Conceptul de persoană

În perioada sec III î. Hr. și sec IV d. Hr. nu oricine putea fi numit „persoană”, ci doar cei cu ranguri foarte înalte.Școala Stoică este o școală filosofică care s-a manifestat în această perioadă, întemeietorul său fiind Zenon din Cithium (n. 360 – d. 264).Au existat 3 etape ale stoicismului:

1. Perioada Părintelui Zenon2. Panaitios din Rhodos (185-110)3. Seneca ( 4 î.Hr. – 65 d.Hr.)

Epictet (30-125) – a fost scavul unui fost scalv al lui Nero. Era un om foare crud, răzbunându-se pe sclavii săi.Marcus Aurelius (121-161-181)

Stoa (gr.) = porticStocii se referă în principiu la bine și la rău și afirmau că nu poți să numești rele lucrurile care nu depind de bine. Ideea de a duce o viață disciplinată era foarte apropiată de doctrina creștină. De aceea autorii creștini au adoptat stoicismul ca o formă pre-creștinism și în momentul în care „ordinul iehuzilor” a început evanghelizarea popoarelor asiatice din extremul orient misionarii mergeau cu Evanghelia, cu Noul Testament.Ideea de persoană s-a democratizat și toată lumea a ajuns să fie numită sub conceptul de persoană.O etapă ulterioară în desăvârșirea conceptului de persoană este rezultatul gândirii neoplatonice și apare și un cconținut metaforic.

Plotin (209-270) – s-a născut în Egipt unde exista o mare comunitate grecească. S-a născut într-un orășel mai mic, Lycopolis. El a dorit să cunoască și doctrinele orientale și l-a însoțit pe împăratul Gordian al III leaîntr- expediție împotriva perșilor. A fost un dezastru pentru armata romană dar Plotin a scăpat, s-a retras la Roma și de atunci a început să își țină cursurile în capitala imperiului. Cursurile s-au regăsit într-o carte care s-a numit „Enneadele”. Fiecare se ocupa de câte un aspect: 1. Om, 2. Cosmos, 3. Destin, celelalte 3 fiind denumite hypostasis (ipostaza = singularitate substanțială, adică ceva care nu seamănă cu nimic altceva, iar această unicitate nu este una de suprafață), 4. Sufletul, 5. Intelectul, 6. Unul.

Valorificarea conceptului este ulterioară morții lui Plotin. La Niceia, împ Constantin cel Mare a convocat acest prim congres, cu 318 prelați, pentru a discuta o doctrină nouă care apăruse în ideologia creștină, și anume arianismul. La Alexandria, un preot, Arius, lansase o idee care a creat o mare dispută între ideologii creștini. El a susținut că Iisus este o creatură, nu o ipostază a lui Dumnezeu.

Omoousios = de aceeasi naturăOmiousios = de o natură asemănătoare

Cea mai veche definiție a persoanei a fost dată de Severinus Boethius (480-525). Persoana = persistența unei naturi raționale.

Sec XIX-XX – apare un curent filosofic și anume personalismul, în care conceptul studiat este cel de persoană. Părintele personalismului s-a numit Charles Renouvier (1815-1903). Se analizează problema științei și a credinței, spune că religia se bazează pe credință, dar știința pe ce?

PERSONALISMUL

Părintele personalismului este Charles Renouvier (1815-1903). Pornește de la ideea că și în știință și în religie adevărurile sunt obiecte ale credinței. Spune: „credința e specifică persoanei umane deoarece aceasta are liberul arbitru”.

Lucien Labertonniere (1860-1932) – avea studii de filosofie și teologie și a redactat cartea „Încercări de filosofie religioasă” și în paralel a încercat să lanseze o publicație care se numea „Anale de filosofie creștină”. Opiniile sale foarte libere au fost considerate eretice de Biserica Catolică. Biserica Catolică a inițiat așa numitul „Index librorum prohibitorum” – era o încercare de a păstra adepții religiei catolice în momentul în care protestantismul se afirma din ce în ce mai mult.Contrareforma – Trento 1563. Abia în 1966 s-a renunțat în mod oficial la redactarea listelor cu cărți interzise.

