Banca Medici, o afacere de familie

Bancile au fost in istoria europeana pentru multa vreme o afacere de familie, lucrul acesta fiind

valabil si in cazul familiei de Medici, care a creat o adevarata dinastie de-a lungul timpului, scrie revista

germana Focus. 

Florenta lui Lorenzo de Medici, cea a secolului XIII, era un oras infloritor din punct de vedere

comercial, in care familiile bogate, printre care Bardi, Peruzzi sau Acciaiuoli, nu mai facea demult comert

doar cu marfuri ci si cu bani.

 

Începuturile bancilor pot fi trasate plecând din secolul doi inainte de Christos, in Mesopotamia,

ele fiind pe atunci simple si generate de activitatea de negustorie. Pentru a avea un negot fara probleme,

comerciantii isi imprumutau intre ei bani, de cele mai multe ori contra unor dobânzi. Bancile florentine

faceau si ele bani multi prin finantarea cheltuielilor curtilor europene, in schimbul careia primeau dreptul

de a incasa impozitele si taxele vamale din tara respectiva, o afacere care in mod clar merita sa fie facuta.

 

În secolul XIV insa, un datornic rau platnic, a facut ravagii in afacerile familiilor florentine de

bancheri. Este vorba despre regele englez Eduard al III-lea, care nu si-a platit datoriile acumulate in

timpul razboiului de 100 de ani. Tara sa era in imposibilitate de plata iar bancile creditoare din indepartata

Italie la pamânt. Profitorul crizei financiare de atunci a fost Vieri di Cambio de Medici, care intre 1348 si

1392 a deschis o banca cu filiale in mai multe orase ale Europei.

 

Însa cel care a pus baza puterii familiei de Medici, care avea sa joace un rol important in politica

europeana de la inceputul epocii moderne, a fost nepotul acestuia, Giovanni di Bicci de Medici, care mai

intâi a lucrat la banca unchiului iar apoi pe cont propriu. Cei din familia Medici au facut avere din faptul

ca Biserica romano-catolica avea nevoie de multi bani.

 

Desi biserica era oficial contra dobânzii, Codul de drept canonic din 1918 stipulând inca faptul ca

un contract de imprumut nu justifica profitul, totusi se facea referire la aceea ca legile lumesti pot fi de

alta parere. Pasajul referitor la camata a fost sters abia in noul Cod de drept canonic din 1983. În cazul

afacerilor cu Medici lucrurile nu erau vazute cu ochi asa de severi, la urma urmei Vaticanul având nevoie

de reteaua cu ramificatii largi a acestora pentru a incasa banii credinciosilor, proveniti, de exemplu, din

afacerea cu indulgente.

 

Medici primeau pentru aceasta un comision si desigur influenta in ocuparea posturilor si

functiilor. La moartea lui Giovanni di Bicci de Medici, afacerea a fost preluata din 1429 de catre fiul

acestuia Cosimo, el extinzând pas cu pas puterea familiei. Odata cu Lorenzo Magnificul incepe in 1469

decaderea bancii Medici. Nepotul lui Cosimo s-a straduit cu o mai mare nesabuinta decât stramosii sai sa

obtina putere si faima iar arma sa a fost averea bancii.

 

Averea a disparut insa iar in 1494, la doi ani de la moartea lui Lorenzo, banca a trebuit sa se

inchida. Ascensiunea politica a familiei a continuat insa si fara afacerea bancara, familia dând câtiva mari

duci de Toscana, trei Papi si doua regine ale Frantei purtând acest nume.