Mercantilismul reprezintă prima reflectare teorietică a economiei de pia ă, printeț ideeile promovate se regăsesc:

- bogă ia provine din comer , bogă ia provine din ajutorul acordat comerciantului de către stat;ț ț ț

- materiile prime trebuiesc utilizate în industria internă i exportate doar produsele finite;ș

- balan a trebuie să fie activă adică să se cumpere mai pu in de la străini decât se vinde.ț ț

Factorii ce au dus la apari ia mercantilismuluiț [modificare]

- Apari ia statelor centralizateț

- Apari ia economiei de pia ăț ț

- Marile descoperiri geografice

Merite[modificare]

- autonomizarea tiin ei economiceș ț

- interesul fa ă de sistemul economiei de pia ă i problemele economiceț ț ș

Limite[modificare]

- supraaprecierea rolului circula iei mărfurilor în raport cu produc iaț ț

- iluzia armoniei de interese dintre statul modern i agen ii economiciș ț

- preocuparea redusă pentru teoretizare

- ignorarea conseci elor negative ale politicii economiceț

Contrar mercantilismului, curentul fiziocrat, apărut la mijlocul secolului al XVIII-lea, a constituit o veritabilă coala economică, având, după cum se remaecă în literatură, unș conducător, un manifest si discipoli. Cel mai reputant dintre fiziocra i, considerat coifulț curentului, a fost francezul François Quesnay (1694-1774). „Manifestul” său este reprezentat prin Tabloul economic, publicat de el în 1758, în care se prezintă, pentru pima dată, un model cantutativ al circuitului economic i al fruxurilor dintre ramurileș economiei na ionale. Între reprezentan ii acest curent se numără discipolii li Quesnay:ț ț Dupont de Nemours, Mercier de la Riviere i Jacques Turgot (1727-1781), care, în timpulș lui Ludovic al XVI-lea, a de inut func ia de controlor general al finan elor Fran ei.ț ț ț ț Concep ia foziocratică se remarcă printr-o serie de contribu ii i idei mportante, întreț ț ș care: critica argumentară a mercantilismului, formularea ideii cu privire la existen a uneiț ordini naturale în societate i a unor legi naturale de dezvoltare a acesteia, faptul căș agricultura este singura ramură productivă, în care se creează produs net i se sporescș

canită iile de resurse disponibile, celelante fiind considerate sterile. Concep ia de bază aț ț fiziocra ilor se caracterizează prin respectul proprietă ii private, libertatea schimbului deț ț mărfuri i caracterul echivalent al acestora i adoptarea unui impozit unic pe produsul netș ș perceput de proprietarii funciari.

Liberalism economic e cea mai mare orientare de gândire i practică economică ș din ultimele trei secole. Până în perioada interbelică a secolului XX se nume te liberalismș economic, iar de atunci e neoliberalism economic. Diferen a fundamentală dintre ele seț referă la aspecte: rolul economiei al statului i rolul planificării.ș

Neoliberalismul acceptă interven ia statului în economie i planificarea. Liberalismulț ș economic a evitat de la teoria economiei spre doctrină, iar azi se nume te un curent deș orientare liberală. Rădăcina liberalismului se găsesc în filozofia utilitaristă dezvoltată începând cu secolul al XVI-lea i care se clăde te în jurul individului pe ideea că ceea ceș ș este potrivit individului este potrivit i statului. Pornind de aici, utilitari tii (Reneș ș Descartes, Charles Montesquieu, Thomas Reausseua, Jemery Bertham) au construit o filozofie a interesului personal i au sugerat organizarea economică în func ie de acestș ț interes. Încă de la început utilitari tii englezi au propus un model mai individualist, iar ceiș estici un individualism mai social, adică în care mai este loc pentru interven ie statală iț ș pentru rezolvarea aspectelor sociale ale economiei. Modele s-au dezvoltat i creioneazăș tipurile fundamentale ale liberalismului actual, respectiv modelul anglo-saxon. În zona de liberalism englez (Anglia, SUA) e mai individualist i modelul Rerar mai social.ș

