Orto GANDURI

of 21 /21
Un monah din Athos a primit vestea morţii unei cunoştinţe din Rusia. El a luat o prescură, a intrat în altar şi i-a dat-o monahului slujitor, spunându-i: „Părinte, pomeneşte-o pe răposata (X) pentru iertarea păcatelor sale”. Când a luat copia în mână, monahul a văzut-o pe cea adormită în dreapta Proscomidiarului. Aceasta voia neapărat să vadă jertfa adusă pentru iertarea păcatelor ei. Numai atunci când părticica a fost scoasă, ea a zâmbit şi a dispărut. Monahul slujitor i-a dat prescura celuilalt monah, dar acesta nu a putut-o lua în mână. Când l-a întrebat ce s-a întâmplat, el i-a povestit cele văzute. Iată ce putere mare are Proscomidia şi cât de importantă este pentru cei adormiţi. Aceştia nu se mai pot ruga pentru ei înşişi şi atunci aşteaptă rugăciunile rudelor şi ale celor apropiaţi. Ambrozie Iurasov – Îndrumar creştin pentru vremurile de azi, vol. 1, Editura Sophia, Bucureşti, 2008, p. 35-36 Luminătorul Ortodoxiei, Sfântul Ioan Gură de Aur (sec. IV), cu harul său înaintevăzător, a văzut de multe ori pe sfinţii îngeri cum păzeau şi supravegheau biserica, chiar şi în timpul jertfei celei fără de sânge. „Când începe părintele proscomidia”, a povestit sfântul prietenilor săi duhovniceşti, „coboară” imediat puteri cereşti cu veşminte strălucitoare şi minunate. Desculţ, cu chip plecat, înconjoară Sfântul Jertfelnic şi stau acolo liniştiţi şi tăcuţi până la sfârşitul Sfintei Liturghii”. După aceea se împrăştie în toată biserica, ajută părintele care împarte Sfânta Împărtăşanie poporului şi-i întăresc în credinţă. Minuni și descoperiri din timpul Sfintei Liturghii, Ed. Egumenița, p. 50 ------------- Odată, pe când fericitul Ioan Bostrinul se afla cu treburi în Antiohia Siriei, au fost duse la el 4 femei demonizate, care spuneau multe, fiind înrâurite de diavoli.Ioan, ascultându-le, le- a întrebat despre diferite lucruri, cum ar fi căderea demonilor din rai, despre fructul pe care l-a mâncat Adam, despre şarpe şi altele, pe care nu le vom spune aici, din pricina slăbiciunii multora. Însă, pe două dintre acestea, care sunt spre zidirea sufletului, le vom povesti în continuare. – Vă e frică de rugăciunea împărătească „Tatăl nostru”, de Psalmul 90 „Cel ce locuieşte întru ajutorul Celui-Preaînalt” şi de „Cu noi este Dumnezeu” al proorocului Isaia?– Da, au răspuns femeile demonizate, pentru că rugăciunile acestea sunt de folos.– Dar de „Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii…” (rugăciunea Sfintei Cruci)?– Încetează, nu mai spune cuvintele astea, au strigat demonii. În toată Scriptura nu este vreun alt cuvânt care să ne zădărnicească puterile precum acesta!– De care lucruri ale

description

GANDURI ORTODOXE

Transcript of Orto GANDURI

Un monah din Athos a primit vestea morii unei cunotine din Rusia. El a luat o prescur, a intrat n altar i i-a dat-o monahului slujitor, spunndu-i: Printe, pomenete-o pe rposata (X) pentru iertarea pcatelor sale. Cnd a luat copia n mn, monahul a vzut-o pe cea adormit n dreapta Proscomidiarului. Aceasta voia neaprat s vad jertfa adus pentru iertarea pcatelor ei. Numai atunci cnd prticica a fost scoas, ea a zmbit i a disprut. Monahul slujitor i-a dat prescura celuilalt monah, dar acesta nu a putut-o lua n mn. Cnd l-a ntrebat ce s-a ntmplat, el i-a povestit cele vzute. Iat ce putere mare are Proscomidia i ct de important este pentru cei adormii. Acetia nu se mai pot ruga pentru ei nii i atunci ateapt rugciunile rudelor i ale celor apropiai.

Ambrozie Iurasov ndrumar cretin pentru vremurile de azi, vol. 1, Editura Sophia, Bucureti, 2008, p. 35-36

Lumintorul Ortodoxiei, Sfntul Ioan Gur de Aur (sec. IV), cu harul su naintevztor, a vzut de multe ori pe sfinii ngeri cum pzeau i supravegheau biserica, chiar i n timpul jertfei celei fr de snge. Cnd ncepe printele proscomidia, a povestit sfntul prietenilor si duhovniceti, coboar imediat puteri cereti cu veminte strlucitoare i minunate. Descul, cu chip plecat, nconjoar Sfntul Jertfelnic i stau acolo linitii i tcui pn la sfritul Sfintei Liturghii. Dup aceea se mprtie n toat biserica, ajut printele care mparte Sfnta mprtanie poporului i-i ntresc n credin.

Minuni i descoperiri din timpul Sfintei Liturghii, Ed. Egumenia, p. 50

-------------

Odat, pe cnd fericitul Ioan Bostrinul se afla cu treburi n Antiohia Siriei, au fost duse la el 4 femei demonizate, care spuneau multe, fiind nrurite de diavoli.Ioan, ascultndu-le, le-a ntrebat despre diferite lucruri, cum ar fi cderea demonilor din rai, despre fructul pe care l-a mncat Adam, despre arpe i altele, pe care nu le vom spune aici, din pricina slbiciunii multora. ns, pe dou dintre acestea, care sunt spre zidirea sufletului, le vom povesti n continuare.

V e fric de rugciunea mprteasc Tatl nostru, de Psalmul 90 Cel ce locuiete ntru ajutorul Celui-Preanalt i de Cu noi este Dumnezeu al proorocului Isaia? Da, au rspuns femeile demonizate, pentru c rugciunile acestea sunt de folos. Dar de S nvie Dumnezeu i s se risipeasc vrjmaii (rugciunea Sfintei Cruci)? nceteaz, nu mai spune cuvintele astea, au strigat demonii. n toat Scriptura nu este vreun alt cuvnt care s ne zdrniceasc puterile precum acesta! De care lucruri ale cretinilor v temei? Avei, ntr-adevr, trei lucruri mari: unul ce-l purtai la gt, cu unul v scldai n biseric, i altul cel pe care l mncai la Liturghie.Se refereau la Sfnta Cruce, la Sfntul Botez i la Sfnta mprtanie. Din acestea trei, de care v temei mai mult? Dac pzii bine lucrul cu care v mprtii, nimeni dintre noi nu va putea face ru vreunui cretin.Cuviosul Ioan L-a slvit pe Dumnezeu pentru cele auzite i a ntrebat iari:- Ce religie iubii mai mult dintre cele care exist pe lume?- Le iubim pe cele care n-au niciunul din cele trei lucruri pe care le-am spus i care nu-L mrturisesc ca Dumnezeu sau Fiu al lui Dumnezeu, pe fiul Mariei. Dar voi cum de L-ai mrturisit ca Fiu al lui Dumnezeu atunci cnd I-ai spus: Ce ai cu noi Iisuse, Fiul lui Dumnezeu?Atunci demonii au tcut pentru puin i dup aceea au rspuns: Am spus c este Fiul lui Dumnezeu nu pentru c am vrut, ci pentru c ne-a silit puterea Lui. i asta pentru a-i ruina pe iudeii, care-L huleau i-L numeau nelegiuit.

