ION IONESCU-BUCOVU

MARTIRII

LUI

EROS

ROMAN

1988

1

,,…un roman scris cu talent…”

AUGUSTIN Z.N. POPP

2

,, Ce s-au ales din două vie i?ț O mână de cuvinte, Căror abia le-ar da un preț Aducerile-aminte.”

M. EMINESCU

3

Eminescu veni de la Universitate cu capul tixit de filozofie, voia să se odihnească, să se-nchidă-n casă i să zacă câteva zile; îl obosiseș totul-totul în acestă zi de sfâr it de iarnă capricioasă.ș

Gazda, mam’zel Gretta, femeia cea nesuferită, scundă, aproape bondoacă, dar grasă ca o putină, bătea la u ă de câteva ori i, de i nu-iș ș ș răspundea nimeni, intra u or, ca nu cumva să-l trezească pe domnulș student, dacă doarme sau dacă este cufundat în căr ile lui, î i aruncaț ș ochii ei cei mici de chinezoaică peste toată camera să-l vadă pe unde s-a trântit, se apropia tip-til de el, în vârful piocioarelor, să nu cumva să-l sperie i, când credea ea c-a fost observată, îl întreba optit:ș ș

-E voie, domnule Eminescu?Răspunsul poetului nu venea din prima clipă, adesea femeia îi

repeta întrebarea de două-trei ori i a tepta în spatele lui încuviin areaș ș ț minute în ir, apoi o relua sub altă formă, folosind de data acesta coadaș măturii pe care-o bătea, scoasă din fire, violent în podea:

-Pot să mătur, domnule Eminescu?Acum, contrar obiceiului, imediat ce intră i-l zări trântit în pat,ș

se repezi ca o furtună spre el, fără unealta ei zilnică, lăsând în urma-i un gol mare de aer rece, parfumat, i-l zgâl âi de câteva ori:ș ț

-Domnule Eminescu! Domnule Eminescu!…Nu a apucat ca Mihai să deschidă bine ochii că i începu să-iș

turuie:-…v-a căutat o doamnă, era o doamnă distinsă, nu ca fetele-astea

cu care vă zbengui i voi, studen ii!ț ț-Ce doamnă, cum arăta?- sări Eminescu, intrigat că-l trezise din

somnul lui adânc i -l mai i dojenea cu ș ș fetele alea cu care se zbenguiau ei, studen ii…ț

-O doamnă tânără, făcu ea cu mâna prin aer, desenându-i parcă chipul, zicea că-i din Ie i, din Valahia dumneavoastră!ș

-Din Ie i? Cine să mă caute pe mine din Ie i? Î i arde de glume,ș ș ț mam’zel Gretta! Î i jur că n-am pe nimeni în Ie i care să mă caute peț ș mine la ora asta!

-Ai, n-ai, domnule Eminescu, doamna a a mi-a spus: că-i din Ie iș ș i că s-o a tepta i diseară pe la opt! Dar asta înseamnă ca să m-apuc euș ș ț

de motru că aici e totul dat peste cap, păcatele mele, că a i întinsș ț

4

căr ile astea cu furca, parcă e dugheană sau galantar, sau dracu mai tieț ș ce…

- tii ce? Dacă mai vine să-i spui că băiatul nu-i acasă!Ș-Nu zău!- puse femeia mâna-n old- faci mofturi, domnuleș

Eminescu! Afurisi i mai sunt bărba ii-ă tia, eu să fiu în locul dumitaleț ț ș a tace chitic! Să- i cadă o damă prună pe colac i să faci mofturi!ș ț ș Asemenea marfă nu-i de toată ziua i nu-i de dat cu piciorul, eu amș văzut-o cu ochii mei, cum pot să-i spun eu că băiatul nu-i acasă când m-a rugat atât de frumos… Ce tii dumneata! E o zână din Carpa i, a aș ț ș cum îmi poveste ti dumneata basmele dumitale. Să-mi la i răgaz pentruș ș cură enie i nu mă mai lua pe mine cuț ș băiatul nu-i acasă !

i mam’zel Gretta trânti u a nepoliticos, lăsându-l pe EminescuȘ ș cu ochii după colile care- i luaseră zborul de pe masă i seș ș împră tiaseră peste tot.ș

Poetul făcu inventarul tuturor damelor pe care le cuno tea i nu-ș și aminti de vreo damă din Ie i. <O damă din Ie i? …Tui neamuș ș ș

nevoii, de dame stau eu acum? i mam’zel Gretta a început să fieȘ obraznică, trebuie să mă mut de la ea! Auzi, mam’zel Gretta, de data acesta n-am să te mai ascult!>-strigă el tare, culegându- i de pe josș hârtiile care- i luaseră zborul.ș

-Ba ai să m-ascul i!- vârâ femeia capul pe u ă- dacă n-ai să m-ț șascul i, ai să pierzi dumneata, nu eu!- conchise femeia înfuriată.ț

Iat damele…Nu rărise el vizitele artistei de la Burgtheater ca să se apuce de învă ătură? Nu trebuia să-i arate bătrânului care-l culeseseț de pe drumuri i-l adusese aici, i mai ales domnului Maiorescu, că e-nș ș stare să- i ia i el o patalama la mână? Se-apucase cu râvnă de treabăș ș acum în preajma examenelor! Citea zile i nop i în pat, în tihnă, cuș ț hârtie i creion i făcea însemnări. În răstimpuri mintea-i fugea aiurea,ș ș se scula, trecea la masă, răscolea prin terfeloagele lui, î i nota câte-unș vers sau câte-o rimă, prinse din zbor, le răsturna, le sucea, le potrivea iș nu se lăsa până nu-i ie eau la socoteală. Adesea, supărat că nu-i veneaș la mână ce-ar fi vrut el, relua cititul cu glas tare, reflecta, iar citea, schimbând accentele i, dacă nu-i convenea, mototolea hârtia i-oș ș arunca aiurea. În aceste clipe, de obicei, î i trăgea spirtiera lângă el, oș aprindea să- i pregătească o cafea tare, aprindea i o igară, se-a ezaș ș ț ș turce te-n mijlocul camerei i î i sorbea cafeaua în lini te. În acest timpș ș ș ș căr ile i caietele, pline cu însemnări se răspândeau prin pat, pe masă,ț ș pe jos până la u ă, într-o dezordine desăvâr ită; patul rămânea zile-ș șntregi cu a ternuturile neridicate, fumul gros de igară umplea camera iș ț ș aerul începea să râncezească în mirosuri închise.

5

Adesea uita de zi i de noapte, prelungindu- i lecturile pânăș ș cădea istovit; făcea totul grăbit, cu o febră diabolică, de parcă i-ar fi scăpat clipele printre degete, mânat de un instinct propriu, maniacal.

Poate avea dreptate i mam’zel Gretta cu dereticatul ei; vestea peș care i-o adusese cu venirea acelei dame îI tulburase existen a lui deț bârlog, clipele lui cele lini tite.ș

Se sculă de pe pat, privi prin cameră, dezordinea era întradevăr universală i n-avea chef de oaspe i. i totu i, dacă era vreo rudă de-aș ț Ș ș lui de la Ie i, trimisă de familie, sau poate în trecere pe-aici i avea cevaș ș răva e i pentru el sau ceva pi ule?ș ș ț

Privi pe fereastră, lumina primăverii inundase parcă ora ul, pomiiș înmuguriseră, păsărelele vesele ciripeau în castanii cei bătrâni din fa aț casei, copiii se zbenguiau pe stradă; toate acestea erau semne că iarna, mizerabila iarnă, agoniza. i-i veni o poftă nebună să iasă afară dinȘ casă să zburde i să se bucure i el de binefacerile primelor clipe aleș ș primăverii.

Căci, Doamne, cu ce impresie venise el prima dată în acest ora !ș Trecuseră aproape doi ani i nu uitase acele clipe. Venise toamna laș Viena, o toamnă banală i bolnavă cu ploi agonice i frunze putrede, cuș ș străzi pustii peste care sufla un vânt rece, învăluind totul într-o aură de melancolie universală.

Îi veni în minte acea seară când, străin, se plimba aiurea pe străzi , cucerit de farmecul Vienei. Câteva trăsuri treceau dinspre Teatrul Imperial spărgând lini tea serii cu zgomotul sacadat al copitelorș de cai călcând pe caldarâmul plin de băltoace în care frunzele intraseră-n descompunere, amintind de gropile Bucure tiului pe care-l părăsiseș decurând, după scurta perioadă a actoriei lui. Să fie acesta ora ulș cezaro-crăiesc, centrul lumii celei bune?- se întreba el cu regretul că rămăsese dezamăgit. Oamenii din trăsuri vorbeau tare, ostentativ, dându- i cu părerile despre spectacolul de la care ie iseră; pe măsură ceș ș se depărtau de Burgtheater, vocea lor părea o continuare a spectacolului care se vărsase peste străzile din apropierea Imperialului.

Unii făceau haz de figurantul bătrân, Kraus, care rămăsese eapănț pe scenă, al ii lăudau pe Baudius i-o numeau ț ș Floarea Burgului…Luminile de la felinare se proiectau în luciul străzii dând impresia, dacă mergeai cu capul în jos, că ora ul s-a răsturnat; un fel de Vene ie înș ț opalul lagunelor, se leagăna sub ploile toamnei. Dinspre pădurile bătrâne ale Schonbrunului, ca i acum, vântul aducea miros de ră ină iș ș ș de castană coaptă; pomii, acei imen i castani, de o parte i de alta aș ș străzii, căpătaseră culori ruginii i în valurile vântului sunau trist caș ni te tânguiri de ocarină. Cerul, de o culoare vânăt-închisă, fierbea deș

6

nori, prevestind amarnice ploi. Numai undeva, în depărtare, se auzea un pian, sunetele lui cădeau armonic peste lini tea serii,înviorând-o iș ș umanizând-o.

Coborâse zgribulit scările Universită ii i plecase spre proaspătaț ș gazdă din Alsergrund. Fusese la Universitate să se înscrie, vizitase amfiteatrele, sălile de curs i bibliotecile, asistase i la un curs, oș ș prelegere filozofică cu privire la metafizica aristotelică cu profesorul Theodor Vogt i rămăsese entuziasmat. Îi rămăsese gândul la secretarulș care-i făcuse înscrierea. <Ce credea el că mă încurcă?> Îi pusese o întrebare cu ic: <Denumirea colii în care studentul a urmat ultimulș ș trimestru?> < coală particulară în Bucure ti!>- îi răpunsese el sigur.Ș ș <Sunte i neam , cumva?>- mirat de limba germană pe care o vorbeaț ț perfect. <Nu, domnule, sunt român, am certificatul de calicie-n buzunar!>- glumise el. i dăduse să scoată din buzunarul pardesiuluiȘ legitima ia, împăturită, pentru a i-o prezenta. O dată cu hârtia îi căzurăț jos i proaspetele fotografii făcute la Praga. Le adună de pe jos i leș ș privi, râse când o văzu pe Aglăi a stând eapănă lângă maică-sa, cuț ț rochia ei până-n pământ, ca o statuie. Îl privi i pe bătrân care stătea iș ș el la rândul lui lângă feciora ul lui cel mai drag, Matei, cu figura lui deș cântăre de operetă.ț

<E ti mul umit, tată, închegă el un dialog imaginar cu bătrânul,ș ț acum dormi bine că-l tii pe Mihai student!> Gheorghie deveniseș ș tandru, el cu figura lui închisă, posacă, când o luase pe Ralu de bra înț Pia a Sfântului Venceslav. <Hai, dragă, să facem i noi o fotografie laț ș Jan că nu se tie zilele omului!> <Dacă zice tu!>- fusese răspunsulș Ralucăi, întors tot cu aceea i tandre e, încântată de curtuazia lui. Dulceaș ț lui mamă, îmbătrânise! Acum i se făcuse dor de ei, de casă, de Ipote ti…ș

Un strigăt cunoscut îl trezise din reveriile lui despre primele zile la Viena i-l aduse cu picioarele pe pământ:ș

-Emineee!<{sta e pur i simplu, vită-ncăl ată, de unde-mi vine el mie la oraș ț

asta?>-Emineee! Trăiască na ia!- strigă tânărul entuziasmat că- iț ș

întâlne te pe fostul prieten când se a tepta mai pu in.ș ș ț-Sus cu eaa!- îi răspunse poetul- ce faci tu pe-aici Pasăre

Turcească la ora asta?Era colegul i prietenul lui, Teodor tefanelli, care nu se maiș Ș

prezentase la cursuri de câteva zile.-Crailiceală de zile mari, Emine! M-am distrat cu Maria; am

primit pi ule de-acasă i-am trăit cu ea ca-n rai!ț ș

7

-Tu e ti nebun, de-aia te-ai evaporat de la cursuri; nu i-am spusș ț eu că banii te strică pe tine? Cu banii ăia mai bine dădeam o tură pe la tata Will…

-Am fost la Maria acasă i-am trăit ca-n sânul lui Avram!ș- i mie de ce nu mi-ai spus?Ș-Păi mai aveai tu urechi pentru mine? Î i băgaseră ăia gărgăuniiț

filozofiei în cap… Rămăsesei cu gura căscată la Sigismund Barach Rappaport i la uscatul ăla de Zimmerman care- i cântau despreș ț Schopenhauer al tău…

O luară pe Marokanergasse i se treziră la ș Zu den drei Tauben.-Intrăm aici?- glumi Eminescu.-Intrăm! Încă mai are balta pe te!- i-i arătă buzunarul: E doldoraș ș

de pi ule!țÎn u ă îi întâmpină tata Will care-i salută ceremonios; Eminescuș

nu-l mai vizitase din iarnă, din ziua de Sfântul Ion când tata Wil îi strânsese pe to i prietenii lui i trăseseră o be ie ruptă din pivni ele luiț ș ț ț Auerbach.

-Domnii studen i sunt în banii lor azi!- zise el, mângâindu- i cuț ș mâna dreaptă musta a tunsă scurt. Cu ce vă serve te tata?ț ș

-Fripturică i vinul casei!- comandă tefanelli.ș Ș-Lacrima Cristi!- preciză Eminescu, trăgând spre locul lui

obi nuit i a ezându-se pe scaunul din dreptul ferestrei.ș ș ș- i-acum, Fane, poveste te-mi despre Maria! Eliza pe unde maiȘ ș

trăie te? Mi-a spus mam’zel Gretta că m-a căutat o damă…Sper să nuș fie ea că zicea că e din Ie i!ș

-Cine să te caute pe tine din Ie i?ș-Mister! Zicea că seamănă cu Zâna Zorilor a lui Slavici. I-am

povestit i ei basmul i zice: seamănă cu Zânele voastre din Carpa i!ș ș țDe la întâmplarea cu Maria i cu Eliza trecuse mult timp i Mihaiș ș

n-o mai văzuse pe Eliza, doar numele îi mai spunea ceva. Eminescu cu tefanelli ie iseră de la teatru târziu, în drumul lor spre casă au dat de oȘ ș

încăierare în care erau amestecate i cele două femei. Ei le sar în ajutor,ș le conduc acasă, timp în care află povestea lor; tinerele femei îi invită în casă, le servesc o masă plină de delicate uri I, după ce au băut unț ș vin, au început să se joace de-a declara iile de dragoste. Eminescu î iț ș luase rolul în serios i făcuse o impresie deosebită…ș

tefanelli se lipise de Maria, iar Mihai după câteva întâlniri cuȘ Eliza, îi pierduse urma.

-De Eliza nu mai tiu nimic! i nici Maria mi-a spus că nu tieș Ș ș nimic de ea…

8

Tăcură. De fapt veniseră vinul cu fripturile i au început săș mănânce. Mihai privi pe geam. Se lăsase seara, razele soarelui încă mai agonizau, dar roata astrală trecuse undeva peste dealurile din apropiere. Viena căpătase culori de opal I, contrar cu ce văzuse el acum doi aniș când venise prima dată aici, acum i se părea cel mai frumos ora dinș lume.

După ce înfulecă repede i sorbi câteva pahare cu vin, Mihai î iș ș aminti de vizită i-i spuse lui tefanelli:ș Ș

-Se-apropie de opt, eu trebuie să plec, Fane!-De ce, domnule?- îl întrebă tefanelli printre sorbiturile deȘ

pahar.-E ti pur i simplu vită-ncăl ată! Nu i-am spus că pe mine m-ș ș ț ț

a teaptă o damă de la Ie i?ș ș-E ti nebun, papugiule, eu credeam că glume ti! i cine esteș ș Ș

dama?-Păi ăsta e misterul, că nu tiu nici eu…Am plecat, trăiascăș

na iaaa!ț-Sus cu eaaa!- ridică tefanelli paharul în semn de salut,Ș

rămânând singur cu ochii după prietenul său care o zbughise pe u ă.ș

2

junse acasă în amurg. Mam’zel Gretta, cu sim ul ei prusac deț ordine desăvâr ită, făcuse o cură enie de zile mari: măturase,ș ț tersese praful, aranjase căr ile i-i ordonase foile de pe masă,ș ț ș

schimbase lenjeria, strânsese hainele i le pusese la garderobă…Peș masă pusese o mică carafă cu un buchet de ghiocei proaspe i ca ni teț ș ginga i clopo ei albi care-a teptau fiorii vântului să sune.ș ț ș

A -O fi cameră de burlac- se lăuda femeia- dar trebuie s-arate iș

ea civilizat căci duduia dacă vine, de mine râde, nu de dumneata!Eminescu zâmbi, la urma urmei îi plăcu i lui ordinea, numai că-iș

amestecase căr ile i caietele încât îi trebuia o zi să i le adune i să leț ș ș ș rânduiască după pofta inimii lui. Vinul îl muiase i-l prinsese oboseala,ș voia să se odihnească un pic până vine duduia i se culcă pe margineaș patului. Adormi repede cu chipul Elizei pe pleoape, visă că era cu ea la plimbare prin pădurea Grinzingului, acolo era un teatru în aer liber, se juca Electra, lume multă, tineri studen i i fete din împrejurimileț ș Vienei care priveau. Eroina, în toată măre ia ei, î i depăna diatribeleț ș

9

fa ă de mama ei, Clitemnestra, în lamentările corului. Cori tii erauț ș îmbrăca i în pelerine negre, se plimbau cu mari lumânări în mână, unț fel de tor e care ardeau, i declamau tragicele lor previziuni…Apoi seț ș schimbară planurile, Electra era Eliza, fugise de lângă el pe scenă i- iș ș striga cu disperare iubitul, pe un oarecare Walter de care-i povestise poetului că fusese primul ei amorez. Era îmbrăcată într-o rochie albă, transparentă, ca balerinele de la Teatrul Mic, formele marmoreene ale corpului i se ghiceau printre fâlfâirile rochiei…Îngenunchiase între cori ti i- i striga bărbatul cu disperare. Ce voce, ce gra ie, ce talent deș ș ș ț declama ie pe fondul unei muzici de Chopin! Poetul a întins mâinileț spre ea , strigând înnebunit: <Eu sunt, domni ă. Domnul Walter, euț sunt, crede-mă!>

În timp ce el striga a a în vis, mam’zel Gretta, disperată de-aș binelea de indolen a domnului student că doarme în asemenea clipe,ț intră în cameră i-l zgâl âi puternic:ș ț

-Domnule Eminescu, dumneata dormi i duduia a sosit!ș-Care duduie?- se trezi el din visul lui, frecându-se la ochi.-Mai i face pe naivul, sări ea ca arsă, duduia de la Ie i!…Auzi laș ș

el: care duduie? i-i imită glasul lene i somnoros cu care-iș ș ș răspunsese.

Î i aminti întradevăr de ora opt, privi la ceas, ce repede trecuseș timpul cu visul lui; se sculă repede, î i scutură hainele, î i frecă ochii iș ș ș ie i în hol unde mam’zel Gretta o tutuia pe necunoscută.ș

-Vaaai, domnule Eminescu, scuză-mă, credeam că i-a spusț gazda că te-am căutat!

Era un glas de soprană, muzical, cald, tremolat, i o femeieș straniu de frumoasă, un înger din fantasmele lui. Avea fa a blondă,ț părul blond, rebel cu bucle aurii, bogate, care-i jucau pe frunte i pe laș urechi; gură mică senzuală cu obrajii proeminen i îmbujora i, ochiiț ț mari, alba tri, de un albastru cristalin, cu priviri ce scânteiau…Pe spateș purta o mantie albastră care-o aureola i-o făcea un personaj misteriosș de roman, o nimfă…

Unde mai văzuse el această fiin ă? Unde i se mai arătase lui acestț chip? Poate-n închipuirea lui, poate-n visele lui, în bolnavele lui vise…

Gândul îi fugi aiurea la Ia i i la Putna; anul trecut fusese laș ș Putna la serbarea lui tefan cel Sfânt, înainte de asta dăduse pe laȘ prietenul lui, Miron Pompiliu, pe la Ia i i plecaseră amândoi pe laș ș rectorul Micle. Atunci Miron îl recomandase rectorului: <Dumnealui e student la Viena, autorul Venerei i Madoneiș , fostul elev al lui Pumnul!> Acolo văzuse el prima dată acest chip de înger, cânta în hol la pian Bach…<Cine este duduia?>-îl întrebase el curios pe Miron. <So iaț

10

rectorului!>- îi făcuse Miron cu ochiul i tăcuseră. Cânta ș Patimile după Ioan atât de frumos i atât de trist încât îl impresionase pe poet.ș

A doua oară o zărise la Putna cu ocazia serbării; de undeva din bătrânii codri ai lui Drago răsunase un corn prelung ca o chemare dinș alt timp, soarele scăpătase, se lăsase seara cu miresmele ei peste toată Valea Putnei i jos, în fa a mânăstirii se-ncinsese o horă mare în care seș ț prinseseră fete i flăcăi în frumoase costume na ionale din toateș ț inuturile locuite de români. Cântau vesti ii lăutari ai Sucevei, eraț ț

veselie peste tot, de la mo neag până la âncii care se hârjoneau peș ț lângă maicile lor. Deodată încep să bată clopotele mânăstirii vestind venirea delega iei Ia ului, sosiseră în rădvane domnul Kogălniceanu,ț ș primarul Cerchez, poetul Alecsandri i al i mari oameni care salutauș ț ceremonios adunarea. Din ultimul rădvan coboară această fiin ă cuț rectorul; acum o recunoscu, fusese îmbrăcată cu aceea i manta albastră,ș având pe cap o broboadă cu ciucura i care-o făceau să semene cuș ărăncu ele din pânzele lui Grigorescu.ț ț

Pentru moment nu tiu ce să facă i ce să creadă, era parcăș ș continuarea visului din pădurea Grinzlingului, acea Electră care-i întindea mâinile, sau femeia de ghea ă care-i populase închipuirea înț ultimul timp, acea Ondină din întunecatul Nord, i de ce nu, Veneraș coborâtă din pânzele lui Rafael pe care-o cântase în ultima lui poezie.

i Eminescu, confuz, s-a ro it, a rămas uluit câteva clipe, i-aȘ ș ș ters ochii să n-aibă cumva halucina ii i i-a răspuns stingher:ș ț ș

-Sunt încântat, doamnă, uimit chiar, de prezen a gra ioaseiț ț dumneavoastre persoane!

I-a luat mâna în mâna lui, o mână rece, de ceară, i-a ridicat-o i i-șa sărutat vârful degetelor:

-Veronica Micle!- s-a recomandat ea scurt i a zâmbit.șAcum bănuiala devenise certitudine, ea era, cea de atunci, cea pe

care o cuno tea i o visase de atâtea ori; cea care-i popula gândurile luiș ș în împrejurările grele prin care trecuse astă iarnă, cea care-i mângâiase capul lui bolnav atunci când îl duruse, ea, cea cântată în Venere iș Madonă…

Fără să- i desprindă mâna din mâna ei pe care i-o inea strâns caș ț nu cumva să dispară ca o arătare, să se destrame în cele patru vânturi, i se recomandă:

-Mihai Eminescu!Două nume legate de un destin tragic în via ă i-n moarte, douăț ș

fiin e care se căutaseră cu înfrigurare i se găsiseră în aceste împrejurăriț ș fericite.

11

-Scuza i-mi nepolite ea, doamnă, dar nu tiu cu ce să încep…Măț ț ș aflu sub emo iile unui miracol…Vă rog să pofti i în cameră! Îi deschiseț ț u a, îi prinse mantoul i-l agă ă în cuier.ș ș ț

Veronica Micle zâmbi de naivitatea i stângăcia lui, trecu pragulș u ii i-i cercetă cu aten ie camera, apoi se îndreptă spre el i-i opti:ș ș ț ș ș

-A a mi te închipueam, un faun singuratic!șVoce de catifea, clopo el de bronz, dulci cuvinte optite tremolatț ș

ca ni te sunete de cantinelă…ș-… i-am cititț Venere i Madonăș i-am rămas cu nostalgia dupăș

absolut, Ie ul tot e înnebunit, Miron Pompiliu mi-a vorbit ore-n irș ș despre tine, Jaques mi-a întregit portretul tău, de-ai ti că i-am furatș fotografia ta pe care i-o făcusei cadou i-acum o in sub perină precumș ț fetele mari talismanul vie ii lor… i tii de ce? Pentru că-mi placeț Ș ș poezia ta, domnule Eminescu! i-am vrut să te cunosc personal…Ș

-Eu sunt, doamnă-n carne i oase! Dar nu merit atâtea laude…șVorbi i-mi mai bine despre Ie ul nostru!ț ș

-Ie ul nostru, glumi tânăra femeie, de când s-au mutat boierii laș Bucure ti e monoton i bolnav, după o lungă i grea iarnă, domnuleș ș ș Eminescu. Doar seratele Junimii ne mai încălzesc inimile…La ultima întâlnire s-a vorbit mult despre dumneata, ai talent, e ti invidiat…ș

-Mul umesc pentru compliment, dar numai talentul nu-i de ajuns!ț La baza brumei de talent pe care mi-a dat-o Dumnezeu stă o muncă sisifică; poezia e lefuire până la lucirile celeste!ș

- tiu că ai dreptate…Mi-am încercat i eu condeiul în ale poezieiȘ ș , dar…

Veronica nu mai continuă, î i aduse aminte pentru ce venise i-iș ș zise stingheră:

-Ne-am luat cu vorba i nu i-am spus scopul vizitei mele. Deș ț fapt Miron mi-a dat sugestia. Am venit la Viena să consult ni te doctoriș i Miron mi-a zis: < Ia caută-l tu pe Eminescu, cu el n-ai să pierziș

timpul de geaba!> Vreau, domnule Eminescu, cât voi sta aici,să cunosc ora ul, să vizitez muzeele, să văd spectacole la teatru, concerte, săș vizitez parcurile i tot ce are Viena mai frumos… i rogu-mă de tine să-ș Șmi fii călăuză…Poate îmi va trece răul care mă pa te, oftă tânăraș femeie, învăluită toată în melancolie…

Propunerea căzuse direct, fără ocoli uri, i Mihai Eminescu nuș ș ezită să-i răspundă:

-Cum o să refuz eu o frumoasă moldoveancă ca dumneavoastră!-Pardon, domnule, o ardeleancă…Între timp Mihai deschise u a, o strigă pe mam’zell Gretta, i oș ș

rugă să facă două cafele, după care se întoarse i-i răspunse:ș

12

-Dacă-i a a, cum să las eu o ardeleancă singură în inimaș Imperiului Cezaro-Crăiesc! Tare mi-e teamă că v-ar fura cineva…

-Pe mine n-are cine să mă mai fure!- mai avu ea timp să răspundă, după care intră voluminoasa mam’zell cu o tavă mare pe care inea un samovar rusesc i câteva ce ti; se învolănase i se înzorzonaseț ș ș ș

să pară i ea o doamnă a Vienei i mai ales să nu-l facă de râs peș ș domnul student.

-Dar frumoasă mai e dudui a, î i legăna ea oldurile doldora deț ș ș volane cu ochii pe Veronica, acum îmi dau eu seama de ce domnul student ine a a de mult la basmele lui cele cu Ilene Cosânzene, căci,ț ș bată-l norocul, mi-a împuiat capul cu ele…

-Hai, mam’zell Gretta, că nu-i chia a a; m-a rugat un prietenș ardelean de aici de la coala de cătane să-i cizelez un basm cu ș Zâna Zorilor- se adresă el Veronicăi, i eu i-l mai citesc din când în când săș văd cum reac ionează…ț

Se lăsă apoi tăcerea cafelei, gra ia gesturilor cu care Veronica î iț ș bău cafeaua îi păru lui Eminescu ruptă dintr-un studin de balet. Cu mânu ele ei fine sorbea din ce ca de cafea cu o elegan ă rar întâlnită. Elț ș ț o privea i se întreba: <De unde picase această femeie să-i tulbure luiș existen a de bârlog tocmai acum în preajma examenelor?>ț

Veronica, bănuind că ceva nu-i în regulă, îi zise:-N-a vrea, domnule Eminescu, să- i fiu o povară tocmai acum înș ț

preajma examenelor!-O dulce povară, da, doamnă!- glumi el, privindu-i ochii adânci

ca apele netulburate ale lacului Iozemitti, pe care-l cântase ea într-o poezioară.

Privind prin cameră, femeia puse ochii pe un maldăr de căr i:ț-Dumneata trăie ti aici în lumea căr ilor, nu mai ai timp i deș ț ș

lumea muritorilor de rând!- remarcă ea ironic, făcând aluzie la faptul că-i răpea timpul de studiu.

-Timpul, când e vorba de dumneavoastră, nu mai contează, doamnă! Dar a vrea să tiu dacă veni i pentru prima dată la Viena…ș ș ț

-E o poveste mai veche, domnule Eminescu, am fost i acumș patru-cinci ani cu so ul, dar am stat numai o săptămână… Eram preaț mică atunci ca să percep lumea i- i po i închipui că eram legată de el…ș ț ț

-Sta i mult?ț-Atât cât să nu vă plictisesc!-Mă refer dacă sta i mult la Viena!ț-Depinde de tratament, poate o lună, poate mai multe…

13

-Viena e mare, doamnă, într-o lună de-abia îi sim i i pulsul… iț ț Ș câteva luni sunt pu ine! Pentru a pătrunde tainele ora ului, î i trebuieț ș ț ani.

Veronica se ridică de plecare, stătuse prea mult i-o a tepta so ulș ș ț la Pensiunea Lowenbach.

-A vrea să plec, domnule Eminescu, mă a teaptă so ul, apropo,ș ș ț mi-a spus doamna că ai stat i tu acolo, a a că nu- i e străină, po iș ș ț ț oricând să-mi faci o vizită…

-Voi veni, doamnă, negre it voi veni…și-i cuprinse mijlocul pentru a o conduce în hol să- i îmbraceȘ ș

pelerina.Ie iră afară…șPeste Viena se lăsase perdeaua de peruzea a nop ii, plutea parcăț

prin aerul primăvăratic al serii valsul atât de drag tuturor, Dunărea albastră, al lui Straus, adus de curen ii marelui fluviu care- i spărgeaț ș valurile de malul apropiat; luna cu năme ii ei de lumină aurie se jucaț straniu printre crengile copacilor proaspăt înfrunzi i, urcând pe scărileț de mătase ale cerului…

Câtva timp merseră alături în tăcere, fiecare cu gândurile lui… iȘ câte gânduri nu le veniseră nechemate peste sufletele lor! Numai mâinile li se întâlniseră discret, transmi ând unul altuia acea căldură ceț i-o dă fiorii primei mari dragoste.ț

La despăr ire Eminescu îi strânse mâna, prinzându-i-o ca pe unț hulub, i i-o sărută. Atingerea mâinii ei îi arse buzele; când venise,ș mâinile ei erau ghea ă, ce alchimie se petrecuse în corpul ei că laț plecare ardeau. Iar el la despăr ire sim i acel fior care-l ai după ce teț ț vizitează ielele, noaptea, prin poiene blestemate din pădure când le găse ti dăn uind despuiate i, căutând să faci dragoste cu ele, î i lasăș ț ș ț sufletul nătâng i corpul beteag.ș

-Noapte bună, doamnă Veronica Micle!-Noapte bună, domnule Mihai Eminescu!<Te sărut, pământ al primăverii, noapte a vie ii mele care mi-aiț

adus idolul mult visat…Plouă cu stele, plouă cu lună, plouă cu miros de liliac, plouă cu îngeri…Se aude muzica astrelor în marile depărtări, cad i se ridică luceferi, horesc ielele în poieni de pădure, greierii ârâiescș ț

încet…Fericirea în această noapte vine sub nume de floare i ea seș nume te Veronica!>ș

- i nu uita că te-a tept mâine seară!Ș ș

14

3

toarsă acasă, în acea lini te de mormânt a nop ii, Veronica î iș ț ș scoase pantofii din picioare, deschise u a încet de tot să nuș cumva să-l trezească din somn pe tefan i, pă ind în vârfulȘ ș ș

degetelor ca o balerină, intră în hol i începu să se dezbrace în fa aș ț oglinzii. Urma parcă un ritula, întâi î i puse mantoul în cuier, apoi î iș ș trase ciorapii, rochia, i rămase aproape goală în oglindă. Se privi i seș ș ro i i ea de goliciunea ei; se iubea ca Narcis pe sine când descoperiș ș totu i cât de frumoasă este. Visa ca o nebună cu ochii deschi i că era înș ș lavabourile cine tie cărui teatru din cine tie ce ora occidental…Seș ș ș văzu pe scenă la Ia i, juca ș Violeta din Traviata, î i căută o rochie albăș din cufăr ca cea de atunci i se îmbrăcă cu ea…Atunci glasul eiș fermecase sala, în final Directorul unei trupe italiene îi oferise două sute de lire pe seară într-un lung turneu prin lumea Orientului iș Occidentului…Poate că dacă accepta, ajungea departe! Î i ridică părulș i i-l strânse coc. Nu, o maturiza acel coc! Îi sta tot mai bine cu părulș ș

revărsat peste coapse; aruncă i rochia aceea albă care-i aducea aminteș de clipele când o priviseră to i cu ironie i răutate la bra ele lui tefanț ș ț Ș Micle. Î i luă din geamantan o rochie albastră, de un albastru-deschis,ș culoarea cerului de vară senin,, cea mai dragă rochie a ei, i o traseș peste cap, mătăsurile ei alunecară lin peste pielea ei rozalie. Acum era ca o regină, îi stătea a a de bine cu ea, î i puse i o ghirlandă bătută-nș ș ș safire i topaze pe frunte…Doamneee, ce frumoasă era, cum strălucea;ș ar fi ie it îmbrăcată a a i ar fi luat-o la fugă pe străzile Vienei, a aș ș ș ș descul ă, cum era i s-ar fi dus la Mihai i i-ar fi zis: <Iată-mă, Mihai,ț ș ș asta sunt…> Apoi iar îi apăru în fa ă maică-sa cu tânguielile ei, că nu,ț că trebuie să-l ia că pierde partida, că frumuse ea i tinere ea trec, seț ș ț duc; via a de artistă e mereu în bătaia vântului, văzuse ea multe la via aț ț ei, câte artiste nu se rataseră i se ramoliseră cu timpul, a a e via aș ș ț făcută, din mai multe căderi decât urcu uri. i iar îi venea ca unș Ș laitmotiv acea întrebare pe care i-o pusese de mii de ori: <De ce,mamă, m-ai căsătorit a a de mică? Trebuia să mă la i să-mi trăiesc i eu via aș ș ș ț ca toate fetele…> i iar acela i răspuns: <Dacă nu te căsătoreai cuȘ ș

tefan, acum erai o anonimă din Ie i, poate ca mine, le spălai rufele lor;Ș ș a a e când e omul sărac, trebuie să renun e la ceva, las-o-ncolo i deș ț ș dragoste că vine i trece ca o apă…> Dragostea nu vine i trece ca oș ș apă, de fapt maică-sa nici nu tiuse ce e dragostea…ș

În

Dragostea e ceva înăl ător, divin, care te înlăn uie cu puterea ei toatăț ț via a. <Ah, domnule Mihai, cum nu te-am cunoscut altădată că fugeamț

15

ca doi nebuni în lume, ca rătăci ii, ca ră-tă-ci- ii pe pământ, ca ț ț Paul iș Virginia…>

Vaiii, cât de ridicolă putea să fie, să se maimu ărească-n oglindăț ca fetele de pension! Privi camera, era lini te, so ul, acel bătrânelș ț simpatic i cuminte, se-auzea respirând, dormea adânc, fără vise…Seș dezbrăcă i ea repede i- i luă un capot pe ea. Cât putea să fie deș ș ș caraghioasă! Î i aminti de eroina unei căr i de duzină citită decurândș ț care fantaza noaptea lângă un so ca al ei. Se visa regină, amantă,ț iubită, eroină de legendă i nu mai tia ce i, când se scula diminea a iș ș ș ț ș lua totul de la capăt, proza amară a zilei, cu mâncare, copii, măturat, scuturat, se blestema i- i blestema părin ii , bunicii i străbunicii careș ș ț ș i-au mai dat via ă. Până unde poate ajunge ridicolul! Î i aminti căț ș

tefan Micle trebuie să plece a doua zi i nu cumpărase nimic pentruȘ ș feti e, pentru Virginia i Valeria…Oare ce-or fi făcând ele acum? Dormț ș ca ni te îngera i, sărmanele, le lăsase cu maică-sa, plânseseră o ziș ș întreagă să le ia i pe ele la Viena, le potolise cu promosiuni că le vaș aduce cele mai frumoase jucării din ora .ș

i băgându-se ca o intrusă lângă so în pat, adormi cu figura luiȘ ț Mihai sub pleoape printre irul de lacrimi care-i inundaseră deodatăș fa a. Mihai semăna perfect cu portretul lui pe care-l luase de la Jaques,ț acel frumos efeb pe care-l visase ea i-l dorise să vină s-o fure s-o ducă-șn inuturi fermecate…ț

În acea noapte n-a visat nimic, era prea obosită să mai poată iș visa, o cuprinsese o oboseală plăcută, stenică, care-o pusese jos ca pe un copil i-o plimbase prin raiul somnului dulce. Se trezise diminea aș ț cu câteva raze jucău e cu lumina lor orbitoare care dăduseră năvalăș prin perdeaua transparentă, jucându-se pe ochii ei somnoro i.ș

-Ce face Veronicu a?- o întrebă Micle care se sculase i- i aranjaț ș ș ni te hârtii la masă.ș

-S-a trezit, domnule!- îI răspunse ea veselă.-Înseamnă că-i prie te Viena, o văd veselă!ș-Am dormit ca o pruncă, tefane!Ș-Ai găsit pe acel student al lui Pumnul?-Da!-Ce impresie i-a făcut?ț-Impresia pe care o ai când întâlne ti un vis din copilărie: e totș

numai poezie i naivitate!ș-Să ai grijă că studen ii-ă tia uită adesea buna cuviin ă când eț ș ț

vorba de femei!

