Ministerul Educaiei i Tineretuluial Republicii MoldovaUniversitatea de stat din Tiraspol

A realizat: Turcanu Rita gr.103Specialitatea: Pedagogie n nvmntul Primar i Psihopedagogie A verificat: Bunescu Lucia Dr. conf. universitar

Chiinu 2014Cuprins:1. Mihai Eminescu- bibliografie2. Opera poetica a lui Mihai Eminescu3. Ft-Frumos din lacrimi de Mihai Eminescu4. Ce Te Legenide Mihai Eminescu5. Rugaciunea de Mihai Eminescu6. Revedere de Mihai Eminescu7. Floarea Albastra de Mihai Eminescu8. Motivele In Poieziile Eminesciene

MMihai Eminescuihai Eminescu (1850 - 1889)s-a nscut la Botoani la 15 ianuarie 1850. Este al apte-lea din cei 11 copii ai cminarului Gheorge Eminovici, provenit dintr-o familie de rani romni din nordul Moldovei i al Raluci Eminovici, nscut Juracu, fiic de stolnic din Joldeti. i petrece copilria la Botoani i Ipoteti, n casa printeasca i prin mprejurimi, ntr-o total libertate de micare i de contact cu oamenii i cu natura. Aceast stare o evoc cu adnc nostalgie n poezia de mai trziu ("Fiind biat sau "O, rmi").ntre 1858 i 1866, urmeaz cu intermitene coala la Cernui. Termin clasa a IV-a clasificat al cinci-lea din 82 de elevi dup care face 2 clase de gimnaziu. Prsete coala n 1863, revine ca privatist n 1865 i pleac din nou n 1866. ntre timp, e angajat ca funcionar la diverse instituii din Botoani (la tribunal i primrie) sau pribegete cu trupa Tardini-Vldicescu.1866 este anul primelor manifestri literare ale lui Eminescu. n ianuarie moare profesorul de limba romn Aron Pumnul i elevii scot o brour, "Lcrmioarele invceilor gimnaziti , n care apare i poezia "La mormntul lui Aron Pumnul semnat M.Eminovici. La 25 februarie / 9 martie pe stil nou debuteaz n revista "Familia, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia "De-a avea. Iosif Vulcan i schimb numele n Mihai Eminescu, adoptat apoi de poet i, mai trziu, i de ali membri ai familiei sale. n acelai an i mai apar n "Familia nc 5 poezii. Din 1866 pn n 1869, pribegete pe traseul Cernui-Blaj-Sibiu-Giurgiu-Bucureti. De fapt, sunt ani de cunoatere prin contact direct a poporului, a limbii, a obiceiurilor i a realitilor romneti. A intenionat s-i continue studiile, dar nu-i realizeaz proiectul. Ajunge sufleor i copist de roluri n trupa lui Iorgu Caragiali apoi sufleor i copist la Teatrul Naional unde l cunoate pe I.L.Caragiale. Continu s publice n "Familia", scrie poezii, drame (Mira), fragmente de roman ,"Geniu pustiu, rmase n manuscris; face traduceri din german. ntre 1869 i 1862 este student la Viena. Urmeaz ca auditor extraordinar Facultatea de Filozofie i Drept, dar audiaz i cursuri de la alte faculti. Activeaz n rndul societilor studeneti, se mprietenete cu Ioan Slavici; o cunoate la Viena pe Veronica Micle; ncepe colaborarea la "Convorbiri Literare; debuteaz ca publicist n ziarul "Albina din Pesta. ntre 1872 i 1874 este student la Berlin. Junimea i acord o burs cu condiia s-i ia doctoratul n filozofie. Urmeaz cu regularitate dou semestre, dar nu se prezint la examene. Se ntoarce n ar, trind la Iai ntre 1874-1877. E director al Bibliotecii Centrale, profesor suplinitor, revizor colar pentru judeele Iai i Vaslui, redactor la ziarul "Curierul de Iai . Continu s publice n "Convorbiri Literare. Devine bun prieten cu Ion Creang pe care l introduce la Junimea. Situaia lui material este nesigur; are necazuri n familie; este ndrgostit de Veronica Micle.n 1877 se mut la Bucureti, unde pn n 1883 este redactor, apoi redactor-ef la ziarul "Timpul. Desfoar o activitate publicistic excepional, tot aici i se ruineaz ns sntatea. Acum scrie marile lui poeme (Scrisorile, Luceafrul etc.).n iunie 1883, surmenat, poetul se mbolnvete grav, fiind internat la spitalul doctorului uu, apoi la un institut pe lng Viena. n decembrie i apare volumul "Poezii , cu o prefa i cu texte selectate de Titu Maiorescu (e singurul volum tiprit n timpul vieii lui Eminescu). Unele surse pun la ndoial boala lui Eminescu i vin i cu argumente n acest sens. n anii 1883-1889 Eminescu scrie foarte puin sau practic deloc. Mihai Eminescu se stinge din via n condiii dubioase i interpretate diferit n mai multe surse la 15 iunie 1889 (15 iunie, n zori - ora 3) n casa de sntate a doctorului uu. E nmormntat la Bucureti, n cimitirul Bellu; sicriul e dus pe umeri de patru elevi de la coala Normal de Institutori.n "Viaa lui Mihai Eminescu ( 1932), G. Clinescu a scris aceste emoionate cuvinte despre moartea poetului: "Astfel se stinse n al optulea lustru de viaa cel mai mare poet, pe care l-a ivit i-l va ivi vreodat, poate, pmntul romnesc. Ape vor seca n albie i peste locul ngroprii sale va rsrii pdure sau cetate, i cte o stea va vesteji pe cer n deprtri, pn cnd acest pmnt sa-i strng toate sevele i s le ridice n eava subire a altui crin de tria parfumurilor sale". Mihai Eminescu, bustul poetului de pe Aleea Clasicilor, Chiinu, R.MoldovaOpera poetic a lui Mihai Eminescu Opera poetic a lui Mihai Eminescu. Alturi de volumele cuprinznd traduceri din limbi strine, piese de teatru, ncercri beletristice, un rol important l au ediiile cu versuri (antume i postume). Pe data de 24 ianuarie 1866, moare Aron Pumnul, profesorul su de literatur la Colegiul din Cernui unde nva elevul Mihai. Cu aceast mprejurare apte gimnaziti tipresc o brour cu Lcrimioare... la mormntul prea-iubitului lor profesoriu. A doua din aceste poezii este semnat: M. Eminoviciu, privatist. Pe 25 februarie/9 martie revista Familia din Pesta i public poezia De-a avea. Iosif Vulcan, directorul revistei, i-a schimbat ns numele din Eminovici n Eminescu, nume pe care poetul l-a adoptat imediat i pentru totdeauna. Pe 15/27 mai - I se public poezia O clrire n zori, pe 16/29 iulie revista Familia i public poezia Din strintate, iar pe 14/26 august apare poezia La Bucovina, n revista