UNIVERSITATEA „DUNAREA DE JOS” GALATI

Facultatea de Educatie Fizica si Sport Galati

MASOTERAPIE

Conf. Univ.dr. Ion-Ene Mircea

Masterand:

Iordache Geta

MASTER KINETOTERAPIE LA DOMICILIU

- 2013 -

LORDOZELE

Lordozele sunt deviatii ale coloanei vertebrale din plan sagital (antero – posterior), avand conexitatea curburii orientate anterior. IPOTEZA: Subiectul cu lordoza se prezinta pentru consult in principal pentru durerea din regiunea lombara inferioara sau regiunea toraco – lombara un alt simton important il reprezinta defomarea regiunii lombare, asociata cu proeminenta abdomenului. Clasificarea lordozelor se face dupa urmatoarele criterii:

1. Dupa momentul aparitiei lordozele pot fi :- primare – cand deviatia coloanei apare ca prim semn;- secundare – cand deviatia coloanei apare dupa o alta afectiune care poate induce deicienta coloanei.2. Dupa prognosticul evolutiv, lordozele se clasifica in functie de gradul curburii:- gradul I (usoare) – intre 20 – 40°- gradul II (medii) – intre 40 – 60°- gradul III (grave ) – peste 60°3. dupa prezenta durerii – lordozele pot fi : - dureroase – in cazul atitudinilor lordotice sau a lordozelor posttraumatice;- nedureroase – in cazul lordozelor congenitale.4. Dupa topografie lordozele pot fi :- tipice – cand deviatia lordotica apare ca o accentuare a lordozei fiziologica din regiunea lombara;- atipice – avand deviatia lorditica apare in alte regiuni ale coloanei vertebrale : cervico – dorsala,dorsala sau dorso – lombara.5. Dupa lungimea segmentelor de coloana afectat si numarului vertebrelor implicate in deficienta lordozele pot fi:- scurte – cand deficienta coloanei se limiteaza la 3 – 4 vertebre;- lungi – cand deficiente cuprinde toata coloana vertebrala.6. Dupa mecanismul de producere si afectare structurala lordozele pot fi :- functionale – cand deviatia coloanei nu prezinta modificari de structura ale elementelor coloanei vrtebrale;- patologice – cand deviatia prezinta modificari structurale.Cauzele aparitiei lordozelor,pot fi impartite in predispozante, favorizate si determinante.

a. Cauzele predispozante : -transmiterea ereditara – uneori predispozitia pentru deviatia coloanei se poate transmite de la parinti la copii; - sexul – femeile au o predispozitie naturala catre lordoza lombara, datorita anteversiei bazinului; Cresterea de volumului a abdomenului cu scaderea tonusului musculaturii peretelui anterolateral abdominal.

b. Cauze favorizate : - cresterea rapida in inaltime, in special in perioada pubertatii; - cresterea accentuata in greutate cu hipotonia musculaturii abdominale; - laxitatea ligamentara accentuata care poate duce la o mobilitate axagerata a coloanei lombara; - igiena defectuasa a incaltamintei, intalnita la femeile obisnuite sa poarte permanent tocuri inalte si in special la fetele in perioada prebubertara si pubertara. c. cauze determinante : - traumatisme lombare - boli congenitale - paralizia musculaturii peretelui abdominal - tumori abdominale - boli metabolice – rahitismul - femeia gravida cu sarcina in luna 6 – 9. Clasificarea se imparte lordozele si in functie de posibilitatile de tratament, lordozele pot fi functionale si patologice. Lordozele functionale sunt deviatii usoare ale coloanei vertebrale cu evolutie lenta. Regiunea lombara isi pastreaza mobilitatea normala.Deviatia coloanei lombare (unde apare cel mai frecvent) se accentueaza in pozitia stand cu bratele la verticala si in pozitia pe genunchi, diminundu-se in pozitia stand. Lordoza functionala se manifeste in cadrul atitudinii lordotice, caracterizate si prin aparitia altor deficiente in regiunile invecinate : gat in usoara hiperextensie, umeri proiectati posterior, abdomen proeminent, bazin anteroversat, genunchi in hiperextensie. Atitudinea lordotica apare datorita obisnuintei de a pastra timp indelungat pozitia deficienta. Exista profesiuni ( ospatari, electricieni, zugravi), care, datorita pozitiei de lucru, cu trunchiul in extensie si membrele superioare in plan anterior peste orizontala, predispun la aparitiei atitudinii lordotice. Lordoza functionala, tratata corespunzator,se poate vindeca complet numai prin kinetoterapie. Netratata corespunzator, lordoza functionala poate evalua catre spate lordotic sau compensare printr-o cifoza dorsala. Lordozele patologice sunt deviatii cu evolutie si gravitate variabila, la care tratamentul kinetic trebuie obligatoriu insotit de tratament orthopedic, mai rar chirurgical. Lordozele patologice sunt caracterizate de modificari structurale la nivelul coloanei vertebrale. In functie de etiologie, lordozele patologice se pot prezenta sub urmatoarele forme :

