, manifestate îndeosebi sub formă de neglijenţă şi necunoaşterea modului de întreţinere a coşurilor de fum, de utilizare necorespunzătoare a aparatelor, instalaţiilor electrice sau a sistemelor de încălzire, de lipsă de educaţie şi supraveghere a copiilor, de folosire a focului deschis fără respectarea normelor de prevenire şi a fumatului în locuri cu pericol de incendiu.

Cele mai multe incendii au avut loc în zonele cu ridicat grad de combustibilitate al clădirilor, respectiv partea de sud şi est a ţării.

La gospodăriile populaţiei, numărul mare de incendii se datoreşte folosirii cu defecţiuni şi în mod neglijent a mijloacelor de încăzire şi iluminat, ca şi a focului deschis sub diferite forme, la care se adaugă lipsa de preocupare a unor părinţi în educarea şi supravegherea copiilor. Au fost afectate în special anexele gospodăreşti (circa 40%), pentru că sunt construite aproape în întregime din materiale combustibile, iluminatul lor asigurându-se cu ajutorul unor instalaţii improvizate executate de persoane neautorizate, precum şi datorită faptului că în aceste locuri se depozitează cantităţi mari de materiale combustibile (furaje, lemne de foc, etc.).

133

AAUUTTOORRIIZZAARREEAA LLAABBOORRAATTOOAARREELLOORR DDEE ÎÎNNCCEERRCCĂĂRRII LLAA FFOOCC

Colonel ing. Vasile GRIGORE, Căpitan ing. Paul MINCHEVICI,

Direcţia Pompieri, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă

Abstract

The paper highlights the stages any laboratory for fire tests has to pass through in order to be authorized, as a necessity for keeping under a strict control the tests quality for the products which have an important role in protecting the human’s lives and the material goods.

Necesitatea autorizării laboratoarelor de încercări la foc a apărut pentru menţinerea sub control a calităţii încercărilor pentru produsele care au un rol important de protecţie a vieţii oamenilor şi a bunurilor materiale.

În conformitate cu prevederile art. 46 din Ordonanţa Guvernului nr. 60 din 1997 privind apărarea împotriva incendiilor, aprobată prin Legea nr. 212 din 1997, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 770 din 2005 pentru aprobarea Regulamentului de autorizare a laboratoarelor şi poligoanelor de încercări la foc şi a celor de distrugere a muniţiei neexplodate, laboratoarele care efectuează încercări la foc în domeniul nereglementat (încercări pentru produse, materiale, procedee şi echipamente destinate apărării împotriva incendiilor şi protecţiei civile; analize şi încercări pentru determinarea comportării la foc a produselor şi materialelor; încercări pentru determinarea eficienţei lucrărilor de termoprotecţie) trebuie să fie autorizate de către Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă – I.G.S.U. prin Serviciul Supravegherea Pieţei şi Desemnarea Organismelor pentru Evaluarea Conformităţii.

Laboratoarele care efectuează încercări pentru produsele din domeniul reglementat (ansamblul activităţilor economice şi produselor asociate acestora pentru care se emit reglementări tehnice specifice privind condiţiile de introducere pe piaţă şi/sau de punere în funcţiune), se recunosc şi se desemnează în conformitate cu prevederile Procedurii de desemnare a organismelor pentru atestarea conformităţii produselor pentru construcţii aprobată prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 460/2004.

134

În vederea autorizării, laboratoarele trebuie să fie acreditate de către Organismul Naţional de Acreditare –RENAR.

Autorizarea se acordă pe o perioadă de 4 ani, pentru încercări/categorii de încercări la foc prevăzute în standardele naţionale.

Solicitarea de autorizare se face în baza unei cereri de autorizare a laboratoarelor, întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 1 din Regulamentul de autorizare a laboratoarelor şi poligoanelor de încercări la foc şi a celor de distrugere a muniţiei neexplodate, şi se depune la I.G.S.U.

Cererea de autorizare trebuie însoţită de următoarele documente: o certificatul de înmatriculare la Oficiul Naţional al Registrului

Comerţului sau orice act juridic echivalent privind înfiinţarea, în copie legalizată; o certificatul de acreditare şi lista încercărilor pentru care s-a acordat

acreditarea, emis de organismul naţional de acreditare, în copie; o datele specifice de personal, de calificare şi de experienţa profesională,

referitoare la directorul laboratorului, la personalul cu funcţii de conducere şi la personalul tehnic responsabil de încercare;

o descrierea spaţiilor de lucru şi a echipamentelor tehnice şi indicarea procedurilor specifice pentru încercările pentru care se solicită autorizarea;

o modelele documentelor ce urmează a fi eliberate de laborator (raport de încercare).

Laboratorul solicitant trebuie să dovedească îndeplinirea condiţiilor pentru autorizare, pentru fiecare încercare/categorii de încercări pentru care se solicită autorizarea.

Îndeplinirea condiţiilor pentru autorizare rezultă în urma verificării documentelor depuse şi a unui audit la sediul laboratorului.

Auditul la sediul laboratorului se axează pe: analiza rapoartelor de încercare emise de laboratorul evaluat; verificarea îndeplinirii condiţiilor relevante pentru exercitarea funcţiilor recunoscute; îndeplinirea condiţiei de terţă parte faţă de clienţi sau alte părţi interesate; evaluarea încercărilor; evaluarea proceselor şi a activităţilor unice care sunt desfăşurate, de exemplu controlul documentelor şi înregistrărilor sau instruirea personalului.

În cadrul auditului se urmăreşte dacă laboratorul respectă cerinţele din reglementările tehnice aplicabile; acceptă numai solicitările care corespund domeniului de autorizare, din partea oricăror persoane responsabile cu introducerea pe piaţă a produselor pentru construcţii; respectă, la toate nivelurile proprii de organizare, condiţiile care asigură confidenţialitatea; asigură menţinerea la zi a instruirii personalului, păstrarea, repararea şi, după caz, înlocuirea echipamentelor tehnice, astfel încât să fie îndeplinite condiţiile de autorizare; păstrează şi actualizează înregistrările relevante privind calificarea, perfecţionarea şi experienţa profesională a personalului propriu; elaborează şi actualizează procedurile din care rezultă obligaţiile şi responsabilităţile personalului.

Pe perioada autorizării laboratorului acesta este supravegheat cu scopul de a verifica periodic dacă laboratorul îndeplineşte cerinţele şi are capabilitatea de a

135

îndeplini funcţiile din domeniul pentru care a fost autorizat şi dacă, în perioada de la ultima evaluare, activităţile desfăşurate de laborator s-au desfăşurat cu respectarea prevederilor legale şi a procedurilor sistemului propriu al calităţii;

Supravegherea activităţii laboratorului autorizat se realizează prin audituri de supraveghere.

În anumite situaţii, când se constată neconformităţi, se poate lua decizia de limitare, suspendare sau retragere a autorizaţiei.

Limitarea autorizaţiei se aplică în următoarele cazuri: o la cererea laboratorului autorizat; o atunci când se constată neconformităţi majore, până la rezolvarea

acestora; Suspendarea autorizaţiei se aplică în următoarele cazuri: o neaplicarea acţiunilor corective pentru neconformităţi majore în

termenul stabilit; o menţinerea neconformităţilor minore peste termenul stabilit; o nerespectarea condiţiilor de autorizare; o neefectuarea auditului de supraveghere în termen de maxim 60 de zile

de la data programată, datorită unor condiţii imputabile laboratorului; o nerespectarea condiţiilor contractuale; Măsura retragerii autorizării se ia în următoarele cazuri: o emiterea de rapoarte de încercare pentru care laboratorul nu este

autorizat; o emiterea de rapoarte de încercare cu rezultate intenţionat eronate sau ca

urmare a unor presiuni; o când organismul naţional de acreditare retrage acreditarea laboratorului. În prezent sunt autorizate laboratoarele de încercări la foc care aparţin

Centrului Naţional pentru Securitate la Incendiu şi Protecţie Civilă pentru 51 de încercări, respectiv I.N.C.E.R.C. – filiala Cluj pentru încercarea „determinarea eficacităţii ignifugării pentru lemn, placaj, plăci de aşchii de lemn şi plăci de fibre de lemn” conform SR 652/1998.

De exemplu, scopul activităţii de autorizare pentru încercarea „determinarea eficacităţii ignifugării pentru lemn, placaj, plăci de aşchii de lemn şi plăci de fibre de lemn” este de a se asigura un nivel ridicat de protecţie a cetăţeanului, prin crearea unui sistem de calitate al activităţii de ignifugare. Acesta se asigură prin utilizarea numai a produselor ignifuge certificate, prin efectuarea lucrărilor de către persoane fizice şi juridice atestate, prin efectuarea încercării de determinare a eficacităţii ignifugării de către laboratoare autorizate.

Inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene trebuie să asigure menţinerea acestui sistem de calitate prin controalele efectuate şi măsurile pe care le iau în cazul în care identifică rapoarte de încercări eliberate de către laboratoare neautorizate, dar şi utilizarea de produse necertificate sau efectuarea lucrărilor de către persoane neatestate conform legii.

136

CCOONNCCEEPPŢŢIIAA DDEE IINNFFOORRMMAARREE PPRREEVVEENNTTIIVVĂĂ PPRRIIVVIINNDD IINNCCEENNDDIIIILLEE ŞŞII AALLTTEE TTIIPPUURRII DDEE RRIISSCCUURRII

GGEENNEERRAATTOOAARREE DDEE SSIITTUUAAŢŢIIII DDEE UURRGGEENNŢŢĂĂ

Colonel dr. ing. Răzvan BĂLULESCU Direcţia Pompieri

Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă Abstract

The paper’s main objective is to present the public information concepts and methodology for fire prevention and for other types of risks generating emergency situations, emphasizing the necessity to develop a modern, coherent and efficacious disaster protection system, based on the permanent exchange of information.

I. ARGUMENTE

O comunitate supusă riscului unui dezastru nu va fi pregătită să îl înfrunte dacă publicul larg nu este pregătit. Numeroase pierderi de vieţi şi daune provocate proprietăţii au fost datorate ignoranţei şi lipsei de cunoaştere, de deprinderi necesare şi de pregătire pre-dezastru.

Dacă se pune întrebarea către ce aspect al managementului dezastrelor putem acţiona pentru reducerea pierderilor de vieţi şi de bunuri materiale, se poate concluziona cu certitudine că acestea sunt cunoştinţele, valorile şi atitudinile comunităţilor privind fenomenele care le ameninţă, cauzele acestora, efectele potenţiale şi măsurile de atenuare.

Din nefericire, dezvoltarea urbanizării, a activităţilor productive sau a altor practici a fost uneori complet lipsită de raţiunea asigurării unei protecţii adecvate. În consecinţă, populaţia şi comunităţile au devenit foarte vulnerabile la riscurile naturale şi cele generate de activitatea umană.

Cu toate acestea, se poate afirma, aproape fără excepţie, că este posibil ca aceste practici să fie modificate sau înlocuite astfel încât, în loc să se genereze vulnerabilităţi, să fie construite condiţii mai sigure de viaţă pentru comunităţi, adoptate concepte pentru dezvoltarea durabilă şi realizarea unei compatibilităţi cu mediul înconjurător.

137

De aceea, trebuie dezvoltată şi implementată la nivel naţional, o concepţie integrată de conştientizare a publicului, dar şi a factorilor de decizie şi a celorlalţi actori implicaţi în managementul situaţiilor de urgenţă, pentru cunoaşterea diferitelor tipuri de riscuri generatoare de situaţii de urgenţă, a măsurilor de prevenire a acestora, precum şi a comportamentului de adoptat, în cazul producerii de incendii sau alte dezastre.

O astfel de concepţie este necesară pentru a crea o societate informată, încrezătoare în posibilităţile proprii şi rapidă în reacţii, capabilă să-şi joace rolul său pentru sprijinirea şi cooperarea cu autorităţile, în toate aspectele care privesc reducerea vulnerabilităţii şi a riscului la dezastre.

Totodată, o cultură a prevenirii şi a reducerii/atenuării riscurilor nu se poate dezvolta decât prin informarea publicului asupra riscurilor existente şi educarea populaţiei cu privire la măsurile practice pe care le poate lua, pentru reducerea vulnerabilităţii.

II. OBIECTIVE

Principalele obiective sunt acelea de aducere, cât mai aproape de cetăţean, a informaţiilor legate de prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă/dezastrelor, pentru a-l pregati în luarea, în cunoştinţă de cauză, a deciziilor în acest domeniu, respectiv creşterea nivelului de conştientizare a populaţiei, privind riscurile cu care se confruntă, precum şi măsurile de prevenire şi de atenuare a acestora, prin:

a) creşterea gradului de informare preventivă, la nivel naţional/regional/local, prin elaborarea şi aplicarea unei strategii funcţionale de informare;

b) extinderea reţelei de multiplicatori de informaţie, prin atragerea în reţea a altor membri, care să fie reprezentanţi ai unor organizaţii cu impact local/regional/naţional în domeniul diseminării informaţiei;

c) informarea diferenţiată a grupurilor ţintă despre problematica prevenirii şi gestionării situaţiilor de urgenţă/dezastrelor, cerinţele şi standardele de performanţă specifice, pe domenii de activitate;

d) dezvoltarea în spaţiul public a unei perspective raţionale de abordare a procesului de management al situaţiilor de urgenţă.

III. CONTEXTUL ACTUAL

− deşi există multă informaţie, de cele mai multe ori aceasta nu ajunge la timp la cei cărora le este cu adevărat necesară;

− lipsa unei imagini unitare privind nevoile/ acţiunile/ realizările actorilor implicaţi în problematica managementului situaţiilor de urgenţă;

138

− concentrarea interesului local pe crearea capacităţilor reactive, în caz de dezastru şi în foarte mică masură, pe capacităţile proactive/preventive;

− necesitatea implicării în parteneriate, a unor entităţi care ar trebui să fie “mai agresive” în domeniul comunicării de informaţie;

− lipsa de resurse financiare şi umane (specialişti avizaţi pentru furnizarea de informaţie);

− o ierarhie informală a grupurilor ţintă – se comunică mult mai uşor cu tinerii (elevii) decât cu mediul rural, unde informaţia este puţină şi insuficient adecvată;

− informaţie prea „tehnică” – necesitatea adaptării mesajului; − prea multe ţinte în comunicare, determină un grad mare de dispersie şi

de diluare a efectelor.

IV. REFERINŢE LEGISLATIVE

art. 25 lit.g) din O.U.G. nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă;

art. 13 lit. r) şi art. 17 lit. b) din H.G.R. nr. 1490/2004 pentru aprobarea „Regulamentului de organizare şi funcţionare şi a organigramei Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă”;

art. 11 lit. c) din H.G.R. nr. 1492/2004 privind principiile de organizare, funcţionarea şi atribuţiile serviciilor de urgenţă profesioniste;

H.G.R. nr. 2288/2004 pentru aprobarea repartizării principalelor funcţii de sprijin pe care le asigură ministerele, celelalte organe centrale şi organizaţiile neguvernamentale privind gestionarea situaţiilor de urgenţă;

art. 13 alin. (1) şi Anexa nr. 6 la H.G.R. nr. 95/2003 privind controlul activităţilor care prezintă pericole de accidente majore, în care sunt implicate substanţe periculoase;

O.M.A.I. nr. 665/2005 pentru aprobarea Regulamentului de planificare, organizare, pregătire, desfăşurare şi evaluare a activităţii de prevenire;

alte reglementări cu caracter intern. V. FUNCŢIA DE INFORMARE. INFORMAREA PREVENTIVĂ

Funcţia de informare se referă la nevoia societăţii/ grupurilor/ indivizilor de a controla mediul înconjurător: oamenii evaluează, pe baza informaţiilor pe care le primesc, importanţa evenimentului ce ar putea să-i afecteze în mod direct, anticipează unele tendinţe şi iau, în cunoştinţă de cauză, anumite decizii.

Prin dimensiunea sa pragmatică, informarea îndeplineşte şi funcţia de supraveghere.

139

Informarea preventivă reprezintă activitatea deliberată, planificată şi desfăşurată în mod susţinut pentru a realiza şi menţine înţelegerea mutuală între o organizaţie şi publicul său, în scopul de a răspunde nevoilor individuale şi colective de cunoaştere, control, adaptare şi acţiune în diferite situaţii date.

VI. INFORMAŢIA PREVENTIVĂ

Informarea preventivă – ansamblul de măsuri şi activităţi planificate şi desfăşurate în scopul informării populaţiei şi a diferitelor categorii socio-profesionale, asupra diferitelor tipuri de riscuri generatoare de situaţii de urgenţă, a măsurilor de prevenire a acestora, precum şi a comportamentului de adoptat în cazul producerii de incendii şi alte dezastre.

Informarea preventivă nu trebuie să prezinte numai ceea ce s-a întâmplat – orientare retrospectivă, ci şi ceea ce s-ar putea întâmpla – orientare prospectivă.

Întrucât descrierea unui eveniment nu epuizează implicaţiile şi consecinţele sale, informarea publică de prevenire include şi o dimensiune anticipativă, ea trebuind să distribuie informaţii care să vizeze pregătirea publicului pentru confruntarea cu o serie de evenimente / categorii de riscuri neaşteptate şi/sau nedorite, cum sunt:

incendiile; riscurile naturale: inundaţii, cutremure, secetă, furtuni, tornade,

alunecări de teren, avalanşe etc.; riscurile tehnologice: accidente, avarii, explozii, poluări etc.; riscurile biologice: îmbolnăviri în masă; crizele: ameninţări şi conflicte militare, acte de terorism, conflicte

asimetrice etc. Totodată, activitatea de informare preventivă trebuie să permită

mobilizarea colectivităţii pentru prevenirea şi evitarea sau (măcar) limitarea efectelor unor categorii de riscuri: informaţi constant sau din timp şi în cunoştinţă de cauză, oamenii ar trebui să-şi schimbe comportamentul, să-şi ia măsuri de protecţie, să evite anumite activităţi şi să se concentreze asupra altora.

Având în vedere că, plecând de la principiul egalităţii persoanelor (a se vedea şi cap.XV.1.), informaţia este accesibilă fără nici un fel de discriminare socială, religioasă, etnică etc., se poate afirma că activitatea de informare publică este un instrument al democratizării vieţii sociale.

VII. INFORMARE PREVENTIVĂ vs. RELAŢII PUBLICE

Informarea preventivă nu trebuie confundată cu activitatea de relaţii publice sau de relaţii cu publicul, deşi acestea pot avea anumite aspecte comune (tehnici de comunicare, relaţia cu media, identificarea şi analiza audienţei ş.a.).

140

Concret, activitatea de relaţii publice vizează, în principal, următoarele:

asigurarea transparenţei şi deschiderii, informării corecte, oportune şi sistematice a opiniei publice asupra activităţii unei instituţii;

gestionarea imaginii publice a instituţiei; mediatizarea activităţii instituţiei prin: comunicate, buletine informative,

sinteze, documentare de presă, imagini de televiziune etc. creşterea operativităţii în acordarea răspunsurilor cetăţenilor la

solicitările presei etc. formulate în baza Legii nr. 544/ 2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public;

organizarea de conferinţe şi briefing-uri de presă, acordarea de interviuri şi declaraţii de presă, participarea la emisiuni radio-TV (talk-show), mese rotunde etc. în vederea creşterii vizibilităţii instituţiei, asigurării continuităţii în informare şi preîntâmpinării apariţiei eventualelor crize mediatice;

gestionarea şi asigurarea comunicării în situaţii de crize mediatice; consolidarea susţinerii publice şi a încrederii în instituţie şi în structurile

componente; sprijinirea actului decizional, prin activitatea de analiză a efectului

public al mesajului instituţional; perfecţionarea informării internaţionale şi a colaborării cu structurile de

comunicare şi relaţii publice ale instituţiilor similare din străinătate. După cum se poate observa cu uşurinţă, din cele prezentate anterior,

activitatea de relaţii publice are un cu totul alt obiect faţă de activitatea de informare preventivă.

VIII. ROLUL ŞI ATRIBUŢIILE I.G.S.U./I.S.U.J. ÎN ACTIVITATEA DE INFORMARE PREVENTIVĂ

Potrivit competenţelor stabilite prin lege, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă are rolul de a reglementa, coordona şi evalua activitatea de informare preventivă privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă, îndeplinind în acest sens următoarele atribuţii:

– elaborează studii, prognoze şi analize statistice privind tipurile de risc, natura şi frecvenţa situaţiilor de urgenţă produse şi propune măsuri, în baza concluziilor rezultate din acestea;

– constituie şi gestionează baza de date cu privire la situaţiile de urgenţă, pune la dispoziţia instituţiilor interesate datele şi informaţiile solicitate pentru soluţionarea situaţiilor de urgenţă;

– coordonează şi evaluează activitatea desfăşurată de inspectoratele judeţene/al municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă, pe linia informării publice pentru cunoaşterea de către cetăţeni, a tipurilor de risc specifice zonelor de competenţă, a măsurilor de prevenire şi a conduitei de urmat pe timpul situaţiilor de urgenţă, pe baza concepţiei elaborată în acest domeniu.