16

-Vaiii, tefane, e a a de bine crescut, un bonjurist, aproape că m-Ș șa cunoscut de anul trecut de când a venit cu Miron pe la noi- so iaț domnului rector- zice- toată stima i respectul!ș

Au plecat în ora după cumpărături. Rectorul trebuia să plece înș ară i se grăbea. Veronica l-a condus la gară i, după plecarea trenului,ț ș ș

a rămas singură pe peron.În sfâr it, respiră ea u urată, singură la Viena! Era un vis de multș ș

visat, voia să umble ca o nebună, să vadă, să citească, să se plimba, să guste din nebuniile ora ului, din arta lui, din via a lui, să admireș ț oamenii, magazinele, parcurile, împrejurimile…Stătuse destul închisă ca într-o colivie în Ia ul ei plin de lichele i de parveni i. Era ca oș ș ț pasăre scăpată din acestă nenorocită de colivie care zbura în primele raze ale primăverii…A doua zi, diminea a, apăruse un soare dulce,ț cald, sclipitor care se ridica pe boltă printre câteva firi oare de nori,ș îmblânzind cu razele lui binefăcătoare toate fiin ele, oameni i păsări,ț ș fluturi i gâze, pomi i flori. Astăzi pentru Veronica Ana Câmpeanu eraș ș o mare sărbătoare, i se împlinea un vis: se întâlnea cu Mihai Eminescu.

i sim ise, văzuse că poetul s-a îndrăgostit de ea i ce poate fi maiȘ ț ș frumos pe pământ decât oaptele dragostei; ea, care nu fuseseș îndrăgostită niciodată, acum sim ea ceva nou, un fior pe care nu-l trăiseț niciodată…

Guy de Maupassant avea dreptate când spunea că inima are taine pe care nici-o ra iune din lume nu i le poate pătrunde. Ce-i bogă ia,ț ț gloria, puterea pe lângă dragoste? Nimic! Bogatul va avea pe altul iș mai bogat, gloria este umbrită de altă glorie, puternicul e învins de altul i mai puternic; dragoste însă ne face egali cu zeii, ne dă acea fericireș

pe care n-o simte nici bogatul, nici gloriosul războinic, nici preaputernicul zilei…

4

timată Alma Mater Rodolfina astăzi te trădez, trădare pentru floarea din Carpa i pe care mi-a adus-o vântulț primăverii, trădare pentru visul meu împlinit, trădare

pentru Venera, pentru frumuse ea ei sălbatică, pentru mersul ei, pentruț gra ia ei…>- glumi poetul, trecând prin dreptul Universită ii iț ț ș dialogând imaginar cu ea…

<S

17

Mihai încă de diminea ă fugi repede spre garnizoana lui Slaviciț să-i spună că nu poate veni după masă să-i citească bazaconiile lui, alte treburi mai serioase îl cheamă în altă parte. Slavici nu fu de găsit, plecase cu treburile garnizoanei în ora . Mihai îi lăsă un bilet la poartăș i se întoarse acasă nu înainte de a trece pe la frizer i pe la magazinulș ș

lui Iano ungurul să se pună la punct cu frizura i cu îmbrăcămintea.ș ș Primise decurând bani de-acasă pentru plata taxelor universitare iș acum le dădea altă întrebuin are mai practică. ț

Tânăra cătană imperială, văzând biletul, făcu ochii mari i seș supără foc când citi că poetul nu mai poate veni. Nu se mai întâlniseră de o săptămână i el î i ceruse voie de la superiorii lui să stea cu elș ș toată acea după masă. Voia să termine o nuvelă, să i-o cizeleze poetul care se pricepea la limba română i s-o trimită în ară pentru publicare.ș ț

Mihai însă trăia în altă lume, se întreba dacă dormise el noaptea trecută sau nu dormise. Visase el ceva sau nu visase? Căci visele lui luau adesea conturul realită ii i realitatea se amesteca cu visul…Îiț ș răpise această femeie somnul? Îl vizitase ea i azi-noapte i-i puseseș ș cumva mâna pe frunte i-l mângâiase i-l sărutase, făcând dragoste cuș ș el? Căzuse ea în chip de înger la capul lui cu mantaua albastră înfă urată ca-ntr-un giulgi i-i pronun ase numele lui optit: <Mihai!>?ș ș ț ș Se risipise ea-n ungherele camerei i rămăsese ca un spirit al fericirii săș se joace cu somnul lui? <Amin, Doamne, căci întortocheate mai sunt căile Tale!>- opti el i intră cu tot aerul de afară în camera lui.ș ș

Privi ceasul, la prima vedere vru să-l spargă, i se păru că stătuse; ascultând mai atent îi auzi secundele cum îi băteau în creier ca ni teș enorme ciocane, amplificate de boala de-astă iarnă ce-l terorizase două săptămâni la pat; ce spaime ancestrale-l urmăreau? ce blestem din mo -șstrămo se legase de el?ș

-Cum e domnule student?- vârî mam’zel Gretta capul pe u ă cuș aceia i ochi de ciuvică- mi se pare mie că domni a de ieri i-a sucitș ț ț min ile!ț

Era tare satisfăcută că avusese dreptate i părerea ei nu dăduseș gre . Mai avusese ea de-aface i cu alte femei, unele veniseră i-lș ș ș căutaseră i pe acasă, dar ea le spusese franc că nu e acasă, să-l caute laș Universitate! Era haită bătrână în materie de femei, marfa de ieri era de zile mari.

-Cine era duduia- stărui ea cu întrebarea, moartă de curiozitate, că prea era distinsă i frumoasă?ș

-E o doamnă de la Ie i, so ia rectorului Micle, venită aici laș ț tratament!- conchise Eminescu, aparent indiferent, ca să nu trezească bănuială.

18

- i ce voia de la mata?Ș-S-o înso esc în voiajurile ei prin ora …Ea nu prea cunoa teț ș ș

ora ul…ș- i matale, completă mam’zel Greta, entuziasmată, crezi că oȘ

asemenea femeie care vine tocmai de la Ie i i caută un ghid înș ș persoana dumitale, n-are nici un interes? Te iube te, domnule student,ș am văzut-o eu cum te sorbea din ochi!

Eminescu nu-i mai răspunse ca să nu mai lungească vorba, stătu pe marginea patului i rămase singur cu gândurile lui. Parfumulș Veronicăi încă mai plutea eteric prin aerul dulce al încăperii. Se uită iară la ceas, mai avea o oră până o vedea! Să mai mănânce? Nu mai putea! Îl teroriza clipa reîntâlnirii, timpul trecea greu, greu de tot… Se hotărî să se îmbrace, î i trase pe el o căma ă albă, î i potrivi cravata,ș ș ș mătase chinezească veritabilă, de culoarea oului de ra ă, apoi pantaloniiț lua i proaspăt de ca croitor , după care îmbrăcă sacoul. Se privi înț oglindă. Era frumos, de-o frumuse e demonică. Asupra fe ei saleț ț palide, musculoase, expresive,se ridica o frunte senină i rece caș cugetarea unui filozof. Iar asupra frun ei se zburlea cu o genialitateț sălbatică părul negru-strălucit, ce cădea pe ni te umeri compac i iș ț ș binefăcu i. Ochii săi mari, căprii, ardeau ca un foc negru sub ni teț ș mari sprâncene stufoase i îmbinate, iar buzele strâns lipite, vineteș erau de-o asprime rară. Ai fi crezut că e un poet ateu, unul din acei îngeri căzu i, un satan, nu cum i-l închipuise pictorii: zbârcit, hidos,ț ș urâcios, ci un satan frumos, de-o frumuse e strălucită, un satanț mândru de cădere, pe-a cărui frumnte Dumnezeu a scris geniul, iș iadul îndărătnicia- un satan dumnezeiesc, care trezit în ceri, a sorbit din lumina cea mai sântă, i-a îmbătat ochii cu idealele cele maiș sublime, i-a muiat sufletul în visurile cele mai dragi, pentru ca înș urmă, căzut pe pământ, să nu-i rămână decât decep iunea i triste eaț ș ț gravată în jurul buzelor, că nu mai e în ceri. Repedea îmflare a nărilor i vioaia sclipire a ochilor lui semnalaș o inimă din cele nebune, un

caracter pasionat. Talia sa sub ire, fină, i mâna sa albă cu degeteleț ș lungi i aristrocrate semăna cu toate astea a avea o putere de fier.ș Toată expresiunea în sine era d-o putere generoasă, de i infernală.ș

Î i pieptănă chica, î i îndreptă nodul cravatei, trecu cu mâinileș ș peste obrajii îmbujora i i se hotărî să plece. Făcu câteva tumbe peț ș Hauptstrasse până se apropie ora potrivită, apoi sună. Îl întâmpină în u ă un bătrânel căruia îi atârna barba în neorânduială, cu un piept deș bivol i cu un glas de clopot dogit. Nu-l mai văzuse i nu-l cuno tea,ș ș ș de i stătuse i el aici.ș ș

-Ce dore te domnul?- îngână în barbă mo neagul.ș ș

19

-Cu doamna Lovenbach,!- scurtă Eminescu dialogul.Din spatele omului apăru aceea i femeie grasă pe care oș

cuno tea, cu mersul ei de ra ă, lăsându-se când pe un picior când peș ț altul i gâfâind ca o locomotiv:ș

-Intră-n casă papa!- se adresă ea bătrânului, iar are să te-apuce frigurii primăverii i se supără Her doctor!ș

Bătrânul se retrase după u ă i rămase ea, masivă, păzind parcăș ș Por ile Raiului:ț

_Vaiii, domnul Eminescu, scuză-mă, domnule, era să nu vă mai cunosc, mi-a spus doamna Micle ceva de dumneavostră, îi opti eaș încet poetului la ureche, trăgând cu ochiul spre camera Veronicăi, mi-e milă de ea s-o trezesc, sărmana, doarme a a de frumos, mai reveni iș ț dumneavoastră peste un ceas, poate…

Era poruncă? <Muma Pădurii la Por ile Raiului, să te ia dracu!>ț Ar fi o treabă ca-n acest răstimp să meargă la florărie să-i ia un buchet de flori; văzuse de câteva zile ni te boboci de garoafe de o rarăș frumuse e i vruse să-i facă o surpriză.ț ș

-Am să revin, doamnă, a a cum spune i dumneavoastră!ș țStada i oamenii parcă i se întorseseră pe dos, dacă ar fi avutș

putere s-ar fi repezit în fălcile bine clădite ale doamnei Lovenbach i i-ș șar fi vărsat toată ura pe ea. < i Veronica habar n-are! i eu sunt unȘ Ș visător aiurit…>

Luă florile, întinse banii I florăreasa îi înmână restul.ș-Păstreză-l!-Să trăie ti, craiule, i să ai parte de dragoste!ș ș<Să am parte de dragoste? Ea doarme i eu alerg după flori!>șSe întoarse, doamna Lovenbach îl a tepta la poartă:ș-Dacă tiam eu că doamna Micle mă ceartă că nu te-am invitat înș

casă, te rugam să rămâi de-atunci! Parcă-i scoasă din min i, zicea căț trebuia s-o trezesc!

Veronica îl a tepta întradevăr supărată, se îmbrăcase în grabă, î iș ș pusese pe ea o rochie de seară, lungă, bleo; pe umeri o carpă iar pe cap o frumoasă pălărie albă cumpărată recent. Dar ce frumoasă- avea să- iș amintească poetul această scenă-ce plină, ce amabilă era! Fa a ei de-oț albea ă chihlimbarie, întunecată numai de-o viorie umbră,ț transpari iunea acelui fin sistem venos, ce concentrează idealele arteiț în boltita frunte i-n acei ochi de-un albastru întuneric, care sclipesc înș umbra genelor lungi i devin prin asta mai lungi, mai întuneco i, maiș ș demonici. Părul ei blond pare-o brumă aurită, gura dulce cu buza dedesubt pu in mai plină părea că cere sărutări, nasul fin i bărbiaț ș rotundă i dulce ca la femeile lui Giacomo Palma. Atât de nobilă, atâtș

20

de frumoasă, capul ei se ridica cu-n fel de copilăroasă mândrie, astfel cum i-i ridică caii de rasă arabă, i-atunci gâtul nalt lua acea energieș ș marmoree i doritoare totodată ca gâtul lui Antinous.ș

-Vaii, domnule Eminescu, îmi pare rău, î i jur că nu dormeam,ț stăteam cu ochii deschi i i visam, de vină-i gazda…ș ș

Eminecu tăcut îi întinse garoafele.-…Dar nu le merit, sunt prea mari eforturile!- continuă Veronica,

cu vocea ei dulce, rugătoare.-Nici un efort, doamnă, nu-i greu atunci când îl faci cu plăcere!Doamna Lovenbach intră cu două cafele, scuzându-se de

stângăcia ei, de-a amâna vizita lui Eminescu.-Nu l-am mai văzut pe domnul Eminescu cam de multi or!- ziseș

doamna.- ti i că domnul Eminescu este i poet?- continuă Veronica.Ș ț ș

Poate cel mai mare poet al României!- tiam că e student, acum aflu că e i poet. De fapt Viena e plinăȘ ș

de poe i! i mie-mi place poezia…ț Ș-L-am rugat să-mi fie călăuză prin ora ! –se formaliză Veronica.ș

Ieri ghiocei, domnule Eminescu, i astăzi garoafe! Să le pun înș glastră…

-Florile trag la flori, doamna Micle!- zise doamna Lovenbach, cu mai multe în elesuri.ț

Veronica radia toată de fericire, de bucurie, venea din ea o lumină ce se adăuga la lumina corpului ei care-o făcea zeitate, înger, Dumnezeu…

- i ce v-ar interesa, doamnă, să vede i în acest ora ?- întrebăȘ ț ș Eminescu, dornic să-i cunoască pasiunile.

-Totul, i-am spus! De la civiliza ia străzii până la artă…ț ț-Domnule Mihai, se amesteca doamna Lovenbach în vorbă, dacă

doamnei Micle îi place pictura , s-o duci i la Galeria Lihtenstein…ș-Cum să nu-mi placă!- sări Veronica.- i la Kunst-Historiches Muzeum!- continua doamna Lovenbach-Ș

avem acolo un Giorgione veritabil- i-un Tintoretto!- o completă Eminescu.Ș-Da, da, râse doamna Lovenbach, desfăcându- i fălcile, destinseș

de groteasca scenă din Suzana i bătrâniiș , imaginându- i o Suzanăș aproape de grasă cât ea în toată goliciunea ei, admirată de câ ivaț bătrâni, într-un décor colorat i plin de romantism.ș

- i Rubens, i Brughel, completa Eminescu…Dar pentru galeriileȘ ș de artă am un bun prieten care face Belle-Artele aici i-am să-l rog săș ne înso ească!ț

21

- i-apoi Burgtheaterul, Volkstheaterul, Opera Mare, Templul luiȘ Tezeu i nu la urmă serile Vienei i muzicile ei, î i da cu părereaș ș ș doamna Lovenbach, mai ales acum primăvara… Off, Doamne, Doamne, de ce nu mai sunt eu la vârsta dumitale, se lamenta ea. Viena e mare, doamna Micle, ani întregi î i trebuie s-o cuno ti i după ce-oț ș ș cuno ti, te îndrăgoste ti de ea i n-o mai părăse ti! Au venit la mineș ș ș ș prin ese rusoaice i poloneze care trăiau acolo la ele pe picior mare,ț ș unguroaice focoase cu so i grofi, fran uzoaice i italience cu unț ț ș temperament focos, ducese i femei de societate din toată lumea bunăș evropenească i, după ce au cunoscut Viena, au dat cu piciorul bogă ieiș ț i-au rămas aici; s-au măritat cu arti ti, cu scriitori, cu militari…ș ș

-Ah, doamnă, pentru mine ar fi un sfat nechibzuit dacă le-aș urma calea i nu-mi permit asemenea lucruri, sunt căsătorită i am douăș ș copile pe care le iubesc mult…

-Ia privi i aici în cea ca de cafea, învârtea doamna Lovenbachț ș ce cu a de por elan, un vultur i-un călugăr cu comănac, privi i-iș ț ț ș ț mantaua neagră i comănacul; vulturul î i va arăta depărtările iș ț ș călugărul triste ile vie ii…ț ț

Dar n-avea cui mai vorbi căci cei doi plecaseră i femeia se treziș singură cu prezicerile ei…Se sculă repede i privi după ei:ș

<Ah, Doamne, Doamne, cât de ferici i trebuie să fie, bată-iț norocul, i doar ieri s-au văzut prima dată!>ș

5

e trotuar nu se-auzeau decât pa ii lor rari, restul era tăcere.ș <Dragostea, adevărata dragoste, n-are nevoie de cuvinte, tăcerea spune totul i îmbracă-n ve mintele ei gândurile noastre deș ș

bucurie care nu se pot exprima decât a a…>- gândea Veronica Micle,ș mergând aproape de poet; sim indu-i răsuflarea i bătăile inimii.ț ș

P-La ce vă gândi i, doamna Micle?- sparse Eminescu tăcerea,ț

privind-o drept în ochi i zâmbindu-i cum numai el tia s-o facă. ș șSe lăsase brunul amurgului peste ora , întunecând mătasea zileiș

cu pânze de doliu, bătute-n argintul lunii, se-auzea acel susur molcom al Dunării peste care aluneca prelung fluierul strident al vreunui vapor rătăcit în noapte. i ce de stele mai răsăriseră pe bolta albastră, pe CaleaȘ Laptelui, în cre tetul capetelor lor; i ce miresme îmbătătoare bătute deș ș

22

vântul primăverii veneau din pădurile bătrâne ale Grizlingului…Noapte de feerie ca la Ipote ti când î i a tepta iubita sub salcâmul lor sfânt…ș ș ș

-Domnule Eminescu, mă gândeam i eu a a…bunăoarăș ș matematicile lucrează cu cifre exacte; calculul meu, de i matematic, aș depă it sfera cifrelor exacte…Dacă eu făceam acest drum aici la Vienaș i nu te-ntâlneam? Sau mă gândeam cum va fi clipa când eu îl voiș

întâlni pe idolul meu care scrie asemenea poezii? Cum voi începe o conversa ie cu el? Eu sunt o femeie atât de simplă, dar câteodată măț complic atât de mult… Sunt o reflexivă, o proastă care visează cai verzi pe pere i, a a cum îmi spune mama, îmi fac i îmi pun atâteaț ș ș probleme… i iată ce simplu a fost totul… i în această splendidă searăȘ Ș eu nu tiu cu ce să încep…Iată la ce mă gândeam…ș

-Cu începutul ca orice poveste, glumi Eminescu, a fost odată ca niciodată o fată care se numea Veronica Micle…

-O fată, da! Dar cu probleme…-Problemele se dezleagă…De i nu sunt chiar a a de grozav laș ș

matematică…Poate le dezlegăm împreună…-Să le dezlegăm…-Cine sunte i dumneavoastră, doamna Veronica Micle?- glumiț

Eminescu.-Sunt o visătoare, vin dintr-un inut de legendă, Năsăud, amț

plecat de-acolo la un an în bra e la mama cu un fră ior…Am plecat deț ț frica honvezilor care i-au pricinuit lui tata atâta rău în timpul răscoalei Iancului…Am trecut prin Pasul Dornelor în frumoasa ta Moldovă…Am copilărit în inutul Neam ului, lângă Cetate i Ozana, lângă Agapia iț ț ș ș Văratic, având drept strajă Ceahlăul i to i Mun ii Moldovei…Apoi amș ț ț plecat la Ie i la Petru Câmpeanu…Restul cred că-l bănuie ti!ș ș

-Restul- se întrebă Eminescu, care rest?Iar tăcură i urcară un deal molcom prin împrejurimile Vienei. iș Ș

ce lună se ridicase pe cer, curată ca Sfânta, străjuită de mii de stele, paji în cinstea Măriei-Sale! i adia vântul i fo neau plopii i cântau, cântauȘ ș ș ș apele Dunării.

Ajunseră, fără să tie când, la Templul lui Tezeu care strălucea-nș lună ca un zid părăsit. Eminescu îi povesti toate întâmplările legate de el din antichitate:

-Tezeu este eroul Aticii, el a răpit-o pe Elena de la curtea Preaputernicului Zeus…Au urmat apoi ani grei de război crunt…

- i Elena?Ș-Elena era fiica lui Zeus, cea mai frumoasă dintre muritoare; a

fost răpită de Tezeu i dusă în Atica…Fra ii ei, Castor I Pollux o furăș ț ș

23

i-o aduc acasă… Tatăl ei o mărită cu Menelaus…Apoi vine Paris i-oș ș răpe te i fuge cu ea la Troia!ș ș

-E ti o întreagă enciclopedie mitologică, domnule Eminescu! Nuș întâmplător i-ai început cariera poetică cu ț Venere i Madonăș , Venera, simbolul frumuse ii feminine, i Madona, maica Domnului cea sfântăț ș cu înfă i area ei blândă i pură…Tu pe care-o preferi?ț ș ș

-Pe Elena!- râse Eminescu. Este cea mai frumoasă muritoare, numai dumneavoastră o mai întrece i!ț

Veronica rămase surprinsă:-Zăuuu? Mă simt măgulită…Cerul frumos împodobit cu stele părea o enormă catedrală în care

ardeau ve nicele lumânări. Ei mergeau alături, ajunseseră pe malurileș Dunării i voiau să treacă pe pod în partea cealaltă. Întreaga noapteș cânta în sufletele lor aprinse de primii fiori ai dragostei.

- tii ceva… i eu am încercat să scriu poezie, dar n-am harulȘ ș tău…

-Eu îmi moi pana, doamnă, în marea de amar…Este i acesta unș blestem de la Dumnezeu!

-De ce n-a căzut i peste mine acest blestem? Să te-atingă aripaș geniului, e ceva fantastic de frumos… i întoarse ochii ei alba tri, aceiȘ ș luminători bandi i care pătrund unde nu poate pătrunde nici un ho , înț ț sufletul lui.

<Nici o femeie din lume n-are ochii ei, ea este Zâna Mirandoniz, Zâna Bătrânului Nord ce-i populase ultimele zile cu făptura ei de lapte. Iată peste pod- privea el Zâna-/ Trece albă, dulce, mlădioasă, jună,/Albă ca neaua noaptea, păru-i de aur,/ Lin împletind în crinii mânilor,/ Ivind prin haina albă membri-angelici,/ Abia călcând podul cel lung cu-a ei/Picioare de omăt zâna Mirandoniz./ Ea ajunge în grădina ei de codri/ i rătăce te,-o umbră argintie/ i luminoasă-nȘ ș Ș umbra lor cea neagră;/ Ici se pleacă spre a culege o floare,/ Spre- a arunca în fluviul bătrân/ Colo aleargă dup-un flutur,/ Îl prinde-i sărută ochii i-i dă drumul;/ Apoi ea prinde-o pasăre măiastră/ De aur, seș a ază-ntr-a ei aripi/ i zboară-n noapte printre stele de-aur.ș Ș

-De ce ai rămas în urmă, Mihai?-Voiam să te privesc cum treci podul bătrânului fluviu! Mă

întrebam dacă nu e ti chiar Zâna Mirandoniz, zâna Bătrânului Nord…ș Sau frumoasa Elenă…

-Dacă eu sunt frumoasa Elenă, tu de ce n-ai juca rolul lui Paris?Tăcu. Gândul că un Melenaus, bătrân i urât îi urmăre te dinș ș

bosche i i-i iscode te sau se pune de-a curmezi ul dragostei lor,ț ș ș ș

24

lovindu-i cu buzdugane nevăzute, o întristă. Aiurite gânduri mai bântuie mintea unui om, bolnave gânduri…

Ea începu să se joace ca un copil pe malurile Dunării.El se a eză jos pe iarbă i aruncă o piatră în apa limpede. Totul seș ș

sparse i se amestecă în undele valurilor: i lună, i stele, i pomi, iș ș ș ș ș chipurile lor; totul, totul…

6

A doua seară la Viena…Se lăsase seara peste împrejurimile de basm ale Vienei cu codrii

ei seculari i cu castelele fantastice care străluceau în arama lunii;ș stelele păreau un joc de artificii încremenit peste albastrul de sticlă al cerului, iar luna, barcarolă plutitoare, dulcea Crăiasă a nop ii, alunecaț deasupra codrilor mândră i singuratică, străjuindu-le i luminându-leș ș cărările; doar ei doi în oceanul acelei nop i primăvăratice pă eau încetț ș pe drumuri tăinuite în josul bătrânului Danubiu…

Trecuseră podul cel lung cu-a ei/ Picioare de omăt Zâna Mirandoniz i singuraticul poet pe urmele ei, mergeau în josul apeiș tăcu i, fermeca i de minunile primăverii care se vărsaseseră peste ei cuț ț toate drăgălă eniile de pe pământ, primăvara care le adusese fericirea,ș florile, iarba, fluturii, dragostea, veselia, exuberan a…Adia un vânt caldț pe colina Tivoli i bătrânii codri- i opteau cine- tie-ce tainice gânduriș ș ș ș sau dureri din zbuciumata lor existen ă seculară…ț

Au ajuns la locul unde bietul erban-Vodă al nostru î i întinseseȘ ș tabăra să-i ajute pe austrieci împotriva turcului care- i întinseseș imperiul cu poftele lui nesă ioase până la por ile Vienei. Asediulț ț ora ului a fost crunt i pentru valahii care i-au dat sufletul aici.ș ș ș Domnitorul ridicase în cinstea lor o capelă mică, în semn de pioasă amintire i reculegere… Românii, rătăci i prin imperiu, vin adesea aiciș ț i se roagă Bunului Dumnezeu, aprinzând o lumânare pentru slobozireaș i fericirea neamului lor. Eminescu venise de zeci de ori aici, fie singur,ș

fie cu Slavici i cu ceilal i colegi unde cântaseră, în zile de sărbătoareș ț na ională, ț De teaptă-te, române!ș i unde- i scăldaseră sufletul în apaș ș limpede a românismului. Aici inuse el s-o aducă i pe Veronica Micleț ș să-i arate micile minuni ale românior pe pământul bătrânei Europe.

În fa a lor apăru o mică bisericu ă care strălucea la lumina luniiț ț în umbra câtorva bătrâni stejari. Eminescu avea prieten bun un

25

paracliser, tot un român rătăcit prin imperiu, care, bătut de soartă, se aciuase aici. Bătu de câteva ori în u ă i-i răspunse un mo neag careș ș ș amenin a dintr-un picior:ț

-Ce-i, cona ule Mihai, la ora asta cu dumneata pe-aici?ș-Bună noaptea, mo Lazăre!ș-Bună să- i fie inima!ț-Ne plimbam prin împrejurări eu cu duduca i-am dorit săș

vizităm i noi Moldauercapelle, să punem o lumânare la capulș răposa ilor! Duduia e din partea locului, tot din inutul Năsăudului…ț ț

-Păi dacă-i a a, pofti i dumneavoastră înăuntru, să sta i române teș ț ț ș pe-o lavi ă! i de unde zici că-i duduca?ț Ș

-Din Năsăud, tatăl meu a luat parte la răscoala lui Iancu i-a fostș omorât de honvezi!- răspunse Veronica.

- i mie mi se trage tot de la ei, tălică e ti fata Câmpeanului?Ș ș-Da!-Păi eu am fost prieten bun cu răposatul! Când ne-am ascuns în

pădure, honvezii au tras în noi ca-n câini! Piciorul acesta de-acolo mi se trage! M-au adus cătanele imperiale tocmai aici la Viena legat în lan uriț de mâini i de picioare i m-au băgat la ocnă. După eliberare n-am maiș ș plecat în ară, n-aveam copii, nevasta-mi murise, părin ii seț ț prăpădiseră i ei, i am rămas pe-aici!ș ș

- i tatăl meu a murit tot împu cat de honvezi la câtva timp dupăȘ ș ce te-au luat pe dumneata!

- tiu, am auzit c-a fost mare zarvă, i-au adunat pe to i răscula iiȘ ț ț i i-au dus la închisoare. Dragă Mihăi ă, vezi tălică acolo pe poli ă areș ț ț

mo u ni te vin de cuminecătură adus tocmai de la Panciu, ia ulciorul-ș șăla să cinstim pe tânăra duducă!

Vinul îi întristă i mai mult, povestea tragică a lui mo Lazăr oș ș făcu pe Veronica să- i aducă aminte de copilărie, ce repede trecuseș timpul! Pe taică-său aproape că nu-l cuno te bine, tia totul din spuseleș ș mamei Ana.

După ce aprinseră câteva lumânări lângă altar, Mihai i Veronicaș se scuzară i plecară. Vântul adia căldu aducând miros de albăstrele iș ț ș de tei din pădure, de undeva dintr-o catedrală, veneau sunete de orgă, acordurile se ridicau i cădeau în noapte peste sufletele răscolite deș amintiri. Poate dulcea i divina melodie venea de la Catedrala Sfântulș

tefan sau de la biserica Minori ilor…Ș ț-Aici muzica e la ea acasă, îi explică Eminescu, avem să trecem

pe lângă Palatul de Iarnă al lui Savoia, acolo muzica e la ea acasă, se strâng seara arti tii i dau concerte în săli somptuase în asisten a suiteiș ș ț imperiale.

26

Pe o colină verde, într-un parc făcut după gusturile suitei imperiale, Palatul se ridica majestuos sub povara lampadarelor care luminau ferestrele cu lumina lor opulentă, sub plafoanele lucrate de mari mai tri ca un Daniel Grau, un Pozzo, un Solimina, un Lucaș Giordano sau un Rothmayer, unde i -au etalat talentul lor, lăsând opereș nemuritoare …

-Eugen de Savoia, continuă Eminescu să-i explice, marele feldmare al, a antrenat to i arti tii timpului…ș ț ș

Merseră câtva timp unul lângă altul în tăcere ascultând muzica vrăjită care venea din Palat.

-Domnule Eminescu, rupse Veronica tăcerea, pentru că mi-ai vorbit despre acest Palat, te-a întreba ceva.ș

-Ascult, doamnă!-Cum prive ti dumneata via a?ș ț-Ca pe-un moft!-Dar dragostea?-Dragostea e divinitatea coborâtă pe pământ, e aurul din inimile

noastre…- i arta?Ș-Efortul muritorilor de-a atinge această divinitatea! Apropo: azi

noapte, neavând somn, am compus o mică scenă care se nume teș Paris i Elenaș . tiind că ave i mare talent dramatic, v-am copiat rolul i vi-lȘ ț ș

înmânez. Eu joc pe Paris i dumneavoastră pe Elena.șEminescu scoase o hârtie din buzunar i i-o întinse VeronicăIș

râzând. Apoi îngenunche în omătul ierbii i începu să joace rolul luiș Paris:

Tu e ti o undă, eu sunt o zareșEu sunt un ărmur, tu e ti o mare,ț șTu e ti o noapte, eu sunt o stea,ș Iubita mea!Veronica Micle încremeni, se ro i toată, îi zisese ș iubita mea,

pasiunea cu care poetul recita aceste versuri o narcotizase, îi scurtcircuitase toate sim urile…Oare ei i se adresase el cu acelț apelativ?

Dar ea îi dădu replica repede:Tu e ti o ziuă, eu sunt un soare,șEu sunt un flutur, tu e ti o floare,șEu sunt un templu, tu e ti un zeuș Iubitul meu.Apoi tot Veronica:Tu e ti un rege, eu sunt regină,ș

27

Eu sunt un haos, tu o lumină,Eu sunt o harfă muiată-n vânt Tu e ti un cânt!șEminescu:Tu e ti ofrunte, eu sunt o stemă,șEu sunt un geniu, tu o problemă, Privesc în ochi- i să te ghicesc-ț i te iubesc!ȘDeodată se descoperiră unul în fa a altuia îngenunchia i ca-n fa aț ț ț

unui altar, era parcă un ritual pe care trebuia să-l săvâr ească în aceastăș noapte în tăcere.

Peste întunericul nop ii î i vărsa vraja altă melodie tânguită duiosț ș care venea din Palatul Savoia…Se descoperiră amândoi râzând ca doi copii sub acoperi ul de stele al catedralei cerului, entuziasma i deș ț rolurile jucate, ea o Elenă i el un Paris; Eminescu îi întinse mâna i-oș ș ajută să se ridice…

-M-ai întrebat ce-i dragostea, Veronico,- îi zisese pe nume, Veronico,- să fim rege i regină sub acestă mare catedrală a naturii- iș ș privi cerul, luna, stelele, tot albastrul acela înstelat- sau să fim împăra iț peste palatele de mărgean din visurile noastre, iată ce-i dragostea!

-Mă vrăje ti, domnule Eminescu! Am venit aici să mă lecui de-oș boală i plec cu alta, glumi ea, zâmbindu-i.ș

-De azi dă-mi voie să- i vorbesc ca unei prietene, spunându- i tu.ț ț De azi, tu Veronico e ti Zâna Mirandoniz, sau Elena lui Paris, o zânăș pe care-o visez de-o via ă i care mi-a populat copilăria i adolescen aț ș ș ț mea blestemată i acum îmi pare c-am găsit-o:ș Trece albă, dulce, mlădioasă, jună,/Albă ca neaua, noaptea, păru-i de aur,/Lin împletind în crinii mâinilor…

ât lipsise Eminescu de la cursuri tocmai acum în pragul examenelor, hoinărind aiurea prin toată Viena cu această femeie? O săptămână? Două? Nouă? Nu-l mai interesa nimic,

pierduse i no iunea timpului, nici prezen a în somnolentele amfiteatre,ș ț ț ascultând dreptul roman cântat pe nas de Hering sau bazaconiile bătrânului Zimmerman, nu-l mai interesau! La dracu cu Pandactele lui von Arndts sau cu economia i dreptul zdren ărosului de Lorenz vonș ț Stein!