1. Lordoze congenitaleDeficienta apare in urma unor malformatii congenitale la nivelul vertebrelor si articulatiilor intervertebrale. Localizarea cea mai frecventa este in reguinea lombara sau lombosacrala. Deficienta apare datorita modificarilor vertebrelor din regiunea lombosacrala. Cele mai frecvente modificari sunt reprezentate de sacralizari ale vertebrei L5 (sudarea vertebrei L5 de corpul osului sacrum) sau lombarizari ale vertebrei S1 (separarea vertebrei S1 de corpul osului sacrum). 2.Lordozele in boli metabolice

Lordoza rahitica este tipica pentru aceasta categorie de deficiente.pe langa celelalte deficiente (cap, torace, membre inferioare) rahitismul se caracterizeaza si de existenta unei lordoze lungi, nedureroase aparute in prima copilarie. Cauza deficientei o constituie hipotonia musculara a peretelui abdominal si insuficienta ligamentara de la nivelul coloanei vertebrale. 3.Lordoze neumaticeDeficienta apare prin pareza muschilor peretelui abdominal datorita unei leziuni de neurn motor periferic ( poliomielita) sau prin leziune de neuron motor central (paralizie cerebrala).Datorita compromiterii atat a functiei statice cat si dinamice a coloanei lombare, pentru mentinerea pozitiei corecte a coloanei este necesar corsetul (lombostat). 4. Lordozele miopaticeMiopatiile sunt afectiuni musculare progresive (distrifiile musculare) sau degenerative,care apar le copii de sex masculin cu varsta intre 7 – 14 ani. Afectiunea se localizeaza pe musculatura regiunii lombare si musculatura membrelor inferioare, manifestandu-se prin atrofie, retractie si contractura musculara. 5.Lordozele reumaticeIn spondiloza lombara, din cauza durerilor, apare contractura musculara la nivelul lombar. Contractura musculaturii paravertebelor lombare, daca este bilaterala, va produce o accentuare a curburii lordotice din regiunea lombara.Netratata corespunzator spondiloza lombara poate lasa ca sechela o lordoza fixa, dureroasa. 6. Lordoza prin spondlolistezisDin cauza unor microtraumatisme la nivelul coloanei lombare (caderi n picioare, sarituri repetate) se pot produce alterari ale discului intervertebral intre L4 – L5 sau L5 – S1, corpul vertebral al vertebrei L5 poate aluneca anterior, producandu-se o lordoza scurta, insotita de contractura musculara. Prin micsorarea posterioara a spatiului dintre vertebrele L4 –L5-S1 apare o pensare a radacinilor nervilor spinali corespunzatori cu sintomele de lombosciatica. 7. Lordoze in tumori abdominale Existenta unor tumori abdominale poate produce prin cresterea lor in dimensiune o crestere de volum a abdomenului cu deviatia consecutiva a coloanei lombare. De asemenea, in cazul tumorilor maligne (in special la ovar), pot apare metastaze osoase in vertebrele lombare cu distrugerea acestora si prabusirea coloanei lombre, accentuand curbura fiziologica. 8.Lordoze datorate deficientelor membrelor inferioare : a.Lordoza din luxatia congenitala de soldLuxatia congenitala de sold este o malformatie congenitala care afecteaza capsula si ligamentele coxofemurale, determinand dislocarea capului femural din acetabul. Daca subiectul nu a fost diagnosticat in timp util si a mers, pentru echilibrarea trunchiului ,bazinului se inclina anterior. Consecutiv, apare si o accentuare in sens lordotic a coloanei lombare.b.Lordoza din deficientele genunchilorExistenta deviatiei de genunchi in hiperextensie, induce aparitia lordozei lombare, cu scopul echilibrarii corpului. 9.Lordoze diverseExista diverse afectiuni care in mod secundar pot duce la aparitia lordozelor lombare :

