Ninge...

Ninge peste toată zbaterea noastră, peste griji, peste lacrimi,

peste tăceri fără explicație, peste plecări.

Să ningă! Zăpada va acoperi cu alb tot ce numai alb n-a fost!

Să ningă peste tot ce-a lăsat vara asta neterminat și neuitat.

Să fie zăpadă pe fiecare umbră a unei frunze și pe fiecare fostă petală...

Se așterne alb peste drumuri de parcă pașii noștri nu le-au călcat niciodată.

Să ningă peste tot ce-a fost, dar n-a fost bine.

Zăpada căzută peste ce n-a fost bine e ca mântuirea prin alb.

Răul și zăpada n-au nimic în comun.

Zăpada e frumoasă.

Puritatea zăpezii reînvie toate amintirile dulci ale copilăriei, toate jocurile ei minunate,

ne readuce din gândul copilăriei trecute mirosul focului din sobă pe când privești prin geamul înghețat cum afară se joacă

nestingherite buchete imense de fulgi de nea.

Mă întreb, unde sunt iernile de altădată

cele care ne ofereau căldură în suflet, chiar dacă afară era un ger năpraznic?

Poate numai pe la munte…,cum nu toată lumea trăiește acolo sus,

trebuie să ne conformăm și să facem apel, din ce în ce mai des,

la dulceața amintirilor din copilărie.

Unde nămeții de zăpadă strălucitoare și pufoasă erau în fiecare iarnă,

unde predomina mirosul dulce și înghețat al omătului proaspăt așternut,

unde obrajii roșii de la vântul jucăuș erau cea mai mare laudă.

Vremurile se schimbă, iernile se schimbă.

Noi trăim această schimbare și ni se face din ce în ce mai dor de magia aceea perfectă,

a unui peisaj de iarnă alb imaculat, a pomilor protejați de către neaua jucăușă,

a sunetului pașilor noștri pe zăpada deasă și scânteietoare.

Ceea ce nu știe toată lumea

prin căderea ei silențioasă, dar rece și caldă în același timp,

zăpada gingașă ne învață că în viață avem nevoie

de gentilețe, candoare, căldură.

Un anotimp călduros pentru suflet, poate și numai pentru faptul că este atât de pur și senin.

Iarna, cu omătul ei călduros și protector reprezintă un nou început,

un nou început în ciclul anotimpurilor, pentru că acum natura se purifică de toată zăpușeala verii, de tot praful,

dar și de frunzele ofilite ale toamnei,

se încarcă cu energie pozitivă pentru anotimpurile ce vor veni;

un nou început de an în care ne punem toate speranțele, ne facem mii de planuri și vise.

Un anotimp alb, un început de an cu speranță și vise împlinite!

Fragment - http://ymagine.wordpress.com/2007/12/18/un-gand-de-iarnacu-prima-ninsoare/Fragment - http://www.mayra.ro/timp-liber/jurnalul-utilizatorului/magia-zapezii-de-altadata/Muzica - Stamatis Spanoudakis - Winter Waltz

Andonia