Mici ganduri la poezia Constiinta luciferica ( sau altfel intitulata : Eul numen )

Esti un damnat; damnat la acea libertate mult dorita si cautata, dar vai “ nimic nu-ti poate multumi a ta fiinta” ! Cazi si tot recazi in cugetari, reiei drumuri faurite de secole intorcandu-te in timpul istoric, in timpul cat mai aproape de Incipit, cat mai aproape de armonia platonica. Doresti cu zel sa rupi cercul claustrofob…sfasii ierarhii. Cerand si batand ti s-a deschis. Primesti libertatea “ dinainte ca lumea sa fie”, dar cu un pret scump. Poate prea scump, poate chiar nestiut : pretul iubirii. Dar ai lumina cunoasterii, te afli pe culmi inalte si gusti zi de zi din lumina aceea care da roscove dulci, dulci, dupa care devin amare. Esti aidoma unui rege viguros incoronat cu sceptrul in mana, cu mantia pe umeri, cu victoria scrisa in frunte, dar …se intampla ceva. Regele e orb. A orbit de insasi greutatea propriului rod. Oho, si are o domnie lunga in constiinta “ muritorilor “ care nazuiesc in a ajunge “ dumnezei “ . Initiaza. E mentor intr-o lume lipsita de chintesenta vietii. S-o mai enuntam ? Ar fi de prisos.