Master Zidarie 2008-2009 Gata Cu Coperta

8/18/2019 Master Zidarie 2008-2009 Gata Cu Coperta

1/167

MASTER, AN II, SEM I, AN IV-CCIA, SEM. IREABILITAREA CONSTRUCTIILOR/REABILITAREA STRUCTURILOR CU DIAFRAGME DE ZIDARIE

REMEDIEREA SI CONSOLIDAREA CONSTRUCTIILOR DIN ZIDARIEProf.dr.ing. Tudor Dan

1

PROF.DR.ING. TUDOR DAN

FACULTATEA DE CONSTRUCTII

DEPARTAMENTUL C.C.I.A.


2/167



2

CUPRINS

1.PREVEDERI REFERITOARE LA EVALUAREA NIVELULUI DE PROTECTIE ACONSTRUCTIILOR EXISTENTE

1.1. Cerinţe fundamentale 1.2. Evaluarea lucrarilor de consolidare la cladiri existente 1.2.1. Colectarea informatiilor pentru evaluarea structuri1.2.2. Niveluri de cunoaştere1.2.3. Identificarea nivelului de degradare a construcţiei1.3. Evaluarea seismica a structurilor1.3.1. Evaluarea calitativă 1.3.2.4. Metodologia de nivel 31.4. Particularitati ale structurilor cu diafragme de zidarie

1.4.1. Informaţii specifice necesare pentru evaluarea siguranţei construcţiilor dinzidărie1.4.2. Evaluarea siguranţei seismice1.4.2.1. Generalităţi1.4.2.2. Metodologii de evaluare pentru clădiri din zidărie1.4.3. Evaluarea calitativă a clădirilor din zidărie:1.4.3.1. Evaluarea calitativă preliminară 1.4.3.2. Evaluare calitativă detaliată 1.4.4. Evaluarea prin calcul a siguranţei clădirilor din zidărie1.4.4.1. Siguranţa faţa de efectele acţiunii seismice în planul pereţilor1.4.4.1.1. Evaluarea forţei seismice de proiectare pentru ansamblul clădirii

1.4.4.1.2. Evaluare preliminară de ansamblu1.5. Evaluarea finala si formularea concluziilor1.5.1 Aspecte generale ale activităţii de evaluare1.5.2 Stabilirea clasei de risc a construcţiilor1.6. Conţinutul raportului de evaluare

2. PROPRIETATILE ZIDĂRIILOR2.1. Proprietăţile mecanice ale zidăriei2.1.1. Tipuri de elemente pentru zidărie

2.1.2. Gruparea elementelor de zidarie în funcţie de nivelul de încredere alproprietăţilor mecanice2.1.3. Rezistenţa la compresiune a elementelor pentru zidărie2.1.4. Rezistenţa zidăriei la forfecare în rost orizontal2.1.5. Rezistenţa la întindere din încovoiere perpendicular pe planul zidăriei2.2. Proprietăţi de deformabilitate ale zidăriei.2.2.1. Relaţia efort unitar – deformaţie specifică (σ - ε)2.2.2. Modulul de elasticitate al zidăriei


3/167



3

2.2.2.1. Modulul de elasticitate longitudinal2.2.2.2. Modulul de elasticitate transversal2.3. Proprietăţile fizice ale zidăriei2.4. Durabilitatea zidăriei2.4.1. Generalităţi

2.4.2. Clasificarea condiţiilor de mediu înconjurător2.4.2.1. Condiţii de microclimat de expunere2.4.3. Durabilitatea componentelor zidăriei 2.4.3.1. Elemente pentru zidărie 2.4.3.2. Mortar 2.4.3.3. Oţel pentru armături 2.4.3.4. Durabilitatea betoanelor2.4.3.5. Straturi de rupere a capilarităţii-hidroizolatii2.4.3.6. Elemente de legătură pentru pereţi2.4.3.7. Eclise, scoabe şi corniere2.4.4. Durabilitatea zidăriei aflată sub nivelul terenului

3. CALCULUL CLĂDIRILOR CU PEREŢI STRUCTURALI DIN ZIDĂRIE3.1. Principii generale de calcul3.2. Calculul structurilor la încărcări verticale3.2.1. Modelul de calcul pentru încărcări verticale3.2.2. Metode de calcul pentru încărcări verticale3.2.2.1.Determinarea forţelor axiale de compresiune în pereţii structurali3.2.2.2. Determinarea excentricităţilor de aplicare a încărcărilor verticale3.2.2.3. Excentricităţi provenite din alcătuirea structurii.

3.2.2.4. Excentricităţi datorate imperfecţiunilor de execuţie (excentricitateaccidentală)3.2.2.5. Excentricitatea datorată momentelor încovoietoare produse de forţeleorizontale perpendiculare pe planul peretelui3.3. Calculul capacitati de rezistenţei de proiectare a pereţilor de zidărie3.3.1.Condiţii generale de calcul3.3.1.1.Modelul de calcul.3.3.1.2. Ipoteze de calcul3.3.1.3.Caracteristici geometrice ale secţiunii orizontale a peretelui3.3.2. Capacitatea de rezistenţa de proiectare a pereţilor la forţă axială 3.3.2.1. Capacitatea de rezistenţa la compresiune a pereţilor din zidărie nearmată

(ZNA) cu elemente din argilă arsă 3.3.2.1.1. Determinarea coeficientului de reducere a rezistenţei ΦI-(sus si jos inarticulatie)3.3.2.1.2.Determinarea coeficientului de reducere a rezistenţei Φm (pe treimea demijloc)3.3.2.1.3. Determinarea înălţimii efective a peretelui (hef )


4/167



4

3.3.2.2. Capacitatea de rezistenţa la compresiune a pereţilor din zidărie armată – ZC,ZC+AR,ZIA3.3.2.3. Capacitatea de rezistenţa a pereţilor la compresiune locală sub efectul încărcărilor concentrate3.3.3. Capacitatea de rezistenţa de proiectare a pereţilor supuşi la încovoiere

perpendicular pe planul median3.4. Verificarea cerinţelor de rezistenţă 3.4.1. Verificarea cerinţei de rezistenţă pentru solicitările în planul peretelui3.4.1.1. Verificarea cerinţei de rezistenţă pentru solicitările perpendiculare pe planulperetelui

4. CAUZE CARE PRODUC DETERIORAREA STRUCTURILOR DIN ZIDARIE4.1. Generalitati4.2. Avarii generate de fundatii

4.3. Avarii ale suprastructurii

5. SOLUTII DE CONSOLIDARE A STRUCTURILOR DIN ZIDARIE5.1. Consideratii generale5.2.1. Categorii de lucrări pentru reducerea riscului seismic5.2.2. Scopul lucrărilor pentru reducerea riscului seismic5.2.2.1. Scopul interven ţ iilor de repara ţ ie5.2.2.2. Scopul interven ţ iilor de consolidare5.3. Alegerea categoriei lucrărilor de intervenţie

5.3.1. Criterii pentru alegerea categoriei lucrărilor de intervenţie5.3.1.1. Starea de avariere a structurii5.3.1.2. Vulnerabilitatea seismică 5.3.1.2.1. Stabilirea nivelului de vulnerabilitate prin coeficienţii R3 şi Rconv5.3.2. Categorii de lucrări de intervenţie recomandate5.4. Calculul şi verificarea lucrărilor pentru reducerea riscului seismic5.4.1. Bazele calculului lucrărilor de intervenţie5.4.2. Modele şi metode de calcul 5.4.3. Criterii de verificare5.5. Lucrări de reparaţie5.6. Lucrări de consolidare

5.6.1. Intervenţii de consolidare individual ă a elementelor structurale5.6.2. Intervenţii de consolidare de ansamblu5.6.2.1. Interven ţ ii f ăr ă modificarea alcătuirii structurale existente5.6.2.1.1 Lucrări pentru realizarea conlucrării între pereţii de pe direcţiile principaleale5.6.2.1.2. Lucrări pentru realizarea legăturilor între pereţi şi planşee/şarpantă 5.6.2.1.3. Lucrări pentru sporirea rigidităţii în plan orizontal a planşeelor.


5/167



5

5.6.2.1.4. Lucrări pentru eliminarea efectelor împingerilor5.6.2.1.5. Lucrări pentru consolidarea fundaţiilor5.6.2.2. Interven ţ ii cu modificarea/completarea structurii existente5.6.2.2.1. Lucrări pentru asigurarea continuităţii traseului forţelor gravitaţionale/seismice.

