1/275

A8 Dezvoltarea de instrumente antreprenoriale

Colectie de succese

si esecuri in afaceri

MICI AFACERI

DE SUCCES

- VOLUMUL II -

Material pregatit de Centrul Roman pentru Educatie Economica in cadrul

proiectului Universitatea Antreprenoriala Dezvoltarea si promovarea

culturii antreprenoriale in conditii de criza si postcriza (2010-2013)

CREE, 2013

2/275

Branding / web design

La inceputul anului 2009, Marian Ursu, student pe atunci al Facultatii de

Medicina din Iasi, observand cererea generata de explozia dotcom-urilor pe piata

americana, decide sa porneasca o afacere in Romania. Plecand de la un capital

pentru investitii de 2000 de euro, realizati din contracte precedente la agentii de

design din Statele Unite si Marea Britanie, un geamantan plin cu carti de

specialitate si experienta pe care doar el o avea in materie de design, acesta

hotaraste sa infiinteze, impreuna cu Cosmin Alexandru si cu inca un coleg de

facultate, o firma de design web si creare de identitate de firma.

Avantajele infiintarii unei companii de Internet in tara erau costurile reduse,

investitia minima, accesul la piata mondiala (si in special cea americana)

putandu-se face foarte bine si de la distanta. In prezent, cifra lor de afaceri

anuala se invarte in jurul a 130.000 de euro, iar comenzile din afara tarii detin

cea mai mare pondere din venituri. I s-a alaturat Cosmin Alexandru, un

programator care, pe langa know-how, avea si avantajul de a fi posedat o

veritabila flota de calculatoare. Firma pe care cei doi au infiintat-o s-a numit

Pinneapple Design si a inceput sa functioneze din luna noiembrie a anului 2009.

Initial, s-au apucat sa caute pe Internet clienti pentru afacerea lor. Inceputul a

fost promitator, clientii straini neocolindu-i doar pentru ca veneau din Romania,

cu toate ca nu aveau decat trei calculatoare si niciun angajat. In primul an de

functionare cifra de afaceri a companiei a fost de aproximativ 70.000 de euro,

fiind integral obtinuta din vanzari in afara tarii. Lucrul cu clientii s-a facut nu prin

intalniri directe, ci prin Instant Messaging, e-mail si telefon, unul dintre marile

avantaje fiind acela ca raspunsurile ramaneau arhivate, spune Marian Ursu,

director de creatie la Pineapple Design.

Criza dotcom-urilor care a aparut pe piata mondiala in anul 2010 ar fi putut

constitui unul dintre momentele care le putea trage afacerea in jos.

Supraevaluarea companiilor din domeniu a dus la o prabusire a acestora la

3/275

bursa, ceea ce a afectat foarte puternic increderea in investitiile in acest

domeniu. Desi compania a creat site-uri pentru firme din tari precum SUA,

Germania, Anglia sau Caraibe, caderea pietei nu le-a afectat afacerea, pentru ca,

spune Cosmin Alexandru, clientii nostri straini sunt companii de anvergura

medie, care nu au fost lovite de criza dot-com-urilor. Clienti au mai fost si doi

oameni politici din SUA, care candidau pentru un post de guvernator al statului

California si un loc in Congres. Primul client roman a fost compania Orange, al

carei site a fost redesenat de Pineapple Design.

In al doilea an de functionare cifra de afaceri a companiei a crescut pana

la 100.000 de euro, rata profitului variind intre 30 si 50%, in functie de

complexitatea comenzilor, iar ponderea veniturilor din comenzile externe a

inceput sa scada de la un an la altul, ajungand in prezent sa ocupe 50- 60% din

venituri. Inca de la inceput cei trei s-au gandit sa dezvolte afacerea si in zona de

creatie a identitatii de firma, desi piata ii percepea doar ca pe o companie de web

design.

Simteam ca ne limitam daca ne axam doar pe design web. In aceasta

zona va aparea o concurenta puternica. Orientarea catre identitate de firma este

o afacere care, in ciuda aparentelor, are un potential ridicat in Romania. In

prezent, exista concurenta in aceasta zona din partea unor departamente ale

agentiilor de publicitate, spune Cosmin Alexandru, directorul de strategie al

companiei. In plus, compania face si identitate verbala (naming), precum si audit

de brand. Auditul de brand presupune o documentare prealabila in legatura cu

firma sau produsele acesteia prin chestionarea managementului, angajatilor si

partenerilor. Informatiile astfel obtinute ii ajuta pe cei de la Pineapple Design sa

afle daca este cazul sa fie schimbat un anumit brand. Activitatea firmei s-a

orientat mai mult spre latura de business decat spre cea de Internet. Vrem sa

ramanem la nivelul de agentie mica, specializata, cu servicii de calitate. Asta ne

ajuta sa avem un control mai mare asupra afacerii. Vrem sa avem sub 15

angajati, mai spune Marian Ursu.

4/275

Previziunile pentru anul 2012 arata o crestere a cifrei de afaceri in

conditiile in care accentul se pune pe imbunatatirea profitabilitatii.

Business start

Investitie minima: 2.000 de euro, necesari pentru achizitia de calculatoare

performante (care sa suporte softuri complexe), inchirierea unui sediu si

achitarea abonamentului lunar la Internet.

Personal: este nevoie de un web designer, un programator si un specialist

in strategie si vanzari. Odata cu dezvoltarea business-ului, personalul va creste.

Pentru inceput, insa, aceste 3 pozitii sunt suficiente pentru lansarea afacerii.

Astepati-va ca, din cauza salariilor mari practicate in acest domeniu, sa aveti

cheltuieli mari de personal.

Context de piata: piata este eterogena, pe ea coexistand atat companii

mici sau freelanceri, dar si competitori puternici, adesea jucatori cunoscuti pe

plan international. In general, segmentul de branding, de identitate de firma, este

gestionat doar de departamente speciale ale agentiilor de publicitate.

Alte sfaturi

- Cautati-va clientii pe Internet, pentru a scuti astfel o pierdere de timp si

de resurse financiare. Nu ocoliti forumurile, aici membrii fiind foarte atenti la

recomandarile facute de alti colegi de platforma

Indicatori financiari

In aceasta afacere, marja de profit este una dintre cele mai mari din

industrie, ajungand la 30-50%.

Magazin online cu produse pentru copii

Cand au ajuns la concluzia ca s-au saturat sa munceasca pentru altii,

Daniela Zaharia si Georgiana Vintiloiu au decis sa-si dezvolte o afacere proprie.

Iar firma pe care au lansat-o in decembrie le-a adus deja venituri de

aproape 200.000 lei. Ambele absolvisera Academia de Studii Economice si au

5/275

lucrat mai multi ani pentru diverse firme de aparatura medicala. Ideea de afacere

pentru gravide si bebelusi i-a venit Danielei Zaharia, rememorand perioada

postnatala, cand trebuia sa astepte venirea sotului pentru a face, el,

cumparaturile. Neputand sa ma deplasez dupa nastere, trebuia sa imi trimit sotul

sa cumpere scutece sau alte produse pentru copil. Daca nu gasea ce ii

scrisesem eu pe lista de cumparaturi, cumpara alte produse care nu prea imi

erau folositoare. Cautand informatii pe site-urile americane despre ingrijirea

copiilor mici, am vazut un magazin virtual cu astfel de produse si, gandindu-ma

ca multe mamici s-au aflat in situatia mea dupa sarcina, mi-am dat seama ca o

astfel de afacere ar putea avea succes si in Romania, spune Daniela Zaharia.

Impreuna cu Georgiana Vintiloiu s-a gandit de ce ar avea nevoie pentru

dezvoltarea unei astfel de afaceri si in Romania. S-au gandit de ce investitii

initiale ar avea nevoie. Surprinzator, au constatat ca unele erau deja facute- cum

ar fi computerul si masina penru livrari. Mai aveau nevoie doar de achizitionarea

unui domeniu pentru Internet, proiectarea site-ului si cumpararea de marfa. Cu

ajutorul sotilor lor, au rezolvat si partea de web-design. In total investitia a fost de

1.500 de euro, care a reprezentat costul cheltuielilor de infiintare a firmei,

achizitionarea domeniului de Internet si inregistrarea marcilor. Firma s-a numit

Just Creativ.

Eu aveam 750 de euro care imi ramasesera de la nunta, iar Daniela

Zaharia luase tot 750 de euro de la mama ei. Ne-am gandit ca, pana la urma,

riscul financiar nu era chiar asa de mare, spune Georgiana Vintiloiu. In paralel

cu vanzarile pe site, cele doua s-au gandit si la tiparirea unei brosuri, care sa fie

distribuita la cursurile prenatale, in maternitati sau cabinete medicale. Costurile

de tiparire fiind destul de ridicate raportate la posibilitatile financiare ale

companiei, se punea problema dimensionarii tirajului acestei brosuri. In

Bucuresti, numarul lunar de nasteri este de aproximativ 1.500, asa ca am stabilit

sa tiparim 3.000 de brosuri, care sa acopere doua luni. In total, acestea ne

costau aproximativ 1.000 de euro, explica Daniela Zaharia.

6/275

La inceputul lunii aprilie a anului 2012 au lansat oficial site-ul. Prima

comanda a venit la aproximativ o saptamana de la lansare si a fost in valoare de

peste 4000 lei. In prima luna de functionare au avut aproximativ sase comenzi

prin intermediul site-ului, iar cifra de afaceri a fost de aproximativ 20.000 lei.

Luna de luna, veniturile au crescut, ajungand ca in luna decembrie a

anului trecut sa fie de aproximativ 200.000 lei. Incasarile variaza in functie de

numarul de nasteri. Daca in alte afaceri decembrie este o luna buna pentru ca

lumea face cumparaturi, iar ianuarie si februarie sunt mai proaste pentru ca

lumea nu mai are bani, in cazul magazinului virtual daca sunt nasteri in luna

respectiva si vanzarile sunt pe masura, spune Georgiana Vintiloiu.

In prezent, 58% sunt comenzi telefonice de la clienti care cumpara prin

intermediul brosurii distribuite gratuit, restul de 42% fiind comenzi prin intermediul

site-ului. Valoric, 34% din comenzi vin de pe Internet, iar restul prin apeluri

telefonice.

Dupa ce, initial, cele doua s-au axat pe dezvoltarea afacerii in Bucuresti,

au extins aria, gandindu-se ca un sfert de comenzi sa vina din provincie,

deoarece deja incepusera sa apara comenzi substantiale si din afara

Bucurestiului. Daca livrarea in Bucuresti se face prin intermediul unui autoturism,

in provincie marfa este trimisa prin posta cu plata ramburs. Chiar daca cifra de

afaceri a crescut lunar, profitul a inceput sa apara doar in ultimele patru luni, el

cifrandu-se la peste 10000 de euro in toata aceasta perioada. In total, la finele

anului, investitia in firma a depasit suma de 4.000 de euro. In afara celor 1.500

de euro initiali, restul banilor a venit din profitul reinvestit si din salariile sotilor.