141

Pentru asigurarea unui cadru coerent de îndeplinire a acestor atribuţii, prin O.M.A.I. nr. I/0642/12.12.2005 s-a dispus înfiinţarea, în cadrul Inspecţiei de prevenire din I.G.S.U., a Serviciului informare preventivă, statistică şi analiză riscuri, ca structură de specialitate care asigură:

– coordonarea, îndrumarea şi controlul activităţii de informare preventivă desfăşurată de inspectoratele teritoriale pentru situaţii de urgenţă;

– identificarea organizaţiilor neguvernamentale, agenţiilor, instituţiilor şi asociaţiilor profesionale care furnizează informaţii sau servicii informaţionale şi a celor care oferă servicii de asistenţă, mediere şi facilitează colaborarea pentru dezvoltarea de programe care implică diverşi actori din sectoarele administraţiei publice locale şi societăţii civile, în vederea stabilirii unui parteneriat activ privind informarea preventivă şi educaţia populaţiei în domeniul prevenirii incendiilor şi altor dezastre;

– desfăşurarea, prin intermediul mass-media şi al altor canale de diseminare a informaţiilor, a activităţilor de informare şi educare a populaţiei pentru cunoaşterea diferitelor tipuri de riscuri generatoare de situaţii de urgenţă, a măsurilor de prevenire a acestora, precum şi a comportamentului de adoptat în cazul producerii de incendii şi alte dezastre;

– participarea la derularea programelor de asistenţă internaţională (Banca Mondială, Uniunea Europeană ş.a.) care au ca scop informarea şi conştientizarea populaţiei asupra diferitelor tipuri de riscuri, generatoare de situaţii de urgenţă;

– organizarea şi îmbunătăţirea continuă a bazei de date privind cauzele şi împrejurările producerii incendiilor şi altor categorii de dezastre, precum şi efectele acestora asupra vieţii oamenilor, bunurilor materiale şi mediului înconjurător;

– evaluarea, pe baze statistice, a tendiţelor de evoluţie a situaţiei operative şi formularea de propuneri pentru îmbunătăţirea şi eficientizarea activităţii de prevenire;

– desfăşurarea de activităţi de documentare în vederea identificării, elaborării şi implementării unor metode şi proceduri de analiză a riscurilor de incendiu şi a altor tipuri de riscuri generatoare de situaţii de urgenţă, care să vină în sprijinul activităţii preventive de informare publică.

Atribuţii comune IGSU/ISUJ:

– identifică nevoile de informare a populaţiei privind prevenirea riscurilor şi modul de comportare în situaţii de urgenţă;

– elaborează şi implementează programe şi campanii de informare preventivă, pe diferite subiecte şi segmente de populaţie;

– întocmeşte materiale specifice necesare, desfăşurării activităţii de informare preventivă (articole, manuale, ghiduri, pliante, înregistrări video, website etc.);

142

– evaluează prin studii, sondaje, analize şi alte acţiuni, eficienţa activităţilor de informare preventivă şi face propuneri pentru permanentizarea acestora sau pentru adoptarea de noi direcţii de acţiune.

IX. COMPONENTELE UNEI ACTIVITĂŢI EFICIENTE DE

INFORMARE PREVENTIVĂ

Componentele cheie ale unei activităţi eficiente de informare preventivă pentru prevenirea incendiilor şi altor riscuri generatoare de situaţii de urgenţă sunt:

1. Elaborarea unui plan de informare preventivă, având la bază

concluziile desprinse din activitatea de identificare şi evaluare a riscurilor în profil teritorial. Această activitate presupune:

analiza tendinţelor de evoluţie a situaţiei operative; identificarea punctelor tari şi a oportunităţilor, dar şi a punctelor slabe

şi a posibilelor obstacole în activitatea de informare preventivă; stabilirea clară a scopurilor şi obiectivelor, în strânsă legătură cu

aspectele referitoare la identificarea şi evaluarea riscurilor; stabilirea modului de implementare şi a mecanismelor de evaluare; identificarea şi asigurarea resurselor necesare (financiare, umane etc.)

2. Identificarea şi analizarea audienţei şi a mediilor adecvate de

comunicare pentru maximizarea eficienţei mesajelor ce urmează a fi transmise, care presupune:

identificarea/alegerea segmentelor de populaţie/grupurilor ţintă; identificarea persoanelor cu nevoi speciale. identificarea instrumentelor de distribuire/diseminare a informaţiei; căutarea celor mai eficiente canale de diseminare a informaţiei (pentru

presa scrisă, trebuie avute în vedere publicaţiile cu tiraj larg, prin consultarea BRAT – Biroul Român de Audit al Tirajelor; pentru audiovizual se poate face apel la organizaţiile care urmăresc rating-urile posturilor de radio şi TV).

3. Definirea şi comunicarea rolului diferiţilor factori implicaţi în

informarea/educarea/instruirea publicului: manageri privind situaţiile de urgenţă; organe ale administraţiei publice centrale; lideri din sectorul privat/industrie; reprezentanţi ai serviciilor/organizaţiilor voluntare; organe ale administraţiei publice locale; reprezentanţi mass media; educatori; indivizi.

143

Grupuri ţintă şi grupuri de sprijin Grupuri ţintă: – elevi, profesori; – funcţionari din administraţia publică locală (primării, servicii publice

deconcentrate); – agricultori, fermieri, întreprizători din mediul rural; – întreprinzatori din mediul urban; – organizaţii neguvernamentale; – cetăţeni. Propuneri posibile: – sub-grupuri ţintă, după gradul de vulnerabilitate : ex: în grupul ţintă rural

– copii preşcolari, persoane peste 60 de ani, în rândul cărora se înregistrează cele mai multe victime la incendii.

Grupuri de sprijin: – multiplicatori de informaţie; – mass media; – O.N.G.-uri specializate în problematica informării sau a managementului

situaţiilor de urgenţă; – lideri de opinie (ziarişti, realizatori TV, personalităţi culturale şi

ştiinţifice). 4. Elaborarea de mesaje clare, concise, care se bazează numai pe date şi

informaţii precise, obţinute din analiza riscurilor sau din contactele cu organisme specializate:

angrenarea factorilor implicaţi în managementul situaţiilor de urgenţă şi atunci când este posibil, a specialiştilor în comunicare;

identificarea şi articularea obiectivelor şi a recomandărilor; asigurarea simplităţii mesajului, acesta netrebuind să fie foarte detaliat

sau tehnic, dar care să ofere suficiente explicaţii; daţi un titlu mobilizator/atractiv mesajului; particularizarea audienţei, personalizarea mesajelor; alegerea tipului de adresare (imperativă, pozitivă/negaţie – ex. „

Faceţi..” vs. „Nu faceţi ...”); testarea, pe cât posibil, a conţinutului mesajelor.

5. Asigurarea durabilităţii planului: buget pentru implementarea şi susţinerea planului; menţinerea atenţiei publicului; stabilirea punctelor de referinţă; evaluarea impactului/succesului; revizuirea planului pe baza evaluării.

6. Identificarea şi angrenarea reţelei de multiplicatori de informaţie.

144

X. DISFUNCŢII POSIBILE

În activitatea de informare preventivă, pot apărea unele disfuncţii, generate în principal de:

comportamentele nonconformiste sau de negare a valorilor sociale, a normelor legale şi de comportament civic;

neluarea în serios sau minimalizarea, de multe ori, a datelor şi informaţiilor furnizate, aceasta fiind urmarea existenţei anumitor culturi (ex. cultul infailibilităţii, cultul simplismului, cultul non-comunicării);

producerea, prin modul de transmitere a mesajului, a unor reacţii opuse celor scontate: informaţiile sunt exagerate, deformate, amplificate paroxistic şi drept urmare, în loc să genereze strategii şi acţiuni raţionale de combatere a unui eveniment de tip dezastru, ele pot declanşa reacţii de panică;

insuficienţa resurselor alocate pentru exercitarea corespunzatoare a atribuţiilor de informare preventivă;

lipsa continuităţii activităţii de informare preventivă, fapt ce poate conduce la reducerea nivelului de conştientizare a riscurilor în rândul cetăţenilor.

XI. PRINCIPII APLICABILE LA ELABORAREA MESAJELOR CU

CONŢINUT PREVENTIV

Pentru ca mesajele să-şi atingă grupul ţintă şi să conducă la rezultatul scontat, şi anume acela de creare în rândul publicului vizat a unui comportament preventiv, trebuie avute în vedere următoarele principii:

credibilitatea – receptorul informaţiei trebuie să aibă încredere în sursă; contextul – contextul trebuie să confirme şi nu să infirme mesajul; claritatea – mesajul trebuie elaborat în termeni simpli; continuitatea şi complementaritatea – mesajele trebuie să fie repetate

şi să se completeze reciproc; conţinutul – mesajul trebuie să aibă înţeles pentru cei care îl

recepţionează; canale – trebuie utilizate canale de comunicare ce sunt utilizate şi

respectate de audienţă; disponibilitatea audienţei – obiceiuri, grad de pregătire şi nivel de

cunoştinţe. XII. DISEMINAREA INFORMAŢIEI

Există multe medii pentru diseminarea informaţiei. Alegerea canalelor adecvate are la bază obiectivele propuse, resursele avute la dispoziţie şi rezultatele obţinute din analiza publicului/audienţei. Ar fi de dorit să poată fi folosite toate formele de media (presă, audiovizual etc.) pentru a fi atinse cât mai multe grupuri ţintă, dar acest lucru depinde de posibilităţile existente pe plan local.

145

Vectori (canale) de diseminare a informaţiei: presa (locală, regională, naţională):

- scrisă (cotidiane, tabloide, reviste etc.); - audiovizualul (radio, TV, CATV);

manuale, ghiduri, broşuri şi alte publicaţii specializate; website-uri (INTERNET, INTRANET); întruniri, seminarii, mese rotunde, instruiri pe timpul controalelor şi

acţiunilor preventive etc.; exerciţii şi aplicaţii, simulări de dezastre în care să fie angrenate

diferite categorii de cetăţeni; zile dedicate protecţiei împotriva dezastrelor, ziua „Porţilor deschise”.

Presa scrisă – al cărei principal avantaj este că poate fi păstrată de către utilizator, este mult mai eficientă decât radioul sau televiziunea în prezentarea detaliată a informaţiei. Informaţia scrisă, despre bine sau rău, se bucură de un înalt grad de credibilitate, făcând-o ideală pentru transmiterea mesajelor care să influenţeze comportamentul oamenilor, privind prevenirea incendiilor şi a altor riscuri generatoare de situaţii de urgenţă. Dacă informaţia preventivă a fost întărită şi clarificată prin repetiţie şi varietate, dacă este educativă, antrenantă şi îi face pe cititori să simtă că grijile/preocupările lor sunt luate în considerare, oamenii îşi vor reaminti recomandările, explicaţia fenomenelor şi a consecinţelor acestora - chiar dacă materialul nu a fost păstrat, deoarece combinaţia între cuvântul scris şi alte elemente grafice va fi fost stocată în memoria lor.

Radioul, pe de altă parte, definit ca un „teatru al minţii”, pentru că se adresează auzului şi nu văzului publicului, dar care lasă imaginaţiei posibilitatea de a ţine loc vizibilităţii, are avantajul instantaneităţii şi al economisirii unor sume importante în costurile de producţie.

Milioane de oameni ascultă radioul, inclusiv aceia pe care analfabetismul îi ţine departe de ziare şi reviste. De când ascultătorii reprezintă toate straturile socio-economice şi culturale, mesajele trebuie adaptate pentru diferite niveluri de înţelegere; în acelaşi timp, numărul mare de posturi de radio dedicate anumitor „profiluri de ascultători” face mai uşoară vizarea grupurilor la care dorim să ajungem şi să definim, în avans, cât mai bine, cum să-i abordăm.

Televiziunea oferă şi ea avantajul transmiterii mesajului în timp real (instantaneităţii) şi al depăşirii barierelor educaţionale scăzute, dar este şi mai atractivă deoarece se adresează atât văzului cât şi auzului. Eficacitatea ei s-a dovedit prin modul în care convinge publicul, astfel că, utilizată pentru transmiterea mesajelor preventive, această capacitate de persuasiune poate garanta cu oarecare grad de certitudine, pretabilitatea succesului.

În acelaşi context, Internetul nu trebuie privit ca o competiţie la media tradiţională, ci ca un complement al acesteia. Avantajele sale includ capacitatea de a pune cu precizie, la dispoziţia utilizatorilor, informaţiile de care au nevoie, chiar organizate în funcţie de cerinţele acestora. Un website poate să pună cu uşurinţă la

146

îndemâna utilizatorilor, un chestionar referitor la poziţia lor geografică, tipurile de dezastre naturale posibile, activităţile industriale care prezintă surse de mare risc pentru persoane şi mediu, precum şi alte detalii, ca apoi să realizeze în câteva secunde, o pagină personalizată care să descrie profilul de risc şi cel mai apropiat serviciu specializat pe care îl pot contacta, pentru a cere informaţii şi recomandări suplimentare.

XIII. APTITUDINI DE COMUNICARE

Dezvoltarea posibilităţilor de acces facil al publicului la informaţii relevante despre riscurile generatoare de situaţii de urgenţă, dezastre şi factorii de decizie din sfera instituţională, constituie o componentă cheie a activităţii de informare publică. Pentru asigurarea succesului acestei activităţi, este necesară utilizarea de personal calificat pentru asumarea responsabilităţii, realizarea de materiale specifice, consultarea cu exteriorul şi legătura cu media (presă, radio, TV etc.).

În acest sens, personalul desemnat să desfăşoare activitatea de informare publică trebuie să dea dovadă de următoarele aptitudini de comunicare:

capacitate de persuasiune; abilitatea de a transmite anumite informaţii; coerenţă şi cursivitate în exprimare; capacitatea de a susţine un dialog şi nu un monolog; siguranţă/stăpânire de sine; să creadă în fiecare cuvânt pe care îl rosteşte; să cunoască foarte bine obiectivele pe care le urmăreşte; să nu se piardă în detalii foarte tehnice; să aibă o atitudine pozitivă, respectuoasă; să manifeste receptivitate şi flexibilitate.

XIV. PREGĂTIREA INFORMĂRII

Pentru ca activitatea de informare publică să aibă eficacitatea scontată, încă din faza de pregătire a unei campanii de informare trebuie stabilite cu claritate:

care sunt scopurile instituţiei? care sunt obiectivele comunicării? ce încearcă instituţia să dobândească prin informarea publicului/

comunităţii? cu cine avem nevoie să colaborăm pentru a reuşi? ce vrem să spunem publicului? care este mesajul? care sunt cele mai bune canale de diseminare a informaţiei? cum putem scoate în evidenţă mesajul în cel mai direct şi eficient

mod?

147

XV. PROGRAME DE INFORMARE A COMUNITĂŢILOR XV. 1. PRINCIPII DE LUCRU:

• consultării comunităţii în luarea deciziilor importante care o privesc direct;

• transparenţei, în sensul stabilirii obiectivelor generale după consultarea comunităţii;

• descentralizării, în sensul determinării naturii şi obiectivelor structurilor angrenate, în raport de necesităţile reale ale comunităţii, în materie de securitate;

• atragerii sprijinului populaţiei, în sensul transformării cetăţeanului dintr-un simplu beneficiar al serviciilor, într-un participant activ;

• legalităţii, în sensul respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a legilor ţării, precum şi a tratatelor şi convenţiilor la care România este parte;

• protecţiei egale pentru toate persoanele.

XV.2. ATRIBUŢIILE SERVICIILOR PROFESIONISTE PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ

În activitatea specifică de informare publică, serviciile profesioniste pentru situaţii de urgenţă au următoarele atribuţii principale:

• identificarea, la nivel naţional, regional şi local, a problemelor cu care se confruntă indivizii/populaţia/comunităţile pe linia apărării împotriva incendiilor sau a altor tipuri de dezastre (analize de risc) şi stabilirea priorităţilor de acţiune;

• aplicarea coerentă a formelor şi metodelor de lucru specifice activităţii de informare publică;

• intensificarea şi îmbunătăţirea contactelor cu comunitatea; • colaborarea, pe bază de protocoale punctuale, cu celelalte organisme de

control social şi de diseminare a informaţiei; • realizarea unui dialog real şi permanent cu cetăţenii/comunitatea în

scopul îndeplinirii „mandatului social” al instituţiei: împuternicirea de a acţiona în numele şi în interesul comunităţii;

• pregătirea personalului propriu, pe linia comunicării cu membrii comunităţii.

XV.3. FORME ŞI METODE DE ACŢIUNE PENTRU ACTIVITĂŢI

PARTENERIALE DE INFORMARE PUBLICĂ:

• identificarea posibililor parteneri de dialog pentru îndeplinirea obiectivelor prioritare stabilite;

• discuţii preliminare pentru cunoaşterea partenerilor de program (întâlniri, participări la diferite acţiuni ale partenerilor, contacte personale cu liderii unor grupări etc.);

148

• stabilirea unor obiective de interes comun (reducerea numărului de victime datorate incendiilor, limitarea pierderilor de bunuri ş.a.);

• fixarea, împreună cu partenerii de program, a problemelor prioritare posibil de realizat;

• realizarea programului cadru de colaborare; • stabilirea costurilor realizării programului ales; • identificarea şi atragerea de resurse umane, materiale şi financiare

necesare realizării programului; • aplicarea coerentă şi unitară a programului; • evaluarea periodică parţială a programului, împreună cu partenerii aleşi,

în vederea corectării eventualelor disfuncţiuni; • evaluarea finală a programului, pentru eventuala permanentizare a

acestuia sau aplicarea unui program nou, pe un alt domeniu. XV.4. MODEL GENERAL DE PROGRAM PARTENERIAL CU

COMUNITATEA: 1. Obiectivele programului, stabilite împreună cu partenerii aleşi. 2. Participanţii la program. 3. Zona şi segmentul social la care se referă programul. 4. Măsuri şi acţiuni de realizare efectivă a programului:

– măsuri şi acţiuni comune; – măsuri şi acţiuni ale serviciilor profesioniste pentru situaţii de urgenţă; – măsuri şi acţiuni ale partenerilor de program.

5. Forme şi metode de lucru: – forme şi metode comune; – forme şi metode folosite de IGSU/ISUJ; – forme şi metode folosite de partenerii de program.

6. Resurse (umane, materiale şi financiare) alocate: – de IGSU/ISUJ; – de partenerii de program.

7. Perioada totală de aplicare a programului. 8. Indicatorii de evaluare a rezultatelor programului. 9. Alte observaţii cu caracter general (aplicarea eşalonată a programului,

evaluarea ritmică a acestuia, suplimentarea de resurse etc.). XVI. PRIORITĂŢI DE ACŢIUNE

Constituirea, la nivelul primăriilor din mediul rural, acolo unde există interes şi implicare, a unor grupuri de contact/grupuri de lucru reprezentate de consilierii locali – care să asigure lobby si resurse financiare pentru acţiuni de informare / diseminare de informaţie.

149

Organizarea, în colaborare cu ONG-uri / asociaţii, a unor puncte de informare în cadrul primăriilor din zonele în care informaţia are un acces mai limitat.

Creşterea vizibilităţii Birourilor de Consiliere pentru Cetăţeni, prin organizarea unor acţiuni în parteneriat (ex: cu serviciile publice deconcentrate pe teme specifice – protecţia cetăţeanului, protecţia mediului etc).

Identificarea unor grupuri locale care să faciliteze diseminarea de informaţie preventivă în mediul rural (lideri de opinie, cetăţeni care au lucrat în spatiul Schengen, întreprinzători locali, ONG-uri).

Stabilirea de parteneriate active în domeniul comunicării, pe mediul rural, cu servicii publice descentralizate sau deconcentrate (Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, Direcţia de Sănătate Publică, Inspectoratul Şcolar, Inspectoratul de Poliţie ş.a.).

Abordarea, în cadrul campaniilor de comunicare privind strategii de dezvoltare durabilă, IMM-uri etc, a unor teme specifice, de interes pentru comunitatea locală. Atragerea în aceste campanii a unor specialişti din diferite domenii de activitate, personalităţi, lideri de opinie etc.

Realizarea unei mai bune relaţii cu mass media, cu abordare diferenţiată urban/ rural. Identificarea posibilităţilor de realizare a unor emisiuni de scurtă durată, zilnice/săptămânale, pe teme de prevenire şi gestionare a situaţiilor de urgenţă.

