CAP. 1. MEMORIU TEHNIC-JUSTIFICATIV

In conformitate cu Tema de proiectare, în amplasamentul din Bucureşti, a fost

întocmit proiectul PT/PAC pentru structura de rezistenţă a clădirii S + P + 4E,cu

posibilitatea de S+P+5E.

1.1 DATE GENERALE ALE AMPLASAMENTULUI ŞI CLĂDIRII

1.1.1 Funcţiuni

La nivelul subsolului clădirii sunt amplasate 12 locuri de parcare, rampa şi scara de

acces, spaţii de depozitare şi spaţiile tehnice. La parter sunt prevăzute accesul

principal, rampele de acces în subsol şi în curtea din spatele clădirii (coridorul lateral

de acces), spaţii de depozitare pentru pubele, casa scării şi casa liftului şi un

apartament cu 3 camere. In spatele clădirii este amenajată o terasă aferentă

apartamentului, alte 3 locuri de parcare şi spaţii verzi. La cele 4 etaje sunt prevăzute

câte 3 apartamente cu 2 şi 3 camere, holuri comune, casa scării şi casa liftului.

Nivelurile etajelor 1 – 4 sunt prevăzute cu balcoane, iar etajul 4 este retras.

1.1.2. Dimensiuni în plan şi în elevaţie

Suprafaţa terenului din amplasament este de 615 mp, cu dimensiunile indicate în

planul de situaţie sc. 1 : 100. Subsolul (inclusiv sistemul de sprijinire a excavaţiei) se

extinde pe aproape întreaga suprafaţă a terenului (600 mp), cu dimensiuni maxime

de 49.20 14.25 m, păstrând faţă de limitele proprietăţii distanţele minime

tehnologice. Suprafaţa construită la subsol (fără sistemul de sprijinire) este de 570

mp. La nivelul parterului suprafaţa construită este de 275 mp. Pentru etajele 1 - 3

inclusiv, suprafaţa construită este de 400 mp, iar la etajul 4 aceasta se reduce la 384

mp. Forma în plan a construcţiei urmăreşte forma terenului pe cele două laturi, cu

retragerile suprastructurii prevăzute în Certificatul de Urbanism şi PUZ.

In elevaţie, construcţia are un nivel la subsol, cu înălţimea curentă în zona centrală

de 3.10 m (liber 2.85/2.90 m). Cota pardoselii finite la nivelul parterului în interiorul

clădirii (cota 0.00 a amplasamentului) a fost stabilită la 1.50 m deasupra terenului

natural. Pentru parter şi cele 4 etaje, înălţimea este de 3.05 m (liber 2.70/2.80 m).

Inălţimea maximă a construcţiei deasupra nivelului mediu al terenului natural este de

17.00 m.

1.1.3. Vecinătăţi

Deasupra nivelului terenului natural, structura clădirii propusă prin proiect este

amplasată pe teren conform planului de situaţie sc. 1 : 100 din partea de arhitectură,

cu o retragere variabilă 0.30 – 2.30 m faţă de limita de Est şi retrageri locale în

zonele curţilor de lumină pe laturile de Nord şi Sud (1.70 m şi respectiv 3.60 m). Spre

stradă (Vest), clădirea se aliniază limitei de proprietate.

Prin dezvoltarea subsolului pe întreaga suprafaţă a terenului, cu excepţia retragerii

faţă de limita spre Est, la nivelul infrastructurii, întreaga construcţie (inclusiv sistemul

de sprijinire a excavaţiei) se extinde până la 12 - 15 cm de limitele proprietăţii.

În lungul laturii terenului spre Nord este amplasată o construcţie cu vârstă de cca.

70 de ani, cu regimul de înălţime Sp+P. Adâncimea fundaţiilor acesteia a fost

relevată prin sondaje efectuate în amplasament, rezultând valori cuprinse între -0.50

m (în zona fără subsol) şi -2,00 m (în zona cu subsol). Sistemul de fundare al clădirii

de la nr. 20 este format din tălpi continui din zidărie în lungul pereţilor structurali.

