SISTEMUL ACTIVITĂŢII ECONOMICE. AGENŢII

ECONOMICI ŞI FLUXURILE ACTIVITĂŢII ECONOMICE

3.1. Economia naţională şi componentele ei

• Economia privită ca sistem, permite evidenţierea calităţii integrative a activităţilor economice, explică dinamica economiei, mecanismele ei de funcţionare

Sistemul economic

• Sistemul activităţii economice

• Un sistem este format dintr-un ansamblu organizat de elemente care interacţionează între ele şi care se menţin într-o stare relativă de stabilitate şi echilibru, ceea ce-i permite să funcţioneze cu o anumită finalitate – realizarea obiectivelor propuse.

• Sistemul activităţii economice, sau sistemul economic, privit la nivelul unei ţări este, de fapt, economia naţională a acesteia, respectiv sistemul economiei naţionale

Economia naţională, respectiv, sistemul economiei naţionale, s-a constituit treptat

Activităţile economice legate între ele prin diviziunea muncii, în contextul apariţiei şi

dezvoltării naţiunilor şi a statelor naţionale, se constituie în economii naţionale a căror

primă trăsătură este piaţa naţională.

Economiile naţionale exprimă diviziunea muncii în interiorul graniţelor naţionale, respectiv procesul de separare a diferitelor categorii de muncă în cadrul ansamblului muncii sociale, de structurare a activităţilor economico-sociale în ramuri, subramuri şi unităţi economice de sine stătătoare.

Economia naţională, ca sistem de sine stătător, reprezintă un ansamblu de resurse naturale, materiale,umane etc., de activităţi de producţie, de schimb, de servicii etc., care s-au constituit în ramuri, sectoare de activitate, subramuri, ş.a., la nivelul unei ţări, între care se stabilesc legături reciproce, pe baza cărora se înfăptuieşte mişcarea valorilor materiale şi spirituale, se asigură funcţionarea şi dezvoltarea economică a societăţii (fig. nr. 1).

Formarea economiei nationale• Premisele formării

economiei naţionale• La baza apariţiei şi închegării

economiei naţionale au stat o serie de premise, dintre care cele mai importante sunt:

• naţiunea ca unitate structurală esenţială a existenţei societăţii;

• un teritoriu naţional;• un anumit nivel al adâncirii diviziunii muncii

şi de dezvoltare a cooperării economice;• formarea şi dezvoltarea pieţei naţionale; Apariţia economiilor naţionale,

marchează intrarea popoarelor într-o etapă superioară a vieţii economice

• teritoriul naţional cu resursele sale naturale;• forţa de muncă a locuitorilor;• capitalul şi tehnicile de producţie folosite;• stocurile de informaţie,• devin factori de producţie naţionali şi avuţie

naţională. Împreună asigură acel mediu ambiant de manifestare a omului în şi prin activităţi economice.

Între economiile naţionale există diferenţe

• decalaje economice, sociale, politice, tehnologice etc., a căror amploare se măsoară în decenii şi chiar secole

Economia naţională se prezintă în epoca contemporană, drept cadru al dezvoltării societăţii acest cadru îmbrăcând forma complexelor economice naţional – statale

Structura economiei naţionale reflectă elementele ei componente, natura şi însuşirile acestora, poziţia lor în cadrul întregului şi rolul pe care îl joacă fiecare element precum şi legăturile şi interacţiunile lor reciproce.

Structura economiei naţionale poate fi abordată din mai multe puncte de vedere, corespunzător criteriilor care stau la baza alcătuirii elementelor ei componente.

• Structura materială, reflectă compartimentarea activităţilor economico – sociale în cadrul diviziunii muncii, corespunzător specializării producţiei din cadrul societăţii. Ea se regăseşte în structura de ramură a economiei naţionale şi, ca o lărgire a acesteia, în totalitatea de activităţi omogene şi înrudite, grupate ca urmare a diviziunii muncii, care se desfăşoară în unităţi (întreprinderi) specializate sau cu caracter mixt şi care se concretizează în anumite produse sau servicii

• Structura tehnică pune în evidenţă alcătuirea economiei naţionale privită din prisma instrumentelor tehnice şi a tehnologiilor evidente. Ea reflectă gradul de încorporare a ştiinţei, a dezvoltărilor ei în cadrul economiei naţionale;

• Structura demoeconomică, se referă şa gruparea populaţiei acesteia, fie a populaţiei ocupate pe sectoare, ramuri şi subramuri de activitate şi mai departe, gruparea pe sex, vârstă, nivel de pregătire etc.

