Cercetare socială Ce ştim? Cum ştim? Cum ştim ce este adevărat?

1. REALITATEA ESTE ÎNŞELĂTOARE; ştiinţa este cea care abordează realitatea convenţională şi experienţială;

- criterii de acceptare a realităţii:- susţinere logică, dar şi empirică- sens clar- să nu contrazică realitatea efectivă.

Abordarea specifică a ştiinţei Epistemologia – ştiinţa cunoaşterii Metodologia – ştiinţa de a descoperi

2. Investigaţia umană obişnuită

Predicţia – sarcină umană realizată prin gândire- cauzală – circumstanţele ulterioare sunt determinate sau condiţionate de cele prezente;

Ex. nivelul studiilor determină nivelul de trai- probabilistică – efectele apar mai frecvent când sunt îndeplinite cauzele şi lipsesc când condiţiile nu sunt îndeplinite;

Ex. dacă învaţă bine, studenţii iau note bune

Distincţie Între Prezicere Şi Înţelegere

3. Tradiţia

Cultura – cunoştinţe general acceptate privind modul cum funcţionează lumea;

Acceptarea moştenirii culturale scuteşte omenirea de a lua de la zero înţelegerea unei probleme;

Cunoaşterea este cumulativă: un bagaj moştenit şi înţeles reprezintă punctul de pornire pentru alte cunoştinţe;

Tradiţia poate şi împiedica investigaţia umană, atunci când se caută o înţelegere nouă;

ETAPELE CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

ALEGEREA TEMEI Condiţii: - tema este justificată şi fundamentată logic,

raţional; - este rezultatul unei reflecţii prealabile; - corespunde unor necesităţi teoretice şi practice

reale; - este condusă de gândire raţională, nu de pasiune

sau curiozitate imatură; - se bazează pe o pregătire profesională serioasă şi

pe o informare bibliografică temeinică; - motivaţia alegerii are la bază curiozitatea sau

pasiunea;

ALEGEREA TEMEI

FACTORI DE EXPLICAT: - MOTIVELE ALEGERII TEMEI; - IMPORTANŢA TEORETICĂ ŞI PRACTICĂ

A PROBLEMEI; - CE SE NTENŢIONEAZĂ SĂ SE

REALIZEZE PRIN ACTIVITĂŢILE PROPUSE; - CARE SUNT REZULTATELE SCONTATE; - CE VALOARE VOR AVEA REZULTATELE

PENTRU CUNOAŞTEREA ŞTIINŢIFICĂ, TEORETICĂ SAU RACTICĂ.

INFORMAŢII ASUPRA TEMEI

Cunoaşterea datelor fundamentale, clasice, bine stabilite şi cunoscute asupra obiectului cercetării;

Informarea la zi privind stadiul actual al cercetărilor ştiinţifice realizate pe tema aleasă, din literatura de specialitate, naţională şi mondială;

Ce poate aduce nou cercetarea propusă, faţă de cunoaşterea existentă;

Ce caracter are cercetarea: fundamentală(teoretică), sau aplicativă(practică)

ETAPELE CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

OBIECTIVELE: - UNICE – având un singur obiect;

- MULTIPLE – sau SECUNDARE, având acelaşi obiect, dar urmărind o completare sau o adâncirea cercetării într-o anumită direcţie.

OBIECTIVE

DEFINIŢII: OBIECTELE - materialul tematic asupra

căruia acţionăm prin intermediul metodologiei pentru a descoperi natura şi semnificaţia sa;

OBIECTIVELE: scopul urmărit, plus rezultatele scontate către care tinde în final cercetarea;

Relaţia între obiecte şi obiective – este o relaţie directă, ce depinde de metodologia folosită;

TIPURI MAJORE DE OBIECTIVE

EXPLORARE – urmăreşte familiarizarea cu subiectul sub aspectul noutăţii;

- urmăreşte: - cât de răspândit este ca obiect sau

fenomen; - nivele sau grade de complexitate; - modul de organizare sau structurare al

subiectului; - cine/ ce contribuie la declanşarea/

funcţionarea subiectului; - cauze/ efecte cunoscute, şi/ sau

necunoscute, de demonstrat.