Pe acestea i multe altele le-au descoperit diavolul prin gura demonizailor n faa multora, care au spus i altora ce-au vzut i au auzit.

------------

n via s fii oameni care s sfineasc un loc, o cas, o societate, o generaie, un cartier i locul de munc unde vei lucra. Prin comportament cretin, mai nti. Ori eti cretin azi, ori eti pgn, una din dou. i cretin ortodox, cci Romnia e ar ortodox. inei cont ce v spune un clugr btrn i ru: dac nu v inei serios de Biseric i de ortodoxie, prpad e cu noi. Ne mnnc vecinii i strinii i pgnii. Dac v inei de Biseric, nici ruii, nici ttarii, nici nemii, nici alte ri din Rsrit sau Apus nu vor putea s ne scoat din Carpai i s ne dezlipeasc de Hristos.

Nu mai avei acces la Sfnta Spovedanie, nu v mai facei vreme de Sfnta mprtaanie, nu avei bucuria vieii cum o au cei care triesc ntru Hristos. Vei avea bucuria plcerilor, a sexualittii, a ispitelor i patimilor trupeti, dar nu bucuria ntru Hristos. Bucurii trupesti, orizontale, care se consum ntr-o zi, i nu bucurii venice, verticale, axate pe Hristos. Trezii-v! Suntei tineri i nou ne e mil de ce se va ntmpla cu ara asta care se cheam nc Romnia. Vrei s mai rmn Romnia Romnie? ntoarcei-v la ortodoxie, la Biseric, la inut moral decent, cinstit a romnilor dintotdeauna.

Facei un comitet, mergei duminica pe la spitale, la casele de btrni, ajutai cu cuvntul, mngiai, sftuii, combatei casele de desfru. Mergei la mnstiri, la preoi btrni care s v lumineze, s v binecuvinteze, s v cluzeasc. Ortodoxia activ e o misiune. Misionarismul se face de la om la om. Dar pentru asta trebuie s v curii de pcatele tinereii, s citii ct mai multe cri teologice. S tii voi nti cte ceva din frumuseea Ortodoxiei, din trirea ntru Hristos, ca s putei trage i pe alii spre Hristos, s putei fi o lumini aprins acolo unde vei tri. Trebuie s facei ceva. Eu sunt un om mai de baricade. Ori facem ceva, ori ne ducem la plimbare.

Sfnta Evanghelie spune c la sfritul lumii vor fi chemate toate neamurile. Deci naia rmne pn la sfritul lumii. Ba mai mult, fiecare neam i ar are ngerul su pzitor.

Neamurile cretine trebuie s rmn. Iar cretinii trebuie s fie la locul lor, echilibrai, serioi i sa nu se dezlipeasc pentru nimic n lume de pmntul strbun n care i-a nscut Dumnezeu. De ce exist tentaia de a pleca n alt ar? Credei c, afar de Dumnezeu, ne vrea cineva din lume? Cine i pune ndejdea n Rsrit i Apus se neal amarnic. Numai n Dumnezeu, n smerenia, rbdarea i credina prinilor notri, a romnilor dintotdeauna, ne putem pune speranta. Nu ne-au scos de aici nici turcii, nici ttarii, nici ruii, nici nemii, nici austro-ungarii, si nici de-acum nainte nu ne va scoate nimeni. Doar Dumnezeu, dac ne vom ndeprta de El. Aa c, trezii-v, luai aminte i, cot la cot cu preoii, cu clugrii, trecei la post, la rugciune, la spovedanie. Aa trebuie s fie o ar cretin care poart Crucea de dou mii de ani.

Trezii-v, frai romni, pn nu-i prea trziu! Ori cretini buni, ori pierim! Luai aminte ce v spun: numai Dumnezeu din cer ne salveaz. Privii n sus, frailor, nici ntr-o parte, nici n alta! Fericirea noastr este s rmnem aici, unde ne-a nscut Dumnezeu, cu Hristos n brae i n braele lui Hristos!

-------------

Clugrii i-au fcut meserie din rugat, deoarece ei au vzut c nu poate exista o meserie mai frumoas dect s vorbeti tot timpul cu Dumnezeu! (9 ani);

Clugrii nu sunt aa de vorbrei, pentru c l las pe Dumnezeu s le vorbeasc toat ziua; ei s-au obisnuit sa tac mult, ca s-L asculte, fiindc nu-L pot ntrerupe tocmai pe Dumnezeu (8 ani);

Biserica e sfnt i rmne sfnt, chiar dac intr in ea muli pctoi, c Biserica de aia e fcut, ca pctoii ce intr s-si fac acolo antene pentru Dumnezeu (12 ani);

Dumnezeu se ntelege mai uor cu copiii mici, cei mici avnd suflet mai ncptor. La oamenii mari e o nghesuial de rele, de nici n-ai unde sa stai (10 ani);

Biserica nu iubete plcerea, fiindc plcerea te aduce s spui mereu c mai vrei, pe cnd mulumirea te aduce s spui c-i ajunge! (9 ani);

ngerii nu ne spun cum e n Rai, de unde sunt ei, fiindc atunci cnd mori e ca un fel de ziua ta i primeti cadou Raiul. i ei nu pot spune dinainte cum arat cadoul pe care l primeti, pentru c ar strica toat bucuria (10 ani);

Nu e bine s stai cu pcatul n tine; trebuie s fugi la spovedit, ca pcatul din tine s nu fac pui de pcat (10 ani);

Preoii vin n casele oamenilor, nainte de Pate si Crciun, ca s sfineasc toate camerele, s le curee cu agheasm, care e un foarte bun curitor impotriva dracilor (11 ani);

Postim ca s nu ne mai gndim numai la gusturi de mncare, ci s ne mai gndim i la gustul de Dumnezeu! (11 ani);

Cei care nu-L gsesc pe Dumnezeu sunt cei care l caut din interes (12 ani);

Milostivul e rar, fiindc mila n-o gseti pe toate drumurile; ea trebuie cultivat. (14 ani);

Altarul este partea din Biseric n care preotul vorbete ntre patru ochi cu Dumnezeu! (10 ani);

Unii oameni nu putrezesc dup ce mor, pentru c trupurile lor au fost bgate n pmnt cu Cerul n ele (13 ani);

Sfinii au aureola rotund i nu ptrat, s nu fac vreun ru, nici mcar din greeal; c poate, cine stie, cnd se ridic la Cer, s nu inepe cu vreun col o pasre in zbor! (13 ani);

Oamenii care cred n Dumnezeu se dezvolt mai repede dect ceilali oameni, pentru c ei ajung s-i dezvolte esenialul! (15 ani);

Ne dm seama c Dumnezeu i iubeste pe toi oamenii deopotriv, fiindc de te despari de El i mai trziu te ntorci tot la El, nu ine suprare i te ajut la fel, ca pe cei care au fost tot timpul cu El (11 ani);

Inima bate, bate pn se stinge; c inima este ca lumnarea i dac tu crezi n Dumnezeu, El ti-o aprinde din nou n Cer! (9 ani);

Dac cineva ar insista la ua mea s-mi schimb religia, a zice c nu pot, deoarece ar fi ca si cum mi-ar cere s-mi schimb prinii (9 ani);

Dac i ascultm atent pe oameni, auzim mai tot timpul cum se laud, pentru c nu le este gata capul (11 ani).