5.6.2.2.2. Lucrări pentru sporirea redundanţei5.6.2.2.3. Lucrări pentru eliminarea /limitare efectelor de răsucire de ansamblu5.7. Consolidarea peretilor portanti5.7.1. Consolidarea zidariilor care prezinta fisuri importante izolate care nu formeazao retea5.7.2. Atat peretii cu fisuri izolate, cat si cei care prezinta o retea densa, neregulata defisuri 5.7.3. La colturi si intersectii legaturile dintre pereti 5.7.4. Repararea fisurilor izolate 5.7.5. Consolidarea legaturilor dintre peretii portanti si cei de contravantuire 5.7.6. Camasuirea cu plase a zidariei

5.7.7. Sistemul cel mai eficient, in scopul maririi capacitatii portante, de ex. la actiuni 5.7.8. Portiunile de zidarii dislocate 5.7.9. O solutie de consolidare pasiva 5.8. Consolidarea zidariilor neportante5.8.1. La consolidarea peretilor de umplutura exteriori si interiori cu grosimea egalasau mai5.8.2. In general repararea peretilor neportanti se va face prin inlaturarea caramizilor,5.9. Consolidarea stalpilor de zidarie

6. INTERVENŢII ASUPRA ELEMENTELOR DIN LEMN ALE STRUCTURILOR DEZIDARIE

6.1. Analiza degradărilor datorate condiţiilor de exploatare6.2. Intervenţii asupra elementelor degradate ale planşeelor din lemn6.3. Intervenţii asupra legăturilor dintre planşeele din lemn şi pereţii din zidărie6.4 Intervenţii asupra planşeelor din lemn pentru sporirea rigidităţii acestora6.5. Intervenţii asupra şarpantelor din lemn la clădiri cu pereţi din zidărie6.6. Intervenţii asupra elementelor verticale (stâlpi, diafragme)

ANEXA A1 (CONFORM P100-1-Exemple de calcul)EXEMPLU DE CALCUL PENTRU O STRUCTURA DE ZIDARIE NEARMATA(ZNA)

ANEXA A2 (CONFORM P100-1-Exemple de calcul)EXEMPLU DE CALCUL PENTRU O STRUCTURA DE ZIDARIE CONFINATA(ZC)


6/167



6

NOTE DE CURS

FACULTATEA DE CONSTRUCTII

REABILITAREA CONSTRUCTIILOR

DISCIPLINA: REABILITAREA SI CONSOLIDAREA CONSTRUCTIILOR DE ZIDARIE

REABILITAREA STRUCTURILORCU DIAFRAGME DIN ZIDARIE PORTANTA

1.PREVEDERI REFERITOARE LA EVALUAREA NIVELULUI DEPROTECTIE A CONSTRUCTIILOR EXISTENTE

1.1. Cerinţe fundamentale

Evaluarea seismică a clădirilor existente urmăreşte să stabilească dacă acestea satisfac cu un grad

adecvat de siguranţă cerinţele fundamentale (nivelurile de performanţă) avute în vedere la

proiectarea construcţiilor noi, conform P100 – 1: 2006.

Cerinţele fundamentale, respectiv cerinţa de siguranţă a vieţii şi cerinţa de limitare a degradărilor

şi stările limită asociate (starea limită ultimă SLU şi starea limită de serviciu SLS), sunt definite în

Normativul P100 – 1: 2006, unde se indică şi intervalele medii de recurenţă (IMR) de referinţă ale

acţiunilor seismice luate în considerare pentru cele două stări limită.

Diferenţierea siguranţei necesare pentru construcţii apar ţinând diferitelor clase de importanţă şi de

expunere la cutremur se face prin intermediul factorului de importan ţă γ,(α) conform P100 – 1:

2006.Pentru construcţii de importanţă deosebită sau pentru clădiri cu funcţiuni speciale investigaţia

poate avea în vedere şi alte niveluri de performanţă şi/sau alte valori ale IMR ale cutremurelor pe

amplasament.

Pe parcursul utilizării fondului de construcţii existent în România (locuinţe, clădiri social-

culturale, industriale, inginereşti, agrozootehnice etc.), au apărut o serie de degradari/avarii

datorită acţiunii unor factori nocivi de mediu, tasări, explozii, alunecări de teren, pr ă buşiri degalerii de mină şi taluzuri de halde, modificari functionale sau structurale, a regimului de

inaltime(mansardari), etc. şi în special datorită acţiunii solicitărilor din cutremure.

Ca urmare, numeroase construcţii nu mai au capacitatea portantă iniţială pentru a mai

putea prelua noi solicitări ale unor factori de degradare.


7/167



7

În aceste condiţii, punerea în siguranţă a fondului de construcţii care prezintă avarii se impune ca o

necesitate de primă urgenţă.

În perioada de după 1850 şi în special după cel de-al doilea r ăzboi mondial, în România s-a

realizat un volum mare de construcţii de locuinţe, cu care să se poată acoperi necesităţile sporului

de natalitate, ale procesului de industrializare şi urbanizare, volum impus prin programele de

modernizare ale perioadelor respective.

S-au construit numeroase capacităţi de producţie pentru industriile extractivă, energetică,

prelucr ătoare, materiale de construcţii etc., care au necesitat un volum important de construcţii

industriale, agricole, hidrotehnice, inginereşti.

De asemenea, a fost construit un volum important de clădiri social-culturale, administrative, de

sănătate şi ocrotire socială, turistice, de cult etc.

Fondul de locuinţe existent la 31 decembrie 1992, defalcat după structura constructivă, perioada în

care au fost realizate construcţiile, pe categorii de localităţi, este cel prezentat în tabelul 1.1.

Pe zone seismice, locuinţele, care cuprind volumul cel mai mare de construcţii, se distribuie

aproximativ ca în tabelul 1.2.

Din datele de mai sus constatăm că 63,8% din construcţiile de locuinţe sunt situate în zone cu

intensităţi seismice ridicate, din care 35,2% în zonele seismice cu acceleraţii de peste 2,0 m/s2.În

aceste zone se situează foarte multe municipii şi oraşe cu densităţi mari de construcţii (Bucureşti,

Ploieşti, Buzău, Piteşti, Craiova, Slatina, Târgovişte, Galaţi, Br ăila, Iaşi, Vaslui etc.), fapt care justifică constatarea că în aceste zone s-a produs, la ultimele cinci cutremure (10 noiembrie 1940,

4 martie 1977, 30 august 1986 şi 31 mai 1990), volumul cel mai mare de avarii şi colapsuri.

Făr ă a greşi, se poate afirma, din datele existente, că peste 40% din numărul apartamentelor situate

în fostele zone de grad 7-9 au degradări mari care obligă pe proprietari (stat sau particulari) să ia

măsuri de consolidare şi de retrofitare, pentru a se putea evita, la un eventual cutremur sever,

pierderi mari de vieţi omeneşti şi de bunuri materiale.

La acest volum de locuinţe cu degradări deosebite se mai adaugă şi un volum important de clădiri

avariate din categoria celor social-culturale, industriale, agrozootehnice etc. Sunt numeroase

construcţii degradate în zonele cu pământuri de fundare sensibile la umezire, pământuri care se

întind pe o suprafaţă de peste 20% din suprafaţa ţării, în: Moldova, Dobrogea, Oltenia, Muntenia,

care sunt şi zone cu intensităţi seismice ridicate.


8/167



8

De asemenea, se prezintă cu avarii şi un mare volum de construcţii în regiunile miniere, cele cu

halde de steril, precum şi în regiunile cu masive de sare, alunecări de teren etc.

Menţionăm că pot produce mari degradări construcţiilor de orice fel şi cutremurele de pământ cu

focare de mică adâncime, aşa cum au fost cele din regiunea Banatului, la Banloc-Buziaş, Moldova

Veche, Voiteni şi Herculane, care au reactivat în perioada 12-16 iulie 1991, cu magnitudini care în

general nu au depăşit 5,4 grade pe scara Richter, dar care au avariat peste 2500 de locuinţe şi

lădiri socio-culturale din zonele respective, neconformate şi nedimensionate în mod corespunzător.

Ţinând seama de volumul foarte mare de construcţii cu avarii existent în fondul construit al ţării

care trebuie reparat, consolidat şi chiar retrofitat, consider ăm că este necesar să se ia măsuri

tehnice şi organizatorice de urgenţă în proiectare şi execuţie, care să gr ă bească reducerea riscului

de colapsuri par ţiale sau totale, sub acţiunea unor factori de risc de natura celor menţionaţi.

Este de reţinut faptul că acţiunea de consolidare a construcţiilor pune probleme deosebit de

complexe, cu mult mai dificile decât se pun când se proiectează şi se execută construcţii noi.

Tabelul 1.1.CATEGORII DE

LOCALITĂŢITOTALAPART.

DIN CARE, PE STRUCTURI CONSTRUCTIVE

SCHELETDIN

BETON

ZIDĂRIEŞI PLAN-

ŞEE DINBETON

ZIDĂRIEŞI PLAN-

ŞEE DINLEMN

LEMNŞI

BILE

PAIANTA

ŞICHIRPICI

TOTAL ROMÂNIADin acestea în:

7.828.171 2.164.053 1.135.945 1.708.800 808.681 2.010.692

MUNICIPII ŞI ORASE 4.054.362 2.134.246 880.278 590.016 106.551 343.271COMUNE 3.773.809 29.807 255.667 1.118.784 702.130 1.667.421

DIN CARE REALIZATE ÎN PERIOADA: 1977-1992TOTAL ROMÂNIA

Din acestea în:1.628.855 1.393.155 129.941 79.465 11.218 15.076

MUNICIPII ŞI ORAŞE 1.454.670 1.370.000 73.152 8.800 1.218 1.500COMUNE 174.185 23.155 56.789 70.665 10.000 13.576

1950-1976


3.800.001 756.864 752.848 947.262 422.376 900.651

MUNICIPII ŞI ORAŞE 1.723.383 750.307 584.530 219.184 47.003 112.359COMUNE 2.076.618 6.557 168.318 728.078 395.373 778.292

1921-1949TOTAL ROMÂNIA

Din acestea în:2.038.574 14.034 186.589 387.899 355.087 1.094.965

MUNICIPII ŞI ORAŞE 629.817 13.939 161.862 176.274 58.33O 219.412


9/167



9

COMUNE 1.408.757 95 24.727 211.625 196.757 875.553ÎNAINTE DE 1921


360.741 - 66.567 294.174 - -

MUNICIPII ŞI ORAŞE 246.492 - 60.734 185.758 - -COMUNE 114.249 - 5.833 108.416 - -

Tabelul 1.2. NR. APARTAMENTE ZONE SEISMICE CU ACCELERAŢIE DE :

0,8 m/s2 1,2-1,6 m/s2 2,0-2,5 m/s2 3,2 m/s2

6 7-7,5 8-8,5 97.828.171 2.833.798 2.238.857 2.692.891 62.625

100% 36,2% 28,6% 34,4% 0,8%Pentru elaborarea proiectelor şi execuţia lucr ărilor de consolidare se impune folosirea unor cadre

tehnice cu pregătire specială şi cu un înalt grad de conştiinciozitate.