Familia, unde mai apar alte poezii, n11/23 septembrie, poezia Sperana, iar pe 16/28 octombrie, Misterele nopii. n lunile octombrie - noiembrie n cinci numere consecutive aceeai revist i public nuvela Lanul de aur, tradus dup Onkel Adam, scriitor suedez. Pe 2/14 aprilie 1867 apare una din cele mai cunoscute poezii de tineree Ce-i doresc eu ie, dulce Romnien revista Familia. n data de 18/30 iunie Apare poezia La Heliade. n anul 1869, 31 ianuarie/12 februarie - Revista Familia continu s-i publice poezii - Junii corupi. Pe 11 aprilie - Apare n Familia poezia Amicului F. I.. Cu ocazia morii fostului domnitor al Munteniei, Barbu Dimitrie tirbey, public ntr-o foaie volant poezia cunoscut sub titlul La moartea principelui tirbey. Din 1870 dateaz primele sale ncercri publicistice, astfel n 7/19 1870 i 9/21 ianuarie public n gazetaAlbina care aprea n limba romn la Budapesta articolul O scriere critic, n care ia va lua aprarea lui Aron Pumnul mpotriva unei brouri a lui D. Petrino din Cernui. Publicistul va trece la situaia politic a romnilor i a altor naionaliti conlocuitoare din Austro-Ungaria publicnd, sub pseudonimul Varro, n Federaiunea din Pesta, trei articole, strns legate ntre ele, pentru care a fost citat de procurorul public din Pesta: S facem un congres (5/17 aprilie), n unire e tria (10/22 aprilie) i Echilibrul (22 aprilie/4 mai i 29 aprilie/11 mai) n luna martie 1870, alturi de N. Teclu, preedinte, Eminescu, n calitate de secretar al comitetului de organizare a aniversrii mnstiriii Putna, semneaz un apel pentru strngerea de fonduri n vederea serbrii de la Putna. n 15 aprilie poetul va public n Convorbiri literare din Iai poezia Venere i Madon, analizat de Titu Maiorescu n studiul su, Direcia n poezia i proza romn, 1872. Pe data de 17 iunie i scria lui Iacob Negruzzi, redactorul revistei Convorbiri literare, lmurindu-i ideea fundamental din Epigonii. n 15 august public Convorbiri literare din Iai poezia Epigonii. n 4/16 septembrie i va scrie din nou o scrisoare lui Iacob Negruzzi rugndu-l sa publice n Convorbiri literarenotia ce-i trimite, asupra proiectatei ntruniri la mormntul lui tefan cel Mare la Putna. Tot atunci trimite povestea Ft-Frumos din lacrim, care se tiprete n Convorbiri literare, n numerele de la 1 si 15 noiembrie. n 1871, dintre numeroasele proiecte literare, n acest an probabil ia o form iniial Proletarul, sub impresia lecturilor poetului despre evenimentele Comunei din Paris. Poemul va fi continuat i desvrit n anii urmtori. El a stat la baza poemului mprat i proletar. Lucreaz la un amplu poem epic Panorama deertciunilor. n luna februarie a aceluiai an n cteva scrisori succesive, l va pune pe Negruzzi la curent cu proiectele sale literare i i-l recomanda clduros pe Ioan Slavici. Pe data de 1 martie apare n revista Convorbiri literare poezia Mortua est, trimis lui Negruzzi n scrisori. Pe data de 8 aprilie Asociaia Romnia jun a studenilor romni din Viena ine edin de unificare a conducerii, alegnd primul su comitet, cu I. Slavici, preedinte i Eminescu, bibliotecar. Pe data de 15 iunie, Apar n Convorbiri literare poeziile nger de paz i Noaptea ... Pe data de 1 august, n edina Asociaiei care s-a inut n Cernui, s-au desvrit pregtirile pentru serbarea de la Putna, fixat pentru 15/27 august. Cu aceast ocazie Eminescu revede locurile copilriei i ale adolescenei sale. Se oprete chiar pe la Botoani i Ipoteti. n numrul din 3/15 august, n ziarul Romnul Eminescu public mpreun cu Pamfil Dan, membru n comitetul serbrii, o scrisoare n care explic semnificaia ntlnirii tineretului romn n jurul mormntului lui tefan cel Mare. Pe data de 1 septembrie 1872 particip la o edin a Junimii din Iai, unde citete fragmente din Panorama deertciunilor, Egipetul i nceputul Evului de mijloc, apoi nuvela Srmanul Dionis. Prezena n ar a poetului este confirmat i de o scrisoare pe care Eminescu o trimite din Botoani, n august, lui Titu Maiorescu, n care intervenea n favoarea lui Toma Micheru, pentru un concert al acestuia. Pe data de 7 septembrie, Mihai Eminescu citete n edina Junimii dou poezii: nger i Demon i Floare albastr. Pe data de 1 octombrie, poezia Egipetul apare n Convorbiri literare. Pe data de 1 decembrie se tiprete n revista Convorbiri literare nuvela Srmanul Dionis. n 1873 poetul ncepe s prelucreze literatur folcloric, ncepe s lucreze la primele versiuni la Clin (file din poveste) i Luceafrul. Pentru a-i putea asigura o existen modest este nevoit s accepte curnd un post la consulatul romn de la Berlin, aflat sub conducerea lui Theodor Rosetti, mai trziu al lui N. Kretulescu. Tensiunea dintre tat i fiu l-a determinat pe poet s cear exmatricularea i eliberarea unui certificat doveditor c pn la data de 14 iulie a urmat dou semestre. Pe 1 ianuarie se retiprete n Convorbiri literare nuvela Srmanul Dionis. Pe data de 1 aprilie apar poeziile nger i demon i Floare albastr n Convorbiri literare. Pe 1 noiembrie 1874 public n Convorbiri literare un articol despre Constantin Blcescu, reproducndu-i multe poezii. Colaboreaz la Lexiconul Brockhaus cu un articol despre Arthur Schopenhauer. Pe 1 decembrie apare poezia mprat i proletar n Convorbirile literare. Pe 1 februarie 1875, public n Convorbiri literare poezia Ft-Frumos din tei. Pe data de 9 iulie apare n Curierul de Iai, fr semntur, schia La aniversar. Pe 6 august apare n acelai ziar nuvela Cezara, retiprit i n numerele din 11, 13, 15 i 18 august. Pe 1 septembrie apar n Convorbiri literare poeziile Melancolie, Criasa din poveti, Lacul i Dorina. Pe 1 noiembrie apare n Convorbiri literare poezia Clin. Pe 1 decembrie apare n Convorbiri literare poezia Strigoii. n anul 1877 publicistul i continu activitatea ziaristic la Curierul de Iai. Public cronici teatrale n legtur cu spectacolele la care asist. Viziteaz n