Structura de rezistenţă a clădirii este din zidărie portantă. Lucrările de reabilitare de

dată recentă, inclusiv refacerea finisajelor exterioare şi a izolatiei termice pe calcan,

indică o stare de funcţionare bună a clădirii. Zonele subsolului parţial sunt indicate în

planul de situaţie sc. 1 : 100 din partea de arhitectură.

În lungul laturii terenului spre Sud sunt amplasate două corpuri de clădire: la

stradă, un garaj cu regim de înălţime parter şi, cu o retragere de la stradă de 14.80

m, o clădire cu regim de înălţime S+P+1E. Ambele construcţii, cu vărstă de cca 60 de

ani, au structura formată din zidărie portantă. Garajul a suferit lucrări de reabilitare

recente, iar ambelor clădiri le-a fost refăcut finisajul pe calcane, inclusiv prin

aplicarea izolaţiei din polistiren. Adâncimea de fundare a garajului, relevată prin

sondaje, este de cca -0.50 m faţă de nivelul terenului natural. Adâncimea de fundare

a clădirii, conform releveului, este la cca -1.50 m faţă de nivelul terenului natural.

În lungul laturii terenului spre Est este amplasată o clădire cu regim de înălţime

Sp+P+1E. Având în vedere că subsolul clădirii proiectate se retrage faţă de această

limită, nu au fost efectuate sondaje pentru dezvelirea fundaţiilor.

1.1.4. Caracteristicile terenului de fundare

Caracteristicile terenului de fundare au fost stabilite prin Studiul geotehnic efectuat

în amplasament. Prin cele două foraje din amplasament, cu adâncimea de 10 m, la

cotele de fundare prevăzute prin proiect s-a stabilit prezenţa unor straturi clasificate

ca teren bun de fundare, formate din argilă prăfoasă cafenie tare şi praf argilos-

nisipos gălbui, vârtos. Presiunea convenţională recomandată este de 300 KPa la

adâncimea de 2 m. Nivelul apei subterane a fost interceptat in cele două foraje la

adâncimea de 6.20 – 7.00 m. Adâncimea de îngheţ este de 0.90 m, conform STAS

6054-84.

Din punct de vedere geotehnic, amplasamentul este încadrat în Categoria

geotehnică 2, cu risc geotehnic moderat, conform prevederilor NP074/2006. Având

în vedere vecinătăţile construite, studiul geotehnic recomandă realizarea unei incinte

din piloţi pentru sprijinirea excavaţiei şi o fundaţie de tip radier general.

1.2. ALCĂTUIRE CONSTRUCTIVĂ. INFRASTRUCTURA

Infrastructura construcţiei proiectate este de tip casetă rigidă alcătuită dintr-o

fundaţie sub formă de radier general, pereţi perimetrali legaţi monolit de sistemul de

sprjinire cu piloţi prin grinzile de solidarizare, planşeu peste subsol, stâlpi şi

diafragme interioare, toate din beton armat. Adoptarea soluţiei cu radier general este

recomandată prin studiul geotehnic şi expertiza tehnică referitoare la alipirea

construcţiei proiectate la limita proprietăţii. In acelaşi timp, radierul general asigură

rezemarea rigidă a sistemului de sprijinire cu piloţi la cota acestuia şi lestarea întregii

construcţii la bază. Cota de fundare a radierului general (format din preradier - beton

de egalizare - din beton simplu de 15 cm grosime şi radier din beton armat de 60

cm/100 cm grosime) este – 3.95 m/– 4.35 m (respectiv -2.45 m/-2.80 m faţă de

nivelul mediu al terenului natural). Pentru zona de subsol dezvoltată în exteriorul

clădirii, fundaţia pereţilor şi a pilelor interioare este formată din grinzi continui cu

înăltimea de 50 cm şi un radier de 20 cm grosime, realizate pe un strat de beton de

egalizare de 10 cm, la cotele -3.80 m.

