Persoana si personalitateDin perspectiva psihologiei, personalitatea poseda patru caractere definitorii:

Individualitatea

Autonomia

Stabilitatea (consistenta)

Specificitatea motivatiilorIndividualitatea- evidentiata atunci cand, plasati in conditii de mediu identice si solicitati de stimuli identici, subiectii diferiti reactioneaza diferit.

Autonomia- din pct. de vedere etimologic inseamna conducerea dupa legi proprii;

-ea nu trebuie inteleasa insa drept una absoluta, bazata exclusiv pe un determinism intern, deoarece reactiile noastre depind si de specificul circumstantelor exterioare;

-evenimentele conteaza prin semnificatia pe care le-o acorda subiectul; el poate fi mai vulnerabil decat altii la un anumit fel de stituatie si de aceea va reactiona intr-un mod cu totul disproportionat in raport cu alti semeni ai sai;Stabilitatea (consistenta)- se refera la expectatiile reciproce ale indivizilor;

-Consistenta este pusa in evidenta atunci cand un subiect se comporta intr-o imprejurare data intr-un mod previzibil, adoptand o conduit care se dovedeste reiterabila de fiecare data cand este pus in situatii asemanatoare;

Specificitatea motivatiilor- are un rol determinant in conduita individului;

-ea reprezinta un factor de care personalitatea umana ar fi de neinteles;

-motivatiile sunt stimuli interni ce indeamna la actiune, dar care nu pot fi sesizati in mod direct, ci numai prin efectele lor;

-in trecut se facea distinctie intre motivatii primare, animale, restabileau un echilibru anterior de fiecare data cand acesta este amenintat de factori perturbatori externi si motivatiile specific umane ,care depasesc simplul instinct de conservare, prin renuntarea deliberate la echilibrul actual in favoarea unuia viitor;

Sinele, eul, persoana, umbra si complexul contrasexualanima/animus;

-potrivit conceotiei lui Carl Gustav Jung, psihicul uman este constituit dintr-un ansamblu de structure arhetipale care cuprinde:

Sinele-inglobeaza atat potentialitatile stravechi ale specie umane, cat si aspiratiile spiritual ale omului;

-Jung il resimtea ca pe o resursa profunda, pe care o numise personalitatea numarul doi si in care vedea o manifestare a prezentei divine in launtrul sufletului uman;

Eul- reprezinta centrul constiintei si de raporturile sale cu sinele depinde stabilitatea personalitatii noastre;

-sentimentul identitatii personale este dat de persistenta eului, pe care il simtimca fiind acelasi de-a lungul intregii vieti, indiferent de situatiile prin care trecem si de schimbarile pe care le sufera constiinta noastra;-copilaria si tineretea sunt perioade de afirmare a eului, pentru ca in a doua parte a vietii acesta sa cedeze initiative in favoarea sinelui;

Persoana-denumita de Jung si arhetip social sau de conformare, aduna in sine toate trasaturile socialmente acceptabile pe care le posedam sau credem ca le posedam si pe care ne place sa le etalam in fata celor cu care venim in contact;

-se asociaza mai intotdeauna cu o anumita nunata de prefacatorie si isi are originile inca din copilarie cand ne straduiam sa fim pe placul parintilor si al educatorilor nostri;

Umbra- reprezinta trasaturile reprimate si ascunse ce ne-ar pune intr-o lumina nefavorabila in ochii celorlalti; -prin mecanisme precum refularea, proiectia si negarea incercam sa scapam de ea, fie impingand-o in subconstient, fie atribuind-o altora, fie nerecunoscandu-i pur si simplu existenta; (xenofobia si rasismul)Anima/Animus-fiecare structura psihica particulara contine si un complex contrasexualcomplementar;

-in fiecare femeie salasluieste un animus si in fiecare barbat o anima;

-Jung afirma ca exista o relatie de complementaritate intre persoana si animus/anima, in sensul ca tot ceea ce ar trebui sa se afle in chip firesc in aitutdinea exterioara, insa lipseste vadit, se va gasi fara gres in atitudinea launtrica;

Cele 4 temperamente hippocratice-daca se porneste de la opozitiileintrovertit vs. extravertit si emotive(nevrotic) vs. stabil, prin combinari ale acestor factori rezulta urmatoarele temperamente:

Carl Jung

-tipologia personalitatii in viziunea lui Jung se bazeaza atat pe dihotomia introvertit vs. extravertit, cat sip e ipoteza ca oamenii se nasc cu nzestrari psihologicece pot fi clasificate in p4 tipuri principale:

Tipul senzatie;

Tipul sentiment;

Tipul intuitie;

Tipul gandire;

-prin combinarea acestora cu fiecare dintre elementele cuplului introvertire-extravertire, se obtin 8 feluri de personalitati:1. Senzitivul extravertit- individ iubitor de emotii puternice care sties a se bucure de viata;