------------

Cei care au anumite cunotine despre Sfntul Vasile cel Mare pstreaz n mintea lor o imagine deosebit a acestui mare Printe al Bisericii noastre, care-l prezint ca pe un om cu o trire cretin, cu o educaie aleas, cu profund judecat teologic, cu scrieri de calitate, cu caliti administrative i cu mare impunere i apreciere n mediul lui.

Imaginea aceasta este absolut corect. Dar, aceste mari harisme ale lui, care ne umplu cu sentimente de adnc respect fa de aceast personalitate bisericeasc, contribuie, totodat, la a ni-l face mai de neatins i ndeprtat.

Cu toate acestea, credem c Sfntul Vasile cel Mare a avut, ntr-o mare msur, harisma comunicrii cu mediul lui, din care fcea parte, i un umor nentrecut, care mpodobea cuvntul su i care reiese n special din corespondena lui personal. Faa uman a caracterului su, pentru a folosi aceast expresie contrastant, ni-l face mai apropiat i totodat mai uor de urmat.

Dovad a umorului su sunt dou scurte epistole ale lui. Prima a fost trimis unui caligraf vestit. O redm ntr-un limbaj simplu: Scrie corect pentru a folosi rndurile corect. Mna s nu i-o apuce n sus, nici s se duc de rp. S nu grbeti penia s umble piezi, ca racul din mitul lui Esop. nainteaz drept, ca i cnd ai umbla pe un poloboc. ine mereu linia dreapt, care te ndeprteaz de orice neregularitate. S scrii un rnd n jos i altul n sus nu este deloc corect, pe cnd scrii drept este un lucru plcut pentru toi cei care-i vd textul. Nu-i obligi n ceasul n care citesc s priveasc cnd n sus, cnd n jos, ca nite ameii. Exact aa cum mi s-a ntmplat i mie cnd am citit cele scrise de tine. Normal, atunci cnd rndurile se afl unul sub altul i cineva vrea s treac la urmtorul rnd, i ntoarce privirea la nceputul lui. ns, la tine nu se discerne nici un rnd. Astfel trebuia, spre a ajunge la nceputul rndului urmtor, s iau rndul pe care tocmai l-am citit invers, precum Tezeu n mitul Ariadnei. Scrie aadar corect i nu-i bate joc de mintea ta!.

A doua epistol, care este mai scurt, este adresat unui om pentru a-i mulumi pentru c i-a trimis n dar un pete: Cu mult plcere am mncat petii de ru pe care mi i-ai trimis i totodat m-am necjit pentru cei care i-au scpat din plas. ns, pentru mine mai importante dect petii sunt epistolele tale. Aa c mai scrie-mi din cnd n cnd. Iar dac-i este mai plcut s taci, nu nceta s te rogi pentru noi.

(Ilias A. Voulgarakis, Momente din vremea Prinilor, Editura Egumenia, pp. 51-52)

--------------

NOROIUL DIN NOI

Era un mprat n vrst de 30 de ani, care era nemulumit de rul din lume. i-a spus c pn la 40 de ani va ncerca s-i schimbe pe toi supuii si, pentru ca s nu mai existe ruti. Dar la 40 de ani, dup ce i-a admirat eecul i-a propus ca mcar curtenii s-i schimbe. Termen: pn la 50 de ani. Dup trecerea a nc 10 ani cu acelai eec i-a propus ca pn la 60 de ani s-i schimbe mcar familia. Cnd a mplinit 60 de ani i-a spus mhnit: Mcar pe mine s m schimb!

Maica Domnului ne privete nlcrimat, iar sufletul nostru slbnogit de attea pcate plnge i el cnd ntlnete atta curie ce transpare din sfnta icoan. Ne frmntam adesea c viaa noastr e mereu aceeai, c nu reuim s schimbm mare lucru, c zcem n aceleai neputine. Dar ce facem noi, ca s schimbm cu adevrat ceva? A ne contientiza neputinele e un prim pas, ns nu putem rmne la simplul stadiu de contientizare, cci asta ar nsemna s rmnem n noroi. O tnr dezndjduit a mers la Printele Sofronie Saharov i i-a cerut cu durere: Printe, rugai-v pentru mine, c sunt n noroi! Printele i-a rspuns cu blndee: Nu-i nimic, sor, din noroi cresc nuferii!

Ct de puin importan acordm gndurilor noastre! Fr s ne dm seama c de la gnduri pleac totul, ele fac s ncoleasc n inim sentimente de ur, dezndejde, mndrie, invidie. Cu ct uurin dm fru liber buzelor pentru a rosti cuvinte dearte i de clevetire la adresa aproapelui! Patericul ne spune c s-a dus cineva la Cuviosul Pimen i l-a ntrebat: Printe, cum se rspltete rul cu ru?, la care btrnul a rspuns: Frate, rul cu ru se rspltete nti n gnd, dup aceea n priviri i apoi n cuvnt i la urm n fapt. Dac nlturi ns rul din gnd, la celelalte nu mai ajungi.

Este esenial s ne pzim simurile! S nu uitm c n societatea actual, att de informatizat, mult ru vine de la informaia pasiv: de la gndurile i imaginile pe care nu le analizm critic nainte de a le primi. S ne pzim ochii, pentru c nu degeaba se spune: Ochii sunt oglinda sufletului! Auzul, dac nu este pzit, provoac mari patimi! Cine e stul de rutatea lumii n care triete, poate ncepe s o opreasc, ncepnd cu nedreptatea din el. Pentru c cel mai mare ru din lume nu este cel pe care l vd n aproapele, ci rul din mine, n care m complac mereu.

Sursa Apostolat n ara Fgraului nr. 38 martie 2010

--------------

n lupta pentru smerenie, n unele di, diavolul se amestec cu mintea omului. Ct mintea este n rugciune, nu se poate amesteca, st departe; dar el pndete momentul cnd mintea-i goal, n-are lucrare. Atunci diavolul d nval i atac n direcia unde-i mai slab omul. i, de exemplu, face aa: i spune c eti mai bun dect cutare Odat, cnd cutam s-mi plng pcatele, diavolul mi-a spus: Ce tot te smereti atta? Eu i tiu pcatele tale, dar eti puin mai bun dect cei ri N-a zis : cei buni, pentru c tia c nu o s-l cred Atunci a fost o lovitur grea pentru mine.

Aceste ispite vin cnd caui s-i aduni mintea; dac eu zic rugciune i mintea se duce i-n biseric i iese i pe afar i mai ncolo, atunci diavolul ncepe a m lupta cu multe ispite trupeti. Atunci viaa luntic nu o mai poi observa, pentru c-i ntuneric.