Cheltuielile sunt destul de ridicate, mai ales la transport, iar asta explica si

aparitia destul de tarzie a profitului. Anul trecut, numai cheltuielile de transport in

cazul firmei Just Creativ au depasit 6.000 lei. Sunt zile cand ne trezim cu 10-15

comenzi pe cap pe care nu stim cum sa le rezolvam mai repede, explica

Georgiana Vintiloiu. Anul trecut site-ul a avut peste 500 de clienti diferiti si peste

1.000 de comenzi. Pe site-ul www.trafic.ro, la capitolul comert electronic, site-ul

7/275

se afla pe pozitia 21, cu 1.000 de vizitatori si peste 9.400 de accesari

saptamanal.

Acum, pe site sunt oferite spre vanzare peste 600 de produse, iar stocul

de marfa pe care il au depaseste 80.000 de lei, doar jumatate reprezentand

marfa luata pe credit. Dezvoltarea afacerii o vedem mai ales in partea de

informatii despre perioada pre si post natala. Oamenii vor, in primul rand, sa se

informeze si daca in locul unde ii oferi informatii apare si un magazin virtual care

ii ofera produsele despre care ii vorbesti, lucrurile nu au cum sa nu mearga,

incheie Daniela Zaharia.

Business start

Investitia minima este de 13.000 euro, necesari pentru achizitia unui

automobil cu care se va face livrarea, a unui calculator dotat cu imprimanta si

scanner, dar si pentru acoperirea costurilor de infiintare a unei firme, a taxelor

notariale, pentru proiectarea site-ului, cumpararea de marfa etc.

Angajati: pentru inceput, este nevoie de cel putin cinci angajati, unul care

se va ocupa de actualizarea site-ului si de inserarea tuturor modificarilor aduse

pe parcurs, altul care sa gestioneze preluarea comenzilor si pregatirea marfii

pentru livrare. Doi agenti cu carnet de conducere se vor ocupa de livrari, iar cel

de-al cincilea va fi alocat relatiei cu furnizorii si, in cazul editarii unei brosuri de

prezentare, pe realizarea, distributia si gasirea de publicitate pentru aceasta.

Context de piata: Nu este o nisa aglomerata, deci intrarea in acest

domeniu este inca oportuna. Singurii competitori posibili sunt magazinele

specializate, farmaciile si supermarketurile, care insa au mult mai putine produse,

din cauza spatiului mic.

Alte sfaturi:

- tineti evidenta stricta a costurilor, mai ales a celor de transport si livrare,

care pot escalada rapid.

8/275

- realizati pe site o categorie dedicata informatiilor si stirilor din acest

domeniu. Oamenii sunt incantati cand dau de acest tip de informatii, cu atat mai

mult pe un site dedicat activitatii de comert, nu de documentare.

- intrati intr-un sistem de banner exchange cu alte site-uri: este o metoda

de promovare reciproca extrem de eficienta. De asemenea, investiti in partea de

SEO (optimizarea in motoarele de cautare), si tineti cont ca, in general, peste

50% din vizitatori vin de pe Google

- tipariti brosuri de prezentare a produselor si distribuiti-le in cadrul

cursurilor prenatale, in maternitati, cabinete de pediatrie sau de ginecologie. Nu

faceti greseala de a considera ca toata lumea are Internet in Romania. Prin

urmare, acceptati comenzi telefonice.

Cresterea oilor

Andrei Grigore, Augustin Sortani si Horatiu Bogdan, doi bucuresteni cu

state vechi de plata in companiile de publicitate din Romania, celalalt, patronul a

doua firme de leasing si import de produse veterinare, s-au gandit ca e vremea

oieritului.

Astazi, Andrei Grigore si Augustin Sortani sunt proprietarii a 270 de oi, in

timp ce Horatiu Bogdan, al treilea asociat, care detine pachetul majoritar de

actiuni in doua firme, una de leasing si alta activand in domeniul importului de

produse farmaceutice veterinare, are in proprietate tot 270 de oi. Cei trei

bucuresteni au achizitionat, intr-un an si jumatate peste 1.000 de oi, iar in 2013

prevad o cifra de afaceri de peste 30.000 de euro.

Ideea de afacere i-a venit lui Andrei Grigore, care, intr-o discutie cu cei de

la departamentul de creatie a sustinut ca intr-o societate capitalista ar fi pacat sa

nu iti incerci puterile intr-o afacere personala. Ungureanu nu s-a gandit nici la

vaci, nici la rame de tablouri. S-a gandit la oi. In anul 2010, aflat intr-o vizita la

Soars (Scharosch), o localitate de langa Fagaras de unde sunt bunicii lui, Andrei

9/275

Grigore l-a intrebat pe directorul scolii cum ar putea intra intr-o afacere cu oi.

Acesta i l-a recomandat chiar pe unul dintre verii lui, pe care insa nu il mai

vazuse din copilarie. Dupa o discutie de doua ore cu Dani Almasan, varul meu,

am hotarat sa intru in afacere. Am stabilit ca prag de intrare 70 de oi de

persoana. M-am intors la Bucuresti, am luat bani si, dupa doua saptamani, am

mers sa cumpar oile. In total am investit atunci 3.500 de euro, spune Andrei

Grigore.

Dani Almasan era din zona si avea deja angajati pentru oierit, asa ca au

inceput sa imparta costurile. Celor 3.500 de euro investiti initial, li s-au mai

adaugat costuri de 1.500 de euro pana la finele anului: achizitii de furaje pentru

iarna, medicamente etc. Ideea lui Andrei Grigore era sa dubleze afacerea in

fiecare an. In primavara oile urmau sa fete, in general, rata de fatare fiind in jur

de 80%. Cei doi au avut insa o rata de 95%. Mieii pot fi vanduti fie in tarile arabe,

fie pentru Pastele catolic, fie pentru cel ortodox. Cu banii astfel obtinuti se

cumpara in toamna oi, pretul uneia fiind tot de aproximativ 130 de lei. Din prima

vanzare de miei, in primavara lui 2012, Andrei Grigore si Dani Almasan au

obtinut 1.600 de euro. In toamna, cu ajutorul acestor bani, fiecare si-a dublat

numarul de oi.

Vanzarea de lapte sau de branza reprezenta o alta sursa de venit pentru

cei doi. Un kilogram de branza se vinde cu aproximativ 1,35 euro, iar unul de

lapte, cu 0,15 lei/litru. Avand in vedere ca pentru un kilogram de branza sunt

necesari 4-4,5 litri de lapte, obtinerea unui pret la colectarea acestuia devine, in

anumite situatii, o afacere mai rentabila decat comercializarea branzei, luand in

calcul si costurile de transport si distributie. In primul an, cei doi asociati au optat

pentru producerea branzei, vanzand aproximativ 1,5 tone retelei de magazine

Nic din Bucuresti si obtinand in jur de 1.600 de euro.

Daca este neprelucrata, lana oilor nu este rentabila, pretul acesteia

acoperind, in general, doar costul operatiunii de tundere. In iunie 2012, afland de

afacerea lui Andrei Grigore, Augustin Sortani s-a decis sa intre si el. De mult isi

10/275

dorea sa dezvolte o afacere, dar niciodata nu se gandise serios, ci doar la un

nivel idealist si romantic. Vroia sa dezvolte un brand de branza. S-a decis sa

investeasca in momentul cand ajungand la stana a realizat potentialul afacerii.

Primii doi asociati au apreciat ideea, deoarece cu cat creste numarul oilor, cu atat

sporeste forta financiara si, odata cu ea, capacitatea de a investi si in alte

domenii.

Limita minima de intrare in afacere era de 140 de oi. Mi-am facut

calculele, aveam niste bani, m-am imprumutat de o parte si in total am investit

9.000 de euro, spune Augustin Sortani. La finele anului trecut, numarul oilor

celor trei a ajuns la aproximativ 400. Nu am fi reusit sa dezvoltam afacerea in

primul an daca nu aveam pe cineva care sa se ocupe de ea si in care sa avem

incredere (ma refer la varul meu, Dani Almasan) sau fara implicarea autoritatilor

locale. Aceasta implicare o asteptam in continuare, mai ales in legatura cu titlurile

de proprietate. Pana acum am beneficiat de sprijinul primarului din Soars si al

consilierilor locali, ceea ce ne-a determinat sa reinvestim o parte din profitul

realizat in deschiderea unui cinematograf, a unui magazin si unei farmacii

veterinare, spune Andrei Grigore. Profitul a fost insa reinvestit.

Anul trecut, in toamna, Horatiu Bogdan, proprietarul unei firme de leasing

si al unei companii de import de produse veterinare, a decis sa intre si el in

business-ul celor trei. Investitia minima era de 9.000 de euro, care trebuiau

investiti in achizitionarea de oi. Acum numarul oilor este de aproximativ 600. La

cateva saptamani dupa fatare, vom avea insa in jur de 1.100, spune Andrei

Grigore. Ideea celor patru asociati este sa dubleze efectivul de animale in fiecare

an, pana la atingerea pragurilor critice de crestere, care vor genera, in mod

automat, reasezarea planului de marketing.

De anul acesta vor infiinta o firma - pana acum au functionat pe baza

carnetului de producator - si spera sa obtina o cifra de afaceri in jur de 30.000 de

euro si un profit net de aproximativ 21.000 de euro, pe care au de gand sa il

reinvesteasca. Acum putem dezvolta afacerea in foarte multe directii. Am dori sa

11/275

obtinem o finantare europeana pentru o unitate de productie pentru lapte,

incheie Andrei Grigore.

Business start

Investitia minima este de 10.000 de euro (din care cam o cincime ar trebui

sa fie reprezentati de un fond de rezerva) pentru achizitia a 100 de oi. In general,

pretul unei oi este de 30 euro. In plus, la o turma de 100 de oi este nevoie si de

cel putin patru caini de paza, cumparati cu un pret mediu de 100 de euro (in

cazul unui ciobanesc mioritic, tariful creste la 200-300 de euro. Inca 300 de euro

sunt necesari pentru constructie stanei, iar 500 de euro, pentru achizitionarea de

vase pentru producerea branzei.

Angajati: trebuie sa aveti un cioban si un baci, fiecare platit cu circa 700 de

lei pe luna.

Costuri: in primul rand, trebuie sa achizitionati 30 de hectare de pasune

(cam patru-cinci oi pe hectar). In perioada de iarna trebuie sa aveti un stoc de

materie prima: porumb in valoare de 30.000 de lei si fan de 10.000 de lei. Puneti

deoparte inca 5.000 de lei, pentru medicamentele pentru cele 100 de oi, si inca

un un fond de rezerva pentru cheltuieli neprevazute, de 10.000 lei.

Organizare: puteti desfasura aceasta activitate fie intr-o asociatie agricola,

fie prin intermediul unui carnet de producator, fie intr-o firma, aceasta fiind si

varianta optima, pentru ca deschide calea accesarii de diverse finantari. Treceti

in domeniile de activitate care trebuie trecute in statutul firmei cresterea

animalelor, procesare si activitati de productie in industria laptelui si a carnii,

comercializare si desfacere.

Firma de traduceri

Gelu Herman, fost profesor de limba engleza si ziarist, a riscat totul

pentru o firma care ofera servicii de traducere si organizeaza cursuri de limbi

12/275

straine. Dupa doi ani de functionare, acesta estimeaza ca in 2013 va avea

venituri de peste 100.000 de euro.

