Metoda Observatiei

5/17/2018 Metoda Observatiei - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/metoda-observatiei-55b082b498166 1/5

Metoda Observatiei Scopurile observatiei sunt:

1) de a vedea prin ochii persoanelor observate evenimente, actiuni, norme si

valori;

2) de a descrie contactul si persoanele observate pentru a permite întelegerea a

ceea ce se întâmpla acolo;

3) de a contextualiza, social si istoric, evenimentele observate, pentru a fi corect

întelese;

4) de a integra, a vedea viata sociala ca un proces de evenimente interconectate;

5) de a evita utilizarea prematura a teoriei si conceptelor înainte ca fenomenul

respectiv sa fie cu adevarat înteles;

6) de a oferi un design de cercetare flexibil care sa permita o investigare

deschisa spre aspectele neasteptate si neprevazute.

Caracteristica esentiala a observatiei este caracterul sau de non-interventie.

Observatorul urmeaza fluxul evenimentelor, dar nu intervine pentru a le modifica.

Caracteristici:

1) are un caracter flexibil;

2) gradul de structurare poate varia de la un grad mare de structurare pâna la o

situatie libera de orice tenta de urmarire sistematica;

3) observatia se poate focaliza pe aspecte si dimensiuni specifice, înguste sau

poate avea un caracter general.

În ceea ce priveste constientizarea prezentei observatorului de catre subiectul

(subiectii) observatiei, putem întâlni mai multe modalitati:

1) observator prezent si neimplicat (ex. asista la o clasa);

2) observator prezent si implicat (ex. observatorul înlocuieste profesorul la

clasa respectiva);

3) observator ascuns si neimplicat (ex. oglinzi cu un singur sens - în anchete, la

politie).În functie de explicatiile care sunt oferite participantilor, putem întâlni:



- explicarea completa a motivelor observatiei si a aspectelor urmarite, pâna la

- explicatii false sau omiterea oferirii de explicatii.

Timpul observatiei poate varia de la o simpla observatiei la observatii multiple, în

situatii asemanatoare sau diferite.

Tipuri de observatie:

- naturala;

- sistematica;

- autoobservatia.

OBSERVAŢIA NATURALĂ

Presupune înregistrarea comportamentelor unor persoane sau grupuri de persoane în

mediul lor de viata. Pentru aceasta, observatorul nu trebuie sa interfereze cu mediul observat

si sa nu stinghereasca derularea comportamentelor supuse observatiei.

Cele mai utilizate tehnici de observatie naturala sunt cele cu observator vizibil si

ignorat, cu observator ascuns sau cele care folosesc diverse metode de înregistrare.O atentie

deosebita trebuie acordata situatiei în care observatorul este ascuns si cercetatorul nu

informeaza subiectii cu privire la studiul la care participa (pentru ca exista riscul de a fi

încalcate principiile de etica).

Observatia naturala se utilizeaza foarte mult în studiile de psihologia educatiei, cât si

în cele de psihologie sociala, când observatia se poate realiza în paralel cu alte activitati

curente, cadrul didactic putând sesiza calitatea prestatiilor elevilor, erorile ce apar înrezolvarea unor probleme sau situatii tipice de neatentie si indisciplina.

Observatia ocazionala ne poate duce la concluzii gresite, motiv pentru care este

indicat sa apelam la observatia sistematica, prin care se pot stabili exact sursele de eroare si

se pot evita. Pentru cercetator este important, în primul rând, sa descriem fenomenul observat

si, în al doilea rând, sa extragem datele cantitative si sa analizam datele cantitative extrase.

Ponderea interpretarilor ramâne, însa, în cadrul observatiei analizei calitative.



Observatia naturala impune o descriere acurata (cu acuratete) a faptelor si o

interpretare obiectiva a lor, fara a porni de la ipoteze dinainte stabilite. Una din dificultatile

observatiei naturale vizeaza gradul de implicare al observatorului în desfasurarea

fenomenului studiat. Observatorul trebuie sa participe sau sa fie camuflat în timpul

desfasurarii fenomenului luat în studiu. Pentru a decide care din situatii este mai potrivita,

trebuie sa tinem cont atât de criteriile etice, cât si de specificul grupului sau al situatiei care

va fi supusa observatiei.

