METODOLOGIE PRIVIND ASISTENŢA INTEGRATĂ A … DOD II.pdf · de droguri şi un model de...

1

INSPECTORATUL GENERAL AGENŢIA FORUMUL EUROPEAN PENTRU AL POLIŢIEI ROMÂNE NAŢIONALĂ SECURITATE URBANĂ ANTIDROG

METODOLOGIE

PRIVIND

ASISTENŢA INTEGRATĂ A MINORILOR

CONSUMATORI DE DROGURI

Material realizat în cadrul proiectului Democraţie Oraşe şi Droguri II

finanţat de Agenţia Executivă pentru Sănătate Publică Consultant: ALIANŢA PENTRU COPIL ŞI FAMILIE

Acest material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Comisiei Europene.

2

CUPRINS CAPITOLUL 1 ............................................................................................................................................................. 3

Context - situaţia actuală - prezentarea dificultăţilor întâmpinate de instituţiile implicate în rezolvarea anumitor nevoi medicale, sociale, de educaţie, de dependenţă de droguri, de clarificare a situaţiei juridice a acestor minori ............................................................................. 3

CAPITOLUL 2 ........................................................................................................................................................... 12 Prezentarea sistemului de asistenţă integrată pentru consumatorii de droguri, în conformitate cu legislaţia actuală .................................................................................................................... 12

CAPITOLUL 3 ........................................................................................................................................................... 22 3.1. Etapele de acordare a asistenţei medicale, psihologice şi sociale pentru minorul consumator de droguri ............................................................................................................... 22 3.2. Responsabilităţi ale intervenţiei fiecărei instituţii în fiecare etapă de acordare a asistenţei medicale, psihologice şi sociale pentru minorul consumator de droguri ................................... 33

CAPITOLUL 4 ........................................................................................................................................................... 42 Documente standartizate utilizate în acordarea asistenţei.......................................................... 42 4.1. Fişa de evaluare bio-psiho-socială a minorului consumator de droguri ............................. 42 4.2. Acordul de asistenţă ............................................................................................................ 47 4.3. Evaluarea de proces ............................................................................................................ 48 4.4. Scrisoare de solicitare a evaluării ........................................................................................ 49 4.5. Scrisoare de solicitare a colaborării .................................................................................... 49 4.6. Acord de consimţământ informat al minorului ................................................................... 50 4.7. Acord de consimţământ informat al părintelui ................................................................... 51 4.8. Planul individualizat de asistenţă (P.I.A) ............................................................................ 51 4.9. Planul de intervenţie socială ............................................................................................... 52 4.10. Evaluarea de proces şi înainte de ieşirea din program ...................................................... 54 4.11. Acord de ieşire la cerere, împotriva recomandării profesionistului .................................. 57 4.12. Criteriile de includere în programul de substituţie în ambulatoriu (menţinere pe metadonă) ................................................................................................................................... 58

ANEXE ....................................................................................................................................................................... 60

Anexa I: Glosar de termeni utilizaţi în abordarea minorului consumator de droguri .................................................. 60

Anexa II: Repere legislative ........................................................................................................................................ 67

Anexa III: Model de referire a minorului consumator de droguri în municipiul Bucureşti ........................................ 69

Anexa IV: Minor consumator de droguri aflat în plasament ....................................................................................... 70

BIBLIOGRAFIE ......................................................................................................................................................... 71

ABREVIERI ............................................................................................................................................................... 73

3

CAPITOLUL 1

Context - situaţia actuală - prezentarea dificultăţilor întâmpinate de instituţiile implicate în rezolvarea anumitor nevoi medicale, sociale, de educaţie, de dependenţă de droguri, de clarificare a situaţiei juridice a acestor minori

SITUAŢIA ACTUALĂ A CONSUMULUI DE DROGURI ÎN EUROPA

Conform datelor extrase din Raportul Anual 20091, Situaţia Drogurilor în Europa, realizat de Centrul European de Monitorizare a Drogurilor şi Dependenţei de Droguri (EMCDDA), se subliniază faptul că serviciile destinate consumatorilor de droguri din Europa devin din ce în ce mai diversificate fiind oferite în cadrul unui pachet integrat de servicii de îngrijire. Acest lucru poate fi observat atât la nivel conceptual, cât şi în practică.

În ciuda recunoaşterii la scară largă a importanţei reintegrării sociale, aceasta rămâne un domeniu insuficient dezvoltat, iar consumatorii de droguri se confruntă în continuare cu dificultăţi considerabile în găsirea de locuri de muncă şi locuinţe corespunzătoare şi în realizarea unor activităţi care să nu fie legate de droguri. Un aspect complementar în această privinţă îl reprezintă dezvoltarea unor servicii socio-medicale care să faciliteze accesul consumatorilor de droguri la asistenţă de orice nivel (se includ în această categorie atât serviciile medicale, serviciile sociale, dar şi acele servicii specifice reducerii riscurilor asociate consumului de droguri).

În prezent există puţine date care să indice îmbunătăţirea situaţiei în ceea ce priveşte consumul de heroină şi cocaină, cele două substanţe reprezentând în continuare partea centrală a problemei legate de consumul de droguri în Europa. De asemenea, au fost monitorizate în mod periodic substanţele psihoactive oferite de către comercianţii cu amănuntul on-line. Această piaţă s-a dezvoltat în ultimii ani şi include în prezent o gamă largă de produse prezentate ca fiind pe bază de plante, nefiind însă alceva decât amestecuri ce conţin compuşi sintetici.

Tot în Raportul Anual 2009 se subliniază progresele deosebite obţinute în tratamentul de substituţie pentru opiacee, dar cu toate acestea, heroina este principalul factor responsabil de mortalitatea şi morbiditatea consumatorilor de droguri. De asemenea, raportul subliniază faptul că pentru celelalte categorii de dependenţe de droguri, altele decât opiaceele, disponibilitatea serviciilor furnizate este extrem de redusă.

Programele de schimb de seringi şi ace au un regim diferit pe teritoriul Europei. Numărul ţărilor care au un cadru legislativ ce permite dezvoltarea şi autorizarea acestui tip de intervenţii sociale şi medicale este mic (ex. Polonia, Finlanda)

1 Raportul Anual 2009- SITUAŢIA DROGURILOR ÎN EUROPA Centrul European de Monitorizare a Drogurilor şi Dependenţei de Droguri (EMCDDA), Lisabona, Noiembrie 2009

4

SITUAŢIA ACTUALĂ A CONSUMULUI DE DROGURI ÎN ROMÂNIA

Deschiderea graniţelor după anul 1989 a dus la apariţia unor fenomene sociale noi, precum consumul de droguri în rândul populaţiei tinere. La nivelul municipiului Bucureşti, consumul de droguri a fost exploziv, iar mai târziu, fenomenul a diseminat şi în restul ţării.

După 20 de ani, coroborat cu scăderea controlului social, cu sărăcia, cu dezagregarea familială, s-a ajuns la o creştere semnificativă a consumului de droguri în rândul minorilor. Curiozitatea, dorinţa de experimentare au făcut ca acest fenomen să ia amploare în rândul minorilor şi tinerilor, fenomen pus în evidenţă şi prin cercetările şi analizele realizate, pe care le prezentăm în continuare.

Conform datelor extrase din Strategia Naţională HIV / SIDA 2008 – 2013, consumul de droguri injectabile se menţine la cote ridicate în Bucureşti – peste 1% (24,000 de persoane) din populaţia capitalei îşi injecta droguri în 2005, fenomenul pătrunzând masiv şi în alte zone: Ilfov, Timiş, Iaşi, Cluj, Constanţa, Braşov. Din estimările făcute în Bucureşti rezultă că peste 12% din consumatori erau minori, crescând semnificativ numărul fetelor şi femeilor consumatoare.

În Raportul Naţional 20092 se menţionează faptul că cele mai multe persoane debutează în consumul de droguri între 15-19 ani, proporţia acestora fiind în creştere, de la 25% în 2004 la 34% în 2008. Următoarea grupă de risc este cea de 20-24 de ani, vârstă la care au debutat aproximativ unul din patru consumatori de droguri. Faţă de anul 2004, se constată o reducere la mai puţin de jumătate a procentului de persoane care au debutat în consumul de droguri la mai puţin de 15 ani (de la 12% la 5%).

În ceea ce priveşte consumul de heroină, Raportul Naţional 2009 menţionează faptul că acesta rămâne concentrat în special în Bucureşti, heroina fiind în continuare consumată mai ales pe cale injectabilă. Profilul tip al consumatorului de heroină arată similar anilor precedenţi, o vârstă de debut în consum între 15-19 ani, existenţa altor tratamente anterioare pentru consumul de droguri şi un model de policonsum.

Evaluarea prin metoda multiplicatorilor a consumului problematic de droguri din Bucureşti, a arătat în 2007 o uşoară scădere a consumului de heroină pe cale injectabilă, iar în 2008 nu s-au observat schimbări majore.

Similar admiterilor la tratament în centrele Ministerului Sănătăţii (MS), şi majoritatea persoanelor care au urmat tratament în Centrele de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog (CPECA), este cuprinsă în grupa de vârstă cu cel mai mare risc, cea de 15-19 ani.

În ceea ce priveşte situaţia persoanelor condamnate, care au antecedente de consum de droguri, conform datelor oferite de Administraţia Naţională a Penitenciarelor (ANP), la data de 01.12.2008, se aflau în penitenciare 1682 persoane cu antecedente de consum de droguri (prevalenţa - 63,97 ‰), dintre care 74 persoane (0,439%) aveau vârsta cuprinsă între 15 – 19 ani.

Având în vedere amploarea fenomenului consumului de alcool, tutun, alte droguri legale şi droguri ilegale în rândul populaţiei de copii şi adolescenţi, se subliniază importanţa realizării unei sinergii a eforturilor de prevenire, consiliere şi tratament, în special pe partea de informare şi educare a publicului larg, mai ales a grupurilor vulnerabile.3 Astfel, dezvoltarea unui cadru legislativ, al unui circuit al serviciilor care să fie adresate minorilor consumatori de droguri,

2 Raportul naţional privind situaţia drogurilor din România în anul 2009 3 Strategia Naţională în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului 2008-2013, pag.21

5

devine o necesitate în contextul actual al consumului de droguri în România. Totodată, ţinând cont de scăderea vârstei de debut în consumul de droguri, se impune şi planificarea tipurilor de intervenţii timpurii pentru minorii care au experimentat consumul de substanţe psihotrope.

În prezent sistemul se confruntă cu o schimbare a paletei de consum în rândul minorilor, aspect care nu a fost surprins în studiul ESPAD din anul 2007. În ultimii 2 ani a crescut consumul de substanţe „etnobotanice”(oficial numite substanţe noi cu proprietăţi psihoactive), cel mai frecvent prin fumat, prin injectare sau prizare. Accesibilitatea crescută a acestor noi substanţe, prin vânzarea lor de către magazine declarate legale sau prin comerţul on-line, cât şi aparenta non-nocivitate indusă de inexistenţa acestor substanţe pe listele cu substanţe interzise, face ca numărul consumatorilor să fie în creştere, România fiind situată pe locul 4 în Europa la cantitatea de „droguri legale” consumate.

La nivelul serviciilor de probaţiune, care au în supraveghere minori cu vârste cuprinse între 16-18 ani, se întâlneşte un număr relativ redus de minori consumatori de droguri ilegale, consumul de alcool şi tutun fiind mult mai frecvent.

Conform Studiului naţional privind consumul de tutun, alcool şi droguri 2007- România4, aplicat adolescenţilor cu vârsta de 16 ani care frecventează cursuri de zi în instituţii de învăţământ post-gimnazial, România este o ţară cu prevalenţă scăzută în ceea ce priveşte consumul de alcool, tutun, droguri în rândul minorilor cu vârsta de 16 ani comparativ cu restul Europei. Se remarcă însă un comportament staţionar legat de consumul de alcool şi tutun, înregistrându-se o creştere a consumului de droguri ilicite.

Deşi majoritatea elevilor din studiu - 74%, au declarat că au consumat alcool în ultimele 12 luni, această proporţie este net sub media europeană.

Consumul de marijuana sau haşiş pe parcursul vieţii în 2007 este de 4%, faţă de 3% în 2003 şi 1% în 1999. Valoarea din România este foarte scăzută comparativ cu media europeană de 17%. În România nivelul de consum este mai ridicat la băieţi (5% versus 2% la fete); diferenţa de 1% observată în anul 2007 faţă de 2003 este mai mică decât cea dintre anii 2003 şi 1999 ( 2%). La nivel european consumul de marijuana sau haşiş este mai mare la băieţi.

Consumul de inhalante pe parcursul vieţii în anul 2007 este de 4%, faţă de 1,7% în 2003 şi 1,3% în 1999. În România valoarea consumului se situează sub valoarea europeană de 9%, cu o uşoară predominanţă a băieţilor (10% versus 8% la fete).

Consumul de Ecstasy pe parcursul vieţii este de 1%, valoare identică cu cea din 2003, în creştere faţă de 1999, când nu a fost raportat un asemenea consum. Valoarea din România este mult scăzută comparativ cu cea europeană care este de 4%, cu diferenţă mică între sexe, în favoarea băieţilor (4% versus 3%).

Studiul privind adolescenţii cu risc crescut de infectare HIV / SIDA 5, realizat de UNICEF şi Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială în patru oraşe (Bucureşti, Iaşi, Cluj şi Timişoara) în parteneriat cu ANPDC, a vizat identificarea comportamentelor cu risc crescut de infectare în cadrul populaţiei minorilor şi tinerilor consumatori de droguri injectabile. Au fost intervievate 300 de persoane cu vârsta cuprinsă între 14 şi 24 ani consumatori de droguri injectabile şi care practică sexul comercial. Doar 6% dintre respondenţi aveau vârsta sub 18 ani la momentul realizării cercetării. Majoritatea respondenţilor 4 The European School Survey Project on Alcohol and other Drugs (ESPAD) 2007 5 Studiul privind adolescentii cu risc crescut HIV / SIDA / www. unicef. ro

6

îşi injectau zilnic drog, iar iniţierea consumului a fost plasată în medie la vârsta de 15 – 16 ani, heroina fiind cel mai utilizat drog.

Grupurile sociale cele mai expuse consumului de droguri ilegale, alcool şi tutun sunt tinerii care abandonează şcoala, şomerii, copiii străzii, tinerii instituţionalizaţi, familii în situaţie de risc.

În acest context, raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice recomandă ca prioritară înfiinţarea de servicii specializate pentru consumatorii de droguri în cadrul Direcţiilor Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului din subordinea Consiliilor Judeţene. Aceasta vine în susţinerea recomandării de implicare a DGASPC în procesul de asistare a copiilor consumatori de droguri.

Planul de acţiune pentru implementarea Strategiei naţionale antidrog în perioada 2005 - 2008 aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 323 / 2005, prevede acţiuni în colaborare cu sistemul de protecţie a drepturilor copilului, referindu-se în principal la prevenirea în familie şi în comunitate, prin intermediul unor activităţi de informare - sensibilizare a părinţilor şi prin campanii de sensibilizare a opiniei publice.

Strategia Naţională Antidrog 2005-20126 a fost elaborată în concordanţă cu prevederile Strategiei Europene în domeniu şi stabileşte obiectivele generale şi specifice pentru reducerea cererii şi ofertei de droguri, pentru întărirea cooperării internaţionale şi dezvoltarea unui sistem global integrat de informare, evaluare şi coordonare privind fenomenul drogurilor.

Răspunsul adecvat la provocările de natură socială, economică, de sănătate şi securitate pe care le implică consumul de droguri este condiţionat de o viziune echilibrată, exprimată într-o politică unitară, care nu poate fi atinsă fără coordonarea tuturor instituţiilor şi organizaţiilor implicate în reducerea cererii şi ofertei de droguri şi în cooperarea internaţională în domeniu.

Pentru aceasta, Agenţia Naţională Antidrog îşi propune ca la sfârşitul perioadei 2005-2012, în România să funcţioneze un sistem integrat de instituţii şi servicii publice care va asigura reducerea incidenţei şi prevalenţei consumului de droguri în rândul populaţiei.

În conformitate cu Strategia Naţională Antidrog 2005-2012, una dintre probleme actuale ale societăţii româneşti o constituie creşterea cererii de droguri în rândul populaţiei generale şi, îndeosebi, în rândul tinerilor.

Unul din obiectivele propuse de către Strategia Naţională Antidrog 2005-2012 în ceea ce priveşte prevenirea consumului de droguri este conştientizarea şi implicarea întregii populaţii, în special a copiilor şi tinerilor, în programe de prevenire a consumului de droguri, universale, selective şi indicate, în scopul întăririi influenţei factorilor de protecţie şi al reducerii influenţei factorilor de risc.

Prevenirea în şcoală are ca obiective specifice: dezvoltarea unor atitudini şi practici la nivelul întregii populaţii aflată într-o formă de învăţământ, prin intermediul programelor şcolare şi de petrecere a timpului liber, în scopul adoptării unui stil de viaţă sănătos, fără tutun, alcool şi droguri; creşterea influenţei factorilor de protecţie la vârste mici pentru evitarea sau cel puţin întârzierea debutului consumului de alcool, tutun şi droguri; sensibilizarea şi educarea populaţiei şcolare în scopul evitării consumului experimental sau recreaţional de droguri şi trecerii de la acesta la cel regulat. Trebuie precizat că, deşi există intervenţii bine conturate pentru educaţia

6 Strategia Naţională Antidrog 2005-2012; Publicată în MO nr. 112 din 03 februarie 2005

7

pentru sănătate şi prevenirea consumului de droguri, acestea nu prevăd obligativitatea implementării şi de aceea nu se regăsesc în programele tuturor insituţiilor de învăţământ.

Un rol important în cadrul SNA 2005-2012 este acordat programelor de prevenire în familie, ce au ca obiective specifice: sensibilizarea, conştientizarea şi motivarea părinţilor în vederea implicării active, obiective şi corelate a acestora cu celelalte arii de intervenţie preventivă; oferirea de programe de prevenire care să permită părinţilor să devină activi în prevenirea consumului de droguri în cadrul familiei; dezvoltarea unor programe de formare a părinţilor în vederea creşterii influenţei factorilor de protecţie şi scăderii celor de risc în consumul de droguri.

De asemenea, prin programele de prevenire comunitară, SNA 2005-2012 prevede dezvoltarea unui sistem de evaluare şi monitorizare, integrat şi individualizat al copiilor şi tinerilor aflaţi în situaţii de risc, care să favorizeze procesul de maturizare, integrare socială, educaţie şi formare profesională a acestora.

În ceea ce priveşte asistenţa medicală, psihologică şi socială, reducerea riscurilor şi reinserţia socială, SNA 2005-2012 nu face o referire specială la serviciile oferite minorilor consumatori de droguri, ci prevede doar dezvoltarea cadrului legislativ şi instituţional, care să asigure accesul general şi timpuriu al copiilor şi tinerilor la servicii psihologice, medicale şi sociale specifice consumului de droguri.

Obiectivul general al capitolului B. Asistenţă medicală, psihologică, socială şi reinserţie socială din Planul de Acţiune 7 este asigurarea accesului universal al populaţiei consumatoare de droguri la sistemul de asistenţă medicală, psihologică şi socială prin dezvoltarea programelor şi politicilor adecvate şi necesare adresate populaţiei generale, a celei consumatoare de droguri aflate în sistemul de asistenţă, în afara acestuia şi în penitenciare, în scopul reintegrării şi reinserţiei sociale a consumatorilor de droguri.