C

28

Irupsese brusc o primăvară sălbatic de frumoasă cum numai în vise se poate imagina; pomi înflori i i păsări ce ciripesc pe crengu eț ș ț într-o nuntire celestă; o veselie i-o exuberan ă peste tot, prin toateș ț cafenelele Vienei se scoseseră mesele-n stradă i tinerii benchetuiau iș ș se bucurau de acele zile frumoase, flori, multe flori prin poieni eleț bătrânelor păduri care făceau farmecul ora ului i pe care, zilnic, Mihaiș ș cu Veronica le culegeau cu bra ul, seră de seară, le miroseau, le sărutauț i-apoi le aruncau în Dunăre, pe valuri, să alunece spre dulcea lorș

Românie…Acum dispăruse ca prin farmec starea aceea a lui de trohană, nu-l

mai dureau nici urechile care-l intuiseră ceasuri întregi, fără a maiț putea gândi sau lucra ceva; ca prin miracol, starea aceea a lui de dinainte se topi i o nebănuită poftă de via ă puse stăpânire pe el.ș ț

i totu i o întrebare puse stăpânire pe el: de unde apăruse aceastăȘ ș femeie să-i tulbure existen a lui. Mai petrecuse o dramă de care- iț ș aminti cu duio ie, era într-o vacan ă la Ipote ti i cunoscuse o copilăș ț ș ș din sat, fata Alupului, pădurarul, cu care stătuse o vară împreună; se întâlneau la umbra unui vechi salcâm…Pe toamnă, înainte de a pleca la coală, trebuia să se întâlnească cu ea, dar a căzut ca un trăznet vesteaș

că fata pădurarului a murit…Rămăsese cu imaginea ei pusă-n cosciug, îmbrăcată-n rochie de mireasă, era a a de frumoasă moartă!… Dupăș deziluzia pe care-o avusese cu moartea acelei copile de la Ipote ti,ș Mihai î i făcuse plan de călugărie i-i jurase lui Eros că indiferent cu ceș ș săgeată plină de otrava dragostei va mai trage în el, o va respinge:

Ea a murit.-Am îngropat-o-n zare.Sufletul ei de lume este plâns-Am sfărâmat harfa- i a mea cântareșS-a înăsprit, s-a adâncit-s-a stins.Eros este un borfa , trage cu săge i nevăzute drept în inimă i,ș ț ș

fără să vrei, rămâi maculat cu otrava aceea care i se răspânde te în totț ș corpul. Sim ea că, împotriva voin ei lui, această femeie intră în inimaț ț lui ca o nălucă din alte lumi…

Astăzi ea mă înconjoară,Astăzi eu blestem i fug.șA mea inimă fecioarăN-a primit.- Azi nu voi jug.Dragostea lui era ca o boală, ca un jug pe care trebuia să-l ducă

cu el i femeia acesta chiar îl subjugase. șMersese cu Veronica la Muzeul de artă i-l invitase i pe pictorulș ș

Epaminonda să le dea mai multe explica ii. Veronica privea cu nesaț ț picturile i el reflecta mai la o parte la starea lui prezentă.ș

29

-La ce te gânde ti, Mihai?- îl întrbă Veronica văzându-lș îngândurat.

-La Carnaval i post ș al lui Pieter Bruegel cel Bătrân, min i el caț să-i îndrepte aten ia femeii în altă parte. Tabloul acesta, ca i primăvaraț ș de afară era plin de târgove i, de gospodine în costume de lucru;ț vânzătorii în fa a tarabelor î i strigau marfa, lăudând-o, uceniciiț ș zăbovesc pe străzi cu gurile căscate la te miri ce, pierde-vară care- iș încearcă norocul, copii dăn uind, cer etori bătu i de soartă, schiopi,ț ș ț zdren ăro i, mor i de foame cu mâinile întinse după pomană…erauț ș ț două tabere, deci, cei deda i plăcerilor i pleava, scursura…Din primaț ș categorie apare călare pe o butie cu o frigare în mână, înfiptă într-un cap de purcelu , acel personaj rubicond care vine în întâmpinarea celorș necăji i al căror ef abia mai ine în mână o lopată cu doi pe tiț ș ț ș hămesi i…Ce voia să însemne aces tablou? Epaminonda le spuse căț privitorul vede aici numai instincte, dar pe lângă aceste insticte, tabloul, prin simplitatea i naturale ea lui, este odihnitor ca i această primăvarăș ț ș de afară.

Veronica Micle mersese la fereastră i privea pe geam la statuiaș Mariei Tereza, care stătea eapănă în mijlocul Imperiului;ț Kunsthistorisches Muzeum închidea una din laturile pie ei în care seț răsfă a Împărăteasa…ț

-Prive ti la frumoasa Împărăteasă, Veronico?- veni Eminescuș lângă ea. Dulcea noastră Bucovină de ea a fost îngenunchiată!

-Sââât!-îi puse Veronica mâna pe buze- taci din gură că ne trezim la poli ie pentru agita ie antiimperială! N-a vrea să mă adune Micleț ț ș sau să mă răscumpere de la cătanele imperiale!

Unde să meargă mai întâi? La colec ia de sculpturi egiptene careț te transportă în vremurile faraonice ale lui Ramses i Rodophe? Laș picturile romane? În sălile artei flamande? Sau olandeze? Sau germane? În sălile Rena terii italiene? Epaminonda, ve nic îndrăgostit de artă,ș ș părea cel mai interesat de galerii, de i le vizitase de zeci de ori. Tânăraș femeie, furată de mirajul Vienei, nu tia în câte să se împartă I ce săș ș admire mai înainte.

-O sală Bruegel cel Bătrân cu paisprezece picturi, urmă Epaminonda, dumneavoastră, doamnă, care veni i dintr-o ară legată deț ț anotimpuri i de muncile câmpului, trebuie să admira i aceste opere…ș țBruegel a ucenicit în Italia…În drumul lui spre are lui Dante, a făcutț multe popasuri în lumea campestră pe care a surprins-o în toată măre iaț ei; ochiul lui, sensibil la acorduri i tonuri cromatice face din roz, alb iș ș negru adevărate scene de indolen ă…Privi iț ț |ara trântorilor, Căutătorul de cuiburi…În Dans ărănescț gesturile jucătorilor masivi

30

par rupte dintr-un străvechi ritual…Arta lui e arta imensită ii i-aț ș grandorii…

La plecare Epaminonda le povesti via a lui, cum colindaseț Europa, cum vizitase stan ele Vaticanului, Parisul, Luvru…Gustul luiț Mihai pentru Rafael de la el îi venise, cuno tea i el acea poezie a luiș ș Mihai care preluase cultul Madonei în opozi ie cu Venera…Apoi leț vorbi despre Canova i Giacomo Palma, despre Corregio i Carraci…ș șMihai, fără vrerea mea, m-a înfă i at i într-un roman al lui sub numeleț ș ș de Ieronim…

-Da, da, Mihai mi-a citit i mie gravurile lui…ș Geniul lui Pustiu…

Cât timp hoinăriseră ei prin aceste săli i prin ora ? Îi apucaseș ș noaptea i pictorul se retrase, scuzându-se că are o întâlnire cu ni teș ș prieteni; Eminescu cu Veronica rămaseră singuri, tăceau i priveauș spectacolul străzii, tinere perechi la bra cântau i se plimbau prinț ș parcuri… Trecură prin Vahringer Gurtel, apoi o luară pe Debinger Hauptstrasse…Se plimbau prin parcuri, printre vile somtuase, trecură pe lângă Sanatoriu, Biserica Sfântul Iacob, pe Eroica Gasse cu casele de piatră, a ezate discret pe o parte i pe alta a străzii, cu grădini iș ș ș livezi întinse i cu alei singuratice…Se opriră în dreptul unei case,ș Eminescu îi atrase aten ia să privească locuin a unde Beethovenț ț compusese Simfonia a treia:

-Pe aici Marele Surd, prăbu it în sine, va fi murmurat melodiileș muzicii lui…El, Veronico, a fost adânc ca marea i puternic caș furtuna…

Veronica tăcea i ofta, îi cântase i ea la pian de atâtea oriș ș compozi iile lui, acum îi aducea un omagiu acestui titan al muzicii,ț păstrându-i respect pentru tot ce făcuse el .

-Marii arti ti m-au impresionat profund i pe mine, ziseș ș Veronica, tergându- i lacrimile; teatrul i muzica m-au atras de mică!ș ș ș

i mi-a spus Miron că i tu ai cochetat cu via a de actor…Ș ș țEminescu râse: -Am colindat ara-n lungi i-n curmezi cu câteva trupe deț ș ș ș

actori, am jucat i teatru, am fost i sufleor, i copist de roluri, dar le-ș ș șam întors spatele pentru că sim eam că nu-i de mine…Bătrânul iț ș Maiorescu aveau gânduri mari cu mine i m-au trimis la Viena…ș

- i-ai regretat?Ș-Am regretat, dar m-am gândit că ocazia e iute la fugă i lene ă laș ș

întors; dacă nu plecam atunci n-a mai fi plecat niciodată…șSeară de seară pe acelea i cărări, Eminescu cu Veronica umblauș

ca doi rătăci i. <Dacă este un Rai, acel Rai este pe pământ i, dacă suntț ș

31

îngeri, ace tia trebuie să aibă chipul dulce al Veronicăi, trebuie să fieș întruchipa i în făptura de basm a acestei femei>- gândea Mihai,ț mergând la bra cu ea. Chiar voi să-i spună, privind chipul Fecioarei-țLună care cobora printre stele i-i făcea cu ochiul printre frunzele verziș ale copacilor. <De te-ar face Dumnezeu Lună i pe tine, noapteaș înamorată de fa a ta ar sta în eternitate pe pământ.>ț Tăcu însă, erau prea frumoase aceste clipe ca să le strice cu vorbele lor care zboară-n vânt… Clipele unice din via a noastră au nevoie de tăceri…ț

Ar fi vrut să- i spună multe unul altuia, ea ar fi dorit să-iș vorbească despre căsătoria ei nefericită, despre copilăria ei, despre dragostea ei pentru artă, muzică, poezie, ar fi vrut chiar să-i citească o poezie pe care-o însăilase în grabă i-o pusese-n geantă, ar fi dorit să-lș întrebe de ce e ve nic trist, de ce tace ca un mut, de ce nu cântă, auziseș de la prietenii lui că Eminescu cântă a a de frumos mai ales muzicăș populară…Ce se petrece în sufletul lui? Chipul acesta al lui cu acea fa ă astrală, cu ochii lui mari, cu sprâncene bogate, cu păr corb strâns înț chică era parcă venit de pe altă planetă!

-La ce te gânde ti, Mihai?ș-La un vis pe care l-am visat azinoapte…-Nu vrei să mi-l poveste ti i mie?ș ș-Pluteam pe imensitatea unei mări înghe ate, coboram pe scări deț

valuri, scări din spumă argintoasă care m-au dus în largi hale unde-am stat la ospă cu regii Valhalei…ț

- i ce i-au spus zeii?Ș ț-M-au întrebat ce mai e pe pământ, ce mai fac pigmeii aceia care

se numesc oameni. Decebal se interesa de Sarmisegetusa i de Daciaș lui…

- i ce le-ai spus?Ș-Că pe pământ oamenii sunt slabi, fără suflet, mi ei; vechiiș

romani au devenit romunculi…Apoi m-am rătăcit prin palate subacvatice cu portaluri i colonade de zăpadă i argint din Ophir,ș ș căutam o zână căreia trebuia să-i cânt cântul meu care mă mistuia.

- i-ai găsit-o?Ș-Am văzut o copilă ca întruparea unui crin printre bol ile arcateț

ale unui labirint de zăpadă, părul ei de aur, despletit, cădea până-n călcâie, haina albă îi acoperea corpul ei de trestie, gura părea roză, ochii luminau precum stelele…

- i, mă rog, cine era acea copilă?-îi zâmbi Veronica, crezând că eȘ vorba despre ea..

-Semăna cu chipul tău, Veronico! O, zână, nu de frică, de plăcere/Tremură-n mine sufletul meu bolnav./ Să cânt? Dar oare la a

32

ta privire/ Nu amu e te cântul de-admirare-/ Nu e ti un cântec înse i,-ț ș ș șcel mai dulce-/ Cel mai frumos, ce a fugit v’odată/ Din arfa unui bard? O, fecioară,/ Vin lângă mine, să mă uit în ochi- i,/ Să uit de lume,ah! săț pot uita/ Fierea cu care ei m-au adăpat/ În lume. Cine-ar fi tiut/ Că-nș fundul mării tu trăie ti , copilă,/ Ca un mărgăritar, topit din visul/ș Mării-ntregi,/ Să nu te temi că aurul din plete- i/ Se va topi în stele- iț ș că păru- i/Amestecat cu ele-ar străluci/ În noapte-albastră a acesteiț lumi; i nu te temi că glasul tău/ Va-ndulci vecinicia cea amară/ AȘ mării? <Măgulitor>-ea zice ,/ i-o roză ea lasă pe a mea gură,/ CuȘ tânăr miros- roza gurii sale. <Frumoasă e ti, ca să gândesc cuvinte/ș Spre a îndulci ochii tăi mari, alba tri,/ Sufletul tău cel blând,ș nevinovat,/ A sfărâma soarele în ăndări de aur,/ L-a presăra-nș ț ș cărarea ca de neauă:/ O închinare l-a tale picioare/ Mici, dulci iș albe. O, Odin,/ Pune-i un sceptru-n mână, sceptrul mării,/ Pe fruntea ei coroană pune, mare,/De diamante, umede, topite/ În strălucirea lor cea înfocată,/ Căci ea-i regina frumuse ii-a lumii>…ț

Veronica- i rezemă capul de umerii lui i cu glasul ei dulce,ș ș catifelat, îi opti la ureche:ș

-Mihai, voi îndulci tot chinul, tot amarul cu care ace ti zei te-auș adăpat, căci te iubesc, sărmanul meu copil! Visul tău anticipează realitatea, împotriva situa iei mele familiale, eu te iubesc, te iubesc!…ț

Se lăsase noaptea cu aripile ei fantastice i acoperise pădurea ,ș ora ul i tot pământul…ș ș

-Să mergem !-hotărî Veronica. Adică să mergem acasă la noi- i se păruse lui Eminescu că zisese. i ce bine era să fi avut casa lor!Ș Undeva la margine de lume, în poieni a unei păduri lângă iezi ori iț ș ș căprioare i ei doi să culeagă i să sărute albăstrelele crescute-n iarbă…ș șSă fie singuri-singuri pe un lac într-o barcă, să plutească, du i de valuriș line pe un tărâm de basm.

-Să mergem !- încuviin ă Eminescu.ți chipurile lor tăcute luară forma nălucilor…Ș

8

eronica ajunse acasă târziu, trecu în fa a oglinzii i începuț ș acela i ritual; întâi î i scoase pantofii, apoi ciorapii, după careș ș rochia i ce mai urmă…Se privea în oglindă i nu seș ș

recuno tea; se ro i i se ru ină de propria ei goliciune. Se făcuse a a deș ș ș ș ș V

33

frumoasă! Se ro ise la fa ă, se-mbujorase, corpul ei luase formele aceleiș ț fete de care-i vorbise Eminescu în visul lui. Î i trase pe ea un copot iș ș se-a eză la masă, avea o poftă de mâncare pantagruielică, altădată,ș seara, refuza masa, acum ceva nou se petrecuse cu ea: o cuprinsese o poftă nebună de via ă. Poate plimbările, poate aerul primăverii, poateț decorul nou al vie ii, departe de grijile zilnice, sau poate Eminescu! Ceț nebună! De ce-i spusese ea că-l iube te? Ea, femeie măritată cu douăș copile acasă! Se zăpăcise, Eminescu-i luase min ile! i-acasă nuț Ș scrisese nici un rând de câteva săptămâni. Negre it că-i va scrie luiș

tefan că se simte bine, că aici are o poftă nebună de mâncare, căȘ tratamentul doctorului dă roade…Diminea a la doctor, după masăț plimbare!

<Ce bine-ar fi să se rupă realitatea în două, până acum tot trecutul meu să fi fost vis, iar de acum încolo să fie realitate…Nu, nu, nu, ce mi se întâmplă aici este vis, realitatea e dincolo, la Ie i, realitateaș sunt cele două copile, acei crini ori nevinova i, cărora le-am dat via ă,ș ț ț carne ruptă din carnea mea!Realitatea este tefan de care sunt legată peȘ via ă… i acum, în ce încurcătură am intrat? Mihai este o realitate careț Ș s-a furi at în via a mea; parcă fără el nu mai pot exista! A a vorș ț ș ursitorile, vorba maică-si: ursitorile hotărăsc soarta oamenilor!>

Stinse lumina, pe masă se jucau razele lunii, furi ate printreș perdelele de mătase, se-auzeau copitele cailor bătând caldarâmul. Veronica, de i obosită, nu putea să doarmă. Refăcu filmul acelei zile:ș de diminea ă fusese la tratament, fusese pe jos la doctor, făcuse ni teț ș injec ii i tratamentul cu băi calde, apoi citise versuri din Heinericț ș Heine în original pe care i le comentase poetul…Apoi plimbarea prin ora cu Mihai. <Acest băiat are ochi de satană, când mă prive te parcăș ș mă topesc în fa a lui, mă fac o pastă amorfă i nu mai tiu nimic, măț ș ș zăpăcesc! Cite te cu ei până-n fundul sufletului meu…Eu reginaș Mirandoniz? Eu, fata din acel vis al lui care-i voi îndulci tot chinul, tot amarul lui? Cât de fericită trebuie să fie o femeie, cum sunt eu acum, care tie că e iubită de un mare poet! Să am eu oare norocul acesta? Săș joc rolul Beatricei, de data aceasta nu pe scenă, ci în via ă? Poemulț acesta frumoe pe care l-am încercat în tinere e, acum devineț realitate.>Floren a…Cimitirul… Dante…Beatrice…Sarcofagul deț marmoră al Beatricei…Dante coboară u or culmea dealului privind,ș visător, panorama îndepărtată a ora ului…Se întâlne te cu un grup deș ș copii gălăgio i i se îndreaptă spre mormântul Beatricei, îngenuncheș ș în fa a lui, Veronica parcă-l zărea printre pleoape…ț

Adormise, gândurile ei devin vise…Ea, moartă la Floren a înț acel frumos sarcofag de marmoră albă. Dar era o moartă vie căci îl

34

vedea pe Mihai, care-i luase locul lui Dante; îngenunchease lângă mormântul ei i evoca spiriteie să- i învieze iubita. U or, din mormântș ș ș se ridică Veronica, reîncarnată în Beatrice, îl ia pe Mihai de mână iș merg a a printre portaluri mortuare, pe sub calonade de ghea ă…ș țEminescu avea pe cap o coroană de lauri, cei ai poeziei, i era îmbrăcatș în haine albe. Întinde bra ele către ea, vrea s-o cuprindă, s-oț îmbră i eze, dar ea, capătă aripi i, înconjurată de îngeri, urcă u or peț ș ș ș nouri fumurii către cer, lăsându-l pe Mihai cu mâinile-ntinse spre ea, adorând-o în lacrimi.

Urmează un respiro, muzica sferelor, dulci alunecări în haos, dumbrăvi de stele, peisaje mirifice cu palate dantelate i crenelate, cuș grădini paradisiace, adevărate seraiuri mistice…Dintr-un asemena palat, apare i Mihai cu ea de mână, ca doi miri, îmbrăca i în alb i seș ț ș îndreaptă spre o cupolă enormă care este Bazilica Sfântul tefan. DoiȘ preo i îi a teaptă-n fa a altarului, Mihai o roagă să se cunune, ea îiț ș ț răspunde că e cununată, nu poate s-o mai facă a doua oară. Cânta un cor de fecioare îmbrăcate-n ve minte albe, ei, înconjura i de îngeri, stauș ț în fa a celor doi preo i i a teaptă. Preo ii cădelni ează i cântăț ț ș ș ț ț ș împreună cu corul acela de fecioare Ave Maria… De ce Ave Maria? se întreba Eminescu I se uita la Veronica ce se ro ise toată i nu tiaș ș ș ș ce să-i mai răspundă…

Apoi cadrul se schimbă, era dincolo de căsătoria cu tefanȘ Micle, o copilă prostu ă care terminase decurând coala i hoinărea cuț ș ș colegele prin Copou…Apare Eminescu i o ia de mână i-o duce încetș ș spre un templu, un templu indian, i un guru, în eleptul în elep ilor,ș ț ț ț cânta din Iataca :…Pentru crearea femeii- zicea în eleptul, cântaț în eleptul-ț Dumnezeu nemaiavând din ce face femeia a luat rotunjimea lunii i întortochetura plantelor agă ătoare i-a mai pus îndărătniciaș ț ș cârceilor volburii, i tremurul firelor de iarbă, i mlădierea trestiei, iș ș ș farmecul florii de lotus, i privirea blândă a căprioarei, iș ș înever unarea cu care se apără albina, i bucuria zglobie a razelor deș ș soare, i plânsul norilor, i nestatornicia vântului, i sfiiciuneaș ș ș iepurelui, i înfumurarea păunului, i moliciunea pufului de papagal, iș ș ș duritatea diamantului, i dulcea a mierii, i cruzimea tigrului, iș ț ș ș căldura focului, i răceala zăpezii, i vorbirea gai ei, i gânguritulș ș ț ș dulce al porumbelului, i perfidia cocorului, iI fidelitatea ra eiș ț sălbatice i amestecând toate acestea, făcu femeia i i-o dăruiș ș bărbatului…

<Ce divin în elept, Corina!>- îi optise Eminescu, după aceastăț ș diatribă recitată de acel guru din în elepciunea budistă. Îi zisese Corina,ț pe numele ei de fată, oare de unde aflase el c-o chema Corina?

35

i Veronica î i aruncase ochii, ca pe două mărgele, drept pesteȘ ș fiorii inimii lui, extaziată de priveli tile de basm i de frumuse ea lui deș ș ț Faun.

<Vrei s-o iei pe Corina de so ie?>- îl întrebase acel guru peț acela i ton cântat din ș Iataca.

<Da!>- răspunsese poetul i-o privise pe Veronica cu ochii luiș scânteietori, zâmbindu-i tandru.

<Tu, femeie, vreai să-l iei pe Mihai Eminescu de so ?>- seț adresase acela i brahman i Veronicăi. Vru să deschidă gura să zică da,ș ș dar parcă cineva, o for ă nevăzută, îi luase glasul; voia să deschidă guraț i nu putea. Trase apoi zmucit mâna din mâna poetului, prinse poaleleș

rochiei lungi cu mâna, le ridică a a cum fac ărăncile când trec o apă, iș ț ș fugi ca o nebună din acel templu…

Eminescu, cu vocea lui de bariton, striga după ea: <Corinaaa!>S-a trezit din vis cu vocea lui Mihai strigând-o. Inima-i bătea ca

ie ită din baieri, o durea capul, parcă tot corpul îi era greu; pentru primaș dată de când venise la Viena se sim ea rău. Privi prin cameră. Tăcere.ț Doar luna- i esea din acelea i raze un petec de argint ce cobora peș ț ș covor ca o maramă. Privi pe geam, câteva firi oare de nor albicios, prinș întunericul nop ii, lunecau pe lângă Fecioară ca ni te dulci năluciriț ș către apus. Ce vise stranii, Doamne! Noaptea din vis era slinoasă iș urâtă, noaptea de afară era a a de frumoasă… Luă o pastilă să-iș potolească bătăile inimii i nu mai adormi până diminea a. Se hotărâseș ț ca a doua zi să nu mai iasă în ora , nu se va mai duce nici la doctor, niciș la întâlnirea cu Mihai…Diminea a vru să-i scrie câteva rânduri i să-iț ș explice situa ia ei…ț

Rămase în pat întrebându-se, oare ce se va întâmpla cu via a ei,ț cu viitorul ei?…

Ciudate mai sunt i visele astea!ș

9

ăzând că Veronica nu mai vine la întâlnire, Mihai avu pentru prima dată revela ia crudei realită i; negre it,ț ț ș gândea el, că femeia i-a dat seama de situa ia penibilăș ț

în care intrase cu acest joc i acum bătea în retragere; femeile măritateș au capriciile lor, toanele lor, sar de la una la alta cu iu eala fulgerului,ț pline de istericale!

V36

Î i aduse aminte de Universitate, se îmbrăcă i î i căută caietul deș ș ș cursuri, îl frunzări, trecu peste câteva foi scrise, filele albe rămăseseră parcă să-i aducă aminte că de aproape o lună nu mai dăduse pa la cursuri. Luă o pană de pe masă i cu gândul la Veronica scrise pe oș foaie liberă: Femeia e ca umbra, ca gloria, ca masele omene ti; nu laș cau i, te caută; o urmezi, fuge de tine; fugi de ce se apropie de tine…ț

Apoi plecă la Universitate, trecu pe străzile parcă pustii, pe lângă lumea străină i pe lângă acele clădiri care i se părură reci iș ș neprimitoare. Viena parcă era un sanctuar, viermele îndoielii i alș singurătă ii începu să-i roadă iar inima lui bolnavă. Urcă scărileț Universită ii i merse la afi ier să vadă orarul din acea zi. Avea douăț ș ș cursuri: Ludwig Ritter von Arndts: Pandakten I Buch. Allgemeine Lehren I Theodorș Vogt: Logik. Amfiteatrul era plin de studen i, to iț ț a teptau apari ia rigurosului Ritter. Chibici, din banca din spate,ș ț văzându- i pritenul de atâta amar de timp, strigă tare:ș

-Salve, Eminescule!-Trăiască na ia, Pasăre turcească!ț-Ce mai faci, măi fră âne, pe unde-mi umbli de-atâta amar deț

timp? Ienciu tău voia să te dea la poli ie, ca dispărut!ț-Eu am făcut ce-am făcut, dar spune i-mi ce mai face i voi!ț ț-Noi am făcut cursuri, domnule, vin examenele, ce dracu! Până

când i eu m-am lăsat de excapadele mele! Apropo! Am auzit printreș colegi c-ai intrat sub patronajul unei doamne din Ie i…Măăă, mie săș nu-mi imbli cu gogo i că to i vorbesc că te plmbi prin ora c-o damăș ț ș frumoasă…Cine-i crăiasa?

Intră profesorul i studen ii îl salutară; figura lui cu ochii mici deș ț oriental îl amuză pe Mihai. Nu-l văzuse decât de două ori i-atunciș aproape că n-avusese timp să-l privească, rămăsese fascinat de logica lui despre adevărurile generale…

-Spune-mi i mie cine e dama, că mor de curiozitate!- îl somăș Chibici.

-Lasă, că n-ai să mori!- îi replică poetul cu ochii pe profesorul care- i cânta lec ia pe nas.ș ț

Deranjat de zgomotele din sală, profesorul făcu o pauză, după care î i reluă lec ia. Cei doi colegi se hârjoneau, glumind pe socotealaș ț lui Mihai care dispăruse de atâta timp de la cursuri:

-Nici pe la mine n-ai mai venit, Emineee!-N-am avut timp! Nici pe Slavici nu l-am mai vizitat! Am auzit

că m-a căurat de vreo două-trei ori!-Tu n-ai timp niciodată! Numai cu Crăiasa ta i-ai făcut timp! Aiț

uitat i de Elena i de artistele de la Burgtheater…A venit Ienciu pe laș ș

37

mine I m-a întrebat de tine. Mi-a lăsat vorbă că pleacă-n vacan ă iș ț ș vrea să- i vorbească…Cătana imperială e tare! Vrea să revolu ionezeț ț armata!

-Nu rămâne el cătană! i cu Ș Crăiasa nu e ce crezi tu!. E so iaț rectorului din ie i, domnul Micle!ș

- i ce dacă e so ia rectorului!- râse Chibici. Ai mai fost la teatru?Ș ț Te-a căutat i Micheru, zicea că i-a făcut rost de bilete la concert. Tu aiș ț cunoscut-o pe soru-sa? E al dracului de frumoasă!

-Ei, i?ș-Cum ei iș ? A vrea i eu s-o cunosc!ș șTăcură, deranjau lec ia cu u otelile lor. Era adevărat că vorbiseț ș ș

cu Micheru să-i ia i lui două bilete la concert la Opera Imperială. Îiș promisese i Veronicăi c-o va duce la operă. Cânta Palestrina, cânteceleș lui superbe dăduseră ocol Vienei, era un maestro divin în ipetele saleț , cum îl numise i poetul. Dar Micheru se cam grăbise, Eminescu voia s-șo ducă pe Veronica la un concert Beethoven…Îi povestise i ei via aș ț titanului muzici i ea murea de nerăbdare să-i asculte sunetele divine.ș Micheru era expert în Beethoven, le cântase i lor ș Sonata Kreutzer i-iș fascinase. Nu Beethoven spusese că cine pătrunde sensul muzicii mele va scăpa de ticălo ia în care se târăsc ceilal i oameni?ș ț <Parcă ar fi spus că cine pătrunde sensul poeziei mele, scapă de ticălo ia în careș trăie te…>-gândi Eminescu. i acum Veronica i-o făcuse! Nu venise laș Ș întâlnire i-l pusese într-o situa ie a a de proastă… Ce să-i spună el luiș ț ș Micheru? Că nu mai merge la concert? La al doilea curs nu mai stătu, plecă la gazda lui Micheru, tia că la acea oră îl va găsi acasă.. Va luaș cele două bilete i se va duce cu ele la Veronica s-o invite la concert.ș Micheru stătea undeva la periferia Vienei într-o casă modestă, închiriată de la o familie care plecase pentru câtva timp la ară; oț adusese cu el i pe soru-sa, o igăncu ă frumoasă, instruită, pe care-oș ț ș pregătea pentru cariera de cântărea ă.ț

-Bravos na iune!- strigă Micheru când îl văzu; apăruse în u ă cuț ș or ul lui de bucătar, cură ând cartofi- vorbe ti de lup i lupul la u ă!ș ț ț ș ș ș

Bine, domnule Eminescu, mă pui pe foc să- i fac rost de bilete i-apoiț ș te dai la fund?

-Iartă-mă, Micherule, în ultimul timp am avut prea multe pe cap…

- tiu eu ce-ai avut matale pe cap! Vorbe te tot târgul…Treabă,Ș ș nu glumă…|i-am luat două bilete la Beethoven i-am amănat concertulș lui Palestrina… tiu că a a zicea duduca…Ș ș

-Meri i o cinste la tata Will!ț

38

-Lasă cinstea! Natali ooo!- o strigă el pe soru-sa- a venit domnulț Eminescu după bilete…

-Câte pi ule face?- îl întrebă poetul.ț-Nici o pi ulă, domnule! Noi lucrăm pe pi ule? Natali ooo, reluăț ț ț

el , mai pune o furcului ă-n plus că-l invităm i pe domnul Eminescu laț ș masă! E tot doamna Micle?- se adresă el poetului.

-Tot!- tiu, c-am văzut-o i la Putna! Frumoasă femee, domnule! TeȘ ș

rugăm să rămâi la masă c-a făcut Natali a de-ale gurii i le stropim i cuț ș ș vinul casei.

-Nu mă ruga de două ori că rămân!Apăru i Natali a, dornică să-l vadă pe poet; frumoasa lui sorăș ț

avea culoarea aramei coapte la foc, o egipteancă ruptă din mozaicurile antice cu un corp superb. Avea talent la cântec i de câte ori seș întâlneau la un pahar, Natali a i cu Eminescu începeau să doinească.ț ș După ce mâncară, vinul le deschise pofta de cântat. Eminescu îl mai rugă pe Micheru să mai cânte o dată sonata Kreutzer. Vioara sub mâinile lui începu să plângă ca o făptură omenească. După care o dădură în cântece de petrecere, struna lăutărească a lui Micheru căzu abrupt pe o melodie de pe la Sucevi a, cântau al naibii de frumos;ț Natali a, cu glasul ei de privighetoare, urca tonurile melodioase cuț capul i cu ochii i cu tot corpul în ritmul ame itor al dansului pe care-lș ș ț încinsese cu Mihai:

Frunză verde baraboi,Durduleano, hăi!

Vino i tu pe la noișDurduleano, hăi!

Apoi o dădură-n cântece de atră:ș

|iganii din Darabani,Taie aur i fac bani,ș

Icu ari i mahmudeleș șSă fure igănci cu ele,ț|igăncu e frumu ele…ș ș

- tii de ce te iubesc eu pe tine, măi Micherule?Ș-De ce, cona ule Mihai?ș-Fiindcă tu e ti poporul, mă!ș-Adică prostimea!- glumi Micheru.-Fie i prostimea, dar în ce are ea mai bun în ea…ș

39

Apoi tăcură. Mihai o privi pe Natali a care se-mbujorase i seț ș făcuse al naibii de frumoasă. Avea dreptate Chibici, gândi poetul, când îl întrebase despre sora Micherului. Privi ceasul, timpul trecuse a a deș repede.

-Ne-am luat cu vorba i timpul ne-a luat-o înainte, Micherule iș ș Natali o! Eu am alte treburi, dă-mi biletele că plec. i nu uita să vii i tuț Ș ș cu Natali a…ț

10

ihai dădu ocol de câteva ori pensiunii Lovenbach, era nehotărât, să intre sau să nu mai intre la Veronica? Oare ce mister se petrecuse cu ea? De ce nu venise la întâlnire? iȘ

dacă el rupe cele două bilete de concert i termină acest bâlci? Ce seș întâmplase cu ea de-l scosese din min i? Venise la Viena cu gândulț curat să înve e; înghi ise atâtea cursuri să se ducă i el acasă cu oț ț ș patalama la mână să i-o arate bătrânului i domnului Maiorescu să-lș blagoslovească i pe el cu vreo catedră universitară i când coloș ș apăruse această femeie i-l scosese din bârlogul lui să-i suceascăș min ile.ț

M

U a de la pensiune era încuiată, ferestrele zăvorâte, perdeleleș trase, părea mai de grabă o casă părăsită în dogoarea agonicei primăveri decât o casă de oaspe i veselă i primitoare. Încercă să sune i nu i seț ș ș răspunse, împinse u a, o întredeschise u or, văzu că nu e încuiată iș ș ș pă i u or pe coridor spre camera Veronicăi. Pe femeie o zări culcată înș ș pat, citea între perini. Mihai se repezi în cameră, îngenunche în fa aț Veronicăi i, glumind, începu să recite câteva diatribe din Biblie:ș

-La început a făcut Dumnezeu cerul i pământul- opti el,ș ș zâmbind,- i pământul era nelocuit i gol, întuneric era deasupraș ș adâncului i duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor…ș

-Domnule Eminescu- se minună Veronica atunci când îl văzu îngenunchiat în mijlocul camerei cu bra ul plin de trandafiri ro ii, albiț ș i galbeni- ce minune mi te-a adus aici?ș

Fără să dea vreun răspuns, Eminescu continua diatriba lui:-… i-a zis Dumnezeu să fie lumină… i a văzut Dumnezeu căș ș

este bună lumina i a despăr it-o de întuneric, apoi a despăr it apele deș ț ț ape, apoi cerul de pământ… i a zis Dumnezeu să facem om dupăȘ chipul i asemănarea noastră: i a făcut bărbat i a făcut femeie…Euș ș ș

40

sunt bărbatul i tu e ti femeia primordială, Corina, Adamul i Eva peș ș ș care-I blestemasem să trăiască-n Eden! i ce-mi faci? De ce dezertezi?Ș Prin ce metamorfoze treci tu, Corina? Ce gânduri te bântuie? Te văd galbenă, nu cumva te-a prins frigurile primăverii?

La surpriza poetului, Veronica rămăsese mută. Coborî din pat, luă trandafirii i-i puse-ntr-o glastră i apoi îi răspunse:ș ș

-Nu tiu, Mihai, azi-noapte am visat un vis, începu ea cu ochiiș înlăcrima i, un vis tare urât i nu tiu ce am, mă doare capul, am febră;ț ș ș nu tiu ce-i cu mine!ș

-Corina, îi puse poetul mâna pe frunte, nu-mi spuneai tu că o zi pierdută la Viena înseamnă un an din via ă ? Alungă boala, Corina,ț treze te-te din visele tale bizare, diseară avem bilete la Beetoven…șMuzica lui e cel mai bun medicament pentru starea ta! Te va trezi la via ă…ț

Mâna poetului păru o rodie miraculoasă, era rece i răceala-i făcuș bine la cap, îi învioră sângele, întregul corp se trezi ca dintr-o amor eală…ț

-Dacă-i a a, încerc să mă trezesc din buimăceala mea!ș-Te rog, Corina, un concert de Beetoven e ca i cum ai face oș

baie-n Iordan, te spală de toate relele de pe pământ!- tiu, Mihai! Pe mine muzica m-a salvat din multe necazuri, mi-aȘ

fost prietena cea mai apropiată…-De-ai ti tu că mama i tătâne-mio descoperiseră-n mine unș ș

mare muzicant; mama avea un glas fermecător i bătrânul cânta la flautș ca un adevărat artist…Din păcate eu am ajuns să cârpesc cuvintele…Dar ce zici c-ai visat?

-Eu tiu! Să- i spun sau să nu- i spun? Ceva straniu: Eram laș ț ț Floren a, jucam rolul Beatricei, tu coborai colina spre cimitir, eu eramț moartă-ntr-un cavou de marmoră…Tu ai venit m-ai luat i m-ai dus laș biserică să ne căsătorim…<Bine, am răspuns eu, dar eu sunt căsătorită!> Un cor de copile cânta Ave Maria…Eu eram o moartă vie…

-Ciudat vis…Dar uită-l cât mai repede că n-avem timp de vise! Tu cred că ai o trohană de primăvară, te-a prins în lungile noastre preumblări…

O mângâie iar pe frunte, Veronica se ro ise toată; mâna luiș semăna cu atingerea unei aripi îngere ti…Vru s-o sărute, s-o mângâie,ș s-o strângă la piept. Se gândi să-i descânte a a cum îi făcea Raluca luiș când era mic.