Studiile de explorare

Ajută la găsirea răspunsurilor, măcar aproximative, la aceste întrebări;

Datele se pot obţine de la: obiect, în mod direct, alte studii publicate, efectuate pe acelaşi subiect, studiul percepţiilor persoanelor aflate în relaţie cu

subiectul, rezultatele unor metode proprii grupurilor (focus

grup), etc. Sunt potrivite pentru fenomene mai largi,

persistente, cu posibilităţi multiple de studiere.

Studiile de explorare

Motive: -1. satisfac curiozitatea cercetătorului şi dorinţa sa de a

înţelege mai bine subiectul; - 2. testează fezabilitatea unui studiu mai extins; - 3. dezvoltă metode ce vor fi utilizate în studii

ulterioare. Dezavantaje: - 1. rareori furnizează răspunsuri satisfăcătoare la

întrebările de bază, dar dau indicii privitoare la răspuns şi sugerează metodele de folosit în continuare;

- 2. nu sunt aproape niciodată definitive, datorită reprezentativităţii (reprezentării la nivel de lot)

TIPURI MAJORE DE OBIECTIVE

DESCRIERE: CE? UNDE? CÂND? CUM? - descrierea situaţiilor şi evenimentelor; - metoda: observaţia: - obişnuită, empirică; - ştiinţifică, atentă şi deliberatoare. - EX: RECENSĂMÂNTUL

TIPURI MAJORE DE OBIECTIVE

EXPLICAREA: DE CE? - relaţia cauză – efect; - metode: - statistice; - studii aprofundate, pe variabile

multiple;

IPOTEZELE ŞTIINŢIFICE

GREC: hippo – dedesubt, la baza; thesis – acţiunea de a pune; LAT: supoziţie: - sup – dedesubt; - posiţio – a pune; Definiţie(Şt. Experimentale): explicarea plauzibilă a

fenomenelor, pe care o adoptăm în mod provizoriu, cu scopul de a o supune unui control metodic al experienţei;

Relaţie cauzală într-o formă ce să permită verificarea; Deosebită de: - bănuială, pt. că se sprijină pe fapte şi fenomene certe; - presupunere, pt. că se referă la ceva foarte probabil,

tinzând către certitudine; - reflectă adevărul, dacă se îndeplinesc condiţiile materiale şi

formale.

IPOTEZELE ŞTIINŢIFICE

CERINŢE: - să se redea explicit una sau mai multe ipoteze

pentru o cercetare empirică/ştiinţifică; - ipoteza/ele să se dovedească validă/e; Orice ipoteză este validă, dacă îndeplineşte trei

condiţii: 1. să fie verificabilă, ( concepte şt., observarea

unor fapte reale); 2. să fie specifică, cu înalt conţinut informaţional; 3. să fie în conformitate cu conţinutul cunoaşterii

ştiinţifice în domeniul respectiv de cercetare.

METODOLOGIE

STRUCTURAREA INVESTIGAŢIEI: Conceptualizarea, operaţionalizarea şi

măsurarea permit a se porni de la o idee generală despre obiectul de studiat, pentru a se ajunge la măsuri eficiente şi bine definite în lumea reală;

Concepţiile – imagini mentale folosite ca mecanisme sumare de asociere a observaţiilor şi experienţelor care par a avea ceva în comun; sunt exprimate prin termeni sau etichete;

Conceptele sunt constructe, reprezentând semnificaţii atribuite termenilor;

nu există în lumea reală, deci nu pot fi măsurate direct;

se pot măsura lucrurile, obiectele rezumate în concepte.

METODOLOGIE

Conceptualizarea – procesul de a specifica observaţii şi măsurători care conferă conceptelor înţelesuri precise, conform scopului cercetării;

Conceptualizarea include : specificarea indicatorilor conceptului descrierea dimensiunilor sale;

Definiţiile operaţionale arată felul în care vor fi măsurate variabilele relevante pentru concept.

METODOLOGIE

Opţiunile de operaţionalizare OPERAŢIONALIZAREA este o extensie a

conceptualizării care specifică procedurile exacte ce vor fi folosite pentru a măsura atributele variabilelor;

Operaţionalizarea implică: Specificarea intervalului de variaţie adecvat

scopurilor studiului; Determinarea gradului de precizie cu care trebuie

măsurate variabilele; Identificarea dimensiunilor relevante ale variabilelor; Definirea clară a atributelor variabilelor şi relaţiilor

dintre acestea; Stabilirea nivelului adecvat de măsurare;

METODOLOGIE

Există patru niveluri de măsurare : Nominal - genul Ordinal – statutul socio-economic: înalt, mediu,

scăzut; gradul de religiozitate; De interval – scala de temperatură, IQ, – interval

egal între atribute; De raport – vârsta, nr. de prieteni, venitul , etc. –

atributele au toate calităţile măsurilor nominale, ordinale şi de interval, bazate în plus pe un punct zero;

Nivelul cel mai adecvat depinde de scopul măsurătorii.