Un obiectiv important este dezvoltarea circuitului integrat de asistenţă a consumatorilor şi consumatorilor dependenţi de droguri, pe cel puţin trei niveluri, care să ofere o reţea de resurse (pornind de la modelul creat în centre de excelenţă), să garanteze accesul consumatorilor şi disponibilitatea generală a acestor servicii.

Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, au fost evaluate serviciile specializate care acordă asistenţă minorilor consumatori de droguri, urmărindu-se identificarea aspectelor legate de cererea de tratament, vârsta şi tipul de substanţă folosită, tipul şi specificul sistemului de referire. În acest scop a fost utilizată triada: beneficiar / furnizor de servicii / intervenţii.

7 Planul de Acţiune pentru Implementarea Strategiei Naţionale Antidrog în Perioada 2010- 2012 www. ana. gov. ro

8

Evaluarea situaţiei actuale relevă faptul că, în ceea ce priveşte cererea de tratament, experienţa cu minorii consumatori de droguri este relativ limitată. La nivelul serviciilor pentru protecţia copiilor (DGASPC), există experienţă în principal cu minorii care consumă substanţe volatile – copii fără adăpost care locuiesc în stradă - şi au vârste de până la 8 -10 ani. După această vârstă, aceştia încep să asocieze şi alcool, iar după 12-14 ani asociază consumului şi heroina injectabilă sau chiar cocaina. Intervenţiile de specialitate cuprind intervenţiile medicale, psihologice, sociale şi educaţionale.

TIPURI DE BENEFICIARI

Pentru facilitarea construirii profilului beneficiarului, segmentul de populaţie consumatori de droguri minori, poate fi împărţit pe trei paliere în funcţie de situaţia / starea socială şi anume:

1. Minori fără adăpost care locuiesc pe stradă şi / sau care nu sunt cuprinşi în nici o formă de asistenţă;

2. Minori aflaţi în asistenţa serviciilor sociale;

3. Minori care locuiesc cu familia.

1. Minorii fără adăpost care locuiesc pe stradă şi / sau care nu sunt cuprinşi în nici o formă de asistenţă;

Provenienţa acestor minori este în general din mediul rural, fugiţi de acasă din cauza sărăciei, violenţei domestice, consumului de alcool al părinţilor, abuzului fizic, emoţional, sexual.

Drogul preferat de consumatorii minori care locuiesc pe stradă este reprezentat de substanţele volatile (substanţe cunoscute sub numele de Aurolac). Consumul este iniţiat în jurul vârstei de 8-10 ani. După această vârstă se adaugă şi consumul de alcool şi se observă că după vârsta de 12-14 ani se încearcă şi droguri de mare risc, respectiv heroină administrată injectabil.

Veniturile minorilor provin din cerşetorie (în zonele mai aglomerate, magazine, intersecţii) sau din comiterea de infracţiuni minore (furturi din maşini sau de pe stradă).

În multe situaţii sunt susţinuţi de diferite ONG-uri care le aduc o masă caldă sau îmbrăcăminte.

9

Organizarea grupului. Grupul este bine organizat, motiv pentru care minorii se simt mai în siguranţă în stradă decât în unităţile de asistenţă socială, de unde fug în cel mai scurt timp (24 ore) dacă sunt incluşi.

2. Minorii aflaţi în asistenţa serviciilor sociale (ex. centrele de plasament, adăposturile de zi sau de noapte).

Provenienţa acestor minori este din familii dezorganizate, mulţi dintre părinţii lor fiind privaţi de libertate şi decăzuţi din drepturi părinteşti, familii sărace care nu îşi pot permite întreţinerea lor. Mulţi dintre ei au părinţii aflaţi la muncă în străinătate, iar alţii au fost abandonaţi în maternitate.

Aceştia au iniţiat consumul de substanţe volatile, dar ajung să consume droguri de mare risc (heroină). La acestea se adaugă medicamente care se pot obţine prin prescripţie medicală (tusin, romparkin), la care se adaugă alcoolul, tutunul şi produsele „etnobotanice”.

Veniturile minorilor provin din furturi, prostituţie sau prestarea unor servicii mărunte.

3. Minori care locuiesc cu familia.

Grupa cea mai importantă, semnificativă ca număr, este reprezentată de minorii care locuiesc cu familia. Menţionăm faptul că, în general, aceştia provin din familii monoparentale, familii în care unul sau ambii părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate, familii în care violenţa domestică este prezentă, iar consumul de alcool este semnificativ. Un număr redus de minori sunt consumatori de droguri şi provin din familii organizate, aparent armonioase.

Aceştia consumă droguri în zonele de distracţie (cluburi) unde există o ofertă largă de substanţe: canabis, amfetamine, Ecstasy, LSD, cocaină, heroină, „etnobotanice” la care se adaugă medicamentele, alcoolul şi tutunul.

Veniturile necesare pentru iniţierea şi întreţinerea consumului provin iniţial din banii de buzunar, din vânzarea bunurilor personale din casă, iar apoi a obiectelor provenite din furturi sau chiar din traficul de droguri.

Dacă în urmă cu 4-5 ani discutam de consum monodrog, şi anume heroină, în prezent, tiparul de policonsum reprezintă o caracteristică frecvent întâlnită. Consumul combinat agravează problemele deja existente.

Impactul asupra familiei în care există un minor consumator de droguri este devastator. Conflictele majore în familie, urmate de multe ori de despărţirea părinţilor, de rejectarea lor din sânul familiei lărgite dar şi din colectivitate: vecini, colegi de şcoală, sunt situaţii frecvent întâlnite. În multe cazuri familia este marginalizată, motiv pentru care îi este frică sau ruşine să ceară ajutor specializat.

În prezent sistemul sanitar răspunde cu dificultate nevoilor acestor minori, pe de o parte din cauza lipsei unui circuit terapeutic, iar pe de altă parte din cauza lipsei de formare a specialiştilor în acest domeniu. Sistemul de asistenţă socială este depăşit de situaţia prezentă prin lipsa de personal şi servicii specializate adresate minorilor consumatori de droguri.

ONG-rile oferă o gamă de servicii mai diversificată, însă nici acestea nu sunt adaptate pentru minorii consumatori de droguri. Sustenabilitatea serviciilor şi durata de derulare a activităţilor depinde însă de perioada de finanţare a proiectelor.

10

Serviciile specializate ale Agenţiei Naţionale Antidrog, prin CPECA, înregistrează un număr relativ mic de minori care solicită asistenţă. Problemele abordate sunt legate de alcool, marijuana, tutun şi în ultimul timp, tot mai frecvent, de produsele „etnobotanice”.

Municipiul Bucureşti reprezintă excepţia, pentru că la acest nivel consumul de droguri injectabile este ridicat, solicitarea de asistenţă este mult mai mare, iar serviciile sunt mai diversificate.

În privinţa sistemului de referire putem spune că, în general, minorii sunt orientaţi spre aceste servicii cel mai des de familii, de către şcoală prin diriginţi sau consilierii şcolari, de serviciile de urgenţă (UPU), în special pentru consumul de alcool (comă alcoolică) şi pentru supradoză, dar şi de către foşti consumatori.

Această categorie de beneficiari consumă majoritatea substanţelor existente pe piaţă şi anume: „aurolac”, alcool, alcool combinat cu medicamente, tutun, amfetamine, heroină, marijuana, cocaină, LSD, metadonă injectabilă şi, în creştere în ultima perioadă, ciuperci halucinogene, Ecstasy şi „etnobotanice”.

Particularităţile consumului de droguri la minori

Dependenţa de droguri este un fenomen de mare amploare, multifactorial, dinamic şi schimbător, care afectează intens toate grupele de vârstă. Minorii reprezintă grupa cea mai vulnerabilă prin caracteristicile specifice vârstei.

Etapele dezvoltării copilului şi adolescentului sunt determinate de nivelul de dezvoltare psihică care reflectă capacitatea de a recepţiona şi înţelege realitatea. Vârsta cronologică luată ca referinţă nu are decât un rol orientativ general, întrucât particularităţile individuale şi socio-culturale pot induce însemnate variaţii, succesiunea fazelor de dezvoltare rămânând obligatorie.

Preadolescenţa (10-14 ani): se împarte în două subgrupe şi anume: prepubertate (10-12 ani) şi pubertate (12-14 ani). Această perioadă corespunde profundelor transformări somato-endocrine, psihologice şi sociale care caracterizează trecerea de la copilărie la adolescenţa propriu-zisă.

Adolescenţa (14-18 ani): este perioada definirii personalităţii, a desăvârşirii sexualităţii şi a statuării unui nou tip de relaţii cu anturajul. Este etapa integrării individului în societatea adulţilor.

Adolescenţii prezintă dificultăţi generate de experienţele traumatizante din trecut (abuz sexual, psihic), părinţi absenţi sau iresponsabili, dificultăţi de învăţare, părinţi alcoolici sau dependenţi de droguri, cu dificultăţi emoţionale şi de relaţionare.

Particularităţile consumului de droguri la minori ţin de vârstă, istoricul de consum, de tipul de substanţe consumate, de familia de provenienţă sau serviciile sociale care îi au în plasament. Pentru acordarea asistenţei specializate minorului consumator de droguri este necesar ca din componenţa clasică a echipelor multidisciplinare să facă parte specialişti cu pregătire în domeniul asistenţei medicale, psihologice şi sociale pentru minori.

Minorii nu trebuie consideraţi „adulţi în miniatură”. Minorii trebuie abordaţi diferit de adulţi datorită problemelor specifice perioadei de dezvoltare, diferenţelor de valori, sistemelor de credinţe.

11

Minorul consumator de droguri prezintă tulburări emoţionale, psihologice, comportamentale, educaţionale, acestea având profunde implicaţii psiho-sociale, juridice şi economice.

Consumul de substanţe în rândul minorilor poate afecta capacitatea adaptativă pentru a face faţă sarcinilor normative de dezvoltare, cum ar fi: structura unei identităţi personale, formarea unor relaţii constructive şi negocierea echilibrului între autonomie şi înrudire în familie. Eşecul de a rezolva aceste sarcini ar putea întârzia dezvoltarea abilitaţilor personale optime, cognitive şi sociale, rezultând un impact negativ asupra evoluţiei ulterioare în adolescenţă şi în dezvoltarea timpurie ca adult tânăr. Exemple de comportamente tipice întâlnite la adolescenţi: minciuna, furt, absenteism şcolar, comportament sfidător, promiscuitate sexuală, expunerea la riscuri fizice inutile, integrarea în grupuri în care se consumă alcool şi care au comportament antisocial.

Abordarea minorului consumator de droguri trebuie să ţină cont de dezvoltarea lui, corelată cu severitatea consumului. Consecinţele consumului de droguri asociate cu alcoolul pot duce la leziuni mortale, suicid, omucideri, violenţă, delincvenţă juvenilă, tulburări psihice, practici sexuale riscante şi alte riscuri asociate.

Conform legislaţiei europene în care se subliniază că primează binele copilului, este de dorit ca în cazul minorilor de 14-18 ani care dovedesc discernământ şi se prezintă singuri pentru a accesa serviciile de specialitate, să se analizeze situaţia şi accesul la tratament să nu fie condiţionat de acordul părinţilor, dacă minorul solicită confidenţialitatea. Dacă analiza ulterioară stabileşte ca familia nu este factorul declanşator sau favorizant al consumului, se va căuta pe parcursul terapiei ca minorul să solicite şi ajutorul familiei pentru succesul deplin al terapiei.

Ţinând cont de precizările de mai sus este de dorit ca programele de asistenţă în adicţii să implice familia minorului pentru creşterea gradului de motivaţie în ceea ce priveşte schimbarea, dar şi pentru suportul emoţional pe care îl oferă minorului.

12

CAPITOLUL 2

Prezentarea sistemului de asistenţă integrată pentru consumatorii de droguri, în conformitate cu legislaţia actuală

Standardele sistemului naţional de asistenţă medicală, psihologică şi socială a consumatorilor de droguri au fost realizate de Agenţia Naţională Antidrog în anul 2005, în colaborare cu profesionişti din domeniu.

Aceste standarde integrează reglementările în vigoare dezvoltate de ministerele cu atribuţii în acest domeniu şi abordează consumatorul adult de droguri din perspectiva necesităţii furnizării unui tratament medical adecvat, a unei asistenţe psihologice şi sociale de integrată şi de calitate şi care să se finalizeze prin reinserţie socială a consumatorului de droguri. În preambulul Standardelor se subliniază faptul că acestea nu acoperă patru arii şi anume: consumul de alcool, substanţele administrate cu prescripţie, copiii şi adolescenţii cu vârste sub 18 ani, tratamentul şi asistenţa în condiţii de detenţie.8

Tratamentul şi asistenţa dependenţei de droguri trebuie considerate ca un continuum de servicii, începând de la servicii de minimă complexitate, adresate cazurilor în care complicaţiile generate de uzul de droguri sunt minime, până la cazuri de mare complexitate.

În acest context, se impune dezvoltarea unor standarde care să cuprindă în special categoria persoanelor cu vârsta de până în 18 ani, datorită specificului problematicii diferite de cea a adultului.

Pornind de la structura Standardelor sistemului naţional de asistenţă medicală, psihologică şi socială a consumatorilor de droguri se pot construi servicii adaptate specificului minorului, care să includă şi standardele serviciilor organizate în cadrul sistemului de protecţie a copilului.

8 Standardele sistemului naţional de asistenţă medicală, psihologică şi socială a consumatorilor de droguri, Agenţia Naţională Antidrog, 2005, pag.6

13

SISTEMUL DE ASISTENŢĂ INTEGRATĂ A CONSUMATORILOR DE DROGURI – ADAPTĂRI NECESARE ASISTENŢEI MINORILOR CONSUMATORI

DE DROGURI

Modalitatea de acordare a serviciilor de asistenţă trebuie să fie corelată cu particularităţile fiziologice şi psihologice ale minorului, cu aspectul particular indus de consumul de substanţe psihotrope în această etapă de dezvoltare, precum şi cu reglementările şi standardele de asistenţă adresate minorilor.

COMPONENTELE SISTEMULUI INTEGRAT DE ASISTENŢĂ A CONSUMATORILOR DE DROGURI – adaptări necesare pentru asistenţa minorului

1. Niveluri de asistenţă; 2. Servicii; 3. Furnizori de servicii; 4. Centre; 5. Echipa terapeutică.

1. NIVELURILE DE ASISTENŢĂ

Sistemul de asistenţă medicală, psihologică, socială şi educaţională pentru minorii consumatori de droguri se structurează pe trei niveluri de intervenţie, incluzând şi reţeaua de sănătate mintală, reţeaua de asistenţă medicală primară, serviciile sociale, serviciile educaţionale. Sistemul include componente publice, private sau mixte, acreditate / autorizate, fiind coordonate şi monitorizate de către Agenţia Naţională Antidrog în conformitate cu standardele de calitate.

Aceste niveluri încorporează severitatea clinică şi nevoia de servicii şi pot fi utilizate pentru minorii cu tulburări cauzate de consumul de substanţe, tulburări psihice şi tulburări de dezvoltare.

14

Nivelurile de asistenţă au o componentă multidisciplinară, ceea ce le face utilizabile de toţi profesioniştii implicaţi în asistenţa integrată a minorilor consumatori de droguri (medici, psihologi, asistenţi sociali).

Acest model permite evaluarea nivelului de complexitate şi a tipului de resurse din cadrul serviciilor necesare, fiind flexibil. răspunzând mai bine nevoilor minorului şi permiţănd abordarea tratamentului în etape.

O încercare de corelare a nivelului de asistenţă pentru adulţi, în conformitate cu standardele sistemului naţional de asistenţă, cu nivelul de îngrijiri pentru minori este structurată în continuare şi reprezintă un prim pas de integrare a minorului consumator de droguri în sistemele de asistenţă destinate adulţilor.

NIVELUL 1 Primul nivel al sistemului presupune identificarea, atragerea, motivarea şi trimiterea

minorilor consumatori de droguri spre serviciile specializate, abordarea necesităţilor sociale şi medicale de bază ale acestora şi coordonarea necesară cu resursele din nivelul 2 şi 3.

NIVELUL 2 Al doilea nivel este constituit din unităţi specializate din sistemul de Sănătate Publică şi

din CPECA şi are rolul de a asigura asistenţa specializată, monitorizarea şi trimiterea spre cel de-al treilea nivel, ca şi coordonarea necesară între toate nivelurile de intervenţie.

NIVELUL 3 Al treilea nivel asigură reinserţia socială, prin intervenţii specifice şi prin servicii cu

nivel crescut de specializare care sprijină nivelul 2. 9

NIVEL DE ASISTENŢĂ

SERVICII NIVEL DE ÎNGRIJIRI

NIVEL I Asistenţa necesităţilor medicale şi sociale de bază

Disponibile pentru toată lumea;

Au nevoie de un minim de asistenţă;

Scurte intervenţii pentru revenirea la funcţiile anterioare;

Minori - medicaţie pentru afecţiuni acute, pentru afecţiuni cronice, consiliere în criză.

NIVEL II Planificarea şi realizarea evaluării multidisciplinare.

Planuri individualizate de asistenţă.

Servicii mai complexe şi mai bine coordonate;

Relaţii mai bune între servicii;

Implicarea familiei;

Supraveghere 24 ore;

9 Adaptare la Strategia Naţională Antidrog 2005-2012, capitolul II - Reducerea cererii

15

Spitalizare parţială.

NIVEL III Asistenţă specifică cu grad înalt de specializare.

Case de tip familial;

Centre rezidenţiale;

Nivel ridicat de coordonare în jurul minorului – acoperă mai multe nevoi;

Servicii psihiatrice cu internare;

Servicii rezidenţiale;

Comunităţi terapeutice specifice minorului implicat în procese.

2. SERVICIILE SPECIFICE PENTRU MINORII CONSUMATORI DE DROGURI

Serviciile specifice pentru minorii consumatori de droguri sunt grupate după cum urmează:

I. Servicii de asistenţă medicală;

II. Servicii de asistenţă psihologică;

III. Servicii de asistenţă socială.

I. SERVICII DE ASISTENŢĂ MEDICALĂ

Serviciile medicale răspund nevoilor generate de consumul de droguri, cum ar fi întreruperea, înlăturarea dependenţei şi / sau reducerea riscurilor asociate consumului.

