Meningococ
3
Diagnosticul de laborator Este numai bacteriologic şi urmăreşte izolarea şi identificarea N. meningitidis din LCR şi sânge urmată de tipizare serologică. La recoltare trebuie să se ţină seama de faptul că meningococii sunt foarte puţin rezistenţi în afara organismului. La uscăciune mor în 1-2h. Diagnosticul este posibil prin examenul microscopic direct din LCR centrifugat pe frotiuri colorate gram, pe care se observă frecvente PMN şi diplococii gram-negativi caracteristici sau prin coaglutinare prin care se evidenţiază antigenele capsulare. Meningococii sunt pretenţioşi şi nu cresc pe medii simple ci pe medii îmbogăţite cu sânge ser şi ascită, (Müller Hinton, geloză sânge de cal 10%, geloză chocolate, mediu selectiv Tayer Martin ), în atmosferă de 5% CO 2 . Meningococii sunt oxidazo-pozitivi, catalazo-pozitivi şi se diferenţiază de alte specii prin fermentarea glucozei şi maltozei. Epidemiologie Infecţiile meningococice au caracter endemo-epidemic şi apar mai frecvent iarna şi la îndeputul primăverii. Aproximativ 90% din infecţii sunt cauzate de serogrupele A, B şi C. Transmiterea se face pe cale aerogenă prin picăturile lui Pflügge. Sursa de infecţie a constitue purtătorii sănătoşi (1-30%) şi cei bolnavi. Rata purtătorilor oro- şi nasofaringieni este mai crescută la elevi, tineri şi la persoane ce trăiesc în condiţii socio-economice precare, pesoane cu deficienţe imunologice. Infecţiile cu caracter endemic sunt mai frecvente la copii cu vârsta până la 5 ani, iar rata cea mai crescută a atacurilor este la sugarul în vârstă de 3 luni până la 3 ani. Infecţiile cu caracter epidemic se întâlnesc la adulţii din colectivităţi (militari, prizonieri etc). Netratate, infecţiile au o mortalitate de 87%. 6
-
Upload
emanuel-emy -
Category
Documents
-
view
219 -
download
6
description
Meningococ
Transcript of Meningococ
2
Diagnosticul de laborator
Este numai bacteriologic i urmrete izolarea i identificarea N. meningitidis din LCR i snge urmat de tipizare serologic.
La recoltare trebuie s se in seama de faptul c meningococii sunt foarte puin rezisteni n afara organismului. La uscciune mor n 1-2h.
Diagnosticul este posibil prin examenul microscopic direct din LCR centrifugat pe frotiuri colorate gram, pe care se observ frecvente PMN i diplococii gram-negativi caracteristici sau prin coaglutinare prin care se evideniaz antigenele capsulare.
Meningococii sunt pretenioi i nu cresc pe medii simple ci pe medii mbogite cu snge ser i ascit, (Mller Hinton, geloz snge de cal 10%, geloz chocolate, mediu selectiv Tayer Martin ), n atmosfer de 5% CO2. Meningococii sunt oxidazo-pozitivi, catalazo-pozitivi i se difereniaz de alte specii prin fermentarea glucozei i maltozei.
Epidemiologie
Infeciile meningococice au caracter endemo-epidemic i apar mai frecvent iarna i la ndeputul primverii. Aproximativ 90% din infecii sunt cauzate de serogrupele A, B i C. Transmiterea se face pe cale aerogen prin picturile lui Pflgge.
Sursa de infecie a constitue purttorii sntoi (1-30%) i cei bolnavi. Rata purttorilor oro- i nasofaringieni este mai crescut la elevi, tineri i la persoane ce triesc n condiii socio-economice precare, pesoane cu deficiene imunologice. Infeciile cu caracter endemic sunt mai frecvente la copii cu vrsta pn la 5 ani, iar rata cea mai crescut a atacurilor este la sugarul n vrst de 3 luni pn la 3 ani. Infeciile cu caracter epidemic se ntlnesc la adulii din colectiviti (militari, prizonieri etc). Netratate, infeciile au o mortalitate de 87%.
Profilaxia presupune izolarea bolnavului i a ccontacilor, precum i administrarea de rifampicin i vaccinare cu antigene capsulare A,B,C, Y i W-135. Sunt boli cu declarare obligatorie.
Tratament
Antibioterapia se realizeaz prin administrarea de penicilin G, aminopeniciline, cefalosporine de generaia a treia (cefotaxime, ceftriaxona), iar n scop profilactic, la contaci, este indicat rifampicina.
Alte Neisserii
Exist o serie de alte specii comensale aparinnd genului (N.sica, N.flavescens, N.lactamica, etc.) care colonizeaz nasul, orofaringele, sau tractul urogenital al omului.
Aceste specii sunt n mod excepional patogene , fiind ageni etiologici ai unor septicemii, meningite, pericardite sau pneumonii la pacienii imunodeprimai. Ori de cte ori sunt izolate din produse patologice provenind din sedii sterile trebuiesc identificate i considerate ca fiind patogene.
Unele specii, ca de exemplu N.lactamica pot antrena o imunitate protectoare vis-a-vis de N.meningitidis.
BRANHAMELLA (MORAXELLA) CATARRHALIS
Genul Branhamella cuprinde multe specii dintre care B. catharrhalis este cauza unor variate infecii la om.
Habitat i patogenitate
B. catarrhalis face parte din flora normal a tractului respirator i mpreun cu ali membrii ai cilor respiratorii superioare, cum sunt, H. influenzae i Str. pneumoniae poate produce acutizri ale unor afeciuni pulmonare cronice sau bronhopneumonii secundare infeciilor virale i tusei convulsive, poate fi implicat de asemenea n etiologia unor otite i sinuzite maxilare, prin diseminare direct de la nivelul mucoaselor respiratorii.
B. catarrhalis este frecvent izolat din sput, ns rolul su patogen este suspectat doar atunci cnd sputa conine un mare numr de polimorfonucleare, frotiul colorat Gram - diplococi gram-negativi, iar cultura evideniaz o cretere predominant a B. catarrhalis.
B. catarrhalis, poate proteja ali germeni patogeni respiratori de aciunea penicilinei i ampicilinei prin producerea de (-lactamaz.
B. catarrhalis este implicat i n etiologia unor otite i sinuzite i ocazional poate fi izolat din sngele persoanelor imunocompromise.
Diagnosticul de laborator
Urmrete evidenierea i izolarea B. catarrhalis din produsele patologice. Pentru un diagnostic cert pledeaz prezena diplococilor gram-negativi printre numeroase PMN-uri, iar cultura pe geloz chocolate incubat la 37C n atmosfer de 5% CO2, prezint colonii cu diametrul de 3-5 mm, rotunde, convexe, cenuii care se detaeaz uor i n ntregime de pe suprafaa mediului. Sunt germeni oxidazo - i catalazo-pozitivi. Spre deosebire de ali membrii ai speciei B. catarrhalis nu fermenteaz nici un zahar i produce DN-az i butirat esteraza.
Sensibilitatea la chimioterapice i tratament
Deoarece B. catarrhalis produce (-lactamaz, este indicat administrarea azitromicinei, amoxicilin+acid clavulanic, cefalosporine III, trimetoprim cu sulfametoxazol, tetraciclin i eritromicin.
16