METODOLOGIE Criterii pentru calitatea măsurătorilor:

Precizia Acurateţea Fidelitatea – obţinerea aceloraşi rezultate de fiecare dată

când se foloseşte acelaşi instrumentTestarea fidelităţii – metoda testare – retestare - metoda înjumătăţirii;

Validitatea – obţinerea rezultatelor care reflectă cu acurateţe conceptele măsurate;

Evaluarea validităţii – standarde: - validitatea aparentă - validitatea de criteriu - validitatea de construct - validitatea de conţinut

METODOLOGIE

Validitatea aparentă – calitatea unui indicator de a părea o măsură rezonabilă pentru o variabilă;

Ex: variabila vârstă – timp – zile, ani; variabila religiozitate -

comportamente, fapte, - frecvenţa participărilor la slujbele religioase;

METODOLOGIE

Validitatea de criteriu – validitate predictivă - gradul în care o măsură se relaţionează cu un anumit criteriu extern;

Ex. religiozitate – participarea la slujbele religioase;

test scris de legislaţie auto – relaţia dintre rezultate şi modul în care conduc ulterior maşina;

ecologist – participant activ la activităţi ecologiste, membru în asociaţii de profil, etc.;

METODOLOGIE Validitate de construct – gradul în care o

măsură se relaţionează cu alte variabile conform aşteptărilor create în cadrul unui sistem de relaţii teoretice;

Ex: satisfacţia maritală – relaţii extraconjugale – relaţie neconvingătoare;

Modalitate mai puţin folosită, datorită ambiguităţii rezultatelor: dacă soţii satisfăcuţi au mai puţine relaţii extraconjugale, măsura are validitate de construct; dacă aceştia au mai multe relaţii extraconjugale, măsura nu se validează.

METODOLOGIE

Validitate de conţinut – gradul în care o măsură acoperă variaţia de înţelesuri ale unui concept;

Ex. – un test de abilităţi matematice acoperă toate cele patru operaţii, nu doar una;

- măsurarea prejudecăţii – acoperă toate tipurile de prejudecăţi: gen, rasă, vârstă, etnie, religie, etc.

METODOLOGIE Unităţile de măsură ordinale ale

variabilelor : - scale - înglobează orice structură

logică sau empirică existentă între indicatorii variabilei - indexuri – indicatori singulari ai variabilelor, mai puţin eficienţi;

Construirea indexurilor: Selectarea de itemi posibili Examinarea relaţiilo r lor empirice Scorarea indexului Validarea indexului

METODOLOGIE

Criteriile de selectare a itemilor: Validitatea aparentă Unidimensionalitatea Gradul de specificitate cu care măsoară o dimensiune a

variabilei Cantitatea de variaţie furnizată de itemi;

Dacă diferiţi itemi sunt indicatori ai aceleiaşi variabile, atunci ei ar trebui să fie legaţi empiric unii de ceilalţi.

Scorarea indexului: - stabilirea intervalului de scoruri dorit; - determinarea ponderilor, egale sau diferite, ale itemilor.

METODOLOGIE Construirea scalelor: patru tipuri de tehnici de scalare:

Scala distanţei sociale - Bogardus – determină: disponibilitatea oamenilor de a se implica în relaţii sociale; Instrument de măsurare a gradului în care persoana este dispusă să se

asocieze cu o anumită clasă de persoane. Ex: o persoană este dispusă să accepte ca un infractor sexual să trăiască în

cartierul ei; ea va accepta probabil mai uşor ideea existenţei infractorilor sexuali în comunitate sau naţiune, dar este posibil sau nu să-i accepte ca vecini sau ca rude;(structura logică a intensităţii itemilor)

Itemi uşori – rezidenţa; itemi grei – căsătoria; Ex. de scală: - te deranjează că este cetăţean al ţării tale?

- te deranjează că locuieşte în cartierul tău?