Serviciile medicale destinate tratării minorilor consumatori de droguri reprezintă o reţea distinctă de cea a adulţilor.10;

Serviciile de psihiatrie pentru minori (secţiile de dezintoxicare) se află în subordinea serviciilor de psihiatrie a copilului şi adolescentului11;

Personalul medical care îşi desfăşoară activitatea în serviciile de psihiatrie pentru minori este reprezentat de medicul specialist psihiatru pentru copil şi adolescent12;

Grupa de vârstă care se internează în aceste unităţi este reprezentată de populaţia cu vârsta de până la 18, cuprinsă sau nu într-o formă de învăţământ13;

Serviciile acordate minorilor au diferite particularităţi, în funcţie de nivelul de intensitate şi de complexitate al tratamentului oferit. Astfel, se disting patru tipuri de servicii de asistenţă:

10 Ordinul nr. 372 / 10. 04. 2006 privind Normele de aplicare a legii Sănătăţii Mintale şi protecţiei persoanelor cu tulburări psihice 11 Ordinul nr. 372 / 10. 04. 2006 privind Normele de aplicare a legii Sănătăţii Mintale şi protecţiei persoanelor cu tulburări psihice 12 Ordinul nr. 372 / 10. 04. 2006 privind Normele de aplicare a legii Sănătăţii Mintale şi protecţiei persoanelor cu tulburări psihice 13 Ordinul nr. 372 / 10. 04. 2006 privind Normele de aplicare a legii Sănătăţii Mintale şi protecţiei persoanelor cu tulburări psihice şi Legea 95

16

a. Asistenţa de urgenţă;

b. Asistenţa ambulatorie (de intensitate redusă sau de intensitate crescută);

c. Asistenţa în regim rezidenţial;

d. Asistenţa în regim spitalicesc.

a. ASISTENŢA DE URGENŢĂ

PRINCIPII

Se acordă atunci când viaţa consumatorului minor de droguri este pusă în pericol ca urmare a intoxicaţiei acute sau a sindromului de abstinenţă aferent consumului de droguri.

Este în regim spitalicesc. Este cel mai intensiv nivel de asistenţă. La iniţierea intervenţiei terapeutice, reprezentantul legal al minorului semnează

obligatoriu un acord informat. Echipa terapeutică este compusă din specialişti pentru minori: medic psihiatru pentru

minori, psiholog clinician, asistent social, ergoterapeuţi şi / sau alţi specialişti.

În general, la minori, cura de dezintoxicare se efectuează non-substitutiv. În anumite cazuri, dar numai cu acordul părinţilor şi în conformitate cu legislaţia în vigoare, se pot aplica şi alte formule terapeutice.

Dezintoxicarea medicală reprezintă numai prima treaptă în tratamentul dependenţei şi prin aportul său se produc doar mici schimbări pe termen lung în folosirea drogurilor. Dezintoxicarea medicală reuşeşte doar să controleze simptomele fizice ce se înregistrează la reducerea sau eliminarea consumului de droguri. În timp ce dezintoxicarea medicală este rareori eficientă în atingerea abstinenţei pe termen lung, pentru alţi indivizi este o etapă foarte indicată şi eficientă în tratamentul dependenţei de droguri.

O altă metodă de tratament, care poată fi luată în consideraţie ca metodă alternativă de asistenţă, este tratamentul substitutiv cu metadonă. În prezent acest tratament este restricţionat în cazul minorilor consumatori de droguri. Această alternativă de tratament este considerată din ce în ce mai eficace în tratarea dependenţei de opiacee la adulţi, dar ea prezintă riscurile şi limitările sale (cea mai importantă dintre ele: nevoia de creştere a dozei de metadonă datorită instalării toleranţei, în unele cazuri).

FURNIZORI DE SERVICII Unităţile de primire urgenţe (UPU) pentru minori sunt parte componentă a

Spitalului de Urgenţă de Pediatrie 14 şi numai în municipiile şi oraşele fără Spitale de Pediatrie beneficiarul se poate adresa unui Spital Judeţean de Urgenţă.

Centrul de dezintoxicare pentru minori este parte integrantă din Spitalul de Psihiatrie sau a Clinicilor / Secţiilor de Psihiatrie pentru copii şi adolescenţi.

TIPURI DE SERVICII:

tratarea supradozelor şi a sevrajului; 14 Legea 95

17

dezintoxicare; tratamentul dual; servicii psihologice de intervenţie în criză. b. ASISTENŢA AMBULATORIE 1. Asistenţă ambulatorie de intensitate redusă

PRINCIPII:

Se adresează minorilor care au un grad de dependenţă de droguri cu o severitate redusă sau care se încadrează într-o categorie de consumatori cu risc redus;

În ambulatoriul de intensitate redusă intervenţiile sunt bazate pe un protocol definit şi pe o agendă programată regulat;

Serviciile au o durată limitată în timp.

FURNIZORI DE SERVICII:

Centrele de consiliere de la nivelul DGASPC, CPECA, CSM, ONG şi alţi furnizori privaţi.

TIPURI DE SERVICII:

Servicii medicale; consiliere psihologică, consiliere socială. 2. Asistenţă ambulatorie de intensitate crescută

PRINCIPII:

Asistenţa ambulatorie de intensitate crescută se acordă în funcţie de tulburările psihice, sociale, emoţionale, de complianţa la tratament şi de randamentul şcolar al minorului;

În ambulatoriul de intensitate crescută (sau centrul de zi) intervenţiile prezintă o varietate largă.


CPECA, CSM pentru minori, DGASPC, ONG–uri sau alţi furnizori privaţi acreditaţi.

TIPURI DE SERVICII:

Tratamente specifice pentru tulburări psihice asociate; Tratament de menţinere cu agonişti de opiacee şi tratament de susţinere a abstinenţei

cu antagonist opiaceu, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

c. ASISTENŢA ÎN REGIM REZIDENŢIAL

PRINCIPII:

Presupune oferirea de servicii, într-o structură de 24 ore din 24, timp de 7 zile din 7. Activităţile desfăşurate sunt specifice vârstei, pentru acestea fiind necesare mai multe

spaţii adecvate şi structurate pe grupe de vârstă.

18


CSM pentru minori cu staţionar, DGASPC, CPECA, Administraţia Naţională a Penitenciarelor, ONG – uri sau alţi furnizori privaţi.

TIPURI DE SERVICII:

Comunitatea terapeutică; Centrul de reeducare; Penitenciarul pentru minori.

3. Asistenţa în regim spitalicesc (CSM)

PRINCIPII:

Managerul de caz va coordona evaluarea medicală, psihologică şi socială, utilizând instrumentele specifice acestui serviciu în conformitate cu Legea 95 şi Legea sănătăţii mintale;

La finalizarea evaluării se prezintă minorului şi familiei posibilităţile de intervenţie terapeutică de la acest nivel şi se semnează consimţământul informat conform modelului Legii 95.

La finalizarea tratamentului familia primeşte un bilet de ieşire din spital sau o scrisoare medicală, cu următoarele recomandări:

-Luarea în evidenţă de către medicul de familie;

-Luarea în evidenţă de către medicul specialist psihiatru pentru copii din ambulatoriul de specialitate sau CMI de specialitate în cazul prescrierii medicaţiei specifice (dublu diagnostic);

-Continuarea managementului de caz în cadrul CSM;

-Raportarea cazului către DGASPC, CPECA sau către alţi furnizori de servicii publici sau privaţi cu care pot realiza protocoale de colaborare.


Spitale de Psihiatrie, Centre de Sănătate Mintală, furnizori de servicii privaţi.

TIPURI DE SERVICII:

tratarea supradozelor şi a sevrajului; dezintoxicare; tratamentul dual; consiliere şi psihoterapie; ergoterapie etc.

II. SERVICII DE ASISTENŢĂ PSIHOLOGICĂ

Servicii psihologice reprezintă un ansamblu de măsuri şi acţiuni realizate pentru a răspunde nevoilor psihice generate de consumul de droguri.

Consilierea individuală, consilierea de grup sau alte terapii sunt componente esenţiale pentru un tratament eficient al minorilor dependenţi de droguri. În timpul terapiei se abordează elemente de motivaţie, de formare şi dezvoltare a unor abilităţi necesare rezistenţei la comportamentul de consum, de a înlocui acest comportament cu activităţi constructive,

19

luptând în acelaşi timp pentru a-şi îmbunătăţi abilităţile de rezolvare a problemelor. Terapia cognitiv-comportamentală facilitează de asemenea relaţiile interpersonale şi abilităţile indivizilor de a se integra în familie şi în societate. Alte modalităţi specifice de tratament sunt: tehnica celor 12 paşi, terapia de familie, terapia raţional-emotiv-cognitiv comportamentală, modelul comunităţilor terapeutice etc. Varietatea de opţiuni pentru tratamentul tulburărilor datorate consumului de substanţă include intervenţii în ambulator, internare, servicii rezidenţiale dar şi serviciile de suport de viaţă independentă.

TIPURI DE SERVICII: Consiliere psihologică individuală; Consiliere psihologică de grup; Psihoterapie individuală; Psihoterapie de familie etc.; Consiliere pre şi post testare HIV, hepatită B şi C.

III. SERVICII DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ

Serviciile de asistenţă socială reprezintă un ansamblu complex de măsuri şi acţiuni destinate integrării sociale, educaţionale şi profesionale a minorilor consumatori de droguri.

TIPURI DE SERVICII:

2. Comunitate terapeutică; 3. Servicii de reinserţie socială.

IV. SERVICII DE TIP HARM REDUCTION

Se derulează prin intermediul unităţilor mobile dar şi prin intermediul centrelor de reducere a riscurilor. Reducerea riscurilor asociate consumului de droguri în rândul minorilor devine o dimensiune integrantă a unei abordări comprehensive care se raportează asupra beneficiarului minor, în primul rând din perspectiva dreptului la sănătate al acestuia, aşa cum este el reglementat în articolul 24 din cadrul Convenţiei Naţiunilor Unite pentru respectarea drepturilor copiilor.

Serviciile de tip harm reduction oferite minorilor consumatori de droguri includ programele de schimb de seringi pe teren, centre fixe, centre de zi.

Există trei niveluri de asistenţă la care se situează aceste servicii:

Nivelul 1 presupune următoarele etape: identificarea, atragerea, motivarea şi îndrumarea consumatorilor de droguri spre servicii specializate, abordarea necesităţilor sociale şi medicale de bază ale consumatorilor de droguri precum şi coordonarea cu resursele de la nivelurile 2 şi 3.


unităţi mobile (stradale) sau centre fixe (drop-in).

20

a) Serviciul socio-medical stradal reprezintă unitatea specializată ce acordă servicii socio-medicale în scopul reducerii riscurilor asociate consumului de droguri, în cadrul comunităţii, conform unui plan integrat de intervenţie.

TIPURI DE SERVICII:

Oferire de materiale sanitare (kituri) de injectare (seringă, tampon alcool, fiolă, apă distilată, opţional garou, unguent cu heparină);

Oferire de prezervative şi lubrifianţi; Oferire de materiale informative minime: broşuri informative despre bolile cu

transmitere sexuală sau pe cale injectabilă (HIV / SIDA, hepatită B şi C), broşuri cu alţi furnizori de servicii, pliante cu informaţii pentru referirea către alte servicii;

Sesiuni scurte de consiliere, în care se prezintă informaţii de bază în privinţa riscurilor asociate consumului de droguri;

Intervenţii de prim ajutor în situaţii de criză; Alte activităţi conexe, considerate a fi utile de către furnizorul de servicii.

b) Centre fixe (unitate / instituţie specializată, care acordă servicii socio-medicale în scopul reducerii riscurilor asociate consumului de droguri, în cadrul unei locaţii amenajate, conform unui program de lucru prestabilit şi a unui plan integrat de intervenţie).

TIPURI DE SERVICII:

Oferire de materiale sanitare de injectare; Oferire de materiale de informare şi consiliere ce vizează nevoile de asistenţă

specifice ale beneficiarului; Asistenţă medicală primară (tratarea infecţiilor, tratarea unor boli uşoare, oferirea

unui pachet de medicamente de bază); Consiliere juridică de bază.

Nivelul 2 este reprezentat de unităţi ce acordă asistenţă specializată precum şi monitorizarea şi referirea pacientului către nivelul 3 de asistenţă; reprezintă nivelul central pentru întregul sistem de asistenţă, în cadrul căruia se oferă tratament individualizat prin includerea într-un program integrat de asistenţă).


centre de zi: unităţi / instituţii care acordă servicii socio-medicale în scopul reducerii riscurilor asociate consumului de droguri, în regim ambulatoriu, în cadrul unei locaţii amenajate, conform unui program de lucru prestabilit şi a unui plan integrat de intervenţie.

TIPURI DE SERVICII:

kit de injectare; materiale sanitare;

21

pachet de informare a beneficiarilor; consiliere psihologică individualizată; testare rapidă HIV, hepatita B şi C; asistenţă medicală; pachet minim de servicii de igienizare (asigurarea unui duş zilnic, spălarea

îmbrăcămintei etc.); hrană (3 mese pe zi, urmează să se stabilească dacă este contra cost şi cuantumul

acestui cost).

Nivelul 3 (asigură reinserţie socială prin intervenţii specifice şi prin servicii cu nivel crescut de specializare care sprijină nivelul 2 de asistenţă).


programele / centrele de post-cură.

Denumire generală: centre de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri.

TIPURI DE SERVICII:

servicii socio-medicale adresate unor grupuri sociale vulnerabile (sunt incluşi în această categorie şi copii şi adolescenţii cu risc crescut de infectare), care dezvoltă programe de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri.

22

CAPITOLUL 3

3.1. Etapele de acordare a asistenţei medicale, psihologice şi sociale pentru minorul consumator de droguri

Abordarea integrată a asistenţei medicale, psihologice şi sociale a minorului consumator de droguri se realizează eficient pe etape, astfel:

1. identificarea sau screeningul şi referirea cazului

2. evaluarea

3. tratamentul

4. reinserţia socială

ETAPA 1: IDENTIFICAREA şi REFERIREA

IDENTIFICAREA

PRINCIPII:

În momentul identificării unui caz de minor consumator de droguri, se solicită obligatoriu prezenţa reprezentantului legal al acestuia.

În cazul în care minorul nu are un reprezentant legal acesta va fi reprezentat de către DGASPC. Pentru minorul care beneficiază de măsura de protecţie a plasamentului într-un serviciu de tip rezidenţial (centru de plasament, casă de tip familial) stabilită prin sentinţă

IDENTIFICARE ŞI

REFERIRE

UNITĂŢI ŞCOLARE UNITĂŢI MEDICALE SERVICII DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ SERVICII DE HARM REDUCŢION INSTITUŢII DE APLICARE A LEGII ANGAJATORI CPECA ONG

EVALUARE

CPECA CSM DGASPC ONG FURNIZORI PRIVAŢI

TRATAMENT

CPECA CSM SPITALE PSIHIATRIE UPU ONG

REINSERŢIE SOCIALĂ

CPECA DGASPC ONG PROBATIUNE INSPECTORAT ŞCOLAR

23

pronunţată de către tribunal (în situaţia în care nu există acordul părinţilor cu privire la instituirea măsurii de plasament), drepturile şi obligaţiile părinteşti sunt exercitate şi respectiv îndeplinite de către preşedintele consiliului judeţean, respectiv de către primarul sectorului din municipiul Bucureşti.

În cele mai multe cazuri, preşedintele consiliului judeţean/ primarul sectorului deleagă responsabilitatea exercitării drepturilor părinteşti cu privire la persoana copilului, şefului serviciului de tip rezidenţial, iar drepturile cu privire la bunurile copilului sunt exercitate şi respectiv îndeplinite de către preşedintele CJ/ primarul sectorului.

În cazul măsurii de protecţie instituită de către Comisia pentru Protecţia Copilului (în situaţia în care există acordul părinţilor cu privire la instituirea măsurii) părinţii sunt reprezentanţii legali ai copilului, drepturile şi obligaţiile părinteşti faţă de copil menţinându-se pe toată durata măsurii plasamentului.

Screening-ul este o procedură utilă de evaluare pentru a identifica persoanele cu consum sau dependenţă de droguri, precum şi comportamentele de risc asociate (transmitere virală prin schimbul de ace şi / sau sexul neprotejat, comportamentul potenţial violent, riscul de suicid).

FURNIZORII DE SERVICII

Instituţiile implicate în identificarea cazurilor sunt în general cele care au ca obiectiv de activitate lucrul cu minorul:

unităţile şcolare (de către: profesori, diriginţi, consilieri şcolari, medici şcolari, pedagogi);

unităţile medicale (în: cabinete - medici de familie, serviciul de ambulanţă, unităţi primire urgenţe, secţiile / departamentele de toxicologie pediatrică din cadrul spitalelor de pediatrie, spitale de pediatrie, spitale de psihiatrie, spitale de boli infecţioase);

serviciile de asistenţă socială (SPAS, DGASPC, ONG-uri);

serviciile de harm reduction (în urma consilierii se recomandă orientarea minorului care are un grad ridicat de motivaţie pentru întreruperea consumului într-un tratament structurat);

instituţii de aplicare a legii (organele de poliţie, jandarmeria, serviciile de probaţiune, centrele de reeducare pentru minori, penitenciarele pentru minori);

angajatori (care angajează minori cu vârsta cuprinsă între 16-18 ani);

CPECA (în cadrul programelor de prevenire în şcoli sau ca urmare a unui program de screening în rândul minorilor).

REFERIREA MINORULUI

Referirea cazurilor pentru confirmarea diagnosticului de consum de droguri (indiferent de tipul de drog consumat) se va face către furnizorii acreditaţi de servicii, publici sau privaţi.

24

PRINCIPII:

În cazul în care minorul beneficiază de o măsură de protecţie specială de plasament sau plasament în regim de urgenţă într-un serviciu de tip rezidenţial, referirea pentru evaluarea severităţii consumului de droguri se face către un furnizor acreditat, minorul fiind însoţit de reprezentantul legal desemnat;

În cazul minorului aflat în stradă şi care nu deţine acte de identitate, se obţin acte în regim de urgenţă după care este orientat către un serviciu acreditat pentru evaluarea consumului de droguri fiind însoţit obligatoriu de reprezentantul legal desemnat;

În cazul în care minorul locuieşte cu familia, iar identificarea este realizată de către specialişti care nu au competenţe în evaluarea minorului consumator de droguri (consilier şcolar, medic şcolar, medic de familie, specialişti din alte servicii medicale, unde au fost internaţi pentru alte afecţiuni, UPU, serviciile de probaţiune, poliţia, alţi specialişti din ONG-uri), acesta va fi referit către un furnizor acreditat de servicii pentru evaluarea minorilor consumatori de droguri.

Referirea minorului se realizează în funcţie de nivelul de asistenţă şi de complexitatea toxicologică. Pentru cazurile care pun în pericol viaţa minorului (supradoze sau alte urgenţe) referirea se face către Unităţile Primire Urgenţe (secţia toxicologie).

Referirea se realizează obligatoriu în prezenţa părintelui sau a reprezentantului legal al minorului, utilizând scrisoarea de solicitare (conform modelului 1).

FURNIZORII DE SERVICII:

CPECA, unităţi medicale (UPU, CSM, cabinete medicale şcolare sau de familie), ONG-uri sau furnizori privaţi.

ETAPA 2: EVALUAREA

Particularităţile evaluării minorului consumator de droguri sunt legate de modalităţile de apartenenţă (locuieşte cu familia de origine sau beneficiază de o măsură de protecţie specială). Pentru aceste considerente sunt două direcţii de evaluare şi orientare într-un program integrat a minorului consumator de droguri.

În prima variantă, în care minorul locuieşte cu familia de origine care cooperează, are posibilităţi de supraveghere şi condiţii decente de locuit, orientarea acestuia se simplifică, acesta fiind integrat în circuitul specific pentru CPECA, cu respectarea regulilor de funcţionare a sistemului integrat de servicii.

În a doua variantă, în cazul în care minorul beneficiază de o măsură de protecţie specială, responsabilitatea revine personalului din centrele acreditate pentru acestea, iar pentru aria socială responsabile sunt DGASPC-urile, conform standardelor de asistenţă şi protecţie socială a minorului15.

