Sisteme agroalimentare SA=ansamblu de agenti economici aflati in interactiune dinamica, participand direct/indirect la crearea unor fluxuri de bunuri si servicii orientate spre asigurarea alimentatiei unei populatii date. Rolul SA: - asigurarea securitatii si sigurantei alimentare ale populatiei; - contribuie la crearea PIB-ului; - aport la unitatea unor resurse umane; - stimuleaza productia in sectoarele economice care ii asigura diversi f ; - integrarea unei tari in schimburile internationale de bunuri agroalimentare. In SA exista un nr foarte mare si divers de agenti economici (exploatatii agro, societati de stocare si distributie, intreprinderi de procesare si comercializare a produselor agro, institutii financiare). Functia SA presupune si manifestarea unor relatii care sa includa proiecte de reglare, de ajustare structurale si de parteneriat. Relatii: de colaborare (acelasi nivel de operare), de piata, de concurenta. Schimburile dintre ag ec si deschiderea catre mediu fac sa circule fluxul de bunuri, servicii si de bani. Stadii ale SA: Privind in timp si in spatiu SA a trecut prin mai multe stadii si anume : agricol, de tranzitii, agroindustrial, agrotertial. Trasaturi ale stadiilor: 1)Stadiul agricol: - corespunde unei economii de autosubzistenta cu un canal scurt; - consumatorii sunt producatori ai propriei hrane; -transformarea si comercializarea produselor agricole sunt limitate, negative (inexistente); -se spune ca astazi este specific tarilor cel mult putin avansate, de mai putin de 700$ PIB/an (tari rurale) 2)Stadiul de tranzitie : - inceputurile sale tin de aparitia unui sector comercial; - se dezvolta prelucrarea artizanala a materiilor prime in afara agriculturi; -e legat de fluxurile comerciale si finite; -a aparut in perioada Renasterii (aparitie Italia); -intalnit la majoritatea tarilor in curs de dezvoltare (venituri slabe 700-2800$ PIB/an/cap) 3)Stadiul agroindustrial: - se regaseste in putine tari ale lumii; -se considera ca e atins atunci cand valoarea bruta creata in industria de procesare depaseste pe cea din agricultura -industriile alimentare au trecut de la o productie de masa valorizand activitatea lor in preturile produselor alimentare; -se observa o puternica crestere a consumatiilor in restaurante (se dezvolta urbanismul, schimbari ale modelului de consum); -se regasesc in tari cu venituri ridicate (Franta din 1992). 4)Stadiul agrotertial : - marcat de preponderea societatilor agroalimentare; - consumul in restaurante; - incepera anilor 80 SUA.

Niveluri de activiate in SA : agicultura; industria agroalimentara (masa de integratori); comertul cu produse agroalimentare; industriile si societatile care furnizeaza SA consumuri intermediare si bunuri de echipament; importuri si exporturi; consumatorul (produse proaspete). Componentele SA : intreprinderea agroalimentara; filiere de produse; dimensiunea energetica a SA (transformatorii de energie); dimensiune tehnologica (modul in care se observa produsele agricole vegetale si animale ; produsele pescuitului si acvaculturii; produsele agroindustriale; alte produse bioalimentare rezultate din biomasa neagroalimentara).

Intreprinderea in domeniul agoralimentar Pe masura dezvoltari ec-sociale modalitatile sub care produsele agricole sunt puse la dispozitia consumatorilor s-au diversificat. Este urmarea faptului ca unele dintre ele in totalitate/partial, sunt supuse in prealabil unei productii de prelucrare: in afara exploatatiilor agricole sau chiar si in interiorul unei exploatatii (microintegrarea /autointegrare). In plus s-a diversificat si imbunatatirea formei de prezentare. Prelucrarea si prezentarea produdelor agricole si respectiv alimentarea revine in principal intreprinderilor din industria agroalimentara. In SA formele de activitate specifice sunt realizate in diferite entitati sociologice care se deosebesc intre ele din punct de vedere tehnic al organizarii produselor transformatoare, al tehnicilor de productie, dar si al raporturilor sociale dintre componentii lor. Privita ca o unitate organizatorica intreprinderea este: utilizatoare de resurse; sursa de bogatie; detinatoare de putere economica; domeniu de exercitare al managementului. In intreprinderea agroalimentara: -se aloca si se combina functia de productie, pe criterii economice si ecologice, sub actiune umana directa/indirecta pentru a se obtine produse; -au loc proiecte motivationale: salarii, venituri (pt furnizori, dividente, dobanda), de functiile ei fiind interesate multe persoane si organizatii din exterior; -se manifesta relatii de colaborare (componentii interactioneaza si comunica pt realizarea de obiective), dar pot sa apara si relatii conflictuale intre salariati si manager, salariati si patronat; -este loc de exercitare a puterii, detinatorii acesteia luand decizii care se transmit si urmand a fi aplicate; -este un sistem deschis aflat in relatie directa cu mediul ambiant.