- te-ar deranja dacă ar locui lângă tine?

- te-ar deranja să-i devii prieten apropiat?

- te-ar deranja dacă aţi deveni rude prin alianţă?

METODOLOGIE Scala Thurstonne – tip de măsură compusă,

construită în acord cu ponderile acordate de “judecători” diferiţilor indicatori ai unor variabile.

Un grup de judecători primeşte un număr mare de indicatori posibili ai variabilei date; fiecare estimează forţa indicatorilor prin atribuire de scoruri; itemii selectaţi de la toţi judecătorii se verifică prin sondaj;

Nu se mai foloseşte astăzi datorită: Risipei de energie care se realizează pentru validare Subiectivităţii relative a “judecătorilor” Necesităţii de actualizare periodică a itemi-lor, care se

pot modifica în timp.

METODOLOGIE

Scala Likert – tip de măsură compusă ce determină relativa intensitate a itemilor. Itemii Likert utilizează categorii de răspunsuri .

sunt total de acord; sunt de acord; nu sunt de acord; nu sunt deloc de acord.

Scala este actualmente utilizată atunci când cercetătorului îi este imposibil să judece forţa relativă a acordului intenţionat al repondentului.

Ea practic demonstrează diferenţa de intensitate dintre itemi, asigurând o mai mare fidelitate cercetării.

METODOLOGIE Semantica diferenţială – tehnică de măsurare

bazată pe folosirea categoriilor de răspuns standardizate.

cere respondenţilor să aleagă între două poziţii opuse prin folosirea calificativelor. poziţii opuse: plăcut – neplăcut; simplu – complex; agreabil

– dezagreabil; tradiţional – modern; armonic - discordant, etc.

Tipuri de răspunsuri: foarte mult, într-o mare măsură, nici… nici, într-o mică măsură, deloc.Avantaje: - rigoare mai mare; - structurare mai veridică; - oferă informaţii mai potrivite pentru indexare şi

scalare ;

METODOLOGIE Scala Guttmann – metodă de descoperire

şi folosire a structurii intensităţii empirice dintre diferiţii indicatori ai unei variabile.

Se bazează pe faptul că oricine oferă indicatori puternici ai unei variabile va oferi şi indicatorii slabi; ex: oricine susţine avortul la femeile necăsătorite îl

va susţine probabil şi în cazul unui viol sau dacă sănătatea femeii este în pericol.

Ea este folosită pentru a rezuma mai multe observaţii discrete şi pentru a reprezenta variabile mai generale.

Este probabil cea mai populară tehnică de scalare din cercetarea socială actuală.

METODOLOGIE Tipologia – clasificarea, de regulă

nominală a observaţiilor în funcţie de atributele lor asupra a două sau mai multe variabile. Ex: clasificarea ziarelor după orientarea

politică şi mediu: liberal-urbane, liberal-rurale, conservator-urbane, conservator-rurale.

Tipologiile pot fi folosite eficient ca variabile independente, dar interpretarea lor este dificilă când sunt folosite ca variabile dependente.

METODOLOGIE LOGICA EŞANTIONĂRII – logica selectării,

după anumite reguli, a câtorva oameni şi de a descoperi criterii care sunt valabile pentru sute de milioane de oameni care nu au fost investigaţi.

Cercetătorii sociali trebuie să selecteze observaţii care să le permită să extindă concluziile la oameni şi evenimente care nu au fost observate.

Acest lucru implică selecţia oamenilor care vor fi observaţi, deci eşantionarea. Nonprobabilistică Probabilistică

METODOLOGIE Eşantionarea nonprobabilistică – orice tehnică în

care eşantioanele sunt selectate altfel decât pe baza teoriei probabilităţilor. Include: folosirea subiecţilor disponibili – dintr-o locaţie; eşantionarea bazată pe un scop predefinit – după opinia

cercetătorului, pe baza cunoaşterii populaţiei; eşantionarea în “bulgăre de zăpadă” – fiecare persoană

intervievată indică alte persoane care ar putea participa; eşantionarea pe cote – unităţile de analiză sunt selectate pe

baza unor caracteristici prespecificate, astfel încât per total eşantionul să reprezinte aceeaşi distribuţie a caracteristicilor presupuse ca existând în populaţie.

selectarea surselor de informaţii – sursa fiind o persoană care cunoaşte bine fenomenul social studiat şi oferă necondiţionat informaţii;

Nici una dintre aceste tehnici nu asigură reprezentativitatea în populaţie.

