Infectia

è infectia este un razboi intre fortele de atac ale virusului si fortele de aparare a organismului uman.

è relatia dintre microorganisme si organismul uman este foarte variata ca exprimare clinica in aceasta lupta participand o serie de factori necunoscuti.

è rezultatul acestei dispute poate sa fie :

è boala asimptomatica ( in acest caz organismul uman are calitatea de purtator al microorganismului patogen).

è organismul infectat poate sa imprastie in comunitate microorganismul patogen.

è infectia propriu – zisa in care microorganismele au castig de cauza, poate avea mai multe forme

è infectia duce la moarte (imunodeprimati) (neoplazici, diabetici,transplantati, cu boli ale sistemului imun) .

Factori de patogenitate bacterieni

-          infectia bacteriana poate sa fie determinata de 2 elemente principale :

-          1. multiplicarea

-          2. produsii bacterieni numiti toxine care determina o categorie speciala de boli care se numesc toxiinfectii (intoxicatia botulinica data de bacilul botulinic care produce toxina botulinica, bacilul poate sa moara dar ramane toxina ).

-          fazele infectiei bacteriene :

-          expunerea .

-          colonizarea- multiplicarea lor .

-          penetrarea- nu e obligatorie sunt infectii de suprafata .

-          producere de toxine – nu toate bacteriile produc toxine .

 

1. 1.      Expunerea

-          poate sa aiba loc la nivelul unor porti de intrare diferite, preferate de bacterii si aceste porti sunt:

-          ingestia ( bacilul dizenteric prefera calea digestiva, holera)

-          inhalarea ( preferata de mycoplasmul care dau pneumonii , bordetela care da tusea magareasca)

-          penetrarea directa – este accesibila numai bacteriilor care au abilitati speciale de a patrunde prin piele si prin mucoase ( preponema – bacteria care da sifilis, leptospira – care poate sa penetreze pielea ).

-          inoculum cantitatea sau numarul de bacterii care intra in organism si fiecare bacterie are un inoculum preferat.

-          in dizenterie sunt suficiente 200 de bacterii in apa sau aliment.

-          pentru holera sunt necesare 108  bacterii .

-          pentru  febra tifoida tot 108 bacterii sunt necesare.

-          exista o variabilitate de la om la om deoarece intervine pH-ul gastric.

-          pentru un pH neutru la aceasta persoana inoculum poate sa fie mai mic .

 

1. 2.      Colonizarea

-          alcatuirea de colonii bacteriene in zona expunerii .

-          colonii care rezulta din multiplicarea directa, rapida a bacteriilor .

-          colonizarea este conditionata de atasarea la tesutul gazdei.

-          atasarea la tesutul gazdei este absolut necesara.

-          atasarea poate fi nespecifica ( se ataseaza prin capsula oricum si oriunde sau prin slim layer) sau prin interactiunea dintre structurile bacteriene numite adezine si receptorii gazdei (atasare specifica ) .

-          aceasta interactiune specifica determina patogenitatea specifica a anumitor bacterii ( gonococul interactioneaza specific cu celulele mucoasei genitale sau meningococul se fixeaza specific pe celulele meningelui si determina o meningita foarte grava cu 50% mortalitate ).

Adezinele pot fi :

-          membrana externa a Gram negativ.

-          pilii .

-          flagelii .

-          (e.coli are adezine specifice petru celulele tractului urinar si determina infectii urinare ).

 

1. 3.      Penetrarea bacteriana si multiplicarea

-          unele bacterii pot sa invadeze situsurile normale ale organismului uman si sa se multiplice in aceste locuri normal sterile.

-          bacteriile au o predilectie specifica pentru anumite tesuturi sau organe.

-          pentru penetrare pot utiliza anumite enzime care favorizeaza penetrarea (colagenaza, proteaza, elastaza) .

 

1. 4.      Inhibarea fagocitozei

-          bacteriile pot sa inhibe fagocitoza.

-          exista bacterii putine care pot sa inhibe unirea dintre fagozom si lizozom si astfel supravietuiesc in fagocite. ( bacilul Koch, Brucella – determina avorturi la femeile gravide daca intra in contact cu aceasta bacterie de la animale , Salmonella- da febra tifoida) .

Toxinele bacteriene

-          nu toate bacteriile produc toxine.