Sanson: „Omul are o poziție contradictorie în lume, paradoxală. El tinde în același timp către autonomie dar în acelați timp tinde și către comuniune.”

Labertonniere: „Rezolvarea acestei contradincții nu se poate face decât prin dragoste și anume prin dragostea creștină.”

Maurice Blondel (1881-1949) – finalizează problema aceasta a persoanei, a autonomiei și a comuniunii și introduce termenul de „acțiune”.

Jean Lacroix (1905-1986) – cronicar. Acesta definește personalismul nu ca o filosofie, ci ca o meditație liberă asupra naturii umane. „Personalismul ca antiideologie”, „Marxism, existențialism, personalism”. Trage concluzia că personalismul nu este o filosofie ca toate celelalte, deoarece acelea sunt ideologii și ideologia este o falsificare a realității în sprijinul altei idei, nu se bazează pe argumentele realității.

Karl Popper – a meditat foarte mult la problema științei și a ideologiei și a ajuns la concluzia: „omul de știință caută mereu să-și verifice ipotezele prin contra-exemple”.În ideologie nu se caută decât confirmări.

Emanuel Mounier (1905-1950) – a lansat o revistă în care discută probelemele spiritualității („Esprit”). -catalizator al discuțiilor ecumenice (oikoumene = lumea locuită).-persoana este unica realitate cu care suntem în contact

Maurice Nedoncelle (1905-1976) – intersubiectivitate.-pleacă de la observația lui Mounier – își pune problema cum să intrăm în contact cu ceilalți-empatie - termen folosit în teoria artei, referindu-se la modurile în care trebuie să accesăm în mod corect operele de artă-einfuhlung – atunci când privești un tablou să nu îl judeci în funcție de lucrurile exterioare lui└ a fost tradus în greacă sub forma empatia = pătrunderea în modelul observat

Max Scheler (1874-1928) – pune problema raportului persoană-eul interior (idolul cunosșterii de sine)-ierarhizează persoanele în ideea că nu suntem toți la fel de persoane

Nikolai Berdiaev (1874-1949) – a publicat o carte celebră „Un nou ev mediu”-în Evul Mediu se punea accent pe Dumnezeu în defavoarea omului în timp ce în modernitate se pune accent pe om în defavoarea lui Dumnezeu-civilizația trebuie să reprezinte aceeași caracteristică cu divinitatea, nu să se pună accent doar pe unul din cele două elemente

-apocatastaza = teză religioasă lansată de Origen (părinte al bisericii)

Maurice Leenhardt - persoana nu se definește prin originalitatea structurii interne ci prin rolurile jucate sau prin pozițiile sociale (într-un mediu anume, nu am înțeles care)

Roger Bastide – 2 principii antiindividuație (a fost inventat în sec XVIII de David Hume)-pluralitatea – element constitutiv-fuziunea individului în mediul înconjurător și contextul temporal-Mali a făcut cercetări de teren în Africa, la două populații, gogoni și bambara.-Burkina a făcut cercetări în Faso, la două populații, samu și gourmantshe

PERSONALITATEA

Persoana nu poate fi abordată științific, nu poate face obiectul științei.Hipocrat (460-385) – a scris paorximativ 60 de tratate și a fost primul care a clasificat oamenii în:

- Sangvini – sociabil, deschis, vesel, optimist- Colerici – agitat, inconstant, histrion- Flegmatici – calm, ponderat, prudent- Melancolici – anxios, neliniștit, pesimist, retras

Wilhelm Wund – a introdus două cupluri de concepte, rezultate din cercetările experimentale făcute de el:

- Extravertit vs Introvertit- Nevrotic vs Stabil

Așadar rezultă: Sangvinul este stabil și extravertit – asociabil cu aerul, primăvara Flegmaticul este stabil și introvertit – asociabil cu apă, iarna Colericul este nevrotic și extravertit – asociabil cu foc, vara Melancolicul este nevrotic și introvertit – asociabil cu pământ, toamna

Conceptele de extravertire și introvertire l-au ajutat pe Karl Gustav Jung să clasifice tipologiile umane.Tipuri psihologice:

Raționali – extravertit și introvertit Sentimentali – extravertit și introvertit Intuitivi – extravertit și introvertit Senzitivi – extravertit și introvertit

Rațional extravertit – inginerulRațional introvertit – matematician, filosofSentimental extravertit – asistent socialSentimental introvertit – Intuitiv extravertit – jurnalist, avocatIntuitiv introvertit – JungSenzitivi extravertit – motociclistSenzitivi introvertit – pictor impresionist

Sinele – fundamentul existenței noastre psihiceEul – componenta noastră ambițioasăPersoana – arhietip de conformism socialUmbra – sub forma unui dușman cu care ne confruntămAnimus / Anima – complex contra-sexual, manifestare ascunsă a unor trăsături ale sexualității

Fericirea prezentă este sursa nefericirii viitoare! Harry HelsonDimensiuni ale personalității:1. Inidividualitatea – în împrejurări identice și solicitați de stimuli identici, oamenii reacționează diferit, răspund altfel decât ceilalți.2. Autonomia – te comporți după legea ta, altfel decât ceilalți.3. Stabilitatea – o anumită consecvență în comportamentul nostr4. Specificitatea motivațiilor – autotelice/ umane; homeostetice/animale; motivațiile sunt stimuli interni care impulsionează individul ca să acționeze.

Obiectivele comunicării interpersonale

1. Autocunoașterea ce știi tu/ce nu știi tu

D AO N

Ce știu eu Ce nu știu euD – zona deschisăA – zona ascunsăO – zona oarbăN – zona necunoscutăObstacole:

Teama de autocunoaștere Teama de pedeapsă Teama de efectul antihalon Interiorizarea unui model de comportament

Factori de care depinde autodezvăluirea: Reciprocitatea Nr de participanți Subiectul Valența pozitivă/negativă Vârsta Rasa Sexul Apropierea

2. cunoașterea lumii exterioare3. persuasiunea4. menținerea relații semnificative5. ajutorarea semenilor – există și ajutători profesioniști (sfera medicală, preoții,

avocații) 6. jocuri și distracții

Schema comunicării interpersonale1. E ----M--- R2. E/R -----M---- R/E3. E&R ------ R&E

efecte -------- E&R -----------------M--------------- R&E-------efecte comp și perf Zgomot comp și perf FeedbackCompetență = capacitatea noastră de a comunica, faptul că posedăm un vocabular și niște reguli cu ajutorul cărora construim fraze.Performanța este actualizarea competenței.

Zgomotul afectează performanța și mesajul.

ATRACȚIA Interpersonală

Criteriile atracției:- Atractivitate – diferită de la o persoană la alta. Cineva poate să te atragă dintr-un

anumit pdv și într-un anumit context, uneori poate să îți placă cineva ca soț, dar să nu ți-l dorești ca șef. Depinde de niște trăsături: efectul de HALOU.

- Proximitate – noi consideră atractive persoane care sunt apropiate spațial de noi. Poate să fie și una nu neapărat spațială, ci una de destin: o persoană care a avut evenimente în viață la fel ca și tine.

- Consolidare – ne plac mai mult oamenii care ne sporesc buna părere pe care o avem pt noi înșine.

- Asemănare – gusturi similare- Complementaritate

Credibilitatea interpersonală – joacă un rol important în atracție. Nu poți să te simți atras de cineva în care nu ai încredere. Aristotel - depinde de moralitatea lor, de bun simț și de bunăvoință.Credibilitate:-inițială-derivată-finală (suma primelor 2)

Factori de care depinde credibilitatea:-competența-caracterul-intenția-personalitatea-dinamism

Prejudecăți în comunicarea interpersonală- Polarizarea (atitudinea maniheistă) – mani/mancs – sectă religioasă – este o atitudine

mniheistă în sesnsul că pp să vedem numai extremele, fără intermediar. Avem o asemenea judecată atunci când îi împărțim pe oameni în buni și răi, deștepți și proști, etc.

- Orientarea intențională- Confuzia dintre fapte și inferențe- Suficiența- Nediscriminarea- Evaluarea statică