Orice ascultare faci, chiar i cnd duci o gleat cu ap, trebuie s ai o lucrare a minii, pentru c dac n-ai lucrare diavolul i d el lucrarea lui i n-ai s mai poi sta n mnstire. Dac te gndeti la mncare, sau dac plou, sau la haine, sau la lucruri pmnteti, este ca i cum ai fi n lume. Unii doresc pustia, dar ei nu tiu c i n chilie au pustie. Noaptea, pe msur ce te rogi la Bunul Dumnezeu, stai ca i n pustie, iar dac dormi toat noaptea, atunci eti ca i cum ai fi n ora, n-ai plat.

Printele Proclu Nicu, Lupta pentru smerenie i pocin, Editura Agaton, Fgra, 2010

---------------

Acest model viamoarte apare i n procesul creterii noastre. n fiecare etap trebuie s moar ceva n noi ca s putem trece la etapa urmtoare. Trecerea de la vrsta sugarului la prima copilrie, de la copilrie la adolescen, de la adolescen la vrsta adultuluiimplic, de fiecare dat, o moarte luntric ce d natere la ceva nou. Sunt treceri care, mai ales de la copilrie la adolescen, pot fi izvorul unei crize, uneori chiar foarte dureroase. Dar dac, ntr-un fel sau altul, refuzm aceast nevoie de a muri, nu ne putem dezvolta, nu putem deveni persoane adevrate. Cum scrie George Mac Donald n romanul su,Lilith:Vei muri att ct ai refuzat s trii. Numai moartea vechiului face posibil apariia noului n noi: fr moarte n-ar exista o via nou.

Dac a deveni adult este o form de moarte, tot feluri de a muri sunt i plecrile dintr-un loc sau despririle de o persoan iubit. Sunt despriri, separri necesare nentreruptei noastre creteri spre maturitate. Niciodat n-am putea realiza tot ce avem n noi, adevratul nostru potenial, dac n-am avea, ntr-o bun zi, curajul s prsim peisajul familiar, s ne desprim de actualii prieteni i s ne furim legturi noi. Cramponndu-ne prea mult de aceea ce a fost, respingem chemarea de a descoperi noul. Sau, cum spune Cecil Day Lewis: formarea individualitii ncepe cu o plecare i, dndu-i drumul celui care pleac, dai dovad de iubire.

(Episcop Kallistos Ware, mpria luntric, Editura Christiana, 1996, pp. 22-23)

-------------

O form de moarte pe care o nfruntm cu toii, ntr-o bun zi, este experiena prsirii. De exemplu, atunci cnd solicitm un loc de munc i suntem respini atia tineri absolveni trec astzi prin aceast moarte! Sau cnd suntem respini n dragoste. Cu adevrat moare ceva n noi, cnd descoperim c iubirea noastr rmne fr rspuns i c altcineva este alesul sau aleasa.i totui, chiar i acest fel de moarte poate fi izvorul unei noi viei. Pentru muli tineri, deziluzia n dragoste este nceputul maturizrii, iniierea n viaa adult.

Apoi, doliul: pierderea unei fiine dragi e o moarte resimit i de inima celui rmas. Avem impresia c o parte din noi nine nu mai este, c ni s-a amputat un membru. Dar i doliul, cnd este nfruntat i acceptat luntric, ne face, pe fiecare dintre noi, mai vii ca nainte.

Pentru muli credincioi, moartea credinei pierderea (cel puin aparent) a certitudinilor celor mai profunde legate de Dumnezeu i sensul existenei este aproape la fel de traumatizant ca pierderea unui prieten sau a tovarului de via. Dar i aceasta este o experien de moarte-via prin care trebuie s trecem pentru maturizarea credinei. Adevrata credin este un permanent dialog cu ndoiala. Dumnezeu depete n mod absolut tot ceea ce putem noi spune despre El. Conceptele noastre intelectuale sunt idoli pe care trebuie s-i zdrobim. Ca s fie pe deplin vie, credina noastr trebuie s moar mereu.

(Episcop Kallistos Ware, mpria luntric, Editura Christiana, 1996, p. 23)

---------

: http://acvila30.ro/predica-la-sfintii-trei-ierarhi-ii/#more-15745Printele adesea repeta:

Tare mi este mil de tinerii preoi fr experien, pentru c nu au destul nelepciune i curaj ca s ntrebe. Stau la ei pomelnicele aruncate pe geam i peste tot prin toat chilia i toate pomelnicele pe care nu le citesc aici, la Sfnta Proscomidie, le vor duce n spate n viaa cealalt (viitoare) i va fi foarte grea povara lor. Ei, fiind fr experien, scot prticele, iar pomelnicele stau aruncate peste tot. Dac ar ti ei ce i ateapt, atunci ar aduna toate pomelnicele aruncate i necitite, le-ar pune cu grij unul peste altul, i cu fric, fcnd semnul Sfintei Cruci peste ele, ar spune: Pomenete, Doamne, pe toi cei trecui n aceste pomelnice nepomenite de mine la rugciune pentru slbiciunea omeneasc. i atunci ei n-ar mai rspunde naintea lui Dumnezeu pentru marea dragoste pe care o are Mntuitorul pentru noi.

Aa spunea bunul nostru Printe i i se umpleau ochii de lacrimi amare.

(Sfntul Lavrentie de la Cernigov. Viaa, nvturile i minunile fcute de Dumnezeu prin acest mare Printe, Editura Credina strmoeasc, 2003, p. 41)

--------------

mi amintesc c n lume am avut multe ispite, uneori chiar foarte mari. Pn ntr-att, nct ispititorul a ndemnat pe nite femei rele ca s m atrag la pcat, dar m-a pzit aceast mic rugciune: Doamne Iisuse Hristoase, miluiete-m. La nevoie strigi i numele Maicii Domnului din tot sufletul: Preasfnt Nsctoare de Dumnezeu, mntuiete-m. Uneori simi nevoia s te rogi cu cuvintele tale: Hristoase al meu, Maica Domnului, vino repede, ajut-m, m primejduiesc, etc. Din mica mea experien, nc din lume am vzut c aceast arm a rugciunii te pzete de orice ru. Oamenii ri ne exerseaz n virtute, ne mping i mai mult spre Hristos.

- Eu, Gheronda, am alt problem. Sunt familist, triesc cinstit cu femeia mea, nu deranjez pe nimeni, dar vine altul i fr s-l provoc, mi creeaz o sumedenie de probleme, m nedreptete, m fur, m ocrte, m amenin. i spui: Stai linitit, dar se slbticete i mai mult. Cum s trieti n linite cu un astfel de om? Cum s-l iubeti? Cum poi s nu-l urti? Cum s nu-l blestemi s-l ajung urgia lui Dumnezeu?

- Fiul meu, unul ca acesta are diavol. Sfinii Prini spun c n spatele omului ru s-l vezi pe satana. Diavolul care este n el te provoac s-l blestemi pe acela, s-l ocrti, s-l loveti i astfel s te ctige i pe tine.