15 Există standarde minime obligatorii privind funcţionarea anumitor tipuri de servicii de asistenţă a copilului

25

Metoda managementului de caz devine foarte importantă pentru realizarea implementării programului. Managerul de caz/responsabilul de caz din cadrul DGASPC răspunde de realizarea componentelor sociale şi/sau psihologice, dar şi de socializare şi integrare/reintegrare socială a copilului - prin realizarea Planului Individualizat de Protecţie (PIP) şi a Programelor de intervenţie specifică pe diferitele domenii de intervenţie – sănătate, educaţie, deprinderi şi abilităţi de viaţă independentă, reintegrare în familie (PIS) - în timp ce managerul de caz din CPECA este responsabil pentru componenta consumului de droguri - prin realizarea Planului Integrat de Tratament (PIA) şi a Planului Individualizat de Asistenţă (PIT).

Evaluarea consumatorilor minori din perspectiva consumului de droguri în pretratament se realizează pe următoarele arii de intervenţie:

ARIA 1. – istoric personal şi de consum, semne de intoxicaţie / sau sindrom de abstinenţă;

ARIA 2. – condiţii bio - medicale şi complicaţii; ARIA 3. – condiţii psihologice sau psihiatrice şi complicaţii; ARIA 4. – condiţii sociale şi familiale;

Această etapă presupune evaluarea istoricului de consum şi a istoricului social. În situaţia în care minorul este victima neglijării şi/sau abuzului, în familie este sesizată Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului din judeţul în care se află domiciliul copilului şi se solicită luarea unei măsuri de protecţie.

ARIA 5. - situaţia juridică.

PRINCIPII

Evaluarea se realizează de către furnizorii de servicii pentru copii şi adolescenţi, publici sau privaţi, acreditaţi.

Evaluarea minorului se realizează obligatoriu în prezenţa părintelui sau a reprezentantului legal al acestuia. Părintele sau reprezentantul legal însoţeşte minorul pe tot parcursul evaluării. În absenţa unui părinte sau a unui reprezentant legal este sesizată Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului in judeţul în care se află domiciliul copilului (ex.: în cazul copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate). În situaţii excepţionale (când a fost identificat în situaţii limită), minorul este însoţit de persoana care l-a preluat. Aceasta, împreună cu personalul din UPU care a preluat cazul, vor anunţa familia sau reprezentantul legal.

Reprezentantul legal al minorului va fi dispus de către DGASPC în situaţia instituirii măsurii plasamentului în regim de urgenţă şi în cazul în care nu întâmpină opoziţie din partea părinţilor. În 48 de ore DGASPC este obligată să sesizeze instanţa judecătorească, care va decide cu privire la înlocuirea măsurii plasamentului în regim de urgenţă cu măsura plasamentului, instituirea tutelei sau reintegrarea în familie, precum şi cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti în următoarele situaţii: părinţii minorului sunt decăzuţi din drepturi; părinţii minorului sunt plecaţi la muncă în străinătate, acesta aflându-se în grija aparţinătorilor sau a altor persoane, fără să existe un act de împuternicire; părinţii minorului se află în evidenţa serviciilor de specialitate cu boli psihice cronice (psihoze) şi nu există documente prin care aceştia sunt decăzuţi din drepturi; minorul identificat nu are certificat de naştere/ acte de identitate.

26

În cazul în care minorul beneficiază de o măsură de protecţie specială, reprezentantul legal al minorului este desemnat fie prin hotărâre judecătorească (în cazul în care nu există acordul părinţilor) fie prin hotărâre a Comisiei pentru Protecţia Copilului (în cazul în care există acordul părinţilor).

Dacă părintele nu este decăzut din drepturi este solicitată şi prezenţa acestuia, alături de reprezentantul DGASPC.

În cazul minorilor ce prezintă tulburări asociate consumului de droguri este necesară o abordare comprehensivă, pluridisciplinară, corespunzătoare diferitelor arii personale, sociale şi economice, o abordare centrată pe simptomele de dependenţă fiind insuficientă pentru a conduce la rezultate pozitive pe termen lung. Diagnosticul şi evaluarea complexă a minorului reprezintă cheia unei abordări planificate, personalizate şi eficiente şi presupune implicarea şi cooptarea copilului în demersul terapeutic şi de integrare/reintegrare socială şi familială.

Evaluarea severităţii consumului de droguri la minori se realizează pe cele 5 arii de evaluare 16 amintite anterior.

La finalul evaluării, minorul, reprezentantul legal al acestuia şi managerul de caz semnează acordul informat de tratament (conform model 4).

O evaluare cuprinzătoare va lua în considerare starea de sănătate somatică şi mintală, stadiul şi severitatea bolii, factori ce ţin de personalitatea copilului/ adolescentului (temperamentul, etc.) , situaţia şcolară, familială şi gradul de integrare socială, precum şi situaţia juridică. Un proces de evaluare adecvată creează mediul de dezvoltare a unei alianţe terapeutice pentru a angaja beneficiarul în tratament/ demersul terapeutic şi de integrare/ reintegrare socială şi familială.

Evaluarea şi diagnosticul sunt cerinţele de bază pentru iniţierea tratamentului. Criteriile de diagnostic utilizate corespund standardelor internaţionale (DSM- IV / ICD10) în domeniul sănătăţii mintale şi reprezintă referinţele pentru a ajunge la un diagnostic de tulburare dată de consumul de droguri. Confirmarea diagnosticului de tulburare psihică asociată este pus de către medicul psihiatru.

FURNIZORII DE SERVICII:

CPECA

unităţi medicale (secţiile de psihiatrie pediatrică, centrele de sănătate mintală pentru copii, cabinetele medicale individuale de specialitate psihiatrie pediatrică / pediatrie),

ONG-uri sau alţi furnizori privaţi acreditaţi.

medic specialist psihiatru pentru copii şi adolescenţi

medic specialist pediatru

psihoterapeut sau psiholog clinician

asistent social asistent medical.

16 Fişa de evaluare bio-psiho-socială a minorului consumator de droguri

27

Realizarea interviului structurat în vederea realizării selecţiei programului adecvat profilului fiecărui consumator minor este realizat în CPECA.

Evaluarea minorului se face de către echipa terapeutică, sub coordonarea managerului de caz. Echipa terapeutică este multidisciplinară, fiind alcătuită din profesionişti cu specializare în asistenţa minorilor consumatori de droguri:

Managerul de caz realizează primul interviu structurat cu minorul. Ulterior, ceilalţi specialişti din echipa terapeutică completează cu informaţii specifice fişa bio-psiho-socială (conform model 3 / 4). Această fişă are la bază un interviu structurat ce ajută la orientarea minorului în conformitate cu cele 5 arii de evaluare. Managerul de caz realizează toate contactele şi acompaniază minorul împreună cu reprezentantul legal la ceilalţi furnizori de servicii care contribuie la realizarea programului de asistenţă.

În condiţiile în care echipa este incompletă şi nu se poate realiza integral evaluarea medicală, psihologică şi socială în cadrul unei singure instituţii (respectiv CPECA), managerul de caz realizează coordonarea cu celelalte servicii specializate care sunt necesare evaluării complexe. Evaluarea se va realiza în baza protocoalelor de colaborare cu furnizorii acreditaţi de servicii, publici sau privaţi. În cazul colaborării cu unităţile medicale aflate în contract cu Casa de Asigurări de Sănătate (CSM, CMI, spital de psihiatrie sau de pediatrie) este necesar biletul de trimitere eliberat de medicul de familie.

MANAGEMENTUL DE CAZ

Metoda managementului de caz este deosebit de importantă în situaţia minorului consumator de droguri, asigurând colaborarea acestuia cu ceilalţi furnizori acreditaţi de servicii, fluidizarea circuitului terapeutic, precum şi standardizarea comunicării.

În acest context, managementul de caz reprezintă metoda de bază pentru integrarea tuturor serviciilor necesare pentru realizarea obiectivelor propuse.

Managementul de caz este necesar deoarece, în cele mai multe medii, serviciile sunt fragmentate şi inadecvate în îndeplinirea nevoilor minorilor consumatori de droguri. Fiecare serviciu are standarde specifice de intervenţie, motiv pentru care este necesară armonizarea acestora.

PRINCIPII:

1. Managementul de caz oferă minorului consumator de droguri şi reprezentantului legal al acestuia un punct unic de contact cu sistemul de servicii medicale, psihologice, sociale şi educaţionale;

2. Managementul de caz orientează minorul şi reprezentanţii legali ai acestuia şi este orientat de necesităţile beneficiarului;

3. Managementul de caz implică advocacy (încurajare şi suport); 4. Managementul de caz este bazat pe comunitate; 5. Managementul de caz este pragmatic; 6. Managementul de caz este anticipativ; 7. Managementul de caz este flexibil; 8. Managementul de caz este sensibil la diferenţele culturale.

28

Managementul de caz presupune un set de funcţii larg acceptate:

Evaluare Planificare Crearea de legături de colaborare Monitorizarea Advocacy (încurajare şi suport).

CRITERII DE ORIENTARE A MINORULUI PENTRU SELECŢIA PROGRAMULUI NUMAI DIN PERSPECTIVA CONSUMULUI DE DROGURI

Agenţia Naţională Antidrog a dezvoltat patru Programe integrate de asistenţă (PIT) a adulţilor, ce pot fi folosite orientativ şi pentru asistenţa integrată a minorilor.

În continuare se reprezintă criteriile de orientare stabilite în scopul standardizării asistenţei şi tratamentului minorului consumatorului de droguri. Se subliniază că un avantaj al acestor criterii este că acestea încurajează continuitatea, multidisciplinaritatea ca şi abordarea multidimensională.

Criteriile de orientare permit selectarea programului integrat de asistenţă cel mai potrivit cu nevoile individuale ale beneficiarului.

PROGRAME INTEGRATE DE ASISTENŢĂ (PIT)

Programele integrate de asistenţă implică un set comprehensiv de programe terapeutice, psihologice şi sociale, complementare, simultane sau secvenţiale, concretizate printr-un plan individualizat de asistenţă (PIA).

Tipuri de programe integrate de asistenţă (PIT):

Programele integrate de asistenţă structurează modalitatea de acordare a serviciilor într-o manieră integrată şi continuă.

PIT 1 – Program drog 0 de intensitate mică

Măsurile terapeutice sunt minime, constând în intervenţii psiho-sociale destinate menţinerii abstinenţei.

PIT 2 – DROG 0

Măsurile terapeutice sunt necesare întreruperii consumului, dezintoxicării şi menţinerii abstinenţei şi reintegrării sociale.

PIT 3 – program drog 0 cu stabilizare

Sunt măsuri medicale, psihologice sau sociale la care se asociază intervenţii psiho-sociale destinate menţinerii abstinenţei şi reintegrării sociale.

PIT 4 – program de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri.

Măsurile sunt de tip harm reduction – respectiv schimb de seringi, menţinere cu agonişti la care se asociază intervenţii psiho-sociale.

29

PLAN INDIVIDUALIZAT DE ASISTENŢĂ (PIA)

După culegerea tuturor datelor, managerul de caz realizează rezumatul evaluării şi confirmarea diagnosticului, întocmeşte planul individual de asistenţă (PIA) şi planul individual de tratament (PIT), implicând în acest demers minorul şi familia sau reprezentantul legal.

Planul individual de asistenţă reprezintă componentele funcţionale, intervenţiile terapeutice, psihologice şi sociale individualizate din cadrul unui PIT pe două componente:

Terapeutică Psiho-socială

Stabilirea modalităţii de asistenţă se realizează în urma rezultatelor obţinute prin intermediul evaluării, acestea sunt:

Asistenţă intensivă de urgenţă - când există un pericol iminent pentru beneficiar sau pentru alte persoane

Asistenţă ambulatorie – când nu există un pericol iminent Orientare şi stabilizare – în aşteptarea intrării într-un serviciu de asistenţă

ETAPA 3: TRATAMENTUL MINORULUI CONSUMATOR DE DROGURI

Obiectivele asistenţei integrate a consumatorilor minori de droguri

În conformitate cu Asociaţia Americană de Psihiatrie, obiectivele asistenţei consumatorilor de droguri sunt următoarele:

1. Beneficiarul întrerupe sau reduce consumul de droguri şi efectele acestuia; 2. Beneficiarul reduce frecvenţa şi severitatea recăderilor; 3. Beneficiarul dezvoltă abilitaţi psihologice şi emoţionale necesare recuperării şi

menţinerii funcţiilor sale personale, ocupaţionale şi sociale.

PRINCIPII GENERALE

TRATAMENT OBLIGATORIU. Tratamentul nu trebuie să fie voluntar pentru a fi eficient17. Motivarea foarte puternică a individului poate facilita tratamentul, dar în cazul minorilor tratamentul este obligatoriu. Acţiunile sau restricţiile din familie, regulile de la şcoală sau cele impuse de serviciul de probaţiune, pot aduce o creştere semnificativă ambelor procese, respectiv rata de abţinere sau intrarea în tratament.

CONFIDENŢIALITATE. Tratamentul minorilor dependenţi de droguri este confidenţial, respectând drepturile omului şi demnitatea beneficiarului. Datele personale sunt strict confidenţiale şi pot fi utilizate numai cu acordul scris al părinţilor sau reprezentantului legal al minorului.

GRATUITATE. Este important ca minorii să aibă acces gratuit la tratament, corespunzător nevoilor lor şi la servicii de reabilitare în timp util.

17 Extras din principiile de tratament http: / / www. who. int / substance_abuse / publications / principles_drug_dependence_treatment. pdf

30

ACCESIBILITATE. Deoarece minorii dependenţi de droguri pot fi indecişi în legătură cu începerea tratamentului, este crucială punctarea momentului când sunt gata pentru aceasta. Potenţialii beneficiari ai tratamentului pot fi pierduţi dacă tratamentul nu este disponibil imediat.

INFORMARE. Tratamentul dependenţei de droguri trebuie să se bazeze pe dovezi de bune practici şi cunoştinţe ştiinţifice. Nu există un tratament unic pentru toţi beneficiarii şi nici o durată prestabilită a acestuia, iar intervenţiile sunt adaptate mediului socio-cultural în care sunt aplicate şi actualizate în funcţie de evoluţia beneficiarului.

FLEXIBILITATE. Un plan de servicii şi tratament individual trebuie să fie caracterizat prin conţinutul modificabil, ori de câte ori este necesar a se adapta cerinţelor mereu în schimbare ale persoanei în cauză. Un beneficiar poate să necesite diferite combinaţii de servicii şi componente de tratament pe toată durata curei şi a recuperării. Astfel, pe lângă intervenţia de tip psihoterapie, beneficiarul poate, în funcţie de nevoi, să beneficieze de diferite tipuri de medicaţie, alte tipuri de servicii medicale, terapie familială, reabilitare vocaţională şi de asemenea de servicii legale şi sociale. Un aspect critic este acela de a adapta tratamentul minorului în strânsă legătură cu vârsta (acesta fiind diferit la 13 ani de cel de 18 ani), sexul, etnia şi cultura beneficiarului, precum şi alte particularităţi identificate în cadrul evaluării.

INDIVIDUALIZARE. Planul de tratament trebuie să fie individual, personalizat şi diversificat. Planul de tratament,elaborat împreună cu beneficiarul, stabileşte obiectivele pe baza nevoilor identificate împreună cu beneficiarul şi propune seturi de intervenţii pentru a îndeplini aceste obiective. Un plan de tratament este o descriere scrisă a paşilor tratamentului. Acest plan trebuie să ţină seama de nevoile specifice ale fiecărui beneficiar şi de modul în care acestea vor fi îndeplinite. Planul este monitorizat şi revizuit periodic pentru a răspunde nevoii de schimbare a beneficiarului. Această permanentă adaptare a planului de tratament la nevoile beneficiarului îmbunătăţeşte rezultatele tratamentului. Nu există un tratament eficient pentru toţi indivizii18. Desemnarea unui tratament corespunzător fiecărui individ este principala cale de reuşită în a reîntoarce beneficiarii către familie, societate, locuri de muncă, şcoală şi activităţi productive.

STRUCTURARE. Tratamentul dependenţei de droguri se realizează pe etape şi pe arii. Conceptul de etape ale tratamentului poate fi util în încercarea de a potrivi şi serviciile. Când tratamentul este conceput desfăşându-se în etape, minorul poate fi privit într-o serie de intervenţii succesive în cadrul unui singur program, fiecare intervenţie fiind în strânsă legătură cu cea anterioară şi conducând la unul sau mai multe scopuri bine definite.

COMPLEXITATE. Tratamentul trebuie să atingă nevoi complexe ale individului. Tratamentul eficient este acela care rezolvă mai multe nevoi ale indivizilor, nu numai simpla renunţare la droguri. Pentru a fi eficace tratamentul trebuie să atingă pe lângă problemele medicale ale beneficiarului şi problemele psihologice, sociale, educaţionale, vocaţionale şi legale. Tratamentul minorului consumator de droguri este diversificat în funcţie de modalităţile de asistenţă şi de nivelul de severitate a consumului.

IDENTIFICARE PRECOCE. Tratamentul împotriva dependenţei de droguri tinde să devină mai eficient când abuzul este identificat din timp. De asemenea, eficienţa 18 Institutul Naţional de Combaterea Dependenţei de Drog (Naţional Institute on Drug Abuse – NIDA), principii de tratament.

31

tratamentului depinde de caracteristicile persoanei, problemele asociate consumului de droguri fiind foarte importante.

SUSŢINERE ÎN TIMP. Un tratament de scurtă durată este, în cele mai multe cazuri ineficient, deoarece consumul de droguri este o tulburare cronică, caracterizată de recăderi ocazionale. Rămânerea în tratament pentru o perioadă adecvată este critică pentru eficacitatea acestuia. Cercetările arată că pentru cei mai mulţi beneficiari, îmbunătăţirile semnificative sunt realizate după aproape trei luni de la începerea tratamentului. După ce acest interval minim este atins, tratamentul poate să producă progrese ulterioare până la vindecare. Deoarece oamenii părăsesc tratamentul prematur, acesta trebuie să includă strategii pentru a păstra şi angaja beneficiarii în tratament.

ABORDARE INTEGRATĂ. Tratamentul minorului consumator de droguri necesită o abordare integrată. Această abordare se realizează cu sprijinul tuturor furnizorilor de servicii implicaţi, inclusiv sănătatea, asistenţa socială, şcoala, serviciul de probaţiune şi societatea civilă. Coordonarea tratamentului de către managerul de caz între diferite sectoare (sănătate, asistenţă socială, justiţie) precum şi echilibrul corespunzător între serviciile specializate şi sistemul de îngrijiri primare conduc la rezultate optime.

MEDICAŢIE. Medicaţia reprezintă un element important pentru tratamentul minorilor, în special atunci când este combinată cu consilierea şi alte terapii comportamentale. În cazul consumatorilor minori nu se recomandă tratamentul substitutiv! În cazul minorilor cu dublu diagnostic (consum de droguri şi tulburare psihică) se recomandă tratamentul specific pentru ambele tulburări.

TRATAMENT INTEGRAT. Tratamentul integrat al dependenţei de droguri trebuie să se adreseze şi minorilor cu boli asociate consumului de droguri cum ar fi HIV / SIDA, hepatita B sau C, TBC, sau alte afecţiuni infecţioase şi să consilieze beneficiarii să-şi modifice sau să-şi schimbe comportamente care i-ar plasa în zona de risc a infectării. Asistenţa medicală poate ajuta minorii care sunt deja infectaţi şi familiile acestora să-şi controleze mai eficient boala.