Implicarea în mai mare măsură, în procesul de educare formală (şcoli, gimnazii, licee şi chiar universităţi), prin implementarea în curriculum-urile de pregătire extraşcolară a unor teme specifice de prevenire a incendiilor şi altor tipuri de riscuri generatoare de situaţii de urgenţă.

XVII. CONSIDERAŢII FINALE

Caracterul complex şi multidimensional al problematicii prezentate impune abordarea în comun a aspectelor pe care le implică edificarea unui sistem modern, coerent şi eficace de protecţie împotriva dezastrelor, ceea ce presupune un schimb permanent de informaţii.

Fără a epuiza problematica analizată, trebuie arătat că, de modul în care se

realizează astăzi arhitectura structurilor cu rol de securitate publică, de modul cum se elaborează reguli de operare eficace, programe clare - cu obiective precise pentru fiecare etapă, depinde succesul sau insuccesul întregului sistem de apărare a colectivităţilor împotriva incendiilor şi a altor categorii de dezastre.

150

BIBLIOGRAFIE

• Office of the United Nations Disaster Relief Co-ordination. Disaster Prevention Mitigation. A Compendium of Curent Knowledge. Volume 10. Public Information Aspects 1979

• Dennis Mileti, Sarah Nathe s.a. Public Hazards Communication and Education. State of the Art. 2004

• * * *. Hemispheric Plan for Disaster Reduction in the Education Sector.

• * * *. Knowledge Development : Education, public awarness, training and information sharing.

• Inter-Agency Task Force on Disaster Reduction, Awarness Raising and Public Information. 2000

• UN-OCHA: Stratégie et Plan d’action de Yokohama pour un monde plus sûr. 2000

• Emergency Management Accreditation Program. Components of Effective Disaster Public Education and Information.

• Mihai Coman. Introducere în sistemul mass-media. Editura Polirom 2004

• Dorling Kindersley. Cum să devii un bun P.R. Enciclopedia RAO.

151

CCOONNSSIIDDEERRAAŢŢIIII PPRRIIVVIINNDD PPRREEVVEENNIIRREEAA IINNCCEENNDDIIIILLOORR LLAA CCOONNSSTTRRUUCCŢŢIIIILLEE AAPPAARRTTIINNÂÂNNDD PPAATTRRIIMMOONNIIUULLUUII

CCUULLTTUURRAALL EECCLLEEZZIIAALL

Colonel dr. ing. Ioan VALE Maior ing. Dan SIMIONESCU

Direcţia Pompieri Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă

Abstract

This material refers to remarkable importance of the fires prevention activity at cultural dwellings, monastery ensembles and objects accommodated in this particular constructions, objects with inestimable value for cultures and Romanian spirituality.

Despre istoricul incendiilor produse la lăcaşuri de cult şi ansambluri

mânăstireşti s-ar putea scrie multe, relatând episoade pe care istoria le aminteşte adesea şi exemplificând, desigur, situaţii numeroase în care asemenea construcţii au pierit, de-a lungul secolelor, fiind distruse de foc. Cronicile româneşti şi letopiseţele fac vorbire despre asemenea evenimente, iar pisaniile bisericilor şi mânăstirilor amintesc şi ele, frecvent, despre încercările grele prin care monumentele istorice din România au fost silite să treacă. Aproape că nu există biserică ori mănăstire pe care să o vizităm şi despre care să nu aflăm, citindu-i istoricul, că la un moment dat de-a lungul existenţei a avut de suferit de pe urma unui incendiu. Biserica Neagră din Braşov, biserica Mânăstirii din cetatea Sighişoarei şi mânăstirea Putna din Bucovina sunt doar câteva exemple de obiective, dealtfel emblematice pentru patrimoniul cultural naţional românesc, la care s-au înregistrat incendii importante.

Dar, cu toată multitudinea de incendii ori alte situaţii de urgenţă care s-au pogorât asupra bisericilor şi mânăstirilor din România, de-a lungul vremii, şi care, cu siguranţă, au făcut ca urme importante ale trecutului, care au rezistat sute de ani, să dispară ireversibil în doar câteva clipe, puţine dintre acestea au produs şi numeroase victime omeneşti. Pentru că, trebuie amintită şi evidenţiată o caracteristică importantă a acestor categorii de construcţii care, pe lângă faptul că

152

reprezintă obiective din patrimoniul cultural naţional ori adăpostesc valori inestimabile pentru cultura şi spiritualitatea românească, adesea, ele prilejuiesc mari afluenţe de persoane, mai ales la sărbătorile religioase importante precum Sărbătoarea Naşterii Domnului, Sfintele Paşti, Sfânta Maria, Sfânta Parascheva, Sfântul Dimitrie, sfintele hramuri etc.

Dintre aceste evenimente excepţionale produse în România, un incendiu de referinţă este cel produs în data de 18 aprilie 1930 la biserica din Costeşti, judeţul Argeş.

Descriind foarte sintetic acest impresionant eveniment produs în Vinerea Mare, în urma căruia au rezultat 108 morţi, dintre care foarte mulţi copii care cântau în corul bisericii, se cuvine să amintim că el s-a datorat neglijenţei unui credincios care a apropiat prea mult lumânarea ce o ţinea în mână de panglica unei coroane mortuare amplasată, potrivit tradiţiei, în podul bisericii. Biserica, construită în întregime din lemn, pe la 1700, şi având o suprafaţă utilă propriu-zisă de circa 20 mp., a ars cu repeziciune ca o torţă, şi doar 17 oameni au scăpat nevătămaţi. Interesant este de specificat faptul că, despre acest incendiu, mass-media vremii aminteşte faptul că victimele – cei 108 credincioşi – „au murit, asfixiaţi în maximum câteva minute, căci martorii oculari, declară că erau indignaţi contra celor dinăuntru, care, deşi nu fuseseră atinşi de flăcări, totuşi nu se mişcau; ori aceştia erau desigur morţi prin efectul asfixierei.” (potrivit locotenentului Iordache M., comandantul Pompierilor Piteşti).

Referindu-se la acest eveniment, comandantul pompierilor din acea vreme, colonelul Pohrib Gheorghe, spunea:

„Nu cred ca în tot trecutul nostru, să se fi putut produce o nenorocire mai mare şi mai impresionantă, ca cea dela Costeşti.

În Vinerea Paştilor, această zi în care creştinii concentrează cea mai mare emoţiune sufletească în jurul trecerei Fiului Domnului prin viaţa pământească, tocmai în această zi, neamul nostru este supus acestei grozave încercări.

S’ar părea că Dumnezeirea a încercat o înfrăţire a patimilor Domnului cu cele ale umililor dispăruţi şi cu durerea unui neam întreg.

Focul ivit printr’o întâmplare obicinuită – o lumânare aplecată către un obiect uşor inflamabil, nu a mai putut fi dominat; el s’a întins şi în câteva clipe a cuprins întreaga bisericuţă.

Clădită toată din lemn şi fără nici o amenajare pentru un eventual caz fatal a constituit cea mai dramatică hecatombă ce se poate imagina.

Ca cetăţeni ai acestei încercate ţări, să îngenunchem în faţa mormintelor prematur deschise pentru floarea unui sat românesc.

Ca pompieri, să păstrăm impresiunea produsă de această mare nenorocire, şi să tragem învăţăminte pentru viitor.

Fie ca această mare nenorocire să aibă răsunet în sufletul a tot ce este factor de răspundere în mecanizmul de conducere al ţărei, pentru ca astfel de zguduitoare nenorociri să nu se mai poată repeta.”

153

Acest eveniment zguduitor a prilejuit desprinderea unor învăţăminte importante în ceea ce priveşte siguranţa la foc a construcţiilor destinate publicului, impunerea unor măsuri cu caracter constructiv şi a utilizării, doar a construcţiilor ce corespund cerinţelor, cât şi necesitatea respectării unor reguli, de către administratori şi utilizatori, pe timpul exploatării acestor tipuri de clădiri în care se înregistrează afluenţe de persoane.

Totodată însă, cu acest prilej, a apărut ca element de noutate şi cerinţa de întreprindere, de către pompieri, a unor activităţi cu caracter preventiv la unele categorii de construcţii, cu prioritate la cele la care se înregistrează prezenţa publicului ori afluenţe de persoane, precum teatre, săli de spectacole, cinematografe, şcoli, tribunale, prefecturi, primării, oficii poştale, biserici.

Astfel, despre aşa- numitele „vizite- inspecţiuni la biserici”, scrierile vremii precizează următoarele:

„Epidemiile de incendiu ce bântue mai peste tot locul nu au cruţat nici chiar locurile de rugăciuni. Pentru aceste motive se impune ca pompieri să facă vizite şi la bisericile din oraş, căutând a da următoarele recomandaţiuni:

1. A nu se mai depozita coroane pe pereţi. 2. După terminarea slujbei să se stingă toate candelele şi lumănările. 3. Comandantul de pompieri personal va merge odată pe an chiar în

podurile şi clopotniţile bisericilor din oraşul său, pentru a vedea dacă nu sunt depozitate materii ce se pot aprinde uşor.

Vede instalaţia de electricitate care pătrunde prin pod, dacă este perfect izolată şi recomandă ca la intrarea în biserică să se pună şi două extinctoare de incendiu. Acolo unde nu există guri de apă de incendiu, să se pună butoae cu apă sau bazine de beton, găleţi, furtunul şi ţeava necesară.

Încheie proces-verbal ca şi la celelalte instituţiuni de cele constatate.” (potrivit locotenentului Eremia, comandantului secţiei de pompieri Roman).

*

* *

Preocupaţi atent şi permanent de problematica protejării vieţii oamenilor şi a valorilor culturale naţionale, unele înscrise pe lista patrimoniului mondial UNESCO, având în vedere deosebita importanţă istorică, socială şi patrimonială precum şi vulnerabilitatea sporită la incendiu a construcţiilor aparţinând cultelor religioase din România şi corelat cu faptul că acestea adăpostesc, adesea, numeroase persoane, pompierii militari au acordat, în ultimii ani, o atenţie tot mai stăruitoare controlului, îndrumării şi asistenţei tehnice de specialitate la proiectarea şi executarea noilor lăcaşuri de cult dar şi la exploatarea şi punerea în valoare a celor existente, cu prioritate justificată a celor ce fac parte din patrimoniul cultural naţional. S-a urmărit, pe parcursul derulării acestor activităţi, aplicarea cerinţelor reglementărilor în vigoare, privind apărarea împotriva incendiilor

154

specifice acestui segment al vieţii social-culturale, având în vedere amplificarea rolului religiei şi sporirea ponderii acesteia în viaţa cotidiană, creşterea numărului de credincioşi şi a afluenţei acestora la manifestările religioase, precum şi realizarea unui mare număr de lăcaşuri de cult de diferite confesiuni. De regulă, în construcţiile monument istoric, pericolele de incendiu se datorează activităţilor desfăşurate, care implică utilizarea surselor de incendiu (electrică, mecanică, flacără deschisă etc.), în prezenţa materialelor combustibile (decoruri, depozite de valori, elemente constructive, obiectele necesare desfăşurării ritualului religios etc), iar amplificarea pericolelor, precum şi apariţia şi dezvoltarea unor incendii sunt favorizate de factori şi împrejurări specifice, dintre care pot fi amintite:

– arhitectura structurală a acestor construcţii (biserici, mânăstiri, schituri şi uneori chiar muzee ori încăperi de depozitare), mai ales pentru cele aparţinând cultelor ortodox, greco – catolic, catolic şi în unele cazuri cultelor protestante, determină, în caz de incendiu, apariţia efectului de coş, favorizând propagarea rapidă a flăcărilor şi fumului. De asemenea, există de cele mai multe ori şi pericolul propagării incendiilor de la clădirile vecine;

– probabilitatea de apariţie a incendiilor la aceste categorii de construcţii este ridicată, deoarece, în caz de incendiu, există riscul ca, din cauza dimensiunilor reduse a căilor de evacuare sau ca urmare a prăbuşirii unor elemente constructive ale clădirii ori de decor, să se producă un număr ridicat de victime, atât din rândul salariaţilor şi participanţilor la procesiunea religioasă, cât şi al forţelor de intervenţie;

– construcţiile ecleziale monument istoric sunt, de regulă, construcţii în care se desfăşoară viaţa socială, culturală, artistică sau religioasă, în care este prezent publicul, dar un anumit gen de public, neinstruit şi nepregătit pentru evenimente deosebite, cu atenţia distributiv-concentrată la desfăşurarea evenimentului respectiv, şi de aceea, în astfel de clădiri, alegerea conceptului de prevenire şi stingere a incendiilor se face având în vedere, în principal, protejarea persoanelor, dar în acelaşi timp nu trebuie subestimată sau neglijată valoarea bunurilor patrimoniale, bunuri ce trebuie să fie salvate în caz de incendiu;

– în general, clădirile monument de arhitectură au particularităţi aparte, o anumită vechime istorică, documentar sau arheologic atestată, sunt îmbătrânite, peste ele au trecut vicisitudinile vremurilor, au fost realizate în perioade când nu existau norme de proiectare privind securitatea la incendiu, şi de aceea, trebuie să manifestăm o anumită grijă şi totodată o atenţie deosebită în a le trata din acest punct de vedere, în toate fazele de activitate, mai ales în exploatare, astfel încât să nu influenţăm prin contribuţia noastră ca utilizator la degradarea lor, privind rezistenţa şi stabilitatea ori păstrarea caracterului de monument.

Necesitatea de a conferi o cât mai adecvată protecţie la foc a construcţiilor destinate publicului, care se înscriu şi în categoria monumentelor istorice şi de a asigura securitatea ocupanţilor acestora, a determinat întreprinderea periodică, de către pompierii militari, a unor variate şi complexe acţiuni de prevenire a

155

incendiilor la tipurile de obiective amintite şi de informare a administratorilor, utilizatorilor şi autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate competente în sfera protejării patrimoniului cultural naţional. Recent, au fost executate controale de prevenire a incendiilor la 2.233 instituţii de cult religios, prilej cu care au fost evidenţiate circa 4.619 deficienţe, dintre care 55 % au fost operativ soluţionate, ca urmare a sprijinului şi asistenţei tehnice de specialitate, acordate de specialiştii din cadrul inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă şi, în egală măsură, a strădaniei şi receptivităţii slujitorilor bisericii. Pe lângă multiplele controale tehnice de specialitate în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor, finalizate cu evidenţierea de nereguli şi stabilirea de măsuri concrete, cu caracter preponderent tehnico- organizatoric, pentru îmbunătăţirea nivelului de protecţie la foc al obiectivelor verificate şi cu acordarea de asistenţă tehnică de specialitate, în scopul materializării practice a acestor măsuri, s-au efectuat intense activităţi de informare a cetăţenilor, prin intermediul mass-media de la nivel central şi local, concretizate prin publicarea a 146 materiale în presă şi difuzarea, la posturile de radio şi televiziune, a 202 ştiri. Totodată, s-au întreprins activităţi de instruire a personalului mânăstirilor, prin efectuarea de exerciţii practice vizând modul concret de acţiune operativă în cazul producerii unui eventual incendiu pentru evacuarea persoanelor, salvarea valorilor şi stingerea acestuia dar şi aplicaţii cu forţe şi mijloace ale pompierilor militari, punându-se accent şi pe verificarea acelor aşezăminte mânăstireşti amplasate în locuri izolate, la distanţe mari de localităţi unde funcţionează servicii de pompieri.

De asemenea, pe timpul sărbătorilor religioase importante, la acele lăcaşuri de cult şi ansambluri mânăstireşti la care se cunoştea, din experienţa anterioară, că va fi prezent un public numeros, pompierii militari au executat şi acţiuni de supraveghere la faţa locului a respectării măsurilor de prevenire a incendiilor, în special de către credincioşi şi de asigurare a intervenţiei operative la un eventual incendiu, tot cu asemenea prilejuri insistându-se pe unele recomandări necesar a fi urmate de participanţi pentru evitarea producerii de accidente şi evenimente nedorite, dar şi privind modul de comportare pentru a nu se crea panică în cazul producerii unei situaţii de urgenţă.

Importanţa acordată laturii instructiv- educative a fost concretizată şi prin participarea activă, în ultimii ani, a pompierilor militari, la susţinerea unor prelegeri de specialitate şi prezentarea de imagini filmate, privind intervenţiile de stingere a unor incendii produse în ultimii ani la lăcaşuri de cult şi ansambluri mânăstireşti şi urmările unor asemenea evenimente, la cursurile de perfecţionare a muzeografilor şi ghizilor de la colecţiile ecleziastice şi monumentele istorico- religioase din România, desfăşurate la mânăstirile din Techirghiol, Sâmbăta, Durău şi Neamţ.

Pe aceeaşi linie de acţiune se înscrie şi implicarea activă, în ultimii ani, în direcţia conlucrării cu autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate, competente în domeniul protejării patrimoniului cultural naţional – Ministerul

156

Culturii şi Cultelor, Secretariatul de Stat pentru Culte – prin informarea periodică şi sistematică asupra incendiilor produse la obiectivele din această categorie şi concluziilor rezultate din activităţile preventive desfăşurate, cât şi prin solicitarea întreprinderii de către acestea a unor măsuri concrete, potrivit atribuţiilor legale, în scopul îmbunătăţirii protecţiei la foc a construcţiilor cu funcţiune de cult, cu prioritate a celor din patrimoniul cultural naţional şi asigurării unui grad corespunzător de securitate utilizatorilor –personalului propriu şi credincioşilor- inclusiv prin elaborarea de strategii şi norme specifice de prevenire a incendiilor, cu accent pe măsuri la exploatarea obiectivelor.

Concluzionând rezultatul acţiunilor specifice întreprinse de către pompierii militari la nivelul întregii ţări şi la toate confesiunile, se poate aprecia că, la lăcaşurile de cult şi la celelalte construcţii (mânăstiri, schituri, spaţii de cazare pentru personalul propriu sau oaspeţi, cămine de bătrâni, muzee şi depozite de carte veche, bunuri de tezaur şi obiecte de patrimoniu bisericesc, spaţii de învăţământ, ateliere de producţie, centrale termice, etc.) se manifestă cu precădere unele nereguli cu caracter tehnic care pot conduce la incendii şi care, în general, se referă la exploatarea instalaţiilor electrice cu improvizaţii sau defecţiuni, exploatarea necorespunzătoare a sistemelor de încălzire fără acumulare de căldură, ori amplasarea acestora în apropierea elementelor de construcţie, decorurilor, mobilierului sau altor materiale combustibile, neîntreţinerea şi necurăţarea coşurilor de fum, utilizarea focului deschis fără respectarea normelor de prevenire şi stingere a incendiilor, pentru diverse activităţi specifice şi neîntreţinerea instalaţiilor de protecţie împotriva descărcărilor electrice atmosferice. De asemenea, lipsa unei dotări corespunzătoare cu mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor, a rezervelor de apă şi a posibilităţilor concrete de utilizare a acesteia, corelate cu un grad relativ redus al nivelului de instruire a personalului, privind modul efectiv de a acţiona în cazul observării sau anunţării unui incendiu, constituie factori amplificatori ai consecinţelor negative ce pot decurge din producerea unor asemenea evenimente. Se impune, totodată, a semnala, în acest context, faptul că în ultima perioadă s-a extins gama riscurilor de incendiu la această categorie de construcţii, ca urmare a intenselor lucrări de restaurare, renovare, modernizare, a activităţilor productive şi a celor legate de cazarea persoanelor, datorită construirii unui număr mare de biserici de diferite confesiuni şi punerii în funcţiune, fără solicitarea/deţinerea documentelor care să ateste îndeplinirea cerinţei de securitate la incendiu (aviz/autorizaţie p.s.i.) şi, de asemenea, datorită utilizării construcţiilor (ansamblurilor de construcţii) pentru activităţi nespecifice (de ex. festivaluri).

Existenţa unor deficienţe de exploatare de tipul celor enumerate anterior a făcut posibilă producerea, în ultimii ani, a unui număr însemnat de incendii, care au condus şi la distrugerea, în întregime, a unor lăcaşuri de cult de valoare inestimabilă pentru cultura şi spiritualitatea românească. Astfel, în perioada

157

01.01.1995-20.02.2006, în România s-au produs – potrivit bazei de date existente la Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă – 435 incendii la obiective aparţinând cultelor religioase. Cele mai multe s-au datorat utilizării focului deschis, fără respectarea normelor de prevenire şi stingere a incendiilor (25%), exploatării instalaţiilor electrice cu improvizaţii sau defecţiuni (17%), utilizării coşurilor de fum cu defecţiuni sau neîntreţinute corespunzător (15%) sau a unor mijloace de încălzire defecte, nesupravegheate ori amplasate în apropierea materialelor combustibile (10%). Câte 6% din numărul total de incendii s-au datorat acţiunilor intenţionate sau ale unor persoane iresponsabile şi respectiv, fumatului fără respectarea normelor, 5% fiind cauzate de descărcările electrice atmosferice iar câte 4% au fost generate de aparate electrice lăsate sub tensiune şi nesupravegheate şi respectiv, de jocul copiilor cu focul.