Rul cu ru nu se ndreapt, spunea Stareul meu. Este o mare ispit. i aici este nevoie de lupt. Vom face ceea ce spune Hristos - Binecuvntai i v rugai (Rom. 12, 14; Mt. 5, 44; Lc. 6, 28). Acest ru te mpinge cu sila spre Hristos. Vei zice: Hristoase al meu, iart-l, c nu-i d seama ce face! Lumineaz-i mintea! Alung de la el pe diavolul cel viclean, ca s-i dea seama de greelile lui!

Dup care ne ntoarcem din nou la rugciune, ca s primim putere. Doamne Iisuse Hristoase..., Doamne Iisuse Hristoase....

- Gheronda, pot s mrturisesc ceva n public? De multe ori spun n sinea mea: O s-i dau una n cap de o s-l fac grmad i apoi pot s merg la nchisoare.

- Iat, ai vzut cum te mboldete satana? S mergi la tribunal, la nchisoare i s lai familia la mila lui Dumnezeu? Nu, fiul meu, s nu-l asculi! Ispititorul vrea s te distrug. mplinete cele pe care le-a spus Hristos i vei vedea c va iei bine. Cu comportarea ta cea bun fie se va ndrepta, fie Hristos va da o soluie. Numai tu i femeia ta s v rugai din tot sufletul. i firete, s v mprtii regulat, ca s se ntreasc sufletele voastre.

- Ce rugciune s fac i cum s iau Sfnta mprtanie n halul n care sunt?

- Cu att mai mult avem nevoie de rugciune i de Sfnta mprtanie atunci cnd ne aflm ntr-un asemenea hal. Numai s iei aminte ca, nainte de a te ruga pentru tine, s te rogi pentru vrjmaul tu.

- Gheronda, dar de vreme ce preotul i toat lumea tiu c nu vorbim unul cu altul, cum s m mprtesc?

- Dac tu nu vrei s te mpaci, desigur c nu poi s te mprteti. Dar dac cellalt nu vrea, atunci tu nu ai nici o rspundere. Vei ncerca s vorbeti i s te mpaci cu el. Dar dac ispititorul l mpietrete s nu-i vorbeasc toat viaa, atunci ce se va ntmpla? Vei muri nemprtit? Nicieri nu scrie aa ceva.

Tu, fiul meu, strduiete-te ct poi s te mpaci cu el. Dac cu felul tu bun de a te purta l ctigi pe acest om, s tii c ai scos sufletul lui din ghearele satanei. i atunci rsplata ta va fi foarte mare. Dac nu poi tu, roag-te ca s-l cumineasc Dumnezeu, pentru c El are putere s o fac.

- Gheronda, cele pe care mi le spunei sunt puin cam grele, totui voi ncerca s le pun n practic.

- Dumnezeu s te binecuvinteze, fiul meu. ncearc i m voi strdui i eu mpreun cu tine. Scrie-mi numele celor din familia ta. Scrie-l i pe acela care v tulbur. S ne rugm cu toii i Dumnezeu va ajuta.

Fratele de mai sus, de ndat ce a aflat c va fi editat cartea cu viaa pururea pomenitului Stare Haralambie, mi-a destinuit discuia de mai sus, dar n acelai timp m-a i ncredinat c a urmat sfatul Stareului i de atunci toate au mers bine. Iar vecinul su s-a mprietenit att de mult, nct acela i-a botezat un copil. De atunci n casa lui mpresc rugciunea, dragostea i pacea.

(Monahul Iosif Dionisiatul, Stareul Haralambie - Dasclul rugciunii minii, trad. i ed. de Ieroschimonah tefan Nuescu, Editura Evanghelismos, Bucureti, 2005, pp. 183-186)

--------------

Patima desfrnrii este ntrebuinarea patologic pe care omul o da sexualitii sale. De la nceput omul a fost brbat (Adam) i femeie (Eva), dar folosirea sexualitii s-a produs dup cderea protoprinilor notri n pcat i nu ine de originea omului. Abia dup cdere i dup izgonirea din Rai, Adam i Eva s-au dorit i s-au unit trupete (cf. Fac. 3, 16; 4, 1).

Folosirea greit a sexualitii este atunci cnd omul se folosete de ea numai pentru dobndirea plcerii, atunci cnd face din plcerea sexual un scop n sine. Sf. Maxim Mrturisitorul spune c Nimic nu este ru din cele ce sunt, dect reaua ntrebuinare, care vine din negrija minii de-a cultiva cele fireti, iar Sf. Apostol Pavel ne ndeamn pe toi, imperativ: Fugii de desfrnare! Orice pcat pe care-l va svrsi omul este n afar de trup. Cine se ded ns desfrnrii pctuiete n nsui trupul su. Sau nu tii c trupul vostru este templu al Duhului Sfnt care este n voi, i c voi nu suntei ai votri? Cci ai fost cumparai cu pre! Slavii, dar, pe Dumnezeu n trupul vostru i n sufletul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu (I Corinteni 6: 18-20).

Poate ca acestea sunt detalii prea grele, prea dificile, pentru noi, oameni din vremuri moderne, care trim n lume, fiind familiarizai cu televizorul, reclamele de tot felul i moda Voi fi ceva mai direct, dar nu stiu dac noi chiar contientizm modul n care ne afecteaz toat informaia pe care o receptm i m refer n special la informaia cu continut sexual. Azi, ca o consecin a desfrnrii, nu mai tim s iubim, dragostea s-a pervertit. Nu apreciem femeia ca om, ci apreciem (a se citi evalum) prile componente: picioarele, snii, prul, ochii, gura, buzele etc. prin urmare amnuntele fizice, dup nite standarde; din cnd n cnd mai suntem impresionai i de inteligena vreunei femei, dar nici aa nu o vedem ca pe un tot unitar, ca om creat, ca i noi, de Acelai Dumnezeu, pentru acelai scop: mntuirea. Uitm cu totul de suflet. Din pcate, am ajuns s evalum femeia mai mult dup potenialul ei de a oferi plcere, pn i ea se complace n situatia asta, nelegand n timp c aceasta poate fi o cale mai uoar de a-i atinge alte scopuri. Nu doar femeile, pn i brbaii profit n acelai mod pctos, de atu-urile lor fizice

Revin la Sf. Maxim Marturisitorul, care mai spune c pcatul formluiete mintea, adic i d acesteia forma lui, a pcatului. n cazul nostru, problema vine n special prin simul vzului, ochiul devine format, tie ce caut si gsete imediat, mintea avnd deja parametrii setai. n consecin, sufletul este vtmat pentru venicie n lipsa unei pocine autentice (care este cu att mai dificil dac mintea este format, obinuit s gndeasc ntr-un anume fel!), cci ochii vd, iar inima cere. n cazul sta, ca s te fereti totui de ispit, atunci cnd nu poi s-o evii, sfinii ne sftuiesc s folosim rugciunea, sau, dac tot i-a rmas imaginea n nchipuire, s mergi cu acea nchipuire dincolo de chipul cel frumos care te-a rnit: gndete-te c ce se ascunde dedesubt este att de greos, nct omul nu sufer a o vedea fr urciune i ngreoare.

n completarea sfatului de mai sus, v propun urmtorul text de la Sf. Nicolae Velimirovici (despre valoarea noastr,un text n deplin disonan cu refrenul cu care suntem obinuii): O, ce este omul? Spicul ierbii, precum a spus Iov, pe care l cosete mna lui Dumnezeu. Ce rmn? Paiele. Ce se ia cu mna nevzut? Spicul. Al Tu e sufletul, Doamne, iar trupul e al pmntului. La desprire, fiecare i ia ce-i al lui: pmntul trupul, Domnul sufletul. Cunoaterea noastr este una cu necunoaterea n amndou cazurile: i cnd privim la cel viu, i cnd privim la cel mort. ()

Unde snt cinstirile i onorurile? n strunele rupte i n timpanele sparte. Unde este strlucirea feei i a ochilor? n obrajii umflai i n bezna orbitelor goale.

