MICUL PRINT din fiecare om 1

MICUL PRINT (desenul autorului)

Micul print, de Antoine de Saint Exupery, una dintre cele mai frumoase şi citite cărţi pentru

toate vârstele. Titlul original: “Le Petit Prince”. Lectură (oarecum) povestită pe scurt.

ANTOINE DE SAINT EXUPERY

n.1900 – d.1944

Romancier, eseist şi reporter francez, cunoscut mai ales pentru cartea Micul prinţ, dar şi

pentru altele, ca Zbor de noapte sau Citadela.

Dacă mi s-ar cere să dau acestei cărţi un titlu generic, i-aş spune “Cartea metaforelor

vieţii”…

Aveam pe lista povestirilor “de făcut” şi cartea “Micul prinţ”de Antoine de Saint Exupery. De

când am înscris-o în listă am simţit că nu e ceva în ordine. Acum, după ce am recitit-o pentru

a nu ştiu câta oară, am fost sigură că această carte nu poate fi povestită. Ar fi ceva la fel de

lipsit de raţiune ca şi încercarea de a povesti o poezie. Poţi doar să spui ce ai simţit şi ce ai

înţeles tu când ai citit-o. Şi, pe măsură ce înaintezi în vârstă, descoperi cu uimire şi emoţie că

mereu simţi şi înţelegi altceva…Tocmai de aceea, această carte se cere să fie recitită periodic.

Şi încă ceva: se citeşte cu capul şi cu inima.

Astăzi realizez că este o profundă analiză a firii umane, făcută cu mijloace aparent

copilăreşti, abordată din două perspective, a adultului şi a copilului care a fost acesta.

Voi scrie ce am înţeles eu, folosind numerotarea autorului, dar, pentru cei care doresc să

citească această carte: nu vă speriaţi, “cartea” este cât un caiet obişnuit dictando, cu 40 de file,

iar fiecare “capitol” are între una şi maximum cinci pagini, şi acelea acoperite cu desene în

proporţie de aproximativ 40% !

1

Micul print

I Lipsa de înţelegere a adulţilor poate influenţa în rău destinul copiilor, înăbuşindu-le

talentele. Pe de altă parte, insistenţele lor de a-i determina pe copii să înveţe se dovedesc a fi

folositoare pentru carierele acestora.

II În fiecare dintre noi rămâne ascuns copilul care am fost. El iese la iveală în momentele-

cheie ale vieţii, poate pentru a ne ajuta să trecem cu bine prin crizele existenţiale, poate entru

a avea un refugiu în situaţiile aparent fără ieşire.

III Adulţii vor să ştie totul exact, să eticheteze totul, să ştie originea şi destinaţia, fără a

accepta că unele lucruri vin de nicăieri, aşa cum credeau când erau copii. La maturitate

“nicăieri” se numeşte “subconştientul”.

IV Şi iară, datele concrete, măsurabile, etichetabile, precum şi aspectul exterior al omului, cel

dat de îmbrăcămintea sa, atârnă mai greu în balanţă pentru adulţi decât cunoaşterea sau

sensibilitatea unui om.

V Problemele nerezolvate la timp cresc în progresie geometrică, până când ajung

nerezolvabile. E valabil în orice domeniu, dar autorul a ilustrat cu acela al degradării

mediului.

VI Oriunde s-ar afla, omul are nostalgia meleagurilor natale. Nu există decât un singur

“acasă”.

VII A fi serios nu înseamnă să nu miroşi o floare, să nu priveşti stelele, să nu iubeşti, să nu

plângi. Dacă te lipseşti de toate acestea, nu eşti om.

VIII – IX Incercarea lipsită de înţelepciune de a proteja excesiv iubirea şi persoana iubită o

sufocă până la urmă, şi dispare, cu toate regretele celor implicaţi în relaţie. Şi aici poate fi

vorba nu numai de un bărbat şi o femeie, ci şi de părinţi şi copii…

X Comportamentele negative ale oamenilor, ascund lipsuri grave din caracterul lor. La

conducători sunt cu atât mai grave cu cât influenţează destinele maselor. Mania grandorii

maschează lipsa de consistenţă, de greutate, de importanţă. Tendinţa spre dictatură ascunde

lipsa de autoritate bazată pe calităţi pozitive, iar recompensele excesive, multe strălucitoare

dar fără conţinut, ascund lipsa puterii de convingere.

XI Ingâmfaţii sunt ridicoli, căci pretind fiecărui om cu care au de a face să îi admire

necondiţionat, deşi nu vădesc nici o calitate deosebită.

XII Beţivii se învârt într-un cerc vicios: le e ruşine că beau şi beau ca să uite de ruşinea lor !