Una dintre ideile centrale a liberalismului e ceea ordinii naturale, conform căruia universul e guvernat de legi proprii, obiective. No iunea de lege na ională i de ordineț ț ș na ională au căpătat în timp mai multe con inuturi în func ie de evolu ia istorică aț ț ț ț umanită iei. În antichitate i evul mediu (până sec al XV-lea) se considera că legea iț ș ș ordinea na ională sunt de provenien a lor divină i obligatorie, respectarea lor conduceț ț ș spre prosperit i fericire, iar încălcarea spre sărăcie i moarte.ș ș

Legea na ională i ordinea na ională e divinită ii, o divinitate care dore te prosperit iț ș ț ț ș ș fericirea oamenilor, dar le lasă libertatea alegerii → respectarea legii i ordinea na ionalăș ț conduce spre fericire i libertate, corespunderea aduce i sărăcie i necaz, dar nu iș ș ș ș moarte → corespuderea perioadei în care are loc emanciparea minimală a individului când î i câ tigă asupra propriei vie i. Sec. al XVII-lea – laicizarea a no iunilor de ordineș ș ț ț i lege na ională în sensul că se caută explica ia legilor care guvernează realitatea înș ț ț

realitatea însă i → Charles Montesquieu: legea reprezină raporturile necesare ca decurgș din natura lucrurilor.

Astăzi prin lege se în elege lege esen ială, generală, repetabilă i stabilă care există înț ț ș procesele economice i între ele. Legea guvernează mi carea realită ii i asigurăș ș ț ș finalitatea mi cării. De la Montesquieu încoace i prescuparea fundamentală a oamenilorș ș

e descoperirea legii i organizează activitatea în func ie de ele. Scopul fundamental alș ț liberalismului economic a fost i este o organizare economică în concordan ă cu legileș ț obiective ale ei.

Atractivitatea liberalismului constă în aceea că porne te de la ideea că de la na ionalitateș ț oamenii sunt egali i liberi i scopul este o organizare socială i economică capabilă săș ș ș asigure egalitatea indivizilor. După părerea lor ordinea economică e naturală când organizarea economică asigură func ionarea neînprădită i exclusivă a legilor economieiț ș obiective. De aceea reglementarea totală este inutilă, adică legile sunt suficiente.

Principii fundamentale[modificare]

Economia este guvernată de legi obiective

Economia este organizată pe baza proprietă ii privateț

Există libertate de ac iune a organizării economiceț

Există concuren a liberă i perfectăț ș

Cele 4 principii stau la bază ai cărui model liberal dintotdeauna i formează substantivș esen ială a liberalismului.ț

Legile economice orientează activitatea i asigură rezolvarea, realizarea tuturorș intereselor i armonizarea lor. Sarcina liberalismului este curriculum legilor obiective iș ș crearea unor institu ii pentru func ionarea legilor neîngrădită, proprietă i private – bazaț ț ț activită ii libere a individului – de aceea liberalii o consideră fundamentală într-un climatț liberal. Liberalismul de ac iuni ca manifestare a liberei institu ii prin care individulț ț participă la via a economică pentru propriile lor interese.ț

Teoretic în general liberalismul economic = a face în economie orcie coresponden ăț interesului individual, în realitate liberalismul economic este relativă fiind pe de o parte limita de cei individual i de libertatea celorlal iș ț

Neoliberalism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Prin neoliberalism este desemnat un concept filosofico-social i politico-economic care seș bazează, printre altele, pe liberalismul clasic i pe teoria neoclasică i care urmăre teș ș ș minimizarea influen elor statului asupra evenimentelor economice. Spre deosebire deț laisse-faire-ul liberalismului clasic se consideră necesară interven ia regulatorie a statuluiț pentru garantarea pie elor func ionale.ț ț