Gelu Herman, pe la jumatatea anilor 2000, era un simplu profesor de

engleza la un liceu din Brasov si la un centru de afaceri dezvoltat de British

Council. In 2007 se muta la Bucuresti, unde lucreaza ca profesor la o

universitate, iar intre 2008 si 2009 lucreaza ca ziarist si ca profesor la Centrul de

limba engleza pentru afaceri de la Academia de Studii Economice. In 2009, Gelu

Herman castiga peste 10.000 de lei lunar numai din activitatea de profesor, fara

a lua in calcul alte colaborari. Imi permiteam sa platesc chirie pentru un

apartament in Bucuresti, aveam masina si puteam oricand sa ma urc intr-un

avion pentru a pleca in strainatate, spune profesorul.

Ceea ce l-a determinat sa renunte la veniturile sale pentru a risca totul intr-

o afacere pot scapa multora din jurul sau. Gelu Herman vroia sa dezvolte o

afacere bazata pe cursuri de limbi straine, traduceri si interpretariat. Chiar daca

ma simteam bine acolo unde lucram, nu participam asa cum mi-as fi dorit la

luarea deciziilor, spune Gelu Herman. Voia sa puna pe picioare aceasta afacere

numai impreuna cu un asociat, pentru ca isi dorea ca cineva sa il secondeze sau

sa ii spuna daca gresea undeva. Prima oara s-a gandit la un coleg de la ziar,

care insa l-a refuzat. M-a intrebat cat cred eu ca vom castiga si in cat timp se va

intampla acest lucru. I-am spus ca nu stiu. L-am inteles ca nu putea risca sa intre

intr-o astfel de afacere, pentru ca avea familie de intretinut, mai spune Gelu

Herman.

In aceasta situatie trebuia sa isi gaseasca un alt partener. A mers la o

ruda care avea dezvoltate si alte afaceri. Dupa ce i-a explicat planurile sale,

potentialul partener l-a intrebat daca are un plan de afaceri si daca s-a gandit la

un capital de pornire. Nu stiam nici ce inseamna SRL. I-am spus ca vreau sa fac

un fel de scoala cu cursuri de limbi straine, traduceri si sa dezvolt servicii

lingvistice. I-am spus ca stiu sa administrez un curs. Partea financiara urma sa o

invat pe parcurs sau sa o faca altcineva, povesteste Gelu Herman.

13/275

Profesorul de engleza a batut din nou la usa omului de afaceri, dupa o

jumatate de an si l-a rugat sa se hotarasca daca merge cu el in afaceri sau nu.

Raspunsul acestuia a fost afirmativ, astfel ca au hotarat sa infiinteze firma Rosa

Media, unde Gelu Herman detinea jumatate din actiuni, iar omul de afaceri cu

inca un partener alte 50 de procente. In luna martie a anului 2011, firma a

inceput sa functioneze. Initial am investit 1.000 de euro intr-un computer, o

imprimanta si un telefon mobil. Asociatii mei, care aveau cat de cat cunostinte in

lumea afacerilor, gaseau potentialii clienti. Firma noastra trebuia sa se orienteze

mai ales catre companii mari, care au nevoie de traduceri, de cursuri pentru

angajati sau de orice alt serviciu in domeniu, explica Gelu Herman. La inceput,

sediul era intr-o garsoniera inchiriata, biroul era insa peste tot, pentru ca sediul

firmei era plin de carti si traduceri. La un moment dat, stateam in masina si

cautam prin intermediul telefonului mobil traducatori, continua Gelu Herman. A

cumparat un domeniu de Internet si a proiectat un site- acestea s-a gandit ca ar fi

primele lucruri pe care trebuia sa le faca. Site-ul a fost unul dintre factorii care au

contribuit la succesul ulterior.

In prima luna de activitate au avut doua comenzi de traduceri, iar cifra de

afaceri a firmei a fost de aproximativ 1.000 de euro. Urmatorul pas a fost sa

inchirieze un apartament cu doua camere si sa angajeze o secretara. A ales

doua camere pe Bulevardul Decebal, din centrul Bucurestiului, pentru ca aici

functioneaza foarte multe firme. Au pus un banner pe balcon cu numele firmei si

cu serviciile pe care le ofera, sperand sa atraga cat mai multi clienti.

Pentru ca nu isi permitea sa plateasca doua chirii, Gelu Herman a locuit o

vreme in una dintre camerele de la firma. Inca de la inceputul afacerii mi-am dat

seama ca este foarte important sa construiesc o baza de date cu cat mai multi

traducatori la care sa pot apela in momentul in care am o comanda, spune omul

de afaceri. La sfarsitului anului 2011, firma Rosa Media avea patru angajati

permanenti, in jur de opt colaboratori, facea traduceri din 10-12 limbi, avea o cifra

14/275

de afaceri de 21.000 de euro si peste 6.000 de euro profit net, care a fost

reinvestit. In plus, Gelu Herman a mai adus de acasa inca 3.000 de euro.

Deja firmele din jur incepusera sa apeleze din ce in ce mai mult la

serviciile sale. Incepusera sa vina si cursanti. A mai investit 600 de euro in

reclama, adica in tiparirea de pliante si de calendare de birou, gandindu-se ca

aceasta poate fi o modalitate de marire a numarului de clienti. In anul 2012,

investitiile au fost de aproximativ 15.000 de euro si s-au concentrat mai ales pe

achizitionarea de aparatura performanta si a unui autoturism. Acum 75% din

veniturile noastre provin din traduceri. Am vrut sa dezvolt afacerea mai ales pe

segmentul business to business, cu toate ca nu refuzam nici comenzile mai

mici, spune Gelu Herman.

In anul 2012, cifra de afaceri a companiei a fost de aproximativ 50.000 de

euro, iar profitul undeva in jurul valorii de 16.000 de euro. Firma s-a dezvoltat

intre timp si are posibilitatea de a face traduceri in si din aproximativ 20 de limbi

straine. In 2013, cifra de afaceri va fi de aproximativ 100.000 de euro. Daca

pana acum rata profitului a fost de aproximativ 30%, credem ca anul acesta va

trebui sa fie ceva mai mica, pentru ca dezvoltarea va trebui sa vina mai ales din

cresterea numarului de clienti, incheie Gelu Herman.

Business start

Investitia minima este de 2.000 de euro, ce trebuie investiti in spatiu,

telefon, calculator, pagina de Internet, imprimanta, scanner, un copiator, mobilier

si chiria pentru un mic spatiu, platita in avans pe trei luni.

Personal: pentru inceput, firma poate angaja cu contract de munca doar o

secretara, in rest urmand sa lucreze cu colaboratori, profesori sau traducatori,

numarul acestora urmand sa fie direct proportional cu marimea comenzilor.

Odata cu dezvoltarea companiei, puteti sa incepeti sa angajati traducatori si cu

contract permanent, acestia urmand sa se afle numai la dispozitie firmei dvs.,

ceea ce va creste automat calitatea serviciilor livrate.

15/275

Context de piata: exista deja firme mari care au dezvoltat astfel de servicii

in zona business to business (B2B), acestea acceptand si comenzi mici, de genul

unui curs intensiv de engleza cu o singura persoana sau traducerea catorva

pagini. Retineti, totusi, ca in totalul cifrei de afaceri, ponderea veniturilor din astfel

de comenzi sunt nesemnificative. In plus, in privinta servicilor de traduceri

notariale, exista o concurenta puternica din partea persoanelor fizice autorizate.

Alte sfaturi:

nu va ganditi la o astfel de afacere decat daca locuiti intr-un oras mare,

care sa permita crearea unei baze de clienti suficiente

este un business in care rata de profit variaza intre 10 si 40%, in functie

de marimea si complexitatea comenzilor. In cazul traducatorilor autorizati, care

lucreaza volume mari pentru persoane fizice, ratele de profit pot fi mai ridicate.

documentati-va cu privire la programele care aloca fonduri pentru

activitati legate fie de servicii, fie de formare profesionala si resurse umane.

in cadrul programului POSDRU, fiti cu ochii pe subsomeniul asistenta

pentru intreprinderile mici si mijlocii.

Fabrica de mobila

Lui Petrut Goldea i-au trebuit doisprezece ani, din care doi petrecuti in

S.U.A., sa puna pe picioare o mica fabrica de mobila in Romania, cu noua

angajati si cu o cifra de afaceri de 2,5 milioane de lei anual.

La sfarsitul anului 2003 este trimis de catre companie intr-o delegatie in

SUA, pentru negocieri privind recuperarea unor creante de la partenerii de

afaceri. Dupa cei doisprezece ani, Petrut Goldea, inginer hidromecanic, a reusit

sa puna pe picioare o mica fabrica de mobila, cu noua angajati si cu o cifra de

afaceri de 2,5 milioane de lei anual.

Dupa ce a fost trimis de catre companie in acea delegatie in SUA, pentru

negocieri privind recuperarea unor creante de la partenerii de afaceri si dupa ce

16/275

a terminat de negociat, a ramas acolo si, ajutat de un prieten din California, a

reusit dupa un timp sa se angajeze ca lucrator necalificat (incarcare/descarcare

marfa) la un cunoscut lant de magazine. Foarte repede a reusit sa se faca

remarcat, iar dupa un timp agentia de recrutare si plasare a fortei de munca la

care apelase i-a gasit un post de inginer. Noii patroni au fost extrem de multumiti

de roman, astfel incat au hotarat sa il angajeze cu contract de munca permanent.

Dupa un an de cand se angajase la respectiva firma (partenera a Exxon)

si doi din momentul in care ramasese in SUA, Petrut Goldea a hotarat sa se

intoarca in tara, principalul motiv fiind acela ca sotia sa nu primise aprobarea de

a veni si ea in America.

Dupa un timp, ajutat de un prieten din California, reuseste sa se angajeze

ca lucrator necalificat (incarcare/descarcare marfa) la un cunoscut lant de

magazine. S-a facut remarcat foarte repede si, in scurt timp, agentia de

recrutare si plasare a fortei de munca la care apelase i-a gasit un post de inginer.

Noii patroni au fost extrem de multumiti de roman, astfel incat au hotarat sa il

angajeze cu contract de munca permanent, dupa doi ani din momentul in care

ramasese in SUA.

Intre timp, firma domnului Petrut Goldea trecuse de la prelucrarea lemnului

natur la cea a PAL-ului, operatiune ce se preta mult mai bine la o

microintreprindere. Promovarea s-a facut prin anunturi in ziare si prin inscrierea

in Pagini Aurii. Acum firma dispune si de un site pe Internet. Cea mai buna

reclama a fost facuta insa de clientii multumiti. Compania s-a specializat pe

mobila de comanda, un segment de piata ce nu poate fi acoperit de firmele mari.

Am avut clienti care au vrut sa isi cumpere mobila de la Mobexpert, dar o voiau

un pic modificata fata de standard. Si pentru ca Mobexpert nu putea sa le

satisfaca cererea (costurile ar fi fost prea mari) au venit la noi. Compania are in

prezent noua angajati si o cifra de afaceri de 2,5 milioane de lei (in 2012).