-lordozele de cauza extravertebrele – arsuri,cicatrici,toracoplastii;-lordoze dupa dezechilibre sacrococcigiene-lordoze dureroase a adolescentilor.

SIMPTOMATOLOGIE:Simptomatologia subiectivă a lordozelor este foarte redusă. În perioada de evoluţie a suferinţei, bolnavii acuză simptome de astenie, durere. Astenia este relativă; pacientul nu este capabil la eforturi fizice şi intelectuale. Musculatura îi oboseşte repede în diverse posturi.Durerea este un simptom frecvent, datorită instalării contracturilor sau a atrofiilor musculare, redorilor articulare, fie în creşterea vitezei de conducere nervoasă, a diminuării mişcărilor şi slăbiciunea sistemului nervos central.

EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTICIndiferent de tratament aceste curburi vor înregistra etape de agravare pe care le putem grupa în ordine cronologică.1. Ridicarea la poziţia ortostatică şi începutul mersului (1-2 ani);2. Perioada de creştere (6-7 ani, 11-13 ani);3. Diverse modificări fiziologice mai ales la femeile care au suferit rahitismul curburii primare sau la indivizii care se dezechilibrează metabolic şi endocrin, obezitate, acromegalie;4. Senilitatea, când se pot instala osteoporoze severe la nivelul coloanei vertebrale.Gravitatea este dictată şi de gradul lordozei :- uşoară (sub 25 grade)- medie (între 25-30 grade)- gravă (peste 50 grade)

Tratamentul lordozei este axat pe câteva principii, de care trebuie să se ţină seama :- cel mai eficient tratament este depistarea precoce- kinetoterapia singură nici nu ameliorează lordoza, nici nu o controlează ;- adevaratul tratament consta în corset + kinetoterapieTratamentul lordozelor se înscrie în contextul măsurilor terapeutice ale scoliozei, fie că scolioza a generat lordoza, fie că lordoza a determinat apariţia unei scolioze.Avem tratament ortopedic, fizio-balneo-kinetoterapeutic şi când este cazul interventii chirurgicale. Tratamentul ortopedic (corsete) şi fizio-balneo-kinetoterapia dau rezultate bune. În unele cazuri sunt necesare intervenţiile chirurgicale.

Tratamentul lordozelor se face prin kinetoterapie in cazul lordozelor functionale si prin mijloacele ortopedice, mai rar chirurgicale, in lordozele paologice.Kinetoterapia are urmatoarele obiective :

1. Asuplizarea coloanei vertebrale lombare prin tonificarea in conditii de scurtare a musculaturii peretelui anterolateral al abdomenului si in conditii de lungire a musculaturii lombosacrale.

2. Redresarea pozitiei bazinului3. Corectarea deficientelor de la nivelul trunchiului si membrelor inferioare pentru obtinerea

unei atitudini corecte si stabile.4. Prevenirea sau corectarea cifozei ce poate apare compensator in regiunea dorsala.5. Pregatirea organismului pentru pre si post alt tip de tratament (chirurgical sau

orthopedic). Mijloacele folosite in recuperare sunt :

- exerciti statice constand in mentinerea unor pozitii corrective si hipercorectve ale coloanei lombare, bazinului ,membrelor inferioare.- exercitiile dinamice se adreseaza tuturor regiunilor (cap, gat,membrele superioare, trunchi, membrele inferioare). - masoterapiaSe folosesc si exercitiile applicative (mers, tarare, suspensinune, echilibru).De asemenea se pot folosi exercitiile de respiratie si exercitiile de redresare (de autocontrol).Tratamentul ortopedic consta in folosirea corsetelor (lombostatul). Corsetul are dezavantajul ce mentine pasiv coloana lombara in pozitia corecta.