Trebuie subliniat faptul că, raportat la perioada de timp analizată, au existat şi incendii la care s-au înregistrat victime. Astfel, stareţul mânăstirii Măxineni (Brăila) a murit în incendiul care i-a cuprins chilia, iar la mânăstirea Hadâmbu (Iaşi) a pierit un tânăr în incendiul care a cuprins corpul de chilii.

Alături de aspectele semnalate, amintirea faptului că, din numărul total al incendiilor înregistrate în România în perioada analizată, la clădiri destinate activităţilor cu public, peste 10% au afectat obiective aparţinând cultelor religioase, sunt elemente semnificative ce reclamă o abordare stăruitoare a problematicii apărării împotriva incendiilor – într-o manieră conjugată- atât de către factorii responsabili cu protejarea patrimoniului cultural naţional cât şi de către pompierii militari şi slujitorii bisericii, în consens cu obligaţia morală şi legală de a ocroti viaţa oamenilor şi a valorilor culturale naţionale.

În vederea îmbunătăţirii, în perspectivă, a nivelului de securitate la incendiu al construcţiilor cu funcţiune de cult şi de siguranţă a utilizatorilor acestor tipuri de clădiri, se impun demersuri concrete pe linia determinării factorilor responsabili de la nivelul autorităţii competente pentru elaborarea normelor de p.s.i. pentru lăcaşuri de cult, ansambluri mânăstireşti şi monumente istorice şi respectiv pentru reglementarea modalităţilor concrete şi priorităţilor de salvare/evacuare/protejare a patrimoniului cultural mobil (colecţii muzeale, carte veche şi rară, tablouri etc.) în cazul afectării construcţiilor ce le adăpostesc de către incendii ori situaţii de urgenţă.

În contextul deficienţelor multiple pe linia prevenirii şi stingerii incendiilor constatate, şi care au fost semnalate periodic autorităţii competente a administraţiei publice centrale de specialitate, se consideră că aplicarea prevederilor Hotărârii Guvernului României nr. 1273 din 2005 pentru aprobarea Programului naţional „Lăcaşurile de cult – centre spirituale ale comunităţii”, creează premise reale pentru îmbunătăţirea substanţială a nivelului de protecţie la foc a acestor construcţii.

158

* * *

Prin dimensiunea pagubelor înregistrate, se pot exemplifica următoarele incendii produse în perioada de referinţă, în care au fost distruse în întregime construcţii ale lăcaşurilor de cult sau aparţinând mânăstirilor ori s-au produs pagube inestimabile pentru cultura şi spiritualitatea românească:

• 1995: bisericile ortodoxe din localităţile Muntele Rece (Cluj), Blidari (Vrancea), Pipirig (Neamţ) şi căminul de bătrâni de la mânăstirea Agapia, satul Văratec (Neamţ);

• 1996: bisericile ortodoxe din localităţile Valea Stejarului (Maramureş) şi Nucet (Dâmboviţa);

• 1997: bisericile ortodoxe din Boca- Samarineşti (Gorj), Nehoiu (Buzău) şi Schitul Sihăstria Putna (Suceava);

• 1998: bisericile ortodoxe Mărăţei II din Piatra Neamţ şi cea de lemn din Făgăraş (Braşov);

• 1999: construcţii destinate cazării persoanelor de la mânăstirile Sihăstria din Vânători (Neamţ), Pasărea (Ilfov) şi Putna (Suceava) şi bisericile ortodoxe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril din satul Soci, comuna Pănceşti (Bacău) şi cea din localitatea Colţii de Jos (Buzău);

• 2000: schitul „Mihai Viteazul” (ridicat la 1615) din comuna Şuteşti (Vălcea) şi biserica ortodoxă din comuna Izvoarele (Giurgiu);

• 2001: bisericile ortodoxe „Sfinţii 40 Mucenici” din comuna Boteşti- Neamţ şi din comuna Viişoara (Vaslui);

• 2002: bisericile ortodoxe „Naşterea Maicii Domnului” din Străoane (Vrancea), cea de lemn din curtea Comandamentului Naţional al Jandarmeriei, schiturile “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din comuna Iacobeni (Suceava) şi din Orlat (Sibiu) şi mânăstirile Dumbrava din comuna Unirea (Alba) şi „Sfânta Treime” din comuna Suplai- Bistriţa Năsăud;

• 2003: corpul de chilii al mânăstirii Hadâmbu (Iaşi), mânăstirea Piatra Scrisă (Armeniş- Caraş-Severin) şi Biserica Sfânta Elisabeta din Bucureşti- la care se executau lucrări de consolidare şi restaurare;

• 2004: biserica ortodoxă din comuna Negri (Bacău) şi mânăstirea Suzana (Prahova);

• 2005: bisericile ortodoxe „Sfinţii Constantin şi Elena” din Bondrea – comuna Scorţoasa (Buzău) şi „Sfinţii Constantin şi Elena” din Micleşti (Vaslui);

• 2006: mânăstirea Tarniţa din Boloteşti (Vrancea).

* * *

Gestionarea pericolelor şi riscurilor de incendiu se poate face prin acţiuni de prevenire, previziune şi organizarea intervenţiei care să conducă la eliminarea la maximum a probabilităţii de apariţie a focarelor de incendiu, limitarea propagării

159

incendiilor şi pagubelor, având în vedere şi baza analizei situaţiei operative - statistice de care se dispune .

Prevenirea incendiilor se face prin reducerea la maximum a cauzelor de incendiu şi printr-o analiză a riscului de incendiu, pentru a fi:

– identificate punctele periculoase privind instalaţiile electrice, de încălzire, ventilare-climatizare, gaze, activităţile periculoase din atelierele de restaurare a tâmplăriei, obiecte de patrimoniu din materiale combustibile etc;

– determinate cauzele potenţiale de incendiu; – cunoscute natura şi împrejurarea producerii fenomenului iniţial; – estimat efectul iniţial, posibil asupra construcţiilor şi obiectelor de

patrimoniu. Cunoscând natura şi cauzele riscului de producere a unui incendiu, pot fi

analizate mijloacele şi măsurile prin care acestea pot fi înlăturate, acţionând cu precădere pentru:

– menţinerea aspectelor prioritare privind ordinea interioară; – respectarea consemnelor de securitate (interdicţia fumatului, interdicţia

utilizării focului deschis, regimul produselor şi materialelor periculoase etc.); – realizate şi exploatate instalaţiile electrice fără defecţiuni/improvizaţii,

asigurarea legăturilor echipotenţiale şi măsurilor privind întreruperea manuală/automată a curentului electric;

– întocmirea procedurii pentru emiterea permisului de lucru cu foc. Prin analiza riscului de dezvoltare a incendiului se poate realiza: – estimarea vitezei de dezvoltare şi cantităţii de căldură degajată în unitatea

de timp, precum şi a efectelor previzibile asupra construcţiei; – definirea direcţiei şi amplorii propagării incendiului; – identificarea părţilor de construcţie/obiectelor ce pot fi afectate; – aprecierea pagubelor posibile. Principalele măsuri ce pot fi întreprinse pentru limitarea dezvoltării unui

eventual incendiu sunt: – sisteme de detectare automată a incendiilor; – instalaţii automate de stingere a incendiilor, stingătoare, etc; – măsuri constructive (exemplu: utilizarea materialelor incombustibile sau

dificil inflamabile); – măsuri organizatorice (exemplu: limitarea stocurilor de produse

inflamabile din ateliere); – pregătirea personalului din echipa de primă intervenţie. Previziunea incendiilor presupune măsuri pasive sau active pentru

încetinirea sau diminuarea amplorii efectului incendiului referitor la stabilitatea construcţiei pentru evitarea prăbuşirii, compartimentării antifoc, distanţelor faţă de vecinătăţi, potenţialul calorific al faţadelor, dimensiunea şi distanţa dintre deschiderile din faţade etc., precum şi de a prevedea şi realiza, după caz, uşi antifoc, clapete antifoc, desfumarea naturală sau mecanică etc.

160

Pentru organizarea intervenţiei în caz de incendiu, se vor stabili planuri de salvare şi intervenţie interne, care vor fi puse în aplicare în caz de urgenţă, iar personalul de intervenţie în caz de urgenţă, trebuie să fie instruit şi pregătit corespunzător pentru evacuarea persoanelor, evacuarea sau protecţia operelor (bunurilor de patrimoniu) şi pentru stingerea incendiilor.

Evacuarea obiectelor se va face, cu excepţia obiectelor extrem de valoroase, pe încăperi sau grupe de încăperi (sală, zonă, etc) şi nu obiect cu obiect. Se va face distincţie între operele ce pot fi evacuate şi cele foarte voluminoase sau foarte grele, ce vor trebui protejate.

Având în vedere posibilităţile reduse de intervenţie pentru îmbunătăţirea nivelului de apărare împotriva incendiilor pe timpul restaurărilor, din cauza reglementărilor privind conservarea monumentelor istorice, la aceste categorii de construcţii se recomandă utilizarea sistemului alternativ, activ şi pasiv, de apărare împotriva incendiilor.

Sistemul activ presupune: – echiparea cu sisteme de detectare a incendiilor; – echiparea cu instalaţii de stingere a incendiilor cu gaze, atunci când este

posibil; – formarea unei autodiscipline preventive a întregului personal; – echipe de primă intervenţie şi salvare care execută controale preventive

şi care, în caz de incendiu, sunt capabile să evacueze persoanele şi să asigure prima intervenţie, conform unor planuri dinainte stabilite.

Sistemul pasiv presupune asigurarea: – compartimentării construcţiei; – dispozitivelor de suprapresiune şi de evacuare a fumului; – sistemelor de protecţie a instalaţiilor electrice (decuplare generală la

încheierea activităţii în clădire, utilizare disjunctoare, etc).

* * *

Pentru că în perioada sărbătorilor religioase, credincioşii se îndreaptă în

număr mare către lăcaşurile de cult şi aşezămintele mânăstireşti din toată ţara, se cuvine să aducem în atenţia tuturor acestora, dar şi a slujitorilor bisericii, să respecte şi să vegheze la respectarea următoarelor măsuri elementare de apărare împotriva incendiilor:

– aducerea la cunoştinţa publicului, de către slujitorii bisericii, pe timpul desfăşurării manifestărilor religioase, a unor reguli minimale ce trebuie respectate în biserică, în vederea prevenirii incendiilor (şi în special privind utilizarea lumânărilor la slujbele care prilejuiesc aglomerări de persoane), cât şi privind modul de comportare pe timpul producerii unui incendiu în biserică, în scopul păstrării calmului, neproducerii de accidente nedorite şi necreerii de panică în timpul evacuării construcţiei incendiate;

161

– nepermiterea accesului credincioşilor în incinta lăcaşului de cult, decât în limita capacităţii bisericii, în scopul evitării producerii de accidente şi menţinerea, în mod obligatoriu, pe timpul desfăşurării slujbelor religioase cu public numeros, a uşilor de acces/ evacuare în poziţie deschisă;

– supravegherea sobelor şi a celorlalte mijloace, cu sau fără acumulare de căldură din lăcaşul de cult, pe toată durata funcţionării, şi întreruperea alimentării acestora înainte de începerea slujbelor religioase cu public numeros;

– verificarea, întreţinerea şi curăţarea periodică a coşurilor de fum şi, după caz, remedierea de urgenţă a deficienţelor constatate la acestea;

– verificarea periodică a instalaţiilor electrice şi remedierea deficienţelor constate;

– amplasarea mijloacelor de încălzire la distanţe de siguranţă faţă de elementele de construcţie, decorurile sau mobilierul combustibile;

– amenajarea unor locuri speciale pentru depunerea lumânărilor, amplasate în exteriorul bisericilor şi la distanţe de siguranţă faţă de acestea;

– evacuarea din interiorul lăcaşurilor de cult, înainte de începerea slujbelor religioase cu public numeros, a covoarelor, mochetelor, scaunelor şi băncilor nefixate de pardoseală şi menţinerea, în permanenţă a culoarului central degajat;

– instruirea persoanelor cazate în spaţiile destinate primirii oaspeţilor sau în căminele de bătrâni din incinta mânăstirilor sau aparţinând de acestea, privind cunoaşterea şi respectarea regulilor de prevenire şi stingere a incendiilor la exploatarea mijloacelor de încălzire, a instalaţiilor electrice, cât şi privind utilizarea focului deschis şi interdicţia fumatului;

– nepermiterea ca, prin modul de parcare a autoturismelor persoanelor care participă la slujbele religioase cu public numeros, să se blocheze căile de acces pentru autospecialele de intervenţie ale pompierilor militari la un eventual incendiu;

– permiterea utilizării focului deschis în exterior, pentru diferite activităţi gospodăreşti (igienizare, arderea gunoaielor, etc.) doar în locuri special amenajate, aflate la distanţe de siguranţă, astfel încât să se elimine pericolul de propagare a focului la construcţii sau depozite de fân, furaje, şi doar pe timp fără vânt, activităţile respective fiind supravegheate pe toată durata şi având asigurate, la faţa locului, pentru eventualitatea că focul scapă de sub control, mijloace suficiente şi adecvate de stingere a incendiului iar la terminare, jarul rezultat se va stinge complet;

– asigurarea de mijloace de apărare împotriva incendiilor, rezerve de apă şi posibilităţi efective de utilizare a acesteia cât şi instruirea corespunzătoare a întregului personal, pentru declanşarea cu maximă operativitate a activităţii de intervenţie pentru stingerea unui eventual incendiu izbucnit, cu forţe proprii, mai cu seamă în cazul acelor obiective izolate, amplasate la altitudine ori la distanţe mari faţă de servicii de pompieri.

162

MMĂĂSSUURRII DDEE PPRREEVVEENNIIRREE AA IINNCCEENNDDIIIILLOORR PPRREEMMEERRGGĂĂTTOORR,, PPEE TTIIMMPPUULL ŞŞII PPOOSSTT SSEEIISSMM

OO CCAASSĂĂ SSIIGGUURRĂĂ –– OO VVIIAAŢŢĂĂ ÎÎNN PPLLUUSS

Colonel dr.ing. Ion VALE Maior ing. Constanţa ENE


Abstract

An earthquake is a sudden and sometimes catastrophic movement of a part of the Earth’s surface. Earthquakes result from the dynamic release of elastic strain energy that radiates seismic waves. Earthquakes typically result from the movement of faults, planar zones of deformation within the Earth’s upper crust. The word earthquake is also widely used to indicate the source region itself. The Earth’s lithosphere is a patch work of plates in slow but constant motion. Earthquakes occur where the stress resulting from the differential motion of these plates exceeds the strength of the crust. The highest stress (and possible weakest zones) are most often found at the boundaries of a tectonic plates and hence these locations are where the majority of earthquakes occur. Events located at plate boundaries are called interplate earthquakes; the less frequent events that occur in the interior of the lithospheric plates are called intraplate earthquakes (see New Madrid Seismic Zone). Earthquakes also occur in volcanic regions and as the result of a number of anthropogenic sources, such as reservoir induced seismicity, mining and the removal or injection of fluids into the crust. Seismic waves including some strong enough to be felt by humans can also be caused by explosions (chemical or nuclear), landslides, and collapse of old mine shafts, though these sources are not strictly earthquakes.

One of the first attempts at the scientific study of earthquakes followed the 1755 Lisbon earthquake.

163

Cutremurele se caracterizează prin:

• imprevizibilitate – imposibilitatea de a determina, cu un anumit moment înainte momentul producerii, centrul sau epicentrul cutremurului, intensitatea, aria de manifestare, efectele şi evoluţia fenomenului;

• acţiuni complementare – avarii şi accidente la instalaţiile clasificate drept periculoase, construcţiile hidrotehnice, conducte magistrale etc., alunecări de teren, incendii şi altele.

Mişcările seismice se definesc prin următoarele elemente: • Intensitate – mărimea efectelor cutremurelor asupra construcţiilor sau a

mediului înconjurător într-un anumit punct, caracterizată prin grade de intensitate seismică;

• Magnitudine – măsură a tăriei cutremurului sau energiei eliberate din focar, sub formă de unde seismice.

Caracteristici definitorii ale seismicităţii României

România este o ţară cu

seismicitate relativ înaltă, aproape comparabilă cu aceea a altor ţări din Europa (Grecia, Turcia) sau din lume (Japonia, China, SUA).

Cel mai puternic cutremur produs pe teritoriul României a fost în anul 1802, având

magnitudinea de M=7,6-7,7. Activitatea seismică din acest secol a fost marcată de producerea a patru seisme vrâncene cu magnitudinea de peste 7 (1908, M=7,1; 1940, M=7,7; 1977, M=7,4; 1986, M=7,1) şi a unui cutremur crustal foarte puternic, în zona Făgăraş-Câmpulung (1916, M=6,4).

Variaţia seismicităţii locale în perioada 1990-1999, reprezentată în fig. 1, indică valori mari între 1990-1992. În acest interval s-au produs două şocuri vrâncene majore, în 31 mai 1990 (M=6,3) şi 31 mai 1990 (M=6,4) şi o secvenţă multiplă de cutremure în zona Banat în cursul anului 1991 (4 şocuri cu magnitudinea M>5).

Seismele produse în zona Vrancea au o particularitate deosebită, prin mecanismul de producere multişoc şi a situaţiei singulare pe care o reprezintă focarul intermediar, fapt ce a determinat să fie studiate, din toate punctele de vedere de specialişti români şi străini.

164

„de altfel nu există nicăieri în lume o concentrare de populaţie atât de expusă la cutremure generate în mod repetat de aceeaşi sursă”...

Charles H. Richter

20 19 18 17 16 15 14 13 12 11 10 9 8 7 6 5 4 3 2 1 0 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999

Convenţional, pe baza datelor seismice istorice şi instrumentale, corelate

cu datele tectonice, teritoriul României a fost împărţit în 9 provincii fiziografico-seismologice, subîmpărţite în părţi mai mici denumite zone. Numele şi codurile adoptate pentru provinciile fiziografico-seismologice şi zonele interne ale acestora sunt următoarele:

PROVINCII COD ZONE VRANCEA 1 11 Cutremure intermediare

12 Cutremure normale BANAT 2 21 Sînicolau Mare

22 Arad 23 Timişoara 24 Moldova Nouă 20 Graniţa Româno-Sârbă

CRIŞANA 3 31 Carei 32 Bihor 30 Graniţa Româno-Ungară

MARAMUREŞ 4 41 Oaş 42 Vişeu 40 Graniţa de Nord Româno-Ungară

MOLDOVA 5 51 Bucovina 52 Moldova Centrală

TRANSILVANIA 6 61 Făgăraş

165

62 Tîrnăveni 63 Sălaj 64 Deva 65 Cluj 66 Bistriţa

MUNTENIA DE VEST

7 71 Cîmpulung 72 Oltenia de Nord 73 Oltenia de Sud

MUNTENIA DE EST

8 81 Nordul Câmpiei Române 82 Sudul Câmpiei Române 80 Graniţa Româno-Bulgară

DOBROGEA 9 91 Dobrogea de Nord 92 Dobrogea de Sud 90 Marea Neagră

Pe harta de hazard seismic a teritoriului României, sunt trasate curbele de

egală intensitate macroseismică. Cifrele mari (6, 7, 8, 9) indică valoarea intensităţii în interiorul zonelor în care acestea sunt incluse.

România este o ţară cu o seismicitate relativ ridicată. Primul cutremur consemnat datează din anul 984. Cutremure mai cunoscute au avut loc pe teritoriul ţării noastre în 29 august 1471, 8 noiembrie 1620, 31 mai 1738, 26 octombrie 1802 (M=7,6-7,7), 11 ianuarie 1838 (prima evaluare a victimelor), 10 noiembrie 1940 (M=7,7), 4 martie 1977 (M=7,4), 30 august 1986 (M=7,0), 31 mai 1990 (M=6,3)…

166

Organizarea apărării împotriva efectelor seismice Potrivit Ordonanţei de Urgenţă nr.21 din 15 aprilie 2004 privind Sistemul

Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă are atribuţii privind prevenirea, intervenţia operativă şi refacerea în cazul dezastrelor produse de seisme.

Având în vedere recentele evenimente seismice produse în Asia şi predicţiile specialiştilor privind un posibil cutremur în România, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă iniţiază în acest an, la nivel naţional, programul de pregătire a populaţiei „O CASĂ SIGURĂ – O VIAŢĂ ÎN PLUS – Măsuri de prevenire a incendiilor premergător, pe timpul şi post seism”.

Cauze specifice de producere a incendiilor în caz de seism Pagubele nestructurale produse pe timpul cutremurelor ajung de cele mai

multe ori să le egaleze sau chiar să le depăşească pe cele structurale. Incendiile pe timpul şi post seism sunt efecte seismice secundare, care

reprezintă pericole evidente pentru viaţa populaţiei din zone seismice. Pierderile de vieţi omeneşti se datorează prăbuşirii clădirilor în timpul seismului, iar incendiile, exploziile ori inundaţiile post seism măresc considerabil numărul victimelor.

