Page | 2

Page | 1

MBTI. Caracteristici de baza

1.Extravertirea (e) şi introvertirea (i)

Extravertirea şi introvertirea descriu atitudinea noastră faţă de lume. În timp ce unii dintre noi

preferă lumea exterioară a oamenilor şi lucrurilor, alţii preferă lumea interioară a gândurilor şi

contemplaţiei. Indiferent ce predispoziţie avem, ea reprezintă sursa noastră de energie. Extravertiţii şi

introvertiţii au nevoie de medii de viaţă diferite care să-i stimuleze şi să le transmită energie.

Extravertiţii simt nevoia să comunice, ei vorbesc şi se exprimă cu uşurinţă sau sunt mai degrabă

expansivi decât rezervaţi. Introvertiţii au nevoie de singurătate, de perioade în care să reflecteze şi

să cântărească lucrurile; ei sunt mai curând rezervaţi decât expansivi.

În faţa solicitărilor lumii exterioare, extravertiţii “ies” din ei înşişi, pe când introvertiţii “intră” în ei înşişi.

În vreme ce extravertiţii sunt sociabili şi prietenoşi, simţind nevoia să le împărtăşească şi celorlalţi

ideile şi problemele lor, introvertiţii sunt mai reţinuţi şi mai detaşaţi. Au nevoie de momente de linişte,

în care san u fie tulburaţi.

Extravertiţii simt mereu nevoie să fie în contact cu oamenii, să comunice, să discute, să

interacţioneze. Atenţia lor se îndreaptă spre lumea exterioară. Prezenţa introvertiţilor, acasă sau la

serviciu, îi nelinişteşte, iar pasivitatea şi neputinţa acestora de a comunica îi fac sa-şi piardă răbdarea.

Introvertiţii sunt cât se poate de diferiţi: ei au nevoie de singurătate pentru a analiza lucrurile cu

atenţie. Acţionează mai încet decât extravertiţii, preferând să reflecteze temeinic înainte. Sunt mai

răbdători, iar atenţia le este îndreptată spre lumea interioară. Când au în preajmă extravertiţi, acasă

sau la serviciu, se simt extenuaţi. Adesea, se inched în sine, ascunzându-şi emoţiile. Prin urmare, din

punctual de vedere al atitudinii, extravertitul are tendinţa de a se exteriorize, pe când introvertitul se

interiorizează. Afirmaţiile de mai jos se referă la fiecare din cele două atitudini.

Extravertitul

*** Preferă să lucreze împreună cu alţi oameni şi se simte nefericit când e singur. Doreşte compania

oamenilor şi în momentele de destindere

***Se simte bine într-un grup şi este în general vorbăreţ şi prietenos. Perioadele prea lungi de

singurătate pot să-l deprime.

***Cere noutăţi despre toată lumea; este interesat de tot ce înseamnă lume exterioară* Este de obicei

deschis şi se împrieteneşte uşor; cunoaşte multă lume

***Acumulează energie din contactele cu oamenii, dar îşi epuizează repede rezervele.

***De obicei, discută deschis cu cei din jur, îşi exprimă sentimentele şi vorbeşte cu plăcere la telefon

***Este impulsiv; întâi acţionează apoi gândeşte.*

***Vorbeşte cu uşurinţă despre el însuşi şi îşi exprimă părerile fără reţineri. Compania introvertiţilor îi

produce o senzaţie de diconfort, întrucât îu displace tăcerea.

*** Devine mai echilibrat dacă reuşeşte să-şi dezvolte trăsături introvertite.

Introvertitul

* Îi place, din când în când, compania oamenilor, dar are nevoie şi de momente de singurătate în care

să citească, să mediteze sau pur şi simplu să aibă linişte

* Preferă grupurile mici şi contactele

Page | 3

Page | 2

MBTI. Caracteristici de baza

cu câte un singur om. O companie prea numeroasă îl oboseşte şi-l vlăguieşte.

* Aşteaptă să primească noutăţi de la ceilalţi. E mai interesat de lumea interioară a reflecţiei decăt de

lumea exterioară.

* Este rezervat şi are uneori dificultăţi e comunicare. Îşi face mai greu prieteni, dar se simte foarte

legat de ei.