XIII Oamenilor dedicaţi numai afacerilor li se usucă până la urmă sufletul şi mintea, nu le mai

rămâne decât capacitatea şi plăcerea de a manipula cifrele şi banii, aşa cum beţivul are doar

dorinţa de a bea.

XIV Cei care îşi câştigă pâinea zilnică respectând reguli şi consemne au o viaţă plină de

constrângeri, dar cel puţin au satisfacţia datoriei împlinite.

XV De multe ori oamenii de ştiinţă îşi apreciază numai domeniul lor, sunt absolutişti şi

limitaţi şi nu acceptă abordările interdisciplinare. Şi nu numai oamenii de ştiinţă…

XVI Din păcate, mai toţi adulţii de pe Pământ fac parte dintr-una din categoriile de la punctele

X -XV !

XVII Moartea, însă, e oriunde şi mai puternică decât orice. Şi e inevitabilă.

XVIII-XX Oamenii adevăraţi sunt puţini, iar cei originali sunt şi mai puţini.

XXI. Prietenia şi iubirea sunt nepreţuite, ele dau valoare oamenilor lângă care trăim.

XXII – XXIII Nimic nu justifică graba cu care trăim. Cu cât ne grăbim mai mult, cu atât nu

avem timp să ne bucurăm de viaţă.

XXIV Esenţa lucrurilor nu se vede cu ochii, ci se simte cu sufletul.

XXV Sfârşitul unei perioade din viaţă, chiar dacă este încununat de succese şi satisfacţii,

poate să aducă şi sfârşitul unei prietenii sau a unei iubiri.

XXVI Amintirile sunt ca stelele, uneori sunt învăluite de nori, dar nu dispar niciodată de la

locul lor.

XXVIII Căutăm mereu ceea ce a fost frumos în viaţa noastră, ne căutăm mereu sufletul de

copil. Uneori, pentru scurt timp, reuşim să îl regăsim.

Închei, repetând îndemnul: citiţi această carte ! Vă face să vă descoperiţi sufletul… Şi nu o

căutaţi pe net. Luaţi cartea adevărată, citiţi puţin, opriţi-vă cu privirile pe cerul înstelat sau

aţintite pe o floare şi meditaţi…

1. avut de facut fisa de lectura la aceasta poveste. Dupa ce am povestit, am tras si noi

concluzii, dupa modelul de aici.

1. Lipsa de imaginatie si intelegere a adultilor poate inabusi talentul copiilor.

2. In fiecare adult exista copilul care a fost candva, depinde de fiecare cat il lasa sa se

dezvaluie.

3. Adultii nu mai ‘cred’ in abstract, vor sa eticheteze totul si nu accepta ca unele

lucruri vin de nicaieri.

4. Pentru adulti conteaza mai mult exteriorul omului, iar pentru copii sensibilitatea si

cunoaterea omului.

5. Asa cum ai grija de tine, ai grija si de planeta.

6. Nu exista loc mai iubit ca acasa.

7. Adultii isi ascund sentimentele, dorintele, iubirile, tristetile in spatele ‘maturizarii’.

8. O iubire pura devine insuportabila cand unul din parteneri devine sufocant.

9. Fii constiincios cu obligatiile pe care le ai. / Spune ‘Ramas bun’ la plecare,

intotdeauna.

10. Dictatorii nu sunt iubiti niciodata.

11. Fa astfel incat sa fii placut, nu obliga pe nimeni sa te placa neconditionat.

12. Recunoaste-ti greselile si fa o schimbare.

13. Daca te straduiesti sa strangi averi pentru o viata indestulatoare, viata se va sfarsi

inainte sa-ti dai seama.

14. Incearca sa gasesti parte buna din fiecare nenorocire.

15. Nu iti da o importanta mai mare decat ai.

In capitolele 10-15 sunt descrise caracterele umane: dictatorul, vanitosul, betivul,

muncitorul si megalomanul.

16. In acest capitol ni se spune ca avem pe Pamant o suta unsprezece regi, noua sute

de mii de businessmani, sapte milioane si jumatate de betivi, trei sute unsprezece

milioane de vanitosi, adica vreo doua miliarde

de oameni mari. Pe langa acestia mai erau patru sute saizeci si doua de mii cinci sute

unsprezece lampagii (care nu au fost inclusi in socoteala initiala a oamenilor mari, de

unde deducem ca au ramas ‘copii’).

17. Oamenii isi dau prea multa importanta si ocupa mult prea mult spatiu.

18. Omul este nestatornic.

19. Intr-o lume atat de mare uneori te simti atat de singur.

20. Cand ai de-un singur fel, esti incantat; cand ai mai multe, nu le mai dai asa mare

importanta.