Efectele incendiilor rezultate în urma cutremurelor pot fi agravate de: – densitatea populaţiei, – condiţiile meteo, – prezenţa surselor de mare risc prin industrializarea zonei, – avarii şi disfuncţionalităţi majore la sistemele de producere, distribuţie şi

furnizare a curentului electric, – avarierea reţelelor de distribuţie a apei, – întreruperea temporară sau afectarea sistemului de telecomunicaţii, – blocarea sau distrugerea carosabilului, – avarierea serviciilor de pompieri şi protecţie civilă, – organizarea activităţilor de prevenire şi acţiunilor de intervenţie,

premergător acestor tipuri de dezastre, –gradul de pregătire al populaţiei pentru prevenirea incendiilor şi

asigurarea primei intervenţii în aceste situaţii. De exemplu: Cutremurul din 1923 din Tokyo a condus la prăbuşirea a

10.000 case şi moartea a 1.000 de oameni, în timp ce pagubele datorate incendiilor post seism s-au ridicat la peste 214.500 case distruse şi 58.104 morţi.

În dimineaţa de 1 noiembrie 1755, în Lisabona, un cutremur ce a declanşat un tsunami, a condus la inundarea totală a oraşului. Ca şi cum nu era de-ajuns, lămpi cu petrol şi maşini de gătit au declanşat un incendiu necontrolat care a durat 3 zile şi a distrus complet oraşul. Peste 60.000 persoane au murit în Lisabona şi alţi peste 1.000 în alte zone. Cutremurul a fost simţit în toată Europa de vest şi NV Africii.

167

1906 - San Francisco (M=8,3), până la cutremurul din Asia din 2004, cel

mai mare dezastru urban pe timp de pace, pagube datorate incendiilor post seism: 3.000 de morţi şi distrugerea a 28.000 clădiri, în condiţiile în care conductele de apă erau aproape în totalitate distruse.

Northridge - 1994 (M=6,7), pagube datorate incendiilor post seism: trei staţii de pompieri au fost avariate iar stingerea incendiilor a durat 2 zile.

1995 - Kobe (M=7,2), pagube: peste 6.000 de morţi şi 40.000 de răniţi, 450.000 gospodării şi 240.000 clădiri avariate; incendii simultane în 234 amplasamente pe o arie de100 ha.

Pe timpul cutremurelor şi post seism, se creează condiţii favorabile izbucnirii incendiilor îndeosebi prin:

– flacăra şi căldura degajate de la aparate electrice aflate în funcţiune (maşini de gătit, sobe, cuptoare, arzătoare, aragaze) rămase nesupravegheate;

– surse de iluminat cu flacără în funcţiune, prin răsturnarea, spargerea sau fisurarea acestora, situaţie în care lichidul combustibil din rezervorul dispozitivului se aprinde şi iniţiază arderea altor materiale aprinzibile aflate în apropiere;

– radiaţia termică a obiectelor şi materialelor incandescente (topituri metalice, becuri şi proiectoare electrice, cenuşă, zgură etc.);

– efectul termic al curentului electric produs prin modificarea condiţiilor de amplasare sau exploatare a conductorilor, care poate avea drept consecinţă aprinderea materialelor combustibile, producerea arcelor sau scurtcircuitelor electrice, la rândul lor potenţiale surse de aprindere;

168

– aprinderea spontană de natură chimică sau fizico-chimică a unor substanţe la contactul cu oxigenul din aer, cu apa sau cu compuşi organici cu care majoritatea substanţelor nu reacţionează în condiţii normale, respectiv aprinderea unor substanţe combustibile în urma acţiunii atât a unor procese chimice, cât şi a unor factori de natură fizică;

– aprinderea datorită exploziilor ca urmare a scăpării de sub control a proceselor tehnologice sau acumulării de substanţe periculoase în diferite medii;

– aprinderea indirectă ca urmare a radiaţiei unui focar de incendiu. La analiza datelor privind vulnerabilitatea gospodăriilor şi locuinţelor şi

expunerea la riscul de incendiu pe timpul şi postseism, se au în vedere următorii factori:

– gradul de combustibilitate a construcţiilor în vederea limitării posibilităţilor de transformare a incendiilor în incendii de masă. Cutremurul din 17 ianuarie 1995 de la Kobe (Japonia) a avut drept rezultat pierderi majore datorate incendiilor care au distrus numeroase cartiere rezidenţiale şi comerciale. S-a estimat că peste 6.500 clădiri au fost arse în totalitate, pe o suprafaţă de cca 700.000 m2;

– natura surselor de energie utilizate în activităţile casnice. Cutremurul din 17 ianuarie 1994 din sudul Californiei s-a soldat cu producerea a 775 incendii, din care 85% la clădiri, ca urmare a iniţierii arderilor gazelor naturale, arcelor electrice, reacţiilor chimice, etc.

Pierderea stabilităţii şi prăbuşirea parţială sau totală a unor construcţii, instalaţii tehnologice, instalaţii utilitare şi a altor amenajări, ca urmare a mişcărilor seismice determină deteriorarea sau distrugerea instalaţiilor electrice, de transport, distribuţie şi alimentare cu gaze sau lichide combustibile, sistemelor de încălzire (sobe, cuptoare, cazane, etc) din care unele aflate în funcţiune, instalaţiilor şi utilajelor tehnologice care vehiculează, prelucrează, utilizează sau stochează lichide şi gaze combustibile. Factorul uman constituie un element care prin intervenţia sa pe timpul şi după cutremur, poate agrava sau limita efectele acestuia. De aceea, este importantă educarea populaţiei din România asupra măsurilor preventive de adoptat în caz de cutremur prin:

– conştientizarea pericolelor reale la care sunt supuşi cetăţenii în caz de seism, fără a crea panică în rândul acestora: cutremurele sunt traumatizante pentru toţi şi în special pentru copii, persoanele cu handicap şi în vârstă;

– executarea, de către administraţia publică locală, prin componenta preventivă a serviciilor publice de pompieri civili din localităţi, a unor controale preventive la gospodăriile cetăţeneşti pentru a depista neregulile ce pot constitui surse de incendiu în caz de seism: identificarea din timp a surselor potenţiale de incendiu, favorizante pe timpul cutremurului, contribuie la reducerea numărului acestora şi implicit a numărului victimelor şi pagubelor determinate de acestea;

169

– instruirea cetăţenilor privind comportamentul de adoptat în caz de cutremur: are un rol important în reducerea numărului victimelor pe timpul cutremurelor;

– organizarea, de către administraţia publică locală în colaborare cu forţele de intervenţie în caz de seism, a unor exerciţii specifice de salvare şi evacuare a populaţiei şi de intervenţie: trebuie realizate periodic şi determină reducerea panicii şi acţiunilor necontrolate ale oamenilor ca urmare a seismelor.

Instruirea privind comportamentul oamenilor în caz de seism trebuie să aibă un caracter preventiv. Prevenirea prin avertizare ridică o serie de probleme deosebite, precum:

– reacţionarea la un eventual semnal de avertizare a unui cutremur; – transmiterea acestor informaţii la copii; – asumarea responsabilităţii pentru exerciţii de evacuare a populaţiei şi

întreruperea anumitor activităţi socio-economice; – consecinţe în condiţiile unei alarme false privind un viitor

cutremur.Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă recomandă cetăţenilor următoarele măsuri de prevenire a incendiilor, datorate cutremurelor:

A. – PREMERGĂTOR UNUI CUTREMUR: • identificarea riscurilor potenţiale existente în locuinţă şi vecinătăţi:

- materiale inflamabile aflate în preajma liniilor electrice sau conductelor de gaz; - uşi şi accese ce se pot bloca împiedicând evacuarea; - coşuri de fum fisurate; - reperarea amplasării robinetelor de alimentare cu apă, gaz, electricitate şi cunoaşterea modului închidere a acestora.

• eliminarea elementelor de vulnerabilitate din locuinţă prin: a) proiectarea şi executarea antiseismică a locuinţelor conform Normativului P100/1992; b) verificarea:

- ancorării împotriva căderii a televizoarelor; - fixării în perete a boilerului; - închiderii ermetice a produselor periculoase (de spălare, produse chimice, etc); - legării prin elemente scurte şi flexibile a radiatoarelor şi echipamentelor de gaz; -stabilităţii buteliei de gaz împotriva răsturnării sau alunecării; -utilizării panoului electric cu disjunctori în locul celui cu siguranţe electrice; -existenţa unor fisuri în pereţi, care în caz de incendiu ar contribui la propagarea rapidă la încăperile alăturate.

170

• punctul de întâlnire al familiei. Imposibilitatea de a comunica face dificilă regăsirea membrilor familiei şi contribuie la creşterea gradului de panică. Este deci important de a prevedea unde se regăsesc membrii familiei:

- punctul de întâlnire este prevăzut de autorităţile publice locale care îl fac cunoscut cetăţenilor; - în paralel, se recomandă a se decide în familie şi cu vecinii un al doilea punct de întâlnire.

• cunoaşterea măsurilor de prim ajutor: - cunoaşterea numerelor serviciilor profesioniste pentru situaţii de urgenţă - 112, care vor fi apelate în caz de urgenţă doar prin telefoanele mobile; - pregătirea unor echipamente de primă intervenţie (stingător, pături, lopeţi, toporaşe etc.); - fiecare membru al familiei trebuie să cunoască tehnica acordării primului ajutor; - participarea la exerciţii specifice de alarmare organizate de administraţia publică locală în colaborare cu serviciile pentru situaţii de urgenţă.

B. – PE TIMPUL CUTREMURULUI: - nu intraţi în panică; - nu utilizaţi flacăra deschisă (chibrituri, brichete, lumânări, ţigările, etc) sau aparate cu foc deschis (aragazul, maşina de gătit, etc), deoarece în condiţiile în care conductele de gaz s-au fisurat pot conduce la explozii urmate de incendii.

C. – POSTSEISM:

- verificaţi instalaţiile de apă, gaze şi electricitate; - nu încercaţi să porniţi gazul în cazul în care l-aţi oprit sau a fost oprit automat: lăsaţi compania de gaze să o facă; - nu folosiţi flacăra deschisă sau aparatele cu foc deschis pentru detectarea eventualelor scurgeri de gaze sau pentru iluminat; - nu acţionaţi întrerupătoarele electrice şi aparatele electrice dacă există riscul unei scurgeri de gaz, deoarece există riscul producerii unor scurtcircuite; - închideţi robinetul de gaz şi întrerupătorul general al reţelei electrice; - evacuaţi imediat medicamentele, produsele farmaceutice sau materialele potenţial inflamabile; - nu atingeţi liniile electrice căzute sau rupte;

171

- nu gătiţi în spaţii închise decât după examinarea conductelor de gaz şi a coşurilor de fum; - în condiţiile unor scăpări de gaze, folosiţi grătare sau faceţi foc doar în zone deschise; - ascultaţi la radio eventualele instrucţiuni şi informaţii legate de cutremur; - nu folosiţi telefoanele decât în caz de urgenţă, pentru a nu ţine liniile ocupate; - nu aşteptaţi serviciile profesioniste pentru situaţii de urgenţă, ambulanţa sau poliţia să vă ajute deoarece s-ar putea să fie ocupaţi în altă parte; - sprijiniţi forţele de intervenţie în acţiunea de salvare a persoanelor; - nu urcaţi în maşină pentru a pleca într-o altă zonă sau localitate: lăsaţi căile libere pentru vehiculele de intervenţie şi salvare.

172

PPRROOTTEECCŢŢIIAA LLOOCCUUIINNŢŢEELLOORR IINNDDIIVVIIDDUUAALLEE ŞŞII AA AANNEEXXEELLOORR AACCEESSTTOORRAA

Cpt. drd. ing. George SORESCU Direcţia Pompieri


Abstract

Considering the important number of the fires that occur every year at houses and individual farms (76% of total fires), problems have to be treated with all responsibility and seriously, and statistics, evaluations and conclusions shown in this article wants to be an alarm signal in this sense.

Cap. I – O scurtă statistică a incendiilor la gospodării Datele statistice au devenit astăzi un puternic izvor de elaborare şi de

studiere a unor fenomene care, luate individual nu ar constitui, la un moment dat, un subiect de cercetare dar, raportat la un interval de timp, pot naşte unele întrebări.

Astfel, şi în domeniul de activitate al pompierilor datele statistice rezultate atât pe linia stingerii incendiilor cât şi pe linia prevenirii acestora, pot duce la elaborarea de strategii şi acţiuni pe diverse direcţii.

Pentru a evidenţia acest domeniu, analizăm situaţia statistică a incendiilor care au avut loc în perioada 1995-2005 în România, la locuinţe şi anexele acestora:

Nr. crt.

Anul Numărul de incendii total pe ţară

Număr de incendii la locuinţe şi anexele acestora

Procent

0 1 2 3 4 1 1995 8.355 6.006 71.88% 2 1996 8.974 6.288 70.07% 3 1997 8.831 6.367 72,09% 4 1998 11.554 7.879 68.20% 5 1999 9.582 6.635 69.24% 6 2000 16.521 9.754 60.02% 7 2001 12.331 8.434 68,39% 8 2002 12.745 8.695 68,22% 9 2003 9.867 7.060 71,55%

173

Nr. crt.

Anul Numărul de incendii total pe ţară

Număr de incendii la locuinţe şi anexele acestora

Procent

10 2004 9.590 7.288 76.00% 11 2005 10.199 7.795 77.00% 12 trim. I

2006 3.249 2.355 72.48%

Se constată că, în ultimii 5 ani, ponderea incendiilor la locuinţe şi anexele

acestora este foarte mare şi în creştere cu aproape 17%. Prin urmare, incendiile la locuinţe şi anexele acestora reprezintă în acest

moment o provocare, cauzele care le-au generat fiind, de la an la an, aceleaşi, ponderile fiind sensibil egale:

– pentru anul 2005 ponderile sunt: instalaţii electrice defecte sau improvizate (20%), focul deschis (14%), fumatul în locuri cu pericol de incendiu (13%), coşuri de fum defecte sau necurăţate (14%), acţiuni intenţionate (10%) şi jocul copiilor cu focul (10%).

Distribuţia cauzelor de incendiu la gospodării cetăţeneşti

20%

12%

10%

10%

20%

14 %

14 %

instalaţii electrice defectesau improvizatefocul deschis

fumatul în locuri cu pericolde incendiu coşuri de fum defecte saunecurăţate acţiuni intenţionate

jocul copiilor cu focul

altele

– în trim. I al anului 2006 ponderile sunt: coşuri de fum defecte sau

necurăţate (30%), instalaţii electrice defecte sau improvizate (17%), focul deschis (12%), fumatul (8%), mijloace de încălzire defecte, improvizate sau nesupravegheate pe timpul funcţionării (8%), acţiuni intenţionate (7%);

174

Câteva exemple de incendii semnificative, produse în anul 2005 şi trim. I – 2006, sunt prezentate în continuare:

În data de 09.01.2005 a izbucnit un incendiu în comuna Bărsăneşti, judeţul Bacău, în urma căruia au ars locuinţe, anexe şi furaje de la 7 gospodării în valoare de peste 730.000.000 ROL. Intervenţia a durat 5 ore.

În data de 23.02.2005 a izbucnit un puternic incendiu la 2 imobile cu 12 apartamente şi la 2 locuinţe din localitatea Roznov, judeţul Neamţ, în urma căruia au fost distruse 9 apartamente pe o suprafaţă de 450 mp, bunuri casnice şi de uz personal. Incendiul a izbucnit în urma unei acţiuni intenţionate, intervenţia durând 7 ore.

În ziua de 24.03.2005 a izbucnit un puternic incendiu în cartierul Străuleşti din municipiul Bucureşti care a distrus 8 locuinţe, anexe gospodăreşti, mobilier etc. cauza fumat fără respectarea normelor, intervenţia durând 5 ore utilizându-se 9 autospeciale.

În data de 13.03.2006 la un bloc de locuinţe din municipiul Sf. Gheorghe, judeţul Covasna a izbucnit un incendiu care a afectat în principal 2 apartamente şi s-au degradat bunuri din alte 8 apartamente de la etajele X şi XI. De asemenea s-au degradat elemente de construcţie şi instalaţii electrice de la alte 18 apartamente aflate la nivelurile inferioare datorită efectului negativ al apei. Pe timpul intervenţiei a fost rănit un militar în termen. Intervenţia a durat 5 ore şi au fost folosite 6 autospeciale.

Incendii semnificative sunt şi cele produse în judeţul Vrancea, în anul

1985, în localitatea Topeşti şi anul 1998, în localitatea Rucăreni. În condiţii de secetă excesivă, fără ploaie de câteva luni, cu elemente de

construcţie având un grad mare de uscăciune şi unei cantităţi apreciabile de fân şi coceni depozitaţi în poduri şi curţi, incendiul din Topeşti a fost iniţiat de la o anexă a şcolii din localitate şi s-a extins la 30 de locuinţe, 29 de grajduri şi 39 anexe, toate acestea pe fondul unui complex de fenomene, cum ar fi: localitatea era situată într-o depresiune adâncă, vântul bătea în rafale (18 m/s), aceste lucruri conducând la crearea unor curenţi turbionari care au antrenat bucăţi mari de material aprins pe care le-au transportat la distanţe relativ mari şi în diverse direcţii, generând focare multiple.

Incendiul produs la Rucăreni a izbucnit de la un foc de gunoaie, lăsat nesupravegheat, în condiţiile unei furtuni izbucnite din senin, care a ridicat bucăţi de vreascuri aprinse fiind purtate de vânt la peste 300 m distanţă, în diferite locuri ale satului. În 30 de minute au fost distruse 28 de case, cu importante pagube materiale.

175

În anul 2005, pierderile materiale au fost importante (aproximativ 11 milioane euro), înregistrându-se şi 195 de persoane decedate (peste 94% din totalul decedaţilor), din care 171 adulţi şi 24 copii, precum şi rănirea sau intoxicarea cu fum şi gaze toxice a 222 persoane. Din totalul deceselor la adulţi 108 (63%) au fost persoane de vârsta a treia. Primul trimestru din anul 2006, a consemnat un număr ridicat de decese - 87, din care 71 adulţi şi 16 copii (14 fiind cu vârste sub 6 ani) precum şi rănirea sau intoxicarea cu fum şi gaze toxice.

Cap. II. – Caracteristicile locuinţelor Se distinge în acest moment o diversitate a tipurilor de case construite în

România, acestea depinzând în special de zona geografică. Din datele rezultate în urma recensământului din anul 2002, s-a constatat o

serie de aspecte de interes pentru activitatea de prevenire a incendiilor: – din cele 8.107.114 locuinţe existente în România, 4.259.574 sunt în

mediul urban (52.54%) şi 3.847.540 în mediul rural (47.46%);

0100000020000003000000400000050000006000000700000080000009000000

Total inaintede

1910

1910-1929

1930-1944

1945-1960

1961-1970

1971-1980

1981-1989

1990-1994

1995-1999

2000-

Distribuţia locuinţelor funcţie de anul de construire

Romania

Urban

Rural

– o pondere importată o reprezintă, ca material de construcţie lemnul,

paianta şi chirpici 58.96%, mai ales în mediul rural;

176

0100000020000003000000400000050000006000000700000080000009000000

Total beton armat zidărie dincărămidă,piatră sauînlocuitori

lemn paiantă,chirpici

Locuinţe după materialul de construcţie

RomaniaUrbanRural

– după numărul de camere al locuinţei, ponderile semnificative se situează

la locuinţele cu 2 şi 3 camere cu 40.78% şi respectiv 31.77%. – privitor la numărul de nuclee din fiecare gospodărie familială ponderile

sunt: - 5.275.684 gospodării cu 16.698.643 persoane (câte 3.16 membrii pe gospodărie); - 502.530 gospodării cu 2.738.161 persoane (câte 5.44 membrii pe gospodărie); - 28.821 gospodării cu 247.020 persoane (câte 8.57 membrii pe gospodărie);

– gospodăriile nefamiliale sunt 1.513.167 cu 1.674.972 persoane (câte 1.10 membrii pe gospodărie);

Alte aspecte interesante pot fi constatate prin atenta examinare a întregii situaţii statistice.

Casele construite în oraş Cea mai des întâlnită categorie este cea de locuinţă individuală unifamilială

amplasată pe un teren de 250-300 mp, concretizată pe două niveluri supraterane – parter şi etaj total sau parţial cu sau fără subsol, având o suprafaţă desfăşurată de 280-300 mp şi volumetrie compactă.