Ideea de a reformula ideile liberalismului s-a pus în practică în diferite coli dinș

Germania i Austria: pe de o parte în Ordoliberalismul colii freiburgheze (economia deș ș pia ă socială); pe de altă parte în coala austriacă care este apreciată ca i clasic-liberală;ț ș ș i nu în ultimul rând în monetarismul colii din Chicago.ș ș

Termenul neoliberalism a fost ini ial o descriere proprie, însă în prezent este folositț aproape exclusiv ca sinonim restrâns pentru termenul capitalism. Cei care sunt pentru această definire a termenului, vorbesc de regulă despre o politică economică liberală orientată înspre stabilitate monetară sau înspre un stat suplu, i sunt, în general, împotrivaș statului social sau al statului prosper. Protopărin ii ideilor neoliberale pot fi considera iț ț Friedrich Hayek i Ludwig von Misses, însă neoliberalismul ca coală nu există. Se poateș ș mai degrabă vorbi de o re ea diversificată, institu ionalizată, în care există păreri diferite,ț ț diferen iate, i care se i contrazic. Rezultatul unui a a-zis proces orientat înspre pia ăț ș ș ș ț este neprevăzut i deschis, Karl Popper vorbe te aici (după părerea criticilor, eufemistic)ș ș despre o societate deschisă. Hayek a dezvoltat până la moartea sa neoliberalismul ca teorie dinamică a institu iilor sociale.ț

Concepte[modificare]

Termenul neoliberalism a fost caracterizat de catre economi tii Friedrich Hayek, Wilhelmș Röpke, Walter Euken i al ii la o conferin ă din Paris, în anul 1938, pe tema dezvoltăriiș ț ț unui concept pentru o politică economică pe termen lung, care a fost înteleasă ca o cale de mijloc între capitalismul pur i socialism. Conform acestui concept, interven iileș ț statului în economie sunt doar atunci justificate i necesare când, de exemplu,ș distorsiunile pie ei sunt împiedicate prin monopoluri i carteluri.ț ș

Ordoliberalismul[modificare]

Prin ordoliberalism este exprimată varianta germană a neoliberalismului. Ca motiv pentru necesitatea unei reglementări cadru, ordoliberalismul consideră tendin a pie elorț ț nereglementate de a elimina mecanismul propriu de concuren ă. Ofertan ii se unesc,ț ț formează cartele i se în eleg asupra pre urilor, aspiră la formarea de monopoluri i astfelș ț ț ș pot să dicteze pe pia ă (stapânirea pie ei). Concuren a destructivă poate câ tigaț ț ț ș predominan ă fa ă de concuren a performantă. Problema pe care statul trebuie să oț ț ț rezolve ar fi, drept urmare, să dezvolte un cadru legal care să constea factic din legi privind cartelul i concuren a, transparen a pie ei, să sprijine accesul liber la pia ă i să seș ț ț ț ț ș îngrijească de stabilitatea nivelului pre ului. Ideea socială i principiul performan ei,ț ș ț acceptarea ordinelor i descentralizarea trebuie să se reconcilieze unele cu celelalte.ș

Scopul cel mai important al ordoliberalismului este o de-monopolizare. Func ionareaț deficitară a pie ei este posibilă, în gândirea ordoliberală, acolo unde s-a neglijat fondareaț la timp a „Ordo“-ului potrivit - de exemplu în cazul lipsei unei determinări a compensa iei pentru consumarea bunurilor comune, cum ar fi mediul sau în cazulț măsurilor insuficiente împotriva formării cartelului.