dese rnduri casa btrnului Micle i particip la edineleJunimii. Anul se scurge fr ca poetul s fi publicat mcar un vers. Eminescu ns nu avea bani nici pentru o fotografie cerut de Negruzzi la Iai spre a-i pune chipul n tabloul cu portretele junimitilor. Pe data de 12 august, ntr-un articol de tip polemic, ia aprarea manualului de logic al lui Maiorescu, sub titlul Observaii critice, n Curierul de Iai. n anul 1878 va avea o activitate ziaristic intens. Abia dac particip la edinele sptmnale de la Maiorescu i de la Mite Kremnitz. Venirea lui Rossi n Bucureti i ocup serile. n data de 28 ianuarie, sub titlul Reprezentaiile Rossi public n Timpul o scurt cronic teatral. Pe 1 martie va publica n Convorbiri literare poeziile Povestea codrului, Povestea teiului, Singurtate iDeparte sunt de tine, trimise la numeroase insistene din partea lui Iacob Negruzzi. Pe 16 aprilie public n Timpul un foileton, Patele, care l impresioneaz pe Caragiale att nct peste cincisprezece ani avea s-l reproduc n Moftul romn (1893). Pe 26 mai citete acas la Titu Maiorescu poezii, prezent fiind i Vasile Alecsandri, srbtoritul de laMontpellier pentru ginta latin. n luna iulie, urmnd sfatul medicului, i ia concediu de la ziar i pleac la Floreti, Dolj la moia lui Nicolae Mandrea. Aici traduce, din nsrcinarea Ministerului Cultelor i nvturilor Publice, tomul nti al scrieriiFragmente din istoria romnilor de Eudoxiu Hurnuzaki, aprut de curnd n nemete. n 1879 crete n intensitate pasiunea pentru Mite Kremnitz, creia i pred lecii de limba romn i-i ofer n manuscris poezia Att de fraged. Faptul l alarmeaz pe Maiorescu, dup cum reiese dintr-o nsemnare a criticului din ziua de 1 iunie: Grea epoc Eminescu. Se afund din ce n ce mai mult n munca de gazetar. n redacie are un rol preponderent, dar obositor. Satisface cererile repetate ale lui Negruzzi i-i trimite la Iai poezii care se public n Convorbiri literare: Pe 1 februarie public un grupaj de trei poezii Pajul Cupidon..., O, rmi, Pe aceeai ulicioar... Pe 1 septembrie apar alte trei poezii De cte ori, iubito..., Rugciunea unui dac i Att de fraged... Pe 1 octombrie n aceeai revist vor aprea alte poeme, sonetul Afar-i toamn, Sunt ani la mijloc, Cnd nsui glasul, Freamt de codru, Revedere, Desprire i Foaia veted. Pe1 aprilie 1880 - Apare n Convorbiri literare poezia O, mam... Pe parcusul anului 1881 dei era complet absorbit de activitatea ziaristic, gsete totui timp i revizuiete nuvela Cezara, a crei ultim form o ncredineaz lui Maiorescu, ntre filele unei brouri care coninea balada lui Schiller, Mnua, tradus n treisprezece limbi; n romnete de Eminescu. Tot n acest an lucreaz la desvrirea Luceafrului i la diversele forme din Mai am un singur dor. Pe 1 februarie public Scrisoarea I n Convorbiri literare. Pe data de 18 martie i scrie tatlui su, bolnav fiind, cerndu-i iertare c nu poate veni s-l vad. Negustoria de gogoi i de braoave l ine strns de dughean. Se plnge c-i e acru sufletul de cerneal i de condei. Totodat i scrie i lui Negruzzi, spunnd c nu gsete un minut liber spre a rspunde la scrisorile primite. l anun ns c prin Maiorescu i-a trimis Scrisoarea III, pe care a citit-o de mai multe ori la Junimeabucuretean. Pe 28 martie, seara, Titu Maiorescu citete Scrisoarea III n cenaclul Junimii, la Iai. Pe 1 aprilie criticul public Scrisoarea II n Convorbiri literare, iar pe 1 mai, se tiprete Scrisoarea III. Pe data de 1 septembrie, se ncheie ciclul Scrisorilor cu publicarea n Convorbiri literare a poeziei Scrisoarea IV. Pe 8 octombrie 1882, poetul citete i corecteaz poemul Luceafrul mpreun cu Maiorescu, pe care l prezint lefuit la Junimea. Pe 23 martie 1883, La edina Junimii, Maiorescu semnalizeaz prezena lui Iosif Vulcan. Probabil cu aceast mprejurare, Eminescu i-a dat acestuia textul urmtoarelor poezii care au aprut n Familia n cursul lunilor urmtoare. Pentru aceste poezii Eminescu a primit un mic onorar, singurul cu care a fost rspltit n toat activitatea sa literar. Pe24 aprilie apare S-a dus amorul..., pe 15 mai Cnd amintirile..., pe 5 iunie, Adio, pe 17 iulie, Ce e amorul?, pe 28 august , celebrul poem Pe lng plopii fr so..., pe 13 noiembrie , i dac... n luna aprilie, poemul Luceafrul, n romnete, vede lumina tiparului n Almanahul societii studenetiRomnia jun din Viena. Pe 4 iunie, Timpul anun plecarea la Iai a lui Eminescu, pentru a asista n calitate de corespondent al ziarului la serbarea dezvelirii statuii lui tefan cel Mare. i regsete vechii prieteni, I. Creang i Miron Pompiliu. Cu aceast ocazie citete junimitilor din Iai, strni n casa lui Iacob Negruzzi, poezia Doin. Pe 1 iulie se tiprete n Convorbiri literare poezia Doin. n luna august, revista Convorbiri literare reproduce poezia Luceafrul tiprit iniial n Almanahul de la Viena. Pe data de 14 octombrie - Alecsandri citete la Ateneul Romn piesa Fntna Blanduziei. Fondurile strnse din vnzarea biletelor, n valoare de 2,000 lei, sunt adugate contribuiei amicilor pentru plecarea lui Eminescu. n 21 decembrie 1883 i apare la Socec volumul Poezii, cu o prefa i cu texte selectate de Titu Maiorescu, i portretul autorului (e singurul volum tiprit n timpul vieii lui Eminescu). Volumul cuprinde i 26 de poezii inedite. n 1884 , revista Convorbiri literare n numerele din lunile ianuarie i februarie i public douzeci i una din cele douzeci i ase de poezii, publicate ca inedite n volumul de la Socec. Pe data de 12 februarie, apare poezia Din noaptea... n revista Familia, ultima din grupul celor date lui Iosif Vulcan n primvara anului precedent. n 1885, Apare la editura Socec ediia a II-a a volumului de poezii, cu acelai coninut. Eminescu continu modesta slujb la bibliotec i pred lecii la coala comercial. n luna iulie apare poezia Sara pe deal n "Convorbiri literare". Pe data de 1 ianuarie 1886 public n