Numarul de comenzi depaseste in prezent capacitatea de productie.

17/275

Din pacate insa, accesul la obtinerea unui credit bancar sau nerambursabil

este extrem de anevoios, iar profitul este prea mic pentru a asigura o dezvoltare

normala, care sa faca fata cererii de mobilier pe care o avem, declara Petrut

Goldea. Abia in 2009, intr-o discutie amicala cu un fost coleg de serviciu, a

aparut ideea fabricarii de mobilier. Si cum tocmai avea loc un targ de utilaje

pentru industria lemnului, au mers sa se informeze. Rezultatul a fost

achizitionarea unei masini universale de tamplarie. Investitia a fost de

aproximativ 2.000 de euro. Am cumparat masina universala de tamplarie si am

instalat-o intr-o camera de trei pe patru metri. Era atat de putin spatiu, incat

atunci cand taiam o scandura trebuia sa deschidem geamul. In conditiile acestea

am facut 20 de paturi. Lucram doar noi doi, doi ingineri. Un alt contract care ne-a

ajutat sa demaram afacerea a fost cel incheiat cu cateva scoli, prin care le

asiguram inlocuirea stinghiilor de lemn de la banci. Totusi relatia de parteneriat

cu celalalt asociat nu decurgea cum ar fi trebuit. El venea la serviciu ca la stat, nu

ca la propria lui afacere. Nu se implica prea mult. Asa ca, dupa un timp am

hotarat sa ne despartim. Am cumparat partea lui si am devenit asociat unic,

comenta Petrut Goldea.

Cu ce a ramas Petrut Goldea dupa aceasta experienta? In primul rand, cu

spiritul antreprenorial. In 2006, cand m-am intors din America, eram hotarat sa

nu mai am nici un sef. Si pentru ca in America am invatat ca nicio munca nu e

rusinoasa, m-am gandit sa incep prin a vinde diverse produse la taraba.

Hotarand ca banii pe care ii castigase in SUA ar trebui investiti in ceva sigur

(cumpararea unui apartament) si nu in initierea unei afaceri, a trebuit sa

porneasca din nou de la zero.

Astfel, aventura romaneasca a inceput cu o taraba in piata Obor, unde

Petrut Goldea vindea prosoape, mingi de plastic si ciocolatele Kiss. Dupa ce a

fost pradat in plina zi a hotarat sa se mute in Piata Latina, unde printr-un mare

noroc a gasit un loc liber tocmai in partea cu cel mai bun vad. Comertul la taraba

a fost prosper, astfel ca, in scurt timp, primei tarabe i s-a adaugat o a doua si

18/275

apoi o a treia. Eram singurul om din piata care avea angajat om cu carte de

munca (ceilalti proprietari de tarabe aveau si ei oameni angajati).

Business start

Investitia minima este de 2.000-3.000 de euro pentru achizitia de utilaje.

Daca mizati pe echiparea completa a spatiului de productie, cheltuielile cu

utilajele pot ajunge la 10.000-15.000 euro. Costurile cresc odata cu

achizitionarea unui automobil si a unui teren si cu construirea unei cladiri, in

cazul in care aceasta nu este deja ridicata, dar si odata cu dotarea cu tehnica de

calcul (doua-trei computere) si cu echipamente de birou. In plus, trebuie luate in

considerare cheltuielile cu utilitatile (energie electrica, apa etc.), cu telefonul si

cheltuielile de personal.

Personal: Pentru inceput sunt suficienti trei angajati foarte muncitori.

Acestia trebuie motivati salarial si trebuie sa se bucure de conditii de munca cel

putin decente. La un moment dat, va trebui sa angajati si un designer, care va

trebui platit cu un salariu mai consistent.

Clienti: Persoane cu venituri medii si mici, foarte sensibili la orice crestere

a pretului. In general, acestia vor fi atrasi exact de faptul ca mobila la comanda

are preturi egale sau chiar mai mici decat cea standard din magazinele marilor

producatori.

Indicatori financiari: Profitul este mic, de circa 7-10% din cifra de afaceri.

Alte sfaturi

Puneti cel mai mare accent pe calitatea mobilei si nu ignorati niciunul din

detaliile comandate. Fiti prompt si oferiti servicii suplimentare - livrare si montare

rapida la domiciliu, gratuitatea transportului, etc.

Context de piata

Este unul dintre sectoarele de activitate cele mai concurentiale din

ansamblul economiei.

19/275

Salon de infrumusetare pentru barbati

Pana in septembrie 2011, Adina Minulescu a lucrat ca prezentatoare de

stiri la un post TV din Cluj. S-a mutat in Bucuresti cu sotul, dupa ce acesta a fost

mutat cu serviciul. In Bucuresti a deschis primul salon de infrumusetare dedicat

exclusiv barbatilor. In doar trei saptamani de la infiintare, cifra sa de afaceri a

depasit deja 10.000 de euro. Pana in mai 2012 a lucrat tot ca prezentatoare de

stiri la postul Realitatea TV. Vanduse un teren la Cluj pe care a obtinut

aproximativ 20.000 de euro, bani pe care se gandea sa ii investeasca intr-o

afacere proprie. Vreme de trei luni am stat si am asteptat. Spuneam tuturor ca

voi investi intr-o afacere la care nimeni nu s-a mai gandit pana acum. Nu stiam

insa care va fi. Singurul lucru pe care mizam era sa gasesc o nisa de piata,

spune Adina Minulescu.

Ideea deschiderii unui salon de infrumusetare dedicat exclusiv barbatilor i-

a venit in septembrie 2012. Discutam cu prietenii si am observat ca, in general,

barbatii sunt destul de pudici atunci cand vine vorba sa mearga la cosmetica,

masaj sau manichiura si pedichiura. Mi-am dat seama ca barbatii sunt mult mai

atenti la propria infatisare decat cred femeile in general. Auzisem povestea asta

de prea multe ori asa ca brusc mi-am dat seama ca de fapt asta era ideea de

afacere pe care o cautam. Mi-a placut ideea de a fi proprietara primului salon de

infrumusetare pentru barbati din Romania, continua Adina Minulescu. Vreme de

aproape patru luni a cautat un spatiu adecvat. In final a gasit un consultant care

sa se priceapa la acest gen de afacere.

Numele lui este Mihnea Zoltan, hair stylist. El a lucrat la mai multe frizerii

de lux din Bucuresti, iar ideea unui salon exclusiv masculin i-a placut din prima

clipa. In timp ce Adina Minulescu cauta spatiul, Zoltan a testat piata (si mai ales

proprii clienti) pentru a incerca sa evalueze cat de cat potentialul unui salon de

infrumusetare numai pentru barbati. Mi-a fost evident ca aceasta idee se putea

20/275

transforma intr-o afacere profitabila in momentul in care marea majoritate a

clientilor mei personali imi spuneau ca vor fi cu siguranta si clientii unui astfel de

salon, explica Zoltan.

In decembrie 2012 Adina Minulescu a optat pentru un spatiu situat intr-o

vila din zona Foisorul de Foc din centrul Bucurestiului. A platit chiria in avans pe

trei luni si a inceput sa investeasca in amenajarea spatiului. Nu stiam nimic

despre contabilitate sau despre ce inseamna sa ai o firma. Stiam insa ca pot

angaja o contabila sau o firma care sa se ocupe de procurarea tuturor

autorizatiilor. In plus, am considerat ca este nevoie si de un consultant care sa

urmareasca in permanenta evolutia indicatorilor afacerii pentru a putea lua

eventualele decizii mult mai usor, spune Adina Minulescu. Investitia in

amenajarea spatiului s-a ridicat la aproximativ 20.000 de euro.

Mobila executata pe comanda a costat peste 3.500 de euro. A investit

inca aproape 3.000 de euro in angajarea unui pictor ale carui tablouri sa

decoreze salonul si cateva mii de euro in aparatura. Numai investitia initiala in

consumabile a fost de peste 1.800 de euro, si asta pentru ca si-a dorit sa aiba in

propriul salon cele mai noi game de produse speciale pentru barbati, ale

producatorilor occidentali. Cum costurile lunare ale salonului depasesc 1.700 de

euro, si-a constituit un fond care sa acopere eventualul deficit de clienti din

primele luni. In aproximativ doua luni amenajarea s-a incheiat. Cosmetica, tuns,

masaj si manichiura sau pedichiura sunt serviciile pe care Adina Minulescu le-a

dezvoltat in salonul sau. Una dintre regulile de baza este ca femeile nu au acces

inauntru. Daca un client vine cu sotia o invit la mine in birou, insa asta nu as

vrea sa se transforme in regula. Ideea de la care am plecat a fost ca barbatii sunt

stresati atunci cand merg la pedichiura, spre exemplu, de prezenta prea multor

femei in jur. Nu vreau sa fac si eu aceeasi greseala, continua Adina Minulescu.

Deoarece salonul a fost gandit ca un spatiu de servicii care se adreseaza

clientilor cu venituri peste medie, promovarea lui trebuia pregatita riguros. Adica

sa se indrepte spre mediile de expunere urmarite de publicul caruia se adresa.

21/275

Era evident ca nu trebuia conceputa o campanie de fluturasi raspanditi la coltul

strazii, atata vreme cat accesul aici nu se face decat pe baza de programare,

afacerea nefiind axata pe clientii veniti din strada.

Adina Minulescu a investit in jur de 1.000 de euro in promovare, 200 dintre

acestia fiind destinati producerii unui clip audio, care sa fie difuzat prin radio, iar

800 de euro in producerea de chibrituri personalizate, care sa fie distribuite in

barurile luxoase din capitala. Salonul s-a deschis pe 1 februarie, iar incasarile au

fost de peste 10.000 de euro, cu mult peste asteptarile initiale ale Adina

Minulescu. In cele trei saptamani de functionare au venit peste 70 de clienti, si

asta in conditiile in care campania de promovare a inceput doar cu cateva zile in

urma.

Vreau sa dezvolt aceasta afacere cat pot. In viitorul apropiat vom onora si

servicii la domiciliu, dar numai pentru clientii fideli. Ca orice afacere insa si

aceasta se poate dezvolta numai pana la un anumit punct. In viitor probabil ca

voi mai deschide cateva locatii sau voi incerca sa dezvolt un sistem de franciza,

incheie Adina Minulescu.

Business start

Investitia minima este de circa 12.000 de euro, insa, daca sperati la un

salon de lux, mizati mai degraba pe sume de peste 20.000 euro. Echipamentele

pentru frizerie costa aproximativ 1.800 euro, o combina pentru cosmetica in jur

de 2.000 de euro, pentru pedichiura si manichiura trebuie investiti aproximativ

1.000 de euro, mobilierul costa in jur de 3.500 de euro, iar pretul unui aparat de

sterilizat este de 350 de euro. Nu in ultimul rand, trebuie investiti 1.800 de euro si

in consumabile.

Angajati: in jur de zece persoane, astfel incat sa poata fi acoperit

necesarul de personal prin doua schimburi pentru fiecare operatiune, manichiura

si pedichiura, frizerie, cosmetica, masaj. Plata se va face prin acordarea unui

salariu fix (in general, salariul minim pe economie), la care se adauga un

22/275

comision reprezentand o pondere din totalul vanzarilor, comision negociat cu

fiecare angajat in parte.