Calitatea constructiilor este rezultanta totalitatii perfomantelor de comportare a acestora in

exploatare, in scopul satisfacerii, pe intreaga durata de existenta, a exigentelor utilizatorilor sicolectivitatilor /1/.

Pentru obtinerea unor constructii de calitate corespunzatoare sunt obligatorii realizarea si

mentinerea pe intreaga durata de existenta a constructiilor, a urmatoarelor exigente

conform Legea 10/1995-Calitatea in Constructii:

a) rezistenta si stabilitate ;

b) siguranta in exploatare ;

c) siguranta la foc ;d) igiena, sanatatea oamenilor, refacerea si protectia mediului ;

e) izolatia termica, hidrofuga si economia de energie ;

f) protectia impotriva zgomotului.

In scopul satisfacerii acestor exigente s-a instituit “Sistemul calitatii in constructii” care se

compune din :

1). reglementari tehnice in constructii ;

2). calitatea produselor folosite la realizarea constructiilor ;

3). agremente tehnice utilizate pentru noi produse si procedee

4). verificarea proiectelor, a executiei lucrarilor si expertizarea proiectelor si constructiilor

5). conducerea si asigurarea calitatii in constructii ;

6). autorizarea si acreditarea laboratoarelor de analize si incercari in constructii ;

7). activitatea metrologica in constructii ;


10/167



10

8). receptia constructiilor ;

9). comportarea in exploatare si interventii in timp ;

10). postutilizarea constructiilor ;

11). controlul de stat al calitatii in constructii.

Verificarile executiei, proiectelor si realizarea expertizelor se face de catre specialisti atestati

ai MLPAT/MTCT si anume :

• - responsabili tehnici atestati cu executia lucrarilor ;

• - verificatori atestati de proiecte ;

• - experti tehnici atestati.

Verificarea executiei/respectarea proiectului, se mai urmareste si de “inspectori de santier”

atestati, ca angajati ai beneficiarului lucrarilor.

Reglementarile tehnice in constructii, referitor la proiectarea si executia zidariilor sunt :

• - STAS 10109-81;

• - Normativ P2-85(in revizuire);

• - Normativ P100-2006(corespondent EC8), intrat in vigoare in anul 2006;

• CR6(Cod Romanesc 6)-in aparitie, corespondent EC6;

• - standardele de materiale pentru zidarii-SR EN.

STAS 10109-81 reglementeaza calculul si alcatuirea elementelor din zidarie simpla, complexa,

armata si mixta la sarcini gravitationale si vant.

Normativul CR 6-2006 si P2-85, reglementeaza alcatuirea structurilor din zidarie, inclusiv in

zone seismice, precum si calculul structurilor.

Normativul P100-2006, reglementeaza proiectarea antiseismica a constructiilor cu indicatii

privind alcatuirea de ansamblu a constructiilor. Deasemenea, in cap.8 sunt prezentate prevederi

referitoare la structurile din zidarie.

Normativul MP001-96, a reglementat proiectare lucrarilor de zidarie simpla, confinata sau

armata.Normativul SR EN 771-1-1, prevede materialele utilizate in zidarii, caramida plina sau cu

goluri

O constructie se expertizeaza obligatoriu sau conditionat de :


11/167



11

• - avarii ale sistemului structural provocate de cutremure anterioare, incendii, explozii, tasari

ale terenului de fundare, coroziune etc.

• - transformari functionale sau ale arhitecturii exterioare ale cladirii care conduc la modificari

ale sistemului structural.

Expertizarea unei constructii existente are ca scop :

• evaluarea nivelului de protectie la incarcari gravitationale, la actiuni seismice si la alte actiuni

cu intensitati semnificative ;

• fundamentarea si propunerea deciziei de interventie.

Metodele de investigare conform P100-92/96, pentru evaluarea nivelului de protectie a

constructiilor existente se clasifica in functie de gradul lor de complexitate;

• E1 - evaluare calitativa, apreciindu-se in primul rand daca constructia respecta :

prescriptiile in vigoare referitoare la alcatuirea constructiilor amplasate in zone seismice ;

• - incercari nedistructive pentru determinarea caracteristicilor materialelor, eventual, a

caracteristicilor materialelor, eventual, a caracteristicilor dinamice ale ansamblului

constructiei ;

• E2 - metode de calcul analitic pentru evaluarea capacitatii de rezistenta, care pot fi:

• E2a - metode de calcul curente

• E2b - metode de calcul postelastic

•

E2c - metoda de calcul dinamic post-elastic.

In urma metodelor de investigare se stabileste gradul de asigurare al constructiei (elementului) la

tipul de actiuni la care se face verificarea, de exemplu la seism :

R S

Scap

nec=

In functie de marimea lui R se stabileste interventia asupra constructei si gradul de urgenta.

In cazul structurilor din zidarie :

Scap = mΣTci,min Snec = ηSo

Incadrarea in clase de risc seismic serveste la stabilirea :

• gradului de extindere a masurilor de interventie propuse ;

• gradului de urgenta a executarii masurilor de interventie.


12/167



12

Incadrarea structurii expertizate in clase de risc seismic are ca baza rezultatele investigatiilor

efectuate cu metodele de evaluare calitativa si analitica.

In luarea deciziei de incadrare in clasele de risc seismic expertul va avea in vedere zona seismica

in care este amplasata constructia si criterii privind alcatuirea constructiei, comportarea in

exploatare si la actiuni seismice, cum sunt :

• - categoria sistemului structural ;

• - conformarea generala a constructiei din punct de vedere al raspunsului seismic asteptat ;

• - gradul nominal de asigurare la actiuni seismice (indicele Rs) ;

• - prezenta zonelor slabe din punct de vedere al capacitatii de rezistenta in raport cu cerintele, in

elementele structurale cu rol major in preluarea incarcarilor seismice ;

• - natura probabila a cedarii elementelor structurale vitale pentru stabilitatea cladirii : ductila,

cu ductilitate limitata, fragila ;

• - modul de rezolvare a detaliilor constructive ale sectiunilor (de exemplu : armarea

transversala cu etrieri in zonele plastice, potentiale, ancorarea armaturilor, inadirea acestora etc.) ;

• - vechimea constructiei (anul constructiei) ;

• - numarul de cutremure semnificative prin care a trecut constructia ;

• - degradarile structurale inregistrate in urma cutremurelor ;

• - starea elementelor nestructurale ;

•

- regimul de inaltime si masa constructiei etc.

Ponderea diverselor criterii de evaluare structurala este stabilita de expert, (conform P100-96),

spre deosebire de prevederile codului P100-2006, care strabileste grile de evaluare a riscului

seismic.

Din punctul de vedere al riscului seismic, in sensul efectelor probabile ale unor cutremure,

caracteristice amplasamentului, asupra constructiilor existente pe acel amplasament, se stabilesc 4

clase de risc seismic :

Clasa RsI, corespunzand constructiilor cu risc ridicat de prabusire la cutremure avandintensitatile corespunzatoare zonelor seismice de calcul (cutremurului de proiectare) ;

Clasa RsII, corespunzand constructiilor la care probabilitatea de prabusire este redusa dar

la care sunt asteptate degradari structurale majore la incidenta cutremurului de proiectare ;


13/167



13

Clasa RsIII, corespunzand constructiilor la care sunt asteptate degradari structurale care

nu afecteaza semnificativ siguranta structurala , dar la care degradarile elementelor nestructurale

pot fi importante ;

Clasa RsIV, corespunzand constructiilor la care raspunsul seismic asteptat este similar

celui corespunzator constructiilor noi, proiectate pe baza prescriptiilor in vigoare.

In principiu, procesul de elaborare a lucrarilor de reparare sau consolidare parcurge

urmatoarele etape :

• - examinarea preliminara sau ancheta initiala

• - masuri de urgenta pentru siguranta si limitarea avariilor ;

• - expertizarea tehnica cu decizia de interventie ;

• - proiectarea lucrarilor de interventie ;

• - executia lucrarilor de interventie.

1.2. Evaluarea lucrarilor de consolidare la cladiri existente

1.2.1. Colectarea informatiilor pentru evaluarea structuri

In conformitate cu Normativul P100/3, evaluarea stari structuri de rezistenta urmareste

etapele de colectare a datelor pe baza documentatiilor existente, identificarea sistemului

structural si a avariilor acestuia.

În vederea evaluării rezistenţei la cutremur a construcţiilor existente colectarea datelor se obţine

din surse cum sunt:

- documentaţia tehnică de proiectare şi de execuţie a construcţiei examinate;

- reglementările tehnice în vigoare la data realizării construcţiei;

- investigaţii pe teren;

- măsur ători şi teste în situ şi/sau în laborator.

Informaţiile necesare pentru evaluarea structurală trebuie să permită:

o

Identificarea sistemului structural şi măsura în care sunt satisf ăcute criteriile deregularitate din P100-1: 2006. Informaţiile vor fi obţinute, fie din investigaţiile pe

teren, fie din planurile proiectului, dacă acesta este disponibil;

o Identificarea tipului de fundaţii ale clădirii;

o Identificarea categoriilor de teren clasificate în P100-1: 2006,.


14/167



14

o Stabilirea dimensiunilor generale şi a alcătuirii secţiunilor elementelor structurale,

precum şi a proprietăţilor mecanice ale materialelor constituente.

o Identificarea eventualelor defecte de calitate a materialelor şi/sau deficienţe de

alcătuire a elementelor

o Precizarea procedurii de stabilire a for ţelor seismice de proiectare şi a criteriilor de

proiectare seismică folosite la proiectarea iniţială.

o Descrierea modului de utilizare a clădirii pe durata de exploatare şi a modului de

utilizare planificat al acesteia şi precizarea clasei de importanţă în acord cu

prevederile din P100-1: 2006,

o Reevaluarea acţiunilor aplicate construcţiei, ţinând cont de utilizarea clădirii.

o Identificarea naturii şi a amplorii degradărilor structurale şi a eventualelor lucr ări

de remediere – consolidare executate anterior. Se au în vedere nu numai degradările

produse de acţiunea cutremurelor ci, şi cele produse de alte acţiuni, cum sunt

încărcările gravitaţionale, tasările diferenţiale, atacul chimic datorat condiţiilor de

mediu sau tehnologice, etc.