Particularitati ale intreprinderilor: -e o intreprindere cuprinsa de industria alimentara (ramura a industriei prelucratoare); -pt desfasurarea activitatii se adreseaza unui univers agricol, care la randul sau prezinta particularitati, aspecte variate privind structura de productie, de exploatatie, privind fenomenele sociale; -relatiile se desfasoara direct/indirect; -activitatea lor, pe materii prime agricole, resimt influentele variatiei nivelului productiei agricole; -in aceasta intreprindere multe produselor sunt biologice, ceea ce se intampla in industria alimentara putanduse aprecia cel putin partial ca fiind o prelungire a agiculturii; -actiuni in domeniul produselor,intreprinde agralimentara are posibilitatea de diversificare a produselor; -activitatile ei sunt influentate si de participarea ofertei de materii prime: unele sunt perisabile la o serie dintre ele oferta se ragaseste in perioade scurte (sezoniere), iar cererea este esalonata/ decalonata; -specificul activitatilor intreprinderilor este determinat si de schimbari intervenite in modelele de consum si circuitele de distributie: organizarea pietei asigurand pozitionarii unui produs pe piata tinand seama de crearea unei marci proprii, ambalarea si impachetarea produselor cmerciale. Unele dintre aceste particularitati isi pun amprenta asupra functionarii intreprinderilor, utilizand capacitatea de productie, performantele economice, exercitarii managementului, demerarii unei afaceri, ele putand sa reprezinte fi premise de la care se porneste.

Intreprinderea agroalimentara romana si subsisteme socio-ecnomice: Exista o mare diversiune de intreprinderi create, fie inainte de 1989, fie dupa prin initiativa privata. Ele se diferentiaza de intreprinderile din alte ramuri prin felul productiei obtinute, destinatia acestora, caracteristicile comune de ordin tehnic si tehnologic ale produselor de productie. Regasim intreprinderi: de morit(panificatie); de prelucrare si conservare a fructelor si legumelor; pt fabricarea zaharului; de producere a uleiurilor si a grasimilor vegetale; prelucrarea carnii si a laptelui. I) Din punct de vedere al proprietatii, ele fac parte din : a) sector privat (prin privatizare, initiativa privata); b) capital partial/total de stat. II) Dupa marime pot fi: a) IMM-uri; b) intreprinderi mari. Pana in 1996 singurul criteriu dupa care intreprinderile erau incadrate in IMM-uri il reprezenta nr de salariati. Comisia Europeana (1996) redefineste IMM-urile luand in considerare 4 criterii : 1) nr total de angajati; 2) volumul anual al CA; 3) totalul activului bilantier al intreprinderii; 4) dreptul de proprietate. Prin legea 346/2004 privind stimularea infiintarii si dezvltarii IMM-urilor cu modificari ulterioare (tinand seama de recomandarile Comisiei Europeane), IMM-urile sunt definite ca acele intreprinderi care indeplinesc cumultativ urmatarele caracteristici: -nr mediu anual al salariului mai mic de 250 (Ns); -realizand CA anuala neta de pana la 50 mil Euro echivalent in lei (CAAN). In functie de aceste criterii IMM-urile se clasifica in: 1) Microintreprinderi (Ns de cate calorii avem nevoie pentru a obtine o calorie de energie alimentara. Cu cat sistemul este mai complex (produse mai elaborate) cu atat randamentul este mai mic Performanta se poate exprima in termeni de: 1.productie -> VA, CA (ce VA rezulta din acest sitem) ; 2.productivitate -> numarul de persoane pentru care produce o persoana intr-un SA ;3.contributia la utilizarea fortei de munca. Deplasarea fortei de munca din agricultura catre serviciile legate de alimentatie (tari dezvoltate);4.aporturile la exporturile unei tari;5.presiune asupra preturilor la nivelul consumatorilor (intensitatea concurentei si preferintele consumatorilor). Dezavantaje: timpul consumat pt prod alimentelor; inexistenta posibilitatii de stocare; asiguraera igienei produselor.