IMPLICAREA FAMILIEI. Pentru a stopa consumul de drog, un rol important îl are integrarea minorului în familie, la şcoală, în comunitate. Măsurile eficiente tipice vizează nivelele comportamentului criminogen, funcţionarea familiei, şcoala.

MONITORIZAREA CONSUMULUI. Este obligatorie monitorizarea continuă a consumului de droguri pe perioada tratamentului. Monitorizarea punctuală a folosirii drogurilor de către beneficiari în timpul tratamentului, cum ar fi analiza detaliată a urinei sau alte teste, pot ajuta beneficiarul să-şi controleze nevoia apelării la droguri. Această monitorizare poate furniza din timp primele dovezi de folosire a drogului astfel că planul de tratament individual poate fi modificat. Reacţia beneficiarului care este testat pozitiv la o serie de droguri ilegale este un element foarte important al monitorizării.

COLABORAREA CU SERVICIUL DE PROBAŢIUNE. Tratamentul dependenţei şi sistemul de justiţie penală. Multe persoane care trec prin sistemele penale sunt dependente de droguri. Sistemul de justiţie penală poate să fie o alternativă la încarcerare.

COLABORAREA CU CELELALTE SERVICII ADRESATE MINORILOR. Guvernarea clinică a serviciilor de tratament a dependenţei de droguri. Un serviciu destinat tratamentului dependenţei de droguri trebuie să fie eficient, eficace, responsabil pentru atingerea

32

scopurilor propuse. Protocoalele clarifică şi facilitează înţelegerea comună a planului de tratament, a filozofiei, scopurilor şi obiectivelor, strategiei de management, populaţiei ţintă, a programelor şi procedurilor.

PREVENIREA RECĂDERILOR. Recăderea face parte din procesul terapeutic. Recuperarea după dependenţa de droguri poare fi un proces de lungă durată şi deseori necesită multiple episoade de tratament. Ca şi cu alte afecţiuni cronice, reîntoarcerea la folosirea drogului poate să se întâmple în timpul sau după episoade ale tratamentului trecute cu succes. Persoanele dependente de droguri pot avea nevoie de tratamente prelungite pentru a atinge abstinenţa pe termen lung şi deplina vindecare. Participarea în programe de autoajutorare, în timpul şi după un tratament, deseori ajută la menţinerea abstinenţei.

ETAPA 4: REINSERŢIA SOCIALĂ

Implicarea în comunitate, participarea şi orientarea beneficiarului. Dezvoltarea unei reţele integrate a serviciilor de îngrijiri comunitare, de-stigmatizarea sunt esenţiale pentru reintegrarea socială a minorului consumator de droguri.

Furnizorii acreditaţi de servicii

Reinserţia socială este un domeniu abordat în mare parte de serviciile sociale. Serviciile de reinserţie socială a minorilor presupun aplicarea unor măsuri psiho-socio-medicale, care au ca finalitate dobândirea unor abilităţi de viaţă independentă.

Pentru furnizarea unor servicii din acest domeniu este necesară construirea unei reţele specializate. În momentul de faţă aceste servicii sunt relativ reduse fiind reprezentate de CPECA, DGASPC şi CSM.

Reinserţia socială vizează patru arii cheie: educaţie, familie, sănătate şi profesie.

Reinserţia socială este obiectivul final al intervenţiei şi cuprinde următoarele arii:

1) Personal şi social

2) Formare profesională

3) Angajare

4) Educativ şi cultural

RECUPERARE CPECA DGASPC ONG PROBAŢIUNE CSM

MANAGER DE CAZ

33

5) Stabilizarea situaţiei juridice penale şi civile

6) Intervenţie comunitară

3.2. Responsabilităţi ale intervenţiei fiecărei instituţii în fiecare etapă de acordare a asistenţei medicale, psihologice şi sociale pentru minorul consumator de droguri

Furnizorii de servicii medicale, psihologice şi sociale pentru minorii consumatori de droguri pot fi persoane fizice sau juridice publice, private sau mixte, autorizate, iar prestarea serviciilor se face pe baza standardelor de calitate.

Având în vedere faptul că minorul este abordat de mai multe servicii care au ca obiectiv principal acordarea de asistenţă specializată în funcţie de domeniul de intervenţie, este importantă construirea unui sistem de colaborare între aceste instituţii pentru realizarea unui sistem integrat de asistenţă a consumatorului minor de droguri.

În România există o paletă largă de instituţii ce sunt implicate în asistenţa medicală, psihologică şi socială a minorilor consumatori de droguri.

Furnizorii publici 1. Serviciul public de asistentă psiho-socială, prevenire, evaluare şi consiliere

antidrog (CPECA / CAIA); 2. Serviciul public de asistenţă medicală (UPU, Spitalele de psihiatrie – secţiile de

dezintoxicate, CSM); 3. Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC)19; 4. Alte servicii publice.

Furnizori privaţi

a. Asociaţii şi fundaţii (ONG); b. Persoane fizice şi juridice autorizate; c. Organisme internaţionale care desfăşoară activităţi în domeniu.

19 „serviciul public de asistenţă socială” era denumirea acestei instituţii conform Legii 108/1998, abrogată în anul 2005, o dată cu intrarea în vigoare a Legii 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului

34

AGENŢIA NAŢIONALĂ ANTIDROG

Structuri subordonate: Centrele de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog şi Centrele de Asistenţă Integrată a Adicţiilor.

CENTRELE DE PREVENIRE, EVALUARE ŞI CONSILIERE ANTIDROG (CPECA)

CPECA sunt prezente în toate judeţele, având specialişti formaţi în acest domeniu şi oferă servicii complexe, pornind de la prevenire până la reintegrarea socială a consumatorilor de droguri. Reprezintă un furnizor de servicii de referinţă în intervenţia specializată a minorului consumator de droguri. În conformitate cu standardele naţionale acordă asistenţă medicală, psihologică şi socială consumatorilor de droguri.

Servicii furnizate: evaluare psihologică, socială şi medicală; consiliere psihologică individuală şi de grup; prevenirea recăderilor; consiliere şi asistenţă socială.

Echipa CPECA este formată din medic, psiholog, asistent social, specialist în educaţie şi specialist în prevenirea criminalităţii.

Centrele de Asistenţă Integrată a Adicţiilor (CAIA)

CAIA este un program al CPECA prin care se acordă servicii gratuite de asistenţă medicală, psihologică şi socială pentru consumatorii de droguri în regim ambulatoriu, inclusiv tratament substitutiv cu agonişti / antagonişti de opiacee ca alternativă terapeutică orientată spre îmbunătăţirea calităţii vieţii beneficiarilor, reducerea incidenţei bolilor sau riscurilor asociate consumului de substanţe, reducerea consumului droguri, creşterea nivelului de adaptare şi integrare socială, familială şi profesională a beneficiarilor.

Echipa terapeutică este formată din medic, psiholog, asistent social şi asistent medical.

MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE

Servicii furnizate: sociale, reintegrare

Structuri subordonate: Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC)/ conf. art. 105 din Legea 272/2004 „Serviciul public specializat pentru protecţia copilului, existent în subordinea consiliilor judeţene şi a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, se reorganizează ca direcţie generală de asistenţă socială şi protecţia copilului; DGASPC este instituţie publică cu personalitate juridică, înfiinţată în subordinea consiliului judeţean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti.

DIRECŢIA GENERALĂ DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ ŞI PROTECŢIA COPILULUI

DGASPC - urile, prin serviciile pentru realizarea protecţiei speciale a copilului separat, temporar sau definitiv de părinţii săi, asigură intervenţii în domeniul social. Aceste servicii includ: serviciile de tip rezidenţial (centre de plasament în regim de urgenţă, case de tip familial, centre de plasament, adăposturi de zi/noapte), serviciile de tip familial (asigură la domiciliul unei persoane fizice/familii creşterea şi îngrijirea copilului separat temporar/ definitiv de părinţii săi, ca urmare a stabilirii măsurii plasamentului).

35

De asemenea, în scopul prevenirii separării copilului de părinţii săi, în funcţie de nevoile evaluate ale copiilor plasaţi (respectiv beneficiari ai unei măsuri de plasament), consiliul judeţean poate organiza şi dezvolta servicii de zi, respectiv centre de recuperare, centre de consiliere pentru copii şi părinţi, centre de dezvoltare a abilităţilor de viaţă independentă20.

Obligaţia înfiinţării serviciilor de zi revine consiliilor locale ale municipiilor, oraşelor, comunelor şi sectoarelor municipiului Bucureşti21 şi sunt reprezentate la nivelul tuturor judeţelor.

DGASPC - urile sunt centrate pe componenta de protecţie specială dar pot aborda şi componenta de informare, identificare şi orientare către serviciile specializate pentru minorii consumatori de droguri. DGASPC, prin serviciile specializate pentru minorii beneficiari ai unei măsuri de protecţie specială reprezintă o instituţie foarte importantă pentru protecţia minorului consumator de droguri.

La nivelul DGASPC sunt disponibile următoarele servicii, care pot fi incluse în planul de tratament al minorului consumator de droguri, beneficiar al unei măsuri de protecţie specială:

1. Centrul de primire în regim de urgenţă pentru copilul abuzat, neglijat şi exploatat22

2. Centrul de consiliere şi sprijin pentru părinţi şi copii23

3. Centrul de pregătire şi sprijinire a reintegrării sau integrării copilului în familie24

4. Serviciul pentru dezvoltarea deprinderilor de viaţă independentă25

5. Centrele de zi pentru copiii cu dizabilităţi26

6. Centrele de zi27

7. Serviciile pentru protecţia copilului de tip rezidenţial28 Toate aceste tipuri de servicii se înscriu în categoriile amintite mai sus, conform art. 107 din Legea 272/2004 şi funcţionează în baza HG 1.438/ 2004 pentru aprobarea regulamentelor-cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor de prevenire a separării copilului de familia sa, precum şi a celor de protecţie specială a copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinţilor săi.

Ordinele menţionate în notele de subsol reprezintă standardele minime de calitate pe care aceste tipuri de servicii trebuie să le respecte pentru a fi acreditate şi licenţiate.

În cazul minorului care a săvârşit o faptă penală şi nu răspunde penal se asigură şedinţe de consiliere periodice sau psihoterapie. În conformitate cu Hotărârea nr. 1439 / 02. 09. 2004 (M. O, nr. 872din 24 / 09 / 2004) au fost realizate următoarele servicii:

Serviciile de tip rezidenţial specializate, destinate minorului care a săvârşit o faptă penală şi nu răspunde penal, se organizează ca centre de orientare, supraveghere şi sprijinire a reintegrării sociale a minorului. (art. 5) 20 Conform articolului 112 din Legea 272/2004 21 Conform articolului 110 din Legea 272/2004 22 Înfiinţate în baza Ordinului 89 / 2004 23 Înfiinţate în baza Ordinului 88 / 2004 24 Înfiinţate în baza Ordinului 64 / 2004 25 Înfiinţate în baza Ordinului 48 / 2004 26 Înfiinţate în baza Ordinului 25 / 2004 27 Înfiinţate în baza Ordinului 24 / 2004 28 Înfiinţate în baza Ordinului 21 / 2004

36

Serviciile de zi specializate, destinate minorului care a săvârşit o faptă penală şi nu răspunde penal, se organizează ca centre de zi pentru orientarea, supravegherea şi sprijinirea reintegrării sociale a minorului. (art. 6)

Serviciile de tip familial au obligaţia organizării unui modul de pregătire specifică pentru persoanele sau familiile care asigură, în condiţiile legii, protecţia specială a minorului care a săvârşit o faptă penală şi nu răspunde penal. (art. 7)

Minorii care au săvârşit o faptă penală dar nu răspund penal şi care sunt consumatori de droguri pot să fie incluşi în aceste servicii, iar managerul de caz responsabil din CPECA colaborează cu managerul de caz din acest serviciu.

Servicii furnizate: orientare şi facilitarea accesului la asistenţă specializată, asistenţă în întocmirea actelor de identitate, consiliere, supravegherea familiilor/ consilierea familiilor şi colaborarea cu membrii acestora, asistenţă în servicii de tip rezidenţial.

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

Servicii furnizate: medicale generale şi de specialitate, psihologice, sociale

Structuri subordonate: spitale de psihiatrie - secţia de dezintoxicare pentru minori, unităţile de primire urgenţe (UPU), centre de sănătate mintală pentru copii şi adolescenţi (CSM), cabinete medicale individuale (CMI) de specialitate –psihiatrie pentru copii şi adolescenţi, spitale de pediatrie – secţie toxicologie (supradoze) / unităţi primire urgenţe (UPU), spitale de boli infecţioase (pentru hepatite acute virale tip B şi C / infecţii HIV / SIDA), spitale de dermato-venerologie – pentru boli cu transmitere sexuală (sifilis), spitale de pneumoftiziologie – pentru TBC – secţiile pentru copii

SERVICIILE MEDICALE DE PSIHIATRIE

PRINCIPII:

Serviciile de psihiatrie în care se realizează dezintoxicarea există numai în unele centre universitare.

Internarea minorului în acest serviciu se face în baza unui bilet de trimitere emis de medicul de familie. Minorul este însoţit de părinte sau reprezentantul legal, care semnează împreună cu minorul consimţământul informat pentru tratament. Numai părintele poate semna pentru întreruperea tratamentului înainte de indicaţia medicală (modelul 6), conform legii de sănătate mintală.

La externarea minorului părintele sau reprezentantul legal primeşte bilet de ieşire din spital sau o scrisoare medicală către medicul de familie şi este orientat către un serviciu specializat tip CSM, CPECA, ONG sau furnizori privaţi. Instituţia raportează cazul în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Servicii furnizate:

cura de dezintoxicare cu medicaţie nonsubstitutivă;

37

tratarea supradozelor, tratamentul dual, tratament de substituţie, tratamentul complicaţiilor asociate consumului, psihoterapie individuală şi de grup;

tratamentul tulburărilor psihice asociate consumului de droguri.


spitalul de psihiatrie;

clinica / secţia de psihiatrie pentru minori.

Centrul de sănătate mintală pentru minori (CSM)

Centrele de sănătate mintală pentru minori au fost înfiinţate în conformitate cu legea sănătăţii mintale, prin transformarea laboratoarelor de sănătate mintală –LSM. În prezent, din 14 CSM - uri sunt funcţionale numai 5.

Echipa terapeutică

medic specialist psihiatru pentru copii şi adolescenţi,

psiholog clinician,

asistent social,

psihopedagog,

alte categorii de personal.

Existenţa acestei echipe permite evaluarea minorului consumator de droguri orientat de către medicul şcolar sau consilierul şcolar, medicul de familie, DGASPC sau părinţi. Poate să fie trimis şi de către managerul de caz din cadrul CPECA, atunci când în cadrul acestui serviciu nu există personal cu pregătire specifică în asistarea minorilor.

Servicii furnizate: consultaţie şi tratament psihiatric, evaluare psihologică prin aplicarea de teste în vederea precizării diagnosticului (consumului), consiliere individuală şi de grup, psihoterapie de familie, terapie ocupaţională, meloterapie, dezvoltare de abilităţi, programe de prevenire şi reintegrare.

Spitalul de boli infecţioase – (pentru complicaţiile asociate consumului: HIV-SIDA, hepatită cu virus C, B, alte infecţii intercurente)

Servicii furnizate: diagnosticarea şi tratamentul complicaţiilor asociate consumului.

MINISTERUL EDUCAŢIEI

Servicii furnizate: medicină şcolară, medicale generale, psihologice, psihopedagogice, de asistenţă socială.

Structuri subordonate: centrele judeţene (municipiul Bucureşti) de resurse şi de asistenţă educaţională; cabinetele de consiliere (consiliere psihologică); cabinete medicale şcolare.

38

MINISTERUL JUSTIŢIEI

Servicii furnizate: psihologice, de reintegrare

Structuri subordonate: serviciile de probaţiune; centrele de reeducare pentru minori; penitenciarele pentru minori

Servicii furnizate: consiliere individuală şi de grup, programe educaţionale, ergoterapie.

ORGANIZAŢIILE NEGUVERNAMENTALE

ONG-urile pot oferi oricare din serviciile necesare minorului consumator de droguri, în funcţie de acreditarea pe care o au (ex. servicii de harm reduction, centre de consiliere, centre de reintegrare, servicii de ergoterapie prin centrele pentru ocuparea timpului liber, comunităţi terapeutice.

Servicii furnizate: medicale, sociale, psihologice, de reintegrare socială, reducerea riscurilor asociate, consiliere pre şi post testare HIV, consiliere, ergoterapie, activităţi pentru timpul liber (excursii tematice).

FURNIZORI PRIVAŢI

Furnizori privaţi acreditaţi în domeniul asigurării asistenţei medicale, psihologice şi sociale a consumatorilor de droguri (clinici private, comunităţi terapeutice private etc.).

TIPURI DE CENTRE DE ASISTENŢĂ INTEGRATĂ

Servicii furnizate: consiliere individuală, de familie sau de grup, interviul motivaţional, prevenirea recăderilor. În lipsa serviciilor specializate pentru minori, centrul colaborează cu furnizorii de servicii cum sunt: clinica de psihiatrie pentru copii şi adolescenţi, pentru cura de dezintoxicare sau pentru cazurile cu dublu diagnostic, cu CSM-uri, cu ONG-uri sau servicii private.

Tratamentul cuprinde două secţiuni: Prima se referă la componenta socială şi pentru aceasta se realizează Planul Individualizat de Protecţie (PIP) şi Planul individualizat de servicii (PIS) de către responsabilul de caz împreună cu managerul de caz din DGASPC. Planul individualizat de protecţie (PIP) se elaborează doar în cazul copiilor care sunt separaţi, temporar sau definitiv, de părinţii lor şi beneficiază de o măsură de protecţie specială, iar scopul PIP este constituit de reintegrarea copilului în familie29.

De asemenea, după cum am mai menţionat, PIS-ul este, de fapt programul de intervenţie specifică corespunzător diferitelor arii de intervenţie din PIP – educaţie, sănătate, dezvoltarea abilităţilor de viaţă independentă, socializare şi relaţia cu familia.

Componenta de prevenire a separării copilului de părinţii săi se organizează, conform Legii 272/2004 la nivelul consiliilor locale. La acest nivel instrumentul utilizat este PLANUL

29 Conform articolului 4 litera e din Legea 272/2004)

39

DE SERVICII (PS), al cărui scop îl reprezintă prevenirea separării copilului de părinţii săi30.

A doua componentă se referă la consumul de droguri, managerul de caz din CPECA realizează Planul Individualizat de Asistenţă (PIA) şi Planul Integrat de Tratament (PIT). În prezent, între cei doi manageri este o strânsă colaborare pentru armonizarea celor două planuri: planul de protecţie socială şi planul de tratament.

Tipuri de centre propuse în cadrul Sistemului Integrat de Asistenţă:

1. Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog (CPECA) 2. Centrul de zi pentru minorii consumatori de droguri 3. Centrul tip comunitate terapeutică, locuinţă protejată, locuinţă socială - nu a fost

încă realizat 4. Centrul de tratament al adicţiilor 5. Centrul, secţia şi compartimentul de dezintoxicare de tip spitalicesc 6. Centrul de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri 7. Centrul de Sănătate Mintală (denumirea anterioară Laborator de Sănătate

Mintală) 8. Altele

Centrul de zi specializat pentru minorii cu dublu diagnostic - model de organizare

Centrul oferă servicii atât adolescenţilor cu dependenţă de droguri, cât şi celor cu dublu diagnostic: coexistenţa dependenţei de droguri cu tulburarea psihică şi altor tulburări psihice.