Indicatori financiari

In acest business, marja de profit este de 30-35%, costurile fiind generate

in primul rand de chirie, salarii si consumabile.

Alte sfaturi

Intotdeauna trebuie sa aveti un fond de rezerva de cel putin 2.000 de

euro. Nu va asteptati sa va recuperati investitia in doar cateva luni de

functionare.

Este un business in care promovarea este esentiala. Pe de alta parte,

aceasta trebuie facuta cu cap, caci nu orice forma de promovare este si eficienta.

De exemplu, in cazul unui salon de lux, nu veti obtine rezultate impartind brosuri

si fluturasi. Asadar, puneti deoparte un buget de 1.500-1.700 de euro pentru

aceasta campanie.

Trebuie sa va ganditi la o locatie relativ centrala, care sa va garanteze un

vad satisfacator de persoane cu venituri peste medie.

Inchiriere si livrare de DVD-uri la domiciliu

In urma unei simple discutii la o bere, Stefan Silvian si Aurel Vladescu au

hotarat sa intre impreuna intr-o afacere cu inchirieri de DVD-uri. Mai facusera

afaceri impreuna, insa nu pe picior de parteneriat. Ambii aveau afaceri legate de

Internet. Aurel Vladescu avea compania Vladanet, care este un operator al

serviciului de publicitate online adclick si al unei retele de site-uri de continut, iar

Stefan Silvian detinea compania Silvianex, producator de solutii pentru furnizorii

de servicii web (mydomain, adserver etc.).

La discutia respectiva, eu i-am spus lui Stefan ca am o idee de afacere.

Mi-a spus ca are si el una, dar ca vrea sa o spun eu primul pe a mea. Ciudat, dar

23/275

aveam aceeasi idee: voiam sa dezvoltam o afacere in zona divertismentului,

bazata pe inchirieri DVD-uri, spune Aurel Vladesc

In momentul in care mi-am dat seama ca se gandea la acelasi lucru ca si

mine, spune Stefan Silvian, asocierea cu Aurel a devenit evidenta. Decat sa imi

fie concurent, mai bine imi este asociat. Mari amatori de filme, amandoi, s-au

gandit la posibilitatea de a comanda la domiciliu. Cum nu totdeauna, insa,

preferintele a doua persoane se potrivesc cu situatia din piata, oferta finala a

trebuit modificata, pentru a veni astfel in intampinarea a cat mai multor persoane.

In final, entuziasmul celor doi s-a transformat de la o bere in afacere.

Cu toate ca piata este destul de slab dezvoltata, acest lucru observandu-

se din numarul relativ mic de titluri prezente aici, inchirierea de DVD-uri este, in

principiu, o afacere destul de rentabila in Romania.

Cea mai mare frustrare pentru un client care inchiriaza filme este drumul

pana la centrul de inchiriere. Aceasta este si cauza pentru care multi dintre cei

care inchiriaza intarzie returnarea casetelor. Ideea celor doi a fost sa livreze

DVD-urile la domiciliu, la un pret acceptabil. In Romania, Internetul pentru

nevoile consumatorilor este aproape inexistent. Exista site-uri care vand produse

si servicii catre publicul larg, dar numarul celor care le utilizeaza este foarte

limitat. Insa acest lucru se va schimba in viitor, iar afacerea asta are potential de

crestere, spune Stefan Silvian.

Asa ca au facut un plan de afaceri si au incercat sa vada daca este viabil.

Au construit un site, care era folosit drept interfata pentru vanzari. Au desoperit,

insa, marea problema a acestui business: optimizarea costurilor de transport.

Preturile trebuie sa fie mici la livrare, iar costurile, limitate. Altfel, afacerea nu

poate fi profitabila. Pentru asta a trebuit sa construiesc un intreg program pe

Internet, program al carui scop a fost optimizarea drumurilor si a costurilor. Cu

toate ca inchiriem un DVD 20 lei, iar cel care livreaza mai face un drum la

returnare, afacerea este profitabila, explica Sarbu. In total, cei doi au investit

24/275

pana acum aproximativ 25.000 de euro, insa investitia finala va fi de aproape

80.000 de euro.

Un DVD cumparat de la un distribuitor costa in medie 20 euro. Pentru un

stoc de 1.000 de DVD-uri, sa spunem, trebuie investiti in jur de 20.000 de euro.

Dar trebuie luat in considerare si faptul ca investitii in stocul de casete trebuie

facut incontinuu, in functie de noile aparitii, explica Stefan Silvian.

Acum, cei doi au 11 angajati, au inchiriat noua autoturisme pentru livrare

si spera sa atinga cat mai repede pragul de rentabilitate. 2.000 de clienti care sa

comande 4.000 de DVD-uri pe luna vor genera o cifra de afaceri de aproape

100.000 de euro anual. Din incasari 30% merg in investitiile pentru noi titluri, 30%

sunt costuri de livrare si alte 30% profit. 100.000 de euro cifra de afaceri anual ar

fi un optim pentru afacere, insa ea devine rentabila si in cazul unor incasari mai

mici, incheie Stefan Silvian.

Venind din zona de divertisment, sector care o data cu dezvoltarea

economica va cunoaste cresteri semnificative, ideea de afacere este interesanta,

ea bazandu-se pe comoditatea oferita clientilor, atat in selectarea titlului dorit, cat

si in privinta transportului la domiciliu. Tinand cont de aceasta comoditate, intr-un

fel este normal ca un client sa plateasca mai mult. Unul din obstacolele

importante pentru dezvoltarea afacerii o constituie pirateria aflata la un nivel

foarte inalt in Romania. Practic, piata este inundata de filme piratate pe suport

CD, astfel incat multi clienti potentiali au posibilitatea cumpararii titlurilor la preturi

de nimic. Tilurile ofertate sunt esentiale pentru o afacere de acest gen, insa

trebuie sa existe o varietate mare a titlurilor aflate in portofoliu, actualizata in

permanenta (de aici si cheltuieli de investitii permanente), iar filmele respective

sa fie relativ disponibile. Clientul nu trebuie sa fie frustrat ca niciodata nu gaseste

disponibil un anumit titlu. A da utilizatorului posibilitatea de a pune intr-o lista

titlurile preferate si la fiecare logare pe site sa i se spuna ce titluri sunt disponibile

din lista, scurtand timpul de cautare si eliminand frustrarile legate de cautari

repetate esuate, este o idee de luat in calcul.

25/275

Un alt aspect important pentru profitabilitatea afacerii este acoperirea

costurilor de transport. Daca in cazul unui centru de inchirieri localizat fizic apar

costurile cu chiria spatiului, in cazul centrului virtual acestea dispar, insa apar

costuri de transport semnificative. Cheltuielile cu transportul pot fi partial

acoperite din pretul de inchiriere, dar este esential ca activitatea de transport sa

fie optimizata, folosind tehnici si metode specifice si, in acelasi timp, urmarind ca

drumurile catre clienti sa fie folosite si la distributia altor produse decat DVD-ul.

Nivelul preturilor practicate nu face insa ca aceasta comoditate sa fie scumpa,

astfel incat serviciul este adresat masei mari de clienti care inchiriaza DVD-uri.

Oferta de DVD-uri este interesanta, si o data cu cresterea vanzarilor de DVD

playere, din ce in ce mai pronuntata in ultimul timp, vom asista la cresterea

cererii pentru titluri pe acest suport.

Business start

Investitia minima este de 25.000 euro, defalcati astfel:

10.000 euro in sistemul informatic

10.000 euro in DVD-uri

5.000 euro capital de lucru si promovare.

Pe parcurs, trebuie facute si alte investitii.

Costuri: Pentru a mentine un nivel scazut al cheltuielilor, proiectati un

sistem de livrari cat mai eficient, bazat pe un numar mic de drumuri si un numar

cat mai mare de livrari. Dezvoltati un sistem informatic care sa va ajute la

optimizarea acestor costuri. Costurile trebuie defalcate astfel:

30% investitii in noi titluri de filme

30% costuri de livrare

30% realizarea stocului de filme in functie de preferintele clientilor.

Angajati: Este de nevoie de cel putin opt salariati, care sa acopere

activitatile de relatii cu clientii, livrari si pregatirea acestora.

Transportul: Veti avea nevoie de cel putin cinci autoturisme, eventual, in

regim de inchiriere.

26/275

Indicatori financiari: rata de profit a afacerii este de aproximativ 30%.

Alte sfaturi:

costurile de livrare sunt cel mai important aspect al acestei afaceri, astfel

incat va fi nevoie de implementarea unui program unic de gestiune a livrarilor,

adaptat la dinamica cererilor. De asemenea, costul pe livrare trebuie sa fie cel

putin la nivelul altor firme de curierat rapid. Orientativ, pentru ca afacerea sa

renteze, cheltuielile cu livrarea trebuie sa reprezinte maximum 30% din incasari,

alte 30% urmand sa fie investite in titluri noi;

Restaurant

In urma cu cinci ani, doi ingineri, Lucian Ionescu si Anghel Parga, aveau

fiecare propriile afaceri si nu stiau mai nimic despre modul in care se

administreaza un restaurant. Cele trei locatii deschise pana acum vor aduce in

anul 2013 un venit de peste 2,2 milioane de euro.

Unul avea o companie de inregistrari si inchirieri de casete video, iar

celalalt mai multe magazine situate in statiile de tramvai si autobuz. Fusesera

colegi la cursurile Facultatii de Transporturi si dezvoltasera chiar o afacere

impreuna, intr-un centru de inchirieri de casete video de pe bulevardul Barbu

Vacarescu, in apropierea stadionului Dinamo. Pe vremea lui Ceausescu, toata

lumea mergea la restaurant pentru a manca friptura. Ideea asta s-a transmis si

dupa 89. Noi voiam sa facem un restaurant unde sa poti comanda si mancare

gatita, unde portiile sa fie mari si unde preturile sa nu te determine sa tremuri de

frica in asteptarea notei de plata, explica Lucian Ionescu. Asa s-au decis sa

transforme spatiul din Barbu Vacarescu din centru de inchiriat casete video, in

restaurant. Cand si-au dat seama ca simt lipsa unui loc unde sa ia masa intocmai

ca acasa, le-a venit ideea de a investi intr-un restaurant.

Numele restaurantului a venit de la sine. Acasa se potrivea de minune

conceptului lor familial. Investitia a fost de aproximativ 50.000 de euro. Lucian

27/275

Ionescu avea ceva bani pusi deoparte, iar Anghel Parga a facut un credit de

100.000 de lei, pentru care a girat cu apartamentul. La finele lunii februarie din

2008, au deschis restaurantul. In momentul in care am deschis m-am uitat la

ceea ce facusem si i-am spus lui Lucian ca noi vom face o retea de restaurante.