METODOLOGIE

Eşantionarea probabilistică – foloseşte eşantioane selectate conform teoriei probabilităţilor.

Pentru a oferi descrieri utile ale populaţiei generale, eşantionul trebuie să conţină aceleaşi variaţii care există în populaţie;

Reprezentativitatea – calitatea unui eşantion de a avea aceeaşi distribuţie a caracteristicilor relevante precum populaţia din care a fost selectat;

Un eşantion va fi reprezentativ doar dacă toţi membrii populaţiei au şanse egale de a fi selectaţi (EPSEM – probabilitate egală a metodei de selecţie – design de eşantion în care fiecare membru are şansa de a fi selectat)

METODOLOGIE Element – unitatea din care este

alcătuită populaţia şi care este selectată în eşantion: oameni, tipuri de oameni, familii, etc.

Populaţia – combinarea teoretică specifică a elementelor din cadrul studiului;

Populaţia de studiu - acea combinare a elementelor din care eşantionul este selectat;

METODOLOGIE Eşantionare aleatorie simplă – unităţile care

compun populaţia sunt notate cu numere; se generează apoi un set de numere aleatorii şi se selectează elementele rezultate, care vor alcătui eşantionul.

Eşantionarea sistematică - fiecare a n – a unitate dintr - o listă este selectată pentru eşantion;

Stratificarea - procesul de grupare a membrilor unei populaţii în straturi relativ omogene, menit să reducă nivelul erorii de eşantionare;

Acest proces se realizează practic înainte de eşantionare;

METODOLOGIE Eşantionarea cluster în etape: th. în care

grupuri naturale (clustere) sunt iniţial eşantionate, iar membrii fiecărui grup selectat sunt sub-eşantionaţi ulterior.

Ex: selectăm un eşantion al universităţilor şi facultăţilor din România, obţinem liste ale studenţilor din unităţile selectate, apoi extragem eşantioane de studenţi din fiecare; Listarea Eşantionarea

METODOLOGIE Probabilitatea proporţională cu dimensiunea

(PPS) – metodă complexă de eşantionare cluster, utilizată în sondaje pe scară largă;

Se referă la un tip de eşantion cluster în care sunt selectate cluster-e fără probabilităţi egale, dar cu probabilităţi proporţionale cu dimensiunea lor;

Dacă membrii unei populaţii au şanse inegale de a fi selectaţi în eşantion, se poate realiza ponderarea eşantioanelor, adică acordarea de ponderi diferite eşantioanelor cu şanse reduse de eligibilitate; Ponderea atribuită unui membru al eşantionului

trebuie să fie inversul probabilităţii acestuia de a fi selectat.

METODOLOGIE Selecţia aleatorie – o metodă de eşantionare

în care fiecare element are o şansă egală de selecţie, independent de orice eveniment legat de procesul de selecţie; Unitatea de eşantionare – elementul sau setul de

elemente luate în considerare pentru selecţie în anumite etape ale eşantionării; Ex: aruncarea cu banul; selectarea aleatorie a

numerelor de telefon.

Motivele pentru utilizarea selecţiei aleatorii:- elimină pericolul selectării pe bază de intuiţie a cercetătorului;

- oferă acces la teoria probabilistică, stând la baza preciziei eşantioanelor.

METODOLOGIE Teoria probabilităţilor – ramură a

matematicii care furnizează instrumentele pentru identificarea tehnicilor de eşantionare care produc eşantioane reprezentative şi pentru analiza statistică a rezultatelor eşantionării;

Dă posibilitatea estimării erorii de eşantionare – gradul de eroare la care trebuie să ne aşteptăm

Furnizează bazele pentru estimarea parametrilor unei populaţii; Parametrul - descrierea concisă a unei variabile

date dintr-o populaţie; Ex: venitul mediu al tuturor familiilor dintr-un oraş;

Distribuirea pe categorii de vârstă a populaţiei unui oraş.

METODOLOGIE

Statistica – descrierea concisă a unei variabile dintr-un eşantion, utilizată pentru a estima un parametru al populaţiei;

Eroarea de eşantionare – gradul de eroare aşteptat în eşantionarea probabilistică.