177

O nouă tendinţă, în cartierele rezidenţiale este aceea de a construi case de lemn sau case mixte datorită următoarelor avantaje:

– se execută într-un timp scurt; – au preţul de construcţie mai mic; – au grad mare de izolare fonică şi termică; – valoarea impozitului este scăzută.

Casele din mediul rural Casele din mediul rural au în cele mai dese cazuri o vechime medie între

30 şi 50 ani, întâlnidu-se şi situaţii în care acestea depăşesc 100 de ani. Câteva din caracteristicile acestora sunt: – structură de rezistenţă din materiale combustibile (lemn, chirpici,

paiantă) la peste 58.96% din case; – instalaţiile de apă sunt prezente în locuinţă şi în afara acesteia la 71.20%

din locuinţe atât din reţea publică cât şi din sistem propriu; – 40.54% din locuinţe folosesc drept combustibil pentru gătit gazul

lichefiat, iar 50.73% combustibilul solid; – aproximativ 97.49% folosesc sobele cu combustibil solid, gazos şi lichid

drept mijloc de încălzire; – podurile clădirilor sunt folosite în cele mai multe cazuri pentru

depozitarea furajelor sau cerealelor.

Casele construite la munte Casele sunt concepute în aşa fel încât să folosească terenurile în pantă

specifice terenurilor de munte. Destinaţia acestora este în special de casă de vacanţă.

Materialele de construcţie, cel mai des folosite la acest tipuri de case sunt piatra şi lemnul, prin urmare avem o densitate de sarcină termică ridicată.

Dacă s-ar face o comparaţie între gospodăriile din cartierele rezidenţiale şi cele tradiţionale din mediul rural, avem în acest moment câteva caracteristici aparte evidenţiate în tabelul următor:

Nr.crt.

Caracteristici Case tradiţionale (preponderente în mediul rural)

Case moderne (preponderente în mediul urban)

1 Înălţime maximă 4-6 m 10-15 m 2 Suprafaţă construită 50-80 mp 150-200 mp 3 Suprafaţă desfăşurată 80-100 mp 300-400 mp 4 Instalaţii utilitare

-apă -gaze -curent electric

-71.20% -47.57% -94.75%

-95.74% -94.37% -99.19%

178

5 Teren aferent gospodăriei 1000 mp 100-200 mp 6 Distanţa între clădiri 10-15 m 5-6 m 7 Persoane în locuinţă 4-6 2-3 8 Existenţa animalelor da nu 9 Stabilitatea la foc scăzută bună 10 Asigurarea supravegherii cu instalaţii

speciale de detectare şi stingere a incendiilor

Nu Uneori

12 Asigurarea supravegherii cu personal de pază şi intervenţie

Nu Uneori

Se cuvine a se remarca faptul că, luate individual, există mai multe şanse

ca o locuinţă din mediul rural să fie cuprinsă de incendiu, iar luate ca un ansamblu, ponderea efectelor unui incendiu să fie dezastruoase este ridicată pentru cartierele rezidenţiale, datorită aglomerărilor de locuinţe.

Cap. III - Pericolul de incendiu

Pericolul de incendiu este dat de specificul activităţilor desfăşurate în cadrul gospodăriilor cetăţeneşti (în special în mediul rural), amplificate de anumite împrejurări favorizante, diferite de la un anotimp la altul.

În acest moment în localităţile rurale sunt prezente următoarele stări de pericol generate de:

- tendinţa de aglomerare a locuinţelor datorită faptului că tot mai multe persoane optează pentru reducerea, ca dimensiuni, a suprafeţei terenurilor intravilane aferente unei gospodării (între 300-500 mp.);

- construirea de locuinţe, mai ales în mediul rural, fără obţinerea în prealabil a autorizaţilor necesare şi, prin urmare, fără respectarea unor măsuri minime de securitate la incendiu;

- construirea de anexe gospodăreşti fără respectarea distanţelor de siguranţă faţă de vecinătăţi;

- folosirea materialelor de construcţii combustibile fără ca acestea să fi protejate corespunzător la acţiuni termice;

- depozitarea furajelor în locuri improprii şi inadecvate din punct de vedere al prevenirii incendiilor, (ex: în imediata vecinătate a construcţiilor, în podurile caselor etc.);

- exploatarea instalaţiilor electrice cu improvizaţii; - exploatarea mijloacelor de încălzire defecte, improvizate sau amplasate

necorespunzător faţă de materiale combustibile; - nesupravegherea copiilor; - existenţa unor cantităţi mari de materiale combustibile (mai ales în

perioada de toamnă-iarnă) folosite la încălzirea locuinţei şi la prepararea hranei;

179

- necurăţarea coşurilor de fum, aspect ce conduce la formarea de cărbune piroforic pe pereţii interiori ai coşurilor, lucru generat şi de dispariţia meserie de coşar.

Toate aceste stări de pericol sunt accentuate de: - indiferenţa oamenilor în a proteja bunuri aparţinând unor terţe

persoane; - accesul greu la sursele de informare, având în vedere că vizionarea

programelor TV se face târziu după căderea serii şi după terminarea muncilor câmpului, munci asupra cărora se concentrează întreaga atenţie a locuitorilor de la sate, fiind singurele surse aducătoare de venit;

- accesul greu la sursele de apă existente: fântâni, lacuri sau ape curgătoare, marea lor majoritate, a celor din urmă, nu au amenajate rampe de acces şi alimentare a autospecialelor de pompieri, lucrurile îmbunătăţindu-se acolo unde administraţia publică locală a dezvoltat programe de alimentare cu apă a localităţii, cu fonduri ale Uniunii Europene;

- nivelul scăzut de trai al locuitorilor; - drumuri de acces greu practicabile.

Cap. IV - Stingerea incendiilor Caracteristicile incendiilor Marea majoritate a caselor şi anexelor sunt construite din elemente

combustibile (lemn, paiantă, stuf etc.), încălzirea făcându-se cu lemne, iar coşurile străbat elementele combustibile ale planşeelor, acoperişurilor etc.

Incendiul se propagă rapid datorită densităţii mari de sarcină termică, a faptului că elementele de construcţie nu sunt protejate corespunzător.

Elementele portante combustibile sau greu combustibile se deformează mai puţin decât elementele metalice neprotejate a căror prăbuşire este posibilă după 15-30 minute de ardere intensă.

Incendiul dezvoltat la pod este favorizat de curenţii de aer care se formează datorită neetanşeităţilor precum şi de densitatea de sarcină termică ridicată existentă, urmare a depozitărilor frecvente de bunuri materiale. Prăbuşirea acoperişului incendiat rămâne doar o chestiune de timp, riscul intervenţiei la acesta fiind crescut.

O situaţie defavorizantă este cea a intensificării vântului, creându-se pericolul ca si gospodăriile sau anexele aflate în apropiere să fie incendiate.

Incendiile care au cuprins un ansamblu de locuinţe devin aproape imposibil de lichidat. Această situaţie s-a produs în 13 martie 1847 în Bucureşti, peste 2000 de case fiind distruse, eveniment ce a rămas întipărit în memorie drept „Focul cel mare”. Situaţii similare dar de dimensiuni mai reduse s-au produs şi în alte localităţi ale ţării, fără a avea drept cauză un conflict armat.

180

Focul cel mare din Bucureşti – 13 martie 1847

Stingerea incendiilor Singura metodă de stingere, adaptată la situaţia actuală, o reprezintă

acţiunea concertată a forţelor de intervenţie în situaţii de urgenţă, profesioniste sau voluntare.

Costul ridicat al instalaţiilor automate de stingere nu recomandă utilizarea acestora în cazul de faţă. Ca urmare, reţelele de hidranţi şi mijloacele mobile reprezintă o soluţie alternativă cu un randament ridicat.

Dacă, în oraşe, administraţiile publice au început să dezvolte reţele de hidranţi stradali iar operatorii economici manifestă preocupare pentru acoperirea riscurilor de incendiu, în localităţile rurale, aceste lucruri nu se pot regăsi cu certitudine, reţelele de hidranţi stradali sunt aproape inexistente, staţiile de pompe nu asigură debitele necesare întrucât starea lor de uzură este ridicată, iar administraţia publică locală se află în imposibilitatea de a susţine financiar aceste cheltuieli.

Totodată, pentru micşorarea timpului de răspuns al forţelor de intervenţie profesioniste, aproape în fiecare oraş al ţării a fost înfiinţată o subunitate de intervenţie.

Acolo unde, din cauze obiective, nu s-au putut înfiinţa subunităţi de intervenţie profesioniste, lipsa acestora este compensată în mare măsură de serviciile voluntare pentru situaţii de urgenţă, dotate cu mijloace de intervenţie; din păcate, unele dintre ele sunt uzate fizic.

Asigurarea intervenţiei în comune şi sate este realizată de către forţele de intervenţie amplasate în oraşele din apropiere.

Lipsa unor surse de apă de la care autospecialele de pompieri să se poate alimenta, coroborat cu accesoriile din dotarea autospecialelor (ţevi de refulare, furtunuri etc.) au impus construirea autospecialelor de mare capacitate - aproximativ 9 mc apă.

181

Pentru stingerea unui incendiu de dimensiuni normale este nevoie să se acţioneze cu 2 jeturi cu debitul q = 2,5 l/s.

Cantitatea de apă necesară pentru o intervenţie de o oră, cu asigurarea a 2 jeturi, este:

Qt = 2 x q x t [l]

unde: - q = 2,5 [l/s] – debitul unui jet; - t = 3600 [s] – timp; - Qt – cantitatea de apă necesară unei intervenţii de o oră;

Qt = 2 x 2.5 x 3600 = 18.000 [l] Prin urmare, cantitatea de apă orară rezultată depăşeşte de 2 ori pe cea

existentă în rezervorul autospecialei de mare capacitate. Se constată astfel, necesitatea deplasării a 2 astfel de autospeciale pentru

realizarea unei intervenţii eficiente. Asigurarea surselor de alimentare cu apă ar permite utilizarea doar a unei

singure autospeciale, cealaltă fiind disponibilă pentru o altă situaţie de urgenţă. Inconvenientele ce decurg din utilizarea autospecialelor de mare capacitate

sunt: deplasarea greoaie – deci, timpi mari până la sosirea la locul

intervenţiei (timpii de deplasare se măresc dacă dispunerea obiectivului incendiat este într-o zonă cu relief accidentat);

timpii mari de sosire la locul intervenţiei presupun găsirea incendiului în faza de ardere generalizată;

atacul incendiului în faza de ardere generalizată devine aproape imposibilă şi presupune consum mare de substanţe de stingere şi timpi de intervenţie ridicaţi;

se măreşte timpul în care o autospecială nu poate fi folosită la alte intervenţii;

pierderile de vieţi omeneşti şi bunuri materiale pot fi ridicate; este favorizată propagarea incendiului şi la alte gospodării; stabilirea cauzei probabile a incendiului devine aproape imposibilă,

datorită distrugerii urmelor; poluarea accentuată a mediului ambiant, datorită emisiei în cantităţi

ridicate de gaze toxice cu efect de seră. Avantajele folosirii autospecialelor de medie capacitate, concomitent cu o

dispunere uniformă în teritoriu a subunităţilor de intervenţie şi dezvoltarea reţelei de hidranţi, sunt uşor de dedus.

182

Cap. V. - Măsuri de prevenire Măsurile de prevenire pot fi măsuri pasive şi măsuri active. Măsurile active au ca scop principal contactul permanent cu populaţia, atât

prin mijloacele de informare cât şi prin desfăşurarea activităţilor specifice de control, efectuarea periodică de verificări a instalaţiilor electrice, de gaze, a mijloacelor de încălzit, desfăşurarea de instruiri atât cu factorii responsabili din cadrul administraţiei publice locale, cât şi cu populaţia, educarea copiilor prin intermediul unităţilor de învăţământ etc., în scopul reducerii apariţiei cauzelor şi împrejurărilor care pot favoriza producerea incendiilor.

Astfel, componenta preventivă a serviciilor voluntare nou înfiinţate va avea un rol semnificativ în transmiterea către cetăţean a măsurilor pe linia apărării împotriva incendiilor care trebuie adoptate în gospodăriile cetăţeneşti, precum şi urmărirea aplicării acestor prevederi.

Măsurile pasive sunt cele adoptate pentru a preveni şi diminua eventualele efecte ale incendiilor produse, prin asigurarea unei dotări suficiente pentru forţele de intervenţie, dezvoltarea unei reţele de hidranţi stradali, asigurarea locală de mijloace de primă intervenţie (stingătoare, găleţi, lopeţi, furci, mături, pături etc.), respectarea prevederilor normative la eliberarea autorizaţiilor de construire.

Prin Hotărârea de Guvern nr. 642/2005 operatorii economici / instituţiile publice şi autorităţile administraţiei publice locale sunt obligate să pună la dispoziţia Inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă judeţene şi al municipiului Bucureşti datele şi informaţiile necesare clasificării pe tipuri de risc.

Pe baza acestor date se întocmeşte catalogul local, cuprinzând clasificarea unităţilor administrativ teritoriale, instituţiilor publice şi operatorilor economici funcţie de tipurile de risc specific.

Ca urmare a realizării acestei clasificări se vor întocmi planurile de reducere a riscului pentru fiecare categorie în parte (operator economic, instituţie sau localitate), şi vor fi concepute pentru fiecare categorie, măsurile specifice de prevenire şi stingere a incendiilor.

H.G.R. nr. 1492 din 9 septembrie 2004 privind „principiile de organizare, funcţionarea şi atribuţiile serviciilor de urgenţă profesioniste” prevede ca pentru identificarea şi evaluarea tipurilor de risc specifice zonei de competenţă, precum şi pentru stabilirea măsurilor din domeniul prevenirii şi intervenţiei, inspectoratul elaborează „Schema cu riscurile teritoriale din zona de competenţă”, în baza structurii de principiu stabilite de Inspectoratul General.

Pe baza acestei scheme, consiliile locale întocmesc şi aprobă „Planul de analiză şi acoperire a riscurilor” în unităţile administrativ-teritoriale, plan care va constitui un instrument extrem de util domeniul apărării împotriva incendiilor.

Cap. VI - Concluzii Numărul crescut de incendii la locuinţe are implicaţii serioase în plan

social şi uman. Pe lângă pierderea de vieţi omeneşti şi de bunuri materiale, în multe

183

situaţii familiile afectate se află în imposibilitatea de a se adăposti iar consiliile locale nu pot dispune decât în foarte puţine cazuri asigurarea unui adăpost (de regulă, temporar). De aceea, această problemă trebuie privită cu toată seriozitatea şi cu toată răspunderea, iar statisticile şi evaluările din prezentul articol se doresc a fi un semnal de alarmă în acest sens.

În concluzie, se impune implicarea factorilor de răspundere de la toate nivelele pentru asigurarea, pe de o parte, a unei informări corecte şi, pe de altă parte, pentru alocarea fondurilor necesare în scopul diminuării principalelor cauze generatoare de incendii.

184

CCOONNSSIIDDEERRAAŢŢIIII PPRRIIVVIINNDD PPRROOIIEECCTTAARREEAA IINNSSTTAALLAAŢŢIIIILLOORR MMOODDEERRNNEE CCUU SSPPRRIINNKKLLEERREE

Lt.drd. ing. Ionel - Puiu GOLGOJAN Direcţia Pompieri


Abstract

Starting from the fire risk identification, after a complex examination of the buildings and identification of the nature and level of risk, the author presents the criteria underlying the projection of modern sprinkler systems for fire fighting.

Împlinirea acquis-ului comunitar impune armonizarea completă a reglementărilor româneşti cu cele europene.

Standardul european EN 12845 – Instalaţii fixe de luptă împotriva incendiului. Sisteme automate de stingere tip sprinkler. Calcul, instalare şi întreţinere, adoptat ca standard român, prevede unele cerinţe difererite faţă de reglementările tehnice din România. În continuare se vor prezenta câteva prevederi cu privire la proiectarea şi instalarea sistemelor fixe de stingere a incendiilor cu sprinklere prevăzute în acest standard.

Standardul prevede cerinţe şi recomandări pentru proiectarea, instalarea şi întreţinere a instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu sprinklere în construcţii civile şi industriale şi instalaţii tehnologice, precum şi cerinţe specifice pentru aceste sisteme, ca parte integrantă a sistemul general de securitate.

Standardul prezintă o clasificare a riscurilor, moduri de alimentare cu apă, componente ce urmează a fi folosite, reguli de instalare şi testare a instalaţiei cu spriklere, operaţiuni de întreţinere şi extindere a instalaţiilor existente şi identifică cerinţele minime constructive care sunt necesare pentru asigurarea performanţelor maxime ale instalaţiilor cu sprinklere.

1. Riscul de incendiu

Identificarea riscului de incendiu constă în examinarea complexă a unei

clădiri cu scopul de a stabilii natura riscurilor şi nivelul acestora, pe baza unor

185

proceduri. De asemenea, în evaluarea globală a riscului de incendiu nu se exclud posibile consecinţe ale defectării sistemelor de protecţie la incendiu sau erori de management al securităţii la incendiu.

Conform noilor standarde europene, clădirile şi zonele care urmează a fi protejate de instalaţii cu sprinklere trebuie încadrate în categorii de risc de incendiu respectiv, risc mic de incendiu – LH, risc mediu de incendiu – OH sau risc mare de incendiu – HH în funcţie de destinaţia clădirii şi sarcina termică.

Risc mic – LH Se consideră spaţii cu risc mic acele zone în care materiale au sarcina

termică mică, comportare la foc redusă (care nu contribuie semnificativ la dezvoltarea incendiului) iar compartimentul de incendiu are o arie mai mică de 126m2, cu elementele de construcţie având rezistenţa la foc de cel puţin 30 minute.

Risc mediu – OH Clădiri unde sunt procesate sau fabricate materiale combustibile cu o

sarcină termică medie şi comportare la foc medie. Riscul mediu se împarte în 4 subgrupe:

risc mediu grupa 1 – OH1; risc mediu grupa 2 – OH2; risc mediu grupa 3 – OH3; risc mediu grupa 4 – OH4.

Materialele pot fi depozitate în încăperi încadrate în OH1, OH2 sau OH3 dacă următoarele condiţii sunt îndeplinite:

a) protecţia întregii încăperi trebuie proiectată cu criteriile de proiectare pentru OH3;

b) nu trebuie depăşită înălţimea maximă de depozitare (stabilită prin norme).

c) aria maximă de depozitare a unui bloc este de 50m2 la cel puţin 2,4m de orice alt bloc de depozitare.

Când procesul este încadrat la OH4, zona trebuie tratată ca fiind de risc HHS.

Risc mare – HH Procese tehnologice cu risc mare – HHP Procesele tehnologice cu risc mare acoperă activităţile unde materialele

implicate au o sarcină termică mare şi combustibilitate mare şi incendiile au o dezvoltare rapidă sau intensă.

HHP se împarte în 4 subgrupe: − procese tehnologice cu risc mare grupa 1 – HHP1; − procese tehnologice cu risc mare grupa 2 – HHP2;

186

− procese tehnologice cu risc mare grupa 3 – HHP3; − procese tehnologice cu risc mare grupa 4 – HHP4. Procesele tehnologice clasificate în gupa HHP4 sunt protejate cu sisteme

de stingere prin inundare.

Depozite cu risc mare – HHS Depozitele cu risc mare acoperă depozitele de bunuri unde înălţimea de

depozitare depăşeşte limitele date de normele specifice HHS se împarte în 4 subgrupe: − depozite cu risc mare grupa 1 – HHS1; − depozite cu risc mare grupa 2 – HHS2; − depozite cu risc mare grupa 3 – HHS3; − depozite cu risc mare grupa 4 – HHS4. 2. Prezentare generală

O instalaţie de stingere a incendiilor cu sprinklere este alcătuită din una sau

mai multe surse de apă care deservesc pentru unul sau mai multe compartimente; fiecare instalaţie este alcătuită dintr-o supapă de control şi semnalizare şi o reţea de conducte pe care sunt fixate sprinklere.

Nu trebuie presupus că prevederea unei instalaţii de stingere înlătură în totalitate necesitatea instalării altor sisteme de stingere a incendiilor şi este important ca prevenirea acestora să fie considerată ca un scop în sine.

La proiectarea instalaţiilor cu sprinklere trebuie ţinut cont de rezistenţa la foc a elementelor de construcţie ale structurii, amplasarea căilor de evacuare, prezenţa unor sistemele de alarmare, alte pericole specifice care necesită alte metode de protecţie la incendiu, prevederea de hidranţi interiori, stingătoare, etc., metode pentru lucrul în condiţii de şi manipulare a bunurilor, controlul administrativ şi buna întreţinere a incintei.