1.2.2. Niveluri de cunoaştere

În vederea selectării metodei de calcul şi a valorilor potrivite ale factorilor de

încredere, se definesc următoarele niveluri de cunoaştere:- KL1: Cunoaştere limitată

- KL2: Cunoaştere normală

- KL3: Cunoaştere completă

Factorii consideraţi în stabilirea nivelului de cunoaştere sunt:

- Geometria structurii: dimensiunile de ansamblu ale structurii şi dimensiunile elementelor

structurale, precum şi ale elementelor nestructurale care afectează r ăspunsul structural (de

exemplu, panourile de umplutur ă din zidărie)

- Alcătuirea elementelor structurale, incluzând cantitatea şi detalierea armăturii în

elementele de beton armat, detalierea şi îmbinările elementelor de oţel, legăturile

planşeelor cu structura de rezistenţă la for ţe laterale, realizarea rosturilor cu mortar şi

natura blocurilor la zidării, etc.


15/167



15

- Materialele utilizate în structur ă, respectiv proprietăţile mecanice ale materialelor beton ,

oţel, zidărie, lemn, după caz.

Nivelul de cunoaştere realizat determină metoda de calcul permisă.

KL1 Cunoaştere limitată

KL1 corespunde următoarei stări de cunoaştere:

- în ceea ce priveşte geometria: configuraţia de ansamblu a structurii şi dimensiunile

elementelor structurale sunt cunoscute, fie (a) din relevee fie, (b) din planurile

proiectuluioriginal şi al eventualelor modificări intervenite pe durata de exploatare. În

cazul (b), verificarea prin sondaj a dimensiunilor de ansamblu şi ale elementelor este de

regulă suficientă. Dacă se constată diferenţe semnificative faţă de prevederile proiectului se

va efectua o verificare mai extinsă a dimensiunilor.

- în ceea ce priveşte alcătuirea de detaliu: nu se dispune de proiectul de structur ă al clădirii şi

se aleg detalii plecând de la practica obişnuită din epoca construcţiei; se vor face sondaje în

câteva dintre elementele considerate critice şi se va stabili măsura în care ipotezele

adoptate corespund realităţii. Dacă există diferenţe semnificative se va extinde cercetarea

pe teren şi asupra altor elemente.

- în ceea ce priveşte materialele: nu se dispune de informaţii directe referitoare la

caracteristicile materialelor de construcţie, fie din specificaţiile proiectelor, fie din rapoartede calitate. Se vor alege valori forfetare în acord cu standardele timpului, asociate cu teste

limitate pe teren în elementele considerate critice (esenţiale) pentru structur ă.

Informaţiile culese trebuie să fie suficiente pentru întocmirea verificărilor locale ale capacităţii

elementelor şi pentru construirea unui model de calcul al structurii.Evaluarea structurii bazată pe

KL1 poate fi realizată pe baza unui calcul liniar, static sau dinamic

KL2 Cunoaştere normală



elementelor sunt cunoscute fie (a) dintr-un releveu extins fie (b) din planurile de execuţie a

construcţiei originale şi a eventualelor modificări intervenite pe durata de exploatare. În


16/167



16

cazul (b) este necesar ă verificarea pe teren prin sondaj a dimensiunilor de ansamblu şi a

dimensiunilor elementelor; dacă se constată diferenţe semnificative faţă de prevederile

proiectului se va efectua o verificare mai extinsă a dimensiunilor.

- în ceea ce priveşte alcătuirea de detaliu: detaliile sunt cunoscute, fie dintr-o inspecţie

extinsă pe teren sau dintr-un set incomplet de planşe de execuţie. În ultimul caz, se vor

prevedea verificări limitate in-situ a elementelor considerate ca cele mai importante pentru

a constata daca informaţiile disponibile corespund realităţii.

- în ceea ce priveşte materialele: informaţiile privind caracteristicile mecanice al

materialelor sunt obţinute, fie din testări extinse in-situ, fie din specificaţiile de proiectare

originale. În ultimul caz se vor efectua teste limitate pe teren.

Informaţiile culese trebuie să fie suficiente pentru întocmirea verificărilor locale ale capacităţii

elementelor şi pentru construirea unui model de calcul al structurii. Evaluarea structurii bazate pe

KL2 poate fi realizată pe baza unui calcul liniar sau neliniar static sau dinamic .

KL3 Cunoaşterea completă



elementelor sunt cunoscute, fie (a) dintr-un releveu complet, fie (b) din proiectul complet

al construcţiei originale şi al eventualelor modificări intervenite pe durata de exploatare. În

cazul (b) verificarea prin sondaj a dimensiunilor de ansamblu şi ale elementelor este deregulă suficientă; dacă se constată diferenţe semnificative faţă de prevederile proiectului se

va efectua o verificare mai extinsă a dimensiunilor.

- în ceea ce priveşte alcătuirea de detaliu: detaliile sunt cunoscute, fie dintr-o inspecţie

cuprinzătoare pe teren, fie dintr-un set complet de planuri de execu ţie. În ultimul caz se vor

prevedea verificări limitate in-situ a elementelor considerate ca cele mai importante pentru

a constata dacă informaţiile disponibile corespund realităţii

- în ceea ce priveşte materialele: informaţiile privind caracteristicile mecanice ale

materialelor sunt obţinute, fie prin testări cuprinzătoare in-situ, fie din documentele originale

referitoare la calitate execuţiei. În acest din urmă caz se vor efectua şi încercări

in-situ limitate.


17/167



17

1.2.3. Identificarea nivelului de degradare a construcţiei

Evaluarea trebuie să stabilească dacă integritatea materialelor din care este realizată structura a

fost afectată pe durata de exploatare a construcţiei şi, dacă este cazul, măsura degradării rezultate.

La cercetarea construcţiei trebuie să se aibă în vedere că degradările pot fi ascunse sub finisaje

bine întreţinute.

Evaluarea va identifica cauzele degradării materialelor

- ca efect al cutremurelor anterioare

- ca efect al tasării terenului de fundare

- ca efect al altor deformaţii impuse: acţiunea variaţiilor de temperatur ă, a contracţiei şi

curgerii lente a betonului

- ca efect al agenţilor de mediu sau a agenţilor tehnologici, în special a apei f ăr ă duritate

sau încărcate cu substanţe agresive de diferite naturi.

În cazul elementelor de beton armat se urmăresc:

- calitatea slabă a betonului şi/sau degradarea lui fizică (de exemplu, din îngheţ-dezgheţ)

sau chimică (de exemplu, carbonatarea sau coroziunea produsă de acţiunea atmosferei

marine);

- existenţa şi gradul de coroziune a oţelului;

- starea aderenţei între beton şi armături;

- deformaţiile remanente semnificative şi fisurile din elementele structurale cu diverseconfiguraţii şi direcţii. Interesează în special fisurile deschise peste 1 mm. În cazul

pereţilor structurali se vor examina cu prioritate fisurile înclinate, mai ales cele în “x”. În

cazul stâlpilor şi grinzilor vor fi urmărite situaţiile cu cedare potenţială cu caracter neductil

şi efectele interacţiunii cu pereţii de compartimentare şi de închidere;

Examinarea stării elementelor şi materialelor va fi înregistrată într-un releveu de degradări detaliat

(în plan şi elevaţie) pentru a stabili efectele asupra siguranţei de

ansamblu a structurii.

În cazul elementelor de oţel se va cerceta:

- rugina, coroziunea sau alte degradări ale oţelului (de exemplu fisuri de oboseală);

- deformaţiile remanente rezultate din comportarea postelastică sau din fenomene de

pierdere a stabilităţii (flambaj, voalare);


18/167



18

- starea elementelor de îmbinare: suduri, buloane, nituri.

În cazul elementelor de zid ărie se vor eviden ţ ia:

- rosturi neumplute sau incomplet umplute pe orizontală şi pe verticală;

- degradări ale mortarului din rosturi;

- degradări prin fisurare a căr ămizilor;

- fisurarea în ansamblu a pereţilor structurali şi a pereţilor de umplutur ă a panourilor de

cadru în “x” şi în rosturi orizontale, cu deschideri mai mari de 1mm.

În cazul elementelor de lemn se urmăreşte să se evidenţieze:

- degradarea lemnului prin putrezire sau ca efect al acţiunii unor microorganisme;

- despicarea lemnului ca urmare a unor suprasolicitări locale;

- starea de fixare a cuielor şi a altor elemente de prindere.

1.3. Evaluarea seismica a structurilor

Operaţiile care alcătuiesc procesul de evaluare se pot grupa în două categorii care

constituie:

- evaluarea calitativă, şi respectiv,

- evaluarea cantitativă (prin calcul).

Ansamblul operaţiilor de evaluare calitativă şi cantitativă (prin calcul) alcătuiesc metodologia de

evaluare.Metodologia de evaluare se diferenţiază funcţie de complexitatea operaţiilor de evaluare.

1.3.1. Evaluarea calitativă

Evaluarea calitativă urmăreşte să stabilească măsura în care regulile de conformare generală a

structurilor şi de detaliere a elementelor structurale sunt respectate în structurile analizate. Natura

deficienţelor de alcătuire şi întinderea acestora reprezintă criterii esenţiale pentru decizia de

intervenţie structurală şi a soluţiilor de consolidare.

Principalele componente ale evaluării calitative privesc următoarele categorii de condiţii.