-De ce vrei să- i descânt, glumi el, de diochi, de dragoste, deț ceas-rău, de brâncă, de apucătură, de iele, de năjit, de orba , deț pocitură, de săgetătură, de mu cătură?ș

41

-Hai, lasă-mă i nu mai glumi cu mine!ș-Să- i zic una de dragoste pe care-o tiu de la mama: ț ș Tu arpe,ș

bălaură,/ Cu solzi de aur,/ Cu nouă limbi împungătoare, / Cu nouă cozi izbitoare,/ Să te duci la Corina/ i tu să o cau i/ Unde vei afla-o.// De-iȘ ț afla-o-n casă,/ De-i afla-o afară,/ Cu ibovnic vorovind/ Tu să n-o la i, /Până ce ea cu mine/S-a-ntâlni/ i n-a vorovi./ Tu să nu-i daiș Ș stare,/ i-a ezare/ Pân-seara/ La-mbră i are…Ș ș ț ș

Veronica râse ca nebuna de descântecul lui ciudat. Era a a deș frumoasă când râdea cu gropi ele ei dinb obraz i cu părul înț ș neorânduială ca o mătase, încadrându-i fa a ro ie ca mărul, cu gâtul caț ș un colan, ie ind din albul cearceafurilor…ș

-Dar spune-mi i mie cum ai intrat că patroana nu-i acasă?ș-Pe co ul casei ca un Zburător! Mă gândeam c-ai luat boalaș

drept pretext să nu ne mai întâlnim…-Ce copil e ti, Mihai! Poate c-ar fi bine să punem punctș

avansurilor noastre…Du-te acasă i vin diseară să mă iei la concert…șAm să te-a tept ca pe un prin !ș ț

11

pera Imperială era o clădire superbă din visele cele frumoase, o minune plină de picturi cu colonade ce se ridicau cu până-n tavan care sus ineau lojile de sus; plafonul era parcă un cerț

albastru cu scene din via a lui Orfeu: Apolo, dăruindu-i lira, salvareaț argonau ilor de furtună prin cântecul său care-a-mblânzit valurile, le-aț domolit; apoi Orfeu I Euridice, frumoasa lui so ie în Infern, moartă, iș ț ș el, îmblânzind Zeii, să i-o redea…După care urma singurătatea lui, după destrămarea umbrei ce-o înfă i a pe Euridice, uciderea lui deț ș femeile trace cărora le-a refuzat dragostea, i capul lui cu lira,ș alunecând pe valurile Hebronului până la mare, pe insula Lesbos…De jur-împrejur o geometrie perfectă încadra pere ii în linii aurite; pictoriț vesti i s-au întrecut cu penelurile lor pentru a-i împodobi cu tablouriț măre e din via a împăra ilor vesti i care-au trecut prin foc i sabieț ț ț ț ș imperiul…Este un mirific i opulent spectacol care încântă ochiul,ș fascinat de culoare i de frumos…ș

O

Veronica lângă Eminescu, extaziată, admiră arhitectura sălii, dând ocol cu ochii peste fantasmele răsărite parcă din pere i; sala era arhiplină:ț boieri, negustori, ofi eri din înalta societate, arti ti, oameni dinț ș

42

anturajul cur ii, dregători din imperiu veni i cu cine- tie-ce treburi prinț ț ș ora , con i i conterse, duci i ducese, poe i, muzicieni, filozofi,ș ț ș ș ț bresla i, studen i, to i alcătuiau o masă de oameni pestri i, robi i de zeulș ț ț ț ț atotputernic al muzicii ce-i privea de pe plafon, Orfeu.

-Ce difere ă între Ie ul nostru i Viena, Mihai!- se minunăț ș ș Veronica cu ochii pe pere i.ț

-Noi am rămas în plin orienalism vulgar, Veronico! Viena e centrul lumii civilizate…Ora ul inimă al Europei…E ora ul muzicii i-ș ș șal lui Beetoven… i când te gânde ti că Orfeu este trac de-al nostru…Ș ș

-Bine v-am găsit!- îi salută Micheru care-i urmărise i se-șapropiase de ei. Veronica îl privi, era un tânăr brunet, cu chică, îmbrăcat într-un costum negru; ochi mari, frunte largă, nalt i distins…ș

-Bine-ai venit, domnule Micheru! Dar Natali a unde e?ț-Natali a are spectacol la ț Odeon; se dă o serbare în cinstea unor

oaspe i de la Buda!ț-Dumnealui e domnul Micheru, cel care ne-a mai cântat la

vioară.-o lămuri Mihai pe Veronica.- tiu, îl cunosc, e violonist , ne-a cântat i la Putna anul trecut!Ș șMicheru îi sărută mâna VeronicăI i se-a eză într-o loje:ș ș-Ce să vă spun eu mai înainte? Va cânta orchestra mare a operei

reunită sub bagheta lui Varo Calabrezul, cred că doamna-l cunoa te dinș Ie i, acum câ iva ani a sus inut câteva concerte i acolo…Muzica luiș ț ț ș are o frază limpede i melodioasă…ș

Bătu gongul, se-auziră câteva acorduri, o lini te de mormânt puseș stăpânire pe toată sala…Amintirea Titanului cu sim ul auzului blocatț aproape douăzeci i cunci de ani, care continuase să compună fără săș mai cunoască natura vocii umane, era proaspătă în memoria tuturor. Închipuirile lui despre sunete, despre susurul apelor i ciripitulș păsărilor, despre fo netul frunzelor i farmecul nop ilor de vară,ș ș ț întreceau însă i natura. Sonatele lui răscoleau fiin a umană în ce are eaș ț mai pur i mai curat…ș

Se cântă Simfonia pastorală…Micheru le atrase aten ia asupraț celei de a doua păr i unde orchestra imita sunetul privighetorii, apoiț cucul i pitpalacul; totul aici era urzit din cântecul i freamătul naturiiș ș de la ară, la care se adăuga propriul lui zbucium sufletesc.ț

-Beethoven, domnilor, recreează lumea amintirilor…-le optiș Micheru, căutând să fie cât mai scurt în explica ii, pentru a nu deranjaț auditoriul.

Sunetele se jucau nestingherite prin marea sală, fugeau parcă unele după altele i se spărgeau de pere i, aruncate de un mareș ț magician. Fiecare în acordurile acelei muzici divine î i vânturaș

43

memoria după scenele amintirilor trecute, după anii copilăriei, petrecu iț în marea natură. Eminescu î i revăzu dealurile molcome ale Ipote tilor,ș ș codrul, văile, izvoarele, nop ile cu lună i cele fără lună când hoinăreaț ș pe la colibele prisăcarilor, zilele cu nori i zilele cu soare când colindaș codrul cu izvoarele, serile fantastice de vară când stelele-i scăpărau în cale spre salcâmul tăinuitei lui dragoste cu fata Alupului, atunci când scâr âia-n aerul rece-al nop ii cumpăna de la fântâna din vale, parcăț ț auzea zbieretul mioarelor când se-ntorceau seara de la pă une,ș ciripitul păsărilor, fo netul lin al codrului în jocul ăgalnic alș ș vântului…

Alături de el, Veronica se vedea feti ă la Neam , alergând peț ț dealurile Filioarei sau până sub zidurile cetă ii, prin Humule ti sau cuț ș maică-se la Agapia I Văratic; urca apoi mun ii Ciungi i culegea flori,ș ț ș făcându- i din ele coroni e, precum crăiesele din basme copilăriei ei.ș ț

Muzica lui Beetoven le aducea aminte de soarta omului pe pământ, de implacabilul destin, de suferin ă, de dragoste, de legătura cuț Marele Templu al Naturii, de unicitatea i diversitatea lumii în Mareleș Univers… Muzica lui stingea urile i potolea patimile, apropia inimă deș inimă, unindu-le idealurile…

Veronica oftă i- i terse o lacrimă de pe obraz. Nu crezuse căș ș ș muzica lui Beetoven o s-o transpună într-o lume de vis i-o să-iș răscolească atât de mult amintirile. Eminescu o rugă să nu mai plângă.

i el trăia acelea i sentimente, dar i le stăpânea. <Din durerea lumii s-Ș ș șar na te fluvii de lacrimi.>-gândi el i se întrebă dacă nu cumva apa peș ș pământ s-a născut din lacrimile omenirii, dacă nu cumva ploaia este durerea cerului sau zbuciumul Universului, dacă nu cumva roua este durerea nop ii, învinsă de triumful luminii…ț

Cântase i Veronica Beethoven la pian, dar niciodată nu atinseseș perfec iunea orchestrei aulice, sonurile plângeau, se tânguiau asemeneaț unui suflet în zbucium; aici părea o furtună dezlăn uită, aci o zi feericăț în care domne te atotputernicul soare peste o eternă primăvară. Scurteș intermezzouri curgeau parcă ca susurul unei ape sau dansau feeric ca ni te roiuri de fluturi într-o nuntire celestă….ș

-Doamneee,grăi Veronica, ce mult ne saltă Beethoven din noroiul în care trăim!

Eminecu privi la ea; ce mult o îmbujoraseră aceste clipe i ceș frumoasă o făcuseră…

-Ce imn de iubire- se minuna ea- în acest sui de sunete! L’amorș che move il sole e l’altre stelle!-cită ea un vers din Divina comedie.

-Nu numai stelele, îi răspunse poetul, galaxiile, întregul Univers!

44

Mâinile lor se întâlniră, degetele se căutară i se strânseră, unș fluid se strecură cald de la unul la altul. Ce se întâmpla cu ei, ce be ie-iț cuprinsese, ce legi blestemate-i întâlnise i-i dăruise unul altuia? Câtevaș clipe degetele lor se strânseră unite; Veronica sim i că plute te undevaț ș în neant cu ni te aripi u oare, inima-i ticăia ca un hulub prins întreș ș palme, tot corpul se narcotizase de-o dulce stare de fericire…

Concertul se termină.Când trecuse timpul? De ce trecuse totul a a de repede? Finalulș

concertului îi aduse din lumea viselor în lumea realită ii. Avuseseț dreptate Eminescu, nici urmă de boală nu mai avea Veronica, era a a deș veselă i de zglobie, totul se transformase-n ea ca printr-un miracol.ș

Micherul se scuză i plecă, avea o întâlnire cu un coleg dinș orchestră. Îi sărută mâna doamnei Micle care se ridicase din loja ei iș aplauda frenetic acel final de concert. Mihai rămăsese în picioare; părea mi cat, emo ionat, inea în mână o igară i voia s-o aprindă. Ie iră înș ț ț ț ș ș stradă, afară se întunecase, răcoarea serii îi făcu să se strângă unul în altul…Lumea se urca în trăsuri, ei o luară pe jos spre locurile lor taince, departe de ochii lumii. Câtva timp se-auziră doar pa ii rătăci i peș ț trotuare. Eminescu îi prinse bra ul i mergeau amândoi tăcu i iț ș ț ș îngândura i.ț

-Cât timp a trecut de când ne cunoa tem, Mihai?- se guduraș Veronica la bra ul lui.ț

Timpul?- întrebă Eminescu. Timpul e grija tiranilor; pentru tot ce-i etern nu există timp i sper ca dragostea noastră să fie eternă.ș

-Nu mă lua drept tiran! N-am grija timpului, dar a trecut a a deș repede! Mi-e teamă că oricând trebuie să primesc o epistolă de la

tefan să merg acasă i…Ș șEminescu nu-i răspunse, nu vrea să accepte logica acestei

despăr iri, se întrebă în sinea lui ce va mai însemna Viena pentru el fărăț prezen a acestei femei.ț

-Nu doresc, Corina, ca în aceste frumoase clipe să mă gândesc la despăr ire. Mergem pe unde ni-i drag nouă să continuăm pastoralaț beethoveniană!

Femeia îi spuse c-o strâng pantofii i-i e greu să meargă pe jos;ș Eminescu se aplecă, îi trese pantofii din picioare, îi mângâie gleznele i-o luară a a prin iarba mare, ca în copilărie pe meleagurile nem ene.ș ș ț

Veronica se lăsă purtată de Mihai ca un copil.-Mihai, ce-i cu tine?-Te port ca pe-o regină spre palatul împărătesc!-Ce visător e ti, Mihai!ș

45

-Sunt făcut din vise, Corina, i dacă n-a avea puterea să visez,ș ș eu nu tiu ce s-ar întâmpla cu mine. Toată via a noastră-i făcută numaiș ț din vise! Vise sunt i rămân toate pe pământ! Ia ascultă!ș

Ascultară cu sufletul la gură; se-auzea susurul apei, fo netulș mătăsos al apei, mergeau pe malul ei printre sălcii plângătoare, miroseau mâ i orii i vântul îi scutura ca pe ni te ciucura i. Se a ezarăț ș ș ș ș ș jos pe iarbă, Mihai se trânti pe spate i privea cerul; nori albi, ca oș enormă maramă de borangic bătută de vânt se legănau, dezvelind obrazul feciorelnic al astrului nop ii, părea că alunecă ca o corabie deț argint pe valurile line ale unei mări i din când în când se ascunde dupăș câte un val înspumat…

-Seara asta, Mihai, parcă e ruptă din pastorala beethoveniană…De ce e ti trist?- îi dădu ea un bobârnac peste nas.ș

-Stau i mă-ntreb cum va mai fi via a noastră de după Viena…ș ț-Nu tiu, Mihai!- zise Veronica trist.șTăcură amândoi, Veronica nu vru să mai continuie răspunsul.

Răscolea trecutul i tulbura apele viitorului. Ce depindea în fond de ea?ș Nimic! Era o femeie căsătorită, cu copii, cu bărbat, care bătea câmpii prin Viena. Dacă se întorcea la Ia i, acasă, intra în carapacea ei i- iș ș ș vedea de treburile casnice.

-Tu, Mihai, vei avea o carieră mare, doar e ti sub patronajul luiș Maiorescu; după ce te vei întoarce-n ară, nu te vei mai uita la o biatăț femeie măritată…

Undeva departe, în noapte, se-auzi ipătul unui pescăruț ș străbătând ca o săgeată rece întunericul, acest ipăt desnădejduit leț săgetă inimile ca un fior de ghea ă; apoi i mai înfiorător, fluierul unuiț ș tren de noapte despică întunericul, lăsând pentru câteva momente noaptea paralizată.

-Nu se poate ca între noi să rămână doar o poveste, Corina!-Nu tiu, Mihai, rămase răspunsul ei suspendat în tăcerea aceleiș

nop i, poate soarta…țMihai o privi prin crepusculul întunericului, păru buclat îi căzuse

pe frunte, i se vedeau luminile ochilor ca două iscoditoare i minusculeș ferestre luminate în noapte, urmărindu-l, una din mâini se plimba prin părul poetului, mângâindu-l a a cum făcea Raluca atunci când era mic;ș îi lua uvi ele de la frunte i i le ducea până pe ceafă, strângându-i-le laș ț ș spate în chică, repeta acest gest cu tandre ea cu care- i mângâia copileleț ș în clipele ei de răgaz când le culca i le spunea pove ti.ș ș

Mihai voia s-o sărute, s-o strângă-n bra e, dar amâna totul pentruț altă dată; toate femeile lui i se păreau a fi năluci care apăreau iș dispăreau din via a lui, fără posibilitatea de a le mai vedea; a a cuț ș

46

copila de la Ipote ti, a a i cu artista din peregrinările lui cu trupele deș ș ș teatru prin ară, a a i cu Elena…Poate a a se va întâmpla i cuț ș ș ș ș Veronica! Ce-ar fi să-i ceară voie s-o sărute i să-i spună: <Veronica,ș sau Corina, a a cum îi plăcea ei să-i zică, mai avem pu in timp de statș ț împreună, dă-mi voie să te sărut, să te sărut o singură dată i-apoi săș ne despăr im! i ce înseamnă i-un sărut în vâltoarea dragostei? Oț Ș ș atingere mirifică de câteva clipe din care gustăm amarul iubirii sub forma unei dulci atingeri epidermice!>

Îi privi gâtul alb, marmoreean i bustul sânilor tari prin bluza deș crep-saten, s-ar fi repezit cu mâinile să-i strivească, să-i sărute, să-i îmbră i eze; putea s-o facă, se întreba i el de ce n-o face, de ceț ș ș amâna…Îi plăcea acest joc al amânărilor, această dulce amăgire a mărului necopt…

Veronica îi săltă capul în poală i continua să-l mângâie-nș tăcere a a cum făcea maică-sa până-l adormea atunci când era mic.ș

Trecură clipe, minutre, ore, a a în tăcere…șTârziu, Mihai, î i ridică un pic capul, sprijinindu-se într-o mânăș

care-i amor ise; Veronica, îl ajută i , instinctiv, î i aplecă i ea capul înț ș ș ș jos până când gura ei lacomă dădu de buzele lui i-l sărută u or ca peș ș un copil…Nemai amânând clipa, Mihai o strânse-n bra e i -o sărută c-ț șo sete de păgân; dulci i feerice clipe, unice poate-n Univers, puserăș stăpânire pe fiin ele lor…ț

Cânta noaptea, cânta Dunărea, cânta Viena, cântau, jubilau inimile lor, fericite, i cerul cânta, i luna, i stelele, i iarba, i pădurea,ș ș ș ș ș totul-totul cânta în această noapte a pastoralei beethoveniene…

Printre bătrânele sălcii, undeva spre răsărit se zăreau zorii zilei, jerbe de lumină se ridicau spre cer ca ni te enorme linii alb-sângerii,ș trimise spre Univers de cine tie ce explozie fantastică de lumină.ș

-Hai acasă, Mihai, că ne-au prins zorile!- se de teptă Veronicaș din reveriile ei.

<Unde acasă?>-îi venea lui Mihai s-o întrebe. Aveau ei oare un palat al lor unde să se răsfe e ca doi împăra i în dragostea lorț ț mistuitoare? Visase multe palate unde-ar fi putut fi casa lor, palate de cristal, palate suacvatice de ghea ă, palate crenelate spânzurate peț vârfuri de stânci, palate-n adâncuri de codri pe unde n-a călcat picior de om, palate-n Marele Univers cu stelele candelabru auriu sau palate-n lună sau pe cine tie ce contela ie…ș ț

-Unde acasă?- întrebă Mihai, zâmbind de năstru nicele lui palateș imaginare…

i o luară-ncet pe podul acela care despăr ea via a lor în două:Ș ț ț într-o parte, el, cu Zâna Mirandonitz, în cealaltă, Veronica, femeia

47

reală, cea căsătorită cu tefan Micle care avea două copile, femeia dinȘ Ia i care venise pentru o cură de câteva luni la Viena i care urma săș ș dispară i ea ca o nălucă…ș

12

acă le-ai văzut pe toate i n-ai aflat ce e frumuse ea,ș ț înseamnă că n-ai ochi; iar dacă le-ai văzut, dar n-ai sim it puterea frumuse ii, înseamnă că n-ai inimă>-ț ț

spunea Schiller. Veronica văzuse totul la Viena i aflase i ce eș ș frumuse ea; frumuse ea care încântă ochiul i urechea, adică arta,ț ț ș arhitectura, pictura, sculptura, teatru, poezia, muzica…Puterea frumuse ii asupra sufletului ei o sim ise prin ambasadorul care-oț ț purtase peste tot, prin realul ora ului, dar i prin irealul visurilor lui…ș șPuterea frumuse ii îi modelase sufletul ei de aur, îl făcuse mai sensibil,ț mai tolerabil…Un singur lucru o rodea: rela ia ei cu Eminescu.ț

<D

Mihai, acest chip mefistofelic, care se strecurase picătură cu picătură-n sufletul ei, era un Faun cu puteri magice. El fusese adevărata cură care-o înviorase din boala ei; el, care-i vindecase sufletul…

Mai avea o săptămână de stat la Viena i Veronica fusese invitatăș la o serbare de doctorul ei curator. Fiica doctorului î i serba logodna;ș frumoasa amfitrioană se căsătorise cu un prin de Renania. Se gândi căț singură nu poate să onoreze prezen a, dar le promise gazdelor că vaț veni înso ită de un compatriot, care este student aici i poet. Eminescuț ș reac ionase ceva mai prudent la această propunere; nu că n-ar fi fostț încântat, dar se gândea la situa ia Veronicăi, care în văzul lumii se afi aț ș cu un astfel de prieten, ea, care era o femeie măritată. Mai ales că

tefan Micle avea prieteni i cunoscu i printre invita ii doctorului. DeȘ ș ț ț dragul femeii, Eminescu acceptase i acum amândoi se gândeau laș tualete. Cu câteva zile înainte, Veronica, cu ultimele economii trecu pe la Marele magazin de mode i- i alese o rochie pe gusturile ei; plătiș ș patroana, reugând-o pe modistă să i-o aducă la Pensiunea Lovenbach. Stabilise cu modista modificările croielii rochiei: îi ceru decolteul ceva

48

mai mare i garnisit pe toată linia cu panglică roz i cu pliurile ceva maiș ș late. Eminescu î i mai cumpără un frac i o pereche de pantofi de vară.ș ș

La ora fixată, Mihai, jucând rolul unul donjuan, apăru cu trăsura la fereastra Veronicăi, bătu de câteva ori în geam i femeia, cu chipul eiș angelic, îi făcu semn că va coborî. Era fericită, atât de fericită, că uitase pe ce parte a u ii era clan a, plutea parcă pe nori de vis…Î i imaginaș ț ș cum va dansa ea cu Eminescu sub privirile admirative ale calorlal i; eraț o pereche de vis, amândoi de-o frumuse e demonică, elegan i ca unț ț prin i o prin esă care se visaseră unul pe altul o via ă i acum li seț ș ț ț ș împlinise acest vis.

-Am sosit, domnul meu!- glumi Veronica, dându-i mâna să se urce în cupeu.

Veronica spuse o adresă, birjarul cuno tea locurile, era vorba deș castelul de lângă Oberdobling cu pădurea aceea veche care-i străjuia aripile lui de vis, prelungite prin luminile ferestrelor. Castelul î i aveaș povestea lui cu o prin esă poloneză otrăvită i un prin alcoolic;ț ș ț amândoi muriseră cam în acela i timp i castelul fusese pus la licita ieș ș ț publică. Doctorul Walter îl cumpărase cu gândul să-l transforme într-un stabiliment public sau spital. Îi plăcuse atât de mult încât î i mutaseș locuin a aici, comună cu o aripă pe care-o rezervase spitalului. Dupăț câtva timp transferase spitalul în altă loca ie i castelul rămăsese doarț ș locuin a familiei. Era un mic Versailles cu grădina lui tăiată geometric,ț cu flori alese după culori i anotimpuri, cu fântâni â nitoare, cu lacuriș ț ș odihnitoare, dar i cu sălbăticia de secole a pomilor crescu i parcăș ț anume să semene cu mon trii din poveste.ș

Poe ilor li se părură că intrară într-un vis, un décor romantic careț se asorta cu sufletele lor, seara în pădure; ferestrele luminau feeric iș se-auzeau acordurile unei muzici dulci. Majordomul îi întâmpinase cu zâmbetul lui amabil i le deschise u a în marele salon. Doamna Walterș ș îi recomandase pe cei doi ca rude i-i invită să ia loc. Perechea valahăș făcu o impresie frumoasă; sala rămase fermecată de elegan a iț ș frumuse ea lor. Veronica î i îmbrăcase acea superbă rochie lungă deț ș culoarea cerului de vară senin care-i scotea în relief un corp de păpu ă,ș un mijloc sub ire i-un bust cu rotunjimi nebănuite, cu rodiile sânilorț ș răscoapte, din care ie ea, marmoreean un gât roz-albiu cu un cap semeș ț de femeie la care nu tiai ce să admiri mai mult, părul blond, care cădeaș în onduleuri până la mijloc, fa a senină i propor ionată, plină deț ș ț lumini, aducând cu femeile lui Veroneze, ochii mari, alba tri, reflectândș culoarea apelor adânci cu gene mari i sprâncene arcuite simetric, cuș obraji rumeni i de o ro ea ă discretă, cu zâmbetul dulce care-i desfăceaț ș ț din ii sidefii, pu i în relief de buzele cărnoase; pe piept strălucea un irț ș ș

49

de topaze, făcut cadou de ziua ei de Micle ce arunca reflexe rozalii pe sânii ei ca jocul unor ape pe suprafa a unor oglinzi limpezi.ț

Eminescu, alături de Veronica, părea un vis frumos de femeie, întruchipat într-un efeb, un Paris antic; fizic i spirit, unite sub o figurăș glacială, nordică, cu ochii, mici, a tri arzând de o bolnavă curiozitate, oș fa ă lată cu umerii obrajilor proieminen i de culoare atenă, încadrată deț ț ș un straniu păr negru, strâns la spate într-o chică ca un fachir oriental, corp atletic, bine legat, cu elasticitate în mi cări, îmbrăcat simplu, darș irepro abil, elegant până-n vârful pantofilor, întrecând până i peș ș prin i orii aulicei împără ii…ț ș ț

După ce schimbară câteva amabilită i cu logodnica, trecură laț masă i la dans. Lui Mihai tânăra mireasă i se păru o figură lascivă, oș femeie diabolic de indolentă care, i când vorbea, făcea efort. Vorbeaș peltic i asta îi plăcu poetului, îi sim ea limba cum se împiedică deș ț smal ul din ilor în efortul ei de-a pronun a corect cuvintele i, de i eraț ț ț ș ș nem oaică get-beget, i se păru mai degrabă italiancă din Calabria.ț

Veronica părea că joacă într-o feerie, era pentru prima dată la o astfel de ocazie i rămăsese uimită dar i răpită de farmecul inedit alș ș acestei seri. Câ iva bărba i, dornici s-o cunoască, o invitară la dans deț ț sub nasul lui Eminescu i ea, cu temperamentul ei focos, dansa ca oș balerină, luată de apa muzicii. Pe Mihai, care rămăsese pe un fotoliu, îl interesa mai mult sala, îl încântau enormele picturi de pe pere i, un felț de scene din Seherezada cu serafi, femei goale întinse lasciv pe lin oliiț aurite, seraiuri, eununci, într-un décor de orient etern cu palmieri, eucalip i i oaze cu nelipsitele turnuri crenelate ale moscheelor iș ș ș minaretelor înfipte cu vârfurile în cer, a teptând cumva să coboareș însu i Mahomed pe scări de mătase de pe pere ii lor. Două mariș ț policandre arcuiau peste sală cu bra ele lor întoase spre tavan iț ș luminau a giorno sala… Opulen a se lăfăia i pe mese, iar de jur-ț șîmprejur burghezia, bărba i cu perciuni i bărbi i femei elegante darț ș ș ofuscate, vorbeau, rândeau, spuneau sau priveau prin lornioane câte-o pereche care se dădea-n spectacol. Erau scene grote ti ca într-unș carnaval de prost gust. Ce căuta el aici în această lume? i de ce-oȘ încânta pe Veronica tot acest soi de cumularzi? De ce se dădea ea în spectacol? Era a a de frumoasă singură cu el i acum devenise obiectș ș de lornioane. De ce o femeie frumoasă devine obiect public i hranăș pentru poftele bărba ilor?ț

-Mihai, ce-ai de stai a a de îngândurat?- îl întrebă Veronica cândș scăpă de la dans.

-Mă gândeam că aici se joacă o comedie!-Ce se-ntâmplă, nu- i place muzica, oamenii, atmosfera?ț

50

-Nu-mi place nimic, aici e totul vulgar i fad; eu ies afară săș fumez o igară…ț

După câtva timp, observând pe fa a lui o umbră de supărare, veniț i Veronica după el:ș

-De ce-ai plecat, Mihai? Nu te sim i bine?ț-În primul rând că n-am plecat! Te-a teptam! |i-am spus că aici seș

joacă o comedie i nu-mi place…ș- i ce propui?Ș-Să pecăm!-Unde?-Viena e destul de mare…Nu vezi ce seară frumoasă…-De acord, dar trebuie să-mi iau la revedere de la doamna Walter!Mihai aruncă restul igării i privi cum o veveri ă se dădea hu aț ș ț ț

pe-o creangă de brad; îi veni în minte o scenă asemănătoare din copilărie, urcase dealul Brehule tilor cu taică-său cu trăsura, mergeau laș turmele boierului Bal să înregistreze numărul mioarelor i bu ile deș ș ț brânză i ca i Gheorghie oprise-ntr-o vale, trebuia să treacă un firicelș ș ș ș de apă spre stânele baciului i oprise caii să-i adape…Mihai coborâseș din trăsură i se juca prin ni te lăstări , culegea ghindă i-o arunca-nș ș ș ș oglinda apei; câteva veveri e fug prin iarbă după ghinda aruncată, el s-aț speriat i-a alergat repede la taică-său. <Cine-i ,Mihăi ă, de te sperieș ț a a?>-îI întrebă taică-său. <Veveri ele!>- strigă el. <Măi, dar veveri eleș ț ț nu mănâncă oameni!> i bătrânul îi povestise de alte fiare careȘ mănâncă oameni, cum îi spitecase corpul vechiului baci lupii din pădurea Brehule tilor…ș

Apăru Veronica fără să scoată un cuvânt, era supărată că pleca tocmai acum în toiul petrecerii. Mergeau tăcu i, ea înainte, el în urmaț ei; i unul i altul făceau bilan ul celor câtorva luni petrecute împreună.ș ș ț Mai rămăseseră doar trei zile până la despăr ire, Veronica primiseț depe ă de acasă să vină repede că una din feti e se îmbolnăvise iș ț ș trebuia îngrijită. Micle era ocupat cu examenele i maică-sa trebuia săș se ducă la Năsăud pentru un proces de partaj cu ni te rude. Oare tocmaiș în această seară se iscase motiv de ceartă? Mihai o crezuse pe Veronica o puritană, acum se dezlăn uiseră to i demonii din ea, se sim ea parcă înț ț ț al noulea cer la bra ul fan ilor de tinichea care-o invitaseră la dans! i elț ț Ș rămăsese un fel de tutore care trebuia s-o protejeze. Avu deodată tot dezastrul viitorului în fa ă: cursurile se duseseră pe apa sâmbetei iț ș perspectiva examenelor se îndepărtase; ce se-alegea de anii lui petrecu iț la Viena? Ce-i surâdea viitorul? i mai ales ce le spunea el bătrânuluiȘ i domnului Maiorescu? Veronica dispărea din via a lui tot a a cumș ț ș

apăruse i-i lăsa un gol pe care nu-l putea umple cu nimic. Va mai sta elș

51

oare la Viena? Întrebări după întrebări veneau nechemate i el trebuiaș să le răspundă…

Veronica fugise i ea cu gândul la copilele ei, numai ele puteau s-șo rupă din clipele de fa ă; pentru prima dată feti ele ei drăgăla e îiț ț ș umplură cu lumina amintirii golul sufletesc prin care trecea, auzea parcă glăsciorul lor murmurându-i numele de mamă i instinctul maternș o făcu să-i curgă primele lacrimi…Mihai, văzând-o, o întrebă:

-Ce-i cu tine, Corina?-Sunt supărată, Mihai, că trebuie să mă despart de un vis pe care

l-am visat amândoi. i tocmai acum i-am creat un prilej deȘ ț suspiciune…

-Dar nu i-a cerut nimeni nicio explica ie…ț ț-Nu e ce crezi tu…E firesc să nu mă cuno ti! N-am avut niciș

timpul, nici ocazia…Unele lucruri despre mine i le-am spus, altele,ț nu…Tu ai văzut în mine doar imaginea unei femei ideale; eu sunt făcută din carne, sufletul meu, a a cum e, e bântuit de contradic ii, caș ț de altfel toată via a mea…Sunt ca eroinele lui Turgheniev ț ș Dostoievski…Sunt o George Sand în miniatură…

-George Sand?- se întrebă poetul- cineva zicea despre ea că e ca Turnul Nesle; î i sfâ ie aman ii, dar în loc să-i azvârle în râu, îiș ș ț îngroapă-n romanele sale…

Veronica râse.-Mai întâi că eu nu scriu romane…-Poate că vei scrie…-Fondul meu sufletesc este liric… i-n al doilea rând te rog să măȘ

crezi că eu sunt o femeie cinstită; eu n-am aman i! Îmi iau drept martorț pe Dumnezeu că singurul bărbat pe care l-am cunoscut a fost cel hărăzit de soartă drept so . Dacă a apărut o licărire de vis, acea licărire e ti tuț ș pe care vreau să te-ngrop, nu-n romane, ci-n searbăda mea inimă. Cum ai putea tu crede că eu în această seară te-a fi părăsit pentru aceiș limbu i i peltici cavaleri? De ce e ti slab acolo unde-ar trebui să fiiț ș ș tare? Crezi că eu nu te-am văzut că te-ai supărat? Crezi că eu n-am citit pe fa a ta gelozia?ț

Eminescu se a eză în fa a ei i o privi în ochi, acei ochi alba tri iș ț ș ș ș mari de vită rănită i descoperi pe fa a ei o frumuse e virginală plină deș ț ț candori care-l făcu s-o strângă-n bra e i să tremure de emo ie laț ș ț atingerea corpului ei. Sim indu-i mâinile care-o cuprinsese pesteț mijloc, Veronica î i lăsă u or capul ei moale cu părul mătăsos i bogatș ș ș pe pieptul poetului. Pentru câteva clipe se opriră toate orologiile lumii, numai inimile lor băteau în acea noapte la unison…Când ridicară capetele spre cer, Sfânta lumină le lumina calea I stelele, martore laș

52

idila lor de dragoste, făcuseră un cor de lumini cântând muzica sferelor…

Era ultima lor noapte la Viena…

13

eronica se trezi târziu; avusese o noapte de co mar, prinș plecarea ei spre meleagurile natale lăsa în urmă o lume ideală i intra în via a cotidiană. Lumea lăsată în urmă se numeaș ț

Viena i, mai ales, Eminescu…șV

Deschise ferestrele larg, aerul dimine ii o învioră. De fiecare datăț când pleca spre casă î i trimitea înainte gândul ca pe un buzduganș fermecat, apoi î i imagina ce-i acasă: o vedea pe maică-sa la bucătărieș i pe copile, jucându-se în casă…<Vaiii, ce se vor gudura ele pe lângăș

ea, întrebând-o ce le-a adus, cu glăsciorul lor dulce de îngera i!> Ce seș întâmplase cu fata ei de se îmbolnăvise? Negre it, maică-sa le lăsaseș singure să se joace pe-afară i, cum e acum primăvara timpulș schimbător, fata răcise. tefan, cu rectoratul lui, da tot mai rar pe-acasăȘ i nu prea-l interesa via a copilelor.ș ț

Peste Viena băteau clopote de sărbătoare, sunetul aramei se răspândea melancolic în aerul dulce al primăverii ca o chemare pe un tărâm de basm. Era duminică, acum la ceasul clopotelor de utrenie descoperi că uitase zilele calendarului care-n mintea ei rămăseseră undeva în urmă. Ziua aceasta era scrisă-n calendar ca o zi mărea ă, eraț ultima lor zi când mai stăteau împreună. Mihai trebuia să vină s-o conducă la gară…<Voi veni la un ceas după tânguirea clopotelor de utrenie în sfânta zi de duminică să-mi iau la revedere de la tine i să teș conduc la gară!>- fuseseră ultimele lui cuvinte la despăr ire.ț

Î i aruncă ochii pe geam, strada era plină de trăsuri care treceauș în ropotele copitelor cailor în sus i-n jos. Una din trăsuri î i încetiniș ș mersul i zări figura poetului în ea. Opri în dreptul por ii i Mihaiș ț ș coborî, i se păru supărat i mohorât.ș

-De ce e ti supărat, zgrăbun ule?ș ț-Cum să nu fiu supărat când mă părăse te regina mea!șVeronica tăcu, luară fiecare câte un geamantan i urcară înș

trăsură. Amândoi tăceau i priveau. Străzile erau animate, parcă nimicș nu s-ar fi întâmplat, la Burgtheater oamenii se-nghesuiau la spectacol,

53

pe mari afi e se anun aș ț Regele Lear al divinului Wil; de trei ani, ba de cinci se juca fără întrerupere această piesă i lumea din Imperiu seș înghesuia s-o vadă, cât de mare era acest Brit! Trecură i prin spateleș Universită ii…Oare unde erau colegii lui acum? Poate dădeauț examenele…Peste câteva săptămâni se termina anul universitar…

Se opriră în fa a Gării centrale, birjarul le duse cele douăț geamantane pe peron, în sala de a teptare era forfotă mare, călători dinș tot Imperiul a teptau să plece fiecare unde-l tăia capul, limbile seș amestecau ca-n Turnul Babel, unguri, austrieci, francezi, nem i, ruteni,ț ru i, români, u oteau, întrebau, gesticulau, alergând de colo până colo.ș ș ș