In prima zi am dat o petrecere pentru prieteni, insa au inceput sa vina si clienti. A

doua zi, sefa de tura ne-a sunat sa ne spuna ca restaurantul este plin si ca nu

mai fac fata, spune Anghel Parga. Amandoi recunosc faptul ca in acel moment

nu stiau nimic despre restaurante si ca il facusera exact asa cum voiau ei. In

primele sase luni de zile am invatat, de fapt, ce inseamna o astfel de afacere si

ca poti avea pierderi chiar daca restaurantul este plin, continua Anghel Parga.

Spre exemplu, daca nu ai o relatie functionala cu furnizorii, poti pierde foarte

mult. Calitatea angajatilor este un alt criteriu care poate influenta vanzarile.

Exista situatii in care mancarea gatita trebuie aruncata. Preferam sa

aruncam o oala cu ciorba care a stat cateva ore si sa facem alta si asta pentru

ca, in timp, clientii nemultumiti nu se mai intorc, spune Lucian. Practic,

optimizarea intregului sistem a durat aproape un an. Lucian Ionescu s-a apucat

sa supervizeze intreaga activitate si sa incerce sa inteleaga cum functioneaza

totul intr-un astfel de restaurant. Acum relatia cu furnizorii merge foarte bine;

avem retete proprii pentru anumite produse pe care furnizorii le respecta si le fac

numai pentru noi. Aprovizionarea este zilnica, pentru a nu congela produsele.

In anul 2009 au inregistrat pierderi. Restaurantul functiona, dar doar cu 15

mese. Asa ca le-a venit ideea sa mai deschida inca o locatie. Avand vanzari

mai mari, puteam negocia preturi mai bune cu furnizorii, ceea ce insemna un

volum mai mare, un profit constant in raport cu calitatea si posibilitatea de a

pastra preturile constante, explica Anghel Parga. Investitia in al doilea

restaurant a fost de aproximativ 100.000 de euro. Intre timp inchisesera primele

afaceri. Al doilea restaurant a mers si el, chiar din prima zi, insa sincronizarea cu

celelalte locatii era din ce in ce mai dificila.

28/275

E foarte greu sa standardizezi mancarea, explica Lucian Ionescu. Marja

de profit a afacerii era de 10-12,5%, ceea ce in lumea restaurantelor inseamna

foarte putin. Insa tocmai aceasta era ideea: sa aiba marje mici, preturi la fel, insa

volumul de incasari sa fie crescut prin atragerea clientilor pe tot parcursul zilei.

Practic, incasarile au crescut proportional cu numarul de locuri. De aici a venit

ideea deschiderii unei a treia locatii, mai mare si situata in centrul Capitalei.

Principiile dupa care isi alegeau locatiile erau insa clare: toate trebuia sa fie

inchiriate pe perioade lungi (minimum zece ani), sa fie in zone cu vad comercial,

spatiile sa beneficieze de geamuri mari, cu vedere la strada, sa existe o anumita

distanta fata de restaurantele existente. Locatia pentru al treilea restaurant a fost

Piata Romana si a fost deschis la jumatatea lunii iunie a anului trecut. Aici au

investit in jur de 500.000 de euro, bani care au venit mai mult din profituri, dar si

din credite de la furnizori. Initial ne-am speriat, pentru ca proiectul era cam mare:

restaurantul are 340 de locuri, din care 200 pe terasa si in jur de 150 de angajati.

Ne-am dat insa seama ca fiecare locatie se amortizeaza liniar, iar asta ne-a

determinat sa mergem mai departe, explica Lucian Ionescu.

In numai cativa ani, cei doi au pus bazele unei prime retele de restaurante

cu capital integral romanesc.

Anul acesta vor sa mai deschida inca doua locatii, iar dupa ce vor

considera ca au acoperit piata bucuresteana, vor incepe sa se dezvolte si in tara.

Pana la urma ne gandim la un sistem de franciza, insa pentru a intra in asa ceva

trebuie sa avem certitudinea ca putem controla, din punct de vedere calitativ,

partenerii carora le dam franciza. Daca acest lucru nu se intampla, punem in

pericol marca Acasa. In momentul in care vom avea parghiile necesare, cu

siguranta ca vom lua in calcul si franciza, incheie Anghel Parga.

Business start

Investitia minima este de 100-130.000 de euro care trebuie investiti intr-un

spatiu de 250 mp, inchiriat, aflat intr-o stare decenta, dar si in mobilier, instalatii

termice si electrice, aparatura pentru bucatarie, etc.

29/275

Angajati: Trebuie recrutati 50-60 oameni care vor lucra in schimburi. Cei

mai multi, 60%, vor lucra in fata (chelneri, barmani, ospatari), iar restul, in partea

din spate (la bucatarie, aprovizionare etc.). Inainte, ponderea era exact inversa,

insa cei doi patroni de Acasa cred ca acesta este un model de business

invechit. Angajatii trebuie instruiti exemplar, calitatea servirii fiind unul dintre

primele criterii care determina un client sa aleaga sau sa renunte la un

restaurant.

Alte sfaturi:

este nevoie de un spatiu de minimum 250 mp, suprafata suficienta

pentru optimizarea activitatilor, cu un numar optim de locuri.

nu este o afacere care sa nu functioneze in cartierele periferice, ci este

nevoie de o zona cu vad comercial.

nu porniti de la ideea ca fiecare produs din meniu trebuie sa genereze

profit. Asadar, in cazul anumitor feluri de mancare, le puteti comercializa la

preturi de dumping, urmand sa va recuperati diferenta din marja de profit aplicata

altor produse din meniu. Singurul reper dupa care trebuie sa va ghidati este

profitul total, care trebuie sa ajunga la 10-12,5%.

Fisa afacerii

Numarul de restaurante: 3

Numarul total de locuri: 490

Numarul total de angajati: 210

Rata de profit: 10-12,5%

Nivelul unei tranzactii: 10 euro

Numarul total de tranzactii: 700/zi/restaurant

30/275

Prestari de servicii diverse

Ca sa observi ca oamenii sunt, in general, comozi, nu-ti trebuie o vasta

experienta de viata. In timpul liber fiecare vrea sa faca cat mai putine lucruri.

Nimeni nu vrea sa aiba batai de cap cu drumurile pentru achitarea facturilor, cu

statul la cozi pentru a-ti face buletin sau cu modalitatea in care se rezolva

problema unei inundatii la ora trei dimineata.

Acest rationament simplu a stat la baza afacerii pe care au dezvoltat-o

Florentina si Andrei Ticu si in care au investit 10.000 euro: o firma care face de

toate, de la cumparaturi pentru cei care nu au timp de asa ceva si pana la gasit

firme care produc cele mai ciudate marfuri sau plata lunara a facturilor.

Altfel spus, o firma care rezolva orice fel de problema. Andrei Ticu nu s-a

ocupat de acelasi lucru mai mult de un an si jumatate, pentru ca se plictisea

repede. S-a gandit sa isi dezvolte o afacere in momentul in care a realizat ca,

desi castiga bine, nu se putea bucura de bani. Ajungeam seara acasa, gaseam

lumina taiata, facturile neplatite, frigiderul gol. Nu aveam timp sa fac toate astea.

Am avut o discutie cu Florentina si ne-am dat seama ca ideea unei firme care sa

se ocupe de toate ar putea prinde.Pe piata, in general, lipsesc serviciile sau mai

bine zis exista servicii punctuale, neintegrate. Noi am pornit de la ideea ca firma

noastra vrea sa faca de toate. Ideea a fost sa cream un generator de servicii care

sa preia o problema si sa o rezolve, explica Andrei Ticu.

Desi pentru cei mai multi dintre noi este evident ca sectorul serviciilor este

deficitar in Romania si ca cererea este mult mai mare decat oferta, nu este usor

sa dezvolti o afacere in acest domeniu. Cei mai multi se axeaza pe zone

punctuale de servicii, care depind de un anumit segment limitat de piata. Cei doi

s-au gandit sa porneasca invers si sa dezvolte orice serviciu in functie de cererea

pietei. Vrei pizza acasa, de ce sa investesti in cuptoare si sa angajezi bucatari,

cand asa ceva exista deja. Clientul da un telefon si firma merge indiferent ce

cumpara.

31/275

Pentru cei carora le este lene sa faca drumuri si sa stea la cozi pentru

plata facturilor la utilitati, o astfel de firma le plateste lunar facturile, contra cost.

Cei doi au trecut la investitii imediat ce au definit foarte bine domeniul de care se

vor ocupa. Au cheltuit initial 2.000 de euro, insa fiecare a venit de acasa cu

masina proprie si computere. Firma pe care cei doi au infiintat-o s-a numit James

Butler. Chiar daca la o prima vedere pare sucursala romaneasca a unei companii

engleze, nu e adevarat. Este o companie suta la suta romaneasca. Numele, insa,

impune respect si senzatia ca este vorba de o firma serioasa, lucru esential

atunci cand te ocupi de servicii.

Primele comenzi au venit in aprilie 2012, desi firma incepuse sa

functioneze de la sfarsitul lunii martie.

In prima luna au fost peste 100 de comenzi, aproximativ jumatate fiind

cereri de aprovizionare la domiciliu. Sistemul pe care l-au dezvoltat s-a bazat pe

nevoile clientului. Adica: clientul vrea sa i se faca piata, firma trimite un om care

face acest lucru contra unei sume de bani in functie de suma cheltuita. Pentru

cumparaturi intre 500-1000 lei trebuie platiti firmei James Butler 160 de lei. O

parte din comenzi sunt legate de obtinerea de acte. Aprovizionarea la domiciliu

nu este foarte rentabila, insa asigura volum afacerii, spune Andrei Ticu. Dupa

prima luna de functionare cifra de afaceri a companiei a fost de aproximativ

1.000 de euro, ceea ce le-a asigurat practic acoperirea costurilor. In timp, in

functie de cerere, au inceput sa apara si alte servicii. Exista persoane care

solicita catering sau care iti dau cheile de la masina si iti cer sa o duci la service

pentru a o repara. Altii solicita sa ii duci un pachet dintr-o zona in alta a orasului,

sa ii scoti cainele la plimbare, sa ii gasesti menajere, sa ii iei copiii de la scoala

sau sa ii gasesti companii care sa se ocupe de tot felul de probleme, spune

Florentina.

Cei doi au investit peste 10.000 de euro, bani veniti in mare parte din

profit, care a fost reinvestit, pe parcursul primului an de functionare. La inceput

munceau doar cei doi impreuna, acum au sase angajati. Scopul este ca acestia

32/275

sa se specializeze, fiecare, in cate un domeniu. Dupa un an de functionare, cifra

de afaceri a companiei a fost de aproximativ 800.000 lei, iar profitul de 65.000 lei.

In medie, in fiecare luna, James Butler are in jur de 3.500 de clienti, insa sunt luni

in care sunt 1.000 si luni in care numarul acestora sare de 5.000. Interesant este

ca sunt solicitate servicii in functie de sezon. La inceputul anului se solicita plata

impozitului, in august sunt foarte multe inscrieri de autoturisme, in septembrie

amenajari de locuinte, in noiembrie solicitari de acte de identitate, iar in

decembrie ne ocupam mai mult de aprovizionari la domiciliu, spune Andrei Ticu.