* Se “realimentează” din surse interioare de energie; are tendinţa să-şi economisească energia în s-o

cheltuiască.

* Când se află într-un grup, are nevoie de timp de gândire înainte de a-şi spune opinia. În general nu

intervine înconversaţia celorlalţi. Este posibil să nu-i placă să vorbească la telefon.

* Preferă să gândească bine înainte de a acţiona; uneori nu acţionează la momentul oportun.

* Este mai greu de cunoscut, căci îşi ascunde calităţile. Compania extravertiţilor îi trezeşte un

sentiment dureros.

*Devine mai echilibrat dacă reuşeşte sa-şi dezvolte trăsături extravertite.

2.Funcţia senzorială (S) şi cea intuitivă (N)

Aceste două funcţii se referă la modul în care cunoaştem lumea din jur şi primim informaţii de la ea.

Ele ne spun cum să observăm oamenii, lucrurile şi siituaţiile, şi cum asimilăm ceea ce citim şi ceea ce

ni se spune. Este foarte important să înţelegem aceste două predispoziţii. Deciziile noastre ulterioare

şi modul în care le ducem la îndeplinire depend de felul în care percepem sau observăm lucrurile. De

aceea funcţia senzorială şi funcţia intuitivă se numesc perceptive.

Însuşirile noastre senzoriale depend de informaţiile pe care ni le furnizează cele cinci simţuri – văzul,

auzul, pipăitul, gustul şi mirosul. Dacă funcţia senzorială este dezvoltată, se va pune probabil

accentual pe tot ce este şi particular; se preferă să se facă un singur lucru o data, se va trăi în present,

se va ţine seama de toate intrucţiunile primite, se are înclinaţie spre concret şi se va baza întotdeauna

pe datele reale; probabil va fi o persoana “cu picioarele pe pământ”, care preferă realitatea posibilului

şi se simte atrasă de acţiune, nu de speculaţie.

Senzorialii sunt ancoraţi de regulă în realitatea cotidiană, preferă lucrurile bine determinate şi

masurabile, sunt pricepuţi în chestiuni practice. Îşi rezolvă problemele în mod systematic, pas cu pas,

dând mare atenţie aspectelor precise, concrete. Adesea absorb pur şi simplu orice informaţie factuală,

chiar dacă nu au nevoie de ea. Le place să se folosească mereu de cunoştinţele accumulate şi fac

lucrurile metodic, concentrându-se asuprea prezentului. Consecinţa este că pot fi inconştienţi de

urmările actelor lor.

Intuitivii sunt complet diferiţi; ei absorb şi percep un spectru mai larg şi mai difuz de informaţii,

reţinând mai curând întregul decât componentele. Dacă funcţia intuitivă este dezvoltată, se tinde a se

neglija faptele şi instrucţiunile, abordând orice activitate într-o manieră personală. Câteodată sunt “cu

capul în nori”, mai interesat de idei şi posibilităţi, decât de realităţile cotidiene, şi se tinde spre

concentrarea asuprea viitorului. Le place mai degrabă să dobândească cunoştinţe noi decât să se

folosească de cele deja acumulate.

Intuitivii tind să trăiască în viitor, descoperind permanent noi posibilităţi şi căi de a schimba şi a

îmbunătăţi lucrurile. Simt imediat ce îmbunătăţiri s-ar putea adduce unei situaţii date şi le place să-şi

Page | 4

Page | 3

MBTI. Caracteristici de baza

imagineze cum ar trebui procedat. Uneori sunt complet rupţi de realităţile cotidinene şi uită, de pildă,

unde ăşi lasă cheile, abonamentul de autobus sau portmoneul. Au o privire de ansamblu, neatentă la

detalii, dar pot surprinde tipare ascunse şi relaţii subtile între oameni sau lucruri. Se entuziasmează în

faţa oricărui proiect nou, în care se grăbesc să se implice, şi lucrează bazându-se adesea pe fler.

Nu asimilează informaţii la întâmplare, căci pentru ei totul se leagă şi este investit cu sens.

Prezentăm mai jos câteva afitmaţii referitoare la funcţia senzorială şi funcţia intuitivă, care ne arată

cum percepem lumea din jurul nostru.