1.2.1. Radierul general

Radierul general se extinde pe toată suprafaţa subsolului. In zona construcţiei

supraterane, radierul din beton armat are grosimea de 60 cm şi este executat peste

un preradier de 15 cm grosime din beton simplu. In lungul axelor 5, 8 şi 10, precum şi

în axul D între 5 şi 10, grosimea radierului este majorată la 100 cm, sub forma unor

grinzi late (200 cm, respectiv 250 cm). Cota superioară a radierului este -3.20. In

afara clădirii, cota superioară a radierului se menţine aceeaşi până în axul 14. Intre

axele 2 – 3/E – F nivelul radierului coboară local la cota -4.40, formând cuva liftului

cu suprafaţa de 1.60 × 1.70 m2. Armarea radierului este prevăzută sub formă de

plase ortogonale, sus şi jos, orientate pe cele două direcţii principale precum şi sub

formă de grinzi înglobate în radier, cu bare longitudinale şi etrieri. Radierul este

prevăzut cu mustăţi de legătură pentru toate elementele verticale ale suprastructurii,

amplasate conform planului de trasare mustăţi. Barele aferente bulbilor diafragmelor

şi stâlpilor suprastructurii se asamblează în carcase.

Colectarea apelor se face prin sifoane de pardoseală şi conducte de canalizare

montate în grosimea radierului. Piesele pentru instalaţii se montează înainte de

realizarea armăturii superioare a radierului.

Dimensionarea radierului s-a făcut pe baza rezultatelor calculului pe un model de

tip placă pe mediu elastic. Soluţia de fundare cu radier general nu pune probleme din

punctul de vedere al atingerii presiunii convenţionale indicate în studiul geotehnic.

Conform calculelor de predimensionare, valoare maximă a presiunii de contact în

gruparea fundamentală de încărcări este de cca 200 KPa.

1.2.2 Planşeul peste subsol

Planşeul peste subsol are grosimea curentă de 20 cm şi grosimea de 25 cm în

zona cuprinsă între axele 8 - 10, asigurând infrastructurii caracterul de casetă rigidă.

Diferenţa de nivel între cota - 0.10 (la interiorul clădirii) şi zona de curte exterioară

(cota - 0.30) se realizează în lungul grinzii planşeului peste subsol în axul 10. Cele

două rampe înclinate pentru accesul auto în garaj şi curte, precum şi podestul scării,

sunt legate monolit de pereţii infrastructurii.

Planşeul peste subsol este armat cu reţele de bare ortogonale şi călăreţi pe

reazem în zona de grosime curentă şi cu plase ortogonale sus şi jos în zona cu

grosime majorată, toate din oţel beton profilat. Rezemarea planşeului se face pe

grinzi transversale din beton armat monolit, turnate odată cu planşeul. Rezemarea

directă pe diafragmele perimetrale şi interioare din subsol se face prin intermediul

unor centuri înglobate în diafragme, betonate odată cu planşeul.

1.2.3. Diafragme şi stâlpi la subsol

Pereţii perimetrali au grosimi minime de 20 cm în zona clădirii şi 15 cm în afara

limitelor acesteia, fiind solidarizaţi cu piloţii sistemului de sprijinire prin grinzile de

coronament. Pereţii interiori au grosimea de 25 cm. La intersecţia axelor D2 şi D5

sunt amplasaţi stâlpi cu secţiunea de 30×80 cm, iar în intersecţia D8 este amplasat

un stâlp cu secţiunea de 40×150 cm. Poziţia stâlpilor şi a pereţilor structurali interiori

corespunde elementelor verticale ale suprastructurii.

Diafragmele/lamelele din beton armat sunt armate cu plase ortogonale din oţel

beton profilat, legate prin agrafe. Toate armăturile elementelor verticale ale

suprastructurii (stâlpi şi bulbi) sunt prelungite până la nivelul radierului, cu carcase

din bare verticale şi etrieri. De asemenea, toate golurile în diafragme, cu dimensiuni

mai mari de 15 15 cm, sunt bordate pe toate laturile.