21. Fa-ti prieteni si vei fi fericit.

22. In goana dupa interese marunte uitam sa traim; numai copii cu inocenta lor

desavarsita se bucura de fiecare moment.

23. Oamenii cred in solutii magice la probleme care s-ar rezolva foarte simplu.

24. Daca iti urmezi visurile vei gasi ceea ce-ti doresti.

25. Oamenii se pierd in dorinte, uita sa caute esentialul.

26. Pretuieste amintirile frumoase despre prietenii care nu mai sunt.

27. Sa nu incetezi sa fii copil!

“Nu cunosti decat lucrurile pe care le imblanzesti, spuse vulpea. Oamenii nu mai au

timp sa cunoasca nimic. Cumpara lucruri de-a gata de la negustori. Dar, cum nu exista

negustori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Daca vrei un prieten, imblanzeste-

ma!” a spus vulpea. Daca vrei un prieten vorbeste cu un copil, spunem noi, mami si

Ana de 12 ani. Multumim.

Micul Print mai afla un lucru, si anume ca in lume exista forme eterne si forme efemere.Acest lucru il

intristeaza pe copilul legat de floarea de pe planeta lui, pentru ca il face sa inteleaga ca viata este fragila

si efemera.In „Micul Print” calatoria este inscrisa in fabulos, fiindu-i astfel subliniata valoarea simbolica

Micul Print este o opera in limba franceza, cea mai cunoscuta lucrare a lui Antoine de Saint-Exupery.

Publicata in 1943 la New York, cartea este o poveste poetica si filozofica, sub forma unui basm pentru

copii, iar manuscrisul original se pastreaza la Pierpont Morgan Library din New York.

Fiecare capitol descrie o intalnire a micului print, il lasa pe acesta nedumerit in fata unui comportament

absurd al "oamenilor mari". Fiecare dintre aceste intalniri poate fi citita ca o alegorie.

Limbajul, simplu si ordonat, pentru ca este o carte care trebuie sa fie inteleasa de copii, este de fapt

mijlocul prin care autorul expune o conceptie simbolica a vietii.

Autorul ne invita sa regasi copilul din noi, pentru ca „toti oamenii mari au fost mai intai copii. (Dar

putini dintre ei isi mai aduc aminte)".

Cartea ii este dedicata lui Leon Werth, dar nu adultului, ci copilului care a fost.

Rezumatul Micului Print

Naratorul si micul print

Naratorul este un aviator care, in urma unei defectiuni la motor, s-a prabusit in desertul Sahara si

incearca sa-si repare singur avionul. A doua zi dupa aterizare, aude o voce slaba, care ii cere: „... Va rog

sa-mi desenati o oaie!".

Foarte surprins de aceasta „aparitie miraculoasa", aviatorul asculta, dar nici una dintre oile sale nu ii plac

micului print. Exasperat, naratorul deseneaza corpul oii: „Asta e corpul ei. Oaia pe care o vrei este

inauntrul lui". Micul print se arata de aceasta data multumit si conchide ca oaia „a adormit".

Zi dupa zi micul print ii spune povestea lui naratorului. El traieste pe o alta planeta, asteroidul B612,

„putin mai mare decat o casa". Asteroidul lui a fost descoperit de un astronom oriental pe care nimeni

nu l-a luat in serios din cauza hainelor lui traditionale. Cand si-a sustinut din nou conferinta imbracat in

costum si cravata, dupa o reforma in tara sa, de aceasta data a fost prelung aplaudat.

Activitatile principale ale micului print constau in oprirea eruptiei vulcanilor si taierea padurilor de

baobabi astfel incat sa nu-i invadeze planeta. Un desen, mare cat o pagina intreaga, infatiseaza o planeta

devenita de nelocuit din cauza a trei baobabi care trebuiau taiati de mult timp. Autorul explica: acest

desen este infricosator pentru ca este "animat de un sentiment de urgenta". Daca e vorba despre cele trei

forte ale Axei, simbolistica grijii pentru supravegherea baobabilor si a vulcanilor transmite un mesaj

foarte clar.

Dupa aceste activitati, micul print contempla un apus de soare. Asteroidul lui este atat de mic incat este

suficient sa isi mute scaunul cativa metri pentru asta: nu este nevoie sa mergi prea departe pentru a gasi

fericirea.