MASOTERAPIA IN TRATAMENTUL LORDOZELOR Prelucrarea metodica si sistematica a tuturor partilor moi ale organismului prin diferite mijloace mecanice, in scop terapeutic si

profilactic, se numeste masaj.Efectele fiziologice ale masajului sunt:1. Acţiunea sedativă asupra durerilor de tip nevralgic musculare sau articulare;2. Acţiune hiperemiantă locală de îmbunătăţire a circulaţiei locale, care se manifestă prin încălzirea şi înroşirea tegumentului asupra căruia se execută masajul;3. Înlăturarea lichidelor interstiţiale de stază, cu acelerarea proceselor resorbţiei în regiunea masată.Masajul are şi acţiuni generale asupra organismului:1. stimulează funcţiile aparatului cardio-vascular şi respirator;2. îmbunătăţirea metabolismului bazal;3. efecte benefice asupra stării generale a bolnavului cu îmbunătăţirea somnului şi îndepărtarea oboselii musculare.

TEHNICA MASAJULUI:- Masajul dorso lombar:

Desi sunt două regiuni diferite, din cauze obiective, masajul se va efectua incluzând atât regiunea lombo-sacrată cât şi regiunea dorsală. Pentru masajul dorso-lombar bolnavul se aşează în decubit ventral cu membrele superioare în adductie.Se incepe prin neteziri ce au rol de a încălzi tegumentul şi de acomodare a asistentului cu pacientul. Acestea se vor executa din ce în ce mai profund astfel punându-se în mişcare o cantitate mai mare de lichid interstiţial. Netezirile se execută cu palmele întinse alunecând pe regiunea interesată dinspre plica fesieră, mergând, paravertebral înconjurand umerii; se va ajunge până la axilă. Se poate face netezirea şi din afară către linia mediană. Se poate executa şi netezirea pieptene pe muşchii fesieri cât şi pe musculatura regiunii dorsale.După neteziri se vor executa manevre de frământare, tot în sensul circulaţiei de întoarcere, incepând cu muşchii fesieri şi continuând pe muşchii regiunii dorsale. Aceste frământări se vor executa, prin comprimarea muşchiului şi ridicarea lui de pe planul osos. Frământările se vor executa pe mai multe rânduri cu o mână, cu două mâini, şi în contratimp.Urmează apoi geluiri cu degetele executând mişcări de tragere înapoi a musculaturii de-o parte si de alta a coloanei cu degetele departate pe coloană şi pe şanţurile superioare ale muşchilor fesieri. Această manevră are rol decontracturant ştiindu-se faptul că curbura lordotică este însoţită de contracturi musculare.După neteziri se vor executa fricţiuni ce au aceeaşi direcţie cu geluirile, insistându-se în regiunea sacro-cocigiană. Se pot executa fricţiuni cu pumnul închis pe muşchii regiunii fesiere.În continuare se execută mişcări de batere pe musculatura dezvoltată. Această manevră se execută cu partea cubitală a mâinii, cu palmele căus, cu pumnul întredeschis sau închis. Această manevră fiind puternic tonifiantă nu se va aplica pe musculatura dureroasă.Vibraţiile se vor executa de jos în sus cu mâna asistentului vibrând în contact cu regiunea interesată. Se vor executa apoi neteziri de încheiere.Înainte de masaj se poate face o procedură de termoterapie pentru relaxarea musculaturii. Dacă pacientul prezintă dureri în zona lombară se poate administra un supozitor cu indometacin pentru a suporta mai bine procedura de masaj, şi pentru un efect mai eficient. Tratamentul ce se efectuează este în general de mai multe luni sau ani, în raport cu vârsta şi deformaţiile prezente şi va fi reluat în caz de reusită. De asemenea urmarirea subiectului tratat va fi făcută continuu, iar la copii, până la sfârşitul perioadei de creştere. În prima etapă a tratamentului, luarea la cunoştintă ocupă rolul principal. Aceasta se face prin recunoaşterea defectelor (în faţa oglinzilor sau în faţa planurilor de referinţă), prin exerciţii posturale contrastante, care merg de la poziţia obişnuită, cea incorectă, la cea corectă, prin menţinerea poziţiilor corectate în cursul exercitiilor simple. Această primă etapă durează intre 5 şi 10 şedinţe.