Monetarismul[modificare]

În afara spa iului german, varianta ordoliberală a neoliberalismului nu a fost niciodatăț foarte cunoscută, deoarece termenul neoliberalism a fost în eles în strânsă legătură cuț monetarismul colii din Chicago, cu reprezentantul foarte cunoscut al acesteia, Miltonș Friedman. Monetarismul porne te în mod fundamental de la stabilitatea sectorului privat.ș O justificare pentru încrederea în pia a i în economia privată, o gasim la Karl Brunner înț ș The Moetarist Revolution, 1973: Sectorul privat refractează devia iile i le reformeazăț ș într-o mi care stabilizatoare [...] instabilitatile principale i nesiguran ele proceselorș ș ț economice î i au originea în comportamentul sectorului de stat. Nesigurantele includ, inș mod special, programele de taxe si impozite si programele de cheltuieli, cum ar fi măsurile luate de instan ele de interven ie. Instabilitatea este atribuită, mai presus deț ț toate, politicii monetare, politicii creditelor si politicii fiscale. i în cazul apari ieiȘ ț monopolurilor, monetarismul, spre deosebire de ordoliberalism se bazează pe pia a liberăț i consideră că pe termen lung mecanismele auto-regulatorii ale pie ei pot conduce la unș ț

echilibru al pie ei.ț

Deosebiri fa ă de Libertarianism[modificare]ț

Câteodată, liberalismul este considerat egal, în mod eronat, cu libertarianismul. În acest caz este vorba despre un concept necunoscut în Germania, concept care absolutizează dreptul la proprietate i respinge complet taxele i politica socială i prin aceasta stă înș ș ș opozi ie fa ă de neoliberalism. Scopul neoliberalismului este de a asigura func ionareaț ț ț ordinii specifice economiei de pia ă, de a înfă i a eficient economia. Un stat prosper nuț ț ș poate fi finan at, pe termen lung, după părerea multor liberali, deloc, greu sau doar la unț nivel scăzut.

Elemente ale politicii neoliberale[modificare]

Individualismul normativ: o sursă pentru deciziile politico-economice, este preferin aț individuală a subiec ilor economici. Din cauza problemelor de agregare a preferin elorț ț individuale este exercitată o critică asupra programelor economice guvernamentale, atunci când acestea derivă din principiile generale (respingerea politicii de agendă). acest

principiu se aseamănă cu principiul suveranită ii populare din cadrul teoriei politiceț liberale.

Proprietatea privată/Privatizarea: în concep ia neoliberală statul nu are datoria de a fiț întreprinzător activ. Se cere, de aceea, privatizarea întreprinderilor de stat respectiv datoria statului de a se implica, în special în monopolurile de stat din domeniul infrastructurii (măsurile existen iale de prevedere) cum ar fi telecomunica iile,ț ț transportul, energia sau învă ământul. Banca Mondială are ca strategie supraordonată a a-ț șnumitul Private Sector Development, comparat i cu conceptul Public Privateș Partnership. Statul trebuie să se îngrijească de pie ele func ionale printr-o politicăț ț concuren ială i să prevină formarea pie elor de monopol i a disfunc ionalită ilor pie ei.ț ș ț ș ț ț ț Preponderen a de proprietate privată i de forme regularizatoare ale economiei privateț ș fa ă de influen a statului derivează uneori dintr-un anumit punct de vedere asupra teorieiț ț economice a drepturilor disponibilită ilor. Prin urmare, bunăstarea economică ar cre te,ț ș cu cât cre te proprietatea din domeniul public. În cazul formelor regularizatoare socialisteș s-ar ajunge, dimpotrivă, obligatoriu la a a-numitul tragism Tragedy of the Commonsș (tragedia comunelor).

Politica stabilizatoare: politica masei monetare trebuie să garanteze pre uri stabile, printr-țo monedă stabilă (stabilitate macroeconomică) i printr-un buget echilibrat. Dintr-oș politică monetară, a dobânzii i bugetară restrictivă rezultă o extindere a administra iei, oș ț creare a unor unită i par ial autonome i o degajare a diferitelor teme publice în sensulț ț ș unui management suplu.