revista Epoca ilustrat public Dalila (fragment). Poezia apare postum n ntregime n Convorbiri literare la 1 februarie 1890. Pe data de 2 martie, Romnia liber informeaz despre o conferin publicat lui Vlahu asupra lui Eminescu, ludnd poeziile i criticnd aspru pe cei care au avut alte preri asupra lor. Pe data de 15 martie, albumul literar al societii studenilor universitari Unirea i public poezia Nu m-nelegi n luna decembrie, apare n revista Convorbiri literare poezia La steaua. Pe data de 1 februarie, 1887 apare n Convorbiri literare poezia De ce nu-mi vii iar pe pe data de 1 iulie, apare n Convorbiri literare poezia Kamadeva. n luna decembrie 1888 particip la apariia revistei Fntna Blanduziei, unde scrie articole la 4 i 11 decembrie, semnnd cu iniiale. Pe data de 25 decembrie, se anun n revist apariia volumului de poezii, ediia a III-a, cu un adaos de trei poezii fa de ediiile precedente: La steaua, De ce nu-mi vii i Kamadeva. n luna octombrie1889, va fi trimis la tipar ediia a IV-a a volumului de poezii de la Socec, cu un studiu al lui Titu Maiorescu, intitulat Poetul Eminescu.

Ft-Frumos din lacrimde Mihai EminescuPublicat in revista "Convorbiri literare" inca din anii studentiei lui Eminescu, basmul "Fat-Frumos din lacrima" reuneste trasaturile prototipului folcloric cu originalitatea imprimata de autor.Basmul, ca specie, fiind "o oglindire [...] a vietii in moduri fabuloase" (Calinescu), in opera pe care o discutam, tema este initierea unui tanar si rolul acesteia in lupta dintre Bine si Rau.Titlul este numele eroului fabulos, cu origine miraculoasa. Procedeul este utilizat in eposul fabulos folcloric, astfel incat si alte basme ("Praslea cel voinic si merele de aur", "Greuceanu", "Campan Verde si Frumos"), contin in titlu numele protagonistului. Basmul este o specie literara a genului epic.Opera narativa in proza, de intindere mica/medie. in care realitatea este transfigurata in fabulos, iar personajele poarta valori simbolice, basmul isi are originea in creatia populara.Cu toata diversitatea lor tematica, basmele folclorice prezinta o seama de trasaturi comune:- Formulele tipice de inceput, mediane si de incheiere;- Confruntarea dintre Bine si Rau, cu victoria celui dintai;- Personajele simbolice reprezentand cele doua principii;- Timp si spatiu imaginare;- intamplarile narate au caracter supranatural;- Eroul pozitiv are niste "ajutoare""donatori" care ii faciliteaza trecerea probelor initiatice;- Frecventa unor motive: cifrele magice (cu deosebire, cifra trei), drumul initiatic, obiectele magice, nunta ca final compensator.Basmul cult respecta prototipul si functiile basmului folcloric, trasatura reliefata de universul operei pe care o discutam.Basmul "Fat-Frumos din lacrima" incepe cu o situatie initiala repetabila, fixata intr-un timp indepartat si neprecizat: in vremea veche, un cuplu imparatesc isi traia zilele in durere, din pricina ca soarta refuza sa-i daruiasca un urmas; acesta ar fi motivul imparatului fara succesor, pe care l-am intalnit si in "Tinerete fara batranete si viata fara de moarte ori in alte creatii folclorice.Intr-o zi, in timp ce indurerata imparateasa se ruga la icoana Maicii Domnului, aceasta din urma, induiosata, a lacrimat; lacrima fiind supta de tanara craiasa, la timpul sorocit, ea va naste un print pe care l-a numit Fat-Frumos din lacrima (motivul nasterii miraculoase).Conform schemei narative a basmului popular, Fat-Frumos creste intr-o luna cat altii intr-un an, iar cand ajunge la varsta barbatiei, pleaca in lume (motivul calatoriei initiatice).Evenimentul care tulbura echilibrul initial este vrajba dintre tatal lui Fat-Frumos si un imparat vecin, conflict care dura de cincizeci de ani; aceasta este cauza plecarii eroului hotarat sa se lupte cu urmasul imparatului vrajmas.Ajungand insa la palatul acestuia, Fat-Frumos este primit cu bucurie si tinerii devin frati de cruce. in virtutea acestui legamant, Fat-Frumos il izbaveste pe imparatul vecin de Mama Padurilor (care cerea jertfa de copii si pe care o invinge, in lupta, dupa ce inversase cele doua buti pline cu apa si, respectiv, cu putere).Se pastreaza astfel eternul conflict dintre Bine si Rau (prezent in basme), cu victoria celui dintai.Ca rasplata a vitejiei, Fat-Frumos o primeste pe Ileana (fiica Mamei Padurilor) care-i va deveni, mai tarziu, mireasa.Sirul probelor initiatice pe care trebuie sa le treaca eroul nu se incheiase insa. Rugat de tanarul imparat vecin sa i-o aduca pe fata Genarului, Fat-Frumos va fi supus si la alte incercari: se tocmeste sluga la o baba, careia ii paste iepele, scapand de moartea fagaduita cu ajutorul imparatului tantarilor si al imparatului racilor (motivul animalelor/vietuitoarelor nazdravane); la capatul timpului juruit, isi alege un cal (din cei sapte), drept plata a muncii sale.Ca si in basmul popular, calul ales este slabanog, dar baba pusese in el sapte inimi; cu ajutorul lui, fata Genarului este rapita si adusa la cel care o iubea.Intre timp, Ileana orbise din pricina lacrimilor varsate de dorul lui Fat-Frumos. intoarcerea acestuia ii aduce insanatosirea, iar nunta va constitui finalul compensator.Se poate observa astfel ca multe dintre functiile basmului (cum le numeste V. Propp) sunt respectate: situatia initiala, plecarea eroului de acasa, paguba (lipsa) adusa de un raufacator, incercarile prin care trece personajul pozitiv, lupta lui cu raufacatorul, victoria eroului benefic, intoarcerea acasa si nunta.Fireste, intamplarile sunt plasmuite de imaginatie, nu exista in realitate (sunt fantastice).In basmul cult, autorul imbogateste schema basmului folcloric, in conformitate cu viziunea sa artistica sau cu propriul sau stil.Portretul Ilenei intruneste, de pe acum, atributele fiintei diafane, care pluteste parca