Etapa a doua este etapa corectivă. În această etapă supleerea corectoare ocupă un rol important. Datorită ei, precum şi exerciţiilor posturale, se ameliorează postura. Tonifierea musculară este în măsură să contribuie la menţinerea corecţiei. Se trece apoi la tonifierea generalizată a musculaturii trunchiului şi membrelor.

Această etapă durează mai multe luni, două şedinţe pe săptămână fiind efectuate cu kinetoterapeutul, celalalte şedinţe, zilnic, la domiciliu.

Etapa a treia este etapa de consolidare şi readaptare. Această etapă este etapa în care se fixează rezultatele obţinute până acum. Reeducarea posturală care se efectuează în această etapă înglobează toate gesturile obişnuite şi vizează automatizarea poziţiilor corecte.

Activitatea musculară generalizată se practică din ce în ce mai intens, orientându-se spre o activitate normală. Activitatea din etapa a treia dezvoltă rezistenţa necesară în timpul activităţii obişnuite şcolare sau profesionale. O singură şedinţă pe săptămână se va face cu kinetoterapeutul, în restul săptămânii la domiciliu.

POZIŢIILE FUNDAMENTALE

1. Poziţia stând se mai numeşte şi ortostatism , are o bază de susţinere redusă, limitată la contactul tălpilor cu solul şi podeaua. Poziţia stând este mult utilizată pentru corectarea deformaţiilor toracelui şi spatelui, membrelor superioare şi inferioare, mai ales sub forma poziţiilor derivate.

2. Poziţia pe genunchi se menţine mai greu cu trunchiul vertical, întrucât proiecţia centrului de greutate pe suprafaţa de sprijin este dispusă excentric. În gimnastica corectivă, se foloseşte în special poziţia derivată cu sprijin pe palme (poziţia în patru labe), pentru că asigurând orizontalizarea coloanei vertebrale , o eliberează de funcţia statică în menţinerea echilibrului şi îi măreşte amplitudinea mişcărilor.

3. Poziţia sezând oferă corpului o bună stabilitate, pentru că efortul muscular necesitat de menţinerea echilibrului este redus, suprafaţa de sprijin este mai mare, iar centrul de greutate se apropie de suprafaţa de sprijin. Poziţia sezând poate fi folosită ca poziţie iniţială pentru exerciţiile de trunchi şi membre superioare , ca şi pentru efectuarea exerciţiilor de respiraţie.

4. Poziţia culcat este poziţia cu suprafaţa de sprijin mult mărită, iar coloana vertebrală nu mai are rolul de menţinere a verticalităţii corpului, de aceea mişcările de trunchi se efectuează cu amplitudine mărită în toate planurile de mişcare, la nivelul fiecărei regiuni.

5. Poziţia atârnat este singura poziţie fundamentală în care sprijinul se află deasupra centrului de greutate. Această poziţie poate fi executată la bara fixă înaltă, la inele, trapez, sau scara fixă, corpul fiind vertical în jos, sau poate să fie realizată şi în plan oblic. Poziţia atârnat se foloseşte pentru corectarea deviaţiilor coloanei vertebraleKinetoterapia regiunii lombo-sacrate constă în efectuarea unor mişcări pasive şi active. Mişcările pasive constau în mişcări de lateralitate ale trunchiului şi mişcări de flexie şi extensie ale coloanei lombo-sacrate sau mişcări de rotatie dacă coloana ne permite, executate cu ajutor. Mişcările active constau în executarea acestora fără ajutor din partea asistentei medicale. Se execută şi mişcări active cu rezistenţă.

