Trăsături ale genurilor literare

Trăsături lirice

- gândurile, impresiile, emoţiile, stările sufleteşti sunt exprimate direct- eul liric este identificat în text după mărci lexico-gramaticale specifice- impresiile şi emoţiile autorului sunt redate prin imagini artistice- textul este alcătuit prin valorificarea muzicalităţii limbajului- eul liric redă conţinutul într-un limbaj artistic care sugerează impresii şi emoţii prin figuri de stil- modul de expunere predominant este descrierea; alte moduri de expunere : confesiunea lirică, meditaţia, monologul, liric sau dialogul imaginar

Trăsături epice

- autorul transmite propriile gânduri, idei, păreri în mod indirect printr-un narator- naratorul relatează fapte şi întâmplări pe care le plasează într-un timp şi spaţiu- acţiunea se alcătuieşte din faptele şi întâmplările povestite şi urmează un ritm gradat, corespunzător momentelor subiectului- la acţiune sunt implicate personaje de diferite tipuri- personajele sunt portretizate prin diferite procedee- modurile de expunere sunt naraţiunea, descrierea, dialogul sau monologul personajelor

Trăsături dramatice

- autorul îşi exprimă gândurile şi ideile în mod indirect prin schimbul de replici al personajelor- intervenţia autorului este redusă şi se întâlneşte în texte scurte, plasate între paranteze, numite indicaţii scenice- acţiunea se dezvoltă din dialogul personajelor- personajele se prezintă singure prin dialog sau monolog- modul de expunere predominant este dialogul sau monologul personajelor; naraţiunea şi descrierea sunt reduse şi se întâlnesc în textele care redau intervenţia directă a autorului

Genuri literare

Termenul de gen literar provine din latinescul genus (neam, rasa, fel, mod) si, in literatura, numeste o clasa de opere literare. Genul literar a fost definit având ca elemente de referinta relatia ce se stabileste intre cretor si lumea inconjuratoare, precum si felul in care acesta comunica in opera respectiva idei, sentimente, atitudini.

1. Genul LIRIC cuprinde acele opere literare in care scriitorul (cel mai adesea, poet) comunica direct impresiile, gândurile, sentimentele, ideile si atitudinile sale. Cel care le exprma este insusi

poetul. Uneori, sentimentele autorului intra in rezonanta cu simtamintele cititorului, intâmplare fericita, ce da valoarea operei si, uneori, viata lunga a acesteia.

# cult:- imnul -- Poezie sau cântec solemn compus pentru preamarirea unei idei, a unui eveniment, a unui erou legendar etc. Imnurile religioase premaresc divinitatea. Odata cu formarea statelor nationale, imnul devine si un cântec solemn adoptat oficial ca simbol al unitatii nationale a statului. Este inrudit si cu oda.

- oda -- specie a poeziei lirice (formata din strofe cu aceeasi forma si cu aceeasi structura metrica), in care se exprima elogiul, entuziasmul sau admiratia fata de persoane, de fapte eroice, idealuri, fata de patrie. Oda opate fi eroica, personala, religioasa sau sacra.

- pastelul -- specie a poeziei lirice, in care autorul descrie un tablou din natura (priveliste, moment al unei zile sau anotimp, aspecte din fauna si flora), prin intermediul caruia isi exprima direct anumite sentimente.

- elegia -- Poezie lirica in care se exprima sentimente de tristete, melancolie, regret mai mult sau mai putin dureros, de disperare, provocate de motive intime sau sociale. Elegiile pot fi filozofice, patriotice, religioase, erotice etc.

- satira -- Poezie lirica n care sunt ridiculizate aspecte negative sociale, moravuri, caractere. satira poate fi literara, morala, sociala, politica.

- meditatia -- specie a liricii filozofice in care poetul isi exprima sentimentele, cugetând asupra rosturilor existentei umane si asupra unor experiente intelectuale fundamentale in legatura cu temele majore ale unversului.

- sonetul -- Poezie cu forma prozodica fixa, alcatuita din 14 versuri, repartizate in doua catrene, cu rima imbratisata si doua tertine cu rima libera. Intregul cuprins al poeziei este enuntat in ultimul vers, care are forma unei maxime.

- rondelul -- A aparut in literatura medievala franceza si desemneaza, la origine, un cântec si un dans. In acceptia lui moderna, rondelul este o poezie cu forma fixa, având numai doua rime si un refren, care deschide poezia si in care este reluat, partial si inetgral, la mijlocul si la sfârsitul ei.

- gazelul -- desemneaza o poezie lirica erotica. Originar din literatura indiana, persana, araba, preluat de poetii europeni, gazelul este format dintr-un numar variabil de distihuri, fiecare al doilea vers având aceeasi rima cu cele doua versuri ale distihului initial.

# popular- doina -- specie a liricii populare si a folclorului muzical românesc, care exprima un sentiment de dor, de jale, de dragoste, de revolta etc.