Pia a ca instrument de conducere: în convingerea neoliberală trebuie ca pia a, deciț ț cererea i oferta să hotărască asupra tipului, pre ului i cantită ii realizărilor materiale iș ț ș ț ș asupra serviciilor, deoarece astfel ar avea loc o alocare optimă a resurselor.

Concuren a: statul se îngrije te de pie ele func ionale i intervine în cazul pie elor evidentț ș ț ț ș ț imperfecte, de exemplu prin taxe i impozite în cazul efectelor externe i prin legileș ș cartelului. Spre deosebire de neoclasicism, concuren a s-a extins asupra institu iilor, cuț ț părerea că cei mai supli supravie uiesc pe pia ă, a cărei însemnătate este recunoscutăț ț (noul institu ionalism).ț

Deregularea: neoliberalii sunt pentru deregularea i liberalizarea economiei în sensul uneiș reduceri a legilor i regulamentelor, atât timp cât acestea sunt considerare birocratice iș ș nu sunt neapărat necesare, deoarece prin aceasta ac iunile economice individuale ar fiț împiedicate.

Comer ul mondial: neoliberalii sunt de acord cu globalizarea în sensul unei stimulări aț comer ului liber între state, fie prin organiza ii globale cum ar fi WTO i în elegerileț ț ș ț acesteia cu GATT, GATS, TBT, SPS, TRIPS sau fie prin zone de comer liber i maiț ș multe zone economice speciale sau desfiin area grani elor statelor na ionale. Conformț ț ț

evaluării neoliberalismului, comer ul liber ar conduce la stimulatea bunăstării mondiale.ț Limitarea comer ului prin taxe vamale i obstacole comerciale ne-tarifare i o stimulare aț ș ș anumitor scopuri economice de către stat prin subven ii, conduce, după părereaț neoliberalilor la inegalitate i sărăcie în lume. Astfel, ărilor în curs de dezvoltare, deș ț exemplu, le este greu să ină piept concuren ei cu ările agricole europene care suntț ț ț puternic subven ionate. Neoliberalii le repro ează statelor industrializate faptul că dorescț ș libertate comercială doar pentru ările în curs de dezvoltate, însă nu vor să o introducă înț propriile ări.ț

Politica taxelor: de regulă se cere ca procentele taxelor să fie reduse, de exemplu sub forma tarifelor propor ionale sau a tarifelor în trepte i un sistem de taxe simplu în loculț ș unui sistem de dispozi ii variate. Taxele indirecte sunt preferate celor directe. Taxele peț avere sunt respinse, fiind considerate ca o taxe duble, dar i taxele de bagatelă în cazulș cărora încasările nu sunt mai mari decât cheltuielile necesare pentru colectarea acestora. În general este favorizată scăderea taxelor plătite de firme, mai ales că prin aceasta s-ar produce o cre tere a încasărilor din taxe.ș

Sistemul social: i în domeniul sistemelor sociale, neoliberalii sunt pentru solu iiș ț organizate privat în locul sistemelor de stat considerate a fi birocratice. Prin aceasta trebuie realizată o administrare eficientă a mijloacelor cetă enilor. Strategia pay-as-you-țgo este criticată, pe motiv că nu ar avea o bază solidă. Măsurile private de prevedere sunt avizate favorabil în cadrul modalită ii de acoperire a capitalului. Asta înseamnă căț sistemele de asigurare socială vor fi reconstruite: statul de realocare va fi demontat, iar sistemele economiei de pia ă vor fi construite. Performan ele statului se vor concentraț ț apoi eficient asupra celor care au intr-adevar nevoie de ajutor social, deci asupra acelora care nu sunt în stare să- i asigure traiul zilnic. Milton Friedman a sugerat aplicarea uneiș taxe pe venit negative. Conform acesteia, autoritatea financiară ar plăti fiecărui plătitor al cărui venit s-ar afla sub un minim fix, diferen a de taxe obligatorii, fără să facă alteț cercetări.

Dominan aț

Dreptul tarifar

Dreptul muncii

Politica conjuncturală