In 2013, cei doi spera sa se dubleze cifra de afaceri. In plus, se gandesc

chiar ca la un moment dat sa se dezvolte printr-un sistem de franciza. Si chiar

daca firma lor rezolva practic orice problema si intermediaza orice serviciu, asta

nu inseamna ca problemele lor (adica cele care le-au deschis ochii pentru a

observa existenta cererii in acest domeniu) nu mai exista. Andrei recunoaste ca

mai are cateodata probleme cu plata facturilor, iar Florentina, in momentul vizitei

noastre la sediul firmei, nu stia cum sa iasa din impasul unei inundatii in

apartamentul propriu.

Cateva exemple de comenzi altfel:

- Un client care pleca in Canada si voia ca in perioada in care este plecat

sa i se amenajeze apartamentul. A mers cu un reprezentant al firmei in

magazinele de bricolaj, i-a aratat ce isi dorea, si, dupa ce a plecat, firma s-a

ocupat de angajarea si supravegherea muncitorilor.

- Intr-o seara, au fost sunati de un client care se uita la meciul de fotbal

Steaua - Dinamo si care a comandat o punga de seminte. I s-a spus ca pentru

comenzile de pana la 500 lei trebuie sa plateasca 20 lei, iar semintele costau

doar patru lei, si a raspuns ca nu e nicio problema, dar nu se poate uita la meci

fara sa manance seminte, asa ca a achitat 24 de lei.

- La un moment dat, au primit un telefon de la un client care voia sa aiba

un gard ca al unui vecin cu care era la cutite: si care nu voia sa-i spuna din ce

piatra si-a construit gardul.

33/275

- A existat o solicitare pentru plantarea unei livezi, asa ca au trebuit sa

cumpere pomi si sa gaseasca oameni care sa sape si sa cultive livada.

Business start

Investitia minima este de 2.000 de euro,la care se adauga costurile

achizitionarii a doua masini, doua computere, telefoane si fax. Ulterior, vor mai

trebui facute investitii pentru dezvoltarea afacerii.

Domeniile de activitate ale unei asemenea firme sunt prestarile de servicii

si consultanta.

Angajati: La inceput este nevoie de doi angajati, un operator telefonic care

sa preia apelurile si un om care sa stea pe teren pentru a onora solicitarile.

Odata cu dezvoltarea firmei, va creste si numarul de angajati.

Context de piata: in momentul de fata, James Butler este singura firma

care ofera astfel de servicii. Altfel, exista cativa prestatori de servicii punctuali:

livrari de pizza, DVD-uri, curierat etc. In acelasi timp, cererea pentru serviciile

unei astfel de companii este destul de ridicata, mai ales in marile orase.

Costuri: lunar, cheltuielile firmei James Butler ajung la 3.000 de euro, o

treime fiind reprezentata de facturile telefonice, iar 20%, de costurile de transport.

Alte sfaturi:

obtinerea de acte este cea mai rentabila activitate, in timp ce

aprovizionarea este cea mai putin profitabila.

succesul afacerii este garantat de un bun control al costurilor.

Catering

Ce legatura are o diploma de inginer mecanic cu profesia de medic? Nici

una, in afara poate de visul Anei Chirhoc de la 18 ani, cand visa sa devina medic

si aceeasi Ana Chirhoc, care, la 25, avea in buzunar o diploma de inginer

mecanic, fara nicio valoare in noua economie romaneasca. La 45 de ani a ajuns

sa poarte un halat alb si sa trateze cu succes cea mai importanta problema din

34/275

viata oamenilor: mancarea de zi cu zi. Modul in care Anca Chirhoc a pornit in

cariera este tipic pentru majoritatea oamenilor zilelor noastre, desigur in

Romania.

Cum inainte de 1989 admiterea la medicina era extrem de dificila, desi a

dat , n-a intrat. S-a orientat catre Politehnica, sperand sa-si construiasca mai

usor o cariera, dar in 1992 piata romaneasca deja nu mai avea nevoie de ingineri

pentru mecanica fina. Pentru a putea supravietui, mi-am pus intrebarea ce as

putea face fara niciun ban. M-am gandit ca as putea incepe o afacere la care sa

ma pricep. In afara de ceea ce invatasem la scoala, si nu-mi mai ajuta acum,

singurul lucru pe care-l stiam era sa gatesc, la fel ca mai toate femeile. O

jumatate de an am mers pe la toate centrele de consultanta in afaceri de prin

Bucuresti pentru a ma documenta asupra unei afaceri in acest domeniu. Pe

atunci, nimeni nu vorbea si nici nu facea catering, spune Anca Chirhoc.

Diferenta dintre dosarele de consultanta si realitate era uriasa, la fel ca

acum, de altfel. Cultura, traditia si educatia oamenilor din occident, unde

cateringul a devenit o activitate infloritoare de-a lungul a zeci de ani,

configureaza o conjunctura in care romanii nu se regasesc, inca. Asa ca Anca

Chirhoc a recurs la cea mai buna metoda in Romania: vazand si facand. Pentru

inceput s-a dus la o prietena care lucra la o banca si a dus, promotional, mai

multe sandvisuri, lasand o oferta pentru comenzi. M-am intors luni dimineata,

pregatita sa fac fata unor eventuale solicitari din categoria preparatelor mai

ieftine. M-am inselat - recunoaste Anca Chirhoc. Toti au comandat sandvisuri cu

snitel de pui, care erau cele mai scumpe. Asa ca a trebuit sa dau fuga la

magazin, sa cumpar mai mult piept de pui. Era inghetat, iar eu ma angajasem sa

le onorez comenzile pana la ora 11. Am rugat o vecina care avea cuptor cu

microunde sa ma lase sa dezghet mai repede carnea, dar oricat m-am straduit,

am intarziat trei ore.

Intarzierea a fost trecuta cu vederea, atat timp cat mirosul placut si

infatisarea atragatoare a sandvisurilor a compensat. Bancherii s-au lins pe

35/275

degete de placere si in scurt timp au aparut si alti mancaciosi, care lucrau in

diverse firme la Sofitel. Anca Chirhoc spune ca nu a facut nicio oferta nimanui,

dar sistemul era de-abia la inceput si nu exista concurenta pe piata.

Afacerea s-a dovedit profitabila, crescand, practic, de la sine. Dupa cateva

luni s-a gandit sa-si diversifice oferta. Nu ca urmare a presiunii din partea

clientelei. Nu a simtit astfel de constrangeri nici atunci, nici acum. Majoritatea

clientilor au un buget pentru masa, dar nu si cerinte specifice pentru continutul ei.

Sau vin cu pretentii care nu se pot acoperi din sumele respective de bani. Pe

piata au aparut acum tot felul de furnizori de servicii de catering, dar eu nu

accept sa fac niciun fel de compromisuri la calitatea preparatelor pe care le ofer

si nici sa fac comisioane, spune hotarat Anca Chirhoc.

In scurt timp, insa, a trebuit sa treaca la amenajarea unui spatiu dedicat

exclusiv activitatii productive. Pentru a face fata volumului de comenzi, dar si

pentru a creste randamentul, a trebuit sa cumpere utilaje de laborator si

echipamente de lucru profesionale. Profitul nu a crescut pe masura, pentru ca au

scazut comenzile din partea persoanelor juridice. Marii clienti, cei pentru care

firma platea masa de pranz, au taiat aceste beneficii din pachetul salarial al

angajatilor. Asadar, amenajarea unui spatiu modern si performant de productie in

comuna Pantelimon permite acum familiei sa se concentreze asupra cateringului

destinat evenimentelor. Intre timp, Calin Chirhoc a absolvit un MBA la Asebuss,

ceea ce a permis abordarea activitatii dintr-o perspectiva reala a business-ului.

Investitia a fost mare: 80.000 de euro. Anca Chirhoc spune insa ca daca

vrei sa te dezvolti, inclusiv in calitatea serviciilor, si sa te diferentiezi pe o piata

care a inceput sa devina concurentiala, trebuie sa iei astfel de decizii si sa-ti

asumi toata responsabilitatea.

Business start

Productivitate: 100 de portii mancare/zi. Masa de pranz: 600 de portii

mancare/zi (insumeaza 60% din cifra de afaceri). Mese festive: 15-20

36/275

evenimente/luna - preparare mancare, organizare, servicii directe de servire la

beneficiar (insumeaza 40% din cifra de afaceri).

Spatiu: 200 mp: suprafata utila pentru activitatea de productie, depozitare,

birouri si anexe (vestiare, grupuri sanitare etc.) - chiria: 10 euro/mp = 2.000

euro/luna - amenajare minima initiala: 3.000 euro- intretinere: 1.000 euro/luna

(apa, gaze, lumina, canalizare, curatenie, reparatii curente, igienizare etc.)

Echipamente de laborator: 12.000 euro (plita, cuptor cu convectie, mese

inox etc.)

Vase si vesela de unica folosinta pentru 100 de portii de mancare/luna:

2.000 euro

Masina pentru transportul produselor: 5.000 euro

Personal angajat: 1 bucatar + 4 ajutoare la bucatarie + 2 persoane la

distributie

Costuri lunare (plata salariilor si crearea stocului de marfa pentru o luna):

3.000 euro. Este recomandabila crearea unui fond care sa acopere cheltuielile in

avans pe trei luni, cam cat dureaza recuperarea investitiei.

Total capital de pornire: 28.000 euro

Personal: 20 de angajati (cheltuieli cu personalul: 20% din total)

Rata de profit: intre 6% si 10%.

Alte sfaturi

- Orice afacere din domeniul alimentatiei trebuie sa tina cont ca gusturile

clientilor pot fi extrem de diverse, si o combinatie care patronului i se pare

nelalocul ei se poate dovedi delicioasa pentru un anumit clinent. Asadar,

renuntati la propriile prejudecati si testati cu atentie gusturile consumatorilor.

- Nu va suparati pe client. Se va intampla frecvent ca un client prost

dispusa sa refuze o portie de mancare preparata exact ca atunci cand i-a placut

foarte mult. Pentru a va feri de asemenea incidente, apelati intotdeauna la

aceiasi furnizori si bucatari.

37/275

- Este un business in care se lucreaza intotdeauna contra cronometru.

Prin urmare, este obligatorie realizarea unui plan saptamanal al comenzilor

estimate, care sa permita concentrarea pe activitatile urgente: ambalarea si

livrarea.

- Nu intrati intr-o asemenea afacere daca nu aveti deloc cunostinte de

administrare de personal si de contabilitate primara. Spre deosebire de un

restaurant, in catering nu exista bacsisuri, iar oamenii se pot demotiva foarte

rapid.

- Este o afacere pentru persoanele pasionate de gatit si arta culinara, in

ansamblul sau.

- Trebuie sa va implicati permanent in bunul mers al firmei. In plus, nu

ignorati un fapt minor, dar enervant, vati mirosi permanent a mancare.

Productie de suplimente proteice

Cu un imprumut de 25.000 de lei, luat in 2005, Mihai Ivan a intrat intr-o

afacere de productie de suplimente proteice (folosite de culturisti) si are o cifra de

afaceri de aproape 200.000 de euro. Cristian Dulgheru muncea ca masinist intr-o

tipografie, iar ideea de a infiinta o revista de culturism i-a venit in primavara

anului 2005, insa cea mai mare problema era lipsa banilor. Dar, fiind convins ca

cerere pe piata pentru o astfel de revista exista, s-a gandit la un imprumut.