Echiparea tehnică a clădirilor, compartimentelor de incendiu şi încăperilor, cu instalaţii automate tip sprinkler de stingere a incendiilor, potrivit concluziilor desprinse din evaluarea capacităţii de apărare împotriva incendiilor şi scenariilor de siguranţă la foc elaborate conform reglementărilor în vigoare, se asigură la:

construcţii închise din categoriile de importanţă excepţională şi deosebită (A şi B), încadrate conform legislaţiei în vigoare, cu densitatea sarcinii termice mai mare de 420 MJ/m2;

clădiri înalte şi foarte înalte cu densitatea sarcinii termice peste 420 MJ/m2, cu excepţia locuinţelor;

platourile de filmare amenajate şi închise, studiouri de televiziune şi scene amenajate, cu arii mai mari de 150 m2, inclusiv buzunarele, depozitele şi atelierele anexă ale acestora;

187

construcţii de producţie încadrate în categoriile A, B sau C de pericol de incendiu, cu aria desfăşurată de cel puţin 2000 m2 şi totodată cu densitatea sarcinii termice peste 420 MJ/m2;

construcţii publice cu aria mai mare de 1250 m2 cu densitatea sarcinii termice peste 840 MJ/m2, cu excepţia locuinţelor;

construcţii (încăperi) destinate depozitării materialelor combustibile cu aria construită mai mare de 750 m2 şi densitatea sarcinii termice peste 1680 MJ/m2;

depozitele cu stive înalte (peste 6 m înălţime) şi densitatea sarcinii termice mai mare de 420 MJ/m2;

garaje şi parcaje subterane pentru mai mult de 50 de autoturisme, precum şi la cele supraterane închise cu mai mult de 3 niveluri.

Instalaţia de stingere a incendiilor cu sprinklere este destinată pentru

detectarea începuturilor de incendiu, stingerea acestora cu apă sau pentru limitarea incendiului, până la lichidarea lui prin alte mijloace.

La proiectarea instalaţiilor de stingere a incendiilor cu sprinklere se vor lua în considerare elementele de construcţie ale structurii rezistente la foc, căile de evacuare, sistemele de alarmă la incendiu, existenţa altor sisteme de stingere a incendiilor (hidranţi interiori, stingătoare, instalaţii de stingere locală etc), siguranţa în exploatare, managementul supravegherii şi întreţinerii incintei.

Conform standardului european, o instalaţie de stingere a incendiilor cu sprinklere acoperă toate spaţiile clădirii protejate, inclusiv căile de acces, exceptând următoarele situaţii:

a) băi şi toalete (cu excepţia garderobelor) din materiale incombustibile şi care nu sunt utilizate pentru depozitarea materialelor combustibile;

b) case de scări închise şi puţuri verticale (lifturi) construite din materiale incombustibile ce constituie un compartiment de incendiu;

c) spaţii protejate de alte sisteme de stingere (gaze inerte, pulbere sau apă pulverizată);

d) procese tehnologice umede. Nu se prevăd capete sprinkler în următoarele zone: a) silozuri sau hambare în care sunt depozitate materiale, care în contact

cu apa pot expanda; b) în vecinătatea cuptoarelor industriale sau a cuptoarelor de var, a băilor

de sare, oale de turnare sau echipamente similare dacă riscul ar creşte prin utilizarea apei la stingerea incendiilor;

c) zone, camere sau locuri unde refularea apei poate prezenta un risc. Aceste ultime prevederi din normele europene nu sunt menţionate explicit

în actele normative şi reglementările tehnice specifice din ţara noastră, în sensul că legislaţia actuală menţionează că nu se prevăd instalaţii de stingere a incendiilor cu sprinklere în cazurile în care apa nu este indicată ca substanţă de stingere, la depozite frigorifice sau când se asigură alte instalaţii de stingere a incendiilor.

188

3. Caracteristicile de execuţie ale sprinklerelor şi modul de utilizare Având în vedere faptul că, legislaţia actuală cuprinde standarde armonizate

privind atât sprinklerele, cât şi unele elementele componente ale acestor instalaţii, în proiectare se vor alege doar acele produse care satisfac cerinţele standardelor respective şi care, după caz, au marcaj CE. Standardul amintit face referiri numai la tipurile de sprinklere specificate în standardul EN 12259-1. În instalaţii este obligatorie folosirea sprinklerelor noi. Construcţia sprinklerelor nu trebuie modificată, să-i fie montate diverse ornamente sau să fie vopsite, ulterior livrării efectuate de producător.

Sprinklerele trebuie utilizate în funcţie de clasele de risc conform cu tabelul 1.

Sprinklerele trebuie alese astfel încât, temperatura nominală de declanşare să nu depăşească 3000C faţă de temperatura maximă a mediului ambiant, în condiţii normale.

Tabelul 1 - Tipuri de sprinklere şi factorul K pentru diferite tipuri de clase de risc

Clase de risc Densitatea de calcul mm/min

Tip de sprinklere Valori

nominale ale factorului K

2.3LH 2,25 Convenţional, spray (cu pulverizare

medie), de tavan, la nivelul tavanului, cu refulare plată, încastrat, mascat, mural

57

OH 5,0 Convenţional, spray (cu pulverizare

medie), de tavan, la nivelul tavanului, cu refulare plată, încastrat, mascat, mural

80

<=10 Convenţional, spray 80 sau 115 HHP şi HHS sprinklere de

tavan sau acoperiş speciale

> 10 Convenţional, spray 115

HHS sprinklere

intermediare pentru

depozite înalte

Convenţional, spray si cu refulare plată 80 sau 115

Sprinklerele au un cod al culorilor în concordanţă cu standardul EN 12259-1 pentru a indica temperatura de declanşare, după cum se prezintă în tabelul 2:

189

Tabelul 2 – Coduri de culori folosite la marcarea sprinklerelor

Dispozitiv de blocare cu bulb

Temperatura de declanşare [0C]

Dispozitiv de blocare cu

element fuzibil

Temperatura de declanşare

[0C] Portocaliu 57 – –

Roşu 68 Incolor 68/74 Galben 79 – – Verde 93 Alb 93/100

Albastru 141 Albastru 141 Mov 182 Galben 182

Negru 204/260 Roşu 227

Sprinklerele cu diverse sensibilităţi trebuie utilizate în concordanţă cu tabelul 3. Unde sunt montate sprinklerele de raft, sprinklerele de la tavan trebuie să aibă o sensibilitate egală cu sprinklerele montate la nivelul rafturilor sau să aibă un timp de răspuns mai mic decât acestea.

Sprinklerele pot fi clasificate, în ordinea descrescătoare a sensibilităţii, prin unul din următoarele cirterii (EN 12259-1): răspuns rapid, răspuns special sau răspuns standard A.

Tabelul 3 – Clase de sensibilitate pentru sprinklere

Clase de sensibilitate

Sprinkler de raft

Sprinklerele de la tavan, deasupra

sprinklerelor de raft

Sisteme tip apă –aer cu

preacţionare tip A

Celelalte situaţii

Standard A NU DA DA DA Special NU DA DA DA Rapid DA DA NU DA

Sprinklerele trebuie utilizate în funcţie de clasele de risc conform cu tabelul 4:

Tabelul 4 - Tipuri de sprinklere şi factorul K

pentru diferite tipuri de clase de risc

Clase de risc Densitatea de calcul mm/min

Tip de sprinklere Valori

nominale ale factorului K

2.3LH 2,25

Convenţional, spray (cu pulverizare medie), de tavan, la nivelul tavanului, cu refulare plata, încastrat, mascat, de perete

57

OH 5,0 Convenţional, spray (cu pulverizare 80

190

medie), de tavan, la nivelul tavanului, cu refulare plata, încastrat, mascat, de perete

≤ 10 Convenţional, spray 80 sau 115 HHP si HHS sprinklere de tavan sau de

acoperiş speciale > 10 Convenţional, spray 115

HHS sprinklere intermediare

pentru depozite cu stive înalte

Convenţional, spray si cu refulare plata, 80 sau 115

Presiunea minimă de refulare a sprinklerelor Presiunea de lucru la sprinklerul amplasat în locul cel mai puţin favorabil

din punct de vedere hidraulic, în situaţia în care toate sprinklerele din aria de declanşare sunt active (în funcţiune), nu trebuie să fie mai mică decât cea necesară pentru a atinge intensitatea de stingere specificată în proiect sau decât valoarea presiunilor de mai jos:

-0,70 bar în LH; -0,35 bar în OH; -0,50 bar în HHP şi HHS excepţie făcând sprinklerele de stelaj; -2,00 bar pentru sprinklerele de raft. Diametrele minime ale conductelor nu trebuie să fie mai mici decât cele

prezentate în Tabelul 5.

Tabelul 5 -Diametrele minime ale conductelor

Clasa de risc Diametrul [mm]

LH 20 OH şi HH conducte orizontale şi ascendente care alimentează un sprinkler având un factor K < 80

20

Celelalte situaţii 25

Diametrele conductelor amplasate după supapa de control şi semnalizare pot descreşte numai în direcţia curgerii apei, exceptând configuraţiile in formă de grilă sau inelare.

Sprinklerele cu deflectorul în sus nu trebuie să fie conectate la o conductă cu diametru mai mare de 65 mm, sau 50 mm, dacă nu este independent.

191

Sprinklerele cu deflectorul în jos nu trebuie conectate direct la o conductă cu diametrul mai mare de 80 mm. Pentru diametre mai mari, trebuie montat un braţ al sprinklerului, astfel încât distanţa de la deflectorul sprinklerului la marginea conductei principale să nu fie mai mică decât 1,5 ori diametrul acestei conducte.

Robinetele de închidere care au rolul de a opri alimentarea cu apă către sprinklere vor îndeplini următoarele cerinţe tehnice:

– sensul de închidere va fi în direcţia acelor de ceasornic; – se va marca din construcţie poziţia normal deschis şi poziţia normal

închis; – se va asigura în poziţia normală de funcţionare cu un dispozitiv

securizat. Înaintea supapei de control şi semnalizare nu se vor instala robinete de

închidere decât dacă este specificat prin norme. Se vor lua măsuri suplimentare pentru a se asigura că toate robinetele de închidere, testare, golire şi purjare sunt potrivite pentru presiunile de lucru ale instalaţiei cu sprinklere, în special în clădirile înalte, unde presiunea statică este mare.

4. Conformarea instalaţiilor cu sprinklere pentru stingerea incendiilor

4.1. Tipuri de instalaţii 4.1.1. Instalaţii apă-apă Majoritatea instalaţiilor cu sprinklere apă-apă sunt întotdeauna alimentate

cu apă sub presiune. Instalaţiile trebuie montate doar acolo unde nu există posibilitatea îngheţării apei în instalaţie precum şi în locurile unde temperatura ambiantă nu va depăşi 950C.

Pentru sistemele tip grilă şi inelare trebuie utilizate numai instalaţii apă-apă.

Părţile instalaţiei predispuse la îngheţ pot fi protejate cu lichid antigel, prin încălzire folosind circuite electrice, cu ajutorul unor conducte auxiliare uscate sau extensii alternative. Numărul de sprinklere din fiecare secţiune de conducte protejate cu lichid antigel nu trebuie să depăşească 20. Acolo unde, mai mult de 2 secţiuni predispuse la îngheţ sunt controlate de o singură supapă de control şi semnalizare, numărul total al sprinklerelor din zona antigel nu trebuie să depăşească 100.

Dimensionarea instalaţiei apă-apă. Aria maximă controlată de o supapă de control şi semnalizare apă-apă,

incluzând orice sprinkler dintr-o extensie auxiliară nu trebuie să depăşească valorile din tabelul 6.

192

Tabelul 6 – Aria maximă protejată în instalaţiile apă-apă şi instalaţii cu preacţionare

Riscul de incendiu Aria maximă protejată de o

supapă de control şi semnalizare, [m2]

LH 10.000 OH, incluzând orice instalaţie sprinkler LH 12.000, cu excepţia cazurilor

prezentate în anexele D şi F

HH, incluzând instalaţiile sprinkler LH şi OH

9.000

4.1.2 Instalaţii apă-aer Instalaţiile apă-aer sunt încărcate în mod normal cu aer sau gaz inert sub

presiune, în aval de supapa de control şi semnalizare şi cu apă sub presiune în amonte de aceasta.

Trebuie asigurată o alimentare continuă cu aer/gaz inert pentru a menţine presiunea necesară funcţionării instalaţiei. Instalaţia trebuie presurizată la o valoare recomandată de furnizorul supapei de control şi semnalizare.

Instalaţiile apă-aer trebuie instalate doar acolo unde există pericol de îngheţ sau temperatura mediului ambiant depăşeşte 700C (ex. etuve de uscare).

Dimensionarea instalaţiei apă-aer. Volumul net al reţelei, măsurat în aval de supapa de control şi semnalizare,

nu trebuie să depăşească valorile din tabelul 5, doar dacă din calcule şi teste se demonstrează că timpul maxim între declanşarea sprinklerului şi refularea apei nu depăşeşte 60 secunde.

Tabelul 7 – Volumul maxim al instalaţiei – sisteme apă-aer şi mixte

Volumul maxim al instalaţiei [m3] Tipul instalaţiei

LH şi OH HH

Fără accelerator sau exhaustor 1,5 –

Cu accelerator sau exhaustor 4,0 3,0

4.1.3. Instalaţii mixte Instalaţiile mixte încorporează fie o supapă de control şi semnalizare

altenativă fie un set format dintr-o supapă de control şi semnalizare apă-apă şi apă-aer. Pe timpul lunilor de iarnă, instalaţia aflată în aval de supapa de control şi

193

semnalizare alternativă sau apă – aer este umplut cu aer sau gaz inert sub presiune, iar în amonte instalaţia este umplută cu apă sub presiune. În celelalte perioade ale anului, instalaţia funcţionează ca un sistem apă-apă.

4.2 Amplasarea sprinklerelor Toate măsurătorile privind modul de amplasare a capetelor sprinkler

trebuie făcute în plan orizontal, făcând excepţie cazurile în care se prevede un al mod de măsurare. Trebuie menţinut un spaţiu liber între acoperiş şi deflectorul sprinklerelor de tavan de cel puţin:

a) pentru LH şi OH: - 0,3m pentru sprinklere cu jet plat de apă; - 0,5m pentru celelalte tipuri;

b) pentru HHS şi HHP: 1,0 m. Sprinklerele trebuie montate conform specificaţiilor furnizorului,

respectând prevederile reglementărilor tehnice specifice. Cu excepţia cazului sprinklerelor speciale apă – aer cu deflectorul în jos,

sprinklerele din instalaţiile apă-aer mixte sau cu preacţionare vor fi sprinklere cu deflectorul în sus. Acestea trebuie să aibă cadrul elementului termic montat paralel cu conducta.

Aria maximă pe care o poate proteja un sprinkler obişnuit, trebuie să fie determinată conform tabelului 8.

Tabelul 8 – Aria maximă de protecţie şi distanţele între sprinklere,

cu excepţia celor de perete

Distanţa maximă conform figurii 8, [m]

Amplasare în zig-zag Riscul de incendiu

Aria maximă de protecţie, [m2] Amplasare

standard S şi D S D

LH 21 4,6 4,6 4,6

OH 12 4,0 4,6 4,0

HHP şi HHS 9 3,7 3,7 3,7

Legendă: S – distanţa dintre sprinklere amplasate în zig-zag D – distanţa dintre sprinklere ampasate în linie

194

Figura 1 – Distanţa dintre sprinklerele de tavan

Distanţa minimă dintre sprinklere Capetele sprinkler nu trebuie instalate la intervale mai mici de 2m,

exceptând următoarele cazuri: - acolo unde se iau măsuri pentru a preveni ca sprinklerele adiacente să se

ude reciproc. Acest lucru se poate obţine utilizând deflectoare de aproximativ 200x150mm sau folosind elemente de construcţie ce pot acţiona în acest sens;

- sprinklere intermediare în rafte; - scările rulante şi casele scărilor. Amplasarea sprinklerelor în funcţie de configuraţia clădirii Distanţa maximă de la perete şi sprinkler trebuie să fie valoare

corespunzătoare cea mai mică, după cum urmează: - 2m la amplasarea standard; - 2,3m pentru amplasarea în zigzag; - 1,5m unde tavanul sau acoperişul au grinzi transversale aparente; - 1,5m de partea deschisă a clădirilor; - 1,5m acolo unde pereţii exteriori sunt construiţi din materiale

combustibile; - 1,5m acolo unde pereţii exteriori sunt din metal, cu sau fără căptuşeală

combustibilă sau material izolator. Sprinklerele trebuie instalate la o distanţă mai mică de 0,3 m, sub tavanele

combustibile şi la 0,45 m, sub tavanele încadrate în euroclasele A1 sau A2 sau un echivalent naţional pentru acoperişuri şi tavane.

În situaţia în care este posibil, sprinklerele trebuie să fie situate cu deflectorul între 0,075 şi 0,15 m sub tavan sau acoperiş, cu excepţia cazului când sunt utilizate sprinklerele de tavan mascate sau încastrate. Atunci când condiţiile fac inevitabilă folosirea distanţelor maxime de 0,3 m şi 0,45 m, zona respectivă trebuie să fie cât mai mică posibilă.

195

Sprinklerele trebuie instalate cu deflectoarele paralele cu înclinaţia tavanului sau acoperişului. Acolo unde înclinaţia este mai mare de 300 faţă de planul orizontal, un şir de sprinklere trebuie instalat la vârf sau, nu mai mult de 0,75m distanţa radială faţă de el.

Distanţa de la marginea copertinei până la cel mai apropiat sprinkler nu trebuie să depăşească 1,5m.

Luminatoarele cu un volum mai mare de 1m3, măsurat deasupra nivelului normal al tavanului, trebuie protejate cu sprinklere în afară de cazul în care, distanţa de la nivelul normal al tavanului la marginea de sus a luminatorului nu depăşeşte 0,3m, sau dacă există o ramă de separaţie cu geamuri montată etanş pe acoperiş sau tavan.

Tavane false Folosirea tavanelor false sub sprinklere nu este permisă, cu excepţia

cazurilor când materialul nu este recomandat a intra în contact cu apa. Acolo unde sprinklerul este montat sub tavane suspendate, materialul tavanului trebuie să asigure stabilitatea în condiţii de incendiu.

Tavane suspendate cu secţiuni deschise Tavanele suspendate cu secţiuni deschise, de exemplu tavane cu deschideri

regulate din construcţie, pot fi folosite sub instalaţiile de sprinklere pentru sistemele LH şi OH, acolo unde sunt îndeplinite următoare condiţii:

- suprafaţa deschisă totală a tavanului, incluzând lămpile, nu este mai mică de 70% din suprafaţa tavanului;

- dimensiunea minimă a deschiderilor tavanului nu este mai mică de 0,025m sau nu este mai mică decât grosimea tavanelor suspendate, oricare este mai mare;

- integritatea structurală a tavanului şi a oricărui alt echipament, cum ar fi lămpile din cadrul tavanului suspendat, nu va fi afectată de declanşarea instalaţiei cu sprinklere;

- nu există spaţii de depozitare sub tavan. În astfel de cazuri, sprinklerele trebuie instalate după cum urmează: - înălţimea sprinklerelor de deasupra tavanului nu trebuie să depăşească 3 m; - distanţa verticală dintre orice deflector de sprinkler convenţional sau

pulverizator şi marginea de sus a tavanului suspendat, trebuie să fie de cel puţin 0,8 m pentru alte sprinklere decât cele cu pulverizare plată şi cel puţin 0,3 m pentru cele cu pulverizare plată;

- sprinklerele suplimentare trebuie instalate pentru refularea apei sub obstacole (de exemplu lămpi) care depăşesc 0,8 m în lăţime.

Dacă obstacolele aflate deasupra tavanului pot influenţa refularea apei, la amplasarea sprinklerelor, acestea trebuie considerate ca pereţi.

196

Diferenţa de înălţime dintre cel mai înalt şi cel mai jos sprinkler (racordate la un singur aparat de control şi semnalizare) nu trebuie să depăşească 45 m. În situaţia în care această diferenţă de înălţime dintr-o instalaţie sau o clădire depăşeşte 45 m, se vor aplica condiţii speciale.

Figura 2 – Amplasarea în cazul grinzilor şi arcadelor (grinzi într-o singură direcţie)

Figura 3 - Amplasarea în cazul grinzilor şi arcadelor (grinzi pe două direcţii)

Pereţii care despart compartimente protejate cu instalaţii de sprinklere şi

spaţiile neprotejate, trebuie să asigure o rezistenţă la foc specificată de legislaţia în vigoare, dar nu mai mică de 60 minute. Uşile trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de închidere automată sau să fie acţionate de un sistem automat de învhidere în caz de incendiu.

Legendă: 1 tavan, 2 perete

Legendă: 1 tavan, 2 perete

197

Zonele clădirii care nu sunt protejate de instalaţii de sprinklere, nu se vor amplasa sub o clădire sau o parte din ea protejată de instalaţia sprinkler.