Limite ale metodei observatiei naturale:

- nu poate fi utilizata în toate situatiile;

- este mai putin utilizata în studiul unor ipoteze bine definite, în conditii bine specificate.

Observatia naturala necesita foarte mult timp, evenimentele sunt într-o permanenta

schimbare si cercetatorul trebuie sa înregistreze toate datele, desi nu toate sunt la fel de

importante, urmând ca ulterior sa le adapteze demersului cercetarii. Observatia naturala este

cel mai frecvent utilizata în investigarea unor aspecte sociale complexe, pentru a întelege

aspectul respectiv si pentru a dezvolta teorii pe baza acestor observatii.

OBSERVAŢIA SISTEMATICĂ

S-a dezvoltat din nevoia de a controla anumite variabile din mediul natural. În

observatia sistematica se pot crea situatii specifice în scopul studierii comportamentului

urmarit.

Ea trebuie sa îndeplineasca anumite conditii:

1) Debuteaza cu stabilirea unui scop precis (ce observam, situatiile în care se manifesta

anumite caracteristici).

- Grila de observatie ne ajuta sa înregistram într-o forma clara aspectul care ne intereseaza.

- De exemplu, daca dorim sa observam aspecte ce tin de atentia unui elev, mai întâi stabilim o

lista de componente observabile ale acestui fenomen (comportamentul mare îl împartim în

comportamente mici) si pe baza acestei grile vom recurge la simpla observare a faptelor (au

loc sau nu), iar apoi la conceptualizare si interpretare.

2) Faptele trebuiesc notate cât mai exact, evitând interpretarile de orice natura.



3) Manifestarile pasagere si situationale nu fac obiectul unor observatii cu concluzii de

valabilitate generala.

- De exemplu, nu putem spune ca un copil are comportament agresiv daca o singura data a

avut un comportament agresiv (o altercatie).

În cadrul observatiei sistematice, cercetatorul poate fi interesat doar de câteva

comportamente specifice. În acest caz, observatiile sunt cuantificabile, iar observatorii

specifica frecvent ipotezele de start asupra comportamentelor ce vor fi urmarite.

AVANTAJELE OBSERVAŢIEI

- este o metoda mai putin intruziva;

- are caracter flexibil, permitând o noua perspectiva asupra unor fenomene studiateanterior;

- furnizeaza date bogate într-o perioada scurta de timp;

- are o mare validitate ecologica (datele sunt luate din viata reala, nu sunt schimbate cunimic);

- observatorul nu lucreaza cu categorii teoretice prestabilite si el este acela careconstruieste teoriile ce vor genera, lega, diferitele categorii relationale;

- observatia permite accesul la fenomene care sunt si mai putin evidente prin alte tehnicisi poate fi replicata (repetata).

LIMITE

- dificultatea de a controla toate variabilele implicate în fenomenul investigat (existavariabile perturbatoare);

- daca prima veriga a procesului de cercetare (De ce se realizeaza observatia?) nu este

bine formulata ea poate duce la urmarirea unor aspecte irelevante sau chiar gresite;

- categoria de subiecti poate fi incorect aleasa;

- este o metoda costisitoare financiar, din punct de vedere al timpului si personaluluicalificat necesar;

- calitatea rezultatelor obtinute prin metoda observatiei depinde de experienta si abilitateaobservatorului.

În general, aceasta metoda se utilizeaza alaturi de alte metode în cercetarea psihologica.



INSTRUMENTE DE OBSERVAŢIE

GRILA DE OBSERVAŢIE

Observatia sistematica pune în actiune grila de observatie.

Grila de observatie este:

- o lista de rubrici care ofera cadru de clasificare a datelor brute;

- mijlocul cel mai sigur care faciliteaza recoltarea si compararea datelor de observatie.

Ea nu trebuie sa cuprinda mai mult de 12 categorii.

Categoriile pe care le vom folosi:

- trebuie sa fie disjuncte;

- trebuie sa epuizeze principalele aspecte ale fenomenului care urmeaza sa se studieze;

- se stabilesc pe baza unui material empiric, strâns în faze preliminare si condensat înconcepte.

Avantajul grilei de observatie este ca ofera acelasi cadru de referinta unor observatii diferite.

Metoda Observatiei

Documents

Transcript of Metoda Observatiei