Asistand la nasterea unui trandafir frumos - mandru, cochet si exigent - micul print descopera ca

dragostea ... poate avea spini. El hotaraste atunci sa isi paraseasca planeta si pleaca sa exploreze stelele,

in cautarea unor prieteni. Astfel, intalneste o intreaga galerie de personaje, inchise in singuratatea lor: un

monarh al unui imperiu (care nu il vede decat ca pe un subiect), un vanitos (care il vede ca un

admirator), betivul care bea pentru a uita ca bea, omul de afaceri - proprietar de stele, un om care

aprinde felinarele pe strada si un geograf care scrie carti uriase, care spre tristetea micului print, nu au

inteles care sunt cele mai importante lucruri in viata, doar cele trecatoare.

Micul print pe Pamant

Mereu in cautare de prieteni, micul print ajunge pe Pamant si tot singuratatea si absurditatea existentei le

descopera si aici: intalneste un sarpe care vorbeste in ghicitori, o floare „cu trei petale" si ecoul muntilor.

In cele din urma, ajunge intr-o gradina de trandafiri. Isi da seama ca floarea lui nu era unica si devine

foarte nefericit. Atunci intalneste un vulpoi, care ii explica ce inseamna „a imblanzi". Datorita

invatamintelor lui, micul print descopera profunzimea prieteniei:

* „Limpede nu vezi decat cu inima. Miezul lucrurilor nu poate fi vazut cu ochii."

* „Esti mereu responsabil pentru pentru ceea ce ai domesticit."

* „Abia dupa ce ti-ai pierdut roza, realizezi cat de importanta a fost pentru tine."

Mai tarziu, micul print intalneste un acar si un comerciant inainte de a-l intalni pe aviator - cu care va

ramane timp de sapte zile. Ghidat de fragilitatea si inocenta micului print, acesta sfarseste prin a

descoperi un put in desert: „Ceea ce face desertul frumos", spune Micul Print, „este ca mereu se

ascunde un pute pe undeva". La scurt timp dupa, micul print ii spune naratorului ca a ajuns pe Pamant

de aproape un an, si ca trebuie sa se intoarca pe planeta lui pentru a avea grija de floarea lui pentru care

se simte „responsabil". Pentru a se putea elibera de corpul sau prea greu, va apela la sarpele care

vorbeste in ghicitori ca sa ajunga pe asteroidul lui. Aviatorul il duce la locul unde a aterizat si Micul

Print ii zambeste.

Din intamplare,Micul Print este personajul meu favorit,asa incat nu mi-a deloc greu sa ti-l descriu.

Aparut absolut pe neasteptate in preajma autorului,aflat el insusi,in urma unei defectiuni de avion in

desert,Micul Print e o faptura fermecatoare si grava,curioasa si plina de incredere,care nu raspunde

niciodata la intrebarile cuiva dar el insusi pune foarte multe; de aceea aflam,noi si autorul insusi,foarte

tarziu, ca nazdravanul personaj nu e pamantean ci vine de pe o alta, mica, planeta.Cazut,din

intamplare,in plin desert,Micul Print vrea sa stie totul despre toate; si,desi pare nestiutor vedem cu

surpriza ca stie ce e o oaie,e pretentios dorind sa i se deseneze una perfecta,iar atunci cand

scriitorul,excedat de pretentiile insolitului musafir,ii ofera o cutie in care oaia ceruta s-ar afla,acesta se

insenineaza privind cutia desenata si se declara multumit de oaia dinlauntru. Micul Print este

intruchiparea inocentei,a puritatii,a dorintei de cunoastere dar si a nevoii de caldura sufleteasca pe care o

cauta atat pe planeta lui,in apropierea trandafirului,floarea sa iubita,dar si pe Pamant,planeta pe care a

cazut,si unde-si face prieten pe scriitor dar si pe un pui de vulpe sau chiar un sarpe care, in final, il va

ajuta sa se intoarca pe planeta natala.Pana la a ajunge pe Pamant,Micul Print a poposit si pe alte

planete,prilej pentru el de a descoperi diferite aspecte ale unor presupuse

existente:vanitatea,aroganta,dorinta de uitare, preferinta pentru afaceri, etc.Umanizat,Micul Print

marturiseste,indirect,doar prin secvente de amintire,cat de trist a putut fi sufletul sau in ziua in care a

privit, mutandu-si scaunul pe mica sa planeta, 43 de asfintituri; aflam,deasemeni,ca iubeste mult floarea

de acasa, ca are nevoie de prieteni si ca pustiul i se pare frumos pentru ca ascunde in imensa intindere a

sa, o fantana.Gingas si fragil,pur si inocent,Micul Print este cea mai fermecatoare faptura imaginata de

mintea omeneasca,Si,ciudat,atunci cand noi insine ne simtim fermecati de frumusetea florilor,a stelelor,

a universului intreg, il regasim pe Micul PRINT in inima noastra.d