-          se clasifica in exotoxine care sunt produse de bacterii Gram pozitiv ( pentru ca ele se elimina din bacterii pe tot parcursul vietii bacteriilor ) si endotoxine produse de bacteriile Gram negativ( pentru ca sunt continute in peretele bacterian si sunt eliberate doar in momentul distrugerii bacteriene si intervine pericolul aparitiei socului endotoxic ).

 

Endotoxina

-          componentul activ al endotoxinei este lipidul A care are foarte multe actiuni biologice, determina febra, declanseaza coagulare si fibrionoliza, stimuleaza producerea unor factori imuni.

-          produce efecte grave clinice (febra, hipotensiune, soc si moarte) in infectiile cu Gram negativ in care este eliberata in cantitati mari .

Exotoxinele

-          sunt cunoscute de multa vreme si sunt folosite in producerea de vaccinuri .

-          toxinele folosite in vaccinuri (toxina difterica si tetanica fac parte din Diteper care este un triplu vaccin si care contine anatoxina difterica, anatoxina tetanica si bacili morti de vordetela pertusis care imunizeaza impotriva tusei comvulsive ).

-          sunt toate alcatuite din 2 fractiuni : A (activity) fractiunea efectiva care determina efectul toxic si fractiunea structurala B (binding) care serveste legatrii la receptorii specifici.

(aici avem tabel cu caracterele generale ale toxinelor)

Apararea antiinfectioasa

-          are mai multe componenete :

-           nespecifica (locala) piele, mucoasa, secretii.

-          specifica care este imunitatea (imunitatea este capatata in timpul vietii ) .

-          consta in mecanismele de aparare capatate dupa contactul cu agentul infectios – imunitate natural capatata .

-          imunitatea artificiala – este cea indusa prin vaccinuri .

-          imunitatea pasiva consta in transferul pasiv al rezistentei antiinfectioase prin transferul care are loc prin placenta si confera fatului o imunitate de scurta durata.

-          imunitate pasiva indusa de medic prin injectarea de imunoglobuline.

-           imunitatea activa este cea capatata prin contactul direct cu agentul infectios .

Celulele imune

-          limfocitele B – produc anticorpi.

-          limfocitele T helper – rol central in ambele tipuri de raspuns imun.

-          T citotoxic – rol efector .

-          celula NK nascuta cu capacitatea de a distruge celulele straine si a le depista ( sunt prima linie in depistarea cancerului) si celulele self nerecunoscute fara contact anterior (celulele tiroidine,spermatozoizii).

-          celulele K killer – distrug celulele antigenice dupa ce sunt imbracate in anticorpi, asigura imunitatea dependenta de anticorpi.

Mecanismele imune ale apararii bacteriene

-          producerea de anticorpi specifici (prima este IgM apoi IgG).

-          opsonizare – acoperirea bacteriilor cu anticorpi ceea ce usureaza fagocitoza si omorarea bacteriilor de catre celulele Killer.

-          blocarea motilitatii bacteriene prin IgA si care are 2 componente una secretorie si una serica , impiedicand penetrarea.

-          activarea complementului care prin complexul de atac al membranei creaza pori in peretele bacterian.

 

Imunitatea antibacteriana intracelulara

-          aceste bacterii pot fi omorate printr-un mecanism imun mediat celular, prin intermediul limfoctielor T si macrofagele   activate de gama interferon .

-          unele bacterii rezistente intracelular declanseaza reactii celulare ineficiente si formarea granuloamelor cu distructia tesuturilor implicate.

 

Mijloacele de apararea antiinfectioasa locala

Factorii generali ai apararii organismului uman

-          varsta , copii si batranii sunt cei mai sensibili la infectii.

-          alimentatia : subnutritia creste receptivitatea la infectii, malnutritia inseamna o alimentatie dezechilibrata si are aceleasi efecte, deficitele de ioni conduc la cresterea sensibilitatii la infectii.

-          oboseala fie fizica sau psihica induce slabirea fagocitozei .

-          bolile de nutritie care conduc la sensibilitate crescuta , boli de metabolism, hormonale, sanguine.

-          rasa- negri au sensibilitate scazuta la TBC si au sensibilitate crescuta la malarie .

Factori externi

-          temperatura – reactiile fagocitare necesita o temperatura optima.

