Investește în oameni!Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Cererea de propuneri de proiecte nr. 156 “Programe de studii mai bune pentru studenți și piața muncii”Axa prioritară nr. 1 “Educație și formare profesională în sprijinul creșterii economice și dezvoltării societății bazate pe cunoaștere”Domeniul major de intervenție 1.2 “Calitate în învățământul superior”

Titlul proiectului: „Dezvoltarea Învăţământului Superior bazat pe competenţe prin îmbunătăţirea calității și facilitarea accesului la programele de studii din domeniile Ştiinţe Administrative şi Juridice – Acronim: DISSAJ”Numărul de identificare al contractului: POSDRU/156/1.2/G/136421, Cod SMIS: 53191

Anexa 1

INOVARE SI CALITATE IN ADOPTAREA PROGRAMELOR DE STUDII DE

LICENTA SI MASTERAT DIN DOMENIILE SA SI SJ LA CERINTELE PIETEI

MUNCII SI SOCIETATII BAZATE PE CUNOASTERE

Motto: „Educaţia ar fi mult mai eficientă dacă scopul acesteia ar fi ca la ieşirea din

şcoală, fiecare copil să conştientizeze cât de multe lucruri nu ştie şi să fie cuprins de o dorinţă permanentă să le afle.” – William Haley

Activând în paralel pe două pieţe interdependente – piaţa educaţiei şi piaţa muncii, instituţia de învăţământ apare pe ambele cu acelaşi produs. În lucrarea „Strategic Marketing for Schools”, B. Davies şi L. Ellison definesc acest produs ca „serviciu educaţional oferit studenţilor”. Totodată, sub aspectul activităţii de bază a teoriei clasice a marketingului, drept produs al instituţiei de învăţământ este considerat programul de studii, elaborat cu scopul de a satisface nevoia de instruire, pregătire profesională şi perfecţionare.

Oferind studenţilor acelaşi program de studii instituţia de învăţământ, de fapt, obţine absolvenţi de calitate diferită. Aceştia se deosebesc după nivelul însuşirii cunoştinţelor transmise, după capacitatea de a le aplica în practică, după efortul depus şi interesul manifestat faţă de specialitate. Ca urmare, pe piaţa muncii produsul educaţional apare întruchipat nu în absolvenţi, ci în competenţe furnizate prin programe de studii.

Pentru a supravieţui şi a se dezvolta, rata de creştere a învăţării din interiorul unei organizaţii trebuie să fie cel puţin egală, dacă nu mai mare decât rata schimbării din mediul extern organizaţiei. Deoarece lumea din jur se schimbă foarte rapid, organizaţiile, respectiv universităţile, trebuie să îmbunătăţească continuu şi să înveţe să-şi identifice cu precizie rolul în contextul social, economic şi cultural în care funcţionează.

În ceea ce priveşte calitatea în cadrul modelului „organizaţiei care învaţă”, se constată că acest concept se modifică o dată cu evoluţia în plan social şi depinde de dezvoltarea şi îmbunătăţirea practicilor, a proceselor, a rezultatelor educaţiei.

În contextul în care echilibrul dintre cererea de educaţie şi oferta educaţională constituie un principiu fundamental al dezvoltării, colaborarea dintre universităţi şi

Centrul de Formare şi Cercetare în Administraţia Publică

agenţii economici constituie o prioritate care trebuie avută în vedere. Pentru realizarea unui parteneriat eficient în acest domeniu, o universitate trebuie să cunoască:

Modalităţi de colaborare cu mediul de afaceri; Căi de sensibilizare şi atragere a agenţilor economici spre problematica

universităţilor; Prevederile legislative referitoare la acest tip de parteneriat.Universitatea interesată de parteneriate cu mediul economic trebuie să aibă în vedere: informarea agenţilor economici/profesioniştilor în legătură cu activitatea,

rezultatele şi proiectele pe care le derulează; organizarea unor întâlniri cu reprezentanţi ai mediului de afaceri în cadrul cărora

să se iniţieze un dialog referitor la concordanţa dintre profilul absolvenţilor şi cunoştinţele, abilităţile cerute de piaţa muncii;

derularea unor activităţi în parteneriat (practică de specialitate); cooptarea unor conducători de companii în structurile consultative ale

universităţii.Mediul educaţional este format cu precădere din personalul didactic şi din

elevi/studenţi şi este definit prin relaţiile care se stabilesc între cadrele didactice, între acestea şi elevi/studenţi şi familiile lor etc. Pentru a ajunge la rezultate durabile, orice inovaţie are nevoie de un mediu educaţional favorabil, adică de relaţii de cooperare, colaborare, încredere şi ajutor reciproc între cei care formează mediul educaţional. Într-un material în care abordează tema inovaţiei la nivelul învăţării limbilor moderne, Michael Bonron afirmă că „inovaţia se construieşte pe o aparentă contradicţie: ea pune în discuţie, deranjează, aduce schimbări, dar, în acelaşi timp, se înscrie în respectul şi voinţa instituţiei în care se produce”. Altfel spus, inovaţia este cea care aduce noutate, iar continuitatea este reprezentată de mediul, cultura organizaţională.

Raportându-ne la situaţia internaţională, se poate afirma că inovaţia la nivelul sistemului de învăţământ din România este extrem de limitată ca intensitate, arie de acoperire, rezultate obţinute. Unul dintre principalele obstacole în calea declanşării şi dezvoltării inovaţiei îl constituie regimul politic totalitar, care a controlat inclusiv sistemul de învăţământ. În timp ce sistemele de învăţământ din lumea occidentală găseau în inovaţie răspunsul, soluţia la problemele cu care se confruntau şi aplicau aceste inovaţii (descentralizarea, parteneriatele cu alte autorităţi decât cele educaţionale), sistemul de învăţământ românesc devenea tot mai izolat, puternic controlat politic, cu un grad mare de centralism.

Începând cu anii ’90, sistemul de învăţământ din România devine unul dintre sistemele în care s-au operat cele mai multe schimbări, la nivelul tuturor componentelor sale.

Inovaţia în învăţământ poate şi trebuie să fie susţinută şi stimulată, atât prin măsuri care să acţioneze din interiorul sistemului, cât şi din afara lui. Bogăţia unei universităţi constă în interdisciplinaritate, grefată pe un sistem de schimburi în care fiecare parte dă ce are mai bun. În creşterea mondială şi dezvoltarea locală, universitatea este o garanţie a succesului pentru toate întreprinderile, respectiv toţi profesioniştii care fac apel la serviciile ei.

Centrul de Formare şi Cercetare în Administraţia Publică

Bibliografie:

1. Alina Crisan, Strategii curriculare in invatamantul universitar, Editura Institutul

European, 2014

2. Benchea Claudia, Managementul motivational in sistemul educational, Editura

Vladimed-Rovimed, 2014

Data,4.02.2015

Autor/-i,1. GHERASIM V. ALINA - SINZIANA

Semnătură/-i,

Centrul de Formare şi Cercetare în Administraţia Publică