MEMORIA

DEFINIȚIE Memoria este un proces psihic

care constă în întipărirea, recunoașterea și reproducerea senzațiilor, sentimentelor, mișcărilor, cunoștințelor etc. din trecut.

Din punct de vedere a procesarii informației există trei etape principale în formarea și recuperarea memoriei:

Codificare sau înregistrare: primire, prelucrare și combinarea informațiilor primite

Depozitare: crearea unor înregistrari permanente a informațiilor codate

Preluare, rechemare sau amintire: cererea înapoi informațiilor stocate ca răspuns la unele nevoi de utilizare într-un proces sau o activitate.

FUNCȚIILE MEMORIEI Memoria are o funcție cognitivă. Este un

proces de cunoaștere, iar rolul ei cel mai important este acela de a oferi conținuturi proceselor cognitive superioare (gândirii și imaginației). Memoria are și o funcție adaptativ reglatorie, jucând un rol fundamental în echilibrul vieții psihice a omului. Fără memorie, nu ar fi posibil fenomenul de conștiință. Memoria realizează ancorarea omului în trecut, capacitatea de a rezolva situațiile prezente și resurse pentru anticiparea celor viitoare.

CLASIFICAREA

MEMORIEI

DUPĂ PREZENȚA SAU ABSENȚA INTENȚIEI, SCOPULUI ȘI CONTROLULUI VOLUNTAR ÎN PROCESELE DE ENGRAMARE, PĂSTRARE ȘI REACTUALIZARE:

Memorie voluntară

Memorie involuntară

 DUPĂ GRADUL DE ÎNȚELEGERE AL CELOR MEMORATE: Memorie mecanică

Memorie logică

 DUPĂ MODALITATEA INFORMAȚIONALĂ PREFERENȚIALĂ:  Memoria imagistic-intuitivă

Memoria verbal-simbolica

 DUPĂ CRITERIUL TIMPULUI: Memoria senzorială deține informații

senzoriale mai puțin de o secundă după ce un element este perceput;

Memoria de scurtă durată  permite amintirea pentru o perioadă de câteva secunde pana la un minut fără repetiție.

Memoria de lunga durată  poate stoca cantități mult mai mari de informație pentru o durată potențial nelimitată.

DEREGLAREA MEMORIEI ESTE CAUZATĂ DE :*AMNEZIE* BOALA ALZHEIMER

AMNEZIA Amnezia (greacă μνήμη - fără memorie) este

pierderea totală sau parțială a memoriei. Cauzele pot fi numeroase, de exemplu: în urma unui accident, care a cauzat traumatizarea craniului, o comoție cerebrală, o infecție cerebrală (meningită, encefalită), o hemoragie cerebrală, o hipoxie cerebrală (oxigenare insuficientă), intoxicație, hipnoză sau un șoc intens psihic. Amnezia poate fi anterogradă sau retrogradă, globală sau parțială, de scurtă durată (temporală) sau permanentă. Amnezia infantilă se manifestă la adulți care nu-și amintesc de anumite faze din copilărie.

BOALA ALZHEIMER

BOALA ALZHEIMER Boala Alzheimer (Morbus Alzheimer)

este o afecțiune degenerativă progresivă a creierului care apare mai ales la persoane de vârstă înaintată, producând o deteriorare din ce în ce mai accentuată a funcțiilor de cunoaștere ale creierului, cu pierderea capacităților intelectuale ale individului și a valorii sociale a personalității sale, asociată cu tulburări de comportament. Această boală reprezintă forma cea mai comună de declin mintal la persoanele în vârstă și a devenit tot mai frecventă o dată cu creșterea longevității.

ISTORIC La 25 noiembrie 1901, psihiatrul german 

Alois Alzheimer examinează pentru prima dată o pacientă, Auguste D., în vârstă de 51 de ani, internată în "Spitalul pentru Bolnavi psihici și Epileptici" din Frankfurt pentru tulburări cognitive progresive, halucinații, idei delirante și degradare a personalității sociale. Alzheimer notează la început un diagnostic vag: "Boală a uitării" (Krankheit des Vergessens). Evoluția bolii este urmărită timp de cinci ani și, după moartea pacientei în urma unei infecții, creierul obținut în urma autopsiei este examinat cu amănunțime de Alzheimer, descoperind modificări caracteristice necunoscute până atunci. 

SECŢIUNE FRONTALĂ PRIN DOUĂ CREIERE (PROCESARE COMPUTERIZATĂ A IMAGINII). DREAPTA: ACCENTUATĂ REDUCERE DE VOLUM AL CREIERULUI UNUI PACIENT CU BOALA ALZHEIMER. STÂNGA: CREIER NORMAL

EVOLUȚIE ȘI PROGNOSTIC

Boala Alzheimer progresează în timp, dar rapiditatea agravării depinde de la o persoană la alta. Unele persoane pot avea manifestări minime până în fazele tardive ale bolii, alte persoane pierd capacitatea de a efectua activități zilnice deja într-o fază precoce a bolii. Nu există până în prezent posibilitatea unei vindecări. O persoană afectată de boala Alzheimer trăiește în medie 8 - 10 ani de la apariția primelor simptome, dacă nu intervin alte cauze intercurente de moarte.

EVOLUȚIA BOLII ESTE ÎMPĂRȚITĂ ÎN MOD CONVENȚIONAL ÎN TREI FAZE: Faza inițială- pierdere a orientării-

pierderea capacității de a iniția anumite activități- neadaptare la situații noi și nefamiliare- reacții întârziate și capacitate de memorare încetinită- tulburări de judecată, decizii greșite- dificultăți în utilizarea banilor- tulburări de dispoziție afectivă, iritabilitate, neliniște

Faza intermediară- probleme în recunoașterea persoanelor familiare- dificultăți la citit, scriere și calcul- greutăți în a se îmbrăca singur- probleme de gândire logică- tulburări de dispoziție accentuate, ostilitate față de persoane apropiate- pierderea orientării temporale- suspiciuni nejustificate, idei de persecuție, gelozie, urmărire- necesitatea unei supravegheri și îngrijiri permanente

Faza avansată (tardivă)- pacienții nu-și mai amintesc că trebuie să se spele, să se îmbrace, să meargă la toaletă- pierd abilitatea de a mesteca alimentele, de a înghiți, uită că au mâncat deja și pretind să li se servească din nou masa- dificultăți în păstrarea echlibrului, dificultăți de mers- stări confuzive, uneori cu agitație, în special noaptea- pierderea capacității de a comunica prin cuvinte- pierderea controlului vezicii urinare sau intestinal (incontinență pentru urină și fecale)

TRATAMENT Deși nu există încă un tratament eficace

care să vindece boala Alzheimer, o serie de mijloace trebuiesc folosite pentru a îmbunătăți calitatea vieții bolnavului și a-i menține pe cât posibil activitatea în familie și societate.