Populaţia ţintă: adolescenţi cu vârste cuprinse între 12 – 18 ani şi familiile acestora.

Accesarea acestui tip de serviciu se face prin referirea adolescenţilor de către spital, CPECA / CAIA, în urma evaluării şi stabilirii unui plan de asistenţă sau prin trimiterea de către şcoală, tribunal, O.N.G-uri, părinţi. Includerea în programul Centrului se realizează după evaluare şi stabilirea planului integrat de asistenţă, conform standardelor pentru minori.

Adolescenţii trebuie să fie de acord cu cerinţele programului. Acestea sunt:

testarea zilnică / periodică a urinei (în funcţie de planul stabilit);

analiza sângelui pentru testarea alcoolemiei;

respectarea măsurilor din Planul Individualizat de Asistenţă şi din Acordul de Asistenţă

de a anunţa o eventuală recădere, violarea serioasă a regulilor programului sau un comportament autodistructiv.

Adolescenţii trebuie să se înscrie într-un program educaţional, de obicei în cadrul unităţii de învăţământ pe care o frecventează. Ei trebuie să fie motivaţi să renunţe la consumul de 30 Conform articolului 4 litera f din Legea 272/2004

40

droguri, obiectivul acestui program fiind abstinenţa. Concomitent cu tratamentul realizat în cadrul centrului, se lucrează şi cu familia, pentru diminuarea sau stoparea comportamentului negativ vis-a-vis de adolescenţii dependenţi, a conflictelor din cadrul familiei. Aceste demersuri au drept scop îmbunătăţirea climatului familial.

Încurajarea conducerii de tip peer to peer (egali între egali), învăţarea şi predarea abilităţilor de autoeficienţă interpersonală, sunt aspecte esenţiale în cadrul acestui model de tratament. Tehnicile includ însărcinarea membrilor seniori (din cadrul programului) de a-i ajuta şi învăţa pe nou veniţi tot ceea ce ştiu despre etapele tratamentului. Consilierii ghidează derularea procesului terapeutic adolescenţii fiind responsabili pentru atingerea obiectivelor tratamentului.

Durata tratamentului - durata medie de tratament în cadrul Centrului variază de la 6-8 săptămâni până la 12 – 16 săptămâni, în funcţie de nevoi. Planurile de tratament sunt evaluate de 2 ori pe săptămână sau la nevoie. În cadrul lor se discută progresele realizate de către adolescenţi pentru atingerea scopului final sau eventualele modificări în planul tratamentului, generate fie de dezacordul dintre părţi, fie de creşterea simptomelor sau a tulburărilor de comportament.

Rolul programelor self help - În cadrul acestora accentul este pus pe participarea adolescenţilor dependenţi de droguri la întâlnirile NA. Adolescenţii sunt informaţi înainte de începerea tratamentului că trebuie să participe la cel puţin 3 întâlniri „12 paşi” pe săptămână, în afara orelor programului. Participarea este încurajată prin feedback din partea egalilor şi diferite tehnici comportamentale.

Adolescenţii care au un părinte dependent de alcool sunt îndrumaţi spre alt tip de grupuri, iar părinţii care au copii dublu diagnosticaţi înscrişi în program sunt îndrumaţi spre alt grup unde, primesc suport emoţional şi instruire privind comportamentul dependent.

Comunitatea terapeutică

Comunităţile terapeutice sunt servicii destinate numai persoanelor dependente, care au trecut integral prin cura de dezintoxicare şi sunt motivate pentru a continua tratamentul spre abstinenţă.

Comunităţile terapeutice destinate minorilor au fost modificate din modelul pentru adulţi şi adaptate vârstei. Sunt incluşi minori cu consum grav de droguri şi tulburări de comportament disfuncţional în multe arii: absenteism, rezultate şcolare slabe, tulburări de conduită, dizabilităţi de învăţare, ADHD

Criterii de primire în programul de tip Comunitate Terapeutică

- familiile nu se implică în recuperare;

- nu sunt incluşi în procesul se învăţământ (au abandonat şcoala);

- eşec terapeutic în centrul de zi.

Modificările aduse comunităţilor terapeutice specifice pentru adolescenţi sunt:

Durata tratamentului este mai scurtă, se preferă 6 -12 luni;

Tratamentul reflectă programele în următoarele domenii: de comportament, emoţional, de dezvoltare;

41

Programele sunt mai puţin conflictuale;

Adolescenţii au o importanţă mai mare în gestionarea programelor;

Personalul oferă mai multă supraveghere şi evaluare;

Se evaluează tulburările neurologice, ADHD;

Se pune mai puţin accent pe muncă, se face mai multă educaţie, inclusiv teme reale. Educaţia este importantă –programul conţine 5 ore zilnic de teme;

Tratamentul este legat de faze. Adolescentul nu poate să treacă la o fază de nivel superior până nu demonstrează responsabilitate, conştiinţă de sine;

Programele de recreere sunt importante pentru a depăşi plictiseala;

Implicarea minorului în familie, consiliere de familie, grupuri de sprijin pentru părinţi, program de educaţie de familie;

Implicarea familiei este foarte importantă. În cazul în care suportul parental este inexistent, este necesară implicarea asistentului social de probaţiune sau alţii specialişti care pot participa la terapie;

Dacă nu au părinţi se solicită acorduri cu furnizori de servicii sociale.

42

CAPITOLUL 4

Documente standartizate utilizate în acordarea asistenţei

4.1. Fişa de evaluare bio-psiho-socială a minorului consumator de droguri

Fişa de evaluare a beneficiarului minor este completată numai de către furnizorii acreditaţi de servicii.

Fişa de evaluare este iniţiată de către managerul de caz şi completată de către membrii echipei terapeutice (medic, psiholog şi asistent social).

Durata de aplicare este de aproximativ de 45 de minute.

Datele se colectează cu acordul scris al părintelui sau al tutorelui legal al minorului.

La finalizarea acestui instrument, managerul de caz poate evalua nivelul de severitate al consumului de droguri şi poate orienta tratamentul beneficiarului în funcţie de acesta.

FIŞA DE EVALUARE BIO-PSIHO-SOCIALĂ A MINORULUI CONSUMATOR DE DROGURI

DATE DE IDENTIFICARE A MINORULUI

NUMELE ŞI PRENUMELE

DATA NAŞTERII DATA

VÂRSTA SEX M □ / F □

CI / CERTIFICAT NAŞTERE

NAŢIONALITATEA

OCUPAŢIA

CLASA

ŞCOALA

LOCALITATEA

JUDEŢUL / SECTORUL

TELEFONUL

MEDICUL DE FAMILIE

Numele şi prenumele persoanei de contact în caz de urgenţă:

Tipul de relaţie cu persoana

43

respectivă

Telefonul

Statutul în cadrul centrului

(nou venit / readmis / transferat de la...)

ARIA 1. – ISTORIC PERSONAL ŞI DE CONSUM, SEMNE DE INTOXICAŢIE / SAU SINDROM DE ABSTINENŢĂ

Tipul Denumirea Anul / luna iniţierii

consumului

Cantitatea Frecvenţa Mod de adminis

trare

Tutun

Alcoolul

Opiacee

Cocaină

Marijuana

Benzodiazepine

P.C.P.

L.S.D.

Substanţe inhalante

Etnobotanice

Altele

........................

Tipul de drog folosit în prezent

Mod de utilizare (cantitate / frecvenţă şi metoda de consum)

Dacă a folosit intravenos drogul DA □ NU □

Dacă DA de cât timp

Ultima perioadă de repaus a administrării

Alt tip de drog folosit în mod curent (asociat)

Cauzele care au determinat consumul

Supradoze

Comentarii

Tratamentul anterior pentru consumul de droguri (tipul, durata, rezultatul)

44

ARIA 2. – CONDIŢII BIO – MEDICALE ŞI COMPLICAŢII

Numele şi adresa medicului de familie

Starea actuală a sănătăţii şi ultimul tratament primit

Medicaţia prescrisă

Tipuri de alergii

Ultima intervenţie chirurgicală / spitalizare

Accidente / Răniri

Alimentaţie

Se precizează nr. mese pe zi, alimentaţie echilibrată DA NU □ Schimbări recente în greutate (+ / - 15%) DA □ NU □

Tratamentul psihiatric actual (măsuri luate)

Ultimul tratament psihiatric (specificaţi măsurile luate)

Verificaţi acele afecţiuni de care a suferit / suferă minorul

OBSERVAŢII

ARIA 3. – CONDIŢII PSIHOLOGICE SAU PSIHIATRICE ŞI COMPLICAŢII

DIMENSIUNEA PSIHOLOGICĂ

DA NU

Tendinţe suicidare

Furie (agresivitate)

Anxietate (nelinişte)

Instabilitate emoţională

Halucinaţii

Incapacitatea de a citi

Tulburări ale instinctului alimentar (anorexie, bulimie)

Specificaţi afecţiunile suferite

A participat minorul la săvârşirea vreunui abuz sau a unui episod de violenţă domestică

45

Specificaţi natura abuzului sexual / psihic / emoţional / violenţă domestică

EXPERIENŢA SEXUALĂ

Minorul şi-a început activitate sexuală? DA □ NU □

Practică sex protejat? Prezervativ □ / anticoncepţionale □ / abstinenţa □

Are boli cu transmitere sexuală?

Experienţe sexuale traumatice

A influenţat consumul de alcool sau droguri comportamentul sexual al minorului?

ARIA 4. – CONDIŢII SOCIALE ŞI FAMILIALE

FAMILIA

Istoricul familiei include membrii supravieţuitori / decedaţi / probleme de sănătate – profesie / venituri

Mama

Tatăl

Fraţi

De cine a fost crescut?

Există istoric de consum de alcool sau droguri în familie?

Copilăria

(include evenimente deosebite, grupul de apartenenţă, factorii de mediu, cultural, etnicii, educaţionali şi afectivi)

Locuieşte cu părinţii □ / în stradă □ / în instituţii (DPC) □ / altă situaţie

Configuraţia prezentă a familiei şi actualul stil de viaţă

SISTEMUL DE SUPORT

Este vreun membru al familiei implicat în tratament pentru consum de substanţe / alcool?

Minorul are prieteni non – consumatori?

Minorul este implicat în grupuri de suport (grup de egali)?

Minorul este implicat în activităţi recreative? Dacă da, care?

46

STUDIILE / OCUPAŢIA

Ultima formă de învăţământ absolvită

Alte cursuri urmate

Cum a afectat consumul de droguri evoluţia şcolară a minorului?

DIMENSIUNEA VOCAŢIONALĂ

Scop / perspectivă în instruirea minorului

DIMENSIUNEA FINANCIARĂ

Specificaţi dacă cineva plăteşte tratamentul de reabilitare şi dacă minorul a luat la cunoştinţă

ARIA 5. - SITUAŢIA JURIDICĂ

Specificaţi diferite probleme cu autorităţile (poliţie) dacă a fost implicat în fapte antisociale pe fondul consumului de substanţe.

Dacă este în perioada de probaţiune, consilierul de probaţiune a luat la cunoştinţă de tratamentul minorului

REZUMAT (va cuprinde şi cererile / sugestiile minorului)

ÎNSUMAREA TUTUROR CRITERIILOR

1. Riscul de a nu participa în programul de reabilitare

Există riscul de a nu participa în programul de reabilitare?

DA □ NU □

2. Circumstanţe medicale

Există în prezent probleme de ordin medical?

DA □ NU □

3. Dimensiunea afectivă

Există în prezent probleme de ordin psihiatric?

DA □ NU □

4. Nivel de acceptare a tratamentului

A acceptat înscrierea de bunăvoie în programul de reabilitare?

A mai fost înscris într-un astfel de program?

Dacă DA, care a fost comportamentul minorului?

________________________________________________

DA □

DA □

NU □

NU □

5. Riscul apariţiei comportamentului de consumator

Va fi capabil minorul să respecte regulile impuse de program?

Va fi capabil să facă faţă cerinţelor vieţii cotidiene fără a mai apela la drog?

DA □

DA □

NU □

NU □

47

6. Mediul de reabilitare

Va face minorul singur faţă programului?

Necesită un program de suport?

DA □

DA □

NU □

NU □

Verifică nivelul de risc al minorului:

NIVEL DE RISC 1

FOARTE SCĂZUT

2

SCĂZUT

3

MEDIU

4

CRESCUT

5

FOARTE CRESCUT

1. Are probleme de ordin medical?

2. Are probleme de ordin psihiatric?

3. Îşi doreşte să participe la program?

4. Există posibilitatea de revenire a comportamentului de consumator?

5. Mediul actual îl împiedică să urmeze programul de reabilitare?

6. Are posibilitatea de a-şi permite tratamentul?

CONCLUZII:

Declar pe proprie răspundere că următoarele afirmaţii sunt adevărate. În felul acesta recunosc că am probleme legate de consumul de substanţe şi solicit ajutor, doresc să mă înscriu în programul de reabilitare, sunt de acord cu toate condiţiile impuse pe parcursul tratamentului.

MINOR DATA

_____________________________________________ _____________

REPREZENTANT LEGAL DATA

_____________________________________________ _____________

MANAGER DE CAZ DATA

4.2. Acordul de asistenţă

Acordul de asistenţă este semnat atât de beneficiarul minor cât şi de părinte sau reprezentantul legal. Acesta este în conformitate cu Anexa nr. IV din HG.860 / 2005.

48

4.3. Evaluarea de proces

Evaluarea continuă urmăreşte îndeplinirea obiectivelor stabilite în procesul terapeutic. Membrii echipei de profesionişti actualizează periodic obiectivele terapeutice în funcţie de realizarea acestora, având în vedere complexitatea intervenţiei.

Pentru programul individual de asistenţă se aplică evaluarea de proces şi înainte de ieşire în conformitate cu Anexa 2 din cadrul Standardelor sistemului naţional de asistenţă medicală, psihologică şi socială a consumatorilor de droguri.

FURNIZORUL ACREDITAT DE SERVICII

EVALUAREA DE PROCES

1. DATE DE IDENTIFICARE:

Nume, prenume

Vârstă Nr. fişă evaluare Tipul intervenţiei

Data iniţierii Data finalizării

DATA PROGRAMUL DURATA PROPUSĂ

2. ECHIPA TERAPEUTICĂ IMPLICATĂ / INSTITUŢIA:

1....................................................

2...................................................

3..................................................

3. CALENDARUL EVALUĂRILOR:

DATA CONCLUZII OBSERVAŢII

4. DIFICULTĂŢI ÎNTÂMPINATE:

Care ţin de beneficiar..........................................

Care ţin de echipă.................................................

5. OBSERVAŢII:

MANAGER DE CAZ:

49

4.4. Scrisoare de solicitare a evaluării

Scrisoarea de solicitare a evaluării (modelul 1) este un instrument de comunicare între persoanele care au identificat un minor care ar putea să fie consumator de droguri, iar pentru confirmare şi evaluare îl orientează către serviciu specializat, respectiv către Centrul de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog (CPECA).

ANTETUL INSTITUŢIEI

SCRISOARE DE SOLICITARE A EVALUĂRII

Către,

Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog

Stimate Domnule / Doamnă

Vă solicit evaluarea minorului.................................... în vârstă de............................. Am informat obligativitatea participării părinţilor sau a altei persoane legale la prima întâlnire cu personalul Centrului.

Data................

Consilier şcolar

_____________________

4.5. Scrisoare de solicitare a colaborării

Solicitarea de colaborare se realizează în vederea colaborării şi armonizării asistenţei minorului consumator de droguri, minor care este şi într-un program de asistenţă socială. Comunicarea se face între managerii de caz din cele două servicii.

Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului

SOLICITARE DE COLABORARE

Către,



50

Vă rugăm să luaţi în evidenţă beneficiarul.................................... în vârstă de............................. elev la şcoala nr.................................................. în clasa....................... aflat în supravegherea Serviciului.................................

Am informat obligativitatea participării părinţilor sau altei persoane legale la prima întâlnire cu personalul Centrului.

Data................

Manager de caz

_________________

4.6. Acord de consimţământ informat al minorului

Consimţământul informat al minorului poate să fie luat doar în cazul în care minorul a împlinit vârsta de 16 ani (are discernământ şi răspunde pentru faptele sale), dar este obligatoriu şi consimţământul părintelui sau reprezentantului legal.



CONSIMŢĂMÂNT INFORMAT

AL MINORULUI CU VÂRSTA DE PESTE 16 ANI

Subsemnatul................................domiciliat în....................................în vârstă de..........născut la data.......................în.......................CI.......................................... am luat la cunoştinţă de programul / tratamentul propus şi sunt de acord cu acesta.

Am fost informat cine este managerul de caz.

Am înţeles şi sunt de acord.

Minor Manager de caz

.........................................................................

Data......

51

4.7. Acord de consimţământ informat al părintelui

Consimţământul informat al părintelui sau al reprezentantului legal al minorului este solicitat în conformitate cu legislaţia în vigoare, pentru orice tip de intervenţie, indiferent dacă este medicală, psihologică sau socială.


Centrul de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog

Data..................


Subsemnatul......................................... în calitate de părinte / tutore al minorului................................................ în vârstă de..........., domiciliat în........................................................... Str......................................................., am luat la cunoştinţă de problemele copilului meu, de programul / tratamentul propus şi sunt de acord cu acestea.

Voi lua toate măsurile necesare pentru ca minorul................................. să participe la programul propus.

Am înţeles şi sunt de acord,

Părinte / tutore Manager de caz

_________________ ______________________

4.8. Planul individualizat de asistenţă (P.I.A)

Planul individualizat de asistenţă este utilizat de managerul de caz din cadrul furnizorilor acreditaţi de servicii pentru minorii consumatori de droguri, publici sau privaţi.

Acesta poate fi modificat în funcţie de evoluţia beneficiarului minor şi a situaţiilor intervenite (ex. reintegrarea în familie).

52

FURNIZOR ACREDITAT DE SERVICII

PLAN INDIVIDUALIZAT DE ASISTENŢĂ

1. DATE DESPRE BENEFICIAR

Nume şi prenume:

2. Tipul de măsură specială de protecţie / Tipul de serviciu în care este luat în evidenţă

a.......................................

b.........................................

3. REPREZENTANTUL LEGAL AL MINORULUI:

4. DATA LUĂRII ÎN EVIDENŢĂ:

5. MEMBRII ECHIPEI

Nr. NUME ŞI PRENUME INSTITUŢIA

1

2

3

4

Nr. TIPUL PERIOADA RESPONSABIL OBSERVAŢII

1. Consiliere individuală Consilier instituţie D.P.

2. Terapie de grup 6 săptămâni Consilier A.F:

3. Tratament medical Medic

4. Testare urina săptămânal Asistent medical

Manager de caz Data

4.9. Planul de intervenţie socială

Planul de intervenţie este utilizat de către asistentul social în cazurile de intervenţie asupra familiilor care se află în dificultate şi presupune atingerea unor obiective, cum ar fi: stoparea consumului de droguri, prevenirea abandonului minorului, intervenţia în caz de neglijenţă şi abuz, prevenirea abandonului şcolar, integrarea socio–profesională a părinţilor, prevenirea şi intervenţia în cazurile de violenţă domestică, prevenirea excluderii şi marginalizării sociale, etc.