In toate elementele infrastructurii se utilizează beton de clasă C25/25 (cu excepţia

preradierului – beton de egalizare - pentru care se va utiliza beton de clasă C8/10).

Armătura prevăzută este din oţel beton ductil PC52 şi OB37.

1.2.4. Izolaţii

Cota de fundare a clădirii nu se găseşte în imediata vecinătate a nivelului mediu al

pânzei freatice. Tehnologia de execuţie a infrastructurii, în incintă de piloţi foraţi

solidarizaţi cu pereţii perimetrali ai subsolului, impune tratarea betonului radierului şi

pereţilor perimetrali din interior, cu materiale de impermeabilizare de tip Xypex.

1.3. ALCĂTUIRE CONSTRUCTIVĂ. SUPRASTRUCTURA

Suprastructura clădirii este formată din diafragme şi stâlpi lamelari transversali,

solidarizaţi la fiecare nivel prin planşee cu rol de şaibă orizontală. Riglele

transversale şi longitudinale creează efecte de cadru cu stâlpii şi bulbii de capăt ai

diafragmelor. Toate elementele structurale sunt proiectate din beton armat monolit,

zidăria având numai rol de închidere sau compartimentare.

1.3.1. Planşee şi rigle de cadru (grinzi)

Planşeele suprastructurii au grosimea de 20 cm în zona axelor 1a-2/C-G şi 5-8/G-D

şi de 16 cm în rest. Acestea asigură rolul de şaibă orizontală rigidă pentru

conlucrarea elementelor verticale ale structurii la toate nivelurile.

Plăcile cu grosimea de 20,16 cm sunt armate cu reţele duble de bare ortogonale

(sus şi jos) si calareti pe reazeme. Armătura este prevăzută din oţel beton profilat.

Golurile cu dimensiunea mai mare de 15 15 cm sunt bordate cu armătură

suplimentară pe toate laturile.

In lungul axelor principale sunt prevăzute rigle de cadru cu secţiuni de 2550 cm,

2560 cm şi 2580 cm, după caz. Rezemarea planşeelor pe diafragme se face prin

intermediul unor centuri cu secţiunea de 2550 cm (2560) înglobate în diafragme,

ca armătură suplimentară.

Betonarea planşeelor, grinzilor şi centurilor din diafragme se face simultan.

1.3.2. Diafragme şi stâlpi

Diafragmele şi stâlpii lamelari ai suprastructurii amplasaţi la intersecţia axelor

principale ale clădirii asigură capacitatea de rezistenţă şi rigiditatea laterală a

acesteia la solicitări gravitaţionale şi orizontale.

Grosimea tuturor diafragmelor suprastructurii este de 25 cm. Armarea acestora în

câmp se face cu reţele de bare ortogonale (210/20 pe verticală şi 212(10)/10(15)

(20) pe orizontală, solidarizate cu agrafe. In zonele de capăt şi la intersecţii este

prevăzută armătura verticală suplimentară, fretată cu etrieri. Secţiunile stâlpilor sunt

de 30 80 cm şi 40 150 cm. Armarea stâlpilor este prevăzută cu 12 – 16 bare

verticale (20/16) şi etrieri 10/10 pe toată înălţimea.

Innădirea barelor verticale la diafragme şi stâlpi se face prin petrecere, deasupra

fiecărui planşeu, cu excepţia barelor verticale cu diametrul 20 mm care se şi

sudează (2 × 2 cordoane de sudură L = 150 mm).

Betonarea diafragmelor şi stâlpilor se face la fiecare nivel până la cota inferioară a

riglelor şi centurilor, acestea urmând să fie betonate odată cu planşeele.