Veni i ora plecării, Veronica se urcă în cupeu cu lacrimile înș ochi. Î i desfăcu geanta, scoase din ea o fotografie făcută recent specialș pentru poet i i-o dădu cadou. <Să nu mă ui i, Mihai, niciodată!>-ș ț fuseseră ultimele ei cuvinte. Mihai o sărută, o mai strânse pentru ultima dată-n bra e, coborî i rămase singur pe peron. Trenul se puse u or înț ș ș mi care…Era parcă un final de poveste: <A plecat un tren din gară iș ș cu el iubirea mea…> Privi la geam, Veronica î i tergea lacrimile,ș ș fluturând o batistă în vânt…

În dulcele legănat al vagonului, Veronica Micle , după atâta zbucium sufletesc, adormi. Se visa prin codri Văraticului culegând albăstrele…Era tot primăvară ca acum, veniseră decurând din Năsăudul lor i se stabiliseră la Târgu-Neam . Pe maică-sa o chemase laș ț mânăstire maica Eprahia la spălat rufe i o luase i pe ea. Soarele seș ș revărsase peste roua ierbii i Veronica fugea ca nebuna descul ă prinș ț iarba umedă, avea o rochi ă albă de borangic i fugea ca un îngeraț ș ș printre lăstări i. <Maicăăă, o striga mama Ana, să nu te rătăce ti că pe-ș șaici sunt căpcăuni!> < i cum sunt căpcăunii, mamă?>- întreba ea plinăȘ de naivitate. <Nici oameni, nici fiare!>- glumea mama Ana. Dar Veronicăi nu-i era frică, a luat-o prin pădure, culegând florile ei îndrăgite i cântând:ș Albăstrele, viorele/ Precum lacrimile mele, /Udându-mi cărările,/ Deschizându-mi zările…/Albăstrele, viorele/ Să mă-npodobesc cu ele…

Sărea într-un picior i cânta, lega buche ele de buche ele pe-oș ț ț ramură de salcie să- i facă o coroni ă să se împodobească cu ea. La unș ț moment dat, s-a rătăcit; era lini te, o lini te suspectă, codrul întunecat oș ș speria întotdeauna, feti a a luat-o la fugă printre tulpinile uria ilorț ș copaci…Fugea ca nebuna prin ochiuri de întuneric i nu tia încotroș ș fuge, plângea i se zbuciuma…S-a trezit din fuga ei în Valeaș Spânzurătorii într-o poieni ă plină de flori, era tot lini te i totț ș ș întuneric…Se a eză jos lângă vizdurele unui izvora ce curgea din buzaș ș dealului…Î i răcori fa a, bău apă din cău ul mâinii i culese flori deș ț ș ș

54

toate culorile…Se împodobise toată numai flori, flori albe, flori ro ii,ș galbene, albastre, viorii…Se privi în oglinda apei, ce frumoasă era a aș împodobită! Î i despletise părul i-i venea până-n călcâie, un părș ș galben-auriu, mătăsos, era parcă o zână cu rochi a ei albă, o zână dinț pove tile ei de copilă…Deodată se auzi o voce de bariton: <Ce-i cu tineș aici, feti o, pe teritoriul meu?> <Dar cine e ti tu?>- întrebă ea cu curaj.ț ș <Eu sunt căpcăunul!>-se auzi vocea lui i i se păru că mi ca iș ș ș trunchiurile copacilor. <Avea dreptate mama că pe-aici sunt căpcăuni!>- se gândi ea. Voia să-l vadă, dar nu se vedea… i era noapte, i erauȘ ș stele, i era lună, i adia vântul I băteau clopotele de vecernie iș ș ș ș dinspre mânăstiri venea miros de tămâie i glas de călugări e careș ț cântau o rugăciune de-a lor. <Ai auzit de Valea Spânzurătorii?>- întrebă acela i glas, ceva mai înfuriat, care semăna cu glasul luiș Mihai. ,Nu, n-am auzit!>- răspunse ea înfrico ată. <Aici s-au spânzuratș toate călugări ele cele frumoase!> Ea tăcu, se-nfioră, vru să fugă, dar n-țo mai ineau picioarele…<Aici i-e locul i ie, vezi copacul acela?> iț ț ș ț Ș uria e crengi dintr-un copac începură să se mi te. <De el te leg!> iș ș Ș apăru în fa a ei i nu era nici om, nici fiară, era un fel de lăbârcă cuț ș ni te ochi enormi, pe ni te picioroange lunguie e, cu mii de mâini careș ș ț geticulau dezordonat. Veronica o luă la fugă i-n cale i se puse o apăș mare, învârtejită, cu bulboane enorme, pe care aluneca la vale o moară în flăcări…Era un spectacol fantastic cum ardea acea moară pe oglinda apei, în reflexe rubinii… A a în vis î i aminti cum Eminescu îi citise cuș ș câteva zile în urmă novelele lui cu cele ase gravuri ș care începeau cu descrierea unui Bucure ti sordid, plin de noroaie, apoi portretulș luciferian al lui Toma Nour i al lui Poesis, actri a-subretă care juca înș ț Norma de Pucini…dragostea dintre ei… i scenele teribile de luptă cuș honvezii.... Era poate ilustrarea acelor pagini cu moara luată de apă arzând în flăcări…

De căpcăun tot nu scăpase, de acolo de pe o stâncă, deodată s-a aruncat într-un hău; aluneca undeva în gol i golul nu se mai termina,ș se ducea plutind u or cu ni te aripi mari de ceară ca un Icar hăituit deș ș demoni…

Se trezi din visul ei i privi în jur, era lini te; singură în cupeu,ș ș medită la visul ei, cine era acel căpcăun care-i înfiorase copilăria?, citea Schiler, cartea îi căzuse din mână când adormise, o ridică u or i începuș ș s-o răsfoiască…

55

14

upă plecarea Veronicăi din Viena, Eminescu rămase parcă într-un pustiu, evită să se mai întâlnească cu colegii, se închise în casă i câteva zile zăcu buimac. Gândul de a părăsiș

Viena i se cuibărise din iarnă în inimă; boala lui prelungită, lipsa de bani, traiul greu i mai ales lipsa perspectivei unei diplome erauș argumente care îl înclinau către o asemenea hotărâre. Acum Veronica venise ca o salvare, pleca după ea spre meleagurile dragi inimii lui; se gândise i la o slujbă, poate la Ia i, lângă Veronica, sau la Bucure ti. Laș ș ș Ia i era aproape de junimi ti, poate îl vor ajuta să câ tige o slujbă i săș ș ș ș publice în continuare în Convorbiri… tia că va avea de înfruntat peȘ căminar care ar fi tunat i fulgerat la tirea întreruperii studiilor, apoi peș ș Maiorescu care- i pusese atâtea speran e în el…Dar hotărârea eraș ț definitivă!

D

Începu să- i strângă hârtiile i căr ile să i le aranjeze în celeș ș ț ș două cufere, apoi cele câteva boarfe să le înghesuie peste căr i. Unulț din cufere îi fusese drept trusă de actor, în scurta lui călătorie prin arăț cu trupa lui Pascali. Câte amintiri frumoase nu erau legate de acest episod al vie ii lui! Pe-atunci îi intrase în cap nebunia actoriei; era oț lume veselă care se juca cu iluziile, a a cum îi plăcea lui. i el, copilulș Ș răsfă at al Thaliei! Î i aminti de succesul lor de la Bra ov unde stătuserăț ș ș o lună încheiată, ce mare triumf a fost, ce mare sărbătoare, cum îi încununase lumea cu flori i cu aplauze…apoi la Sibiu…Poposiseră laș hotelul Bukarest unde jucaseră pe Mihai Viteazul după bătălia de la Călugăreni cu Pascali în rolul domnitorului. Municipalitatea le pregătise un banchet pe cinste la hotelul Împăratul romanilor în onoarea lor…apoi prin toată Transilvania…Peste tot îl înso ise aceastăț ladă, făcută cadou de Pascali, în care- i purta averea lui mobilă iș ș imobilă…

În noaptea de dinaintea plecării nu putuse să doarmă, avusese o noapte de co mar, plecarea lui lăsa în urmă atâtea amintiri legate deș ora ul lui Beethoven. ș

Merse tot cu trăsura la gară, trecea prin centrul Vienei ca un semn de adio, se întreba dacă va mai revedea vreodată acest frumos ora , privea cu lacrimile sub pleoape fiecare col i or, fiecare clădire,ș ț ș

56

fiecare cafenea, fiecare birt, îi venea să coboare i să sărute pentruș ultima dată pământul sfânt al Vienei; aici î i petrecuse cei mai frumo iș ș ani ai vie ii lui, avusese colegi, prieteni, amintiri, aici avusese cei maiț vesti i profesori ai timpului, aici descifrase alfabetul filozofiei, aiciț văzuse cele mai frumoase spectacole de teatru, aici înmugurise iubirea lui pentru Veronica…

Trenul se puse în mi care…Eminescu trecu la geam, privea înș depărtări panorama Vienei i un sentiment nostalgic de triste e i deș ț ș regret puse stăpânire pe el; ora ul rămânea în urmă i liniile orizontuluiș ș fugeau prin lumina orbitoare a soarelui, ca liniile viae ii undeva înț necunoscut…

Pe fereastra trenului lucea sub luminile argintii ale soarelui torid de sfâr it de primăvară verdele câmpiilor i al pădurilor, argintulș ș lucitor al apelor i-al lacurilor, întregind acel tablou feeric pe careș numai natura putea să-l creeze…Privirile poetului scrutau depărtările, urmăreau zborul păsărilor pe întinse zone albastre. |ăranii spânzura i peț coline cu plugurile lor, cosa ii în iruri pe dealuri, ciobanii pe poieneleș ș mun ilor întregeau acest tablou măre i-l umanizau. Era freamătulț ț ș naturii la ceas de nuntire i toate se reflectau în sufletul poetului ca într-șo oglindă, luminată de portretul Veronicăi care-i era prezentă sub pleoape, sporind acest extaz cu un plus de fericire…El acum era parcă centrul Universului în acel cerc al cărui centru e pretutindeni i a căruiș circumferin ă nu e nicăieri, cum spunea Pascal. i fericirea lui nuț Ș depindea de acest cerc? Îi defilau prin minte bătrânii dascăli de filozofie, de istorie universală, de doctrine politice… Îi părăsise, îl chema via a practică… i-l chema această femeie, seducător deț Ș frumoasă, care pusese stăpânire pe sufletul lui. Femeile iubite capătă străluciri stranii în min ile poe ilor, le aprind fantezia, gândea poetul…ț țNu e acesta un iretlic al naturii pentru ca specia să nu piară?ș

Se-auzeau ro ile trenului cu zgomotul lor sacadat în lini teaț ș cu etei cântând parcă un cântec de leagăn care puse stăpânire peș somnul lui.

Trenul trecea prin gări pustii, printre mun i i printre văi spreț ș Moldova lui natală: frumoasă |ara Moldovei…

Ajunsese la Boto ani pe seară când soarele încă mai strălucea peș boltă. Merse repede la mătu a lui i lăsă cele două lădoaie cu căr i iș ș ț ș bulendre i plecă acasă, îi era a a de dor de Ipote tii lui din copilărie căș ș ș nu mai avea răbdare să-i vadă. Găsise în gară pe Mo |upa Chirigiul cuș căru a cu care merse tot drumul până-n sat. Satul lui, acea oază deț fericire a copilăriei, acum i se păru un col uitat de lume i deț ș

57

Dumnezeu, o mică localitate pustie în care mai lătrau doar câ iva dulăiț pe devale; oamenii erau la sapă i la coasă pe câmp.ș

- i dumneta zici că e ti al lui conu’ Gheorghie ?Ș ș ș-Da, mo ule!ș- i care din ei?Ș-Mihai!-Aaa, conu’ Mihai, poiatul? Păi spune bre a e că i conu’ș ș

Gheorghie v-a răspândit ca pe făina orbului prin lume! Dumnealui,ș căminarul, mi se pare că-i în Dealul Budăului cu lingurarii la sapă…Dar o găse ti pe coana Ralu acasă… i privi pe deal spre casaș Ș Eminovicilor, semn că ajunseseră.

Mihai coborî din căru ă i găsi poarta zăvorâtă. Se aplecă pesteț ș gard i o deschise. Curtea i se păru mică, doar salcâmii îi schimbauș dimensiunile către deal, vârfurile lor se ridicau în înaltul cerului. Porni pe potecu a ce ducea la casa cea mare din deal, iarba crescuse de douăț palme de o parte i de alta a cărării ce urca către poarta mică; florileș puse de maică-sa se ofiliseră i- i întorseseră fa a către pământ. Numaiș ș ț teiul era în toiul înforirii i era plin de albine care încă mai strângeauș nectarul lor în ultimele raze ale soarelui. Casa era încuiată, poate că maică-sa nu era acasă, i nici Henrieta cu fra ii lor, vara nu prea stauș ț acasă, merg pe la mătu ile lor pe la mânăstiri.ș

Se a eză jos la umbra teiului, încă-i mai vâjia capul de-atâta mersș cu trenul…Voia să treacă neapărat i pe la Ia i s-o vadă i pe Veronica.ș ș ș Fixaseră i o întâlnire, dar ea pusese capul în jos i nu-i răspunsese.ș ș Venise aici în mijlocul amintirilor, pe fosta lui iubită o tia moartă, darș renăscuse în aceată femeie… i acum peste toate se lăsa parfumulȘ satului i-al naturii cu copilăria lui pierdută a a de repede. Î i căutăș ș ș prin buzunare fotografia Veronicăi, era înfă urată într-o foaie în care-iș închinase câteva versuri. Privi chipul ei i apoi citi cele două strofe:ș Tu tremuri, tu cau i, tu murmuri, tu râzi,/ Cu glasul tău dulce tu raiu-miț deschizi,/Cu părul tău moale tu via a mi-o legi-/O tii i te faci că nuț ș ș în elegi!// ireată i dulce-copil vinovat-/De ce nu mă-mbii cu al tăuț Ș ș sărutat,/De ce-a tep i să-l fur de pe ochi- i profunzi,/ i-n blondele pleteș ț ț Ș tu capul i-ascunzi!ț Le scrisese pentru ea, trebuia să i le dea la despăr ire, dar le uitase… Mototoli hârtia i vru s-o arunce, dar seț ș gândi, o împături i-o puse la loc, înfă urând chipul femeii cu ea.ș ș

-Mihai, ce-i cu tine, mamă?- se auzi de undeva glasul Ralucăi, surprinsă de venirea băiatului. Mihai privi spre ură, se sculă i oș ș îmbră i ă:ț ș

-Sărut mâna, mamă! Ce să fie? Am venit acasă…- i examenele?Ș

58

-Nu le-am mai dat!-Aoleeeoo, ce-o să zică taică-tău?-O să zică până o să tacă!- i-am dat de ru ine i cu domnul Maiorescu!Ș ș ș-O să fie ru inea mea! Ce vină ave i voi?ș ț-Mihai, Mihai!- îl mustră ea. i ca să nu-l mai supere, schimbăȘ

vorba: Te văd obosit, dezbracă-te i, hai, în casă să- i pun masa!ș țIntrară în casa cea mică în camera băie ilor, acolo undeț

crescuseră ei când fuseseră mici. De data acesta camera era goală, mirosea a buisuioc i a izmă. Pe pat acelea i velin e de lână, pe pere iș ș ț ț acelea i tablouri iar în col , spre răsărit, candela arzând…Nimic nu seș ț schimbase de când plecase el de acasă!

-Unde e Henrieta?- întrebă el curios că n-o văzuse.-Pe la Boto ani, a dus-o Gheorghie cu căru a s-o mai arate pe laș ș ț

doctori i-a lăsat-o la spital. Suntem supăra i, Mihai, izbucni Raluca înș ț plâns, avem mari necazuri, Iorgu s-a aprins la plămâni i trebuie tratatș i îngrijit, erban cere i el bani, Matei de la Boto ani, la fel, soru-ta,ș Ș ș ș

Aglaia, s-a măritat i ne cere dotă, tu spui că- i trebuie pardesiu i-acumș ț ș ne-ai făcut-o i cu examenele…Taică-tău vrea să vândă Ipote tii…ș ș

- tiu, mamă! i te rog nu mai plânge, de aceea am hotărât i euȘ Ș ș să mă retrag de la examene…Nu mai vreau să mai adaug i eu alteș greută i la cele ce le ave i. Am scris o scrisoare unui amic să-mi cauteț ț vreo ocupa ie pe-acolo pe la Ie i…Sau mă voi duce pe la Boto ani săț ș ș mai stau pe la mătu a! tiu starea voastră. Nu doresc să vă mai fiu i euș Ș ș o povară!

-Nu-i vorba de nicio povară, Mihăi ă! Taică-tău voia să scoatăț din tine om, mai ales că te-ajuta i domnul Maiorescu…ș

Raluca îi a ternu masa, îi puse brânză cu mămăligu ă, supă deș ț găină i lapte dulce. Îl lăsă singur să mănânce i merse în bucătărieș ș după treburi. Gândul ei nu mai fugea de la Mihai. Dacă va apare taică-său, iar o să-l certe! Era mai bine să mai rămână câteva zile pe la mătu e-sa pe la Boto ani până-i pierea mânia bătrânului.ș ș

-Când vine tata?-întrebă Mihai.-Trebuie să sosească, e la pra ilă în Dealul Budăului cu lingurariiș

de pe deal.De data aceasta lui Mihai îi era tare foame foame, mâncă cu

poftă i se culcă să se odihnească. Voia să adoarmă să iasă din stareaș asta de stres i oboseală. Î i făcu planurile, va merge la Boto aniș ș ș câteva zile să- i pieptene manuscrisele sale, după care se va duce pe laș Ia i cu câteva poezii pe care să le publice-n ș Convorbiri… La Boto aniș

59

mai avea i o întâlnire cu Micheru…Când se va duce la Ia i poate va daș ș i pe la Veronica!ș

Răcoarea camerei îl muie i adormi, veneau din trecutul luiș printre pleoape amintiri de tot felul, era tot privăvară, o primăvară cu ape învolburate i câmpii i dealuri verzi; era seară, stele, lună mare,ș ș holdele de grâu îi mângâiau privirea, codrul întunecat, din care se auzeau câtând mierla i presuri, fo nea în bătaia vântului, scâr âiaș ș ț cumpăna fântânii din vale, turme de mioare se îndreptau spre sat în sunet de tălăngi…El singur cu Casandra Alupului de mână pe Stânca Stearpă, mergeau, coborau, povestindu-i ceva i ea râdea, poetul îiș culegea flori i i le prindea în păr…Apoi singur i-a adus aminte că nuș ș poate fi Casandra căci ea murise, i-o reamintea cum o văzuse înș cosciug îmbrăcată în rochia de mireasă…E Corina, se gândea el, i-aș strâns-o de mână i-au luat-o la fugă spre Pârâul Murelor tăcu i i s-auș ț ș a ezat lângă salcâmul lor din deal de la marginea satului i ea l-a sărutatș ș i l-a strâns în bra e i i-a zis că minte, îi spune numai minciuni, ea nu-lș ț ș

mai crede, a a sunt cărturarii, tiu să te-ncânte cu tot felul de minciuni.ș șCe dulce era sărutul ei când o păcălea i-i spunea să se uite-n susș

după vreo stea călătoare….Descul i, doi copii nelua i în seamă deț ț sătenii care intrau în sat cu coasele, sau sapele, sau apinele la spinare,ț ea o blondă spălăcită cu un smoc de păr pe frunte, cu ochii ageri de vulpe, isci oditori i ire i. Curios că chipul era al Casandrei dar numeleț ș ș ț se schimbase, devenise Corina, era numele de fată al Veronicăi…

Vru să scoată acea poezie i să i-o citească, apoi să i-o dăruiască,ș dar n-o mai găsea, î i aminti primul vers:ș Tu tremuri, tu cau i, tuț murmuri, tu râzi…Nu, Veronica plânsese la despăr ire, o văzuse peț fereastra vagonului cum î i tergea lacrimile i- i flutura batista înș ș ș ș semn de adio…Doar luna, deasupra lor, acum în vis, tăcută i mare, leș străjuia calea i greierii cântau prin iarbă i satul jos, adormit ca o fiin ăș ș ț obosită…Vru să-i spună că el dorea să plece de la Viena mai demult, dar ea fusese ocazia care-l hotărâse i-l rupsese definitiv din îndoielileș lui. Nu se poate, Veronica plecase de aproape două săptămâni, tot Casandra poate fi căci numai ea tia să treacă hotarul Haraminilor spreș răsărit, spre Pârâul Murelor i să-l întâlnească pe poet la Iazul Maicii,ș apoi o luau spre Cătărăme ti, spre Pârâul Luncii, ea, îmbrăcată totș mireasă într-o rochie albă-albă, cu cununi ă de flori de câmp pe cap înț loc de pirostriile de la biserică i prin păr cu beteală aurie, fuior deș beteală căzându-i peste coapse prin părul mătăsos până la glezne, ea la bra ul lui, cavaler i mire…Se jucau de-a nunta, seara, noaptea, pânăț ș oboseau i apoi se trăgeau pe la casele lor slei i de somn i de foame,ș ț ș dar be i de-atâta dragoste… Sau el când venea în vacan e iț ț ș Colo-n

60

cimitiru cu cruci risipite/ Te plimbă adesea cu gânduri uimite/ Alege iț o cruce, alege-un mormânt/ i zi: aici doarme amorul meu sfânt;/ iȘ Ș cântă la capu-i i cântă mereu:/ Dormi dulce i dusă, tu, sufletul meu!ș ș…

Deci Casandra murise i era vis în vis…El la mormântul fetei, îiș strânge crucea neagră i veche-n bra e i plânge i o mângâie pe ea-nș ț ș ș închipuirea lui i acel chip părea să fie al Veronicăi, îl prindea-nș contururi vagi, era un fel de Frumoasa fără corp, care-l ademenea… Amândouă năluci blestemate…Vis de nebun, ce-l tortureză i-l chinuie!ș Apoi femeia fuge spre orizont pe dealuri ca o naiadă dăn uind sălbatic,ț tot mireasă; faldurile rochiei îi flutură-n vânt i ea fuge ca nebuna i-iș ș face cu mâna…De el se apropie un bătrân, un fel de satir cu rânjet de fiară, părea să fie chipul lui Mo |upa care striga de pe Dealul Florilor:ș <Las-o, coane Mihai, las-o, că-i moartea!> i s-a întors trist, i iarȘ ș miros de salcâm în floare i adiere de vânt ce-i mângâia pletele i dulceș ș aromă de fragă de pe Dealul Florilor…

Când a venit Gheorghie acasă din Dealul Budăului, Raluca l-aș întâmpinat în poartă:

-Trânte te por ile mai încet c-a venit Mihai i doarme!ș ț ș- i cu examenele?Ș-Nu le-a mai dat! Vrea să- i ia o slujbă la Ie i…ș ș-Grijania ei de slujbă…Am cheltuit atâta cu el de geaba!-Lasă-l încet, măi omule, că doarme i-l sperii! Vom vedea noi ceș

vom face!-Băiatul ăsta mi-a adus numai pui de pupăză!Mihai se trezi, auzise discu ia i veni la poartă:ț ș-Sărut mâna, tată!-Să trăie ti, fiule, da’ ce-i cu tine?ș-Ce să fie? Am dat i eu pe-acasă. Dar cum tiu că nu- i e peș ș ț

plac, voi pleca…Bătrânul băgă caii în obor i intră în casa mare supărat. Raluca îiș

aduse hainele băiatului. Mihai se îmbrăcă i plecă pe jos spre Boto ani.ș ș Se lăsase întunericul. Durerea din sufletul lui fu estompată repede de decorul campestru pe care noaptea pusese stăpânire definitivă. Îi păru rău că-l supărase pe taică-său, poate avea i el dreptate, îi făcuseș atâtea necazuri, plecase de la Cernău i de la coală, fugise de-acasă cuț ș trupele de actori prin ară i-l adunase de pe drumuri, cheltuia cuț ș nemiluita, acum venise fără nici un rezultat…

Pe mătu e-sa o găsi dormind, îi bătu în geam i-o rugă să-iș ș deschidă. De fiecare dată când venea la ea la Boto ani, Mihai eraș onorat cu odaia ei cea bună ce dădea cu fereastra într-o grădină cu

61

vi ini. Era tare bucuroasă că unul din nepo ii ei scrie poezii i-lș ț ș amenin ă pe Gheorghie , când află de la Mihai ce-i cu el acum în toiulț ș no ii, cu un blestem pentru că urgisea copiii prin străini, chinuindu-i.ț

Rămas singur în camera lui, Mihai începu să scârme prin lădoaiele lui i să citească manuscripte. Avea o groază de poeziiș începute I neterminate., acum era prilejul să le pieptene i să aleagăș ș câteva pentru Convorbirile literare… Cite te manuscripte…ș Sărmanul Dionis…Egipetul…Înger i demon…Floare albastră…ș

Ochii ei cei mari, alba tri, de blânde e dulci i moi,ș ț șCe adânc pătrund în ochii lui cei negri furtuno i!și pe fa a lui cea slabă trece-u or un nour ro -Ș ț ș ș

Se iubesc… i ce departe sunt deolaltă amândoi!Ș…………………………………………………………………..Acum erau întradevăr departe unul de altul… i el singur…ȘPe un pat sărac asudă într-o lungă agonieTânărul. O lampă-ntinde limb-avară i sub ire,ș țSfârâind în aer bolnav.- Nimeni nu-i tie de tire,ș șNimeni soarta-i n-o-mblânze te,ș nimeni fruntea nu-i mângâie.Aici în Boto ani zilele treceau monotone, hoinărea adesea cuș

Micheru i cu sora lui prin împrejurimile ora ului; noaptea scria i citeaș ș ș până-l cuprindea somnul dinspre ziuă. A fost vara cea mai lini tită aș lui…Umbra Veronicăi îi apărea tot mai rar…Să meargă la Ia i s-oș vadă? Ea nu-i dăduse nici un semn. Nici adresa nu i-o tia…La sfâr itulș ș lui iunie îl vizită i Maiorescu care trecuse prin ora i auzise că poetulș ș ș se află aici. De i supărat pe el pentru faptul că nu- i dăduse examenele,ș ș îi propuse ca, după vacan ă, să se întâlnească la Ia i cu noi produc iiț ș ț literare pentru a fi citite la Junimea. Maiorescu îi dăduse ceva speran eț i-i sugerase să- i continuie studiile la Berlin.ș ș

Pe data de 1 septembrie Eminescu era la Ia i cu câtevaș manuscripte-n buzunar. Mersese direct la Maiorescu unde se ineauț edin ele ș ț Junimii i citi câteva fragmente dinș Diorama i anumeș

Egipetul i nuvelaș Sărmanul Dionisie.Rătăci o săptămână încheiată pe străzile ora ului în speran a că oș ț

va întâlni pe Veronica, dar în zadar…Pe 7 septembrie, de data aceasta la Pogor, citi două poezii care

făcură o impresie bună. Era Înger i demon i Floare albastră, ș ș care s-au propus pentru publicare în Convorbiri literare…

Propunerea lui Maiorescu de a-l trimite la studii la Berlin nu-i cădea tocmai bine, dar fără altă perspectivă, Eminescu o acceptă.

62

Plecă din Ia i supărat că nici umbra femeii n-o văzuse prinș ora …ș

15

oată vara Veronica i-o petrecu acasă în compania fetelor. De iș ș Micle o rugase să meargă la Neam cu ele, ea refuzase i seț ș închisese în cameră citind. Visa zi i noapte timpul petrecut laș

Viena; acum , închisă în salon, î i rumega în lini te acele clipe. Figuraș ș lui Eminescu o obseda i-l visa zi i noapte. Atât de bucuroasă a fostș ș când, sosindu-i Convorbirile literare de pe întâi i apte septembrie, citiș ș cele patru poezii scrise de el. Miron o informase că poetul stătuse o săptămână în Ia i hoinărind pe uli e i prin Copou de unul singur. Cumș ț ș de nu aflase i ea i cum de poetul nu-i dăduse nici un semn de via ă?ș ș ț

T

Citi cele patru poezii cu mare nesa de câteva ori i încerca să seț ș regăsească în ele. Văzu Doma-ntunecoasă din Înger i demonș i peș Maica Domnului, palidă i mohorâtă-n altar; într-un stâlp, o făclie-șnfiptă-n piatra sură…O copilă murmura tainice rugăciuni, iar el veghează cu coatele pe bra ul unei cruci…Ea este un înger ce se roagă,ț el, un demon ce visează…Ea, o inimă de aur, el, un suflet apostat…

Eminescu încercase să pună în versuri ruga ei din Domul Minori ilor. Atunci când o întrebase: <Ce- i lipse te ie, blon copil, deț ț ș ț te-nchini pe la icoane? Par-c-ai fi un înger rătăcit printre ace ti sărmaniș oameni!> Înger rătăcit printre oameni…Câtă dreptate avea! El un rege, ea, o fiică de rege…El un tânăr nemângâiat de nimeni… i ea la capulȘ lui, sărutându-l…

i-apoiȘ Floare albastră…Nu-i repro ase ea: <Ce umbli cu capul prin nori i prin stele?ș ș

Iubirea-i lângă tine, nu-i aiurea !> i-i mângâiase părul i el râsese i seȘ ș ș prefăcuse că nu în elege…O cheamă-n codru să- i spună unul altuiaț ș pove ti i să- i încerce iubirea pe un fir de romani ă: <Mă iube te, nuș ș ș ț ș mă iube te, mă iube te , nu mă iube te, mă iube te!>- strigase el tare iș ș ș ș ș se bucurase ca un copil.

I te-ai dus, dulce minune,/ i-a murit iubirea nostră…Ș Ș Cum să omoare o despăr ire iubirea noastră? Despăr irea leagă iubirile, nu leț ț desparte! Ce cuvinte mari spunea ea i se hrănea din ele! Găsise în cititș singura ie ire din această stare, citea ca nebuna, cu febră i cu dăruireș ș totală, luptând sau suferind cu eroii i, când obosea, trecea la pian iș ș cânta…Măndica, prietena i fosta ei colegă, se ruga de ea să mai iasăș

63

în lume, să se plimbe, sau să meargă la teatru, dar o refuza elegant; n-are timp, fetele au nevoie de ea.

Dar în ea rodea i o îndoială; dacă el venise în Ia i i poposise oș ș ș săptămână, de ce oare nu dăduse nici un semn de via ă? Nu-i spuseseț ea: <Depinde de tine dacă vreai să ne mai întâlnim!> Putea să-i dea de tire prin cineva, sau putea să vină el acasă la ea, invocând un pretext.ș

Ce sărbătoare ar fi fost!…Aflase de la Miron că participase la seratele Junimii i făcuse o frumoasă impresia; citise teatral i distant dinș ș produc iunile lui, a a cum învă ase de la Pascali, i avusese un succesț ș ț ș mare…

-Mami, de ce e ti supărată?- o întreba Valeria. Altădată te jucaiș cu noi i ne spuneai pove ti!ș ș

-Veni i la mama, dragele mele, că nu sunt supărată! Veni i să văț ț spun o poveste!

Fetele se urcau în pat, se făcerau ghemotoc lângă ea i ascultauș cu sufletul la gură povestea. Valeria abia împlinise ase ani ori peș ș două zeci i nouă aprilie, era parcă un îngera , îmbrăcată cu rochi a peș ș ț care i-o luase mamă-sa cadou de la Viena, vorbea un pic peltic, cu cuvintele în vârful limbii…Virginia rupea i ea cuvintele imitând-o peș soru-sa, i geloasă cum era pe ea, se repezea la maică-sa în bra e, săș ț ocupe primul loc. Pe două zeci i nouă aprilie, de ziua Valeriei,ș hainărise toată ziua cu Eminescu, fusese o zi splendidă i vizitaserăș împrejurimile Vienei cu pădurile ei bătrâne…O luaseră la plimbare pe malul Dunării seara i merseseră până obosiseră…Ascultase pove tileș ș poetului; acum voia să- i aducă aminte de-o asemenea poveste să le-oș spună i fetelor. Î i aminti de acel năstru nic Călin Nebunul, cel maiș ș ș mic fiu al împăratului care…Eminescu auzise acest basm de la un ăranț i voia să-l versifice, după care să-l prelucreze, trecându-l prin foculș

crea iei lui. Fetele ascultau cu sufletul la gură isprăvile pe care le făcuseț Călin pentru a lua de so ie fata Împăratului…ț

16

osit de la Ia i, Eminescu se grăbi să vină la Ipote ti să le spunăș ș părin ilor că Maiorescu hotărâse să-l trimită la studii la Berlin.ț De i eful ș Ș Junimii îi promisese un ajutor din cotiza iileț

societă ii, trebuia să mai contribuie i familia cu ceva bani, mai ales căț ș pentru început cotiza iile mergeau prost. Strâmtorat peste măsură,ț

S64

bătrânul Gheorghie , la vestea că fiul lui î i va continua studiile laș ș Berlin, se făcu luntre i punte i-i făcu rost de parale. Lui taică-său îiș ș părea bine că se duce la Berlin unde era i frate-său, doctorul, i puteaș ș să-l ajute.

Lui Mihai îi părea rău că lasă acasă un adevărat dezastru. Îl găsise pe erban, fără nici un rost, Iorgu venise i el încă dinȘ ș septembrie, grav bolnav de plămâni, cu Matei aveau mari cheltuieli la liceul din Boto ani, Raluca slăbise rău i dădea semne de boală,ș ș Henrieta, oloagă, întregea tabloul sumbru al familiei. i acum maiȘ venea i dieta Aglaiei, care se măritase decurând, făcându-i dotă ceiș două mii de galbeni pe care bătrânul îi promisese ginerelui. Taică-său le spuse că nu poate să le mai facă fa ă i vinde Ipote tii…O dată cuț ș ș vânzarea mo iei , Gheorghie le vindea i copilăria. Aici deschisese elș ș ș ochii, aici învă ase alfabetul naturii i-al slovei din gura dulcii mame,ț ș aici se îndrăgostise prima dată, aici deschisese ochii spre lume…

Peste meleagurile Ipote tilor se lăsase toamna cu ploi lungi i zileș ș întunecoase, salcâmii î i sunau frunza ve tejită peste acoperi urileș ș ș caselor, bătută de vânt; cârduri uria e de ciori zburau ciopor peș deasupra satului spre pădurea din apropiere, prevestind schimbarea timpului din rău în mai rău. Mihai sim ea că dacă mai stă în acestăț atmosferă, se sufocă. La triste ea toamnei se adăugase i triste eaț ș ț familiei…

La sfâr itul lui octombrie Mihai plecă cu trenul spre Berlin; nuș mai era entuziasmul drumului spre Viena, condus cu pompă de aproape întreaga familie. Acum mergea singur într-o lume străină de firea lui; colegii i prietenii lui rămăseseră la Viena… i toată bucuria lui i totș Ș ș entuziasmul lui tot acolo rămăseseră…

În ora ul Sfântului Imperiu de na iune germană găsi totul rigid iș ț ș rece ca i toamna de afară. Cel pu in asta-i fu impresia când coborîș ț pentru prima dată din tren în marea gară din centru. Căută o trăsură i-iș comandă adresa pe care i-o dăduse erban: Albrechtrasse, nr.6,Ș căminul-pensiune Breme-Hof…Clădirile i se părură triste i cenu ii,ș ș oamenii preocupa i de-ale lor, vi a, fa ă de Viena, mai închisă.ț ț ț Pensiunea era la câteva sute de metri fa ă de Universitate, lângă apaț Streei, casa era un mic hotel de mâna a doua cu birt la parter. Ca să plătească un pre mai mic, Mihai se a ezase la ultimul cat, lângăț ș acoperi , având o panoramă deschisă a întregului cartier. Banii îiș ajungeau cam o lună până primea stipendia promisă de Maiorescu.