pe deasupra lucrurilor, din lirica eminesciana de mai tarziu: "Haina ei alba si lunga parea un nor de raze si umbre, iar parul ei de aur era impletit in cozi lasate pe spate, pe cand o cununa de margaritarele era asezata pe fruntea ei neteda. Luminata de razele lunei, ea parea muiata intr-un aer de aur."Eminesciene sunt si pasajele descriptive in care luna, lacul, noaptea, bogatia coloristica si multimea florala amintesc de lirica marelui poet:"Luna rasarise dintre munti si se oglindea intr-un lac mare si limpede ca seninul cerului. in fundul lui se vedea sclipind, de limpede ce era, un nisip de aur; iar in mijlocul lui, pe o insula de smarand, incunjurat de un crang de arbori verzi si stufosi, se ridica un mandru palat, de o marmora ca laptele, lucie si alba..."Epitetele ("marmora...lucie si alba", "cerul cernit"), comparatiile originale ("fata ... dulce ca visele marii"), hiperbolele care tind spre colosal, toate sunt ale Poetului etern.Fat-Frumos din acest basm porneste in lume "horind" si doinind din fluier, fapt care ii confera atributele lui Orfeu (personaj mitologic des intalnit in opera eminesciana).Protagonistul basmului cult dobandeste un contur specific, determinat de modul propriu al autorului de a-si crea personajele.Si in basmul lui Eminescu, personajele sunt fantastice si au valori simbolice. Dintre acestea, Fat-Frumos se deosebeste de personajele similare din alte basme, fiind pus, de la inceput, in relatie cu sacrul: se naste din lacrima unei icoane, pe vremea cand Dumnezeu mai umbla pe pamant.A doua parte a initierii sale consta in incercarile de a o rapi pe fata Genarului.Surprins de acesta si aruncat "in norii cei negri si plini de furtuna ai cerului", Fat-Frumos este "botezat" cosmic si se purifica prin transformarea in cenusa si, apoi, in izvor.Momentul in care Dumnezeu isi spala fata in apa izvorului, ii aduce lui Fat-Frumos contopirea cu fiinta divina si revenirea la conditia umana.Avand nevoie de un cal bun, Fat-Frumos devine sluga babei care avea sapte iepe. Acum, "ajutoarele" lui (imparatul tantarilor si cel al racilor) ii rasplatesc omenia, ajutandu-l sa nu-si piarda capul.Revenit, cu fata Genarului, la imparatul vecin, Fat-Frumos isi dovedeste loialitatea si respectul fata de legamantul facut.O ipostaza interesanta a lui Fat-Frumos este aceea de Orfeu, care impresioneaza, prin cantecul de fluier, intreaga natura: "vaile si muntii se uimeau auzindu-i cantecele, apele-si ridicau valurile mai sus, ca sa-l asculte, izvoarele isi turburau adancul."Cel care pornise sa restabileasca armonia lumii, este investit, in final, cu atributul eternizarii.

1

Ce te legeni?de Mihai Eminescu- Ce te legeni, codrule,Fr ploaie, fr vnt,Cu crengile la pmnt?- De ce nu m-a legna,Dac trece vremea mea!Ziua scade, noaptea cretei frunziul mi-l rrete.Bate vntul frunza-n dung -Cntreii mi-i alung;Bate vntul dintr-o parte -Iarna-i ici, vara-i departe.i de ce s nu m plec,Dac psrile trec!Peste vrf de rmureleTrec n stoluri rndurele,Ducnd gndurile melei norocul meu cu ele.i se duc pe rnd, pe rnd,Zarea lumii-ntunecnd,i se duc ca clipele,Scuturnd aripele,i m las pustiit,Vestejit i amoriti cu doru-mi singurel,De m-ngn numai cu el!Teme i motive lirice: natura, timpul

CE TE LEGENI - Creatie lirica de inspiratie folclorica de Mihai EMINESCUMinai Eminescu (15 ianuarie 1850 - 15 iunie 1889) a considerat totdeauna ca o literatura culta nu-si poate defini specificul national decat prin reflectarea traditiilor istorice si folclorice ale neamului sau. Admiratia pentru literatura populara s-a simtit in toate creatiile lirice, deoarece Eminescu a apreciat sincer performanta artistica, precum si expresia directa si succinta de exprimare a ideilor rapsozilor: "Poezia populara este expresia cea mai scurta a simtamantului si a gandirii".Dragostea lui Eminescu pentru folclorul romanesc este vizibila in toate poeziile, el insusi marturisindu-si radacinile spirituale infipte adanc in sufletul neamului sau: "Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarbe soarele un nour de aur din marea de amar ".Poezia "Ce te legeni" este o creatie lirica, intrucat Eminescu isi exprima in mod direct sentimentele de dragoste pentru natura, starea de melancolie provocata de scurgerea ireversibila a timpului, principalul mod de expunere fiind descrierea.Poezia "Ce te legeni" face parte din tema de inspiratie folclorica a liricii eminesciene si ilustreaza imaginea si sentimentele codrului aflat la sfarsitul anotimpului toamna, care asteapta cu tristete apropiata iarna, simbolizand astfel starea de melancolie a poetului pentru scurgerea ireversibila a timpului. Trecerea timpului este ilustrata prin succesiunea anotimpurilor, toamna-iarna, care lasa codrul fara frunze, fara pasari, fara viata.Titlul este exprimat printr-o interogatie retorica, pe car.e poetul o adreseaza cu nostalgie codrului. Tristetea codrului este ilustrata de punctele de suspensie care indeamna la meditatie, la gandire profunda privind timpul trecator.Structura, semnificatii si limbaj artistic Poezia nu este structurata in strofe, deoarece poetul exprima o idee unica, aceea a scurgerii ireversibile a timpului, care semnifica faptul ca viata este trecatoare. Principala figura de stil pe baza careia este construita poezia este personificarea codrului, care se emotioneaza si traieste puternice sentimente omenesti, deoarece natura eminesciana este ocrotitoare si participativa la starile interioare ale eului liric.Prima secventa lirica o constituie intrebarea pe care poetul o adreseaza in mod direct codrului, prin reluarea partiala a titlului: "Ce te legeni, codrule, / Fara ploaie, fara Vant, / Cu crengile la pamant?". Poetul isi exprima ingrijorarea pentru tristetea codrului, care se leagana - aparent - fara