1.3.3 Rampele şi podestele scării

Rampele şi podestele scării sunt realizate din beton armat monolit şi au grosimea

de 16 cm. Rezemarea rampelor scării se face pe planşeele fiecărui nivel (prevăzute

cu mustăţi) şi pe podeste. Rezemarea podestelor pe diafragme se face prin

prevederea mustăţilor de ancoraj la cotele indicate în piesele desenate, iniţial îndoite

In interior, la suprafaţa cofrajului diafragmei. După decofrarea diafragmelor, la

suprafaţa betonului se va creea pe întreg perimetrul de rezemare un şliţ cu

adâncimea de 5 cm, cu înălţimea egală cu grosimea podestului, iar mustăţile

prevăzute în diafragmă vor fi îndreptate.

In toate elementele suprastructurii se utilizează beton pompabil de clasă C25/25,

iar armătura prevăzută este din oţel beton ductil PC52 şi OB37.

1.4. INCHIDERI PERIMETRALE SI COMPARTIMENTARI INTERIOARE

Inchiderile perimetrale sunt prevăzute din zidărie de cărămidă eficientă cu

grosimea de 25 cm. Compartimentările interioare la limita dintre apartamente se

execută de asemenea din zidărie eficientă de 25 cm grosime. Toate celelalte

compartimentări interioare (în interiorul apartamentelor) sunt prevăzute din materiale

uşoare (gips carton montat pe structură metalică din tablă ambutisată).

Asigurarea conlucrării între zidărie şi elementele verticale din beton armat se

asigură prin detaliile prevăzute în normativele P2/85 şi CR6-2006 sau cele specifice

ale furnizorilor de blocuri ceramice agrementaţi. Mustăţile de amătură din rosturile

orizontale ale zidăriei vor fi prevăzute înainte de turnarea betonului sau vor fi plantate

ca ancore chimice. Pentru împănarea zidăriei perimetrale sub grinzi, aceasta se va

executa la fiecare nivel înainte de cofrarea, armarea şi betonarea grinzilor de la

nivelul următor. Impănarea zidăriei interioare sub plăci se va face cu pene din lemn

de stejar, bătute la interval de 50 cm pe ambele feţe ale peretelui, înainte de matarea

cu mortar de ciment.

1.5. METODA DE CALCUL ŞI DIMENSIONARE

Determinarea eforturilor unitare şi secţionale şi a deformaţiilor în toate elementele

structurii de rezistenţă a fost făcută pe modele de calcul tridimensionale în elemente

finite. Elementele structurii de rezistenţă au fost calculate la gruparea fundamentală

de încărcări (gravitaţionale permanente, variabile şi temporare de lunga durată) şi la

gruparea specială cu încărcarea excepţională din cutremur.

Construcţia se încadrează în categoria “C” de importanţă în conformitate cu

HGR 766/1997 şi clasa de importanţă III (1 = 1) conf. P100-1/2006. Din punct de

vedere al amplasamentului, construcţia se găseşte în zona valorii de vârf a

acceleraţiei de proiectare a terenului ag = 0.24g şi perioada de control TC = 1.6

sec.

La proiectarea infrastructurii au fost aplicate următoarele normative:

CR 0 – 2005 Cod de proiectare. Bazele proiectării structurilor în construcţii.

CR – 1-1-3-2005 Cod de proiectare. Evaluarea acţiunii zăpezii asupra contrucţiilor.

NP-082-04 Cod de proiectare Bazele proiectării şi acţiunii asupra constructiilor -

acţiunea vântului.

NP 120-2006 - Cod de proiectare şi execuţie a excavaţiilor adânci în zone urbane.

CR 2-1-1.1/2006 - Cod pentru proiectarea constructiilor cu pereti structurali din beton

armat

STAS 10101/1-78 – Acţiuni în construcţii. Greutăţi tehnice şi încărcări permanente.

STAS 10101/2A1-87 – Incărcări tehnologice din exploatare pentru constructii civile,

industriale şi agrozootehnice.

P-100-1/2006 – Normativ pentru proiectarea antiseismica a construcţiilor de locuinte

social-culturale, agrozootehnice şi industriale.