Senzorialul 

* Realist, cu simţ practic, rezonabil.

* Se conformează instrucţiunilor; atent la detalii

Intuitivul

* Are imaginaţie, e închlinat spre reflecţie.

* Uneori nu se conformează instrucţiunilor; acţionează pe neaşteptate; nu e atent la detalii.

S * Ia lucrurile aşa cum sunt; face uz de metode deja verificate.

* Dă mare importanţă trecutului, crede că orice decizie trebuie să se bazeze pe experienţa

trecută

* Se implică în tot ce se întâmplă acum şi este “cu picioarele pe pământ”; ştie să se bucure de

clipa prezentă.

* Crede că datele concrete sunt importante şi trebuie exploatate; în general, domeniul posibilului

nu-l interesează

* Are tot timpul ceva de făcut şi asta îl relaxează.

* Esenţial pentru el este să se simtă util.

* Observă detaliile, dar uneori nu are perspectiva întregului

* Adesea, îi consideră pe intuitivi cam inconsecvenţi, lipsiţi de simţ practic şi nerealişti.

* Are nevoie să-şi dezvolte trăsături intuitive pentru a-şi găsi echilibrul. * Inventiv; îi plac

schimbările şi varietatea.

N * Dă mare importanţă viitorului şi crede că deciziile trebuie luate în funcţie de posibilităţile

ulterioare

* Poate părea absent. Căci nu e intersat de ce se întâmplă acum, ci de ceea ce s-ar putea

întâmpla; are “capul în nori”.

* Interesat mai ales de idei şi posibilităţi; se întâmplă să neglijeze date concrete importante.

* Are tot timpul în minte idei şi proiecte

S * Esenţial pentru el este să creeze.

* Vede mai curând întregul decât detaliile şi poate să nu aibă simţ de observaţie.

* Adesea, îi consideră pe senzoriali cam plicticoşi şi incapabili să priceapă o idee.

N* Are nevoie să-şi dezvolte trăsături senzoriale pentru a-şi găsi echilibrul.

Page | 5

Page | 4

MBTI. Caracteristici de baza

3.Funcţia reflexivă (T) şi cea afectivă (F)

Aceste două funcţii, denumite judicative, se referă la modul în care luăm decizii şi la procesul prin care

ajungem la concluzii şi judecăţi asupra lucrurilor.

Ca să luăm o hotărâre, trebuie mai întâi să primim infomaţii folosindu-ne de una din funcţiile noastre

perceptive – senzorială sau intutitivă – despre care am vorbit. Abia după ce am dobândit informaţii pe

calea care ne este proprie (senzorială sau intuitivă) putem decide în funcţie de ceea ce am asimilat.

Nu putem lua hotărâri dacă nu am asimilat informaţii şi trebuie să înţelegem că oamenii decide nu

numai în moduri diferite (reflexiv sau afectiv), ci şi plecând de la informaţii diferite (senzoriale sau

intuitive).

Aşa cum percepem în moduri diferite, luăm decizii în moduri diferite, şi anume folosind funcţia noastră

preferată, reflexivă sau afectivă.

Funcţia reflexivă( T ) face apel la raţiune şi la logică şi se caracterizează prin fermitate, detaşare şi

obiectivitate. Oamenii care preferă această funcţie privesc de obicei lucrurile din afară şi tind să nu se

implice personal. Nu arată ce simt – chiar dacă au sentimente foarte puternice – şi cel mai adesea dau

dovadă de obiectivitate. Sunt buni analişti, sunt neclintiţi în hotărârile lor şi nu se lasă dominaţi de

emoţii.

Funcţia afectivă ( F ) pune înj schimb accentual pe armonia din relaţiile interumane, ţine seama de

nevoile oamenilor şi de împrejurărio, de sentimente individuale şi de loialitate. Tipul afectiv participă la

trăirile celorlalţi şi ia hotărâri în funcţie de influenţa, bună sau rea, a hotărârilor lui asupra oamenilor.

Când se gândeşte să întreprindă ceva, afectivul îşi pune problema efectelor acelui lucru asupra

celorlalţi.