Condiţii privind traseul încărcărilor

Aceste condiţii au în vedere existenţa unui sistem structural continuu şi sufficient de puternic care

să asigure un drum (traseu) neîntrerupt, cât mai scurt, în orice direcţie, al for ţelor seismice până la


19/167



19

terenul de fundare. For ţele seismice care iau naştere în toate elementele clădirii ca for ţe masice,

trebuie transmise prin intermediul diafragmelor orizontale (planşeele) la elementele structurii

verticale (de exemplu pereţii structurali sau cadrele), care la rândul lor le transfer ă la fundaţii şi

teren.

La evaluarea construcţiei trebuie identificate eventualele discontinuităţi în acest drum. De

exemplu, un gol de dimensiuni mari în planşeu, lipsa colectorilor şi suspensorilor din planşeu,

legătura slabă între pereţi şi planşeu, ancoraje şi înnădiri insuficiente ale armăturilor în betonul

armat, suduri cu capacităţi insuficiente la elementele metalice etc.

Deficienţe din acest punct de vedere se pot întâlni mai ales la clădirile vechi în care s-au operat

transformări.

Condiţii privind redundanţa

Structurile trebuie astfel concepute şi alcătuite încât să fie satisf ăcute două condiţii:

- atingerea efortului capabil într-unul din elementele structurii sau în puţine elemente nu

expune structura unei pierderi de stabilitate.

- structura mobilizează la acţiuni seismice severe un mecanism de plastificare care să

permită exploatarea rezervelor de rezistenţă ale structurilor şi o disipare avantajoasă a

energiei seismice.

Condiţii privind configuraţia clădirii

Evaluarea trebuie să evidenţieze abaterile de la condiţiile de compactitate, simetrie şi regularitatecare pot afecta negativ r ăspunsul seismic. Astfel vor fi identificate discontinuităţile distribuţiilor

rigidităţii la deplasare laterală, ale rezistenţei laterale, ale geometriei, maselor.

Neregularităţile pot apărea pe verticală sau orizontală.

A. Neregularităţi pe verticală

Discontinuităţi în distribuţia rigidităţilor laterale.

Se vor identifica eventualele niveluri slabe din punct de vedere al rigidităţii. Un nivel se consider ă

flexibil dacă rigiditatea laterală a acestuia este mai mică cu cel puţin 25% decât a nivelurilor

adiacente. La aceste niveluri efectele de ordinul II sunt sporite şi aici trebuie verificate cu

prioritate condiţiile referitoare la deformaţiile structurale.

Efectele negative ale discontinuităţilor de rigiditate intervin la nivelurile flexibile ale unor

construcţii rigide la restul nivelurilor.


20/167



20

Discontinuităţi în distribuţia rezistenţei laterale

Se vor identifica nivelurile slabe din punct de vedere al rezisten ţei, la care se pot concentra

deformaţiile plastice în structur ă. Un etaj slab este acela în care rezistenţa la for ţe laterale este mai

mică cu 30% decât cea a etajelor adiacente. Elementele verticale ale nivelului slab se verifică pe o

schemă de tip stâlp slab – grindă puternică, cu stâlpi articulaţi plastic la extremităţi.

Condiţii privind regularitatea geometrică

Se consider ă discontinuităţi geometrice semnificative situaţiile în care dimensiunile pe orizontală

ale sistemului structural activ în preluarea for ţelor orizontale prezintă diferenţe mai mari de 30%

în raport cu dimensiunile acestora la nivelurile adiacente. La ultimul nivel sunt permise diferenţe

mai mari.

Condiţii privind regularitatea distribuţiei maselor

Se consider ă că neregularităţile distribuţiei maselor afectează semnificativ r ăspunsul seismic al

structurilor dacă masa unui nivel este mai mare cu cel puţin 50% faţă de cele de la nivelurile

adiacente.

Discontinuităţi în configuraţia sistemului structural

Se identifică abaterile semnificative de la monotonia sistemului structural cum sunt întreruperea la

anumite niveluri ale unor pereţi, modificarea dimensiunilor unor pereţi, devierea în plan a unor

elemente de la un nivel la altul. Evaluarea trebuie să evidenţieze efectele acestor discontinuităţi

cum sunt sporurile de eforturi în stâlpi care susţin pereţii întrerupţi, starea de eforturi din planşeul -diafragmă de transfer, etc.

B. Neregularităţi în plan

Evaluarea construcţiilor va urmări identificarea structurilor în care dispunerea neechilibrată a

elementelor şi subsistemelor structurale produc efecte nefavorabile de torsiune de ansamblu. Pe

lângă determinarea comportării la torsiune în domeniul elastic, se va estima r ăspunsul seismic de

torsiune în domeniul neliniar prin examinarea relaţiei dintre centrul maselor şi centrul de rezistenţă

al structurii. Se vor investiga în acest context structurile expuse instabilităţii la torsiune.

C. Condiţii privind interacţiunea structurii cu alte construcţii sau elemente

Condiţii privind distanţa faţă de construcţiile învecinate

Se va verifica dacă dimensiunea rosturilor respectă condiţiile date în P100 – 1: 2006 si se vor

investiga efectele posibile ale coliziunii dintre cele două clădiri vecine. Astfel:


21/167



21

- dacă planşeele sunt decalate, acestea pot produce şocuri prin lovirea stâlpilor construcţiei

vecine,

- în cazul în care construcţiile sunt diferite ca înălţime, construcţia mai joasă şi mai rigidă

poate acţiona ca reazem pentru construcţia mai înaltă; efectele posibile sunt aplicarea unei

for ţe suplimentare construcţiei joase, în timp ce construcţia înaltă va suferi o

discontinuitate însemnată a rigidităţii, care modifică r ăspunsul seismic,

- când construcţiile sunt egale ca înălţime şi cu sisteme structurale similare, cu planşeele la

acelaşi nivel, efectul coliziunilor este nesemnificativ, astfel încât se pot accepta dimensiuni

de rosturi oricât de reduse.

D. Condiţii pentru diafragmele orizontale ale clădirilor

Evaluarea seismică a clădirilor trebuie să stabilească măsura în care planşeele îşi îndeplinesc rolul

structural de a distribui în condiţii de siguranţă încărcările seismice orizontale la subsistemele

structurale verticale (de exemplu, la pereţi structurali şi cadre).

Comportarea planşeelor este optimă atunci când acestea sunt realizate ca diafragme rigide şi

rezistente pentru for ţe aplicate în planul lor.

În cazul structurilor cu pereti, planşeul trebuie să asigure rezemarea laterală a pereţilor pentru

încărcări normale pe suprafaţa acestora.

Obiectivele evaluarii diafragmelor orizontale de beton sunt reprezentate de aspectele specifice care

intervin la realizarea grinzilor pereţi şi anume:• preluarea eforturilor de întindere din încovoiere. Cu ocazia evaluării trebuie verificate dacă

armăturile dispuse în elementele de bordare ale planşeului (centuri şi grinzi) sunt suficiente şi dacă

aceste armături sunt continue şi conectate adecvat la placă.

• transmiterea reacţiunilor de la planşeu la reazemele acestuia, pereţi sau grinzi de beton armat sau

din oţel, prin intermediul unor armături perpendiculare pe planul reazemelor. Aceste legături pot

servi şi pentru ancorarea unor pereţi de zidărie la for ţe normale pe planul acestora.

• colectarea for ţelor distribuite în masa planşeelor şi transmiterea lor la elementele structurii

verticale, atunci când continuitatea legăturii dintre acestea şi diafragmele orizontale este întreruptă

de goluri sau când încărcarea planşeului se transfer ă structurii verticale prin eforturi de întindere.

Colectarea se realizează prin armături de oţel cu secţiune suficientă şi corect ancorate în masa

planşeului şi în elementele structurii verticale.


22/167



22

• „suspendarea” încărcărilor distribuite în masa planşeului prin armături adecvate, atunci când

eforturile în direcţia de acţiune a for ţei seismice sunt întinderi;

• preluarea eforturilor care apar la colţurile intrânde ale planşeelor prin armături de bordare,

ancorate corespunzător;

• preluarea eforturilor din jurul golurilor de dimensiuni mari, prin armaturi dimensionate pe

modele de calcul adecvate, ancorate suficient în masa planşeului.

Evaluarea va stabili efectele pe care discontinuităţile create de golurile de scar ă,

prin rampele şi podestele acestora, le produc asupra comportării structurii, cum sunt solicitarea de

tip element scurt a stâlpilor, datorate interceptării lor de către rampele scării şi la alte niveluri

decât la cotele planşeelor.

Rezistenţa scării se va stabili pe scheme de comportare suficient de acoperitoare având în vedere

efectele grave ale ruperii scărilor asupra siguranţei oamenilor pe durată şi imediat dupa atacul unui

seism puternic.

1.3.2. Evaluarea prin calcul

1.3.2.1. Metodele de calcul

Efectele acţiunii seismice, care urmează să fie combinate cu efectul altor încărcări permanente şi

variabile, în acord cu regulile de comportare date la 4.3.2(4) pot fi evaluate printr-una din

următoarele metode:- calculul la for ţa laterală static echivalentă;

- calculul modal bazat pe spectrul de r ăspuns;

- calculul static neliniar;

- calculul dinamic neliniar.

În cazul utilizării metodelor de calcul în domeniul elastic, se consider ă valori ale for ţelor laterale

obţinute prin reducerea for ţelor r ăspunsului elastic prin factorul de comportare.

Verificările elementelor structurale

Verificările elementelor structurale constau în verificarea condiţiei ca cerinţa seismică să fie mai

mică, la limita egală, cu capacitatea elementului. Verificarea se face în termeni de rezisten ţă sau

deformaţii, funcţie de tipul metodei şi natura cedării elementului. Modul concret de realizare al

verificărilor se indică pentru fiecare din metodologiile prevazute la cod P100-06.