53

Pentru atingerea acestor obiective, asistentul social împreună cu minorul vor stabili o serie de acţiuni specifice tipului de caz. În desfăşurarea acestor acţiuni, asistentul social abordează mai multe sfere de intervenţie, cum ar fi: copii, familie, relaţii în comunitate, reţeaua de instituţii, etc.

Acest instrument poate fi modificat în funcţie de schimbările care intervin în evoluţia cazului. Orice modificare va fi realizată împreună cu minorul.

Familia

__________________________________________________________________

Se va înregistra numele familiei minorului. Pentru situaţia în care familia este formată prin uniune consensuală se vor înregistra numele ambilor parteneri.

Domiciliul

__________________________________________________________________

Se înregistrează adresa la care locuieşte familia în realitate.

Tipul familiei

□ Normală □ Monoparentală □ Uniune consensuală

Tipul familiei poate influenţa modalitatea de construire a demersului de intervenţie. Fiecare dintre aceste trei tipuri familiale dispune de resurse specifice (materiale, financiare, relaţii de susţinere interpersonale, etc.) care trebuie direcţionate către scopul intervenţiei.

Număr copii

Se va înregistra numărul total al copiilor (atât cei ocrotiţi în familie, cei care nu locuiesc cu părinţii, cât şi cei ocrotiţi în centrele de plasament).

Obiective Planul de intervenţie trebuie să cuprindă concretizarea demersului de intervenţie prezentată în linii generale de acţiune (ex.: identificarea unui loc de muncă pentru părinţi, consolidarea relaţiilor interpersonale, creşterea gradului de integrare în comunitate, etc.). Aceste obiective trebuie să îndeplinească anumite caracteristici: să fie verificabile în timp, concrete, adaptate la specificul beneficiarului, uşor de aplicat, măsurabile.

Acţiuni

Se vor nota acţiunile care vor fi întreprinse pentru atingerea obiectivelor

Durată

Durata lor de desfăşurare

Resurse

Resursele necesare / disponibile pentru realizarea acestor acţiuni.

Data întocmirii

Asistent Social Minor

54

Este importantă structurarea acestor informaţii deoarece în acest fel asistentul social urmăreşte responsabilizarea membrilor familiei faţă de implicarea acestora, identificarea dificultăţilor şi pregătirea familiei pentru depăşirea lor, identificarea şi valorificarea resurselor familiei.

Exemplu

Durata Resurse

Informare Permanent Asistent social, resurse comunitare, ONG-uri

Consiliere Permanent Asistent social, psiholog

Tratament Permanent Medic, asistent medical

Sprijin material financiar 3 luni Donaţii, fond urgenţă

Consiliere juridică Permanent Colaborări cu alţi specialişti

4.10. Evaluarea de proces şi înainte de ieşirea din program

Se realizează în conformitate cu Anexa 2 din Standardele sistemului naţional de asistenţă medicală, psihologică şi socială a consumatorilor de droguri.

1. DATE DE IDENTIFICARE

Numele / prenumele:_______________________ fiul lui ______________ şi al ______________

domiciliat în _________________________________________, posesor CI seria _____ nr.______

Reprezentant legal______________________________________

Cod consumator________________________

2. EVALUARE ÎN CENTRU

2.1. Data de intrare

2.2. Prima evaluare

2.3. Dezintoxicare

2.4. A doua evaluare

2.5. Data semnării acordului terapeutic

2.6. Data de includere în PIT

3. PROFESIONIŞTI DE REFERINŢĂ

PROFESIONIST NUME ŞI PRENUME

55

4. VARIABILE OPERAŢIONALE

1.1. Asistenţă

Nr. de absenţe ale consumatorului

Program / Atelier Nejustificate Justificate Nr. total de şedinţe %

TOTAL

1.2. Punctualitate

- De obicei este punctual

- Frecvent nepunctual

- Nu intră ocazional din cauza întârzierilor

OBSERVAŢII:

______________________________________________________________________________

______________________________________________________________________________

______________________________________________________________________________

______________________________________________________________________________

1.3. Participare

PARTICIPARE Adecvată Insuficientă Disruptivă Altele

Programe

Ateliere

1.4. Sarcini

BINE SATISFĂCĂTOR NESATISFĂCĂTOR

De obicei le realizează

Le realizează ocazional

Le realizează doar stimulat

56

Nu le realizează

OBSERVAŢII:

______________________________________________________________________________

______________________________________________________________________________

______________________________________________________________________________

1.5. Alunecări ocazionale

S

U

B

S

T

A

N

Ţ

E

Declarat Nedeclarat Nu există Total

Heroină

Cocaină

Etnobotanice

1.6. Enumerarea evaluărilor

Data Motivul Recomandarea

OBSERVAŢII:_______________________________________________________________________

____________________________________________________________________________________

5. INCIDENTE

- Probleme punctuale apărute:

57

- Consum de alcool, haşiş etc.:

6. URMĂRIREA OBIECTIVELOR

Revizuirea obiectivelor propuse:

- Pe termen scurt, mediu şi lung.

- Pe arii (medical, psihologic, social).

7. OBIECTIVE DE ÎNDEPLINIT

- Pe arii (medical, psihologic, social).

- Prioritate în timp

4.11. Acord de ieşire la cerere, împotriva recomandării profesionistului

Solicitarea de ieşire din tratament la cerere, împotriva recomandării profesionistului, în cazul beneficiarului minor se face numai cu acordul părintelui sau a reprezentantului legal. Nu se poate face la cererea minorului indiferent de vârstă.

FURNIZORUL ACREDITAT DE SERVICII

SOLICITARE

de ieşire la cerere, împotriva recomandării profesionistului


Subsemnatul:.......................................................... CI / BI.........................., cu domiciliul în............................, în calitate de părinte / reprezentant legal al beneficiarului minor..........................................în vârstă de........domiciliat la adresa..................................solicit la cererea expresă a mea ieşirea din tratament.

Am luat la cunoştinţă de riscurile pe care le implică ieşirea din tratament în acest moment şi îmi asum responsabilitatea pentru orice consecinţă negativă care ar putea urma.

Prin semnarea prezentului, responsabilitatea deciziei îmi aparţine şi astfel echipa multidisciplinară / specialistul......................................... este exonerată / exonerat de orice responsabilitate.

Aceasta a fost semnat în faţa managerului de caz...............................................................

Părinte / reprezentant legal

Semnătura:.....................

Data.......

58

4.12. Criteriile de includere în programul de substituţie în ambulatoriu (menţinere pe metadonă)

Pentru ca o persoană să fie inclusă într-un program de menţinere, indiferent de formă – pe termen scurt sau lung – este necesar ca aceasta să răspundă unor criterii de evaluare. În România, persoana trebuie să răspundă criteriilor incluse în Regulamentul de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 143 / 2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, în conformitate cu Anexa nr. II**. Aceasta conţine Criteriile de includere în programul de substituţie în ambulatoriu (menţinere pe metadonă).

ANEXA NR. II

Diagnostic pozitiv de sindrom de dependenţă de substanţe psihoactive conform DSM IV (tulburări în legătură cu o substanţă)

Vârsta peste 18 ani. Persoanele sub 18 ani care îndeplinesc criteriile pot fi incluse cu acordul părinţilor sau a reprezentantului legal

Proba biologică a dependenţei (examen pozitiv al urinei);

Minimum 2 ani de dependenţă, documentată medical;

3 tentative de dezintoxicare nonsubstitutivă eşuate în antecedente;

boli asociate dependenţei (infecţie HIV / SIDA, TBC, insuficienţă cardiacă, hepatită cronică tip B şi C, boli psihice majore);

femei gravide şi dependente de opiacee;

politoxicomania;

persoane dependente de droguri care au în întreţinere minori;

Responsabilul de program poate interpreta aceste criterii după caz şi va elabora decizia finală de includere sau de excludere din program.

Durata aproximativă a detectabilităţii în urină a unor substanţe psihoactive

SUBSTANŢA DURATA DETECTIBILITĂŢII

Amfetamina 48 ore

Methamfetamina 48 ore

Barbiturice

- Cu acţiune scurtă

- Cu acţiune intermediară

- Cu acţiune lungă

24 ore

48-72 ore

7 zile sau mai mult

Metaboliţi ai cocainei 2-3 zile

Metadona (la doze de menţinere) 7-9 zile

59

Codeina / Morfina (heroina este detectată în urină ca metaboliţi ai morfinei)

48 ore

Canabinoizi (marijuana)

- uz unic

- uz moderat

- uz zilnic

- uz cronic

3 zile

4 zile

10 zile

21-27 zile

60

ANEXE

Anexa I: Glosar de termeni utilizaţi în abordarea minorului consumator de droguri

Abuz de substanţe – utilizarea în exces a unui drog care a determinat afectarea stării fizice şi / sau psihice şi / sau consecinţe sociale dăunătoare, în absenţa dependenţei, constatate conform criteriilor medicale.

Afecţiuni asociate consumului – afecţiuni medicale datorate şi / sau coexistente consumului de droguri.

Alternative la instituţionalizare – modalităţi de ocrotire a persoanelor aflate în dificultate, altele decât formele de instituţionalizare (ex.: asistenţă maternală, plasament, centru de zi, adopţie, îngrijire la domiciliu, locuinţe protejate, adăpost, centru maternal, familie gazdă).

Asistenţa socială – componentă a sistemului de protecţie socială, reprezintă ansamblul de instituţii şi măsuri prin care statul şi societatea civilă asigură prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor, temporare sau permanente, ale unor situaţii care pot genera marginalizarea sau excluderea socială a unor persoane.

Autoreferire – situaţia în care beneficiarul minor se adresează direct serviciului de specialitate pentru a fi evaluat.

Autosesizare – situaţia în care o instituţie sau un ONG deschide un caz ca urmare a propriei sale decizii, fără ca acesta să fie referit de o persoană sau instituţie.

Caz - persoană care se adresează pentru acordarea de servicii unui furnizor din circuitul integrat în cursul unui an calendaristic.

Caz social – situaţia identificată şi înregistrată de un profesionist, care necesită intervenţia specializată a unui serviciu de protecţie şi asistenţă socială.

Circuit integrat de asistenţă a consumatorilor şi a consumatorilor dependenţi de droguri – totalitatea programelor integrate de asistenţă asigurate consumatorilor şi consumatorilor dependenţi de droguri în vederea ameliorării stării de sănătate în sensul bunăstării fizice, psihice şi sociale a individului.

Circuit terapeutic – ansamblu de programe terapeutice aplicate consumatorului de droguri în mod complex, multidisciplinar, multisectorial şi continuu, având ca scop ameliorarea stării de sănătate.

Consimţământ - se înţelege acordul persoanei cu tulburări psihice cu privire la procedurile de internare, diagnostic şi tratament, care trebuie să fie liber de orice constrângere şi precedat de o informare completă, într-un limbaj accesibil, din care să rezulte avantajele, dezavantajele şi alternativele procedurilor respective şi să fie reconfirmat în continuare ori de câte ori este nevoie sau la iniţiativa persoanei în cauză.

61

Consumator de droguri – persoană care îşi administrează sau permite săi se administreze droguri, în mod ilicit, prin înghiţire, fumat, injectare, prizare, inhalare sau alte căi prin care drogul poate ajunge în organism.

Consumator dependent –consumatorul care, ca urmare a administrării drogului în mod repetat prezintă consecinţe fizice şi psihice conform criteriilor medicale şi sociale.

Contractul cu beneficiarul – un instrument utilizat de managerul de caz (sau asistentul social), fără efecte juridice, cu scopul de a reglementa responsabilităţile şi drepturile în cadrul relaţiei de asistare; urmăreşte implicarea activă a beneficiarului în relaţia de asistare în vederea responsabilizării sale.

Decădere din drepturi părinteşti – măsură instituită de instanţa judecătorească, dacă sănătatea sau dezvoltarea fizică a minorului este pusă în pericol prin felul de exercitare a drepturilor părinteşti, prin purtare abuzivă sau prin neglijenţa gravă în îndeplinirea îndatoririlor de părinte.

Delincvenţă – Reprezintă săvârşirea de acte antisociale care sunt reglementate juridic de legislaţia statului în care acestea se manifestă. O formă particulară a delincvenţei este “delincvenţa juvenilă” care în cele mai multe ţări uzează de legislaţii specifice cu scopul de reintegrare şi reinserţie socială şi protejare a minorilor delincvenţi.

Dependenţă de droguri – nevoia imperioasă sau persistentă de a continua consumul de droguri, în scopul obţinerii unei stări de bine sau pentru a evita starea de rău generată de întreruperea acestuia.

Dependenţă fizică – se manifestă la reducerea marcată a dozelor, la întreruperea completă a administrării sau la amânarea acesteia peste limitele suportabile ale acestuia, situaţie ce va genera o serie de tulburări fizice care, în ansamblul lor, îmbracă aspectul sindromului specific consumatorilor de droguri.

Dependenţă psihică – stare psihică manifestată prin dorinţa imperioasă şi irezistibilă a subiectului de a continua utilizarea drogului şi de a înlătura disconfortul psihic provocat de absenţa acestuia.

Devianţă - este ansamblul conduitelor şi stărilor pe care membrii unui grup le judecă drept neconforme cu aşteptările, normele sau valorile lor şi care, în consecinţă, riscă să trezească din partea lor reprobare şi sancţiuni.

Dezintoxicare – procesul de autoreglare sau „întoarcere la normalitate” a organismului, după eliminarea unei substanţe toxice. Din punct de vedere terapeutic, dezintoxicarea este un procedeu prin care se urmăreşte eliminarea unui toxic sau se face inofensivă acţiunea acestuia.

Drog – substanţe psihic active, care modifică starea de conştiinţă, cu potenţial de a da dependenţă. Pot fi de origine naturală sau de sinteză.

Evaluare caz – etapă în instrumentarea cazului din momentul deschiderii cazului şi până în momentul stabilirii planului de intervenţie. Presupune strângerea şi analiza informaţiilor cu privire la situaţia medico – psiho – socială a minorului.

Excludere socială – Reprezintă reacţia de respingere şi marginalizare sistematică (este o atitudine constantă şi uzează de reguli specifice şi principii) a unui grup uman faţă de un alt grup / persoană care nu corespunde principiilor şi valorilor grupului discriminant.

62

Familie defavorizată - familie care datorită unei anumite situaţii sociale (lipsa locuinţei, a unui loc de muncă, etc.) cu care se confruntă pe o perioadă de timp, nu-şi poate asigura cu resursele proprii un trai minim (din punct de vedere social, economic, cultural, politic) fiind necesară intervenţia serviciilor specializate.

Familie în dificultate – familia al cărei echilibru este afectat datorită apariţiei unei situaţii (dificile) pe care nu o poate rezolva cu resurse proprii (ex.: decesul tatălui care este singura persoană care asigură veniturile familiei).

Familie vulnerabilă - familia care prezintă anumite caracteristici (ex.: un membru al familiei este infectat cu HIV; un părinte este recidivist; tratamente rele aplicate minorilor de către părinţi) care predispun la dezechilibre în dinamica acesteia şi / sau situaţii de criză.

Grup de suport – Reprezintă o formă de suport psiho-social adresată unui grup de persoane care au aceeaşi problemă şi care consimt să participe necondiţionat la şedinţe de terapie în care se folosesc metode şi tehnici specifice de intervenţie psiho-socială.

Instituţionalizare – o formă de protecţie socială care presupune oferirea de servicii de îngrijire în baza instituirii unei măsuri de protecţie specială într-un centru de tip rezidenţial sau într-un serviciu de tip familial public sau privat (guvernamental sau neguvernamental) care implică respectarea regulilor şi normelor specifice.

Instrumentare caz - demersul pe care îl realizează specialistul, prin respectarea unor reguli şi principii, în vederea lucrului eficient pe caz. Pentru realizarea acestui demers specialistul utilizează procedee manageriale: planificarea activităţii (punctarea etapelor de intervenţie); identificarea de soluţii / resurse; administrare (implementarea acţiunilor propriu-zise); coordonare şi control (evaluarea rezultatelor obţinute pe parcursul demersului).

Intervenţie - etapă în instrumentarea unui caz social şi care se finalizează în momentul atingerii obiectivelor specifice din planul de intervenţie / permanenţă. Intervenţia se realizează cu scopul de a sprijini familia / persoana să depăşească situaţia de criză / dificultate.

Intervenţie socială – Reprezintă un ansamblu de măsuri reglementate sau nu juridic care au impact asupra unor grupuri umane largi, defavorizate din punct de vedere medico-socio-economic. Ex.: politica anti-sărăcie (Legea marginalizării sociale, Legea venitului minim garantat), politica anti-drog, politica de incluziune socială a persoanelor cu nevoi sociale, etc.

Intoxicare – stare fizică şi / sau psihică rezultată ca urmare a introducerii în organism a unor substanţe toxice sau a unor otrăvuri.

Manager de caz – profesionistul responsabil de asistenţa integrată a minorului consumator de droguri, de la deschiderea şi până la închiderea cazului. Managerul de caz stabileşte instrumentele şi tehnicile de lucru, elaborează planul de asistenţă şi coordonează intervenţia altor specialişti (asistenţi sociali, psihologi, medici, jurişti, consilieri şcolari, educatori etc.) în raport de necesităţile individuale ale minorului consumator de droguri.

Marginalizare – procesul de situare pe o poziţie socială periferică, prin izolare, a indivizilor sau grupurilor cu acces limitat la resursele economice, politice, educaţionale şi comunicaţionale ale colectivităţii (vezi legea 116 / 2002).

63

Protecţia specială a copilului - reprezintă ansamblul masurilor, prestaţiilor şi serviciilor destinate îngrijirii şi dezvoltării copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinţilor săi sau a celui care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora31.

Măsură de protecţie specială – măsură instituită în cazul copilului separat temporar sau definitiv de părinţii săi fie prin decizia Comisiei pentru Protecţia Copilului, fie prin decizia instanţei de judecată. Măsurile de protecţie specială a copilului se stabilesc şi se aplică în baza planului individualizat de protecţie (PIP) (art. 53 din Legea 272/2004). Masurile de protecţie specială a copilului sunt: a) plasamentul; b) plasamentul în regim de urgenţă; c) supravegherea specializată.

Monitorizare – procesul de urmărire a implementării activităţilor de asistenţă socială propuse spre realizare într-o perioadă determinată de timp (x: numărul de cazuri instrumentate, serviciile existente la nivelul comunităţii, etc.).

Monitorizare caz – etapă în instrumentarea cazului care începe după etapa de intervenţie şi se finalizează la închiderea acestuia; presupune urmărirea şi evaluarea permanentă a situaţiei beneficiarului pentru a se asigura starea de echilibru urmărită în rezolvarea cazului. Asistentul social nu intervine decât dacă se modifică date ale situaţiei beneficiarului sau intervin factori neprevăzuţi care pot afecta echilibrul realizat.

Nevoie – termenul desemnează necesităţile umane fundamentale, care dacă nu sunt satisfăcute produc neplăceri persoanei şi împiedică participarea socială deplină a acesteia. Nevoile diferă de dorinţe deoarece dorinţele sunt exclusiv individuale şi subiective, în timp ce nevoile pot fi determinate în mod obiectiv. În acest ultim sens, acestea pot fi clasificate în nevoi normative, comparative, exprimate şi simţite.