La pensiune găsi lini te, voia să se odihnească după drumul luiș obositor de lung. Camera era acceptabilă cu un pat i o masă; privi peș geam, avea o panpramă frumoasă asupra întregului cartier

65

Charlotenburg. Se trânti în pat i- i rememoră tot timpul petrecut laș ș Boto ani i în special la Ia i; se plimbase ca un aiurit prin tot ora ul,ș ș ș ș dar nu se interesase de adresa Veronicăi i nici n-o văzuse. Acum voiaș să-i scrie, dar nu tia unde. Ar fi avut atât de multe să-i spună…ș

A doua zi dădu ocol Universită ii i află de la secretariat că taxaț ș de înscriere trebuia plătită înainte de înscriere, a a că mai avea deș a teptat până-i veneau banii din ară. Neavând altă ocupa ie, luă ora ulș ț ț ș la rând, stradă cu stradă, muzeu cu muzeu,merse la teatru, la cafenea, la operă, până aproape în luna decembrie, când primi banii de la Maiorescu i pe data de 18, în aceea i lună, se înscrise cu acte în regulăș ș la Wilhelms Universitet. Prma zi de cursuri nu mai era o sărbătoare ca la Viena unde conferen iau cei mai vesti i profesori ai timpului, acumț ț audie pe Diuring cu Concep ia despre istorie la istorici renumi i ț ț iș intră la profesorul Zeller care vorbea despre Istoria generală a filozofiei… De i se spuneau lucruri banale, Mihai era hotărât să înve e;ș ț prmul profesor îl purtă prin to i istoricii vesti i ai lumii i al doilea înț ț ș norii abstrac i ai filozofiei…Devenise un student silitor, mergea zilnicț la cursuri, frecventa cu asiduitate bibliotecile, citea tomuri întregi de tratate făcându- i adnotări pe caiete. Rar rămânea în intimitatea camereiș i medita la trecutul lui i mai ales la rela iile lui cu Veronica.ș ș ț

Într-una din zile îi scrise lui frate-său, erban, care încă mai eraȘ acasă la Ipote ti că o iube te mult pe Veronica i -l ruga să-i aducă elș ș ș adresa de la Ia i atunci când va veni să- i dea doctoratul în medicină. Iș ș se confesa că chipul femeii iubite nu-i mai dădea pace să studieze…Era divinitatea Elenei lui Menelaus, coborâtă pe pământ…Zeul atotputernic, Amor, îi cuprinsese inima i era scavul lui…Să-i facă rostș de adresă de unde va ti i să i-o aducă el când va veni la Berlin…ș șSingurătatea i depărtarea de fiin a iubită îi dădea frisoane, umbla agitatș ț i-o visa noaptea în patul lui; îl obsedau nudurile rafaelice de femei,ș

întruchipate toate în chipul Veronicăi…O visa metresă lângă el, sau mireasă, sau duh frumos topit în lumina iernii i de ce nu,nălucă care-iș apare din senin, sau pur i simplu, femeie de stradă…ș

Cam a a î i petrecu iarna la Berlin, citind, scriind, prelucrându- iș ș ș poeziile lui puse la dospit de pe timpul Vienei. Primăvara îl scoase afară din casă, mai ales că natura devenise fantastică i pe lângă apaș Streiei înfloriseră salcâmii ca în satul lui i înmuguriseră trandafirii iș ș magnoliile. Trecea de la Universitate pe lângă raiul acesta i întâlniseș din întâmplare o copilă, pe blonda Milly, cu care legă repede, ca să scape de umbra Veronicăi, o prietenie scurtă. Acum cu Schopenhauer sub bra i cu kiummelul în mână, o invita pe blonda Milly la scurteț ș plimbări cu trenul în pădurea Postdamului.

66

Idila cu capricioasa Milly se termină a a cum începuse; dispăruș din via a lui fără nici o explica ie. i acet fapt se petrecuse din cauzaț ț Ș unei scrisori pe care o primise de la Veronica. Femeia îi imputa faptul că a fost în vară la Ia i i n-a dat nici un semn de via ă, îi era dor de el,ș ș ț îl visa zi i noapte…De când îl cunoscuse se închisese în casă i acumș ș sta la capul Valeriei pe care o prinsese frigul de primăvară i nu tia ceș ș să-i mai dea. Îl întreba ce mai face, cum o duce la Berlin, ce studiază…L-ar dori la Ia i după terminarea studiilor, ar vrea să-l vadă, să-l audăș vorbind, recitând poezii…Îl ruga să înve e franceza să- i scrie în limbaț ș lui Voltaire; e mai sigur, Micle nu cunoa te franceza i are oroare deș ș ea…

Mihai, după ce o citi de câteva ori, aprinse o igară i cu restulț ș focului arse scrisoarea i o aruncă în sobă. Totul era scrum topit…ș

Se culcă, dar somnul îi veni greu i cu vise. Era la Ipote ti,ș ș scrisoarea pe care i-o scrisese lui erban în legătură cu adresaȘ Veronicăi căzuse în mâna lui taică-său i-l înfuriase rău. Pentru eaș fugise el de la Viena…Bătrânul era supărat rău i pentru că muriseș Iorgu i n-aveau ce le trebuie. Convoiul mortuar urca dealul spre miculș cimitir dintre salcâmi, Raluca cu Aglaia i cu Henrieta stăteau lângăș mort i-l plângeau, iar taică-său, înfuriat, dădea bice cailor i le certa:ș ș <Termina i cu toată mascarada asta că Iorgu nu e mort, Iorgu trăie te!>ț ș Mihai era copil i fugea prin cimitir singur de frica bătrânului să nu-lș certe. Preotul începuse slujba în bisericu a lor, cânta trist i se uita laț ș conu’ Gheorghie care-o luase razna…Cum să nu fie mort Iorgu?…ș

Apoi era în pat la Breme- Holf, tot visând, cineva bătuse la u ă,ș el a sărit i i-a deschis, era Raluca, maică-sa, dar nu vorbea, eraș îmbrăcată în hainele de călugărie ale soră-si de la Agafton, se aruncă asupra ei i o îmbră i ă, femeia îl strânse tare în bra e i începu săș ț ș ț ș plângă…El, surprins, o întrebă: <Mamă, mamă, ce ai , mamă?> Dar ea continua să tacă, sălta din umerii i arăta pe fereastră. Mihai se sculă iș ș privi pe geam, în loc de cartierul Charlotenburg, văzu dealuri verzi, iar departe acela i convoi mortuar care venea spre ei, cu taică-său în frunteș care tuna i fulgera de ciudă pe paraclisierul satului, un nebun pa nic,ș ș care se aciua pe lângă mor i să capete i el o îmbucătură i acum seț ș ș grăbea să ducă mortul mai repede la groapă. <Ce e mamă, întrebă Eminescu, cine a murit?> Dar Raluca tăcea i plângea, cu sufletul ruptș de durere, i-i făcu semn să se apropie de ea i-i desfăcu legăturica cuș ș mâncare i-i a ternu pe masă un tergar de borangic i-i puseș ș ș ș mămăligu ă cu brânză i ouă fierte…Apoi maică-sa dispăru i rămaseț ș ș în casă o caricatură de femeie cu ni te picioare lungi i sub iri, doarș ș ț capul părea să fie al VeronicăI Micle, restul avea ceva din figura lui

67

Milly… i această Milly îi arătă pe geam: <Prive te, zice, domnuleȘ ș student, cum fuge maică-ta după acest convoi mortuar i nu-l mai poateș prinde!> Mihai însă vedea altceva, probabil că nu erau în timpuri iș locuri diferite, el o vedea urcând dealul Ipote tilor după carul mortuarș al lui Iorgu…<Săracu, Iorgu, repeta ea, ce băiat bun era!> <Dacă nu e Iorgu i e ti tu?>- întreba acea arătare de femeie. <Bine dar eu suntș ș aici!>-îi răspunse el. <E ti i nu e ti, căci dac-ai fi, i-ai da seama cineș ș ș ț sunt eu; eu, cea care i-a scris i i-am spus că te iubesc, prostule, eu ceaț ș ț de la Viena care credeam în tine, în steaua ta!> <Doamneee, gândea poetul, cum putuse el să se îndrăgostească de o asemenea arătare !> i-iȘ luă seama mai bine, avea ni te picioroange mari, parcă erau catalige,ș ochii verzui de broască, ni te buze umflate i buboase…ș ș

Apoi sub dealul din fa a ferestrei curgea o apă mare, lată, tulbureț ( să fie apa Spreiei?- se întreba el) ; el cu Milly stăteau pe mal iș aruncau cu pietre-n oglinda apei, Milly culegea flori i plângea, îiș povestea via a ei sărmană, făcută numai să easă i să coasă cu acul…ț ț șArunca florile-n apă una câte una i valurile le ducea undeva departe,ș departe a a cum făcea cu Veronica la Viena…ș

După ce trecu vara, Mihai se mută de la pensiunea Breme-Holm la o văduvă pe Orangestrasse, în acela i cartier, unde plătea o chirieș mai mică. Casa era singură în mijlocul unei grădini i semăna cuș conacul lor de la Ipote ti, fapt ce-l bucură mult pentru că avea lini te iș ș ș putea să studieze. Caietele în această lini te de mormânt a casei, seș umpleau ca i la Viena, cu noti e, cu rezumate, cu frânturi de gânduriș ț răzle e, fugind aiurea de la Ramses al treilea i Ninive la Cezarț ș iNero…ș

Acum, gra ie lui Theodor Rosetti, primi slujba de secretar alț Lega iei Române, fiind remunerat cu aisprezece napoleoni pe lună i,ț ș ș împăunat că putea să trăiască pe cont propriu, refuză oferta bătrânului de a veni în ară. Avea asigurată existen a i plata cursurilor. Seț ț ș înscrisese la cursurile de istorie a filozofiei grece ti, la dreptul romanș antic, i la istoria romană i egipteană.ș ș

Veronica, după scrisoarea misterioasă pe care i-o trimisese, nu mai dăduse nici un semn de via ă i poate că era mai bine, gândeaț ș poetul, nu se mai complica. Nu mare-i fu mirarea când într-o seară se pomeni în casă cu o femeie străină care întrebă de gazdă; era atenă,ș naltă, tunsă scurt, ochi mari, speria i parcă, deschisă, directă. Seț recomandă Clarisse, dar nu tia o boabă nem e te sau române te,ș ț ș ș vorbea fran uze te, repede i poetul nu în elegea mai nimic…Femeiaț ș ș ț era rudă cu gazda i venise în vizită…Vorbea întruna că la Paris timpulș era frumos…Le soleil brille…Le ciel est bleu…Vous etes allemand?

68

Nu, cum să fie el german? El e român, valah…Gazda, mam’zel Herta dispăruse în neant i poetul trebuia să joace rolul ei. Obosită, Clarisse,ș după ce servi o cafea, se culcă i adormi bu tean. i Eminescu alăturiș ș Ș de ea, visând. Că e împărat i stăpâne te lumea subacvatică a mărilor iș ș ș dintr-un dom de ghea ă, o femeie, îmbrăcată în alb, flutură cu mânaț spre poet i-l strigă în limba franceză, îi zisese Michael i-i făcea semneș ș disperate să vină la ea. El pătrunde în palat i-o găse te legată-n lan uri.ș ș ț Femeia îi poveste te că a fost furată de ni te zmei i-l imploră să-lș ș ș scape…Apoi chipul Clarissei se prefăcu într-un schelet. Era pe masa de lucru a lui erban, îi studia fiecare oscior i el râdea, avea chipul luiȘ ș Mefistofel, acel demon care a încheiat pactul cu Doctorul Faust, sub formă de Deavol…Bătea cu o bară metalică în coastele scheletului i seș amuza cât de rezistente sunt bietele oase. <Imaginează- i, Mihai, cât deț frumoasă trebuie să fi fost făptura care purta aceste oase i acum chipulș ei s-a destămat în abis…Lumea toată e făcută numai din oase, mun i deț oase, păduri de oase, schelete în irate…>- vorbea erban, fără noimă.ș Ș

erban a înnebunit, gândea Mihai,când îl văzu cu o oală de tămâie,Ș afumând acel schelet. i a dispărut. S-a făcut lumină, verde peste tot,Ș câmp i dumbravă,el cu Clarisse de mână mergând prin roua dimine iiș ț spre soare răsare, întâmpina i de ni te raze enorme. Descul i. În tăcere.ț ș ț Ca doi copii care se în eleg din priviri. Prin iarba mare. i Clarisseț Ș culegând flori: maci i didi ei, mărgăritar i albăstrele… i sărutându-le.ș ț ș Ș Ei de mână prin dumbravă. Cântau păsărelele, presuri i cinteze i-unș ș cuc cucuia de mama focului. i Clarisse îl strângea de mână. Ea cuȘ mijlocul ei de trestie i cu ochii adânci, alba tri, de culoarea lacurilor deș ș munte, cu zâmbetul naiv de prunc, mers lin, picioare lungi, căprioare, păr scurt, buclat, căzându-i pe frunte, fa ă atenă, creionată-n cărbune,ț ș sprâncene arcuite, negre, sub iri…Un sărut i ar înghe a. De bucurie. iț ș ț Ș de durere. Un sărut lung, cât o via ă. Un sărut care să-l îmbete. Să-lț facă ferice! Ochii aceia ai ei care se-atârnă de suflet… i din rudeniaș min ii, cei doi luminători ai trupului, cei doi luminători ai fe ei, cei doiț ț întâi tâlhari ai păcatului;…cele două mâini fără trup, cu care sufletul apucă pe cele ce le iube te i de departe i pre acelea ce nu le poateș ș ș apuca cu mâinile…,acei ochi umezi i de bucuria iubirii cărora le soarbeț lacrimile, dureri transformate-n mărgăritare de rouă sărată, acei ochi care cer iertare i dragoste… i stau pe iarbă ca astă-vară cu Milly iș Ș ș Clarisse îi mângâie părul i-l sărută i ea î i toarce firul vie ii ei, deș ș ș ț unde vine, tată neam , mamă fran uzoaică, i Hertta-i e mătu ă… i-iț ț ș ș Ș poveste te despre meleagurile ei natale. Câmpia Loirei, castele, apeș limpezi, dumbrăvi, cerul…Le ciel est bleu…Le soleil brille…Soarele toată vara le stă-n cap ca o enormă farfurie incandescentă. Ea stă la

69

Paris. Visează i plânge odată cu Sena. Se plimbă prin lupanareleș ora ului i totul miroase a dezgust…Taverne, bănci de lemn, femeiș ș rănite i schilodite suflete te,împăr ind amor trecătorilor…Paris…ș ș țParis…Împărat i proletarș , cei doi poli opu i între care se dă lupta:ș avu ia i sărăcia…ț ș

i iar îl sărută i-o sărută i el i-o strânse-n bra e ca pe Milly iȘ ș ș ș ț ș se joacă precum doi nebuni printre copacii enormi cu chipuri schimonosite de timp i-i dezvele te sânii i-i srânge, ca pe ni te mereș ș ș ș coapte, între palme i-i sărută-ntr-o frenetică be ie…Dătătoare deș ț moarte…Dar i de via ă… Cllarisse! Devant vous, monsieur! Ceș ț nebună, ce ireată! Stau ziua întreagă i se hârjonesc! Să-l înve eș ș ț franceza! Să poată deslu i scrisorile de la Veronica! Să noteze cuvinteleș pe care nu le în elege: lueur, tas, ravir, ruban, enorer, jarret… Clarisse,ț Bon soir mon etoil(!)…il a le mem amor, que vous connaissait… Ce, e nebun să-ispună secretele lor? Bătea un vânticel cald i legăna câmpulș cu florile i ei de mână, rege i regină peste tot pământul….De undeș ș veneau i unde se duceau? În ce regat? La început Mihai stăpânea unș regat subacvatic, acum intrase în altă realitate. <Unde înnoptăm?>-întrebase ea u or la urechea lui. <Aici pe iarbă, îi răspunsese el, i ne-ș șnvelim cu lin olii esute din firele de aur ale lunii!> i iar a sărutat-o i-ț ț Ș șa strâns-o-n bra e i ea iar i-a răspuns la sărut cu sărutul ei. Peisajeț ș mirifice. Lună. Stele. Doamneee, ce stele! Puzderie! Vrajă. Scări de raze i un aer albastru ca-n nop ile de Sânziene… i păsările dorm, î iș ț Ș ș torc visele după inuturile lor. i gâzele-au încremenit. i spaimele dinț Ș Ș ei!…Doar castelul se vedea în zare, spânzurat pe stânci. Sta trist în lumina lunii că-i dispăruse domni a!ț

i s-a trezit. Ce păcat! Clarisse se-auzea suflând u or în col ul eiȘ ș ț de pat. Poate nu dormea. Sau poate visa i ea. Acela i vis. Darș ș niciodată doi oameni nu visează acela i vis! Mihai a aprins spirtiera i-ș șa pus de-o cafea, gândind la năstru nicul său vis. Se gândea ce s-oș întrebe pe această femeie căreia nu putea să-i transmită aproape nimic. Dacă a dormit bine? Dacă a visat? Unde să se fi dus mam’zel Hertta? Să-i lase un bilet i-o ce că cu cafea lângă ea. i cheia. Poate pleacă!…ș ș Ș

După masă, când veni de la cursuri, totul devenise vis. Clarisse nu lăsase nici o urmă. Dispăruse. Dispăruseră i cafeaua cu biletul.ș Numai cheia o găsise în u ă…ș

Cu Theodor Rosetti Mihai trăise ca-n sânul lui Avram, dar, de când venise la Lega ie Kre ulescu, lucrurile se schimbară în rău. Deveniț ț un fel de curier permanent i pe deasupra i se mic oră i leafa. Iarna îlș ș ș înfurie pentru că se împu inaseră lemnele i n-avea cu ce mai faceț ș focul în sobă. Bani nu mai avea i nici nu mai îndrăznea să ceară deș

70

acasă căci Gheorghie îl implorase să lase cartea baltă i să vină în arăș ș ț să ocupe vreo func ie pe la Boto ani.ț ș

Maiorescu îl bătea i el la cap cu doctoratul i-i sugerase, dacă n-ș șavea trieniul cerut pentru a termina la Berlin, vreo Universitate din provincie. Voia neapărat să-l vadă mare profesor la Universitatea din Ia i, dar Mihai n-avea chef de a a ceva. <ș ș Un titlu de doctor m-ar aranja cu lumea i cu legile ei de ordine, nu însă cu mine, careș deocamdată nu mă satisfac pe mine însumi> Când Maiorescu deveni Ministrul Cultelor, soma iile deveniră ultimatum. Să-i răspundă francț de ce are nevoie pentru doctorat. Distrat, Eminescu îi telegrafie că preferă Iena i are nevoie de trei sute de taleri. Imediat primi o sută dinș ei i- i făcu bagajul. Dorea o excursie mai amplă, tia că e ultimaș ș ș ocazie i voia s-o folosească din plin. Unde va fi fost, unde nu va fiș fost, că reapăru prin august sau septembrie când se hotărî să se deplaseze la Konigsberg pentru a căuta mărturii referitoare la istoria românilor…Descoperi însă că n-are acces la arhive i nici pregătireaș necesară pentru studiu. Dar acolo merse la mormântul lui Kant iș îngenunche pe lespedea rece, sărutându-i piatra mortuară. Până acum visase, cum o făcea mereu; aici , la capul lui Kant, se trezi atât de singur i rătăcit prin lume, încât, chemat de glasul pământului, se hotărîș să se întoarcă-n ară, fără nici un rezultat.ț

Câtă deosebire între întoarcerea de la Viena i cea de acum!ș Atunci era primăvară i sufletul lui îi era plin de speran e, acum eraș ț toamnă i sufletul lui gol-golu , băntuit de furtună! Plecă spre Cracovia.ș ț Ora e medievale încremenite în trecutul lor. Cu olane i acoperi uriș ș ș uguiate i cu străzi înguste, pavate cu cărămidă. Amestecătură deț ș

oameni: polonezi, nem i, ruteni, ru i, români. i porumbei, mul iț ș Ș ț porumbei. i ploua-ploua…Ploaie mocănească de toamnă. Norii seȘ lăsau jos, jos de tot lua i de vânt, zdren ui i ca ni te rufe rupte agă ateț ț ț ș ț pe-o prăjină. Fugeau spre apus. Să ia apă. S-o vânture peste întinderea aceea de pământ. Păduri i câmpii imense. i mun i cât vezi cu ochii.ș Ș ț Stârci i sub cerul plumburiu al toamnei. i trenul care tot mergea,ț Ș mergea. Înainta-n necunoscut. Ca via a! Prin cea ă. Ca trecutul careț ț rămânea în urmă ca o linie pe care se contura copilăria, adolescen a, caț visul Vienei cu Veronica i bucuria primei poezii publicată-nș Convorbiri…, cu Berlinul i cu Milly, cu Clarisse, fran uzoaica… i caș ț Ș viitorul care i se contura prin cea ă…O nebuloasă din care nu tia cumț ș să mai iasă. Un ghem. Un Labirint.

Apoi Lembergul după acela i tipic cu călugări e i bătrâniș ț ș încoto măna i în straie de oaie, bătând străzile pustii după treburileș ț lor… i Biserica Movile tilor, o fereastră spre istoria noastră. FiiceleȘ ș

71

lui Ieremia Movilă căsătorite cu nobili poloni… i ofi erul care-oȘ ț confundase pe Veronica cu Pania Wavinska la balul lui Walter de la Viena …Balul de la Viena…Zâmbi. Grigore Ureche i Miron Costin,ș cetă eni polonezi de onoare…Călugări iezui i…Cu comănace i cuț ț ș bărbi. Negri. Tri ti. Slabi. Ca Isus hristos urcând Golgota. Viitorul-ș Golgota! Biserica Movile tilor, sufletul ortodoxiei. Moldova între turciș i polonezi. Lupte. Istorie. Pania Vavinska- Veronica Micle! i toamnaș Ș

agonizând… Cu stranii apusuri înce o ate i cu lacrimi picurând de peț ș ș olanele caselor. Nici o groază nu poate fi mai grozavă decât groaza de gând…Gândul că încotro va apuca… Gândul că se va întâlni cu ea… iȘ le vor înflori sufletele lor uscate… i blestemate. Gândul că poate vaȘ muri i atunci Ia ul va deveni un cimitir. Sau poate că i era. Un cimitirș ș ș de sentimente, de vise, de idealuri năruite. i cum îl vor privi cei de laȘ Junimea? Cum se va uita Maiorescu la el? i ce-i va spune despreȘ doctorat? Blestematul de doctorat care l-ar aranja cu lumea. Dar nu cu el. Unde să se ducă? La Pogor? La Miron? La Ia i nu glasul lor îlș chemau, ci glasul dragostei. Trebuia să-nnoade acest fir. Firul Vienei. Î i va lua o slujbă. Orice. Numai să stea în preajma ei. S-o vadă dinș umbră. S-o admire. S-o urmărească. Să se plimbe cu ea i să-i spună ceș singur este pe pământ…Sau să tacă. S-o mângâie i s-o alinte. Să-iș citească poezii sau pove ti. Să fie aproape de sufletul ei…Trenulș gone te ca nebunul. Cernău i…Suceava…Pa cani…Singur în cu eu. Înș ț ș ș toamnă. Parcă singur pe pământ. Numai glasul ro ilor de tren se-auzeauț i fluierul lui prelung, gonind spaimele din sufletul lui. Să doarmă? Nuș

putea! Avea emo ii la întâlnirea cu ea i cu junimi tii…Să se roage deț ș ș ei pentru o slujbă? El, care e poate deasupra tuturor… Poate i-a găsit Miron ceva. E mul umit cu orice. Căci ce e via a? Un raport între finitț ț i infinit…A a răspunsese Aristotel, întors din Egipt…Plin de mister,ș ș

ca el, religios, ascuns… Ochii sufletului anticului învă at erau uimi i deț ț cele văzute. i ce văzuse? O alee întregă de sfinc i care se voia unȘ ș drum al vie ii omene ti plin de întrebări i primejdii…La capătul luiț ș ș răspunsul la aceste întrebări: Piramida i moartea! Piramida, un pătratș care se repetă la infinit…Cele patru puncte cardinale, convergând întrunul i fomând Piramida. E un finit în raport cu infinitul…Un cercș care se repetă la infinit culmineză într-un vârf- obeliscul- acul Cleopatrei…Trecea i el parcă pe o alee cu sfinc i, venind dintr-unș ș Egipt interior, plin de mistere. Cine erau ace ti sfinc i? Fiin eș ș ț monstruoase zămislite din unirea Echidnei cu Tifon, trimise de Hera să-i pedepsească pe tebani. Cu chipuri de femei, aripi de pasăre, trupuri de câini, cozi de erpi i gheare de lei…Acei tebani care nu răspundeau laș ș întrebările lor erau uci i. Când Edip a reu it să dezlege întrebarea, ei s-ș ș

72

au sinucis, aruncându-se în mare de pe vârful unei stânci. El, un alter ego al lui Edip va dezlega toate întrebările mon trilor i-i va sili să seș ș sinucidă! Sfinc ii, oamenii care-l pândesc! Aleea-via a. Piramida,ș ț misterul. Apoi moartea! Cu rânjetul ei… i-n Piramidă, Labirintul făcutȘ de Dedal la porunca lui Minos…

Drumul lui, un labirint în toamnă…Spre Ia i…ș

17

loua i în Ia i o ploaie măruntă de toamnă când ajunse trenul deș ș diminea ă în gară. Mihai coborî din vagon cu lada lui i seț ș îndreptă cu o birje spre Trei-Sfeti e la gazda lui Miron Pompiliu.ț

Va sta câteva zile la el, apoi î i va găsi el o casă s-o închirieze. Postulș de bibliotecar al Universită ii din Ia i îi căzuse bine; mai întâi căț ș rămânea în ora ul drag inimii lui i mai apoi că trăia în împără iaș ș ț fascinantă a căr ilor dragi lui. i aici eraț Ș Junimea, cea care-l consacrease ca mare poet! Maiorescu îl trecuse pe Samson Bodnărescu de la bibliotecă, director al colii Normale de la Trei-Ierarhi; era un felȘ de avansare cu scopul de a rămâne liber postul de bibliotecar. Pentru început Eminescu trase la Miron Pompiliu, mai poposise aici de câteva ori în trecerea lui prin Ia i i se sim ise bine. În u ă îl întâmpină Mironș ș ț ș somnoros:

P

-Cine este?- întrebase el când auzise sunând la u ă.ș-Cine crezi că poate fi?- îi răspunse poetul.-Pun pariu, se dezmetici din somnul lui Pompiliu, că ăsta este

Eminescu!-În carne i oase, domnule Pompiliu! Ce-i cu tine de te culci cuș

găinile? Te-ai făcut băiat cuminte?-Eu m-am cumin it, dar cu tine nu tiu ce e! Am fost ieri cu ni teț ș ș

scripte să mi le semneze Micle i Veronica mă tot întreba de tine…ș- i ce întreba?Ș-Auzise că vii bibliotecar la Universitate i nu mai putea deș

bucurie…Măi, Mihai, tot frumoasă a rămas, să fiu al naibii dac-am văzut în tot Ie ul femeie mai frumoasă ca ea…ș

-Las-o pe Veronica, schimbă Eminescu discu ia, spune-mi ce maiț e pe la Universitate?

-Dar pofte te, omule,-n casă i-om discuta aici vrute iș ș ș nevreute…

73

Mihai intră în casă, era aceea i încăpere pe care-o maiș împăr iseră ei i cu alte ocazii cu pere ii goi, cu două paturi i o masă înț ș ț ș mijloc în care trona dezordinea.

-Ca o gazdă bună ce sunt, î i pun de-o cafea! Pregăte te-te,ț ș domnule, că s-a aranjat totul, în curând vei depune i jurământul…ș

-Cam când?-Peste trei zile, l-am auzit pe Micle c-a primit ordin de la

Maiorescu! Seara vom fi invita ii lui…Veronica e-n apele ei, are i-unț ș fel de salon literar, unde participă mai mult damele, poetesele Ie ului…șDar pe lângă dame se mai strecoară i parte bărbătească, boieri cu ifose,ș ofi eri, ingineri…Un fel de replică la ț Junimea noastră unde primim numai parte masculină, cum zicea Matilda…Tu ce mai faci? Cum a fost pe unde-ai fost?

-De făcut nu mai fac nimic, le iau făcute gata! Numai c-am dat de ru ine cu domnul Maiorescu…Acum vreau să mă odihnesc, laș bibliotecă voi citi, asta e singura ocupa ie serioasă la care mă gândesc!ț Ienciu ce mai face?

-Ce să facă? E plecat pentru câteva zile la el în Ardeal, a primit o depe ă de-acasă că are pe maică-sa bolnavă i s-a dus s-o vadă…ș ș

- i Samson Bodnărescu? Samsune ăsta ce mai învârte te?Ș ș-De când i-a luat în primire coala Normală, nu-l mai văd, areș Ș

treabă mare acolo!-Măi, ce-i cu via a asta, cu Ienciu credeam că n-am să mă maiț

întâlnesc, după ce m-am despăr it de el în capitala Cezaro- Crăiască!ț-Mi-a povestit despre tine că l-ai lăsat baltă cu preocupările lui

literare i te-ai topit cu doamna Micle…{sta-i os de ardelean, prive teș ș la noi chiorâ i ne ceartă din priviri când găse te brambureală-n casă…ș ș șBurlăceala-i burlăceală, zice, i ordinea, ordine! Trebuia să trece i prinș ț cazarma crăiască i-apoi vedea i voi ce oameni ie a i!-zicea. Vrea să seș ț ș ț mute de-aici, nu-i plac tabieturile noastre.

După cafea, discu iile căzură pe ț Junimea, pe boierii care mai veneau la adunările lor…Apoi adormiră în ropotul ploii care izbea pere ii i geamurile . Eminescu se gândi că acum era timp de baladă, peț ș astfel de timp crea iile lui prind aripi i suflet.Dar îl prinsese oboseala.ț ș A doua zi trebuia să meargă la gară să- i ia lădoaiele lui i să cumpereș ș mărci i plicuri să le scrie acasă vestea-povestea despre el. tia că taică-ș Șsău e supărat pe el, dar într-un fel acum îi făcea pe plac: î i luase unș servici i-l scutea de povara banilor cheltui i aiurea.ș ț

Înainte cu două zile de numirea lui ca bibliotecar, Mihai depuse jurământul oficial în fa a unei asisten e numeroase în fruntea căreia eraț ț rectorul tefan Micle. Poetul se angaja Ș de a-mi împlini cu săn enieț

74

datoriile ce-mi impune func iunea mea, de a aplica legile i de a măț ș conforma legilor întru toate i pentru to i, fără pasiune, fără ură, fărăș ț favoare, fără considera iune de persoană, fără nici un interes directț sau indirect. Semnase scurt i gra ios cu celebra lui buclă, Mihaiș ț Eminescu. Avusese mari emo ii mai ales că la adunare asistase iț ș Veronica Micle, de data aceasta foarte schimbată, rece i distantă,ș jucând rolul femeii indiferente. Nu mai era Veronica de altădată care se gudura pe lângă el, acum era femeia măritată care stătea eapănă lângăț so i privea de sus desfă urarea acelei edin e. La sfâr itul adunăriiț ș ș ș ț ș trecuse pe lângă el i-i optise:ș ș

-Diseară sunte i invitatul nostru, domnule Eminescu!țEl îi răspunsese rece pe acela i ton:ș-Mul umesc, doamnă!țDar toată ziua se frământase cum se va comporta el acolo i cumș

va fi această seară. Din ceea ce văzuse ziua la adunare, toată lumea fusese cu ochii pe el, dar aceia i oameni o suspectaseră i pe Veronica,ș ș observându-i gesturile i privirile.ș

Seara veni la serata Veronicăi singur, se a ezase într-un col alș ț camerei i stătuse rezervat i retras. Când intrase pe u ă auzise unș ș ș murmur, to i îngânaseră numele lui, plini de curiozitate: <Eminescu,ț Eminescu, poetul…> El tăcuse, salutase reveren ios i se retrăseseț ș lângă doamna Burlă, care venise mai înainte, i ocupase un fotoliu înș spate.

tefan Micle cu universitarii lui discutau politică i puneau araȘ ș ț la cale. Femeile vorbeau ostentativ despre modă i literatură, iar mai laș o parte câ iva ofi eri i profesori de liceu încercau să deslege i eleț ț ș ț încurcate ale transferului capitalei la Bucure ti, Ia ul rămânând un oraș ș ș neînsemnat de provincie ca oricare altul.

Din când în când Eminescu î i scruta iubita din ochi; reînviau înș mintea lui scene din vechile clipe vieneze când pierdu i amândoi peț străzile ora ului vorbeau despre via ă, despre artă, despre poezie i maiș ț ș ales despre dragoste… Reînvie chipul ei de zână Mirandonitz cu fascinan ii ochi alba tri cu care-l cucerise.ț ș

Serata începu cu citirea poeziilor, Veronica recită două mici poezioare i câteva maxime. Nu atât poeziile i maximele îlș ș impresionaseră pe poet cât felul cum le recita. Părea o mare artistă care joacă orice text; participa cu tot corpul, cu fa a, cu ochii ,cu o mimicăț care seduse adunarea. To i aplaudară, ea î i îndreptă ochii spre poet iț ș ș a teptase o încuviin are din partea lui sau o privire care să însemne:ș ț bravo, Veronico! Dar Mihai coborâse privirea în pământ, sim ea căț aceste clipe sunt penibile, ochii tuturor se plimbau de la Veronica la

75

Mihai, spionându-i. tia că mul i dintre cei de fa ă bârfesc despreȘ ț ț rela ia lor, mai ales după venirea lui la Ia i. <A renun at la carieraț ș ț universitară să vină la ea!> Sau Miron Pompiliu mai sincer: <Te trimiseseră la Berlin ca să te despartă de bălăucă!> De altfel i cei deș acasă tiau de idila lor de la Viena, erban i-o spusese Henrietei i eaș Ș ș umpluse casa i ora ul…O urmărise de câteva ori la teatru i-o botezaseș ș ș original: Bălăuca, după culoarea fe ei…ț

La plecare Mihai salută ceremonios i plecă. Veronica Micle îiș mul umi, dând din cap, dar fără să scoată vreo vorbă. Câteva săptămâniț evită orice întâlnire cu poeta. De altfel timpul îi era ocupat cu biblioteca, o luase de la Bodnărescu formal, mai mult pe încredere iș acum o confrunta cu scriptele. Lua fiecare carte, o răsfoia, îi cântărea valoarea, apoi o însemna în registrul-inventar. Zile întregi zăbovea pe manuscrisele i tipăriturile vechi, le citea, î i făcea însemnări, dezgropaș ș vorbe vechi de duh dispărute în negura vremurilor sau expresii plastice pe care le folosea în poeziile lui. Acasă lucra intens, avea multe proiecte începute la Viena i Berlin i de abia acum î i găsise răgazul săș ș ș le desăvâr ească. Î i aminti cu plăcere cât de bine fusese primit deș ș Junimea cu doi ani în urmă i voia să nu-i dezamăgească. Publicareaș acelor poezii în Convorbirile literare era un prilej i un suport moralș pentru a scrie…Deschise un caiet din acele timpuri să-l recitească, dar minte-i fugea tot la Veronica Micle pe care-o zărise într-o seară la teatru într-o lojă la un spectacol de binefacere în sala Societă iiț Dramatice ; vrusese să meargă la ea s-o întrebe de vorbă, să-i spună că o va vizita într-o seară la edin ele ei literare pentru a-i citi mai multeș ț poezii… După un schimb de priviri cu ea, în elese că e mai cuminte săț stea la locul lui, mai ales că era în compania a două cucoane din lumea mondenă a ora ului…ș

Se gândi c-ar fi bine să-i scrie, era pe 8 noiembrie, toamnă banală, cu ploi i agonice frunze…Cum să-i zică? Să fie o scrisoareș oficială…Stimată doamnă…da, a a era bine, să nu dea de bănuit dacăș ar prinde-o cineva…Aseară v-am zărit într-o lojă, pe care o ocupa i laț reprezenta ia de binefacereț dată în folosul săracilor, în sala societă iiț dramatice. Î i aminti că-l invitase într-o joie seara la seratele ei literareș i cu această ocazie îl felicitase pentru poezia ș Epigonii. Nu merit

laudele aduse pentru poezia Epigonii, îi scria el. E o concep ieț pe care o făurisem încă de la Viena, într-un elan de patrtiotism.

Trecutul m-a fascinat întotdauna. Cronicile i cânteceleș populare formează fondul inspira iunilor. Cred că voi putea ceti înț salonul dv. o poezie, având un subiect cules din acest material. Primi iț respectul meu, Mihail Eminescu.

76

18

-Mâine e joi, Eminescule, lasă totul baltă i pregăte te-te deș ș vizită!-îi atrase aten ia Miron Pompiliu care trecu pe la bibliotecă pe laț el să vadă ce mai face. Îl găsise îngrpoat în tomuri de căr i, citind,ț adnotând, însemnând…

Se hotărî să plece mai devreme acasă să- i pregătească inuta;ș ț ie i în aerul rece al zilei i, de i timpul era urât, Ia ii i se părurăș ș ș ș fermecători în culorile ruginite ale toamnei: castanii fo neau lin înș bătaia vântului, strada era plină de lume de tot felul care forfotea în sus i-n jos, dealul Copoului animat de tinere perechi care căutauș

singurătatea codrului, apoi mustăriile cu mirosul lor de pastramă iș mititei care- i deschiseseră larg por ile i îmbiau trecătorii cuș ț ș mirosurile lor apetisante. La nea Simică câ iva igani cântau de mamaț ț focului din vioară i ambal:ș ț

S-a dus mândra mea departe, Lele, lele i Marie,ș La Suceava la cetate, Lele i Marie….șEminescu se opri din drum să-i asculte, îi plăceau atât de mult

cântecele populare, încât ar fi stat zile-ntregi să le trecă prin sim urileț lui i să le savureze…Dar acum n-avea timp, trebuia să meargă acasă săș se ocupe de manuscrisul pe care-l pregătea să fie citit la serata Veronicăi. Mai ales că-i promisese că-i va citi o prelucrare a basmului fermecător pe care el i-l povestise ei la Viena.