Formula pt. determinarea erorii de eşantionare conţine trei factori:

- parametrul, - dimensiunea eşantionului şi - eroarea standard.

METODOLOGIE EXPERIMENTUL Def: metoda care permite cercetătorilor să

testeze relaţiile cauzale; Se pot realiza: - in laborator –( sub control)

sau - in mediul natural( social) Presupune: - o acţiune - observarea consecinţelor

acţiunii;Teme potrivite:

- teme axate pe determinarea cauzalităţii; - scopuri explicative; - testarea ipotezelor.

METODOLOGIE EXPERIMENTUL convenţional presupune:

Variabile independente şi dependente, Pretestare şi posttestare, Grup experimental şi grup de control.

METODOLOGIE

VARIABILE Independente – iau forma unui stimul

experimental , care este prezent sau absent; Stimulul are aceste două atribute: prezent sau

absent; Tipic, se cercetează ce se întâmplă dacă

stimulul este prezent şi dacă nu este prezent; Ce se întâmplă cu variabila dependentă în

funcţie de variabila independentă? Variabila independentă este cauza, iar efectul

este variabila dependentă; Variabilele trebuie definite operaţional înainte

de debutul cercetării.

METODOLOGIE Pretestarea- măsurarea variabilei

dependente printre subiecţi; Expunerea la un stimul care este

variabila independentă Posttestarea – remăsurarea variabilei

dependente printre subiecţi, după expunere.

Orice diferenţă dintre prima şi a doua numărătoare este atribuită efectului variabilei independente asupra celei dependente.

METODOLOGIE

Grup experimental- grup de subiecţi asupra cărora se aplică un stimul experimental;

Grup de control – grup de subiecţi cărora nu li se aplică nici un stimul dar care este identic cu cel experimental sub toate celelalte aspecte;

Compararea celor două grupuri la

sfârşitul experimentului indică efectul stimulului experimental.

MUNTEANU (PETCU) MADALINA – anul I - Psihologie clinică

Tema: Evaluarea psihologică în stările post procesuale;

NEDELEA ELENA- Psihologie clinică anul I

Tema: Studiu comparativ asupra efectelor absenţei afectivităţii a copiilor din centre comparativ cu cei crescuţi în familii normale dar cu părinţi plecaţi temporar în străinătate.

NEDELCU (BOANTĂ) MIHAELAMaster: Devianţă şi Delicvenţă – anul II

Tema: Reinserţia socială a minorilor internaţi în centrele de reeducare.(disertaţie)

Obiective: - Identificarea principalelor caracteristici

ale personalităţii minorilor delincvenţi condamnaţi;

- Identificarea celor mai potrivite căi de reinserţie socială a minorilor condamnaţi;

- Identificarea metodelor de prevenire a recidivei la minorii condamnaţi.

NEDELCU (BOANTĂ) MIHAELAMaster: Devianţă şi Delicvenţă – anul II

Ipoteze: Se prezumă faptul că minorul delincvent

condamnat prezintă caracteristici specifice de personalitate;

Prin consiliere individuală/familială se poate realiza reinserţia socială a minorilor condamnaţi;

Prin consiliere individuală/familială se poate reduce incidenţa recidivei la minorii delincvenţi;

HUNCANU GETA-VIOLETAMaster:Psihologie clinică

Tema: Schimbări comportamentale la cursanţii de balet;

MOISE IONEL MARIANComunicare Mediatică, opinie publică şi management

informaţional

Tema: Atitudinea publicului cu studii superioare faţă de mass-media

Obiectiv general: Identificarea atitudinii publicului cu studii superioare faţă de mass-media.

BĂLĂNOIU ION Comunicare Managerială şi Resurse Umane-

anul I

Tema: Comportamentul de consum al cetăţeanului faţă de artă.

Obiectiv. Identificarea motivaţiilor pe care le au vizitatorii Muzeului de Artă –Constanţa.

Obiective specifice: Compararea motivelor pe care le are consumatorul de artă cu alte motive pe care le au alţi consumatori.

Identificarea diferenţelor motivaţionale între consumatorii de artă şi alte categorii de consumatori.