Unde este farmecul rotunjimilor i plintii trupului? n viermraia i n murdria de negrit. Unde snt snii atrgtori, care tresltau de dragoste? n muuroiul de sub copitele mgarilor. Unde snt minile mai scumpe dect aurul, care slujeau oaspeilor? Acum snt bee uscate sub roile cruelor. ()

Unde snt chefurile petrecreilor, unde-i cntecul celor voioi, unde-i larma celor puternici, unde-i vuietul celor trufai? Unde-i strigtul i rcnetul celor nimii i corupi? O vor ti mai bine dect capul tu tlpile tale, cnd vor clca peste osemintele lor uscate, pentru c te vor nepa i te vor face s gemi.

Unde snt mpraii, Doamne? ntreab slugile lor. Unde snt bogtaii, Doamne? ntreab ceretorii. Unde snt femeile frumoase? ntreab viermii i rmele.

Pe deplin, nimica sntem n faa lui Dumnezeu. Doamne Dumnezeul nostru, nimica sntem! Rsrim i ne uscm ca iarba. Ne risipim ca un nor fr ap. Ne ofilim ca florile n grdin. Ne nlm i ne pierdem ca fumul i aburul. Venim i trecem ca nuntaii. Ne auzim i amuim ca sunetul fluierului. Sntem ca un cltor care poate zice: Bun dimineaa!, dar nu-i mai e dat s spun: Bun seara! Sntem ca o poezie pe care o recit poetul i, ntro clip, se ntrerupe. (Sf. Nicolae Velimirovici Prin Fereastra Temnitei)

S citim cu mare atenie aceast meditaie a Sf. Nicolae, pentru c nu trebuie s uitm ce suntem. Ni se d TOTUL, dei noi suntem nimic. Atunci, pentru ce tot acest risc, pentru ce s pierdem totul? S reinem: dei suntem nimic, pentru c ni s-a dat totul, dac pierdem, am pierdut totul! Viaa nu este un simplu joc, n via e vorba chiar despre a fi sau a nu fi i este foarte grav dac ne amgim c n-avem nimic de pierdut pctuind astfel.

Dac nu nelegi, omule, cum vin toate astea, sau i vine greu de neles ce e ru n a te bucura sau a te desfta cu imaginile atrgtoare ale femeilor/brbailor, privete mai bine cele dou fotografii de mai sus i poate-i mai vii n fire, pentru c orice femeie i orice brbat, dincolo de nveli, mai mult dect trup, e un suflet ca i tine; iar cnd sufletul s-a desprit de trup, nu rmne dect ce anume ai admirat tu, mai inainte: tocmai stricaciunea

Despre via ne spune acelai Sf. Nicolae Velimirovici n Rugciuni pe malul lacului: Tu eti via, O, Dumnezeul meu, i viaa este lumin. Tu eti lumin, O, Dumnezeul meu, iar Tu nu voieti s fii ascuns n ntuneric i s nu poi strluci. i mai nainte, despre atracia brbatului ctre femeie: Cu adevrat este amgire de sine ca un om s cread c o femeie l atrage. Cu adevrat, este via nefolosit ntr-un om lucru care-l atrage pe acesta spre femeie, fiindc viaa nu voiete s rmn nefolosit.

S stm bine, s stm cu fric, s lum aminte! Sfintele sfinilor!

--------------

Un orb cerea ntr-un col de strad. Mai muli trectori ncepur a-l comptimi c nu vedea lumea i lumina.

O, nu m comptimii pe mine, rspunse orbul, voi suntei mai de comptimit dect mine!

Cum aa? ntrebar trectorii mirai, strngndu-se grmad n jurul lui.

Apoi, dragii mei, ncepu orbul, eu ascult ce vorbesc cei care trec pe lng mine i aud vorbe ca acestea: Uite ce frumoas-i aceea i aceea! Uite, tu, soro, ce urt-i aceea i aceea, parc-i mama pdurii! Uite ct de ru i st plria! Uite la nerodul acela i acela! Uite la neroada aceea i aceea!Uite pe acela i acela cum mi-l scoate Iuda n drum!. i aa mai departe, ascult eu despre ce vd oamenii cu ochii lor. Auzind aceste vorbe m nfior i m ntreb: oare pentru asta le-a dat Bunul Dumnezeu vederea ochilor? Oare o astfel de vedere nu-i ea o orbie sufleteasc mai grozav dect orbia mea cea trupeasc?

Voi suntei, dragii mei, mai de comptimit dect mine, pentru c voi v mnjii i v murdrii nencetat ochii cu fel de fel de priveliti pctoase, pe cnd eu mi pstrez vederea ochilor curat pn n clipa n care l voi vedea pe Scumpul meu Mntuitor. Eu nu vd nimic pn n clipa n care l voi vedea pe Domnul. Eu mi cru vederea pentru El.

Trectorii rmaser ruinai. Orbul le-a spus un adevr usturtor; un adevr ce trebuie s usture i pe muli, muli dintre cretinii de azi care i murdresc ochii cu fel de fel de priveliti pctoase.

Printele Iosif Trifa, din Tlcuirea evangheliilor duminicilor de peste an

-----------------

Daca este asa de grav pentru mantuirea sufletelor noastre sa osandim pe cei de o masura cu noi, cu atat este mai pierzator pentru noi sa osandim pe mai marii nostri, adica pe preoti, parintii nostri duhovnicesti. Ei sunt slujitorii Imparatului Ceresc. Ei stau in fata dumnezeiescului pristol in sfanta biserica. Ei sunt savarsitorii Sfintelor Taine. Ei aduc lui Dumnezeu preacinstita jertfa cea nesangeroasa.

Prin ei ni se trimite cea mai mare mila a lui Dumnezeu mantuitorul har. Ei ridica maini rugatoare nu numai pentru mantuirea lor, ci si pentru mantuirea intregului popor bine credincios. Ei sunt intermediarii nostri la Dumnezeu. Cu ce mare vina ne incarcam daca ii osandim! Sfantul Ioan Gura de Aur, pretinzand credinciosilor, arata, pe de o parte, cat de mare insemnatate pentru viata duhovniceasca a crestinilor are cinstirea datorata preotilor si, pe de alta parte, cat este de grava osandirea pastorilor duhovnicesti. El invata:Cel ce cinsteste pe preot va cinsti si pe Dumnezeu, iar cel ce a inceput sa dispretuiasca pe preot, treptat, va ajunge sa-L jigneasca si pe Dumnezeu.Cand evreii L-au jignit pe alesul lui Dumnezeu, Samuel, Dumnezeu a spus: Nu pe tine te-a lepadat, ci pe Mine M-au lepadat(I Regi 8 ,7).