Reflexivul crede în cinste şi în dreptate, iar în absenţa lor se simte ultragiat şi protestează veherment.

La nevoie, îşi expune deciziile metodic şi detaşat. Pentru că pune mare preş pe standarde şi pe

principii, de obicei ignoră circumstanţele atenuante.

Tipul afectiv ia hotărâri într-o manieră mai personală şi mai subiectivă, iar nevoile oamenilor şi

împrejurările dificile din viaţa lor îl mişcă profound. Afectivii îşi exteriorizează cu uşurinţă sentimentele

şi îşi exprimă fără reţineri simpatiile. Spre deosebire de reflexive, se simt personal implicaţi în

majoritatea deciziilor pe care le iau şi sunt gata să facă orice ca să mulţumească un om.

F * Ia decizii sub influenţa sentimentelor; ţine cont de valorile subiective şi personale când alege.

T * Priveşte lucrurile din unghi logic şi raţional.

* Bun analist, are principii ferme.

T * Reacţionează emoţional la fel ca un afectiv, dar pentru că nu se exteriorizează mulţi îl cred

insensibil.

* E devotat firmei sau companiei în cadrul căreia lucrează; este capabil să facă faţă oricărei situaţii

fără să se implice emoţional.* În majoritatea cazurilor, rămâne ferm pe poziţie.

* Crede de obicei că afectivii sunt cofuzi şi ilogici.

* I-ar fi de folos să ţină seama de sentimentele celolalţi şi de latura umană a diverselor situaţii.

Page | 6

Page | 5

MBTI. Caracteristici de baza

F * Priveşte lucrurile din unghiul nevoilor umane; crede că acestea trebuie să primeze întodeauna.

* Simpatia şi armonia dintre oameni sunt pentru el esenţiale.

* Îsi exteriorizează sentimentele.

F* Este devotat şefului şi colegilor de serviciu; se simte implicat în majoritatea situaţiilor şi încercă să

menţină armonia în relaţiile umane.

* În majoritatea cazurilor, se lasă convins de doleanţele oamenilor.

* Crede de obicei că reflexivii sunt calculaţi şi fără inimă.

* I-ar fi de folos să facă apel la raţiune şi logică; e bine să ceară părerea unui reflexiv când trebuie să

ia o decizie importantă.

4.Atitudinea juducativă (J) şi atitudinea perceptivă (P)

Această nouă pereche de predispozţii descrie altă latură a atitudinii faţă de viaţă, exprimând tendinţa

de a folosi cu precădere o funcţie perceptivă – senzorială sau intuitivă – sau una judicativă, reflexivă

sau afectivă.

Cum se petrece cea mai mare parte a timpului, acumulând informaţii şi observând lmea din jur sau

luând hotărâri şi judecând lucrurile? Celor care preferă atitudinea judicativă le place să aibă o viaţă

organizată şi planificată. În general, iau decizii cu uşurinţă şi le pun în aplicare ad litteram. Dimineaţa

vor să ştie ce au de făcut de-a lungul zilei, iar schimbările de program îi scot din ritm şi îi irită. Le place

să aibă mereu un scop în viaţă şi se adaptează greu situaţiilor neprevăzute.

Cei care peferă atitudinea perceptivă sunt mai relaxaţi şi nu au o viaţă prea organizată, iau deciziile

pe moment. Uneori îşi amână hotărârile până la ultima clipă pentru a strânge cât mai multe infomaţii şi

a vedea “cum stau lucrurile”, ceea ce l-ar înspăimânta pe un judicativ. Dimineaţa se bucură de o nouă

zi şi de surprizele cu care aceasta îi întâmpină. Dacă se întâmplă ceva neprevăzut sau lucrurile s-au

modificat între timp, perceptivii se adaptează foarte uşor, lasându-se “luaţi de val” fără să-şi facă

probleme.

Cele două atitudini, judicativă şi perceptivă, reprezintă stiluri de viaţă opuse. Tipul judicativ, organizat

din fire, îşi planifică treburile, se pregăteşte temeinic şi ăşi duce la bun sfârşit proiectele. Îşi petrece

timpul în mod constructiv şi creator, fără să-l irosească. Adesea, judicativii se simt presaţi de timp, căci

orice lucru, fie el pregătirea mesei sau scrierea unei disertaţii, reprezintă pentru ei un proiect care

trebuie încheiat. Tot ce rămâne neterminat le “stă pe cap” judicativilor, nemulţumindu-i.