un motiv evident: "Fara ploaie, fara vant". Sentimentul de apropiere sufleteasca, de prietenie il determina pe poet sa observe amaraciunea, deprimarea codrului, ilustrate printr-o imagine vizuala: "Cu crengile la pamant?". Codrul este personificat, deoarece poetul ii atribuie sentimente si stari omenesti.Secventa a doua este alcatuita din raspunsul codrului, care este umanizat, deoarece poarta un dialog cu poetul, explrcandu-i motivele din cauza carora este trist si deprimat. Scurgerea ireversibila (intr-un singur sens - n.n.) a timpului este exprimata prin succesiunea anotimpurilor toamna-iarna. Efectul pe care il are timpul asupra codrului este dureros, deoarece ii rareste frunzisul, ii alunga pasarile cantatoare. Elementele vietii care se degradeaza treptat, odata cu trecerea timpului, sunt relatate printr-o gradatie, care porneste cu exclamatia explicita a codrului, exprimandu-i starea sufleteasca de o tristete sfasietoare - "De ce nu m-as legana, / Daca trece vremea mea!", cauzata de efemeritatea vietii.Anotimpul prezentului este toamna, iar apropierea iernii este ilustrata prin cateva semne specifice, redate prin verbe la prezentul etern: "Ziua scade, noaptea creste"; "Bate vantul frunza-n dunga"; "Bate vantul dintr-o parte - / Iarna-i ici, vara-i departe." Repetitia din versurile citate exprima disperarea si deznadejdea codrului din cauza anotimpului friguros si pustiitor.Starea de melancolie a codrului, care tanjeste dupa vara, este cauzata si de plecarea pasarilor care il incantau cu ciripitul lor: "Cantaretii mi-i alunga /() Daca pasarile trec!". Randunelele pleaca in "stoluri", imaginea vizuala fiind amplificata de versul "Zarea lumii-ntunecand", care creeaza o atmosfera generala de tristete, de amaraciune profunda de care este cuprinsa intreaga natura.In finalul poeziei creste in intensitate durerea codrului, care, personificat, este constient de trecerea timpului, de faptul ca viata se scurge ireversibil. Ideea reiese din repetitia verbelor"trec", "se duc" si din comparatia "se duc ca clipele". Pasarile calatoare si clipele simbolizeaza conceptia ca timpul trece prea repede, ca viata este efemera. Codrul ramane singur, parasit de toate fiintele dragi, idee exprimata prin epitetul triplu "pustiit, vestejit si amortit". EI este umanizat prin sentimentul de dor, care este singura speranta pentru revigorare, pentru refacerea in vara viitoare: "Si ma lasa pustiit / Vestejit si amortit / Si cu doru-mi singurel, / De ma-ngan numai cu el!".Ideea de timp este exprimata in poezie printr-o serie de cuvinte ale aceluiasi camp lexical: "vremea", "ziua", "noaptea", "iarna", "vara", "clipele".Poezia "Ce te legeni" de Mihai Eminescu este o creatie lirica, intrucat poetul, prin glasul codrului, isi exprima in mod direct sentimentele de tristete si melancolie pentru trecerea ireversibila a timpului, sugerata prin succesiunea anotimpurilor reci si deprimante, toamna si iarna. Prezenta dorului din final creeaza o raza de speranta pentru o eventuala revenire la viata in anotimpul vara, dar melancolia ramane, pentru ca speranta este "departe".

Mihail Eminescu RugciuneCrias alegndu-tengenunchem rugndu-te,nal-ne, ne mntuieDin valul ce ne bntuie;Fii scut de ntrirei zid de mntuire,Privirea-i adoratAsupra-ne coboar,O, Maic prea curati pururea fecioar,Marie!Noi, cei din mila sfntuluiUmbr facem pmntului,Rugmu-nendurrilor,Luceafrului mrilor;Ascult-a noastre plngeri,Regin peste ngeri,Din neguri te arat,Lumin dulce clar,O, Maic prea curati pururea fecioar,Marie!

Oda Rugciune este nchinat Preasfintei Fecioare i se nscrie pe tema poetul i poezia, fiindc poetul, ca i preotul sau profetul, caut s realizeze, prin poezie, un nou raport ntre Dumnezeu i sufletul neamului su.De aceea poetul se adreseaz Preasfintei Fecioare, n calitatea ei de Doamn a Cerului (Crias alegndu-Te), de Maic Preacurat (O, Maic Preacurat), de Regin peste ngeri, de aprtoare Fii scut de ntrire / i zid de mntuires nale i s mntuie neamul romnesc: nal-ne, ne mntuie /Din valul ce ne bntuie.Sentimentul dominant este de adoraie, ca form elevat a temei iubirii (Privirea-i adorat /Asupr-ne coboar), fiindc Preasfnta Fecioar este ocrotitoarea poporului romn, este Maica noastr Preacurat, prin care trebuie s dobndim cea de a doua natere din Duh Sfnt (ngenunchem rugndu-Te). Ea este Maica Luminii, adic a Domnului Iisus Hristos, Lumina Lumii i din icoana de lumin a Maicii Domnului trebuie s se desprind, ca o Lumin din Lumin, Pruncul Iisus n biserica inimii (Din neguri te arat, /Lumin dulce, clar), definit n Apocalipsa Sfanului Ioan, ca fiind Luceafrul (Rugmu-ne-ndurrilor /Luceafrului mrilor;). Maica Domnului este o mare rugtoare la tronul lui Dumnezeu, rugciunea Ei este ascultat, fiindc Ea a ascultat poruncile lui Dumnezeu. Poetul, devenit rugtor, tie c poezia trebuie s devin rugciune. n poezia Preot i filosof,Eminescu exprim ideea c poetul, ca i preotul sau filosoful, are cunoaterea fundamental, rspunsul asupra cruia a meditat ndelung, c sensul vieii pmnteti este dobndirea vieii venice. De aceea, n poezia ntunericul i poetul, Eminescu enun clar, direct ideea c poetul, ca i preotul, trebuie s exprime raportul dintre Dumnezeu i neamul su: Tu crezi c eu degeaba m-am scobort din stele Purtnd pe frunte-mi raza a naiunii mele?Tema iubirii la Eminescu are la baz ideea c iubirea fa de femeia-nger este o parte a iubirii fa de Dumnezeu, o cale ctre Iubirea divin: Cci femeia-iprototipul ngerilor din senin(Venere i Madon), de aici obsesia de a cuta locul aripilor ei: Locul aripelor albe l-a cta-n delirul meu {Locul aripelor). De aceea poemul Lucea farul \ ntreaga poezie a lui Eminescu trebuie neleas ca oglindind drumul spre cer al sufletului, de aceea poezia lui Eminescu este mare i adevrat, nu cum o mistific ateii.