Iar Apostolilor Sai, Hristos le-a spus: Cine va primeste pe voi, pe Mine ma primeste (Mt.10, 40). Amintind ca in Sfanta Scriptura este porunca clara sa cinstim pe preotii lui Dumnezeu (Numeri 18, 8), Sfantul Ioan Gura de Aur continua:Iudeii au inceput sa dispretuiasca pe Dumnezeu pentru ca au trecut cu vederea pe MoiseCine venereaza pe preot va avea si mai multa veneratie fata de Dumnezeu. Si daca preotul ar fi necurat, Dumnezeu, vazand ca tu, din veneratie pentru El, il cinstesti chiar si asa, nevrednic de cinste, Dumnezeu Insusi iti va rasplati Carturarii si fariseii au sezut in scaunul lui Moise, spune El; Deci toate cate va vor zice voua faceti-le , paziti-le;dar dupa faptele lor nu faceti (Mt.23, 2-3)

Oare tu nu stii intreaba mai apoi Sfantul Ioan Gura de Aur ce e preotul?El e ingerul lui Dumnezeu.

Oare graieste ceva de la sine? Daca tu il dispretuiesti, il dispretuiesti nu pe el, ci pe Dumnezeu care l-a uns. Dar de unde, vei spune, e cunoscut ca Dumnezeu l-a uns pe el? Dar daca nu esti convins de aceasta, desarta este nadejdea ta. Daca Dumnezeu nu savarseste ceva prin el, atunci nici tu nu ai botezul, nici cu Sfintele Taine nu te cumineci, nici blagoslovenie nu primesti si, prin urmare, tu nu esti crestin. Dumnezeu lucreaza pentru mantuirea poporului prin toti preotii, chiar daca ei se arata nevrednici. Daca El a vorbit poporului prin magarita lui Valaam, care era om necurat, cu atat mai mult va vorbi prin preot. Ce nu face Dumnezeu pentru mantuirea noastra?!Prin ce nu lucreaza!Daca El a lucrat prin Iuda si prin unii prooroci despre care spune: Niciodata nu v-am cunoscut pe voi. Departati-va de la Mine, cei ce lucrati faradelegea (Mt.7, 23), dandu-le putere sa izgoneasca duhurile rele, cu atat mai mult va lucra prin preoti.

Cand incepem sa examinam, viata celor care ne conduc, atunci dorim singuri sa fim unsi ca invatatori si, in acest fel, se deformeaza toate.

Aici Sfantul Ioan Gura de Aur aduce o clauza importanta:

Pe cel ce propovaduieste nedreptatea, adica invatatura cea eretica, sa nu-l ascultati, chiar daca ar fi si inger;dar daca cineva propovaduieste dreapta invatatura, sa luati atunci aminte, nu la viata lui, ci la cuvintele luiDar de ce, vei spune, imi vorbeste mie, iar el nu implineste? Nu el insusi iti vorbeste lamureste marele propovaduitor , tie iti porunceste HristosDar preotul, vei spune, trebuie sa fie mai bun decat mineEi bine, daca el nu e mai bun decat tine, de ce trebuie, spune-mi, sa te pagubesti chiar pe tine?Spune-mi, cine era mai rau decat vamesul? E adevarat ca el era si vames, si vinovat de multe fapte rele, si totusi pentru fariseu a fost indeajuns sa spuna numai: Nu sunt ca vamesul acesta (Luca 18, 11), ca sa piarda toate. Daca tu spui despre preot:, nu pierzi si tu toate?

Sunt nevoit sa spun aceastanu pentru ca ma ingrijesc de preot, ci pentru ca ma tem pentru voi, sa nu va pierdeti virtutile voatsre cu asemenea lauda de sine si osandire a altora

El, preotul, nu era bun?! Dar, spune-mi mie, are aceasta vreo insemnatate? Oare si cel bun iti daruieste de la sine bunatatile cele de sus? (Harul lui Dumnezeu prin Sfinetele Taine) Nu! Totul este dupa credinta ta; nici cel drept nu-ti va aduce vreun folos daca tu esti necredincios, nici cel necurat nu te va atinge cu ceva daca tu esti necredincios Darurile lui Dumnezeu nu atarna de virtutea preoteasca, totul provine din har. Lucrul preotului este numai sa-si deschida gura, si totul savarseste Dumnezeu; preotul savarseste numai partea vazuta a lucrurilor.

Aici Sfantul Ioan Gura de Aur ne pune in fata o pilda din Evanghelie.Aminteste-ti spune el care era distanta dintre Ioan Botezatorul si Mantuitorul Iisus. Ioan este om si Iisus Hristos Dumnezeu. Si totusi, prin botezul savarsit de Ioan, in ciuda acestei distante, vedem coborand asupra lui Iisus pe Duhul Sfant, pe care Ioan nu-L avea.

Minunat este ca Duhul Sfant nu a coborat inainte sa fie savarsit botezul de catre Ioan.De ce? Oare Ioan a facut astfel, ca Duhul Sfant sa se pogoare? Nu, venirea Sfantului Duh nu atarna de voia omeneasca. Ioan a savarsit numai partea cea vazuta a lucrurilor, iar Dumnezeu a trimis Duhul Sfant.

Dar de ce s-a intamplat asa? Ca sa stii ca preotul savarseste numai actele cele vazute. Si Dumnezeu este acela care trimite Harul Duhului Sfant.

Daca trimiterea harului asupra credinciosilor ar fi atarnat de vrednicia preotilor, atunci toti crestinii care au pastori nevrednici ar fi lipsiti de El. Dar Sfantul Ioan Gura de Aur marturiseste clar ca Dumnezeu trimite harul Sau si prin pastorii cei nevrednici, ca sa nu ramana pagubiti cei ce inseteaza dupa mantuire.

Dar de aceasta mantuire se lipsesc ei insisi crestinii cei neintelepti, care-si osandesc pastorii.Preotul cel nevrednic nu este piedica la pogorarea harului lui Dumnezeu peste credicnciosi.Dar pacatul osandirii este piedica hotarata pentru primirea acestui har.De aceea, cel care ia aminte la mantuirea sa nu trebuie sa-si osandeasca pastorii duhovnicesti, oricum ar fi ei, afara numai cazul cand au cazut in eres.

Sfantul Anastasie Sinaitul, vorbind in general impotriva osandirii aproapelui, face si un indemn mai aparte ca mirenii sa nu-si ingaduie a osandi pe preoti. El sfatuieste pe mireni sa nu spuna despre pastorii lor:E un pacatos si se apropie sa savarseasca Sfintele Taine;pentru aceasta nu pogoara peste el Harul Sfantului Duh.