Obiectivele kinetoterapiei în lordoze sunt :

1. Ameliorarea posturii prin:- posturi fixe menţinute, utilizându-se perne, suluri, spătarul scaunului, peretele, pentru corectarea hiperlordozei lombare.- exerciţii de corectare posturală axate pe conştientizarea înclinării pelvisului pentru delordozare ;2. Creşterea flexibilităţii coloanei (mobilitatea coloanei este limitată mai ales în zona lordozată) prin :- metoda Klapp, cvadrupedie cu poziţii lordozante- tehnica Cotrel (cea mai folosită în prezent): decubit ventral, cu membrele inferioare cât mai întinse, membrele superioare întinse pe lângă urechi ; se întinde întregul corp, apoi treptat se extind braţele, corpul se lordozează, membrele inferioare se extind din şolduri (arcuite pe extensie cât mai mare). Apoi, un membru superior se duce înapoi spre şold, care se extinde; celălalt membru superior rămâne lânga ureche.

- elongaţia Cotrel este o autotracţiune cu posibilitatea de a redresa lordoza : decubit dorsal, un căpăstru de tractiune cervicală, de la care o coardă trece pe după un scripete îndreptându-se spre picioare, de care se fixează. Întinderea completă a membrelor inferioare va întinde coloana.3. Cresterea fortei musculare :- Tonifierea musculaturii abdominale este obligatorie ; se practică de obicei ridicările de trunchi cu genunchii flectaţi, pentru întărirea drepţilor şi oblicilor.- Tonifierea fesierilor mari- Tonifierea şi reechilibrarea musculaturii paravertebrale este obiectivul principal :- din decubit ventral se execută gradat ridicarea capului, umerilor, membrelor superioare (pentru tonifierea musculaturii dorsale bilaterale),- ridicarea ambelor membre inferioare tonifică musculatura lombară;- ridicarea membrelor ipsilaterale tonifică musculatura unilaterală paravertebrală respectivăEXERCIŢII PENTRU MOBILIZAREA COLOANEI LOMBARE.1. Din decubit dorsal se efectuează flexii ale gambei pe coapsă, ale coapsei pe bazin, cu fiecare membru inferior, şi apoi cu ambele;

2. Din decubit ventral se efectuează repetate extensii ale membrelor inferioare cu genunchii în extensie;

3. Din decubit cu coloana flectată , sau din poziţie ghemuit cu mâinile sprijinite de bară, execută flexii, extensii ale coloanei lombare în jurul bazinului;4. Din poziţie şezând, cu genunchii flectaţi se efectuează flexii anterioare ale trunchiului urmate de redresări, membrele superioare fiind extinse.

EXERCIŢII INCLUSE ÎN KINETOPROFILAXIE

Menţinerea posturii şi aliniamentului corect al corpului este deosebit de importantă. Iată câteva exerciţii globale destinate unui aliniament corect al corpului:

Exerciţiul 1 — în ortostatism, cu picioarele apropiate, stând perfect drept, aplecăm capul şi ne privim gleznele ; pentru aceasta este nevoie de o perfectă aliniere a toracelui, abdomenului şi pelvisului ; se menţine această poziţie 10—15 secunde, se revine la poziţia initială, se repetă.Exerciţiul 2 — Mers prin cameră cu o carte pe cap, făcând opriri şi reporniri ; se accelerează pasul.Exerciţiul 3 — Spatele la perete, corpul în contact cu peretele în trei puncte : câlciie, fese, occiput (bărbia să fie pe orizontală) ; se menţine poziţia câteva secunde, urmând apoi relaxarea — se reia de câteva ori.