- cântecul -- specie lirica semifolclorica, având un caracter nostalgic, erotic, sau care celebreaza haiducia.

- bocetul -- Lamentatie improvizata, de obicei, versificata, cântata pe o anumita melodie, in cadrul obiceiurilor legate de inmormântare.

2. Genul EPIC cuprinde acele opere literare in care ideile si sentimentele autorului nu sunt transmise direct, ca in cazul genului liric, ci indirect, prin intermediul actiunii si al personajelor. Genului epic ii corespunde, ca mod de expunere, naratiunea. De aceea, intr-o opera epica exista trei elemente defibitorii: actiunea (intâmplarile prezentate, frecvent, in ordinea desfasurarii lor), personajele si autorul.

# cult

- schita -- specie a genului epic, de dimensiuni reduse, cu actiune limitata la un singur episod caracteristic din viata unuia sau a mai multor personaje.

- nuvela -- Opera epica in proza, care are o actiune complexa ce cuprinde o inlantuire de fapte, la care participa mai multe personaje, surprinse in evolutie si prezentate in mediul lor de viata. Ca dimensiune, se situeaza intre schita si roman. Nuvela poate fi romantica, naturalista, realista, psihologica, umoristica, istorica.

- romanul -- specie a genului epic, in proza, cu actiune mai complicata si de mai mare intindere decât a celorlalte specii epice in proza, desfasurata pe mai multe planuri , cu personaje numeroase, bine conturizate.

- fabula -- Povestire scurta, in versuri sau in proza, in care scriitorul critica anumite trasaturi morale sau comportarea unor oameni, prin intermediul personajelor - animale, plante, obiecte - si care are valoare educativa. Fabula este construita pe baza alegoriei, dezvaluita prin morala (partea finala), uneori, cu valoare de sentinta a fabulei.

- balada -- A fost cultivata de literatura medievala franceza. Are subiecte diverse, valorifica eroicul, fantasticul, legendarul, care a fost adesea valorificata in literatura culta. Are o forma fixa (trei strofe a câte opt versuri si un catren final.

- poemul eroic -- specie a genului epic, in versuri, de proportii mai mari decât balada, dar mai mici decât epopeea. Poemul eroic evoca fapte istorice sau legendare, din trecutul unui popor, punând in centrul atentiei figura unui erou exceptional, in imprejurari exceptionale, care se detaseaza dintre alte personaje cu insusiri deosebite, pe care acesta le domina.

- epopeea -- Creatie epica in versuri, de intindere mai mare decât poemul, in care se povestesc fapte eroice, legendare, de mare insemnatate pentru viata unui popor si la care participa, pe lânga eroii numerosi, si forte supranaturale. Epopeea poate fi istorica, eroica, eroi-comica, filozofico-religioasa.

- basmul -- specie in proza a epicii (populare), a carei naratiune si ale carei personaje, fabuloase, transfigureaza realitati ale naturii si ale vietii sociale

- legenda -- specie a genului epic (popular), in versuri sau proza, prin care se explica, apelându-se, de obicei, la fantastic, geneza unui lucru (fiinte, fenomen,) al unui eveniment istoric ori se evoca ispravi neobisnuite ale unor eroi atestati sau nu de catre documente.

# popular

- basmul (povestea) -- ***- legenda -- ***- balada -- ***- snoava -- scurta povestire folclorica cu continut anecdotic, inspirata din viata de toate zilele, având o larga circulatie orala.

3. Genul DRAMATIC cuprinde acele opere literare incare continutul de idei, sensul operei sunt evidentiate prin jocul unor actori, care intruchipeaza personajele pe o scena, in fata sspectatorilor. Intre spectatori si scriitor (dramaturgul) apare o conventie, spectatorul admitând ideea ca pe scena apar adevaratii eroi. Principalul mod de expunere intr-o opera dramatica este dialogul (si monologul). Opera dramatica nu este scrisa pentru a fi citita, ci pentru a fi reprezentata pe scena.

# cult

- comedia -- Este specia genului dramatic, in proza sau in versuri, care evoca personaje, intâmplari, moravuri sociale, care sunt caracterizate intr-un mod ce stârneste râsul, având un sfârsit vesel (happy end) si, deseori, un rol moralizator.

- drama -- specie a genului dramatic, in versuri sau in proza, cu continut si deznodamânt grav. Fiindca imbina episoadele vesele cu cele triste, drama exprima mai aproape de adevar complexitatea vietii reale. Tinzând sa exprime aceasta complexitate, este mai putin supusa conventiilor decât tragedia, si de aici, diversitatea formelor si dificultatea de a o defini. Contine tipuri diferite de personaje, sentimente, tonalitati, iar partea componenta esentiala o constituie conflictul.