A doua zi pe seară,cu manuscrsul în buzunar, plecă de la Universitate mai devreme, coborî strada i o luă pe Aleea Asachi, spreș locuin a rectorului. În ora i era aceea i atmosferă de veselie, oameniiț ș ș bucurându-se de roadele unei toamne bogate care acum se revărsau prin cârciumi cu târgove i veseli i cheflii. Cuno tea a a de bine acest drum,ț ș ș ș încât îl putea parcurge cu ochii închi i, venise doar de atâtea ori i cuș ș treabă i fără treabă, singur, sau cu secretarul Universită ii, numai s-oș ț vadă pe Veronica. Acum era invitat oficial, pregătise poemul acela prelucrat după Călin Nebunul i dorea să facă o impresie bună.ș Ke kemet, alias Miron Pompiliu, a a cum era poreclit, dăduse întâlnireș ș unei domni oare prin ora i i trebuia să vină mai târziu. Fără el,ș ș ș Eminescu se sim ea stingher. Veronica prin el îi comunica poetuluiț

77

toate secretele lor. Ultima veste adusă de Miron i-o spusese lui Mihai, imitând-o, cu vocea ei sub ire de soprană, mai mult maimu ărindu-se:ț ț <Să-i spui lui Mihai să nu se mai exteriorizeze, lumea are ochi să vadă i ceea ce nu se vede, de fapt, e un copil, băiatul ăsta, e de ajuns să seș

ro ească un pic ca să se trădeze…> <Negre it îi voi spune, Veronico!>,ș ș îi făcuse Miron mechere te cu ochiul, cu mâna la buze, în semn deș ș discre ie. Deci, se întreba poetul, să joace un rol, un rol de neghiob, săț afi eze răceală, distan ă, fa ă de femeia iubită…Asta nu în elegea elș ț ț ț acum! La Viena era altfel, erau el i ea, i erau atât de apropia i, aiciș ș ț trebuia să se dedubleze, să facă pe distantul…

Ajunse la poartă i sună. Casa i grădina păreau pustii; poetul seș ș enervă i trânti mânerul soneriei i mai tare. Din bosche ii grădinii seș ș ț mi că o umbră care se contura a fi a Veronicăi Micle. Venea spreș poartă cu pa i rari, tip-til, bănuind că nu era altul, decât Eminescu.ș

-Cine este?- întrebă ea, jucând teatru i recunoscându-l; doar îlș a teptase de-atâta timp pe afară sub pretextul că stă cu fetele la aer.ș

Era vocea ei de soprană, melodioasă ca o cantinelă, într-un joc ăgalnic de-a-v-a i- ascunselea!ș ț

-Eu, Tolla, îi opte te poetul numele ei conspirativ, nu te-a teptaiș ș ș să vin a a devreme?ș

-Ba da, domnule Gajus, dar m-ai luat prin surprindere.Pusese pe ea o rochie albastră de seară ca poetul să- i aminteascăș

de serile atât de fericite ale Vienei.Mihai îi sărută mâna i, tăcut, pă i înș ș urma ei în salonul literar.

-Pe Miron unde l-ai lăsat?-Mi-a spus că are o întâlnire…-Numai de prostii se ine omul ăsta…De câte ori i-am luat euț

apărarea în fa a lui tefan…ț ȘÎn salon era lume multă de tot felul, damele mai la o parte,

domnii în centru: ofi eri, politicieni, universitari de-ai lui Micle cuț bărbile cât badanalele, profesori de liceu i func ionari mărun i aiș ț ț Ia ului…La intrarea poetului în sală se auzi un murmur i to i puserăș ș ț ochii pe el, apoi urmară câteva clipe de tăcere.

-Vă recomand pe domnul Mihai Eminescu, poetul consacrat al Junimii!-anun ă Veronica cu emo ii sosirea poetului. Poetul, ro indu-ț ț șse , se înclină i- i ocupă locul în care mai stătuse, ceva mai dosnic,ș ș ferit de ochii iscoditori ai invita ilor. Unii îl cuno teau de la edin eleț ș ș ț de sâmbăta ale Junimii din casa lui Maiorescu sau Pogor. Citise acolo ni te versuri stranii despre Egipet i o nuvelă tot atât de stranie cu unș ș Sărman Dionisos care se termina aiurea…Pogor, care era i el de fa ă,ș ț îl auzise citind la edin a următoare, chiar în casa lui, poeziile careș ț

78

apăruseră în Convorbiri, Înger i Demonș iș Floare albastră…Atunci, Don Ramiro,cu porecla lui dată de Junimi ti, într-un delirant entuziasmș strigase tare: se publicăăă!

Cucoanele auziseră despre el că este un june fermecător i acumș figura lui le confirmă a teptările. Se dusese vestea că fetele de liceu îlș adulau i-i scriau scrisori de admira ie, citindu-i vesurile care circulauș ț din mână-n mână pe sub bănci, ferindu-se de profesori ursuzi care le interziseseră acest lucru. Eminescu însu i rămăsese cople ti de numărulș ș mare de admiratoare i multora le refuzase favorurile. Acum, fărăș Pompiliu, se sim ea stingher; un tip cu musta ă îl întrebă dacă tieț ț ș nem e te. Da, tia nem e te, doar î i făcuse studiile la Viena i Berlin,ț ș ș ț ș ș ș ascultând cursurile în limba lui Goethe. Închegaseră un dialog pe teme literare cu privire la Faust, cum că el ie ise din ș Pivni ele lui Auerbahț , magicianul din Knittlingen, renumitul ora plin de cârciumi…ș

Câteva cucoane, care nu-l scăpau din ochi, vorbeau despre el cu ostenta ie, ba una, mai flecară, le povestea celorlalte că poetul ar fi avutț ceva i cu doamna Burlă cu care…ș

Mihai reînnodă un subiect de afaceri cu alt ins care era comerciant; fără să în eleagă ceva acel om crezuse că Eminescu vorbiseț despre o firmă din Germania, Faust, care se ocupa de comer . Mihaiț râse în sinea lui cât de ignoran i pot fi ace ti oameni i se întreba ceț ș ș caută printre ei. Absent la aceste discu ii, Mihai privea salonulț Veronicăi; două tablouri mari pe peretele din fa ă cu rame dinț palisandru vegheau tăcute ca două icoane adunarea. Era Veronica Micle cu tefan, profesorul. Ce alăturări bizare poate să facă i soartaȘ ș asta, gândi poetul, ce contraste caraghioase! Veronica privea undeva în fa ă cu ochii ei pătrunzători, buzele strânse arătau re inere i decen ă înț ț ș ț fa a aparatului, părul strâns u or în cozile bogate îi cădea pe piept. Eraț ș o fotografie făcută cam la optsprezece ani, comandată special pentru înrămare. Rectorul, ca to i ardelenii, avea o inută sobră, privire tăioasă,ț ț scrutătoare, fa a smeadă, pomădată, ridată, cu musta ă i barbă deț ț ș patriarh, date în cărun eală. Figura lui, lângă portretul Veronicăi,ț semăna a fi a unui bunic lângă nepoata sa… i deodată îi veni straniaȘ întrebare: <De ce i-a bătut joc acest bătrânel de sufletul unei copile?>ș Dar n-avu timp să mai reflecteze că-l luă prin surprindere Marioara, femeia din casă, care servea cafelele pe o tavă.

Veronica se instalase la pian i, după câteva acorduri, începu săș cânte o fugă de Bach, tristă ca i inima poetului. Femeia părea că seș contopise cu pianul, mâinile în decolteuri, fugeau pe clape într-o parte i-n alta, alergând parcă după acele sunete divine, când mai repede,ș

când mai încet…La terminare toată adunarea aplaudă entuziasmată.

79

Apăru i tefan Micle care binecuvântă adunarea cu câteva vorbe deș Ș duh ardelene ti; majoritatea se ridicase în picioare, acordându-Iș respectul cuvenit. După câteva schimburi amicale cu prietenii, se retrase cu un grup de profesori în altă cameră pentru a pune la cale destinele Universită ii.ț

Tânărul bibliotecar, sorbindu- i cafeaua, sub privirile protocolareș ale rectorului, deveni pentru câteva clipe mai re inut. Privi pe fereastră,ț se lăsase noaptea i cerul se învolburase cu ni te nori alburii pesteș ș Dealul Ciricului; începuse să plouă, se-auzeau picăturile aduse de vânt, lovind geamurile. <Ploaie de toamnă!>- filozofase o femeie. < i noi,Ș care speram să mai mergem câteva zile pe la Târgu-Neam !- regretăț Veronica, privind spre so ul care ie ise pe u ă. Anul acesta n-am fostț ș ș deloc la mănăstiri!>- încheie ea, schimbând dintrodată privirea către Mihai, ca i cum i s-ar fi adresat lui. Eminescu ro i, se făcu că nu audeș ș i continuă să privească pe fereastră la stropii de ploaie care făceauș

stranii flori pe oglinda lucie a geamului. tia de voiajul la mânăstiri deȘ la Miron. <N-ar strica să veni i i voi!>- îi sugerase ea lui Miron. <Eț ș nebună, Mihai, ce-a găsit-o pe ea mânăstirile pe acest timp!>- î iș dăduse cu părerea Miron Pompiliu.

Apoi toată adunarea trecu la discu ii literare. Veronica citi cuț vocea ei suavă câteva poezii ale lui Eminescu din Convorbiri literare . Erau crea iile recente pe care Mihai le publicase cu câteva săptămâni înț urmă. Adunarea lăudă poezia Epigonii, tonul fusese dat tot de ea: <Poetul Epigonilor, fiind printre noi, îl felicităm i-i urăm ani mul i iș ț ș cât mai multe poezii frumoase…>-comentase ea, cu ochii la poet. Citi apoi un poeta tânăr, mult lăudat de breasla ofi erilor, os din osul tinereiș ț noastre armate, care silabisea mediocru câteva versuri de dragoste plate. Eminescu râse pur i simplu când le auzi i se hotărî să nu maiș ș citească nimic; devenea caraghios dacă citea după acest a a-zis poet.ș

Între timp sosise i Miron Pompiliu, ca o curcă plouată i seș ș trăsese lângă Eminescu. Madam Burlă îi întinse cea ca cu cafea i-lș ș iscodi cu o întrebare, de i ea tia unde fusese:ș ș

-Ce treburi urgente l-a re inut la secretariat pe domnul Pompiliuț pe timpul acesta?

Era mai mult o ironie căci femeia le cuno tea toate tabieturieș burlacilor de la balamucul lor, a a cum numiseră junimi tii casa de laș ș Tri-Sfeti e în care locuiau ei.ț

-Ai luat umbrela?- îi dădu un ghiont Mihai, care avea oroare de zilele ploioase.

-Nu, n-am luat-o!-A venit la întâlnire?- râse Mihai de el.

80

Întrebarea rămase fără răspuns, căci Veronica i-o luă înainte:-A a e domnul Miron, ve nic în căutare…!- aluzie laș ș

nestatornicia secretarului care era ve nic la vânătoare de alte femei.șI atmosfera se destinse; Marioara apăru cu prăjituri i vin,Ș ș

frun ile se descre iră, se spuseră glume sărate i nesărate iar la sfâr itț ț ș ș to i insistară la Eminescu să le citească poezia promisă. Contrar celorț promise, Eminescu se răzgândi:

-Mi-e greu să refuz onoranta adunare, dar pentru astăzi n-am nimic demn de a fi dat publicită ii!ț

Veronica se supără, mai ales că povestise prietenelor ei că poetul va citi o crea ie inspirată din folclor. Ce era cu el? De ce se supărase?ț

Adunarea nemaiavând obiect, oaspe ii începură să se scuze i săț ș plece, tefan Micle î i chemă secretarul să-i dea instruc iuni pentruȘ ș ț întocmirea oralului pentru săptămâna viitoare.

-Să mă a tep i i pe mine, Mihai!- îl rugă Miron Pompiliu. ș ț șPentru câteva clipe Eminescu rămase singur în tovără iaș

Veronicăi, era pentru prima dată când se întâlneau fa ă în fa ă dupăț ț Viena. Se a ezară pe o sofa în hol i schimbară câteva priviri reci:ș ș

-De ce n-ai vrut să cite ti, Mihai?- îl întrebă ea, foarte nervoasă.ș Am adus atâta lume aici pentru tine i când colo, tu mă faci deș batjocură!

-N-am vrut să citesc pentru că deveneam un caraghios!- îi răspunse poetul. Cum era să citesc eu poezia după tânărul acela gângav care ne-a făcut tagma de râs?

-Nici nu tii cât rău mi-ai pricinuit!ș-Nu-i nici un bai, i-o voi citi ie când vom fi singuri!ț ț-Tu nu vezi ce greu e să mai fim singuri? Poate dacă se schimbă

timpul ne înso i i i voi, tu cu Miron, pe la mânăstiri…ț ț șMihai îi făcu un compliment straniu:-De dragul ochilor tăi, nu te voi refuza!-Tot a a ai rămas, nu te-a schimbat timpul deloc!ș-Cum o să mă schimb eu?Ie i Miron Pompiliu i convorbirea se întrerupse. Mihai îi strânseș ș

mâna i i-o sărută.șMihai cu Miron plecară prin picăturile de ploaie la balamucul lor

ca doi crai ai Ia ilor, stăpâni peste acea noapte albastră.Ca din seninș picăturile de ploaie au încetat, cerul s-a spălat de nori, a ie it luna careș se legăna gra ioasă în vârful unor goruni, î i făcuse parcă un cuib de aurț ș deasupra lor, clocind puzderia de stele care o înconjurau…

81

19

oamna se pierdu printre codrii Bahluiului i ie i un pui de soareș ș rupt din grădina lui Dumnezeu care se topi într-un imens tablou galben-ruginiu până peste Ceahlău. Dealurile molcome

rămâneau în urmă i trăsura de ară, hurducăind prin hârtoape cătreș ț Târgu-Neam , mâna cu bidivii ei, îndemna i de mo Pricop, cu celeț ț ș două copile pe capra din fa ă i cu Veronica în spate. Parcă era oț ș calea că din pove ti cu o regină care colinda inuturile de basm aleș ș ț Moldovei. Niciodată sufletul Veronicăi nu fusese a a de exaltat iș ș zurbagiu ca acum; visa cu ochii deschi i că toată lumea era a ei, cântaș copilelor cântece vesele din inuturile ei de ba tină auzite de la dadaț ș Ana cu strigături i chiuituri ca să le facă drumul mai u or i le povestiș ș ș întâmplări din pruncie cu honvezi ursuzi care le făcuse atâta rău, des ărându-le pe meleaguri năsăudene. Toată vara i toată toamna nuț ș ie ise din casă; tânjise zadarnic după natură, dar Micle n-avusese ochiș i urechi i mai ales suflet pentru ea să-i înlesnească o mică vacan ăș ș ț

departe de caldarâmul coclit al Ia ilor. i la urma urmei nici pe ea n-oș Ș interesase plecarea prea mult cu gândul la venirea lui Eminescu în Ia i.ș So ul cârcota o inervase a a de tare încât nici la balul Clubuluiț ș ș universitarilor nu vrusese să meargă sub motiv că n-are tualete potrivite cu care să se îmbrace. i într-un fel îi păruse rău că pierduse orice urmăȘ de contact cu admiratorii ei. Îi veniră în minte i cele câteva poezii peș care i le citise poetului în sala Bibliotecii Centrale Universitare când împrumutase pe Edgar Allen Poe i râdea singură de gafa pe care oș făcuse; poeziile ei erau ni te copilării pe lângă cele publicate de el înș Convorbiri…Râse a a de tare încât mica Valerie o întrebă din senin ce-șa apucat-o de râde a a de una singură.ș

T

-Râd de mine, draga mea, fac i eu haz de necaz, vorbaș românului, să treacă timpul că mo Pricop a adormit pe capră i-omș ș ajunge noi la Neam când se va întuneca!ț

-Dudui ă dragă, o înfruntă mo Pricop, lui tălică nu- i mai intrăț ș ț nimeni în voie, nici conu’ tefan, nici cochilele astea, batâr bidivii meiȘ care, atunci când le dau bice, zici că hurducăie drăcovenia asta i, cândș îi las la pas, râzi de mine că dorm pe cale…. Tălică sco i mahmurul dinț om; s-au pus sireacii, pe gânduri I telegarii mei…ș

Veronica râdea întruna, probabil că se zăpăcise; la plecare î iș aminti că-i spusese chirigiului să meargă mai încet, acum o întorsese. Ce era cu ea? Se trădează ca o fraieră! Atâta toamnă pe pământ i atâtaș primăvară în sufletul ei…Ar începe ca nebuna să cânte de dragoste

82

dacă n-ar fi mo Pricop pe capră să râdă de ea i s-o facă cine- tie-ș ș șcum…Ar cânta ca o pasăre stingheră din codru sau ca o ciocârlie în singurătă ile cerului… i-n definitiv ce e de condamnat în iubire?- seț Ș întreba ea. Iubise ea până acum? Acel foc lăuntruc care-o mistuia se numea oare iubire?

-Ia uite, mamă, intervenea Virginia, privind pe cer, tot mai trec cocorii…

-Trec, copila mea…Se duc în ările calde peste mări i ări…ț ș țLa ceasurile după amiezii, trăsura lui mo Pricop opri în dreptulș

colii Grigore Ghica, chirigiul trânti telegarilor un bra de otavă peȘ ț poiana de vizavi i ajută pe cele două duduci să coboare scările preaș înalte ale cale tii. O apucă de bra întâi pe mica Valerie care se lăsaseș ț purtată ca un fulg până peste podul casei ărăne ti din fa a colii, undeț ș ț ș Veronica venea an de an…Apoi o luă în bra e pe Virginia cu un ț tâta mareee i o lăsă lângă surioara ei. Veronica o luă înainte, fetele după eaș i mo Pricop cu bagajele, până pe prispa casei. Veronica privi curtea iș ș ș

grădina care încă mai păstrau urme de verdea ă, mirosea a busuioc, iarț pe alee, de o parte i de alta, crizantemele multicolore, puse peste varăș de dada Ana, înviorau galbenul-ruginiu al pomilor cu culorile lor vesele. Dealurile ruginiseră i ele, numai Cetatea Neam ului scoteaș ț capul printe stejarii desfrunzi i ca un semn al trecutului ei legendar. Peț străzi încă mai era anima ie, în vale, spre Humule ti încă se mai auzeauț ș fla netele tiribombelor i scrâncioabelor din iarmarocul Sfântuluiș ș Dumitru…

De undeva de pe uli a mare se auzi i mama Ana, bucuroasă că i-ț șau sosit nepoatele, vorbea tare i venea cu bra ele deschise să- i săruteș ț ș copilele pe care nu le mai văzuse de câteva luni. După ce intară în casă, dada Ana i se adresă Veronicăi cu un ton cam amenin ător:ț

-A trecu pe-aici un domn care-a întrebat de tine, cred că era Eminescu…Se ineau după el o droaie de studen i…ț ț

- i tălică ce i-ai spus?Ș-Ce să-i spun? Că n-ai venit…Dialogul apoi se întrerupse câteva clipe, Veronica o sim i peț

maică-sa mâniată i căută să ia altă vorbă. Maică-sa însă continuă:ș-Veronico, tii că lumea e rea i ne este du mană, ai grijă, maică,ș ș ș

de tine că se cam vorbesc vrute i nevrute pe seama ta cu bibliotecarulș lui tefan de la Universitate! A venit alaltăeri de la Ie i Sachelăreasca,Ș ș aia care stă pe la gară, i tii ce mi-a spus?ș ș

-Ce?- sări Veronica cu agresivitate în voce.-Madam Miclea, juca dada Ana pe Sachelăreasca, a devenit

buricul târgului, tot Ie ul vorbe te despre ea cu poetul…ș ș

83

-Ei, i?- se scutură Veronica. tii că nu mă interesează ce spuneș Ș lumea…

-Ba ar trebui să te intereseze că aude tefan i ai două copileȘ ș care- i rămân pe drumuri…ț

-Mamă, te-am ascultat odată când m-ai măritat, acum te rog să mă la i în pace! tefan tie de Mihai, mai ales că a primit i ni teș Ș ș ș ș anonime tot de la ni te ș binevoitori…Nu e ce crezi dumneata…Mihai mi-e un prieten de via ă…Vorbesc cu el vrute i nevrute, vine-n casaț ș noastră ca subaltern al lui Micle…

-Bine, maică, eu i-am spus a a, ca să tii…ț ș ș- tiu! i văd din privirile lor răutăcioase…Dar nu măȘ Ș

interesează…Femeia tăcu, atinsese o coardă sensibilă a fetei; Veronica se

supără i începu să plângă, în ultimul timp sta prost cu nervii i plângeaș ș din orice pricină… Trânti u a i se retrase în camera ei, dada Anaș ș rămase cu feti ele să le dezbrace i să le culce. Se trânti în pat în cameraț ș ei de fată, odaia rămăsese intactă, acelea i tablouri care străjuiauș pere ii: tatăl în oastea lui Avram Iancu i maică-sa, tânără, în curteaț ș casei din Năsăud. Ambele tablouri erau încadrate de faldurile unor prosoape împodobite cu cusături na ionale…În cuier, uniforma ei deț oală i deasupra o fotografie de-a ei de la absolvirea colii Centraleș ș Ș

de Fete din Ia i…Câ i ani trecuseră de-atunci? Parcă trecuseră o sută deș ț ani, trecuse parcă via a ei! i-n realitate nu erau decât unsprezece ani…ț ȘDar ce mul i sunt unsprezece ani din via a unui om…Ajunsese la vârstaț ț când putea să judece ea ce e rău i ce e bine, era stăpână pe ea. Caș femeie, roiseră i roiau i acum mul i fan i în jurul ei de când seș ș ț ț căsătorise; era o femeie frumoasă i cărei femei frumoase nu-i place săș fie admirată i curtată de bărba i…Dar cu Eminescu era altceva!ș ț Încol ise în sufletul ei un sentiment deosebit fa ă de acest om până a-lț ț cunoa te. i-apoi serile petrecute cu el la Viena…Un lucru era cert: nuș Ș putea să mai trăiască normal decât în prezen a lui Eminescu, în rest,ț totul, totul, i se părea un lung i greu calvar…ș

Vru să doarmă, dar nu putu, îi ardeau obrajii, tot corpul îi ardea i-i tremura, avea frisoane, febră…Î i aminti că-n po etă î i luaseș ș ș ș

somnifere, înghi i o pastilă, se înghesui în pat, trase pledul pe ea iț ș adormi târziu cu obrajii în lacrimi.

20

84

in Ia i Eminescu plecase în tovără ia unei grupe de studen i deș ș ț la Universitate spre acelea i meleaguri de vis ale Neam ului.ș ț De fiecare dată, când scăpa câteva zile, î i lua caietul de lucruș

cu el, mai ales la Agapia i la Văratic, acele seri frumoase cu lună, îlș inspirau i-l fermecau cu parfumul lor autumnal de ră ină coaptă…ș șÎncă de la Viena, i-apoi de la Berlin, îl obseda acel ș Călin Nebunul căruia voia să-i dea via ă proprie i acum sim ise că i-a venit timpul.ț ș ț Însăilase câteva file pe care ar fi avut de gând să i le citească iș Veronicăi la una din seratele ei literare, dar…

D

După ce trecuse pe la dada Ana s-o întrebe dacă a venit Veronica, se culcase să doarmă, dar nu putuse. Se plimbase singur prin codrii Filioarei până obosise, încercase de zeci de ori să versifice chipul fetei de împărat, dar încă-i era parcă în cea ă, zăgazurile inspira iei nuț ț se lăsau rupte, fata rămăsese fără chip ca sculpturile lui Michelangelo sau Leonardo da Vinci, rupte din piatră, mai mult piatră decât făpturi…Toate versurile lui fugeau spre Veronica, spre chipul ei angelic, dar degeaba: Înger blond cu tristă mină!/ Cu o mân-a a de fină/ Ba i laș ț por ile gândiri-mi,/Ceri intrare…Vină, vină!/ Tactul degetelor tale/ Deț cântări caden a-i lină/ Rege-al gândurilor mele,/ Iară inimei regină./ț Prin imaginile min i-mi/ Tu te plimbi ca-n grădină,/ Numai tu-i e ti caț ș acasă,/ Iară lumea mi-i străină/Glasul meu se leagă-n strofe/ i în rimeȘ se combină,/ Ca Firdusi cântăre ul/ În gazeluri el suspină,/ Dară mieț trandafirul/ Ro -închis n-o să-mi convină,/Nici femeile din ira i/ Cuș Ș ș cosi ă ebelină…/A mea muză-i ca de marmur/ i ca spicul e blondină.ț Ș

O citi i o răsciti i râse i el de aceste naivită i însăilate pe hârtie.ș ș ș ț Luă hârtia, o mototoli i o aruncă într-un ungher, culcându-se cuș privirea pierdută pe fereastră. De i toamnă, era senin, un senin de apeș adânci i limpezi, luna mare,ș ca o vatră de jăratic bătea din singurătă ile ei astrale codrii Văraticului, luminându-i i învăluindu-iț ș într-o mrejă de colb aurit, praf ce cădea parcă din înaltul cerului ca o ploaie de pulbere; în vale se-auzea clopotul tânguios al Văraticului anun ând sfâr itul vecerniei…În casă, razele furi ate prin pânza deț ș ș păiajen esută deasupra ferestrei se jucau pe podea, licurind, printreț crengile unui brad, o tăcere grea mu ca parcă din sufletul lui,ș întrebându-se dacă va veni Ea. Mâine va trece pe la Târgu-Neam săț vadă dacă a venit. Nu putea dormi, se sculă i aprinse un muc deș lumânare, trase de câteva ori dintr-o igară i puse capul pe pernă.ț ș Curios lucru, altădată lini tea îi făcea bine, acum parcă era singur într-oș catedrală gotică, strivit de măre ia ei; exact ca atunci când fusese cuț Veronica la Sfântul tefan i femeia i-atinsese bra ul u or i-i optise:Ș ș ț ș ș ș <Ce lini te, Mihai, parc-am fi numai noi doi pe pământ!> i se uitaseș Ș

85

într-un anumit fel către el, a a cum numai ea tia să-l privească cu ochiiș ș răscoli i de deavol…Atunci îi zisese prima dată pe nume…La Palatulț de iarnă al lui Savoia ea ridicase capul pe sus să privească picturile de pe plafon, spunea ceva despre Rothmaier sau Solimina i el îi prinseseș din zbor acea privire stranie ca a unui pescăru rănit, o privire caldă deș un albastru obscur ce cerea milă i ajutor, dar care inspira i teamă caș ș oglinda lacurilor adânci de munte în care te puteai îneca…Trecuse Viena…Acum decorul era altul…Dacă în acest décor va pune el un palat, o cetă uieț i-l va agă a de stânci pe Călin care o caută peș ț blondină…Nu-i zisese Veronica în glumă: Zburător cu negre plete, vin la noapte de mă fură… Ce nebună! Glumise ea atunci sau spusese un lucru serios? Dacă glumise, în gluma ei era adevărul gol-golu …Săț fugă în lume cu ea…Unde în lume? Este a a de mică lumea! Se-auzi unș lătrat de câine, apoi glasul unui bărbat care- i îndemna boii la car peș drumul plin de hârtoape al Filioarei…Apoi pădurea suspină amarnic, când prin frunzele uscate se strecură ăgalnic mai întâi, apoi îndrăzne ,ș ț vântul care sună frunza i alarmă întregul codru.ș

Mihai Eminescu adormi muncit de gândul creării unei făpturi care să-i semene leit Veronicăi i femeia i se strecură sub pleoape,ș populându-i visele…

De diminea ă Mihai avea întâlnire cu studen ii, mergea cu ei peț ț Calea Filioarei, discutau vrute i nevrute, apoi coborau într-o poianăș pentru a se întrece la aruncarea greută ii. Aveau o piatră uria ă, dreptț ș greutate, i- i încerca fiecare cu ea for ele la aruncare. Aavea întietateș ș ț poetul, care, de i mai mare ca ei, Mihai arunca piatra hăt-departe înș admira ia întregului mitoc care se strânge să-i vadă. După masă seț întorcea în chilioara lui i scria acasă părin ilor sau î i vedea de-ale lui.ș ț ș Acum îi îmbia pe cei de-acasă cu vorbe dulci, dându-le ve ti bune: cumș a intrat el în slujbă la Bibliotecă i cum î i pregăte te doctoratul pe careș ș ș încă nu l-a abandonat…Acum ceruse o scurtă vacan ă i se află laț ș mânăstiri, trecuse i pe la Agafton pe la mătu e-sa i era bine,ș ș ș sănătoasă.

În timp ce stătea cu studen ii, Mihai răspândea printre ei iț ș poezioare scurte, scrise cu creionul, cu autograf sau le dădea chiar măicu elor care auziseră despre el că e un mare poet. Călugări ele,ț ț fermecate de muzica versurilor, le memorau i le recitau pe la ezătorileș ș lor.

La ceasuri de seară apăru i Veronica, venise mai devreme deș cum se a teptase poetul, o zărise de departe în mantaua ei îngerească,ș albastră. Părea de departe însă i fecioara Maria printre călugări eleș ț care-o înso eau, rugând-o să le cânte câte ceva din cântecele ei. Eraț

86

tristă, era plânsă, i obosită. La încruci area privirilor, Veronica parcăș ș deveni alta, căpătă acea ro ea ă în obraji care-o părăsise în ultimul timpș ț i ochii parcă se luminară, întreaga fa ă căpătă alt chip, părând maiș ț

veselă i mai proaspătă.șEminescu îi sărută mâna ceremonios i-i mângâie o zbil ă de părș ț

căzută pe frunte. Veronica îi zâmbi discret i- i retrase mâna careș ș rămăsese instinctiv într-a lui.

-Ai uitat că nu suntem singuri, Mihai, îl dojeni discret femeia cu privirile la măicu ele curioase i la studen ii care-i înconjuraseră,ț ș ț admirându-i. Ce naiba, dăm de bănuit…Să mergem…

În sfâr it erau singuri i nu tiau cu ce să înceapă; puteau să- iș ș ș ș spună multe unul altuia, tot ceea ce aveau pe suflet, preferau însă să meargă unul lângă altul i să tacă…ș

Un bucium se-auzi departe, către Ceahlău…Aproape se întunecase, razele soarelui aruncau lumina lor pe stejeri ul din deal înș culori galben-ruginii. Codri de aramă…

-Prive te,Mihai, în vale cum se zbat plopii, fac valuri-valuri înș razele soarelui, ca o mare de argint…

-De treci codri de aramă, de departe vezi albind/ i-auzi mândraȘ glăsuire a pădurii de argint…

-…mie-mi plac mai mult culorile, continuă Veronica, ie,ț împerecherile de cuvinte…Probabil că prind via ă vechile taleț promisiuni în legătură cu acea poezie ruptă din floclor pe care voiai s-o cite te la serata mea literară…ș

-Încă mai trebuie lefuită, Veronico…L-am cules de la ni teș ș ărani care cărau fân de la Agafton. Fusesem pe la mătu e-mea care eraț ș

călugări ă acolo…L-am purtat cu mine pe la Viena, apoi la Berlin, iț ș deabia acum prinde via ă…Acum, sub sclipirile acestei toamneț fericite…Din acest basm a vrea să scot câteva file, cum fac aurariiș când scot metalul galben din minereu…Căci Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor, cum soarbe soarele un nour de aur din marea de amar… Îmi umblă prin cap un Zburător care seamănă cu chipul feciorului de împărat, cu Călin…

- i tu vei fi fiind Zburătorul!- glumi Veronica.Ș-Dacă eu sunt Zburătoul, tu vei fi Fata de Împărat!Veronica râse, nu mai avea figura aceea obosită; în preajma

poetului se sim ea u oară ca un fulg i era fericită. Uita de toateț ș ș necazurile ei, râdea îmbujorată, chicotea, ceva nou, nelămurit, parcă, inunda întreaga ei fiin ă, transpunându-se în altă lume…ț

87

Ajunseră pe poiana din fa a mânăstirii, o călugări ă trecea cu oț ț doni ă cu apă în mână, din straiele ei negre se vedea doar un cap frumosț de fecioară tânără, din care-i scânteiau doar ochii.

-Ce necazuri va fi adus-o aici, sărmana?-o consolă Veronica. Cândva îmi intraseră i mie ace ti gărgăuni în cap! A a-i spusesemș ș ș mamei: <Mai bine călugări ă decât măritată!> Dar mi-a trecu repede…ț

-De te găseam aici la Agapia călugări ă, îmi puneam i euț ș comănacul i-mi îmbrăcam sutana, pe-aici prin preajma ta, glumiș poetul.

-Nu glumi cu cele sfinte că te vede Dumnezeu!Se a ezară pe-o bancă, Eminescu scoase o hârtie din buzunar i-oș ș

rugă pe Veronica să-l asculte. Eminescu î i repară vocea i începu:ș ș Fost-a împărat odată i trei fete el avea…ș Veronica se făcuse mică lângă el i asculta ca o colări ă frumoasa poveste din gura poetului. ÎIș ș ț plăcea nespus de mult peisajele pe care le descria Mihai, felul cum cădeau rimele interioare i mai ales cum citea el cu inflexiuni în voceaș când optită, când rostogolită, când rară i domoală ca un flaut rătăcitș ș seara prin singurătă i.ț

-Ce frumosă este, Mihai, întreaga poveste!-izbucni Veronica într-un acces de veselie, după ce ascultă basmul.

-Din această poveste a vrea să scot numai dragostea dintre Călinș i frunoasa lui mireasă…Arta, Veronico, e lefuire permanentă…A aș ș ș

au făcut bunăoară Michelangelo, Fidias sau Homer…Veronica tăcu. Voia să-i spună că scrie i ea poezii, doar citise iș ș

câteva în prezen a lui la seratele ei literare; dorea să i le dea să leț citească i să i le lefuiască…Din spusa lui despre cele două mariș ș personalită i, cioplitori în piatră, în elese că i poeziile trebuie lucrate laț ț ș fel…

-…cine este atins de aripa geniului, acela este i nefericit,ș Veronico!- termină Mihai trist.

-Hai, lasă triste ea , să mergem că mă ceartă mama!ți Veronica îi întinse mâna, se sculară de pe bancă i plecară peȘ ș

cărarea întoarsă a Filioarei; toamna la Văratic e lini te, o lini te ruptăș ș din tăcerea Carpa ilor, aurul lunii poleia potecile, umbra Ceahlăuluiț străjuia în zare, câteva firi oare de nori î i esălau fuioarele de rezeleș ș ț lunii, era ceva tainic în orice, i sufletele lor pluteau fericite în noapte…șAu mers în tăcere tot timpul până au ajuns acasă.

-Noapte bună, Veronico!-Noapte bună, Prin ul meu!ț

88

21

mintirile de la Văratic încă le mai erau proaspete câd veni iarna grea cu geruri i zăpezi care puseră stavilă efuziunilor lorș de dragoste…Doar serile la teatru îi mai legau i rarele luiș

vizite, sub cine tie ce motive, în salonul rectorului. i toate acestea subș Ș privirile bănuitoare ale celor din jur care cleveteau pe socoteala lor vrute I nevrute.ș

AMihai se dedică mai mult cititului, citea i lucra zilnic laș

bibliotecă până noaptea târziu, voia să pună ordine în căr i, să le clasezeț i să le inventarieze.ș

Dintre toate anotimpurile, Mihai dedesta iarna i, an după an,ș după Viena, iernile îi deveneau tot mai nesuferite; acum la bibliotecă găsise căldură i răgazul de-a lucra. Când venea însă acasă, i primul seș ș potrivea să fie el, trebuia să aprindă focul în sobă, adesea să taie lemne i să facă ordine în ș balamucul lor. Drumul de la bibliotecă îl făcea de

obicei pe jos, acum gerul îi pi ca urechile, de i îndesa pe capș ș semijobenul lui cumpărat de la Berlin. Kir Evdochie, cojocarul de pe strada lor, îi promisese o căciulă cu boruri de-aia boierească care ar fi putut să-i pună urechile la adăpost de arsura gerului, dar n-o putuse cumpăra pentru că nu-i sosise simbria de două luni.