Managementul schimbarii in IA Schimbarea = un ansamblu de actiuni indreptate spre realizarea unor moduri diferite de manifestare ale diferitelor componente a organizatiei, a indivizilor care o populeaza si a functiilor sale . exista factori care solicita schimbari : -Intrepr tr sa gaseasca solutii prin care sa rasp mediului ambiant - a extins exercitarea manag pe intreg fluxul activitatilor ,largind aria decizionala -In conditiile unor relatii cu caracter permanent intre untrepr si fz, acestia sunt interesati de manif viabila a ei, fen care solicita numeroase schimbari;- Atitudinac cons, exigentele lor fata de calitate Adaptarea intrepr la cerintele pietelor. Schimbarea e ceruta si de promovarea altor valori care apartin culturii organizationale. Domenii ale intrepr in care pot interveni schimbari: 1.Tehnologie IA sa respecte cerintele standardelor europene; 2.Metode de manag util, extinderea ariei metodologice in exercitarea manag si celelalte subsist ale sist de manag trebuie sa fie analizate si initiate masuri de perfectinare a acestora. 3.Exercitarea functiunilor intreprinderii funct intrepr isi imbogatesc continutul in cond noului tip de economie si cunoastem schimbari in pr de exercitare in baza autonomiei intrepr private.4.Structura organizatorica-putand sa apara noi comportamente; 5.Potentialul uman - Sch pot fi: recrutare, selectie, dezvoltarea lor, motivatia sub diverse forme; 6.Activitati comerciale pp reinnoiri permanente: cresterea f de vz, promovarea agresiva a produselor, diversificarea formelor de vz. ; 7.Strategiile de urmat - Este necesar sa se ident, sa se elaboreze si sa se aplice acele tipuri de strategii menite sa favorizeze adaptarea intrepr la mediu 8.Conceptia despre creativitate si inovatie 9.Componente ale structurii organizatorice Pr de schimbare tr sa stim ce si cum sa sch si ce efecte vor rezulta. A cun starea = a recurge la analiza in baza caruia se formuleazaun diagnostic. Prelucrarea si interpretarea rezultatelor duce la o formula diagnostica care poate duce la cauze utile pt formularea de directii de actiune pt sch intrepr. O problema importanta o repr acceptarea sch. Este nevoie sa fie inlaturata reticenta la sch. Sch urmareste realizarea anumitor obiective desi impactul lor asupra intrepr e considerabil: modificarea imaginii exterioare. Este nevoie sa se evalueze rez obt, sa se observe daca ele coincid cu cele dorite/stabilite.

Cultura organizationala Conceptul este strans legat de modul de a privi intrep. si ca un organ social. Idea de organism social se intemeiaza pe o serie de fapte :- In intrep isi desf. Si interact.oamenii care au trasaturi psiho-soc. diferite;- intre ei se stab. Un sist. De rel. Se apreciaza ca ea actioneaza ca o functie invizibila care a propulsat spre success multe companii. Este considerata un factor de baza pt. managementul unei intrepr ca si strategia, ca si struct org Exista puncte de vedere variate: R griffin- cultura= un set de valori existente in org care-I ajuta pe mebrii acesteia sa inteleaga scopul pe care si-l propune Stanley Davis-cultura=un ansamblu de valori si credinte impartasite de personalul organizatiei, cu anumite semnificatii si care le ofera reguli pt un comportament acceptat. Edgar Sehein-o def initie in 6 puncte 1.Normele care se dezvolta in cadrul echipelor de lucru2. valorile dominante adoptate de organizatie privind produsele 3. filosofia care calauzeste politica unei organizatii fata de proprii angajati si client 4.regulile pentru o functionare eficienta, 5.spiritul si climatul prezente in organizatie 6.componentele si functiunile in care membrii organizatiei iau contact cu cei din afara ei. Cultura organizationala = ansamblul valorilor si a conceptiilor de baza a modurilor de gandire si comportament acceptate generale intro organizatie ca baza comuna de actiune. In perioada actuala este tot mai mult subliniat rolul resurselor umane; Managereii pun pe prim plan cultura organizationala .Se pleaca de la idea ca o cultura puternica poate devein un concurent pentru o anumita organizatie. Functiile si componentele culturii organizationale Functii: 1. Adaptare exterioara cea de integrare are legatura cu relatiile dintre intrep si mediul ambient.Cultura organizationala permite sa se obtina o intelegere comuna asupra: -misiunea si strategia, - obiectivele urmarite si mijloacele pentru indelpinirea lor, -regulile de evolutie ale masurilor luate pentru realizarea obiectivelor. actiunile colective pentru a ameliora maniera de atingere a aobiectivelor. 2.o functieinterioara care permite mebrilor intreprinderii sa atinga rezultatele pe o baza colectiva. In ceea ce priveste componentele culturii org.; intr-o intrepindere se disting doua niveluri ale culturii din punct de vedere al vizibiltatii si al flexibilitatii: 1.Partea vizibila a culturii : 1. Produse artificiale: a.)fizice, b)de comportament ( rituri, ritualuri si ceremonii ) c)verbale ( limbaj; sloganuri ; legende, povestiri si mituri)2: actorii si eroii3:perspectivele oferite individului de catre organizatii (ale org si ale individului)2.partea invizibila a culturii concept de baza si valori promovate de managementul superior.