- tragedia - specie a genului dramatic, in versuri sau proza, cu subiect grav, patetic, cu personaje puternice, aflatde intr-un conflict violent, ireconciliabil, cu deznodamânt nefericit, infiorator.

# popular- Irozii- oratia de nunta

Mai mult: http://www.ebacalaureat.ro/c/4/67/333/0/Figuri-De-Stil---Moduri-de-expunere--Genuri-literare--Notiuni-de-versificatie#ixzz3KpJwNH18

Eul liric: trăiri, stări, ipostaze.

Sentimentele fundamentale ale textului:Algoritm

1.determinaţi şi fixaţi sentimentele fundamentale ale textului• Bucurie; admiraţie; încîntare; uimire; satisfacţie; satisfacţie; duioşie; dragoste;• Încurajare; încredere; respect; mulţumire; speranţă; demnitate; mîndrie;• Tristeţe, resemnare; melancolie; jale; dor; durere; regret: compasiune: compătimire; frică;• Supărare; nemulţumire; neîmpăcare cu soara; disperare; condamnare; ură; repulsie; răzbunare; furie;• Nedumerire; confuzie; certitudine;

2. desprindeţi modalităţile de exprimare a sentimentelor fundamentale:• Prin destăinuire directă( numind direct sentimentul, fără echivoc); „Sînt trist...”, ”Sînt mîndru...”• Prin intermediul imaginilor artisitice; paralelă, comparaţie, antiteză, gradaţie, hiperbolă, metaforă, alegoric, simbol, etc.• În mod direct: din subtext;

Formule de utilizat:• Sentimentele sugerează/ accentuează/ evidenţiază/ conturează/ crează impresia/ se remarcă/ impresionează(pentru opinii)/ emoţionează• Prezentarea sentimentelor de ... este mai mult un pretext pentru a înfăţişa trăiri general-umane...• Intensitatea sentimentelor exprimate de eul liric este evidenţiată prin...• Cuvintele ... generează sentimente de ...• Eul liric îşi exprimă cu multă pregnanţă (evident) metaforică şi expresivă trăirile• Eul liric se implică afectiv în strofa a doua ...• Sentimentele exprimate sînt nu mai diverse şi complexe ci şi profunde, dovadă fiind folosirea interogaţiei retorice.• Eului liric – vocea prin intermediul căreia autorul îşi exprimă stări sufleteşti, idei.

Prezenţa eului liric:• Pronume la persoana I singular („eu”, „din mine”, „mea”, „de mine”);• Verbe la persoana I singular („aş avea”, „aş putea”, „(mă) furişez”, „nu pot”);• Adresare directă prin pronume şi verb la persoana a II-a singular („te-ai dus”);• Vocativ („O, tinereţă, tinereţea mea!”);• Prezenţa eului liric este evidenţiată de mărci lexico-gramaticale specifice... frecvenţa verbelor şi a pronumelor de persoana I, punctuaţie expresivă.

• Ipostaza eului liric în text este aceea de reprezentat al unei întregi categorii – cea a copiilor în relaţia cu părinţii – vocea poetică exprinmînd sentimente general-umane. Acest respect este ilustrat atît de forma articulată de plural a substantivului părinţii, cît şi de persoana I plural a pronumelor personale.

Modalităţi de caracterizare:Caracterizare directă (autorul comunică direct trăsăturile difinitorii ale personajului):• Din spusele naratorului: fapte semnificative, atitudini relevante, opoziţie cu alte personaje, date biografice, portret fizic, gesturi.• Autocaracterizare: monologul interior, introspecţia, mărturia directă, sinceră, confesiunea, autonaliza, prin gînduri, sentimente, fapte, limbaj, referire la detalii biografice;• De către alte personaje: atitudinea şi aprecierea personajului de către alte personaje din operă;

Prin acţiunele în care autorul şi-a angajat personajul, fapte;• Modul personajului de a gîndi şi a se manifesta;• Particularităţile de limbaj şi abilităţile de comunicare prin care autorul şi-a prezentat personajul;• Mediul, ambianţa în care trăieşte şi activează personajul;• Numele;• Îmbrăcămintea;Exemple:Oricare dintre, cu citatele ilustrative:• Prin cuvintele autorului: avea simţul umorului; s-a născut pentru a fi liber;• Prin faptele relevante ale personajului: balansa cu dibăcie; a protestat; s-a făcut a uita invitaţia; s-a hotărît; a rîs; a poruncit; a pornit în urma;• Prin modul în care este perceput de alte personaje: boierii... îngrozindu-se; Divanul a venit cu plecăciune• Prin sentimentele personajului: era o stare de lucruri oarecum înjositoare după frămîntări grele şi îndelungate; avea impresia că ei stau la pîndă;• Caracterizarea directă prin spusele naratorului, prin procedeele; portret fizic, fapte semnificative, atitudini relevante, gesturi, date biografice.