-          lumina – persoanele care stau mult timp in intuneric au sensibilitate scazuta la infectii .

-          iradierea –scade rezistenta antiinfectioasa.

 

Barierele cutanate si mucoase

-          pielea – structura multistratificata ceea ce o face foarte greu de penetrat si are actiune autosterilizanta, are pH-ul discret acid din cauza aciditatii dat de acizii grasi nesaturati.

-          calea prin care pot patrunde totusi infectiile sunt glandele sebacee si cele sudoripare .

-          pielea are putere sterilizanta diferita ( pielea palmei, pielea din pliuri,axila sau zona inghinala ).

Mucoasele

-          respiratorie – are capacitatea prin cili sa retina particulele straine si sa le impinga catre cavitatea bucala .

-          saliva – are actiune bactericida care nu se exercita asupra florei din gura .

-          stomacul – actiune sterilizanta datorita pH-ului.

-          uretra – este sterila pentru ca trece permanent urina care are rol de spalare mecanica permanenta si in 1/3 anterioara se pot gasi foarte rare bacterii care provin din zona invecinata .

-          bila si sucul pancreatic au actiune antitoxica.

-          la nivelul mucoasei conjunctivale lacrimile care spala suprafata mucoasei si indeparteaza astfel bacteriile si mai este si actiune bactericida prin enizma numita lizozim care a fost descoperita de Fleming , este o enzima proteolitica se gaseste in lacrima, laptele matern, cartilaje, lichid peritoneal si are actiune pe bacteriile patogene : pneumococ, meningococ, streptococ.

Flora normala

-          pe tegumente si pe mucoase exista un numar foarte mare de bacterii de aproximativ  1014 .

-          actioneaza prin antagonism adica lupta efectiva pentru spatiu si hrana.

-          fata de aceasta lupta bacteriile saprofite mai produc substante care omoara bacterii patogene asa numiitele bactericine.

-          flora normala constituie o bariera in cadrul invaziei bacteriei patogene si daca la nivelul ei se produce un dezechilibru care conduce uneori la infectie.

-          in laboratoare existenta florei trebuie foarte bine cunoscuta de medicul bacteriolog pentru ca numai astfel se poate interpreta rezultatul culturii dintr-o zona oarecare .

-          se bazeaza pe experienta bacteriologului, pe cunoasterea acestui saprofit si pe mecanismele logice pe care le foloseste in diagnostic.

-          este necesara legatura intr-e medicul clinician si cel de la laborator.

-          pe langa zonele populate cu bacteriile saprofite exista si zone normal sterile ( ex organele interne, articulatiile, sangele, plamanii, sist nervos) .

 

 

 

Flora saprofita

-          exista bacterii si ciuperci foarte rar apar virusuri, iar protozoarele pot fi intalnitit in tractul digestiv .

-          in nas principala bacterie este stafilococul .

-          in orofaringe avem streptococi viridans, neisserii saprofite, corynebacterii, laptobacili, fusobacterium si bacteroides.

-          in tractul gastrointestinal : stomacul trebuie sa fie steril si totusi in profunzimea mucoasei poate sa existe o bacterie care da cancer sau ulcer, duodenul,jejunul si ileonul superior au flora saraca,  intestinul gros exista miliarde de bacterii : E.coli, bacteroides, clostridium, streptococul fecal, lactobacili si proteus.

-          in tractul genital feminin : flora bulbara este asemanatoare cu flora perineala care este intens contaminata de materiile fecale , flora vaginala este mai specifica vaginului dar este influentata de statusul hormonal si de activitatea sexuala . In copilarie pana la menstruatie si dupa menopauza in vagin exista foarte multe bacterii aerobe si anaerobe.

-          in perioada de activitatea are loc o modificare radicala a florei vaginale in sensul ca se dezvolta foarte mult genul Lactobacilus ( sunt un fel de paznici ai curatenii vaginului) si produc un pH nefavorabil specii bacteriene nepatogene, singurele sunt ciuperciile care pot supravietui la acest pH.

-          in colul uterin in zona inferioara flora este asemanatoare cu cea vaginala si superior se reduce din ce in ce mai mult.

-          mucusul din cervix impiedica patrunderea microorganismelor iar uterul si trompele, ovarele sunt sterile.