CADÂR EMEL Devianţă şi Delicvenţă Anul II

Tema: Abuzuri comise împotriva copiilor; Obiective:- Cunoaşterea de către copil a drepturilor

şi obligaţiilor; - Identificarea aspectelor psihosociale ale

copiilor abuzaţi, a nevoilor acestora; - Aplicarea unor terapii individuale de

compensare; - Reintegrarea familială a cazurilor sau

identificarea unor soluţii alternative

CADÂR EMEL Devianţă şi Delicvenţă Anul II

Ipoteze:1. Conştientizarea şi cunoaşterea

drepturilor copiilor pot preveni eventualele abuzuri asupra acestora;

2. Se prezumă că, prin aplicarea unor terapii individuale se poate realiza ameliorarea tulburărilor de comportament secundare abuzării.

BOGATU MIHAELA

Tema: Tehnici de lucru pentru integrarea copiilor C.E.S. în colectivul de elevi;

Obiective:

Nedelcu Georgeta – I - CMRU

Tema: Atractivitatea staţiunii Mamaia în rândul turiştilor

Obiective: Determinarea gradului de atractivitate al staţiunii

Mamaia în rândul turiştilor; - analiza notorietăţii staţiunii; - studierea elementelor de atractivitate a staţiunii; - aprecierea fidelităţii clienţilor; - determinarea percepţiei clienţilor privind raportul

preţ/calitate a serviciilor oferite; - determinarea influenţei factorilor venit şi vârstă

asupra deciziei de cumpărare a serviciilor turistice oferite de staţiune.

Nedelcu Georgeta – I - CMRU

Ipoteze:1. Staţiunea Mamaia este de notorietate în rândul

turiştilor care o frecventează;2. Există elemente de atractivitate care o determină

să fie o alegere favorită a turiştilor;3. Majoritatea turiştilor intervievaţi sunt cel puţin la a

doua vizită la Mamaia;4. Clienţii fideli ai staţiunii Mamaia fac parte din

categorii de vârstă diferite, respectiv tineri(21-35 de ani) şi adulţi (51-65 de ani) ;

5. Cei mai mulţi turişti din Mamaia apreciază ca nesatisfăcător raportul dintre preţul seviciilor şi calitatea acestora.

GHINEA MONICA,

Tema: Motivarea resurselor umane în organizaţie: studiu de caz pe o organizaţie.

Obiectiv: Identificarea elementelor care îi determină pe angajaţii XXXXXX să-şi desfăşoare activitatea în această organizaţie.

Ipoteze:1. Există diferenţe semnificative între

angajaţi

UNIVERSITATEA ANDREI ŞAGUNAFACULTATEA DE PSIHOSOCIOLOGIEANUL UNIVERSITAR 2009-2010ANUL II DE STUDII AL TUTUROR MASTERELOR

CRITERII DE EVALUARE A ACTIVITĂŢII PRACTICE A MASTERANZILOR

CRITERII

PARTICIPARE LA PROIECTE CU FINAŢARE

EUROPEANĂ-FINANŢATE

scrierea proiectului 90 p

activităţi în proiecte 10-100p

CRITERII

PARTICIPARE CU LUCRĂRI LA SESIUNI DE COMUNICARI

SŢIINŢIFICE, CONFERINŢE ŞI CONGRESE

organizarea sesiunii de comunicări ştiinţifice - 40 p

participare la Sesiunea de comunicări ştiinţifice a Universităţii “Andrei Şaguna”- 30 p

participare la Sesiunea de comunicări ştiinţifice a altor universităţi - 30 p / participare

participare premiată 50 p participare la congrese naţionale 50 p participare la congrese internaţionale 100 p

CRITERII

PARTICIPĂRI LA ACTIVITĂŢI

EXTRACURICULARE participare ca audient la activităţile

organizate de Universitate 10 p/ participare

participarea la organizarea unor manifestări ale Universităţii 30 p /participare

CRITERII

PARTICIPARE LA SONDAJE DE OPINIE

(min. 90 chestionare) - 1 p/chestionar

CRITERII

ACTIVITĂŢI PRACTICE ÎNDRUMATE DE SUPERVIZOR

90h - 90 p; 1 oră de lucru echivalează cu un punct evaluat;

CRITERII

PUBLICAREA UNOR ARTICOLE IN REVISTE DE

SPECIALITATE articole publicate în revistele universităţii 40 p /articol articole publicate în alte reviste -30 p /

articol

PARTICIPARE LA PROGRAME DE FORMARE

Programe de formare de scurtă durată – 10 puncte

Programe de formare de lungă durată – 50 de puncte