Revederede Mihai Eminescu- Codrule, codruule,Ce mai faci, drguule,C de cnd nu ne-am vzutMult vreme au trecuti de cnd m-am deprtat,Mult lume am umblat.- Ia, eu fac ce fac de mult,Iarna viscolu-l ascult,Crengile-mi rupndu-le,Apele-astupndu-le,Troienind crrilei gonind cntrile;i mai fac ce fac de mult,Vara doina mi-o ascultPe crarea spre izvorCe le-am dat-o tuturor,Umplndu-i cofeile,Mi-o cnt femeile.- Codrule cu ruri line,Vreme trece, vreme vine,Tu din tnr precum etiTot mereu ntinereti.- Ce mi-i vremea, cnd de veacuriStele-mi scnteie pe lacuri,C de-i vremea rea sau bun,Vntu-mi bate, frunza-mi sun;i de-i vremea bun, rea,Mie-mi curge Dunrea.Numai omu-i schimbtor,Pe pmnt rtcitor,Iar noi locului ne inem,Cum am fost aa rmnem:Marea i cu rurile,Lumea cu pustiurile,Luna i cu soarele,Codrul cu izvoarele.

Revedere este prima creaie n metru popular - trohaic a lui Eminescu, publicat n Convorbiri literare din 1 octombrie 1879, dar scirs cu civa ani mai nainte. Prin ea se poate urmri ceea ce a dat folclorul lui Eminescu i ceea ce a dat el folclorului. Modelul deprtat este al lui lui Alecsandri din Doine, dar Eminescu adncete inteniile naintaului su cruia i este superior prin fora poetic, viziune filozofic i tehnic de versificaie. Poezia are o alctuire dialogat n construcia ei delimitndu-se dou planuri distincte: al omului i al codrului. Planurile snt aezate ntr-o dubl opoziie, opoziia marcat de cele dou ntrebri i de cele dou rspunsuri care-i transform pe interlocutori n simboluri ale unor realiti diferite: omul - condiia trectoare, codrul - eternitate.Poezia capt astfel un substrat filozofic, care nu mai e de origine folcloric. De origine popular snt: motivul codrului ca fiin mitic; dialogul cu natura, originalitatea i familiaritatea stilului trohaic, msura 7 - 8 silabe i rimele perechi, precum i armonia general a poeziei. De origine cult snt: rafinamentul expresiv, accentuarea ideii de perenitate a codrulului, amplificarea cosmic a opoziiei om - natur ; viziunea romantic asupra condiiei, sentimentul elegiac. Realiznd o fuziune perfect ntre sursele populare ale lirismului i cteva din temele fundamentale ale poeziei i filozofiei europene, caracteristic de baz a ntregii sale creaii, Eminescu a scris una dintre cele mai frumoase poezii n metru popular. Anotimpurile se repeta,existenta naturii ramane aceeasi:``Ia eu fac ce fac de mult`` In timpul iernii padurea asculta resemnata vuietul ``viscolului``, care ii distruge podoabele vegetale,``rupand`` crengile copacilor, inghetand apele, acoperind cu troiene cararile si ``gonind`` pasarile cantatoare. Viscolul se repeta in fiecare an, iar codrul, familirizat cu efectele acestuia, nu se mai teme de el In finalul poemului, raspunsul codrului subliniaz aperenitatea naturii si statornicia speciilor ei, in pofida curgerii eterne a timpului si a actiunii distructive a stihiilor. Pentru natura, notiunea de ``vreme`` nu exista, iar fenomenele telurice si astrale se repeta identic. Omul reprezinta o fiinta ``ratacitoare``, cautandu-si in permanenta locul ideal in care sa existe si sa se statorniceasca. Codrul nu este singur, el se integreaza intr-o pluritate a fenomenelor. PARTEA FINALA a poemului consta intr-o ampla enumeratie a elementelor naturii, grupate intr-o ordine fireasca, ce reuneste spatiul terestru cu cel cosmic. Poezia ``REVEDERE`` este o elegie.