Exerciţiul 4 — Aceeaşi poziţie, din care se ridică braţele prin lateral, menţinându-se la orizontală câteva secunde,

după care se ridică deasupra capului ; din această ultimă poziţie se execută genuflexiuni (genunchii sunt orientaţi înainte).Exerciţiul 5 — şezând pe sol, cu spatele şi occiputul lipite de perete : braţele se duc „în cruce” ; genunchii se flectează şi se deflectează de câteva ori.Exerciţiul 6 — în şezând, cu genunchii întinşi : un baston ţinut pe omoplaţi se ridică cu braţele spre zenit, apoi se revine — tot timpul se controlează ţinuta spatelui.Exercitiul 7 — Mers pe toată talpa, apoi pe vârfuri, cu mâinile la ceafă, coatele trase înapoi : se ridică altemativ câte un genunchi spre piept, fără a modifica poziţia corectă, dreaptă, a trunchiului.Exercitiul 8 — în decubit dorsal, cu genunchii flectaţi la 90° : se presează lomba pe sol, sacrul basculând uşor în sus. Treptat, se va ajunge ca acest exerciţiu să se realizeze şi cu genunchii întinşi.Exerciţiul 9 — în decubit ventral, perfect întins :a) braţele întinse pe lângă cap, cu palmele pe sol : se face extensia braţelor păstrând capul cu fruntea la sol;b) coatele flectate, cu braţele pe lânga corp, palmele pe sol la nivelul umerilor : se ridică antebraţele şi palmele de pe sol.Execiţiul 10 — Poziţie „patrupedă”, cu braţele şi coapsele perfect la 90°, se cifozează la maximum posibil întreaga coloană, se menţine poziţia, apoi se lordozează, se revine şi se repetă de câteva ori.

CONCLUZII:Toate aceste acţiuni se explică prin acţiunea exercitată de masaj asupra pielii care este bogat vascularizată şi inervată, în piele aflându-se terminaţii nervoase (exteroceptori) punct de plecare

a unei serii de reflexe. La aceasta trebuie adaugate şi efectele excitante pe care le excercită masajul asupra terminaţiilor nervoase din muşchi, ligamente, tendoane (propioceptori).Cel mai important mecanism de acţiune al masajului este reprezentat deci de mecanismul reflex. Acesta pleacă de la exteroceptorii din tegument şi propioceptorii din muşchi, ligamente, tendoane la nivelul la care iau naştere stimuli de diferite intensităţi care pornesc spre sistemul nervos central.Trebuie adăugat faptul că organele interne în suferinţă se manifestă prin senzaţii dureroase ale peretelui toracal şi abdominal, fiecărui organ corespunzându-i o anumită zonă de proiecţie cutanată. Cunoaşterea acestor zone este necesară maseurului care acţionează asupra lor influenţând pe cale reflexă starea functională a organelor în suferinţă.În acelaşi timp acţiunea nervoasă reflexă pe căile rahidiene, manevrate de masaj determină o serie de reflexe neurovegetative, îndeosebi vasculare. Cum vasele cutanate conţin mai mult de un sfert din cantitatea totală de sânge din organism, pielea fiind un adevărat rezervor de sânge, masajul exercită o influenţă cosiderabilă asupra circulaţiei superficiale şi indirect asupra organismului.Un alt mecanism de acţiune al masajului este reprezentat de apariţia în urma compresiunilor, ciupirilor, frământărilor sau tapotamentului, a unor reacţii extinse în piele, în cazul metabolismului bazal, a unor produse metabolice care trec în circulaţia generală.Un alt mod de acţiune al masajului este efectul lui mecanic asupra lichidelor interstiţiale. Când acest lichid este în exces, în spaţiile şi interstiţiile ţesuturilor, masajul poate să intervină favorabil ajutând resorbţia lui în sânge pentru a fi eliminat.Rezultă îmbunătăţirea funcţiilor circulatorii şi a reducerii muncii inimii care are de mobilizat o masă de lichid mai mică. Toate aceste acţiuni explică indicaţiile largi ale masajului într-o serie de afecţiuni precum şi utilizarea lui in scop igienic precum si în viaţa sportivă.

BIBLIOGRAFIE:

ISPAS,C.,KINETOTERAPIA IN AFECTIUNILR ORTOPEDICO-TRAUMATICE.CORDUM,M.,KINETOTOLOGIE MEDICALA.SBENGHE,T.,KINESIOLOGIE STIINTA MISCARII.