-aflat mereu in cautare de experiente inedited (genul pilot de curse, alpinist, explorator);2. Senzitivul introvertit-persoana ultrasensibila, inzestrata cu o memorie prodigioasa a culorilor, sunetelor, parfumurilor, senzatiilor gustative si tactile (genul pictor sau compozitor impresionist);3. Sentimentalul extravertit-persoana afabila si plina de solicitudine fata de semeni, prietenos si gata sa te ajute la nevoie (genul asistent social, relationist);4. Sentimentalul introvertit-este o persoana mai degraba tacuta si retrasa, dar capabila sa ii influenteze pe ceilalti in mod ascuns prin simpla sa prezenta datorita potentialului de afectivitate pe care il poseda;

5.Intuitivul extravertit-personaj inovator, capabil sa identifice fulgerator solutia unei probleme, dotat cu o mare mobilitate intelectuala; din aceasta cauza poate fi inconstant si putin superficial, fiindca se plictiseste repede (genul jurnalist);6. Intuitivul introvertit-isi trateaza viziunile ca pe niste obiecte reale;

-are adesea dificultati in a-si convinge semenii de veridicitatea acestora (genul profet, vizionar, poet)

7.Reflexivul extravertit-poate aparea insensibil pentru ca isi subordoneaza viata unor criterii exclusiv rationale;

-individ pragmatic, e mai putin interest de teorii decat de conditiile concrete (genul technician, jurist)

8.Reflexivul introvertit-prefera solitudinea, deoarece ii place sa fie singur cu gandurile sale;

-construieste teorii fara a fi prea interest daca se vor bucura sau nu de aprobarea celorlalti (genul filosof, mathematician)Geneza identitatii personale-Reflectia sistematica asupra identitatii personale isi are inceputurile prin anii 50 ai secolului al XX-lea si se datoreaza mult cercetarilor lui E.Erikson.

-Identitatea personala se defineste printr-o dubla raportare: la sine insusi si la ceilalti.7 dimensiuni ale identitatii personale1. Continuitatea in spatiul si timpul individual si colectiv;

2. Integrarea conduitelor si rolurilor jucate;

3. Separarea, inteleasa ca effort de autonomizare in raport cu ceilalti, prin diferentiere cognitive si opozitie afectiva;

4. Dedublarea-se refera la diferentierea intrasistematica devenita posibila; pe langa rezolvarea problemelor de adaptare la mediu, proprii tuturor vietuitoarelor, sa isi observe sis a judece felul in care actioneaza in scopul acestei adaptari;

5. Unicitatea-sentiment al originalitatii care ne face incomparabili cu oricare dintre celelalte finite umane;

6.Componenta actionala-indispensabila definirii identitatii;

-depinde de activitatile practice in care ne angajam;

-identitatea nu se confunda cu aceste activitati, dar se inradacineaza in actiune, in munca de creatie individuala ce favorizeaza afirmarea si consolidarea sentimentului identitar;

7.Autovalorizarea-prin care incercam sa ne ridicam in proprii ochi, dar si in ochii celorlalti;

-manifestam deopotriva conformism in raport cu normele grupului social si doza necesara de originalitate pentru a iesi din relief; IDENTIZAREA

identizarea-un proces care dureaza toata viata(presupune mai multe etape care se succed in ordinea urmatoare:

1.Individuatia primara

-aceasta perioada se intinde de-a lungul primilor 3 ani de viata, in cursul carora se fixeaza primele repere identitare;

-cf. lui R. A. Spitz exista 3 momente cu caracter de prag in evolutia copilului cand apar manifestari pe care acesta le numeste organizatori ai formarii identitatii:

Surasul-indica faptul ca pruncul a ajuns sa sesizeze alteritatea;

Angoasa lunii a opta-manifestata exclusive in raport cu strainii: ea denota capacitatea copilului de a-i diferentia pe cei dintre ai casei si ceilalti;

Folosirea constienta a negatieireprezinta un factor puternic de afirmare a vointei personale;

-in cursul anului al 3-lea de viata copilul incepe sa recurga, cand vorbeste despre sine, la pronumele personal de persoana I sg.-> unii cercetatori numesc aceasta perioada ca fiind prima recunoastere in oglinda;

2.Identificarea categoriala-reprezinta etapa corespunzatoare iesirii partiale din mediul familial, o data cu inceputul frecventarii unei forme de invatamant prescolar;-analiza comparativa a statutului sau si al celorlalti membri ai colectivitatii ii permite sa isi construiasca o prima identitate sociala, ce va avea sa se desavarseasca mai tarziu;3. Identitatea personalizanta-este legata de perioada mutatiilor pubertare, cand adolescentul parcurge o criza de identitate;

-acesta refuza sa isi mai assume identificarile infantile si se simte incorsetat de modelele familiale si scoalarie, de care incearca sa se elibereze prin afirmarea propriilor opinii si printr-o anumita rigiditate a atitudinii;

-aceasta etapa nu se incheie niciodata->cautarea identitatii proprii continua pana la sfarsitul vietii;