NP 112-04 – Normativ pentru proiectarea structurilor de fundare directă

NP 113-04 – Normativ privind proiectarea, execuţia, monitorizarea şi recepţia

pereţilor îngropaţi.

NP007-97 – Cod de proiectare pentru structuri în cadre din beton armat.

STAS 10107/0-90 – Calculul şi alcătuirea elementelor structurale din beton, beton

armat şi beton precomprimat.

STAS 10107/2 – Planşee curente din plăci şi grinzi din beton armat şi beton

precomprimat

CR 6-2006 – Cod de proiectare pentru structuri din zidărie.

1.6. TEHNOLOGIA DE EXECUŢIE A INFRASTRUCTURII - MĂSURI DE

PROTEJARE A VECINĂTĂŢILOR

Pentru excavarea la limita proprietăţii, în vederea realizării subsolului şi pentru

protejarea clădirilor şi gardurilor alăturate, a căror cotă de fundare este mai sus decât

cea a clădirii proiectate, a fost adoptată soluţia unei sprijiniri din piloţi foraţi din beton

armat. Aceştia vor fi solidarizaţi la partea superioară cu o grindă de coronament

perimetrală, odată cu realizarea pereţilor infrastructurii. Rezemarea reciprocă

temporară a srijinirii din piloţi foraţi se face cu grinzi filate şi şpraiţuri metalice de

inventar, la cota – 1.65 m, indicată în planşa referitoare la tehnologia de execuţie.

Soluţia adoptată asigură atât posibilitatea realizării excavaţiei cât şi rigiditatea

necesară pentru evitarea deplasărilor pereţilor acesteia şi protejarea proprietăţilor

alăturate.

Soluţia tehnică de sprijinire cu piloţi foraţi corespunde recomandărilor Studiului

geotehnic, prevederilor Expertizei tehnice efectuate în amplasament şi Normativului

privind cerinţele de proiectare şi execuţie a excavaţiilor adânci în zone urbane NP

120-06.

Soluţia de sprijinire cuprinde 256 piloţi cu diametrul de 30 cm, la interax de 40/60

cm, foraţi la adâncimi cuprinse între 5.00 m şi 5.50 m, măsurate faţă de nivelul mediu

al terenului natural (piloţi de tip PF1, PF2 şi PF3). Forajele sunt echipate cu carcase

din oţel beton, care asigură la partea superioară legătura monolită cu pereţii

perimetrali ai subsolului. Betonarea iniţială a piloţilor se face până la suprafaţa

terenului, iar lungimile carcaselor de armătură diferă în funcţie de cota finală a

excavaţiei. Carcasele de armătură sunt formate din bare longitudinale, inele de

rigidizare pentru transport şi montaj, fretă elicoidală continuă şi distanţieri–patină

pentru o acoperire minimă cu beton de 4,5 cm. Confecţionarea carcaselor se face

conform detaliilor din piesele desenate ale proiectului, cu respectarea Caietului de

sarcini. In zona pilelor perimetrale transversale sunt prevăzuţi piloţi scurţi, până la

nivelul radierului general (PF4 şi PF5). Aceştia permit montarea carcaselor de

armătură pentru pentru pile, de la nivelul radierului. In axele 8 şi 10, corespunzător

stâlpilor interiori ai suprastructurii, sunt prevăzuţi suplimentar piloţi scurţi, până la

nivelul radierului, având fişa egală cu cea a piloţilor perimetrali (piloţi de tip PF5). De

asemenea, un număr de 7 micropiloţi scurţi (sub nivelul radierului) sunt prevăzuţi în

interiorul incintei, pentru fixarea elementelor metalice stabilizatoare ale rezemării

provizorii cu şpraiţuri, executate din profile laminate. Betonul utilizat pentru piloţi este

de clasă C20/25, iar armătura din bare de oţel beton PC52 şi fretă din OB37.

Şpraiţurile provizorii sunt prevăzute din ţeavă metalică 250/8, la interax de 4.40

m – 5.30 m, iar grizile filate din europrofile HEA250.