Persoană cu tulburări psihice - se înţelege persoana bolnavă psihic, persoana cu dezechilibru psihic sau insuficient dezvoltată psihic ori dependentă de alcool sau de droguri, precum şi persoana care manifestă alte dereglări ce pot fi clasificate, conform normelor de diagnostic în vigoare din practica medicală, ca fiind tulburări psihice;

Persoane afectate de HIV / SIDA – desemnează membrii familiei din care face parte persoana infectată HIV / SIDA şi care întâmpina anumite dificultăţi de ordin social (discriminare, stigmatizare, izolare socială, atitudini manifestate de comunitate asupra întregii familii din care face parte persoana seropozitivă HIV) sau economic (costuri ridicate pentru întreţinerea unei persoane seropozitive HIV, nerespectarea drepturilor salariale pentru asistenţii personali ai acestora).

Plasamentul - constituie măsura de protecţie specială, având caracter temporar, care

poate fi dispusă în condiţiile legii, după caz, la: a) o persoană sau familie; b) un asistent maternal; c) un serviciu de tip rezidenţial, licenţiat în condiţiile legii. Măsura plasamentului se stabileşte de către CPC, în situaţia în care există acordul părinţilor. Pentru copilul care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinţilor din motive neimputabile acestora şi pentru copilul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspunde penal. Măsura plasamentului se stabileşte de către instanţa judecătorească la cererea DGASPC, în situaţia copilului ai cărui părinţi sunt decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din exerciţiul drepturilor părinteşti sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti, puşi sub interdicţie,

31 Conform articolului 50 din Legea 272/2004

64

declaraţi judecătoreşte morţi sau dispăruţi, când nu a putut fi instituită tutela. De asemenea, instanţa decide instituirea plasamentului în cazul copilului găsit sau abandonat de către mamă în unităţi sanitare, în cazul copilului abuzat sau neglijat, atunci când se impune înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă dispus de către DGASPC, precum şi în cazul copilului care, în vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat în grija părinţilor din motive neimputabile acestora şi pentru copilul care a săvârşit o faptă prevazută de legea penală şi care nu raspunde penal şi în cazul cărora nu există acordul părinţilor pentru instituirea măsurii.

Plasamentul în regim de urgenţă – măsura de protecţie specială, cu caracter temporar, care se stabileste în situaţia copilului abuzat sau neglijat, precum şi în situaţia copilului găsit sau a celui abandonat în unităţi sanitare. Măsura plasamentului în regim de urgenţă se stabileşte de către directorul DGASPC din unitatea administrativ-teritorială în care se află copilul găsit sau cel abandonat de către mama în unităţi sanitare ori copilul abuzat sau neglijat, în situaţia în care nu se întâmpină opoziţie din partea reprezentanţilor persoanelor juridice, precum şi a persoanelor fizice care au în îngrijire sau asigură protecţia copilului respectiv. În cazul în care părinţii nu sunt de acord cu instituirea măsurii de protecţie, aceasta se stabileşte de către instanţa judecatorească.

Prevenire – implementarea unui set de măsuri (sociale, educaţionale, economice, medicale) pentru a înlătura factorii de risc care pot afecta individul / familia / grupul / comunitatea şi pentru a îmbunătăţi şi restabili echilibrul familiei.

Politoxicomania - consumul concomitent al mai multor droguri.

Prevenţie – concept utilizat în domeniul juridic care desemnează starea de arest preventiv. Termenul este utilizat în mod greşit cu sensul de prevenire (a lua măsuri de precauţie pentru a înlătura ceva neplăcut), care reprezintă un concept utilizat în domeniul asistenţei sociale.

Program terapeutic – totalitatea serviciilor şi a măsurilor medicale şi psihologice integrate, individualizate prin evaluare, planificare, monitorizare şi adaptare continuă pentru fiecare consumator dependent, în vederea întreruperii consumului, a înlăturării dependenţei psihice şi / sau fizice şi / sau a reducerii riscurilor asociate consumului.

Protecţie socială – ansamblul de acţiuni, decizii şi măsuri întreprinse în societate pentru prevenirea, diminuarea sau înlăturarea consecinţelor unor evenimente care prezintă riscuri sociale asupra condiţiilor de viaţă ale populaţiei.

Referire caz –reprezintă o situaţie în care o altă persoană / instituţie solicită un serviciu de asistenţă socială pentru copil (ex.: rudele, vecinii, spitalul se adresează Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, sau un ONG se adresează Primăriei).

Reinserţie socială – un proces interactiv prin care se restabileşte echilibrul între o persoană / un grup care nu şi-a exercitat anumite drepturi sociale (drepturi de apartenenţă la un grup, dreptul la locuinţă, dreptul la un loc de muncă, etc.) şi mediul social. Ex.: reinserţie profesională, educaţională, culturală, etc.

Reintegrare familială – procesul prin care copilul care a beneficiat de una dintre măsurile de protecţie specială prevăzute în Legea 272 / 2004, revine în familia biologică, părinţii fiind cei cărora le revine, în primul rând, răspunderea pentru creşterea şi asigurarea dezvoltării copilului. Reintegrarea copilului în familia biologică se stabileşte prin hotărârea Comisiei pentru Protecţia Copilului.

65

Reprezentant legal - se înţelege persoana desemnată conform legii pentru a reprezenta interesele copilului (părinte, tutore, preşedintele consiliului judeţean/ primarul sectorului municipiului Bucureşti, reprezentant desemnat din cadrul DGASPC).

Reprezentant personal - se înţelege persoana, alta decât reprezentantul legal, care acceptă să reprezinte interesele unei persoane cu tulburări psihice, desemnată de aceasta.

Sectoare psihiatrice - teritoriul ţării, se organizează din punct de vedere funcţional în vederea asigurării asistenţei psihiatrice comunitare, a creşterii accesibilităţii şi calităţii serviciilor acordate.

Sector psihiatric pentru adulţi - este o arie teritorială şi populaţională distinctă care cuprinde 100- 150. 000 de locuitori.

Sector psihiatric pentru minori - este o arie teritorială şi populaţională distinctă care cuprinde 200. 000 – 400. 000 de locuitori.

Servicii de asistenţă mobilă - pentru pacienţi dificil de tratat sau care refuză să frecventeze structurile medicale dar care accepta tratamentul sau pentru acoperirea unor nevoi psihosociale variate, care necesită deplasarea unor membri ai echipei terapeutice.

Servicii de reabilitare - în funcţie de oportunităţile locale, fiecare centru de sănătate mintală oferă programe specializate de reabilitare: programe de terapie ocupaţională, programe de reabilitare vocaţională, programe de petrecere a timpului liber, programe de psiho-educaţie.

Servicii psihiatrice de zi - terapie ocupaţională, psihoterapie individuală şi de grup precum şi programe specializate de reabilitare. Aceste servicii acordate pacienţilor internaţi în staţionarul de zi sunt limitate în timp la maxim 2 luni; după aceasta perioada pacienţii sunt trimişi către serviciile de reabilitare sau către asistenţă primară.

Servicii sociale – ansamblul complex de măsuri şi acţiuni realizate pentru a răspunde nevoilor sociale individuale, familiale sau de grup, în vederea prevenirii şi depăşirii unor situaţii de dificultate, vulnerabilitate sau dependenţă, pentru prezervarea autonomiei şi protecţiei persoanei, pentru prevenirea marginalizării şi excluziunii sociale, pentru promovarea incluziunii sociale şi în scopul creşterii calităţii vieţii (conform OG. 68/2003 privind serviciile sociale).

Situaţie de criză – starea care apare la un moment dat în viaţa unei persoane / familii şi care generează un dezechilibru, persoana / familia neavând resursele necesare pentru depăşirea acesteia.

Sesizare – reprezintă o situaţie în care o altă persoană / instituţie solicită un serviciu de asistenţă socială pentru minor, fără a fi obligatorie deschiderea cazului.

Sevraj – ansamblu de reacţii psihologice şi fiziologice la întreruperea bruscă a unui drog care a produs dependenţă.

Sindrom de abstinenţă – reacţia organismului la întreruperea bruscă a utilizării drogului, la administrarea de antagonist specific sau la scăderea cantităţii de drog faţă de care s-a instalat dependenţa.

Situaţie de urgenţă – stare excepţională, acută apărută brusc / spontan / neanticipat care necesită o intervenţie imediată pentru a nu periclita viaţa persoanei sau echilibrul dinamic al familie.

66

Supradoză – consumul unei cantităţi de drog suficientă să determine efecte care pun viaţa în pericol.

Supravegherea specializată –măsura de protecţie specială care se dispune în condiţiile prezentei legi faţă de copilul care a săvârşit o faptă penală şi care nu răspunde penal. În cazul în care există acordul părinţilor sau al reprezentantului legal, măsura supravegherii specializate se dispune de către CPC, iar, în lipsa acestui acord, de către instanţa judecătorească.

Toleranţa – apare ca urmare a administrării repetate a unei substanţe şi constă în dispariţia treptată a efectelor acestei substanţe asupra organismului astfel încât, pentru a obţine efectul iniţial al substanţei, se impune creşterea progresivă a dozei.

Transfer de caz – situaţia în care un caz este trimis pentru instrumentare / soluţionare în cadrul aceleiaşi instituţii, de la un birou / serviciu la altul (ex.: în Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului transfer de la „Serviciul Abuz” la „Serviciul de Alternative de Tip Familial”).

Urgenţă – condiţie medicală a unui consumator de droguri, în legătură sau nu cu consumul, care pune viaţa în pericol.

Violenţă domestică - situaţia în care relaţiile tensionate între soţi transferate în registrul raporturilor părinţi-copii (în cadrul sistemului parental) se finalizează cu manifestări violente care conduc la dezechilibrul sistemului familial.

Violenţa în familie - reprezintă orice acţiune fizică sau verbală săvârşită cu intenţie de către un membru de familie, împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă o suferinţă fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material32.

32 definiţia din Legea 217/2003 privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie, cu modificarile ulterioare

67

Anexa II: Repere legislative

1. Legea 143 din 07 iulie 2000 privind Combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri publicat în MO nr. 362 / 03.08.2000;

2. Regulament de aplicare a dispoziţiilor legii nr. 143 / 2000 privind combaterea traficului şi consumului de droguri publicat în MO. nr. 46 / 29. 01. 2001;

3. Lege nr. 522 din 24. 11 / 2004 pentru modificarea şi completarea legii 143 / 2000 privind combaterea traficului şi consumul ilicit de droguri publicat în MO nr. 1155 din 07. 12. 2004;

4. Hotărâre nr. 860 din 28 iulie 2005 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 143 / 2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificările şi completările ulterioare;

5. Decizia nr. 16 din 2 octombrie 2006 pentru aprobarea Standardele minime obligatorii privind managementul de caz în domeniul asistenţei consumatorului de droguri publicată în MO nr. 899 din 6 noiembrie 2006;

6. Decizia nr. 17 din 2 octombrie 2006 pentru aprobarea Metodologiei de evaluare, modificare şi implementare a planului individualizat de asistenţă a consumatorilor de droguri publicat în MO nr. 899 din 6 noiembrie 2006;

7. ORDIN nr. 1. 389 din 4 august 2008 privind aprobarea Criteriilor şi metodologiei de autorizare a centrelor de furnizare de servicii pentru consumatorii de droguri şi a Standardelor minime obligatorii de organizare şi funcţionare a centrelor de furnizare de servicii pentru consumatorii de droguri;

8. LEGE nr. 339 din 29 noiembrie 2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope publicată în MO nr. 1095 din 5 decembrie din 2005;

9. Ordin comun al Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi al Ministerului Justiţiei nr. 898 / 725 / 2002 privind măsurile medicale şi educative aplicate toxicomanilor în penitenciare;

10. Legea nr. 47 / 2006 privind sistemul naţional de asistentă socială publicat în MO nr. 239 din 16 martie 2006;

11. Ordinul nr. 288 / 2006 pentru aprobarea standardelor minime obligatorii privind managementul de caz în domeniul protecţiei copilului;

12. Ordinul nr. 286 / 2006 pentru aprobarea normelor metodologice privind întocmirea planului de servicii şi a normelor metodologice privind întocmirea planului individualizat de protecţie;

13. Ordinul 219 / 2006 privind activitatea de identificare, intervenţie şi monitorizare a copiilor lipsiţi de îngrijirea părinţilor pe perioada în care aceştia se află la muncă în străinătate;

14. Legea 466 din 2004 privind statutul asistentului social; 15. Ordin nr. 100 / 2006 din 15 / 03 / 2006 publicat în MO nr. 03 / 04 / 2006 pentru

aprobarea Planului –cadru de acţiune în vederea reintegrării sociale a copiilor străzii; 16. Ordin nr. 288 / 2006 din 06 / 07 / 2006 publicat în MO nr. 637 din 24 / 07 / 2006

pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii privind managementul de caz în domeniul protecţiei drepturilor copilului;

17. Ordin nr. 132 / 2005 din 07 / 04 / 2005 publicat în MO nr. 743 din 16 / 08 / 2005 pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii privind serviciile destinate protecţiei copiilor străzii;

68

18. Hotărâre nr. 1439 / 2004 din 02. 09. 2004 publicat în MO nr. 872 din 24 / 09 / 2004 privind serviciile specializate destinate copilului care a săvârşit o faptă penală şi nu răspunde penal;

19. Legea 487 / 2002, Legea Sănătăţii Mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice (MO nr. 589 / 08. 08. 2002);

20. Ordin privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Centrelor de Sănătate Mintală;

21. Protocol de colaborare între MS şi MAI privind punerea în aplicare a prevederilor 487 / 2002 cu modificările ulterioare şi art. 105, 113 şi 114 CP;

22. Ordin nr. 372 / 10. 04. 2006 privind Normele de aplicare a Legii Sănătăţii Mintale şi protecţiei persoanelor cu tulburări psihice.

23. Legea nr. 272 / 2004 din 21 / 06 / 2004, Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 557 din 23 / 06 / 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului

24. Hotărârea Nr. 860 din 28 iulie 2005 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 143 / 2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificările şi completările ulterioare.

25. Legea nr. 272 / 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, art. 43 alin. (5)

26. Legea reformei în domeniul sănătăţii nr. 95 / 2006 Art. 650

69

Anexa III: Model de referire a minorului consumator de droguri în municipiul Bucureşti

ANTETUL INSTITUŢIEI

SCRISOARE DE SOLICITARE A EVALUĂRII

Către,



Vă solicit evaluarea minorului.................................... în vârstă de............................. Am informat obligativitatea participării părinţilor sau a altei persoane legale la prima întâlnire cu personalul Centrului.

Data................

Consilier şcolar

_____________________

70

Anexa IV: Minor consumator de droguri aflat în plasament

Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului

SOLICITARE DE COLABORARE

Către,



Vă rugăm să luaţi în evidenţă beneficiarul.................................... în vârstă de............................. elev la şcoala nr.................................................. în clasa....................... aflat în supravegherea Serviciului.................................

Am informat obligativitatea participării părinţilor sau altei persoane legale la prima întâlnire cu personalul Centrului.

Data................

Manager de caz

_________________

71

BIBLIOGRAFIE

Asociaţia „Salvaţi Copiii” şi UNICEF, Ghid Juridic Privind Protecţia Minorului şi a Familiei, Bucureşti, Ed. MarLink, 2002

Botvin GJ and Elizabeth M Botvin; (1997); School – Based Programs – Substance Abuse; Williams & Wilkins;pag. 764-775,

Gerald R. Adams; Michael D. Berzonsky (coord.) 2009; Psihologia adolescenţei –ManualulBlackwell; Polirom, Iaşi.

Ghid de tratament în abuzul de substanţe psiho-active; (2001); Ed. Infomedica; pag. 5

Marlatt G and Gordon J. R; (1985); Relapse Prevention: Maintenance Strategies in the Treatment of Addictive Behaviors; Guilford Press; New York.

Miller W. R; (1996); Motivational interviewing: research practice and puzzles; Addictive Behaviors; 61 (6); 835-842

Parrino M.W; (2000) State Methadone Treatment Guidelines,TIP 1,SAMHSA, CSAT, Rockville

Planul de Acţiune pentru Implementarea Strategiei Naţionale Antidrog în Perioada 2010- 2012 www. ana.gov.ro

Prelipceanu D; Mihăilescu R; Teodorescu R; (2000) Tratat de Sănătate Mintală; vol. I; Editura Enciclopedică; Bucureşti

Prelipceanu D; Cicu G; (coord.); (2010); Ghid clinic de tratament substitutiv al dependentei de opiacee; Ed. Asociaţiei Psihiatrice Române; Bucureşti.

Preventivg Drug Use Among Children and Adolescents; (1997); A Research – Based Guide; NIDA; NCADI;

Principles of Drug Addiction Treatment; (1999) A Research – Based Guide; NIDA.

Raport Naţional Privind Situaţia Drogurilor 2009 România – Noi evoluţii, tendinţe şi informaţii detaliate cu privire la temele de interes european - REITOX

Raportul Anual 2009- SITUAŢIA DROGURILOR ÎN EUROPA Centrul European de Monitorizare a Drogurilor şi Dependenţei de Droguri (EMCDDA), Lisabona, Noiembrie 2009

Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice “Riscuri şi inechităţi sociale în România” Septembrie 2009 (pag. 181)

Raportul naţional privind situaţia drogurilor din România în anul 2009

Standardele Sistemului Naţional de Asistenţă Medicală, Psihologică şi Socială a Consumatorilor de Droguri; Agenţia naţională Antidrog, 2005

Strategia Naţională Antidrog 2005-2012; Publicată în MO nr. 112 din 03 februarie 2005

72

Strategia Naţională în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului 2008-2013, pag.21

Studiul ESPAD 2007 / www.ana.gov.ro

Studiul privind adolescenţii cu risc crescut HIV / SIDA / www.unicef.ro

Winters K.C, (1999); Treatment of Adolescents With Substance Use Disorders, (TIP) Series 32, SAMHSA, CSAT, Rockwille.

http: / / www.who.int / substance_abuse / publications / principles_drug_dependence_treatment.pdf"

http: / / www. ana. gov. ro / rom / index. php

73

ABREVIERI A.N.A. – Agenţia Naţională Antidrog

A.N.P. – Agenţia Naţională a Penitenciarelor

A.N.P.D.C. – Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului

A.T.I. – Anestezie şi Terapie Intensivă

C.A.I.A. - Centrul de Asistenţă Integrată a Adicţiilor

C.P.C. – Comisie pentru protecţia copilului

C.P.E.C.A - Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog

C.S.M. – Centrul de Sănătate Mintală

D.G.A.S.P.C. – Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului

ESPAD - The European School Survey Project on Alcohol and other Drugs

HIV / SIDA - virusul imunodeficienţei umane / sindromul imunodeficienţei umane dobândite

M.C. - Management de Caz

O.N.G.- Organizaţie Neguvernamentală

P.I.A. – Plan Individualizat de Asistenţă

P.I.P. - Plan Individualizat de Protecţie

P.I.S. - Plan individualizat de servicii

P.I.T. - Plan Integrat de Tratament

S.P.A.S. – Serviciul public de asistenţă socială

U.E. - Uniunea Europeană

U.P.U. – Unitate Primire Urgenţe

UNICEF - The United Nations Children's Fund

METODOLOGIE PRIVIND ASISTENŢA INTEGRATĂ A … DOD II.pdf · de droguri şi un model de...

Documents

Transcript of METODOLOGIE PRIVIND ASISTENŢA INTEGRATĂ A … DOD II.pdf · de droguri şi un model de...