23/167



23

Verificările se fac pentru stările limită. Diferentierea asigur ării între construcţiile din clase diferite

se face prin amplificarea parametrilor acţiunii seismice cu coeficientul de importanţă.

La evaluarea capacităţilor, valorile caracteristicilor materialelor se afectează cu valorile

coeficienţilor CF, corespunzător nivelului de cunoaştere a construcţiei examinate.

Metodologii de evaluare

Alegerea metodologiilor de evaluare se face pe baza unor criterii cum sunt:

• cunoştintele tehnice în perioada realizării proiectului şi execuţiei construcţiei;

• complexitatea clădirii, în special din punct de vedere structural, definită de propor ţii

(deschideri, înălţime), regularitate etc.;

• datele disponibile pentru intocmirea evaluarii (nivelul de cunoastere);

• functiunea, importanta şi valoarea clădirii;

• condiţiile privind hazardul seismic pe amplasament; valorile ag maxime pe amplasament,

condiţiile locale de teren, efectele induse potenţiale ale cutremurelor, cum pot fi la alunecările de

teren;

• tipul sistemului structural;

• nivelul de performanţă ales pentru clădire.

Construcţiile recente, a căror proiectare şi execuţie a beneficiat de aplicarea unor coduri de

proiectare şi practică modernă nu necesită evaluarea seismică, decât dacă proprietarii acestora

doresc să sporească performaţele lor faţă de cele iniţiale.În această categorie se pot îngloba toate construcţiile proiectate pe baza Normativului P100/92 şi

construcţiile proiectate pe baza P100/82 având cel mult 5 niveluri, indiferent de sistemul

constructiv.

Codul P100-2006 prevede 3 metodologii de evaluare:

• Metodologia de nivel 1 - (metodologie simplificată)

• Metodologia de nivel 2 - (metodologie de tip curent pentru construcţiile curente de orice tip);

• Metodologia de nivel 3 - Această metodologie utilizează metode de calcul neliniar şi se aplică la

construcţii complexe sau de o importanţă deosebită, dacă se dispune de datele necesare.

Metodologia de nivel 3 este recomandabilă şi la construcţii de tip curent datorită gradului de

încredere superior oferit de aceste metode de investigaţii.


24/167



24

1.3.2.2. Metodologia de nivel 1

Metodologia de nivel 1 se pot aplica la:

- construcţii regulate în cadre de beton armat, cu sau fara pereţi de umplutura din zidărie

- cu până la 3 niveluri, amplasate în zone seismice cu valori ag ≤ 0,12 g.

- construcţii cu pereţi structurali din zidărie de caramida nearmata cu plansee din beton

armat monolit, cu până la 2(3) niveluri sau zidărie, întărită cu samburi şi centuri de beton

armat, cu regim de înălţime până la 5 niveluri amplasate în zone seismice cu valori ag

≤0,12 g.

- construcţii cu pereţi structurali deşi de beton armat monolit (sistem fagure) cu până la 5

niveluri, amplasate în zone seismice cu valori ag ≤ 0,16g.

- construcţii de orice tip amplasate în zone seismice caracterizate de valori ag = 0,08g.

Aplicarea metodologiei de nivel 1 la construcţiile de mai sus este valabilă numai dacă acestea

apar ţin categoriei de importanţă şi expunere la hazardul seismic 3.

Evaluarea simplificata poate fi utilizată pentru stabilirea unor caracteristici globale ale unor

construcţii proiectate numai pentru incarcari gravitationale, f ăr ă un sistem structural definit şi

identificabil pentru preluarea for ţelor orizontale seismice. Asemenea construcţii sunt, de exemplu,

blocurile înalte (peste 6 - 7 etaje) interbelice, dar şi unele construcţii executate ulterior, până la

apariţia unor regelementări tehnice de proiectare seismică. La asemenea construcţii, o evaluare

prin instrumentă de investigare de nivel superior nu este nici posibilă, nici recomandabilă. Acesteclădiri prezintă de multe ori vicii esenţiale, de conformare şi de alcătuire evidente şi o rezistenţă la

for ţele laterale insuficientă ceea ce le fac extrem de vulnerabile la acţiunea cutremurelor. Pentru

aceste clădiri instrumentele de calcul evoluate nu se pot aplica pentru că structura, de altfel foarte

slabă, nu se poate modela cu suficienţă fidelitate, iar efortul de calcul nu se justifică pentru că

rezultatul este cât se poate de previzibil.

La clădirile de acest tip, de regulă, se poate trece direct la elaborarea soluţiei de intervenţie, numai

pe baza rezultatelor pe care le poate furniza metodologia de tip 1.

Metodologia de evaluare de tip 1 poate fi utilizată, opţional şi pentru analiza unor construcţii mai

complexe sau mai importante, în scopul obţinerii unor informaţii preliminarii.

Metodologia de nivel 1 presupune:


25/167



25

- Evaluarea calitativă a construcţiei, pe baza criteriilor de conformare, de alcătuire şi de

etaliere a construcţiilor. Rezultatele evaluării calitative se înscriu într-o listă, care arată

dacă şi masura în care construcţia şi elementele ei satisfac criteriile de alcătuire corectă.

Lista de condiţii este dată în anexele specifice structurilor din diferite materiale.

- Evaluarea calitativă este completată de verificări prin calcul, folosind metode rapide de

calcul structural şi verificări rapide ale stării de eforturi (a efectelor acţiunii seismice) în

elementele esenţiale ale structurii. Rezultatele acestor verificări se înscriu, de asemenea, în

liste de verificare pentru elementele structurale esenţiale ale clădirii.

Evaluarea prin calcul

Evaluarea efectelor acţiunii seismice de proiectare (eforturi şi deformaţii) se face considerând

structura încărcată cu for ţa laterală echivalentă (vezi P100-1: 2006) şi procedee simplificate de

calcul privind distribuţia for ţelor între elementele verticale ale structurii şi pentru determinarea

eforturilor, a perioadelor vibraţiilor proprii etc.

Verificările se refer ă numai la starea limită ultimă.

Valoarea factorului de reducere al structurii se ia funcţie de natura structurii şi a materialului din

care este realizat astfel:

Tab. 1.3.Valori q adoptate în metodologia de nivel 1

Tipul de structură

- structuri de beton armat q = 2,5 - structuri din zidărie simplă q = 2,0

- structuri din zidărie întărită cu sâmburi şi centuri q = 2,5

- structuri de oţel q = 3,3

Valorile q indicate sunt valori aproximative (în general acoperitoare), pentru structuri care nu

respectă, decât par ţial, regulile de alcătuire ale construcţiilor din zonele seismice.

În cazul când se dispune de date sigure privind detaliile de alcătuire şi redundanţa cladirii şiacestea permit considerarea unor valori imbunatatite, se vor corecta în consecinta valorile din

tabelul 1.3.

For ţa seismică statică echivalentă într-o direcţie orizontală a clădirii se calculează cu expresia din

P100-1: 2006.


26/167



26

Fb = γ Sd(T1) m λ

unde :

Sd(T1)-ordonata spectrului de r ăspuns de proiectare corespunzătoare perioadei fundamentale;

T1-perioada proprie fundamentală de vibraţie a clădirii în planul vertical ce conţine direcţia

orizontală considerată;

m-masa totală a clădirii;

γ-factorul de importanţă - expunere al construcţiei, conform 3.2 din P100-1:2006;

λ -factor de corecţie, care ţine seama de contribuţia modului propriu fundamental prin masa modală

efectivă asociată acesteia, ale cărui valori sunt:

- λ = 0,85, dacă clădirea are mai mult de 2 niveluri;

- λ = 1, în celelalte cazuri.

Perioada fundamentală de vibraţie a clădirii în direcţia considerată T, necesar ă pentru stabilirea

valorii spectrale Sd se poate calcula cu expresia:

T = k T H3/4

în care:

k T-coeficient care are valorile 0,07 pentru structuri în cadre de beton armat şi 0,045 pentru

structuri cu pereţi de beton armat şi pereţi de zidarie

H-înălţimea clădirii deasupra bazei

Valorile medii ale eforturilor unitare normale în secţiunile pereţilor din încărcările verticale se face pe baza ariilor aferente de planşeu folosind valorile încărcărilor considerate în gruparea seismică.

1.3.2.3 Metodologia de nivel 2

Metodologia de evaluare de nivel 2 se aplică la toate clădirile la care nu se poate aplica

metodologia de nivel 1.

Metodologia de nivel 2 implică evaluarea calitativă constând în verificarea listei de alcătuire

structurală dat

ă în anexele corespunz

ătoare structurilor din diferite materiale

şi o evaluare

cantitativă (prin calcul) bazată pe un calcul structural elastic şi factori de reducere diferentiaţi pe

tipuri de elemente.

Principiul metodei de calcul


27/167



27

Efectele cutremurului sunt aproximate printr-un set de for ţe conventionale (pseudofor ţe) aplicate

constructiei. Mărimea for ţelor laterale este stabilită astfel încât deplasările (deformaţiile) obţinute

în urma unui calcul liniar al structurii la aceste for ţe să aproximeze deformaţiile impuse structurii

de către for ţele seismice.

Relaţia de verificare depinde de modul de cedare, ductil sau fragil, al elementului structural

considerat la diferitele tipuri de solicitare (M,V,N).

În cazul cedării ductile verificarea se face comparând efortul secţional înregistrat sub acţiunea

for ţelor laterale şi gravitaţionale, împăr ţit la un factor de reducere a cărui valoare este specifică

naturii ruperii elementului la tipul de efort considerat.

Prin comparaţia între cerinţe şi capacitate pentru elementele structurale, se obţin astfel informaţii

mai semnificative decât cele furnizate de metodologia din P100/92(96) bazată pe un factor de

reducere unic pe structur ă stabilit în mare măsur ă arbitrar.