Execuţia piloţilor foraţi şi excavaţia în incintă se realizează cu respectarea

caietului de sarcini, parte integrantă a proiectului la nivel PE şi a Normativului NP

113-04. Excavaţia în interiorul incintei de piloţi foraţi va fi realizată manual şi

mecanizat, după încheierea tuturor lucrărilor aferente sprijinirii (execuţia piloţilor,

montarea grinzilor filate şi a şpraiţurilor). Montarea elementelor metalice de rezemare

provizorie poate fi făcută etapizat, începând cu zona axelor 13 – 14 şi avansând

către stradă (axul 1a), pe măsura realizării excavaţiei mecanizate, cu condiţia ca

rezemarea provizorie să fie montată cu o travee în avans faţă de frontul excavaţiei.

Nu sunt necesare lucrări de epuisment, având în vedere faptul că nivelul apei

subterane a fost interceptat de forajele geotehnice sub cota finală a excavaţiei în

toate secţiunile.

1.6.1 Etape tehnologice pentru lucrările aferente excavaţiei generale şi a

infrastructurii

Soluţia constructivă şi tehnologică adoptată prin proiect ţine seama adâncimea

excavaţiei, prezenţa clădirilor alăturate în lungul limitelor laterale ale proprietăţii,

cotele de fundare variabile ale acestora (subsoluri parţiale) şi suprasarcinile

transmise terenului de fundare. De asemenea, soluţia tehnologică ţine seama de

constrângerile impuse din punct de vedere funcţional (gabarite de parcare şi

circulaţii). Gabaritul disponibil al sprijinirii a impus alegerea piloţilor cu diametrul de

30 cm şi distanţa tehnologică a acestora faţă de limita proprietăţii de minim 12 cm

(gabarit utilizat şi executat la lucrări similare). Piloţii foraţi sunt prevăzuţi cu rezemare

temporară la partea superioară (grinzi filate şi şpraiţuri), montată înainte de

începerea excavaţiei generale. După finalizarea lucrărilor de execuţie a radierului,

sistemul de rezemare interioară se demontează, piloţii lucrând în continuare ca piloţi

liberi (în consolă), permiţând astfel armarea, cofrarea şi betonarea elementelor

subsolului fără restricţii tehnologice.

Tehnologia de execuţie este reprezentată în planşa explicativă anexată prezentei

documentaţii.

Etapa I-a – realizarea piloţilor şi micropiloţilor foraţi, montarea sprijinirii cu şpraiţuri şi

filate:

- trasarea poziţiei fiecărui pilot conform planului de pilotaj, numerotarea şi

marcarea lui prin ţăruş;

- săparea găurii de foraj;

- introducerea carcasei de armătură (sau armăturii rigide în cazul

micropiloţilor);

- betonarea pilotului;

- excavaţie la cota -1.85 m (-0.35 m faţă de nivelul mediu al terenului);

- curăţirea piloţilor de pământ până în ax, deasupra cotei -1.85 m;

- turnarea unui strat de beton de egalizare orizontal de 5 - 7 cm pentru

pozarea grinzilor filate;

- montarea grinzilor filate pe contur şi turnarea betonului simplu cu rol de pat

uniform, între grinzile filate şi faţa interioară a piloţilor;

- montarea prin împănare a spraiţurilor metalice la cota -1.65 m în ax.

Etapa a II-a – excavaţie generală şi execuţia radierului general la cotele -3.20 şi –

4.40.

- excavaţie mecanizată şi lucrări de finisare manuală a săpăturii între cotele

-3.50 m şi -4.50 m, după caz;

- curăţirea piloţilor şi îndepărtarea pământului dintre piloţi până la nivelul

axului vertical;

- turnarea preradierului din beton simplu, cu grosimea de 15 cm/10 cm;

- armarea şi betonarea radierului la cotele -3.20 şi -4.40.