• Structura organizaţională, pune în evidenţă, pe de o parte, gruparea activităţilor economice pe domenii mari, ce se constituie în subsisteme ale economiei naţionale ( subsistemul producţie, subsistemul comercial, subsistemul financiar etc.), iar pe de altă parte, compartimentarea activităţilor pe niveluri şi verigi organizatorice;

• Structura teritorială, reflectă compartimentarea economiei naţionale pe zone şi regiuni economice, părţi ale teritoriului naţional;

• Structura de proprietate, regăsită în alcătuirea economiei naţionale din punct de vedere al proprietăţii. În sens economic proprietatea reprezintă totalitatea raporturilor dintre oameni în legătură cu bunurile economice, relaţii care sunt reglementate de norme istoriceşte statornicite. Obiectul proprietăţii sunt bunurile economice, subiectul proprietăţii pot fi persoane fizice (indivizi, familii etc.) şi persoane juridice (asociaţi, organizaţii, statul etc.).

Tipuri de structuri economice

• Economie agrară;

• Economie agrar-industrială;

• Economie industrial-agrară;

• Economie industrial dezvoltată;

• Economie tehnologică şi informatizată;

• Economie bazată pe cunoaştere

3.2. Agenţii economici

Agenţii economici sunt subiecţii vieţii economice

Clasificarea agentilor economici• Definitie

• Criteriul instituţional

• Prin agenţii economici se desemnează totalitatea persoanelor fizice şi/sau juridice implicate în viaţa economică, care, în funcţie de interesele proprii, adoptă comportamente specifice rolului lor

• O instituţie economică este acea formă de organizare care realizează obiectivul sau funcţia economică utilizând resursele disponibile cu deplină autonomie şi poate lua oricare din următoarele forme: întreprinderi, gospodării, administraţii, instituţii de credit şi societăţi de asigurări, străinătatea, sau restul lumii.

Întreprinderile sunt acei agenţi economici care antrenează personalul salariat în tuilizarea cât mai eficientă a factorilor de producţie, astfel încât îndeplinirea funcţiei principale – producerea de bunuri, executarea de lucrări sau prestarea de servicii – să determine atingerea scopului Gospodăriile, denumite şi menaje, prezintă o altă funcţie a agenţilor economici, şi anume, pe aceea de consum Administraţiile publice şi private sunt constituite din agenţii economici care realizează funcţia de redistribuire a veniturilor pe baza prestării unor servicii nonmarfare Insituţiile de credit şi societăţile de asigurări, precum şi alte instituţii financiare - rolul de colectare, transformare şi distribuire a disponibilităţilor financiare, pe de o parte, şi de preschimbare a riscurilor individuale în riscuri colective, pe de altă parte Străinătatea, reprezintă celelalte economii naţionale şi unităţile lor autonome cu care agenţii naţionali intră în relaţii economice

Agenţii economici adoptă decizii autonome şi realizează mai multe tipuri de operaţiuni economice:

a)operaţiuni asupra bunurilor şi serviciilor (producerea de bunuri şi servicii, consumuri intermediare, formarea brută a capitalului fix, importuri, exporturi etc.);

b) operaţiuni de repartiţie (plata salariilor, plata impozitelor şi taxelor, operaţiuni de asigurări, de transferuri de capital etc.);

c) operaţiuni financiare (credite, emiterea de acţiuni şi obligaţiuni, comercializarea acestora);

d) operaţiuni comerciale (cumpărare, vânzare, marketing etc.).

Organizarea afacerilor. Tipuri de întreprinderi

Comportamentul economic

Comportamentul economic

Comportamentul agenţilor economici se prezintă ca o sumă a faptelor, actelor şi reacţiilor la stimulii economici, coordonate psihic, voluntar şi conştient în dorinţa de a veni în întâmpinarea acestora.Delimitat numai la sfera relaţiilor economice, comportamentul agenţilor economici se poate exprima individual sau colectiv, de durată lungă sau scurtă, productiv sau nu (de schimb, de economisire, de consum etc.), previzibil sau surprinzător, însă important este că acesta are loc într-o formă organizată.

Manifestarea comportamentului economic se realizează prin activitatea economică propriu zisă

Tipuri de întreprinderiIntreprinderea = unitate de bază a

economiei naţionale

Intreprinderea este locul în care se creiază bunuri şi avuţie, este

nucleu al vieţii sociale

Se caracterizează prin:

-patrimoniu propriu;

- personalitate juridică;

- management propriu;

- utilizator de factori.

Tipuri de intreprinderi

• Forma de proprietate:(de stat, private şi mixte)

• Constituirea şi organizarea afacerilor: (personale, asociate, corporaţii)

Indicatorii activităţii intreprinderii

• Indicatori fizici;

• Indicatori băneşti (monetari).

- Cifra de afaceri = totalitatea încasărilor

- Profitul brut = cifra de afaceri-costul aferent producţiei

- Valoarea adăugată =contribuţia factorului muncă şi capital fix

- Profit net = profit brut-impozite