În cazul cedărilor neductile (cedări fragile) verificarea constă în compararea efortului secţional

rezultat sub acţiunea for ţelor laterale şi gravitaţionale, associate plastificării elementelor

structurale ductile ale structurii, cu valorile minime ale rezistenţelor.

Metoda de calcul asociată metodologiei de nivel 2 se aplică numai la structuri la care diagramele

de momente în domeniul elastic sunt aproximativ propor ţionale cu valorile rezistenţelor la

încovoiere.

Calculul structuralCalculul structural în domeniul elastic poate utiliza una din cele două metode date în P100-1:

2006, în condiţiile date de cod, respectiv metoda for ţelor seismice statice echivalente sau metoda

de calcul modal cu spectre de r ăspuns.

Se consider ă spectrele r ăspunsului elastic, cu ordonatele nereduse prin factorul q .

1.3.2.4. Metodologia de nivel 3

Domeniul de aplicare

Metodologia de nivel 3 se aplică la construcţii importante şi complexe la care se doreşte o analiză

mai precisă a performanţelor seismice ale construcţiei şi la construcţii care nu îndeplinesc

condiţiile de regularitate care să permită utilizarea metodologiei de nivel 2.


28/167



28

Metodologia de nivel 3 implică evaluarea calitativă constând în verificarea listei complete de

condiţii de alcătuire structurală dată în anexele corespunzătoare structurilor din diferite materiale

şi o evaluare prin calcul care ia în considerare în mod explicit comportarea inelastică a elementelor

structurale sub acţiunea cutremurelor severe. Pentru aplicarea metodologiei de nivel 3 este

preferabil să se dispună de proiectul iniţial al clădirii analizate, datorită necesităţii unor detalii de

execuţie precise. Se pot utiliza două metode de calcul şi anume:

- metoda bazată pe calculul static neliniar

- metoda bazată pe calculul dinamic neliniar.

Metodele sunt descrise în anexa D a codului P100-1: 2006.

1.4. Particularitati ale structurilor cu diafragme de zidarie

1.4.1. Informaţii specifice necesare pentru evaluarea siguranţei construcţiilor din zidărie

a). Date generale privind construcţia

Informaţiile cu caracter general privind clădirile din zidărie se referă la:

• data execuţiei;

• numărul de niveluri;

• forma şi dimensiunile în plan;

• forma şi dimensiunile în elevaţie;

• tipul zidăriei (nearmată, confinată);• natura elementelor pentru zidărie (argilă arsă, piatr ă) şi modul de zidire (cu

mortar, zidărie uscată);

• tipul şi materialele planşeelor;

• tipul şi materialele acoperişului (şarpantei);

• natura terenului de fundare;

• tipul şi materialele fundaţiilor;

• tipul şi materialele finisajelor şi decoraţiilor exterioare.

Informaţiile de mai sus vor fi colectate din documentele disponibile şi/sau prin examinare vizuală.

b). Date privind starea fizică a construcţiei

Vor fi cercetate următoarele aspecte legate de starea fizică, relevante pentru evaluarea siguranţei la

cutremur a clădirilor din zidărie:


29/167



29

• degradarea fizică a materialelor structurii:

- degradarea zidăriilor prin: ascensiunea capilar ă a apei (igrasie), efecte de îngheţ -

dezgheţ, degradrea mortarului;

- degradarea planşeelor din lemn prin: putrezirea lemnului, cr ă pături în lemn, prezenţa

microorganismelor şi ciupercilor;

- degradarea elementelor metalice prin: coroziunea tiranţilor, ancorelor, grinzilor de

planşeu.

• afectarea structurii din cauze neseismice:

- cedarea fundaţiilor (tasare uniformă/neuniformă);

- împingeri neechilibrate date de arce, bolţi, cupole;

- cedarea planşeelor din încărcări verticale.

• afectarea structurii din acţiuni seismice:

- identificarea şi descrierea stării de fisurare, prin clasificarea fiecărei fisuri

pe baza tipologiei respective (separare, rotire, lunecare, ieşire din plan) sau prin

deformaţiile aparente (vizibile): abatere de la verticală (ieşire din planul vertical, umflare,

coborârea/deformarea bolţilor,etc)

Informaţiile de la b) vor fi colectate prin examinare vizuală şi vor fi consemnate (sub formă de

desene, fotografii, texte) în releveul avariilor/degrad ărilor care va face parte integrantă din

raportul de evaluare.c). Date privind geometria structurilor din zidărie

Principalele date privind geometria structurilor din zidăriei se refer ă la:

• poziţionarea în plan a pereţilor structurali şi dimensiunile pereţilor structurali (lungime, grosime,

înălţime);

• continuitatea pe verticală a pereţilor structurali;

• poziţionarea în plan şi în elevaţie a golurilor (uşi, ferestre) şi a zonelor de perete cu grosime

redusă (nişe) şi dimensiunile acestora;

• poziţionarea în plan şi în elevaţie a elementelor structurale din zidărie care generează împingeri

(arce, bolţi, cupole) cu indicarea tipologiei şi a principalelor dimensiuni (formă, grosime);

• poziţionarea în plan şi dimensiunile elementelor principale ale planşeelor din lemn sau metalice,

grosimea plăcilor de beton;


30/167



30

• poziţiile şi dimensiunile elementelor de confinare (stâlpişori şi centuri) şi ale buiandrugilor.

Pentru toate nivelurile de cunoaştere, datele specifice privind geometria structurilor din zidărie se

vor obţine. cu următoarele precizări:

• Examinare vizuală. Rezultatele examinării vizuale vor fi prezentate sub formă de desene cotate

corespunzător, pentru fiecare nivel al clădirii, în care se reprezintă: pereţii cu rezistenţă

semnificativă la for ţă tăietoare (poziţionarea în plan, principalele dimensiuni geometrice),

elementele de zidărie care generează împingeri (arce, bolţi, cupole), direcţiile de rezemare ale

planşeelor şi alcătuirea acestora (prin sondaj, în zone semnificative - de exemplu la încă perile cu

deschiderile cele mai mari).

• Relevarea construcţiei. Releveul construcţiei va conţine desene cotate corespunzător, pentru

fiecare nivel al clădirii, în care se reprezintă: toate elementele din zidărie (structurale, inclusiv

elementele de confinare, şi nestructurale), elementele de zidărie care dau împingeri (arce, bolţi,

cupole) inclusiv descrierea tipologiei acestora (formă şi grosime) şi a umpluturilor peste acestea,

rezemările tuturor planşeelor.

d). Detalii constructive specifice structurilor din zidărie

Informaţiile privind detaliile constructive specifice structurilor din zidărie se refer ă la:

• tipul şi calitatea legăturilor între pereţi la colţuri, ramificaţii şi intersecţii;

• calitatea legăturilor între planşee şi pereţi; existenţa / lipsa centurilor la nivelul planşeului;

existenţa / lipsa ancorelor şi tiranţilor;• existenţa buiandrugilor cu rezistenţă semnificativă la încovoiere deasupra golurilor şi alcătuirea

acestora;

• prezenţa elementelor structurale care dau împingeri şi a eventualelor elemente capabile să preia /

elimine împingerile;

• existenţa unor zone de zidărie slă bite de nişe, coşuri de fum, şliţuri pentru instalaţii, etc;

• existenţa unor intervenţii ulterioare, necontrolate :

- modificarea poziţiei golurilor din pereţii structurali (modificarea

deschiderii, înălţimii, desfiinţarea totală/par ţială a buiandrugilor sau a bolţilor de

descărcare);

- deschiderea unor goluri noi;

- desfiinţarea unor goluri (umpluturi de zidărie cu/f ăr ă ţesere);


31/167



31

- spargerea şliţurilor orizontale şi verticale pentru instalaţii.

• prezenţa unor elemente structurale/ nestructurale, cu vulnerabilitate ridicată:

- elemente majore de zidărie situate la nivelul acoperişului: frontoane, timpane;

- elemente minore de zidărie situate pe faţade (parapeţi, elemente decorative) sau la nivelul

acoperişului (coşuri de fum şi de ventilaţie).

• alcătuirea planşeelor:

- geometria planşeului (orientarea elementelor principale de planşeu, distanţele între

acestea);

- dimensiunile elementelor principale şi identificarea esenţelor (în cazul planşeelor de

lemn);

- detaliile constructive ale prinderilor de pereţii structurali.

Obţinerea informaţiilor se va face, cu următoarele precizări:

• Inspecţie in-situ limitată : va fi f ăcută numai prin examinare vizuală, de regulă, după desfacerea

tencuielilor. Se cercetează, pentru cel puţin 20% din numărul pereţilor, următoarele elemente:

- caracteristicile zidăriei la suprafaţă şi în profunzime,

- legăturile între pereţii care se intersectează;

- alcătuirea generală a planşeelor şi prinderile acestora în pereţii pe care se reazemă.

Detaliile privind legăturile între pereţii care se intersectează şi cele privind legăturile între planşee

şi pereţi pot fi evaluate şi ţinând seama de tipologia constructivă (clădiri similare) şi de practicacurentă a etapei de construcţie.

• Inspecţii in-situ extinse şi cuprinzătoare: vor fi f ăcute deasemeni prin examinare vizuală, pentru

fiecare nivel al clădirii, şi vor consta, cel puţin, în:

- desfacerea tencuielilor (pe suprafeţe suficient de mari, orientativ > 1.0 m2);

- sondaje în zidărie pentru examinarea:

* caracteristicilor în profunzime ale zidăriei;

* legăturilor între pereţii care se intersectează (colţuri, ramificaţii, intersecţii);

* legăturilor între pereţi şi planşee;

- defacerea tavanelor/pardoselilor pentru identificarea alcătuirii / rezemării planşeelor;

- decopertarea fundaţiilor (în zonele semnificative, stabilite de expert ).