Etapa a III-a – demontarea sistemului de sprijinire temporară cu şpraituri şi filate

- demontarea şpraiţurilor;

- demontarea filatelor şi spargerea betonului de egalizare şi a betonului de

pat;

- spargerea betonului din piloţi la capătul superior, între cotele -2.10 şi -1.50

şi îndreptarea armăturii verticale pentru monolitizarea în grinda de

solidarizare.

Etapa a IV-a – completarea infrastructurii

- executarea pereţilor, stâlpilor, grinzilor, planşeului peste subsol cu

înglobarea capătului superior al piloţilor în grinzile de coronament

perimetrale.

1.6.2 Măsuri tehnologice şi organizatorice referitoare la execuţia incintei

Lucrările de excavaţie generală precum şi cele de realizare a infrastructurii şi

suprastructurii clădirii vor fi însoţite de un program de monitorizare a vecinătăţilor.

Programul de monitorizare, care va respecta intervalele de măsurători stabilite prin

proiect va cuprinde în principal următoarele activităţi:

- amplasarea de reperi (martori) topo în amplasament, pe construcţiile

învecinate şi la colţurile proprietăţii, pentru urmărirea tasărilor şi deplasărilor

orizontale;

- montarea reperilor (martorilor) din sticlă pe calcanele construcţiilor învecinate,

în zonele în care se constată prezenţa unor fisuri existente înainte de

începerea lucrărilor;

- relevarea exactă a stării tehnice a clădirilor existente învecinate înainte de

începerea lucrărilor, inclusiv releveu foto, şi întocmirea de procese verbale de

constatare însuşite de proprietarii acestora.

Ca măsuri tehnologice şi organizatorice pe care executantul lucrării trebuie să le

aibă în vedere pentru evitarea oricăror prejudicii aduse proprietăţilor vecine se

menţionează:

- evitarea vibraţiilor şi/sau şocurilor care să producă avarii construcţiilor vecine,

pe parcursul tuturor fazelor execuţiei;

- evitarea atingerii construcţiilor vecine de către utilajele în mişcare;

- evitarea rezemării de orice fel în timpul execuţiei a utilajelor, cofrajelor sau

materialelor de construcţiile învecinate sau depozitarea lor pe terenurile

adiacente;

- evitarea manipulării materialelor deasupra proprietăţilor învecinate.

Pentru îndeplinirea acestor cerinţe, forajul piloţilor va fi executat cu un utilaj care

nu produce vibraţii (forare cu şnec şi pompă de injectare). La atingerea nivelului

stratului permeabil (nisip), pereţii forajului vor fi injectaţi cu lapte de ciment, pentru

asigurarea stabilităţii acestora.

Înnainte de începerea lucrărilor de construire, beneficiarul va asigura curăţirea

amplasamentului de resturile subterane ale construcţiei aflate anterior pe teren.

Desfiinţarea acestor resturi se va face de către o societate specializată, cu

respectarea etapelor şi procedurilor stabilite prin proiectul de desfiinţare şi a

expertizei întocmite în acest scop, pentru a nu afecta construcţiile existente.

Fundaţiile îngropate şi pereţii din zidărie ai subsolului rămaşi pe traseul piloţilor vor fi

dezafectaţi prin demolare manuală (spargere în blocuri mici), pentru a nu produce

vibraţii care să afecteze construcţiile vecine. Excavaţia pentru lucrările de

dezafectare se va face etapizat, pe lungime limitată la 1 – 1.50 m în lungul limitei de

proprietate, pentru a nu afecta stabilitatea calcanului clădirii alăturate. După

evacuarea resturilor de beton şi zidărie, tranşeele rămase vor fi umplute imediat cu

argilă compactată manual, înainte de începerea forajului.

Măsurile adoptate prin proiectul structurii de rezistenţă rezolvă problema

adiacenţei clădirii proiectate cu construcţiile vecine, atât în faza lucrărilor de execuţie

cât şi în cea de exploatare ulterioară. Soluţia tehnică adoptată nu afectează

negativ rezistenţa şi stabilitatea clădirilor învecinate.