Scoala Gimnaziala Lisa prof. Tiboldi Ioana Anca

Miezul ierniide Vasile Alecsandri

Scoala Gimnaziala Lisa prof. Tiboldi Ioana AncaÎn păduri trăsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit!

Stelele par îngheţate, cerul pare oţelit,

Iar zăpada cristalină pe câmpii strălucitoare

Pare-un lan de diamanturi ce scârţâie sub picioare.

Fumuri albe se ridică în văzduhul scânteios

Ca înaltele coloane unui templu maiestos,

Şi pe ele se aşează bolta cerului senină,

Unde luna îşi aprinde farul tainic de lumină.

O! tablou măreţ, fantastic!… Mii de stele argintii

În nemărginitul templu ard ca vecinice făclii.

Munţii sunt a lui altare, codrii – organe sonoare

Unde crivătul pătrunde, scotând note-ngrozitoare.

Totul e în neclintire, fără viaţă, fără glas;

Nici un zbor în atmosferă, pe zăpadă – nici un pas;

Dar ce văd?… în raza lunii o fantasmă se arată…

E un lup ce se alungă după prada-i spăimântată!

Scoala Gimnaziala Lisa prof. Tiboldi Ioana Anca

La gura sobeide Vasile Alecsandri

Scoala Gimnaziala Lisa prof. Tiboldi Ioana AncaAşezat la gura sobei noaptea pe când viscoleşte

Privesc focul, scump tovarăş, care vesel pâlpâieşte.

Şi prin flacăra albastră vreascurilor de aluni

Văd trecând în zbor fantastic a poveştilor minuni.

Iată-o pasăre măiastră prinsă-n luptă c-un balaur;

Iată cerbi cu stele-n frunte care trec pe punţi de aur;

Iată cai ce fug ca gândul; iată zmei înaripaţi

Care-ascund în mari palaturi mândre fete de-mpăraţi.

Iată pajuri năzdrăvane care vin din neagra lume,

Aducând pe lumea albă feţi-frumoşi cu falnic nume;

Iată-n lacul cel de lapte toate zânele din rai…

Nu departe stă Pepelea, tupilat în ilori de mai.

Dar pe mine ce m-atrage, dar pe mine ce mă-ncântă

E Ileana Cosânzeana!… în cosită floarea-i cântă.

Până-n ziuă stau pe gânduri şi la ea privesc uimit,

Că-mi aduce viu aminte de-o minune ce-am iubit!

Scoala Gimnaziala Lisa prof. Tiboldi Ioana Anca

Dimineaţade Vasile Alecsandri

Scoala Gimnaziala Lisa prof. Tiboldi Ioana AncaZori de ziuă se revarsă peste vesela natură,

Prevestind un soare dulce cu lumină şi căldură,

În curând şi el apare pe-orizontul aurit,

Sorbind roua dimineţii de pe câmpul înverzit.

El se-nalţă de trei suliţe pe cereasca mândră scară

Şi cu raze vii sărută june flori de primăvară,

Dediţei şi viorele, brebenei şi toporaşi

Ce răzbat prin frunze-uscate şi s-arată drăgălaşi.

Muncitorii pe-a lor prispe dreg uneltele de muncă.

Păsărelele-şi dreg glasul prin huceagul de sub luncă.

În grădini, în câmpi, pe dealuri, prin poiene şi prin vii

Ard movili buruienoase, scoţând fumuri cenuşii.

Caii zburdă prin ceairuri; turma zbiară la păşune;

Mieii sprinteni pe colnice fug grămadă-n repejune,

Şi o blândă copiliţă, torcând lâna din fuior,

Paşte bobocei de aur lâng-un limpede izvor.

Scoala Gimnaziala Lisa prof. Tiboldi Ioana Anca

PastelulDef: Pastelul este opera lirica in care eul liric isi exprima sentimentele in mod direct, descriind

un tablou din natura, cu ajutorul a numeroase imagini artistice si figuri de stil. (elemente de pastel apar si la prozatori precum Mihail Sadoveanu, considerat un poet in proza — in 1925, Eugen Lovinescu afirma: „Sadoveanu este, poate, cel mai puternic poet la naturii”, dar si alti prozatori) eul liric isi exprima direct sentimentele, influentate de aspectul naturii.

— se desprind, deci, sentimentele eului liric: admiratie, veneratie, extaz, incantare, tristete, melancolie, nostalgie etc.;

— ca mod de expunere, predomina descrierea in versuri;

— nu apare actiunea in sine, ci gasim elemente de miscare (dinamice), necesare descrierii;

— daca apar personaje, ele nu sunt implicate in actiune, ci completeaza tabloul / tablourile;

— deoarece termenul de „pastel” este comun si picturii, apar tablourile de natura, de altfel, termenul de „tablou” (din fr. tableau) este utilizat in special in pictura, de unde a fost transferat in literatura indicand „fixarea unei imagini”, sintetizand o serie de elemente semnificative;

— apartinand genului liric, intalnim frecvent imagini poetice, termeni cu sens figurat, deci numeroase figuri de stil;

— imaginile poetice pot fi vizuale, auditive, olfactive, chinestezice etc., si rezulta din utilizarea anumitor parti de vorbire cu rol stilistic, din constructii cu sens figurat;

— dintre elementele stilistice, frecvente sunt epitetele cromatice, necesare redarii culorii predominante a tabloului/tablourilor: „zale argintie, umeri dalbi” (Vasile Alecsandri), „norii suri, bruma argintie” (Octavian Goga), „mugur alb si roz si pur” (George Bacovia) etc.;

— titlul este sugestiv, indicand elementul descriptiv: „Iarna”, „Toamna”, „Primavara”, „Vara”, „Viscolul”, „Gerul”, „Sania”, „In miezul verii”, „Oaspetii primaverii”, „Vestitorii primaverii”, „Iarna pe ulita”, „Balta”, „La gura sobei”, „Malul Siretului”; se pot intalni si elemente ce denumesc sarbatorile din viata poporului si repere agrare (cositul, secerisul, „glasul” morilor). Unii pastelisti isi intituleaza respectivele creatii chiar „Pastel”: George Cosbuc, George Toparceanu etc.;

— in majoritatea pastelurilor, apare comuniunea omului cu natura;

— natura este personificata, umanizata, in multe pasteluri luand infatisarea unei fete (alegorie);

— in multe pasteluri, apar elemente de imn, de oda, de meditatie.