M-am gandit sa tiparesc un poster cu un culturist pe care sa il vand

pentru a face rost de bani pentru revista. Am facut actele pentru a cere un

imprumut de 25.000 lei, insa cand a venit momentul sa imi dea banii, functionarul

respectiv mi-a spus sa vin cu parintii. Aveam 21 de ani si fata de copil, iar

functionarului i-a fost frica sa imi dea o suma atat de mare de bani, cu toate ca

aveam toate actele, spune Mihai Ivan.

A tiparit un poster in 10.000 de exemplare, pe care le-a vandut cam in

doua luni. Toti cei 80.000 lei rezultati din vanzare au fost investiti in revista de

38/275

culturism. Aceasta nu s-a dovedit insa a fi o afacere si, vreme de cativa ani,

incasarile acopereau practic doar cheltuielile. Nu reuseam sa vand reclama.

Nimeni nu voia sa cumpere reclama la mine in revista. Mi-a venit insa ideea sa

vand eu produse carora sa le fac reclama in revista mea de culturism, declara

Mihai Ivan.

A cunoscut in 2008 pe cineva care incerca sa vanda suplimente proteice

pentru sportivii din salile de culturism. Le aducea din Ungaria si incerca sa le

distribuie in salile de forta din Cluj. Mihai Ivan i-a propus urmatorul experiment:

sa faca reclama produselor in revista lui si sa vada care este efectul. In cateva

zile a vandut cateva sute de bucati. Deja afacerea incepea sa se dezvolte.

Importau suplimente proteice pe care le promovau si, apoi, vindeau, prin

intermediul revistei lui Mihai Ivan, care oprea doar un comision.

In anul 2009, Mihai il cunoaste pe Stefan Bubulea, profesor la un institut

de cercetari, caruia ii cere sa ii conceapa o mostra de supliment proteic. In

mintea lui Mihai Ivan deja se infiripase ideea de a trece de la faza de importator

la cea de producator de suplimente proteice. In numai cateva zile, profesorul ii

prezinta o mostra din suplimentul conceput, ceea ce il determina sa inchirieze un

spatiu la Buftea si sa treaca la productie. Succesul a fost imediat. In doua luni

am vandut cateva tone de supliment proteic, incasarile fiind de aproape 50.000

de euro, spune Mihai Ivan. Ideea afacerii era simpla si eficienta. Producea

suplimentul proteic, ii facea reclama in propria revista si il vindea fie in salile de

culturism sau diverse magazine, fie le livra prin posta celor care faceau

comanda. Banii incasati i-a investit in achizitionarea unui teren la Buftea si in

constructia fabricii. Terenul m-a costat 10.000 de euro, iar constructia si utilajele

aproximativ 40.000 de euro, continua Mihai Ivan.

Achizitionarea materiei prime a reprezentat cea mai mare problema. A

trebuit sa ii convinga pe furnizori sa ii dea marfa cu plata la o luna. Trecerea la

productia proprie s-a simtit imediat in cifra de afaceri. Firma, pe care o infiintase

in anul 2005, avea cifra de afaceri relativ ridicata, in anul 2009 aceasta fiind de

39/275

peste 92.000 de euro. Investitia in fabrica a inceput sa fie simtita in cifra de

afaceri in anul 2010, cand aceasta a urcat la peste 125.000 de euro, dupa o

scadere in 1999 la 56.000 de euro. Dupa un an de activitate dezvoltase deja

patru produse si avea 20 de angajati. Acum numarul produselor este de 23, iar

cel al angajatilor permanenti este de 40, la care se mai adauga inca 20 de

colaboratori. Dupa anul 2011 afacerea aproape ca a explodat, cifra de afaceri

ajungand anul trecut la aproape 200.000 de euro, rata profitului fiind de

aproximativ 30%. Intre timp Mihai Ivan a deschis un magazin propriu si a investit

2.000 de euro intr-un site, prin intermediul caruia sa isi vanda produsele. Doar 3-

4% din vanzari se fac deocamdata prin intermediul acestui site. Cel mai mult se

vinde tot prin comanda telefonica sau prin livrarea direct in salile de culturism,

explica Mihai Ivan.

Aparent afacerea dezvoltata de acesta este una de nisa, care depinde intr-

o foarte mare masura de numarul practicantilor de culturism. Piata in acest

domeniu este foarte mare. Sunt sali de forta care au si 400 de abonati. Numai in

Bucuresti cred ca sunt 120 de sali, care au in medie cate 250-300 de abonati. Cu

toate ca numarul clientilor este destul de mare, problema este sa ajungi la ei.

Faptul ca am avut propriul mijloc prin care sa fac reclama m-a scutit de multe

cheltuieli. Chiar daca revista de culturism nu mi-a adus profituri, fara ea afacerea

cu suplimente proteice nu cred ca ar fi functionat, incheie Mihai Ivan.

Business start

Activitate: productie de suplimente proteice

Investitia minima variaza foarte mult de la caz la caz. Este nevoie de un

teren si o hala de productie, iar sumele difera in functie de tipul suplimentului

proteic care va intra in linia de productie. Pentru productia de pulberi proteice

este nevoie de o suma minima de 4.000 de euro, in timp ce, in cazul unor

produse mai competitive, achizitionarea echipamentelor poate ajunge si la

400.000 de euro. Concentratele preparate pentru sportivi au avantajul ca se

livreaza usor si sunt relativ ieftin de produs, insa este importanta identificarea

40/275

unor retete bune de suplimente proteice, iar pentru asta trebuie sa identificati un

specialist in domeniu care sa conceapa aceste retete.

Autorizatii: niciun supliment proteic nu poate iesi pe piata fara avizul

Ministerului Sanatatii, iar acesta costa, in final, ca, 500 de euro pentru un singur

produs.

Context de piata: in Capitala, de exemplu, exista cam 120 de sali de

culturism, cu o medie lunara de 300 de sportivi. Asadar, piata exista, iar

producatori sunt doar patru in intreaga tara.

Alte sfaturi:

- investiti in sistemul de distributie, care este foarte important. Nu este

nevoie sa va cheltuiti banii pentru un magazin de desfacere, ci este suficient sa

aveti un magazin online, dar si sa realizati abonamente cu salile de culturism,

carora sa le livrati lunar materia prima. Promovarea produselor se va face chiar

prin dezvoltarea acestui sistem de livrare la comanda, prin telefon sau Internet.

Reparatii papusi portelan

La varsta de 90 de ani, Andrei Gyorfi este mostenitorul unei meserii pe

cale de disparitie: repararea papusilor. Afacerea propriu-zisa a inceput in 1940 si

merge mai departe, supravietuind de-a lungul a trei regimuri. Si asta, pentru ca

se bazeaza pe ceva simplu si etern: sufletul clientilor. Atunci cand a inceput sa

repare papusi, raspundea la nevoile publicului. Acum cererea mica abia aduce

in clinica de papusi cativa pacienti pe saptamana.

Pe la 1940, familia Gyorfi intra pe piata clujeana cu artizanat, confectii,

tricotaje, jucarii. Din bazar, pentru copii, atractia principala erau papusile cu cap

de portelan, produse in Germania. Cei mari cumparau cu aceeasi placere

figurinele Hummel. Intodeauna, cele mai bune vanzari se faceau inaintea

Craciunului. Si tot atunci, se intamplau si mici accidente. Portelanul se putea

crapa, de exemplu, si-atunci oamenii se intorceau la bazar ca sa schimbe

41/275

papusa. S-a intimplat insa ca odata sa nu mai aiba cu ce sa le schimbe. Iar

clientul, cum sa ramana fara papusa pe care o astepta copilul tocmai de

Craciun?

Pe vremea aceea, Andrei Gyorfi avea 14 ani. A invatat de la tatal sau

mestesugul repararii papusilor cu cap de portelan. Colectionarii, astazi mai mult

ca oricand, cauta asemenea papusi. Doar ei mai sunt dispusi sa dea bani multi

pe ele. Desi, uneori, inainte de Craciun, mai veneau si oameni mai nevoiasi cu

papusi la reparat. O astfel de papusa costa intre 250 de euro si, in functie de

gradul de finisare, poate ajunge si la 30.000 de euro.

Andrei Gyorfi preia afacerea parintilor sai, incepand cu anul 1945. Mai

pastreaza in sertarul lui o reclama veche a firmei si un carnet din carton, cu litere

rusesti: Mi-au dat-o sovieticii. Este, de fapt, o legitimatie ce atesta ca Andrei

Gyorfi face parte din Asociatia Comerciala Cluj. Din 1948, devine mic meserias.

Desigur, a trebuit sa mai adaug la activitate si restaurarea obiectelor din cristal,

portelan, ceramica, plastic si chiar nu mi-a prins rau!, spune el. Papusile, insa,

au continuat sa vina aici la reparat. Zeci si zeci de mii. Si nu doar papusi cu cap

de portelan, ci si papusi din plastic, din cauciuc, din orice material. Clinica

functioneaza in aceeasi locatie de exact 40 de ani. Chiria lunara catre ICL, pentru

spatiul de cativa metri patrati, putin mai mare decat o cabina telefonica, este de

vreo 300 de lei lunar, alte aproximativ 200 lei fiind facturile la apa, gaz si curent.

Chiar daca putini mai aduc la reparat papusi, clinica are in salon cativa

pacienti din tari precum Franta, Italia, Rusia si Germania. Dotarea este aceeasi

ca la inceputul secolului: o veioza veche, o menghina adusa din Germania, o

masa tocita, de inaltime mica, sub care, in pungi de plastic, stau papusile

stricate. Zeci de sertare, sute de cutii si cutiute, suluri si sabloane, ladite lacuite

stau cladite pana aproape de tavan. Aici au fost ochii stricati, la astalalta mainile

si picioarele nu mai stateau, acolo - capul si un piciorus, la cea blonda a trebuit

sa-i pun par, din asta natural, povesteste doctorul. Din Germania, se-ntorc aici

papusile cu cap de portelan de-odinioara, si tot la reparat. Acolo nimeni nu le mai

42/275

repara. O papusa este in tratament de trei saptamani. O sa primesc din

Germania un ax ca sa-l prind aici; e o munca foarte fina, daca gresesc un pic,

papusa nu-si mai poate inchide ochii. Aici, mai pun sprancene, unul langa altul

pun firele de par si strang.

Una din realizarile cu care se lauda este o papusa umblatoare. Am aici

ceva foarte interesant. Si e foarte scump, acuma. E din Rusia. De aici, s-au

pierdut ceva piese, ca papusa asta umbla! Si trebuie sa umble! Vedeti, fetita o ia

de mina, asa, si umbla. E munca foarte multa aici. Dar are o fata atat de

frumoasa!

Solutiile de lipit si le prepara singur in atelier. Ele difera de la o papusa la

alta. Am o carte cu 3.000 de feluri de compozitii. Asta o voi lipi acum, dar se va

vedea putin. E ca la oameni! Daca patesti ceva, ramane urma. Dar va fi salva