Mai puţin organizaţi şi mai flexibili, perceptivii nu işi fac planuri bine definite şi adesea le mofidică pe

parcurs. În general, nu se pregătesc, ci preferă să resolve lucrurile din mers. Nu se simt presaţi de

timp, căci sunt interesaţi nu atât să încheie un proiect, cât să adune cât mai multe informaţii. În

consecinţă, vor urmări mai multe lucruri deodată, spre deosebire de judicative, care preferă să-şi

resolve treburile pe rând. Perceptivilor le place să-şi trăiască viaţa aşa cum este, fiind mai puţin

preocupaţi să realizeze ceva. În timp ce judicativii sunt neliniştiţi când lasă ceva neterminat,

perceptivii sunt, din contra, neliniştiţi când termină ceva, pentru că nu suportă lucrurile definitive şi

imuabile.

Page | 6

MBTI. Caracteristici de baza

J* Preferă să ducă lucrurile la bun sfârşit

P* Preferă să lase lucrurile să decurgă firesc, o dată cu fluxul vieţii.

J* Îşi fixează termene-limită şi le respectă; se conformează programului stabilit J* Are un sentiment de

uşurare după ce s-a luat o decizie, căci poate trece la treabă J* Lucrează mult şi face lucrurile

temeinic; se pregăteşte serios pentru orice însărcinare şi lasă lucrurile în ordine când a terminat; de

obicei nu se poate relaxa câtă vreme are ceva de făcut. J* Îşi planifică şi îşi structurează viaţa,

aşteptându-se ca şi cei din jur să procedeze astfel; schimbările îl derutează.

* Adesea se simte presat de timp şi vrea să încheie ce a început.

J * Îi consideră pe cei perceptivi nehotărâţi, verstili şi lipsiţi de ţel

* Ar avea de căştigat dacă ar fi mai receptiv la noi şi mai flexibil.

P* Termenele-limită nu-i folosesc decât

ca să-şi amintească ce-ar trebui făcut; aduce frecvent schimbări programului iniţial.

P* Amână deseori luarea unei decizii pentru a strânge cât mai multe informaţii; are un sentiment de

disconfort când s-a luat o hotărâre definitivă.

P* Nu se fereşte de muncă, dar preferă să lucreze când are dispoziţia necesară; nu-i place să se

pregătească din timp şi nici să lase lucrurile în ordine. E gata să se relaxeze sau să se distreze chiar

dacă mai are treburi de făcut.

P * E mai flexibil şi refuză programele fixe; se adaptează cu uşurinţă la orice schimbare.* Consideră

că are timp berechet; preferă sa stea şi să vadă ce se mai întâmplă.

P * Îi consideră pe judicativi mărginiţi, încăpăţânaţi şi rigizi.

* Ar avea de câştigat dacă s-ar strădui să fie mai organizat şi mai ordonat.

Extravertitul (e) – persoană mai deschisă, care vorbeşte cu uşurinţă şi acceptă cu plăcere să

colaboreze şi să comunice cu ceilalţi.

Introvertitul (i) – persoană mai rezervată, care vorbeşte mai puţin şi are nevoie de mai multă

singurătate.

Senzorialul (S) – trăieşte în prezent, acordă mare importanţă faptelor şi este priceput în chestiuni

practice; îi plac lucrurile bine definite şi măsurabile.

Intuitivul (N) – creative şi orientat spre viitor; preferă să imagineze mereu alte posibilităţi şi se

străduieşte să imbunătăţească lucrurile.

Reflexivul (T) – ia decizii folosindu-se de logică; apelează mai degrabă la raţiune decât la sentimente.

Afectivul (F) – interesat de oameni şi de nevoile lor; apelează mai degrabă la sentimente decât la

raţiune.

Judicativul (J) – este organizat şi îşi îndreaptă eforturile spre definitivarea peroiectelor.Perceptivul (P)

– flexibil, deschis schimbărilor şi noului în general.