Daca cel sfintit este pacatos si cu constiinta necurata indrazneste sa slujeasca in Sfantul Altar, el singur va raspunde in fata lui Dumnezeu pentru sine insusi. Dar, pentru pacatosenia lui, Dumnezeu nu face nelucratoare Sfintele Taine savarsite de catre el. Dar tu vei intreba spune Sfantul Anastasie Sinaitul Se intelege ca este supus, dar nu aceasta e treaba ta, ca sa-l judeci si sa-l cercetezi.Aceasta este treaba lui Dumnezeu ori treaba celui asezat de Dumnezeu Preasfintit Episcop.

Sfatuind pe credinciosi sa se apropie de Sfintele Taine cu frica lui Dumnezeu si cu constiinta curata, Sfantul Anastasie adauga:Daca insusi ingerul lui Dumnezeu ti-ar aduce Sfanta cea fara de sange Jertfa, iar tu te impartasesti din mainile luinevrednic fiind, atunci nici ingerul nu te-ar curata de pacatul tau. Iuda a primit chiar de la Hristos Preacinstitul Lui Trup, dar s-a impartasit nevrednic si, pentru aceasta, satana a intrat in el.

De aici se vede limpede ca primirea Harului prin Sfintele Taine atarna exclusiv de starea sufletului celui care le primeste. Cel care, pregatindu-se de Sfanta Impartasanie, in afara de alte pacate ale sale isi ingaduie sa osandeasca pe slujitorii lui Dumnezeu, arata ca se apropie de Sfantul Potir cu nevrednicie. Cui face el atunci carare in sufletul sau prin nevrednicia sa? Pe cine ingaduie in sanctuarul inimii sale osandind pe preoti? Nu primeste, oare, pe satana in locul Mantuitorului Hristos?

Oricat de pacatos ar fi preotul, Taina savarsita de catre el e mantuitoare pentru noi, pentru ca el nu o savarseste cu puterea sa, ci cu puterea Harului lui Dumnezeu, data lui prin hirotonie. Arhimandrit Serafim Alexiev

---------

Din experiena mea personal a da urmtorul sfat: cnd te gseti n fundul prpastiei s nu disperi, iar, dac ai ajuns n vrful muntelui, s nu ameeti. S tii c aceast a doua primejdie este mai mare dect prima: s ameeti cnd ajungi sus. Pentru c n fundul prpastiei apelezi la rugciune, ca izvor de putere, ns cnd ai ajuns n vrful muntelui uii de ea. Aceasta nu nseamn c trebuie s solicitm venic de la Dumnezeu fundul de prpastie, dar, fatalmente, ntr-o groap adnc sau mai puin adnc aproape fiecare dintre noi cdem o dat sau de dou ori n decursul unei viei. Este important s avem aceast arm, care este rugciunea nesofisticat, fr pretentii, fr sfinenie, care, ns, te sfinete prin sfinenia ei, prin care simi c nu mai eti singur, prin care simi c te nsoete n primejdie, c te nsotete n boal, c-i ntinde o mn. Este suficient ca tu s fii receptiv. Zilele trecute m ntreba un foarte rafinat intelectual, pe care l-am ntlnit n Cluj: Ce se ntmpl cu experiena mea de fiecare zi? Eu sunt un om de rnd. ntlnirea mea cu Dumnezeu poate s fie permanent? I-am spus: Depinde de dumneata, nu depinde de Dumnezeu. El este ntotdeauna gata. Important e dac tu, ca om, ai suficiente antene pentru El sau dac devii receptiv la Dumnezeu. Iat, de exemplu, o floare a cmpului: dimineaa roua plutete n aer, iar floarea, dac i deschide cupa, primete roua, dar dac nu i-a deschide, nu o primete. Roua exist i este gata s roureze, important fiind ca sufletul omului, asemenea unei flori, s se deschid ctre Dumnezeu. Dac se deschide, ntlnirea dintre Dumnezeu i om prin rugciune, prin contemplaia mistic i prin trirea adnc, duhovniceasc are loc i devine un unicat n viata omului.

Extras din Rugciunea, izor de putere n ncercrile vieii, Mitropolitul Bartolomeu Anania, Ed. Doxologia

-------------

Lucrarea rugciunii lui Iisus nu este doar pentru o zi, dou, ci dureaz vreme ndelungat i pentru muli ani, remarc dumnezeiescul Hrisostom. Cci mult lupt i timp sunt necesare pentru ca diavolul s fie alungat i pentru ca Hristos s-i fac loca n noi Dedicai-v rugciunii, prin urmare, i ateptai-L pe Domnul, Dumnezeul nostru, pn cnd i va face mil cu noi.

S nu cutai altceva dect mila Domnului slavei, cu o inim smerit i vrednic de mil. Strigai de dimineaa pn seara i, dac e posibil, toat noaptea: Doamne, Iisuse Hristoase, miluiete-m. i foreaz-i mintea s mplineasc aceast lucrare pn la moarte. Toi Prinii notri ne dau sfaturi asemntoare, fiecare n felul su propriu i cu propriile sale cuvinte, n funcie de experiena sa de rzboi i victorie asupra vrjmaului care este literalmente descurajat i complet slbit de nencetata rugciune a minii.

Frailor, pururi respirai-L pe Hristos ne ndeamn Sf. Antonie cel Mare, Dasclul Pustiei. Amintete-i mereu de Dumnezeu i mintea ta se va face cer declara Sf. Nil neleptul. Cu ct mai mult se silete omul n rugciune, cu att mai mult i se cur inima, cu att mai luminat i este mintea, cu att mai bun i este starea sa duhovniceasc i cu att mai mult mpria lui Dumnezeu i rspndete bucuria i prezena nuntrul omului, care se face dup asemnarea lui Dumnezeu i pentru care Dumnezeu omul Iisus v-a acoperit toate marginile cerului i ale pmntului cu virtuile Sale, cu Patima Sa i cu nvierea Sa.

Din Comori duhovniceti din Sfntul Munte Athos, culese din scrisorile i omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, p. 324

--------------

n vremea ncercrilor i a necazurilor, atunci cnd inima este nconjurat, mpresurat de gndurile ndoielii, puintii de suflet, nemulumirii, crtirii, trebuie s ne silim a repeta adesea, fr grab, cu luare aminte, cuvintele Slav lui Dumnezeu!.

Cel ce va crede ntru simplitatea inimii sfatul nfiat aici, i l va pune la ncercare atunci cnd se va ivi nevoia, acela va vedea minunata putere a slavoslovirii lui Dumnezeu, acela se va bucura de aflarea unei noi cunotine att de folositoare, se va bucura de aflarea unei arme att de puternice i lesnicioase mpotriva vrjmailor gndii.

Singur rsunetul acestor cuvinte rostite atunci cnd nvlesc mulime de gnduri ale ntristrii i trndviei, singur rsunetul acestor cuvinte rostite cu silire de sine, parc numai cu gura i parc n vzduh, este de-ajuns ca toate cpeteniile vzduhului s se cutremure i s se ntoarc, fugind.

(Sfntul Ignatie Briancianinov, Cuvinte ctre cei care vor s se mntuiasc, traducere de Adrian si Xenia Tnsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureti, 2000, p. 52)

----------------