ANrorNn oE SerNr-Exupf,,ny

Micul PrirutTladucere din francezi. si posfagi

de Ioana PArvulescu

Ilustragii de Dan lJngureanu

AITIUR

I@Pe cAnd aveam sase ani, am vizut odati o pozi splen-

didi, intr-o carte despre Pidurea Virgini, care se numea

Poue;ti nihe.keprezenta un tarpe boa care inghigea o fiarisilbatici. Uitati aici copia desenului.

-vr&%

In carre se spunea: ,,$erpii boa igi inghit prada intrea_gi, pe nemestecate. Pe urmi nu se mai pot clinti din locgi dorm in cele gase luni cAt isi fac digestia...

M-am gindit atunci mult la aventurile din junglegl hrAndul meu, am izbutit, cu un creion colorat, si conturezprimul meu desen. Desenul meu numi.rul 1. Era asa;

Mi-am aritat capodopera oamenilor mari si i-am in-tre bat daci de senul meu ii spe rie ,

Mi-au rispuns: ,,De ce si te sperii de o pilirie?..Desenul meu nu reprezenta o pilirie. Reprezenta un

sarpe boa care digeri un elefanr. Arunci am desenat inte,riorul garpelui boa, ca si poati ingelege si oamenii mari.

8

nghir prada intrea_ri pot clinti din locesria'.

rile din jungligi,laolorat, si. conturezIruI l. Era asa:

mari gi i-am in_

' pilirie?"Reprezenra unm desenat ince-

oamenii mari.

--

Ei au mereu nevoie de explicagii. Desenul meu numirul2 era asa.

Oamenii mari m-au poviguit si las balti desenele cu

gerpi boa deschigi sau inchigi, gi si. mi. ocup mai degrabi

de geografie, de istorie, de aritmetici gi de gramadci. Aga

se face ci am renunlat, la varsta de sase ani, la o splendidi

carieri de pictor. Fusesem descurajat de lipsa de succes a

desenului meu numirul I 9i a desenului meu numirul 2.

Oamenii mari nu inqeleg niciodati ceva singuri-singurei,

gi pentru copii e obositor si le tot dea explicagii.

9

A trebuit deci si-mi aleg o alti meserie gi-am invitat sipilotez avioane . Am zburat cam prin roati lumea. $i geo-grafia, ce-i drept, mi-a fost de mare trebuinti. $tiam sideosebesc dintr-o ochire China de Arizona. E foarte folo-sitor, daci te-ai riticit in timpul noptii.

Am avut astfel, de-a lungul vietii, o droaie de intAlniricu o droaie de persoane serioase. Am triit mult printreoamenii mari. I-am vizut de foarte aproape, Asta nu mi_aprea imbunirigit pirerea despre ei.

erie $i-am invigar simatilumea-

$igeo_rebuin,ti- $tiam sizon: f,fsarr.5L_iidroaie deindlniritriit multprinrrenlre.Asanumi_a

CAnd mi intAlneam cu vreunul care mi se pirea ceva

mai ager, fbceam pe el experienga cu desenul meu numi-rul I, pe care l-am pistrat mereu la mine. Voiam si viddaci e intr-adevir lntelegitor. Dar mereu, imi rispundea:

,,E o pilirie". Atunci nu-i mai vorbeam nici de gerpi boa,

nici de piduri virgine, nici de stele . Mi puneam la mintea

lui. ii vorbeam de bridge, de golf, de politici fi de cravate.

Iar omul mare era tare mulgumit s[ cunoasci pe cineva

atAt de la locul lui.

--

IIAm triir astfel singur, {iri nin-reni cu care si _rorbese

cu adevlrat, p;ini" la o pan.i din de se rrul Sahar.a, de acui.nsase ani. Mi se stricase ceva la motor. $i, cuin nll rvean_rctr nine nici rnecanic, nici pasageri, voiam si incerc s.l ducla bun sfbrsit cle unui singur o repararie anevoioasi. Erapentru inine o chestiune dc viari si de rnoarre. Abia dacaaveam api de biut pe opt zilc.

In prima seari arn adonnit deci pc nisip, ia o mie ciernile depirrer.c de ol-iec JsezJrc iocuirr. tram chilr rnrisinguraric decXt un naufragiat pe o pluti" in mijk;cLrl ocea_nului. Asa ci vi" pute ti inchiptii ce surprizi .Lm avut cind,in zorii zilci, m-a trezit o vocisoari ciudatii. Spunea:

- V-"g ruga... deseneazi-mi o oaie j

- \,ei

cu care si yorbesc

lSahara, de acumii, cum nu aveam

m si incerc si duc: anevoioasi. Eraroame.Abiadaci

risip, Ia o mie deEram chiar maiinmiloculocea-

damavutcind,rri- Spunea:

- Deseneazi-mi o oaie...

Am sirit in picioare ca lovit de trisnet. M-am frecat

bine la ochi. M-am uitat bine de tot. $i am vizut unpugti cu totul extraordinar care mi cerceta cu gravitate.

Iati cel mai bun portret pe care, mai tirziu, am izbutirsi i-l fac.

Dar desenul meu este, fireqte, mult mai pugin ferme-

citor decit modelul. Nu-i vina mea. Fusesem

descurajat in cariera mea de pictor de

citre oamenii mari, la virsta de gase

anl, 9l nu lnvalasem sa cesenez nlmlc,

cu excepgia gerpilor boa inchi;i gi a

;erpilor boa desch\i.

M-am uitat deci la aceasti aritare,

cu ochii mari de uimire. Nu uitati cimi aflam la o mie de mile depirtare

de orice regiune locuiti. Or, pugtiul

meu nu pirea si fie nici riticit,nici mort de oboseali, nicimort de foame, nici mortde sete, nici mort de frici.Nu arita defel ca un copil

pierdut in mijlocul degertului, la o

t3

mie de mile de orice regiune locuiti. CAnd am reugit, insfbrsit, si ingaim ceva, i-am zis:

- Bine dar... ce cauli aici?

Iar el mi-a reperat atunci, incetisor de tot, ca pe unlucru foarte serios:

- V-"g ruga... deseneazi-mi o oaie,..

CAnd misterul e prea covArgitor nu indrizne sti si nu-idai ascultare. OricAt de absurd mi s-ar fi pirut asta, la omie de mile depircare de toate asezirile locuite si in pe-ricol de moarte, mi-am scos din buzunar o foaie de hirtiegi un stilou. insi mi-am amintit atunci ci studiasem maiales geografie, isrorie, arirmetici ;i gramatici si i-am spus

pugdului (cu o u;oari imbufnare) ci nu sdu si desenez.

Mi-a rispuns:

- Nu-i nimic. Deseneazi-mi o oaie.

Cum nu desenasem niciodati o oaie, am refbcut pen-

tru el unul dintre cele doui desene de care eram in stare.

Pe cel cu garpele boa inchis. Si am rimas incremenit de

uimire si.-l aud pe pusti rispunzAndu-mi:

lind am reusit, in

: de ror, ca pe un

rdriznesti si. nu-i6 pirur asra, Ia oe locuire ;i in pe-r o foaie de hA.rtie

:i scudiasem maiarici si i-am spus

r 5riu sa desenez.

am reficur pen-re eram in stare.

s incremenic de

- Nu! Nu! Nu vreau un elefant intr-un garpe boa. Un',boa e foarte periculos, iar un elefant e foarte inco-

mod. Acasi Ia mine e loc puEin de tot. Am nevoie

de-o oaie.