32/167



32

Inspecţia in-situ extinsă se va face pentru cel puţin 50% din numărul pereţilor iar inspecţia extinsă

pentru cel puţin 80% din numărul pereţilor.

e). Proprietăţile materialelor

Calitatea zidăriei se evaluează în funcţie de:

* Tipologia şi calitatea zidăriei:

- tipul elementelor pentru zidăriei: căr ămizi pline sau cu goluri, din argilă arsă sau silico-

calcare, blocuri de beton obişnuit sau din BCA, piatr ă de construcţie, fasonată sau brută;

- tipul şi calitatea mortarului: tipul liantului, tipul agregatelor, raportul liant / agregat,

gradul de afectare (carbonatare);

- regularitatea ţeserii şi a grosimii rosturilor verticale şi orizontale;

- legăturile (ţeserea) la intersecţiile pereţilor;

- umplerea rosturilor cu mortar : toate rosturile umplute, rosturile verticale neumplute,

zidărie uscată (f ăr ă mortar), compactitatea mortarului;

* Precizia geometrică a pereţilor: verticalitate, planeitate;

* Rezultatele încercărilor nedistructive in-situ: încercări cu prese plate, încercări sonice,

endoscopie, etc

* Rezultatele analizelor chimice şi ale încercărilor mecanice pe elemente şi mortare extrase din

lucrare.

Încercările specifice pentru determinarea caracteristicilor materialelor se vor face. cu următoarele precizări:

• Încercări in-situ limitate: se vor face prin examinarea vizuală a ţeserii zidăriei şi a elementelor

din care aceasta este alcătuită. Este necesar să se efectueze cel puţin un examen, pentru fiecare tip

de zidărie din clădire şi pentru fiecare nivel al clădirii; nu sunt cerute date experimentale.

• Încercări in-situ extinse: au ca scop obţinerea informaţiilor cantitative, cu caracter general,

asupra rezistenţelor zidăriei. Pentru aceasta, se va efectua cel puţin o încercare pentru fiecare tip

de material existent în structur ă (cu aceleaşi elemente şi/sau mortare), în plus faţă de verificările

vizuale de la încercările limitate.

• Încercări in-situ complete : au ca scop evaluarea mai exactă a rezistenţelor materialelor şi/sau

ale zidăriei. Pentru a se obţine rezultate semnificative, se vor face cel puţin trei încercări pentru


33/167



33

fiecare tip de material existent în lucrare şi pentru fiecare nivel al clădirii. În cazul unor construcţii

importante se recomandă şi:

- încercări de laborator (compresiune diagonală şi/sau compresiune cu for ţă tăietoare) pe probe de

zidărie extrase din lucrare;

- încercări de încărcare statică şi/sau dinamică pe planşee.

În cazul în care există o corespondenţă tipologică pentru materiale, forma şi dimensiunile

elementelor, detaliile constructive, în locul încercărilor pentru lucrarea respectivă se pot folosi

rezultatele încercărilor de la clădiri similare executate în aceiaşi zonă şi aproximativ în aceiaşi

epocă.

Pentru construcţiile proiectate şi executate după anul 1950 rezistenţele zidăriei pot fi luate din

standardele în vigoare la data proiectării/execuţiei (STAS 1031-50 cu modificările ulterioare).

Pentru clădirile construite între cele două r ăzboaie valorile de referinţă ale rezistenţelor zidăriei

pot fi considerate cele date în literatura de specialitate (de exemplu V.Asquini Indicator tehnic în

construc ţ ii Ed. Cartea Românească, Bucureşti 1938).

1.4.2. Evaluarea siguranţei seismice

1.4.2.1. Generalităţi

Evaluarea siguranţei seismice a clădirilor din zidărie implică două categorii de verificări:

• verificarea ansamblului structurii/fiecărui perete pentru rezistenţa la acţiunea seismică în planulfiecărui perete;

• verificarea fiecărui perete pentru rezistenţa la acţiunea seismică perpendicular ă pe planul

peretelui.

Cele două categorii de for ţe seismice acţionează simultan asupra pereţilor cu forme complexe

(L,I,T) ceea ce face ca efectele lor să se suprapună în special în zonele de intersecţie.

Verificarea condiţiei de rigiditate pentru solicitarea seismică în planul peretelui nu este necesar ă,

de regulă, la clădirile cu structura din zidărie.

Evaluarea siguranţei seismice a clădirilor din zidărie se face prin coroborarea rezultatelor

obţinute cu categorii de procedee:

• procedee de evaluare calitativă;

• procedee de evaluare prin calcul.


34/167



34

Pentru clădirile din zidărie procedeele de evaluare calitativă au două niveluri de complexitate:

• evaluare calitativă preliminar ă;

• evaluare calitativă detaliată.

Pentru clădirile din zidărie procedeele de evaluare prin calcul au două niveluri de complexitate:

• evaluare preliminar ă de ansamblu, numai pentru efectele acţiunii seismice în planul pereţilor;

• evaluare detaliată, pentru efectele acţiunii seismice în planul pereţilor şi normal pe planul

pereţilor

Evaluarea detaliată prin calcul pentru efectele acţiunii seismice în planul pereţilor are mai multe

trepte de complexitate în funcţie de modelul şi metoda de calcul folosite:

• modele de calcul liniar elastic:

- metoda for ţelor static echivalente;

- metoda de calcul modal cu spectre de r ăspuns;

• modele de calcul neliniar:

- calcul static neliniar;

- calcul dinamic neliniar.

Condiţiile de folosire a modelelor şi metodelor de calcul menţionate sunt definite in continuare.

1.4.2.2. Metodologii de evaluare pentru clădiri din zidărie

În codul P100-2006 sunt date trei metodologii de evaluare a siguranţei seismice a clădirilor dinzidărie:

• Metodologia de nivel 1 (evaluare preliminară);

• Metodologia de nivel 2a (aplicabilă pentru clădirile care satisfac condiţiile urmatoare:

• clădirea satisface condiţiile de regularitate în plan şi în elevaţie (conform P100-

1/2006, 4.4.3.);

• planşeele au aceiaşi cotă superioar ă pe întregul nivel, au suficientă rigiditate în

plan orizontal şi sunt suficient de bine legate de pereţii perimetrali pentru a se putea

accepta că este asiguratădistribuţia for ţelor de iner ţie prin compatibilizare

deformaţiilor laterale (cazul planşeelor din beton armat sau din lemn/metal cu

suprabetonare - ≥ 50 mm şi conectori);


35/167



35

• pentru fiecare direcţie principală, în modelul de calcul vor fi introduşi numai

pereţii a căror rigiditate laterală (determinată ţinănd seama de deformaţiile de

încovoiere şi de forfecare şi de slă birile date de golurile de uşi şi ferestre) este egală

cu cel puţin 30% din rigiditatea peretelui cel mai rigid de pe direcţia respectivă;

• plinurile orizontale din zidărie pot fi introduse în modelul de calcul numai dacă

sunt executate din elemente ţesute cu zidăria alăturată sau sunt prevăzute cu

ancore/armături de legătur ă cu aceasta.

• Metodologia de nivel 2b (aplicabilă tuturor categorii lor de clădiri).

Metodologia de nivel 1 constă în:

• evaluare calitativă preliminar ă;

• evaluare preliminar ă de ansamblu prin calcul, numai pentru efectele ac ţiunii seismice în planul

pereţilor.

Metodologia de nivel 2a constă în:

• evaluare calitativă detaliată;

• evaluare prin calcul cu metode liniar elastice, pentru efectele acţiunii seismice în planul pereţilor ;

• evaluare prin calcul pentru efectele acţiunii seismice perpendicular pe planul pereţilor.

Metodologia de nivel 2b implică, faţă de metodologia 2a, evaluarea prin calcul cu metode

neliniare pentru efectele acţiunii seismice în planul pereţilor .

1.4.3. Evaluarea calitativă a clădirilor din zidărie:

1.4.3.1. Evaluarea calitativă preliminară

Evaluarea calitativă preliminar ă se face ţinând seama de:

• caracteristicile generale ale clădirii;

• starea generală de avariere seismică.

Caracteristicile generale ale clădirii folosite pentru evaluarea calitativă preliminar ă sunt:

1. Regimul de înălţime

a. ≤ P+2E (1.1)

b. > P+2E (1.2)

2. Rigiditatea planşeelor în plan orizontal

a. rigide (2.1)


36/167



36

b. f ăr ă rigiditate semnificativă (2.2)

3. Regularitatea geometrică şi structurală

a. cu regularitate în plan şi în elevaţie (3.1)

b. f ăr ă regularitate în plan sau în elevaţie (3.2)

c. f ăr ă regularitate în plan şi în elevaţie (3.3)

Pe baza identificării caracteristicilor de mai sus coeficientul R1 care caracterizează din punct de

vedere calitativ alcătuirea clădirii se ia din tabelele 1.4. si 1.5.

Coeficientul R1 pentru zidăria nearmată. Tabelul 1.4.

Condiţii de regularitateRigiditateplanşee

Regim înălţime

3.1. 3.2. 3.3.

1.1. 1.00 0.90 0.802.1.

1.2. 0.90 0.80 0.70

1.1. 0.80 0.60 0.302.2.

1.2. 0.70 0.50 0.20

Coeficientul R1 pentru zidăria confinată. Tabelul 1.5.

Condiţii de regularitateRigiditateplanşee

Regim înălţime

3.1. 3.2. 3.3.

1.1. 1.00 1.00 0.902.1.

1.2. 0.90 0.90 0.80

1.1. 0.85 0.75 0.602.2.

1.2. 0.75 0.60 0.40

Pentru evaluarea calitativă preliminar ă, starea generală de avariere se notează în funcţie de

gravitatea avariilor prin punctajul

Master Zidarie 2008-2009 Gata Cu Coperta

Documents

Transcript of Master Zidarie 2008-2009 Gata Cu Coperta