Floare-albastrde Mihai Eminescu- Iar te-ai cufundat n stelei n nori i-n ceruri nalte?De nu m-ai uita ncalte,Sufletul vieii mele.n zadar ruri n soareGrmdeti-n a ta gndirei cmpiile asirei ntunecata mare;Piramidele-nvechiteUrc-n cer vrful lor mare -Nu cta n deprtareFericirea ta, iubite!Astfel zise mititica,Dulce netezindu-mi prul.Ah! ea spuse adevrul;Eu am rs, n-am zis nimica.- Hai n codrul cu verdea,Und-izvoare plng n vale,Stnca st s se prvalen prpastia mrea.Acolo-n ochi de pdure,Lng balta cea senini sub trestia cea linVom edea n foi de mure.i mi-i spune-atunci povetii minciuni cu-a ta guri,Eu pe-un fir de romaniVoi cerca de m iubeti.i de-a soarelui cldurVoi fi roie ca mrul,Mi-oi desface de-aur prul,S-i astup cu dnsul gura.De mi-i da o srutare,Nime-n lume n-a s-o tie,Cci va fi sub plrie --apoi cine treab are!Cnd prin crengi s-a fi ivitLuna-n noaptea cea de var,Mi-i inea de subsuoar,Te-oi inea de dup gt.Pe crare-n boli de frunze,Apucnd spre sat n vale,Ne-om da srutri pe cale,Dulci ca florile ascunse.i sosind l-al porii prag,Vom vorbi-n ntunecime:Grija noastr n-aib-o nime,Cui ce-i pas c-mi eti drag?nc-o gur i dispareCa un stlp eu stam n lun!Ce frumoas, ce nebunE albastra-mi, dulce floare!i te-ai dus, dulce minune,-a murit iubirea noastr -Floare-albastr! floare-albastr!Totui este trist n lume!Teme i motive lirice: ateptarea, dragostea, iubirea nemplinit, natura

Motivele In Poieziile EminescieneEminescu a fost un mare poet romantic dupa cum recunoaste el insusi in poezia "Eu nu cred nici in Iehova": "Eu raman ce-am fost, romantic". Si intradevar in operele sale, atat in poezie cat si in proza, intalnim o seama de teme si motive specifice romantismului. Acestea sunt de circulatie europeana, unele fiind preluate de la Schoppenhauer, Kant sau personalitati romantice ale vremii.Principalul motiv literar intalnit la Eminescu este cel al lunii, gasit in aproape toate poeziile. Ea este "stapan-a marii", in Scrisoarea I, sau "regina noptii moarta", in Melancolie, in orice caz impresioneaza mereu prin aparitia ei si simbolizeaza iubirea. De remarcat ca nu apare niciodata altfel decat sub forma de luna plina, cu exceptia Scrisorii III unde are alta semnificatie (luna noua in descrestere era stema Imperiului Otoman).Un alt motiv des intalnit este cel al codrului, foarte frumos descris in Povestea codrului si ridicat la rangul de voievod: "Imparat slavit e codrul,/ Neamuri mii ii cresc sub poale,/ Toate inflorind din mila/ Codrului Mariei-Sale." Uneori poetul se adreseaza codrului personificandu-l si considerandu-l sfetnicul sau. Atunci cand codrul nu este prezent in poezie apare in mod sigur un alt copac. Fie teiul, precum in Luceafarul: "Sub sirul lung de mandrii tei/ Sedeau doi tineri singuri", fie plopul: "Pe langa plopii fara sot/ Adesea am trecut", sau salcamul: "Deasupra criptei negre a sfantului mormant/ Se scutura salcamii de toamna si de vant" (O,mama). Alteori apar doar crengile ca simbol al pomului sau codrului: "Si aceiasi pomi in floare/ Crengi intind peste zaplaz".Din multe poezii nu lipsesc nici florile cum al fi cele de tei, ca in Dorinta: "Iar in par infiorate/ Or sa-ti cada flori de tei" sau floarea albastra, simbolul idealului inaccesibil, in poezia cu acelasi nume: Floare-albastra! Floare-albastra!/ Totusi este trist in lume" sau in Calin: "Flori albastre tremur ude in vazduhul tamaiet".Apa prezenta in poezia eminesciana, uneori sub forma de izvor, ca in Dorinta: "Vino-n codru la izvorul/ Care tremura pe prund", alteori de un lac: "Lacul codrilor albastru/ Nuferi galbeni il incarca", in poezia cu acelasi nume, sau chiar de mare: "Si s-arunca fulgerator/ Se cufunda in mare" in Luceafarul.Cateodata pe malul lacului intalnesti trestii ca in poezia Lacul: "Ia din tresti sa rasara / Si sa-mi cada lin pe piept". Animalele sunt reprezentate de cele mai multe ori de cerb: "Prin miscarea naltei ierbi,/ Eu te fac s-auzi in taina/ Mersul cardului de cerbi".Un alt motiv, cerul este deseori acoperit de nori ca in Sara pe deal: "Nouri curg, raze-a lor siruri despica". Cand norii nu apar sau lasa sa se intrevada printre ei se poate zari soarele: "Soarele ce azi e mandru, el il vede trist si ros/ Cum se-nchide ca o rana printre norii intunecosi".(Scrisoarea I) Alteori se zaresc chiar stelele: "Stelele-n cer/ Deasupra marilor/ Ard departarilor,/ Pana ce pier" (Stelele-n cer) sau doar Luceafarul, cea mai frumosa stea: "Langa fereastra, unde-n colt/ Luceafarul asteapta."Buciumul este si el un motiv caracteristic ce da sonoritate peisajului descris: "Seara pe deal buciumul suna cu jale". Uneori este inlocuit de corn, efectul sonor fiind acelasi : "Dintre ramuri de arin/ Melancolic cornul suna".(Peste varfuri)In mijlocul naturii alaturi de celelalte elemente ce constituie motive literare, poetul se lasa cuprins de somn: "Ne-om razima capetele-un de altul/ Si surazand vom adormi sub inaltul" (Sara pe deal). Dupa somn vine in mod firesc visul: "Vom visa un vis ferice,/ Ingana-ne-vom c-un cant/ Singurate izvoare"(Dorinta). Altadata viata este vazuta ca vis, visul capatand alt sens: "Caci e vis al nefiintei universul cel himeric".(Scrisoarea I)Motive literare specific eminescene pot fi considerate si marmura, apare de exemplu in Din valurile vremii: "Din valurile vremii, iubita mea rasai/ Cu bratele de marmur, cu parul lung balai", demonul : "Un demon sufletul tau este/ Cu chip de marmura frumos" in Te duci, si dorul: "In veci acelasi doruri mascate cu-alta haina/ Si-n toata omenirea in veci acelasi om()/ Dorinti nemarginite plantand intr-un atom".(Imparati si proletari).Acestea sunt motivele literare caracteristice ce se intalnesc la Eminescu, unele aproape in fiecare poezie, cum este luna, codrul sau apa, altele mai rar dar destul de des putandu-se deosebi ca motive aparte sau chiar singulare.Motivele, la Eminescu, se atrag unele pe altele: motivul ingerului cheama pe acela al demonului, cel al cosmogoniei pe cel al apocalipsei, motivul eroului mag si demiurgic sa cheme motivul femeii-zane, motivul eroului decazut, dezintegrat, sa introduca pe cel al femeii-Dalila, si asa mai departe.Dar afirma Zoe Dumitrescu-Busulenga la Eminescu, multitudinea motivelor, care ar face extrem de dificila intocmirea unui catalog, dezvaluie o apartenenta preponderenta la tipul de sensibilitate si fantezie creatoare romantica. De acolo vine sau intr-acolo ne duc floarea albastra si lacul si luna si teiul si noaptea, si obsesia motivului oniric, si calatoria cosmica si ingerul si demonul, si titanul, si zburatorul si atatea altele".