Interacţiunea instalaţiilor sprinkler cu alte măsuri de protecţie la

incendiu: Se va lua în considerare posibila interacţiune între sistemele de sprinklere

şi alte măsuri pentru siguranţa vieţii. Ca urmare, funcţionarea instalaţiilor de sprinklere nu trebuie influenţată de alte instalaţii (ventilare, evacuare fum şi gaze fiebinţi etc.).

Funcţionarea efectivă a altor măsuri de securitate împotriva incendiilor poate depinde de cea mai eficientă acţiune a sistemului de sprinklere, şi în aceste cazuri, totalitatea măsurilor de securitate nu trebuie influenţată negativ. O atenţie deosebită trebuie acordată cazurilor în care sunt implicate spaţii cu risc mare de incendiu.

Funcţionarea efectivă a sistemelor de sprinklere depinde de stingerea iniţială sau controlul incendiului în stadiul iniţial. Cu excepţia sprinklerelor amplasate la nivelul rafturilor, sprinklerele sunt activate în mod normal de gazele de ardere provenite de la incendiul din dreptul acestora. Ca urmare, în situaţia montării unor trape (sau a altor dispozitive de desfumare) se va ţine cont ca acestea să nu se deschidă înaintea intrării în funcţiune a sprinklerelor.

Elemente de dimensionare a instalaţiilor cu sprinklere În faza iniţială a proiectului, trebuie acordată o atenţie deosebită proiectării

construcţiei, instalaţiilor şi proceselor tehnologice care ar putea influenţa negativ performanţele funcţionării instalaţiilor cu sprinklere. Deşi, o instalaţie cu sprinklere, este extinsă de obicei la întrega clădire sau intreprindere, nu trebuie considerată ca fiind singura măsură necesară de protecţie la incendiu şi este important ca securitatea la incediu să se realizeze ca un tot unitar. Trebuie luată în considerare posibila interacţiune dintre instalaţiile cu sprinklere şi celelalte măsuri de protecţie la incendiu.

În situaţia în care instalaţia cu sprinklere este proiectată, extinsă sau redimensionată, pentru o clădire nouă sau una deja existentă sau pentru un obiectiv industrial, se vor consulta autorităţile competente, încă din faza de proiect, în condiţiile legii.

Densitatea de calcul pentru LH, OH şi HHP nu trebuie să fie sub valorile date în tabelul 8, când toate sprinklerele (de tavan sau acoperiş) din camera protejată sau din aria de declanşare, (care e numărul mai mic plus toate sprinklerele de rastel şi toate sprinklerele suplimentare) sunt în funcţiune.

Pentru depozitare cu risc mare de incendiu – HHS tipul de protecţie, determinarea densităţii de calcul şi aria de declanşare depind de combustibilitatea materialelor (sau a amestecului de materiale), ambalaje (incluzând paleţi), modul şi înălţimea de depozitare.

198

Tabelul 8 – Criterii de dimensionare pentru clasele LH, OH şi HHP

Aria de declanşare [m2] Riscul de incendiu

Densitatea de calcul

[mm/min] Apă-apă sau cu

preacţionare Apă-aer sau mixt

LH 2,25 84 Nu este permisă. Se utilizează OH1

OH1 5,00 72 90 OH2 5,00 144 180 OH3 5,00 216 270

OH4 5,00 360 Nu este permisă. Se utilizează HHP1

HHP1 7,50 260 325 HHP2 10,00 260 325 HHP3 12,5 260 325 HHP4 Sistem prin inundare

5. Concluzii Instalaţiile şi sistemele de protecţie împotriva incendiilor au fost şi sunt în

atenţia specialiştilor în domeniu, precum şi al proiectanţilor şi producătorilor acestora, mai ales sub aspectul realizării unor soluţii similare folosite în alte ţări.

Instalaţiile cu sprinklere au cunoscut în ultimii ani o perfecţionare tehnică remarcabilă, atât în privinţa echipamentelor, aparatelor si dispozitivelor concurente, cât şi a sistemelor de instalaţii, fiind promovate cu succes de firmele româneşti şi străine specializate în acest domeniu. Întregul sistem de protecţie la incendiu al clădirii trebuie conceput corespunzător riscului de incendiu specific şi a măsurilor de active / pasive având în vedere faptul că elementele componentele ale acestuia se intercondiţionează între ele.

6. Bibliografie

[1] Vintilă Ştefan, Golgojan Ionel - Puiu. Consideraţii teoretice privind stingerea incendiilor folosind instalaţii cu sprinklere, a 40-a Conferinţa naţională de instalaţii „Instalaţii pentru mileniul trei”, Sinaia, 2005.

[2] Vintilă Ştefan, Golgojan Ionel - Puiu. – Sisteme moderne de instalaţii cu sprinklere, a 40-a Conferinţa naţionala de instalaţii „Instalaţii pentru mileniul trei”, Sinaia, 2005.

[3] Vintilă Ştefan, Traian Cruceru, Lucia Onciu. Instalaţii sanitare şi de gaze, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995

199

[4] Constantin Zamfir, Ştefan Vintilă, Sorin Calotă, Ioan Voiculescu – Securitatea la incendiu în reglementările europene şi româneşti – Comentarii, Editura FAST – PRINT, Bucureşti, 2004.

[5] Golgojan Ionel - Puiu. – Tendinţe actuale în evaluarea riscului de incendiu la clădirile cu aglomerări de persoane prin asigurarea măsurilor active cu instalaţii de stingere a incendiilor tip sprinker, a VI-a conferinţă internaţională de apărare împotriva incendiilor si catastrofelor, Hajduszoboszlo – Ungaria, 2005.

[6] *** – Normativ pentru proiectarea, executarea si exploatarea instalaţiilor de stingere a incendiilor, indicativ NP 086 – 05.

[7] *** – SR EN 12845 – 2005 Instalaţii fixe de luptă împotriva incendiului. Sisteme automate de stingere tip sprinkler. Calcul, instalare şi întreţinere.

200

IINNFFLLUUEENNŢŢAA PPAARRAAMMEETTRRIILLOORR DDEE VVRREEMMEE AASSUUPPRRAA IINNCCEENNDDIIIILLOORR..

SSTTUUDDIIUU DDEE CCAAZZ:: PPRRIIMMĂĂVVAARRAA,, PPEERRIIOOAADDAA AANNIILLOORR

22000000 -- 22000055

Colonel Mariana BULEA Plt.adj. Camelia MIHĂLŢAN


Abstract

Based on the fire statistics for the last six years, the author presents the influence of the weather parameters on the fire occurrence. As case-study the author uses the springtime period during 2000-2005.

Statistica incendiilor din ultimii şase ani ne arată că primăvara, anotimpul

renaşterii naturii, este şi anotimpul în care creşte mult numărul incendiilor. Care ar fi cauza? Încălzirea vremii determină cetăţenii să înceapă lucrările de igienizare şi amenajare a gospodăriilor proprii, a terenurilor învecinate, precum şi a celor agricole. Rezultatul acestor lucrări sunt cantităţi mari de deşeuri menajere şi vegetaţii uscate, care sunt apoi incendiate. Dar focul nu iartă neglijenţa, iar dacă aceste operaţiuni nu se fac cu atenţie şi sub supraveghere, pot izbucni incendii ce se pot solda cu pierderi materiale însemnate sau victime omeneşti. Nu putem uita şi vânturile puternice de primăvară care favorizează propagarea incendiului la vecinătăţi.

Astfel, în perioada 2000-2005 pe teritoriul ţării noastre, în perioada primăverii au avut loc 19.188 incendii (figura nr.1), ceea ce reprezintă 27% din totalul incendiilor înregistrate.

201

50505405

7867

60445277 5007

67637393

4707

57905431

6249

0

1000

2000

3000

4000

5000

6000

7000

8000

ian. feb. mart. apr mai iun. iul. aug. sept. oct. nov. dec.

Fig. nr. 1 Dinamica incendiilor pe luni în perioada 2000 - 2005

Cele mai multe incendii, s-au înregistrat în anul 2002, considerat an de referinţă pentru anotimpul primăverii, urmat de anul 2000, aşa cum reiese şi din figura nr. 2.

13311214

1135

1075

896

746

2641

10451167

879

1013

935 805814

669

11361062

625

0

500

1000

1500

2000

2500

3000

2000 2001 2002 2003 2004 2005

MartieAprilieMai

Figura nr.2 Situaţia incendiilor, primăvara, în perioada 2000 - 2005

202

Cele mai multe incendii, în acest anotimp, au izbucnit în gospodăriile populaţiei (67%), la vegetaţii uscate de pe terenurile administraţiei publice locale (11%) şi păduri (7%), generate de focuri deschise (32%), precum şi de alte cauze: instalaţii electrice defecte sau improvizate (17%), fumat (15%), coşuri de fum defecte sau necurăţate (7%), acţiuni intenţionate (7%) şi jocul copiilor cu focul (7%).

Din punct de vedere al climei este de menţionat faptul că, în partea de sud a ţării, acolo unde clima a fost mai caldă şi uscată, cu temperaturi peste media perioadei, cu precipitaţii scăzute şi cu intensificări ale vântului, numărul incendiilor a fost mai mare. De pildă, numărul incendiilor izbucnite în partea de sud a ţării a reprezentat 37% (exceptînd municipiul Bucureşti) din totalul evenimentelor înregistrate în perioada 2000 – 2005, mai mare cu 81% faţă de Moldova şi cu 38% faţă de Ardeal.

Zonele cu viteze maxime ale vîntului au fost părţile joase ale Podişului Moldovei, N-E Câmpiei Române, Dobrogea şi Bărăgan. Intensificarea vântului a influenţat dezvoltarea şi propagarea incendiilor în primăvara anilor 2000 – 2005 (exemple: localitatea Însurăţei din judeţul Brăila – 2001; comuna Străoane, judeţul Vrancea – 2002, etc). Cele mai scăzute valori ale vitezei vântului s-au înregistrat în depresiunile intercarpatice închise.

În cei şase ani, pe timpul primăverii, ca urmare a incendiilor au decedat 299 persoane (7 pompieri militari, 243 adulţi şi 49 copii), iar alte 535 au suferit arsuri sau intoxicaţii cu fum ori gaze toxice (42 pompieri militari, 445 adulţi şi 48 copii).

Tabelul nr.1

Situaţia victimelor, primăvara, în perioada 2000 – 2005

Anul Decedaţi Răniţi Pompieri

militari Adulţi Copii Pompieri

militari Adulţi Copii Total

victime 2000 - 31 9 10 73 9 132 2001 - 31 7 6 52 4 100 2002 - 40 12 6 92 10 160 2003 - 41 6 9 104 9 169 2004 7 58 6 9 68 5 153 2005 - 42 9 2 56 11 120 Total 7 243 49 42 445 48 834

Analizând fiecare lună în parte, constatăm următoarele:

203

– în luna martie, în perioada anilor 2000 - 2005 au izbucnit 7.867 incendii, reprezentând 11% din totalul incendiilor înregistrate. În această lună temperaturile încep să crească, iar cetăţenii trec la distrugerea prin foc a deşeurilor menajere şi a vegetaţiei uscate din curţi, grădini şi terenuri ce urmează a fi cultivate. Este luna cu cele mai multe incendii produse (41% din totalul incendiilor izbucnite pe timpul primăverii). Numeroase incendii au avut loc la gospodării cetăţeneşti (64%), păduri (8%) şi vegetaţii uscate de pe terenurile administraţiei publice locale (15%), în judeţele Argeş, Bacău, Bihor, Buzău, Constanţa, Dâmboviţa, Dolj, Gorj, Prahova şi municipiul Bucureşti, unde şi temperaturile au fost mai mari faţă de media perioadei.

Cauza principală a incendiilor a constituit-o focurile deschise şi nesupravegheate (36%), uneori pe timp de vânt (fig.nr.3). Alte cauze generatoare de incendii: fumatul, cu o pondere destul de crescută (15%), instalaţii electrice defecte sau improvizate (frecvenţa fiind mai scăzută faţă de alte luni - 14%), coşuri de fum defecte sau necurăţate (9%), deoarece mai necesita utilizarea mijloacelor de încălzire şi jocul copiilor cu focul (7%).

mijloace de încălzire4%


fumatul15%

focul deschis 36%

alte împrejurări9%


instalaţii electrice def. sau improvizate

14%

coş de fum defect9%

Fig.nr.3 Frecvenţa împrejurărilor generatoare de incendii în luna martie

Cele mai multe incendii izbucnite în luna martie s-au înregistrat în anii 2002 (2.641), 2000 (1331) şi 2005 (1136), iar cele mai puţine în anii 2003 şi 2004.

204

1314

8

11

8

111331

1075

1641

805879

1136

0

2

4

6

8

10

12

14

16

2000 2001 2002 2003 2004 2005

0

200

400

600

800

1000

1200

1400

1600

1800

medie zileprecipitaţiimedie zile orajevânt tarenumăr de incendii

Fig. nr. 4. Dinamica incendiilor în raport de condiţiile atmosferice, în luna martie

Din figura nr.4 constatăm, că luna martie 2002, când s-au produs cele mai

multe incendii, a fost luna cu cele mai puţine zile cu precipitaţii, dar şi cu cele mai multe zile în care vântul a fost deosebit de puternic (sursa datelor - Administraţia Naţională de Meteorologie), lucru care a favorizat izbucnirea multor incendii. Astfel, în zilele de 07, 08 şi 09 martie 2002 s-au înregistrat 722 incendii (27% din totalul lunii martie), din care 349 numai în ziua de 7 martie 2002 (cel mai mare număr de incendii înregistrat într-o zi la pompieri). În anii 2003 şi 2004 a scăzut numărul incendiilor şi datorită faptului că a crescut şi numărul de zile cu precipitaţii.

– în luna aprilie în perioada anilor 2000 – 2005 au avut loc 6044 incendii (8% din totalul incendiilor), reprezentând 31% din incendiile primăverii. Numărul incendiilor a scăzut faţă de luna martie cu 23%.

Deşi a scăzut faţă de luna martie, numărul incendiilor continuă să fie ridicat la gospodăriile populaţiei (68%), păduri (7%) şi vegetaţii uscate (11%), în judeţele Bacău, Dâmboviţa, Iaşi, Maramureş, Neamţ, Prahova, Suceava şi municipiul Bucureşti, unde şi temperaturile au fost mai mari peste media perioadei.

În această lună, focurile deschise (fig. nr. 5) au continuat să fie principala cauză a incendiilor (32%), urmată de instalaţii electrice defecte sau improvizate (17%), fumat (14%) şi jocul copiilor cu focul, care creşte de la 7% la 10%.

205



fumatul14%

focul deschis 32%

alte împrejurări10%


instalaţii electrice defecte sau

improvizate17%


Fig. nr. 5. Frecvenţa împrejurărilor generatoare de incendii, în luna aprilie, în anii 2000 - 2005

Cele mai multe incendii în luna aprilie s-au înregistrat în anii 2000 (1.214),

2002 (1045) şi 2003 (1013), când au fost zile cu vânt foarte puternic şi mai ales cu furtuni, aşa cum reiese şi din figura nr.6 (sursa datelor – Administraţia Naţională de Meteorologie).

1314

8 8

11 111331

1075

1641

805

1136

879

0

2

4

6

8

10

12

14

16

2000 2001 2002 2003 2004 2005

0

200

400

600

800

1000

1200

1400

1600

1800

medie zile precipitaţii

medie zile oraje vânttarenumăr de incendii

Fig. nr. 6. Dinamica incendiilor în raport de condiţiile atmosferice în perioada 2000 - 2005

206

– în luna mai, în perioada anilor 2000- 2005 s-au produs 5.277 incendii (7% din totalul incendiilor), reprezentând 28% din totalul incendiilor pe timpul primăverii. Numărul incendiilor a scăzut faţă de luna martie cu 33%, iar faţă de luna aprilie cu 13%.

Cele mai multe incendii, aşa cum reiese din figura nr.7, au fost generate de focuri deschise (22%), instalaţii electrice defecte sau improvizate (21%), fumat (16%), jocul copiilor cu focul (10%) şi acţiuni intenţionate (7%). După cum se observă a scăzut semnificativ numărul incendiilor produse de focuri deschise, datorită încheierii lucrărilor de igienizare a terenurilor şi gospodăriilor. S-a menţinut la un nivel ridicat ponderea incendiilor produse de jocul copiilor cu focul şi a crescut numărul incendiilor generate de instalaţii electrice defecte.


acţiuni intenţionate7%

fumatul16%

focul deschis 22%

alte împrejurări14% jocul copiilor cu

focul10%

instalaţii electrice defecte sau improvizate

21%


Fig.nr.7. Frecvenţa împrejurărilor generatoare de incendii,

în luna mai, în perioada 2000 – 2005 În această lună a scăzut numărul incendiilor la păduri (de la 8% în martie la

4% în mai) şi vegetaţii uscate (de la 15%, la 7%), în schimb s-a menţinut la un nivel ridicat cel din gospodăriile cetăţeneşti (69%).

Cele mai multe incendii s-au înregistrat în anii 2000 (1.135), 2002 (1.167) şi 2003 (935), datorită numărului mediu de zile cu precipitaţii puţine şi vânt tare (2000), dar şi cu furtuni (2003), aşa cum reiese din figura nr. 8 (sursa datelor - Administraţia Naţională de Meteorologie).

207

8

12

8 8

15 151135

746

1167

935

669 625

02468

10121416

2000 2001 2002 2003 2004 2005

0

200

400

600

800

1000

1200

1400

medie zile precipitaţii

medie zile oraje şi vânttarenumăr de incendii

Fig. nr. 8. Dinamica incendiilor în raport de condiţiile atmosferice,

în luna mai. Cele mai puţine incendii au izbucnit în luna mai în anii 2004 şi 2005, când

numărul de zile cu precipitaţii a fost foarte mare, precipitaţii care s-au finalizat cu inundaţii.

Numeroase incendii au izbucnit în această lună în judeţele Bacău, Dâmboviţa, Dolj, Neamţ, Prahova, Timiş, Suceava şi municipiul Bucureşti, unde şi temperaturile au fost mai mari, peste media perioadei, precum şi mai multe zile cu furtuni şi vânt tare.

CONCLUZII

Prin urmare, parametrii de vreme au influenţat semnificativ dinamica incendiilor în primăvara anilor 2000 – 2005, îndeosebi prin numărul zilelor de oraje şi de vânt tare, factor determinant în creşterea numărului de incendii în anotimpul analizat, ca şi prin numărul de zile cu precipitaţii, cu impact în scăderea numărului de incendii. De asemenea, se poate evidenţia o corelare între judeţele cu temperaturi medii, peste medie şi judeţele cu număr mai mare de incendii, aşa cum s-a arătat mai sus.Astfel, în judeţele din sudul ţării, unde temperaturile au fost mai mari faţă de media perioadei, numărul de zile cu precipitaţii mai puţine şi vânturile mai puternice s-a înregistrat circa o treime din numărul total de incendii.

Fireşte, prezintă importanţă şi abaterile de la normele de prevenire şi stingere a incendiilor, manifestate în special sub formă de neglijenţă în folosirea

208

focului deschis, a fumatului în locuri cu pericol de incendiu sau lipsa de educaţie şi supraveghere a copiilor.

Pe timpul primăverii, în perioada anilor 2000 – 2005, au avut loc numeroase incendii cu pierderi materiale însemnate şi nu de puţine ori cu victime omeneşti. Anul în care au izbucnit cele mai multe incendii primăvara, a fost 2002, an caracterizat ca fiind un an cu temperaturi peste media perioadei respective, cu ploi puţine, dar cu vânturi deosebit de puternice, care au favorizat izbucnirea şi propagarea incendiilor, mai ales în partea de sud a ţării.

Luna martie s-a înregistrat cu cel mai mare număr de incendii, datorită încălzirii vremii, a igienizării gospodăriilor cetăţeneşti cu ajutorul focului, fără respectarea regulilor de prevenire, lipsei precipitaţiilor, mai ales în anii 2002 şi 2003, dar şi a neglijenţei cetăţenilor în utilizarea focurilor deschise.

Cele mai afectate au fost gospodăriile cetăţeneşti (mai ales anexele acestora), pădurile (mai puţin plantaţiile şi mai mult litierele) şi terenurile administraţiei publice locale (vegetaţii uscate).

Principala cauză de incendiu în acest sezon a fost focul deschis, cu cea mai mare pondere la gospodăriile populaţiei, în lunile martie şi aprilie.

Potrivit prognozei meteorologilor pentru următorii ani, temperaturile

maxime medii lunare vor fi mai ridicate. Încălzirea cea mai pronunţată este estimată pentru sud-estul şi sud-vestul ţării. De aceea este necesar a se lua măsuri preventive, eficiente, pentru a se evita distrugerea de bunuri sau pierderi de vieţi omeneşti.

MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR - Editura … pompieri... · incendiu cu cerin ţele...

Documents

Transcript of MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR - Editura … pompieri... · incendiu cu cerin ţele...