Ajunse acasă posomorât, frecându- i mâinile care-i înghe aserăș ț de ger. Trase la gura sobei, de data acesta Miron aprinsese focul i sobaș duduia, lemnele trosneau în foc sub flăcările jucău e ale bunuluiș Prometeu. Î i scoase o igară i o aprinse la tăciunii din gura sobei,ș ț ș ochii îi scăpărară pe ro ul flăcărilor i câteva clipe avu iluzia că dinș ș pâlpâirile lor se ese chipul Veronicăi, fa a ei bălaie, ochii ei, obrajii ei,ț ț părul ei…Se întrebă de ce oare nu mai dăduse nici un semn de via ă deț aproape două săptămâni. Atunci venise la bibliotecă la el să împrumute ni te căr i i femeia se purtase rece cu el. Îl întrebase doar atât: <Ce maiș ț ș face domnul Eminescu?> De ce doar domnul Eminescu când altădată îi zisese Mihai sau Gajus, copilul meu… În bibliotecă nu era nimeni care să-i suspecteze! După ce ie ise, două doamne, în hol, o urmăriseră cuș privirile lor răutăcioase, pe una o recunoscuse de la seratele Veronicăi, I amândouă o împro caseră cu vorbe de ocară. <Se schimbă cam desș ș

doamna Miclea!>- zisese cea mai tânără, după ce femeia trecuse pe lângă ele. <Cred că l-a băgat pe rector la mari cheltuieli cu atâtea haine…>- răspunsese cealaltă. <Ce să-i faci, nu i-a plăcut lui so ieț tânără i frumoasă?> <După care se dă-n vânt toate lichelele Ia ului!>ș ș <Nu prea mai iese, la balul Clubului n-a catadixit să vie, acum se dă-n

89

vânt după teatru, unde poate să- i etaleze tualetele…> <Scorpiile!-ș gândi Eminescu, vin în casa ei, apoi o bârfesc!> i trânti u a plecând cuȘ ș un gust amar în gură spre rafturile tixite cu căr i. Ce să facă? Să se ducăț acum la ea să-i spună ce gândesc oamenii despre ea? Se gândi la un motiv serios pentru o a a vizită nocturnă, vreo hârtie, ceva, care s-oș semneze rectorul. Îl durea mai mult faptul că era i el băgat în oalaș lichelelor…Sau poate că aveau dreptate i acele femei, ceva trebuie săș fi fost adevărat…O văzuse i el la seratele ei expansivă cu tot felul deș cuno tin e bizareș ț pe lângă ea…domnul Jorj, domnu’ Mihalache, domnu’ Ghika, domnu’Popescu, domnu’ Dracu…<Am s-o las în pace să-mi văd de doctorat!>- gândi el.

Fumul igării curgea în cercuri albe i fa a lui se ro ise de călduraț ș ț ș de la sobă, dar i de ciudă. Se scutură din toropeala care-l cuprinsese iș ș se hotărî, se va duce la ea chiar acum, are i un motiv serios de a-l căutaș pe rector…A găsit la un anticar un manuscris slavon i vrea să-i cearăș aprobarea să-l achizi ioneze pentru bibliotecă; mâine anticarul are altț client i-l va pierde!ș

Se îmbrăcă repede, î i trase o onii i ie i în stradă. Rămase însăș ș ș ș ș năuc, cete de copii umblau pe la casele oamenilor cu colindul, cântecele i chicotele lor făceau larmă în tot ora ul. Era deci Ajunul Crăciunuluiș ș i el habar n-avea! Afară ningea lin cu fulgi mari ca de vată i-n aerș ș

plutea miros de tămâie; peste tot strigăte, râsete, cântece de lăutari iș petreceri la localuri… Să se mai ducă? Unde plecaseră Scipione Bădescu i cu Miron Pompiliu? În astfel de situa ii a teptau acasă iș ț ș ș luau masa în trei, în compania patroanei, doamna Burlă…Acum dispăruseră ca prin farmec i-l lăsaseră singur…Cum de uitase el deș această seară? Cum de pierduse contactul cu lumea? Ce frumoase erau serile lui din copilărie în Ajunul Crăciunului! Serile lui de la Ipote tiș când colinda cotuna cu to i âncii satului până peste deal i venea cuț ț ș desaga plină cu colăcei, nuci i covrigi i-l a tepta Raluca în poartă:ș ș ș <Săturatu-te-ai de umblat, Mihăi ă, cu to i câinii satului după tine?> iț ț Ș punea desaga căpătâi ca nu cumva să i-o fure cineva i diminea a oș ț chema pe Henrieta i pe frate-său i împăr eau tot ce strânsese el,ș ș ț spărgeau nuci i mâncau i cu cojile încăl au motanul tărcat, chinuindu-ș ș țl prni casă.

C-am venit i noi odatășLa un an cu sănătate……………………..Cui sunt, Doamne, aceste case,Oi Ler-oi, d-ai Ler-oi, Doamne,A a nalteș

90

MinunateCu por ile ferecate…ț<Oare poarta Veronicăi o fi ferecată?>-preluă el ideea din

colindul pe care-l cânta o droaie de copii pe la vecinii ei. Coti aproape cu ei pe strada Butului i- i aprinse o igară. <Din ce săla i sunte i, măi,ș ș ț ș ț afurisi ilor?>- strigau femeile pe la por i cu co urile pline. <Dinț ț ș Sărărie, coni ă!>- răspundeau copiii în cor…ț

A a s-a trezit el la poartă la Veronica, înconjurat de copiii care seș înghesuiau, chema i de dada Ana, să le împartă colinde e, nuci iț ț ș covrigei. Pentru frumuse ea obiceiului, Veronica ie ise i ea afară cuț ș ș cele două copile să-i dea o mână de ajutor maică-si. Observându-l, Veronica strigă:

-Ce-i, domnule Eminescu, ai plecat la colindat?-Am plecat, dadă Ană!- se adresă el maică-si.Veronica trase fetele mai într-o parte i a teptă să vadă cam ceș ș

vrea poetul la ora asta. Avea dreptate ea când îl boteza cu fel de fel de epitete, de la trăznitul, împu că-n lună, pustnicul, la steauaș rătăcitoare…

-A dori să vorbesc cu domnul rector în privin a bibliotecii…ș ț- tefan e invitat la profesorul Cimpoie u; nu ti i dumneavoastrăȘ ș ș ț

că ardelenii la astfel de ocazii se strâng to i la un loc i-l bocesc pe tataț ș Iancu?- îi răspunse dada Ana.

-E ceva urgent!- insistă Eminescu.-Ce-i a a urgent, domnule Eminescu?- sări Veronica, prefăcându-ș

se curioasă, de i tia că motivul principal era ea.ș ș-Am găsit la un anticar ni te manuscripte vechi, până mâineș

poate dispar…-Dar intra i în casă, copilelor!- se ră oi dada Ana la nepoate, i tuț ț ș

fătucă, se adresă ea Veronicăi, invită-l pe domnul bibliotecar înăuntru i discuta i omene te, nu pe la por i!ș ț ș ț

Dada Ana o luă pe Valeria de mână i pe Virginica în bra e iș ț ș urcară scările în cerdac; tia că Veronica se simte bine în prezen aș ț poetului i-i pier toate toanele ei… i ea iubise odată la fel cu patimă iș Ș ș dragostea se stinsese greu, lăsând răni adânci în suflet; fata cu ea semăna, era iute i vijelioasă în amor i se mânia repede…<N-a avut iș ș ș ea parte de-o dragoste curată…>- gândea maică-sa compătimitor, în timp de pregătea a ternutul copilelor. Maică-sa o speriase pe Veronicaș că dragostea vinovată cu alt bărbat decât cel hărăzit de Dumnezeu î iț aduce numai nenorociri i- i pustie te căminul, venind cu blesteme dinș ț ș mo -strămo …Veronica îi răspunsese că Mihai nu-i un bărbat oarecare,ș ș dragostea lor e curată ca o lacrimă i nepătată de împreunări fizice…ș

91

Femeia acum se sim ea împlinită, găsindu- i preocupări între cei patruț ș pere i ai casei; citea, îndemnată de poet, împrumutase pe Poe i acumț ș citea nuvelele lui fantastice care erau la modă i-i plăcuseră, voia săș traducă una din ele i s-o publice , fie în ș Curier, fie la Convorbiri, ajutată de Eminescu.

După ce culcă feti ele, dada Ana trecu la bucătărie să leț pregătească o gustare celor doi. Eminescu cu Veronica trecuseră în hol pe o sofa , discutând aprins i imputându- i fiecare faptul că nu se maiș ș văzuseră demult, dând vina unul pe altul.

Veronica îl invită pe poet la masă, era ajunul Crăciunului i dadaș Ana se pregătise cu de toate. Le aduse friptură de curcan cu vin de Pomârla. După masă Veronica dorea să-i citească lui Eminescu nuvela tradusă din Edgar Alen Poe. Veronica făcea pe supărata, violen aț limbajului ei anula parcă spuma cărnurilor care se bănuiau prin neglijeu i-o vulgarizau. Mihai ar fi dorit altceva, s-o mângâie i s-o alinte, să-iș ș

declare c-o iube te i că ar dori să se întâlnească mai des. Dar acumș ș trebuia să-i spună despre cele două cucoane care-o răstigniseră la stâlpul infamiei, despre acele lichele cu care se dă ea în vânt! Cine sunt aceste lichele? Lumea nu vorbe te degeaba! El vrea să tie adevărul iș ș ș gata!

-Ce adevăr?- sări Veronica. E ti prostu , Mihai, gelozia roade-nș ț tine ca un vierme…Tu nu în elegi că eu n-am mai ie it din casă de luniț ș de zile? Nu i-am spus că singura legătură din afară a mai rămas fostaț mea colegă de coală, Eugenia? Îi scriu i eu din când în când i ea-miș ș ș răspunde… Corespondez cu Gotha, atât, î i jur,Mihai, i-o jur pe celeț ț două copile ale mele!

Femeia începu să plângă, Mihai îi cuprinse mâinile i o implorăș să tacă. Printre lacrimi, ea căuta să-i explice:

-Doar pe Eugenia îmi mai vărs focul din când în când, î i potț proba cu scrisorile ei! Poate râzi de mine, dar, uite, citesc Dramele Parisului! i la îndemnul tău mă ini iez în limba germană. Ce vrei maiȘ ț mult? La balul Clubului n-am fost, la concerte nici atât, din când în când mai merg la teatru pentru a te vedea pe tine!

-Hai să cădem la pace, Veronico!-Cădem cu o condi ie: vreau să- i citesc ț ț Morella, n-am terminat-o

de tradus, sper ca în câteva săptămâni să fie gata!-Iartă-mă că te-am supărat! –se scuză poetul. Voi fi ochi iș

urechi!-Mai pu in ochi i mai mult urechi!- glumi Veronica.ț ș-Ce-a face eu fără ochi? Ochii mi te fură!ș

92

-Închide-i i ascultă! Dar să nu râzi de mine căci limba maiș schioapătă din când în când…

- tii că Morella a existat în realitate?Ș-Zăăău? N-am tiut!- se miră femeia.ș-O oarecare Mary Devereaux cu care voia să se căsătorască

scriitorul…De ce i-ai ales tocmai ț Morella?-Pentru că seamănă cu via a mea, cu firea mea!țFemeia începu să citească cu emo iile unui copil care dă primulț

examen. Tradusese două pagini i voia să vadă dacă are succes.ș-Interesant!- o încurajă poetul. Trebuie însă confruntată cu

originalul, traducerea ta din fran ize te î i pierde farmecul. Am să teț ș ș rog ca după ce o termini de tradus să mi-o dai mie s-o confrunt cu originalul…

- i acum pentru Ș Morella, un pahar!, ridică femeia mâna cu lichidul chihlimbariu în sus!

- i pentru noi, Veronico!Ș-Pentru dragostea noastră, Mihai!Se priviră unul pe altul în ochi i vruseră să se sărute, dar seș

retraseră stingheri i de umbra celui plecat. Mihai o mângâie pe frunteț i pe păr i-i făcu un compliment:ș ș

-Dumnezeu de-ai fi i n-ai fi a a de frumoasă, Veronico!ș șFemeia se ro i, compara ia o diviniza i o cuprinseră emo iile…ș ț ș ț

Eminescu spusese totul din suflet i trăise a a de puternic acestș ș moment. Asemenea cuvinte nu-i mai spusese nimeni! Ce se întâmpla cu ea? Părea că se află într-o corabie care încet-încet î i pierde cârmeleș i plute te aiurea pe apă…Ea, care cunoscuse via a pe toate fe ele,ș ș ț ț

instinctul i împreunarea fizică…Acum intra într-un joc capricios cuș destinul; cineva bătea la por ile ferecate ale adevăratei iubiri i eaț ș trebuia să deschidă aceste por i…De fapt, concluzionă ea, seț deschiseseră singure…Sau poate că Eminescu găsise cheile i caleaș către inima ei.

-E o mare deosebire, Mihai, între mine i Dumnezeu!ș-În ochii mei e ti însă i Dumnezeirea! Te-ai cuibărit în inimaș ș

mea ca un idol…Veronica întinse mâna i-i mângâie i ea, la rândul ei, părul Iș ș ș

fruntea:-Eu cred Mihai că tu e ti idolul…șAfară, pe fereastră, prin felinarul străzii, se vedeau căzând fulgi

mari de zăpadă ca-ntr-o feerie hofmanniană. Lampa ardea pe sofa, se-auzea în acea tăcere stranie cum sfârâie gazul, cum toarce flacăra ei mare cu pâlpâiri u oare, multicolore…Pe acest fond, zgomotul u ii îiș ș

93

trezi din visare, î i retraseră mâinile i ei, speria i, se depărtară unul deș ș ț altul.

-De ce nu pui vin în pahare, Veronico?- o certă dada Ana care venise să- i ia la revedere de la poet.ș

-Ne-ajunge, mamă, am băut destul!Dada Ana s-a înclinat politicoasă i a plecat. Ar fi dorit să maiș

stea de vorbă, toată via a trăise în singurătate văduvia i i se urâse,ț ș acum dorise să mai schimbe i ea o vorbă…Se gândi însă că-iș stinghere te…ș

-De ce te-ai ro it a a,Veronico?- o întrebă Mihai după ce plecăș ș maică-sa.

-Credeam că e el…Eminescu tăcu, stătea ca înghe at i o privea, după câteva clipe seț ș

sculă, î i puse pardesiul i jobenul i se scuză că e târziu i trebuie săș ș ș ș plece. El, care fusese a a de cald, de jovial, de plăcut, se schimbă brusc,ș deveni dintrodată rece, glacial, ceremonios, posomorât, taciturn. Îi sărută mâna femeii i plecă. Veronica privi pe masă, poetul uitase foileș cu Morella, ie i repede după el i-l strigăș ș

-Mihai! Ai uitat foile cu nuvela!Veronica i le strecură în buzunarul pardesiului, poetul îi sim iț

mâna caldă, o cuprinse de după gât i o sărută. Femeia puse capul peș umărul lui i începu să plângă. Nu tia nici ea de ce plânge, era fericităș ș de-atâta iubire, era nenorocită? Eminescu î i scoase batista i-i terseș ș ș lacrimile, apoi îi sărută ochii umezi. Veronica se desprinse din bra eleț lui i fugi repede în casă.ș

22

irea poetului, atât de contradictorie, acum î i ascu i cele douăș ț laturi ale ei; avea momente când se închidea în el i zile întregiș se pierdea în labirinturile căr ilor. Nu renun ase definitiv nici laț ț

doctorat, îi surâdea i lui o situa ie limpede privind studiile, puteaș ț ocupa, a a cum îi promisese Maiorescu, o catedră universitară…Laș mormântul lui Imanuel Kant jurase pe lespedea lui cea rece pe care o sărutase că-i va adânci cugetările i pe baza filozofiei lui va închegaș materialul pentru teza de doctorat. Acum intrase în febra traducerii Criticii ra iunii pureț iar în răstimp se adâncea în studiul paleoslavei pentru a descifra textele vechi, achizi ionate decurând. Paralel lucra iț ș

F

94

la laboratorul lui poetic, notându- i locu iuni i cuvinte vechi române tiș ț ș ș din cronici pentru a le da o nouă strălucire.

În inima lui se strecurase însă pe nesim ite i viermele îndoielii: oț ș iubea nespus de mult pe Veronica, dar adesea o ura i mai mult…Oș vedea când regină, când o bacantă femeie u oară… Adesea îlș compătimea pe rector cu o asemenea femeie, bărbosul părea om de treabă, de ce oare îl pricopsise via a cu o asemenea consoartă? Poetulț putea să n-o mai vadă o vreme i astfel s-o uite, chiar î i pusese în gândș ș s-o evite, dar când i se oferea ocazia s-o vadă, un resort în afară de voin a lui îl împingea către ea. i cu icoana ei în fa ă, uita de toateț Ș ț gândurile lui amare i întunecate i devenea vesel i fericit…ș ș ș

De câtva timp suplinea i la liceu i era foarte ocupat, Veronicaș ș auzise de suplinirea lui i venise la coală să-l a tepte. Terminase deș ș ș tradus Morella i voia s-o vadă, s-o citească i să-i spună dacă merităș ș sau nu publicată. Dar acest lucru era i un pretext de a se întâlni cuș poetul pe care nu-l mai văzuse de câteva luni.

Când Eminescu ie i de pe poarta colii, Veronica îl întâmpină cuș ș un zâmbet rece:

-Bonjur, miusiu!-Bonjur, Veronico! Ce-i cu dumneata pe-aici?-Mai mă întrebi, câine ce e ti! Am tradus ș Morella i-am venit săș

i-o aduc! Nu tiam c-ai devenit i profesor de liceu…ț ș ș-Am o clasă de derbedei cu care nu tiu ce să mai fac…ș

Majoritatea sunt feciori de bani gata i încearcă să mă submineze, darș cu mine nu la merge, ori eu, ori ei…

-A a e ti tu, ori…ori…lasă, domnule, lumea a a cum e întocmităș ș ș că n-o schimbi tu..

-|i-a spus rectorul ceva în legătură cu guvernul?-Ce să-mi spună?-Că e pe dric! Se zvone te că va cădea… i nu-mi pare rău decâtș Ș

de bibliotecă…- i biblioteca?Ș-Îl numesc pe des ăratul de Petrino!ț-Pe incultul I îngâmfatul-ăla?ș-Da! Pe acest pui de grec smintit, ce n-a primit decât sudalme de

la chelneri i palme de la curve! Crailic netrebnic cu două fe e…Eu amș ț mai avut de-aface cu el…

Era i Veronica supărată; biblioteca îi lega i le înlesneaș ș întâlnirile, ea îl tia acolo ocrotit de aripa rectorului i-l a teptaș ș ș întotdeauna ca pe unul de-al casei, acum destinul îi despăr ea…ț

95

Trecură prin pădurea Copoului i se plimbară printre pomiiș proaspăt înfrunzi i. Era o zi frumoasă de primăvară cum rar se maiț văzuse pe aceste meleaguri cu soare i cu cer senin în care zburdauș gâzele i cântau păsările cerului; un vânt cald adia u or, mângâinu-leș ș fe ele. Tineri plini de exuberan ă se plimbau i se iubeau, sărutându-seț ț ș în văzul lumii. Numai ei stăteau tri ti i îngândura i. Mergeau tăcu iș ș ț ț unul lângă altul, pe cărări ceva mai dosnice, dornici să fie singuri; aveau atât de multe să- i spună, trecuse o iarnă i o primăvară iș ș ș întâlnirile lor se rezumaseră la cei patru pere i ai casei, la câtevaț sărutări i la câteva strângeri de mână…ș

Veronica Micle îmbrăcase o rochie de mătase învolănată iș decoltată. Trupul ei zvelt irupea parcă din strânsorile mijlocului ca al unei naiade ie ită din spuma mării, gâtul gol, plin de safire, î i pierdeaș ș rotunjimile spre dealurile umerelor de lapte i-al sânilor căpriori ce- iș ș jucau boti orii la fiecare mi care a trupului ei de balerină. Capul,ș ș încadrat de onduleuri, părea o reîncarnare botocelliană de fecioară cu gură mică, cu obrajii proeminen i i barbă filiganată, ce se termina cu oț ș gropi ă ce-i dădea o aură de sfin enie i dumnezeire. Ochii mari,ț ț ș alba tri, luminau parcă din afară în interior cu ni te irisuri reflexive,ș ș care aveau în priviri i bunătate dar i un blestem de fiin ă nefericită.ș ș ț Părul, acel fuior de mătase, juca în bătaia vântului, mângâindu-i lobii urechilor…

Eminescu o privi îndelung i o întrebă:ș-Spune-mi, Veronico, care este misterul frumuse ii tale?ț-Râzi de mine, Mihai! Nu tiu cât de frumoasă sunt în ochii tăi,ș

pu inul dar pe care mi l-a dat Dumnezeu mi-a adus numai neplăceri!ț Poate dacă nu eram frumoasă, nu mă măritam la paisprezece ani!

-Măriti ul te-a deschis ca pe-o floare, Veronico, i-a sporitș ț frumuse ea…ț

<Inima care se înamorează- gândi Mihai- e bolnavă! Când e tiș îndrăgostit, pierzi realitatea faptelor…Tot ce are Veronica vulgar în ea, până când i zâmbetul acesta seducător, pentru al ii poate să fie o tarabăș ț de alamă, pentru mine însă e aur…> Întotdeauna amâna clipa unei împreunări fizice; îi plăcea incandescen a clipei când totate coardeleț sufletului său vibrau la atingerea corpului ei. Seducerea înseamnă via ăț i moarte…Stingerea amorului…ș

-Lasă-mă-n pace, Mihai, că mi-ai tulburat apele i mi-ai aprinsș sufletul cu dragostea ta!

-A dori, Veronico, să te-nchid într-un palat de mărgean la unș capăt de lume i să fii numai a mea! Să te dezbrac i să- i sărut fiecareș ș ț

96

părticică a corpului tău, să trăiec un vis de dragoste, bucurându-mă de toate darurile tale!

-Sărman poet! Ui i că trăim pe pământ…De ce nu vezi tuț realitatea i visezi mereu? Lasă asta, spune-mi ce vei face dacă nu veiș mai fi bibliotecar?

Mihai tresări, nu se gândise la o altă alternativă. Întrebarea căzu ca o cortină între o scenă i o sală. Scena erau visurile lui cu palatul deș mărgean, cu Veronica în el, regină, i el, sultanul, cu ciubucul în gurăș care-o săruta i se bucura de darurile ei. Sala era însă via a, viitorulș ț lui,incert. Ce va face el după bibliotecă? Va intra cine- tie-ceș func ionar mărunt…Sau Maiorescu, Dumnezeul lui, îi va împăr iț ț firimiturile de la masa junimi tilor…ș

-Nu m-am gândit, Veronico! Îmi place să nu mă gândesc…Acum te am pe tine i nu-mi mai trebuie nimic!ș

O trase spre el i o cuprinse pe după mijloc. Corpul femeii seș arcui i se lăsă moale în bra ele lui, vru s-o sărute, dar Veronica ,de iș ț ș dornică, se retrase cuminte la marginea drumului pe iarbă, fără să răspundă provocărilor lui. Plimbarea lor uitase de timp i se treziră peș seară. Eminescu nu mâncase nimic toată ziua i-i propuse să meargă laș Chateau-aux-Fleurs, unde se întâlnea lumea bună a Ia ului.ș

-Tocmai acolo ai vrea tu să mă duci? Mâine tot Ie ul ar bârfi i-arș ș auzi tefan…Doar tii că acolo mănâncă to i universitarii…Ș ș ț

-Cunosc patroana i ne dă un separeu la mansardă! Poate citim iș ș Morela.

Era un pretext, Eminescu dorea să fie singur cu Veronica iș separeul doamnei patroane îi oferea acest prileji. Mare amatoare de literatură, patroana, o bună profesionistă, cuno tea toate tertipurileș clien ilor. Văzându-l în compania doamnei Micle, îl conduse pe-o u ăț ș dosnică sus la mansardă. Cei doi urcară ni te scări înguste în spirală;ș mansarda era un fel de pod amenajat cu gust, o cameră mică peste care treceau grinzile, având drept geamuri cucile acoperi ului. Aerul dinș cameră era rece, plăcut, ferestrele deschise, vântul adia prin perdelele lungi de muselină sunând răcoarea mătăsii. Un pat, o masă, o carafă cu flori, un cuier i două scaune tapi ate.ș ț

-Vii des aici?- îl în epă Veronica.ț-Rar de tot…-Tot cu dame?-Nu, Veronico, cu amici…Pe perete două tablouri celebre, probabil copii, unul Imperiul

Florei de Poussin i altul ș Peisaj cu Acis i Galateeaș al lui Claude Lorrain. În primul tablou un grup de fete frumoase împră tie flori, seș

97

odihnesc lângă iubi ii lor sau dăn uiesc pe margine; zeul iubirii înț ț goană pe cer în gvadriga sa aleargă, ocrotindu-i… Florile se scutură, timpul înaintează în ritmul alert al dansului iar un tânăr războinic î iș pune capăt zilelor cu spada sa… Al doilea tablou, un peisaj marin, un golf, în care discul de ceară al soarelui atârnă peste un orizont de cea ăț cu copacii care dădeau o senza ie de răcoare…Corăbiile se profileazăț pe cer cu cordajul lor ca ni te filiganuri. Privindu-l,Veronica fuș cuprinsă de nostalgia unui voiaj pe mare în aceste inuturiț necunoscute…Acis i Galateea erau parcă o întruchipare a fericirii într-șun veac de aur unde trona iubirea peste natură într-un amurg unde se putea visa i iubi în lini te…ș ș

-Nu mă întrebi de ce-am acceptat invita ia ta?- rupse Veronicaț tăcerea, cu ochii pe cele două picturi.

-La ce mi-ar folosi răspunsul tău? Acum tiu că sunt cu tine iș ș atât!

-Astăzi am evadat din culcu ul meu pentru că sunt singură acasă;ș mama cu fetele sunt pe la Piatra iar tefan a mers la Cluj să consulteȘ ni te colegi doctori pentru că se simte cam rău…ș

-Atunci putem sta mai mult…-Numai de n-ar ciripi cineva…Veni picolo cu mâncarea: fripturele i vin de Cotnari. Dinș

farfuriile cu fripturi ie ea un miros proaspăt de abur cald…ș-Te invit la masă, pin esa mea!ț-Mersi, mon petite princes!Mâncară i băură în tăcere, după care Veronica se sui în pat. Eraș

obosită, se plimbase toată ziua cu poetul i acum sim ea nevoia să seș ț odihnească. Părea o scenă familială, ea, frumoasa cadână, i el, faunul,ș nababul, păzindu- i darul de ochii răi ai lumii.ș

-Ce rare sunt aceste clipe, Veronico! N-ar trebui să ne întâlnim mai des?

-Ui i că eu sunt măritată? i a a am întins coarda prea mult!ț Ș ș Poate vrei să mă supăr…

- i cum faci tu când te superi?Ș-Ca o mâ ă afurisită! Zgârii rău… Acum vin lângă mâ a ta i staiț ț ș

ca un mâ cuminte ce e ti să- i citesc ț ș ț Morella. Eminescu se urcă lângă ea în pat i asculta cu capul în poala ei.ș

-Tu nu m-ai iubit, dar să tii că aceea pe care în via ă ai urât-o,ș ț în moarte o vei adora.

-Morella!-Î i spun din nou că am să mor acum. Dar duc în mine o parteț

din dragostea-ah, cât de mică!- pe care mi-ai dăruit-o mie, Morellei.

98

…………………………………………………………………..În timp ce citea, Veronica se văzu într-un giulgiu condusă de

ni te alămuri stranii care-i cântau sinistru un cântec de jale spreș mormânt. În urma ei un convoi lung, călugări ele îi cântau cântece deț slavă la cer, iar Mihai în urma ei, în costum de satir antic râdea de ea; avea un fel de cap de meduză cu o gură enormă i părul numai erpi…ș ș Striga râzând după ea: <Copil neghiob, fiu al amorului din care s-au înfruptat to i, Hadesul să te înghită!> Scena i-o imaginase în timp ceț ș citea i acum închipuirea ei i-o luase razna. Privi spre Mihai, era lângăș ea, tăcea i asculta. Îi imputase el ceva de se trezise cu aceste gânduriș stranii? Cert este că citirea Morellei o inervase, nici ea nu tia de ce.ș Sări din pat, hotărâtă să plece, plângea, era iritată i supărată. Mihai îiș tia tabieturile; în astfel de clipe trebuia s-o lase în pace.ș

-Să mergem, Mihai, să mergem!-Ce-i cu tine, Veronico?-Citirea Morellei mi-a declan at to i nervii din mine… N-amș ț

putut să suport scena mor ii i râsul tău de Căpcăun…ț șPlecară. Coborâră în tăcere dealul Copoului, luna dulce turna

miere peste vârfurile copacilor I de undeva dinspre Arnoteanu veneaș cântecul unui corn, un dulce i melancolic cântec de corn…ș

O conduse până pe strada Butului; la despăr ire Mihai o sărută i-ț șo lăsă singură. Rămăsese cu un gust amar, după ve tile cu cădereaș guvernului. O luă spre Bolta rece să- i răcorească sufletul cu câtevaș ulcele de vin. Numai a a putea da brânci închipuirilor lui. Apoi singur-șcuc o luă agale spre proaspăta lui locuin ă din Valea Plângerii. Încotroț mergea corabia vie ii lui?ț Corabia vie i-mi, grea de gânduri,/De stâncaț mor ii risipită-n scânduri,/ A vremii valuri o lovesc i-o sfarmă/ i seț ș Ș izbesc întrânsa rânduri-rânduri.// Iar eu pe-un ărm pustiu murii înț pace./ Deasupre frun i-mi luna-n nouri zace,/ Trecând încet pustiileț Saharei/ i luminând o lume care tace.// La miezul nop ii vezi pustiaȘ ț plană/ Născând de suptu-i mândră caravană/ De mor i în văluri lungiț i, trează,/ Mergând încet spre-un vis: Fata-Morgana.// De prinș

de erturi lungi i depărtate,/ În iruri vin scheletele uscate./ Pustiu-ș ș șatunci cu caravane-sate,/ Dormea ca mort sub luna care bate.// O caravană lângă mine trece,/Naintea ei vine-o suflare rece./ În iruriș lungi se strecur i se strecur: / Eu număr unul, număr doisprezece.//ș Dau să mă mi c, nu am nicicum putere,/ Căci eapăn mort eram i fărăș ț ș vrere./ Pleoapele-mi pe ochi erau lăsate/ De i prin ele nu aveamș vedere…

Ajunsă acasă, Veronica se zvârcoli toată noapte în pat. Ce va face Mihai dacă se va adeveri zvonul că va fi înlocuit de la bibliotecă?

99

Oare îl mai putea vedea? Oare se mai puteau întâlni? Ca revizor colar,ș Mihai pleca aiurea prin sate, uitând să mai dea prin Ia i… i cum eraș Ș alunecos, putea oricând să se îndrăgostească de vreo institutoare de prin satele Moldovei…

23

oua slujbă păru la început ceva mai grea; să colinzi două jude eț prin coclauri i noroaie cu te miri ce în miez de iarnă i peș ș căldurile lui cuptor, vara, fu un motiv de îngrijorare pentru

poetul învă at cu scaunul bibliotecii. Dar orice rău e spre bine, gândeaț Mihai, cu revizoratul lui reînnoda un fir rupt în copilărie când colindase ara-n lungi i-n curmezi …Intra în contact cu popula ia rurală,ț ș ș ș ț

singura care-l interesa cu adevărat…

NLa început, revizorul convocă învă ătorii pentru conferin eleț ț

anuale, lec iile practice le inu la coala din Sărărie, unde descoperi unț ț Ș învă ător bărbos care avea mare talent în ale pedagogiei i careț ș desfă ură ni te lec ii de toată frumuse ea, inând-o numai în snoave iș ș ț ț ț ș bra oave…ș

-Creangă mă numesc, se recomandă el i-i întinse mânaș revizorului, apoi pe dumneavoastră vă cunosc de la Convorbiri i de laș binliotecă! În pârdalnicul nostru de Ie i cine nu vă cunoa te? Vorbaș ș ceea: Ie i în drum i tot satul se cărăbăne te cu ochii pe tine! Că mataleș ș ș e ti Craiu-n ara noastră-ntrale poeziei!ș ț

-Mul umesc pentru compliment, domnule Creangă! i felicităriț Ș pentru harul dăscăliei… Tare e ti ugubă la vorbă i slobod la limbă,ș ș ț ș a a cum îi ade bine moldoveanului…ș ș

-D-aia-i dai fătucii să mănânce, să-ndruge i ea vrute i ne-vrute!ș ș Ce-am avut i ce-am pierdut? O muiere care mi-a mâncat din fiere i-oș ș popie dezpopită…

Din ziua când s-au cunoscut, Eminescu i Creangă nu mai puteauș sta unul fără altul. Au început să- i depene amintirile. Eminescu îiș povesti de unde venea, despre copilăria lui, despre cotuna Ipote tilor,ș leagănul primilor ani ai vie ii, îi vorbi apoi despre Viena, despre Berlin,ț despre Buda-Sakia-Muni, despre Schopenhauer, i despre multeș altele…Creangă cu vocea lui gravă, plină de inflexiuni, îi povesti despre raiul Humule tilor, despre fra ii i surorile lui, despre obiceiurileș ț ș din sat, despre necazul lui cu fosta nevastă, Ileana, despre băiatul lui… Eminescu râdea ca un copil când asculta toate drăcoveniile lui i-lș

100

încuraja să le a tearnă pe hârtie. Seara la ș Bolta Rece, la grecul Kir Amira, continuau la un pahar de vin cu pove tile lor până spreș diminea ă.ț

-Plăte te băiatul!- zicea Creangă- vorba ceea: ș Aista-i băiatul găl anul,/ Care i-a băut sumanul,/ i-a rămas într-un ilic/ i îl ieț ș Ș Ș dracul de frig! Hei, coane Mihai, le-a scrie eu toate cele, dar cine mi leș ieie mie în serios?

-Bădie, eu am un gând cu dumneata…Înainte de-a te duce la seratele Junimii, am să te duc în seara asta în casa lui Micle să distrezi cucoanele…I-am promis Veronicăi…

- tiu, coane Mihai, că tălică stai bine cu cucoana Miclea i i-iȘ ș ț dragă, dar ărăniile mele-s cam nesărate pentru obrazul domniilor lor!ț

-Lasă-le de cucoane, c-or să te-asculte numai ochi i urechi!ș-Aista a e-i,cucoane, că eu o văd pe Tinca mea, când i le citesc,ș

râde, bicisnica, de se perpele te pe jos ca apucata! Dar acum la mâncareș să n-avem grabă că ni se întorc burdihanele pe dos…Las-o pe duduca Miclea c-avem noi ac de cojocul ei!

Tăcură, mâncară i băură.șEminescu îl privea pe Creangă cu o curiozitate de copil, i se

părea rupt din munte, un dar al naturii, făcut oamenilor…Gras, bărbăs, clăpăug, cu mi cări lente, în hainele lui de iac, părea mai de grabă unș ș negustor de Lipsca, decât un institutor de coală nouă.ș

-N-ai încercat să te însori, coane Mihai?-Până acum n-am avut timp; n-am stat locului, ba cu una, ba cu

alta…-Însurătoarea te-adună de pe drumuri…Dar dacă pă e ti ca mine,ț ș

sireacul…De-abia mă pricopsisem cu dăscălia mea, că vine un trăznit de coleg pe la mine, unu Ivanciu, care m-a dus la economu bisericii Patruzeci de Sfin i…{sta avea o copilă, I, nici rasă, nici tunsă, i-oț ș cerem de nevastă. i economu, dornic să- i mărite odrasla, mi-o dă mieȘ ș pe cap. i-acestă fimeie mi-a mâncat via a patru ani… i-am făcut i-unȘ ț Ș ș ficior cu ea…După care am luat iitoarea asta cu care mă în elegț ț bine…

Apoi îi vorbi despre admira ia pe care-o are pentru Tituț Maiorecu, care-i fusese profesor i-l ajutase mai târziu cu postul… i-iș Ș poveti despre mica revolu ie de la 3 aprilie din 1866, când l-a scăpat peț Calinic din mâna armatei, trecând de frac iunea liberară, când îlț botezase Negruzzi popa Smântână… i a a i-a mers numele… Ș ș

Nocturnii Eminescu i Creangă se înfă i ară la poarta Veronicăiș ț ș la o oră târzie ca doi crai rătăci i ai Ia ului, având un mare chef deț ș vorbă. Se îndemnau unul pe altul care să strige. Dacă rectorul era acasă,

101

ce-aveau să-i spună ei la ora aceea? Sau dacă ie ea dada Ana i-iș ș ru ina, cum de altfel o mai făcuse, pe unde scoteau căma a?ș ș

Se hotărâră să nu mai strige, deschiseră poarta tip-til, în vârfuile picioarelor, i intară-n curte printre umbrele pomilor, postându-se înș fa a casei.ț

-Se vede treaba, coane Mihai, că sunt la sindrofie, zise Creangă, chiorându-se pe geam; ia prive te i matale să vezi ce n-ai văzut, lumeș ș ca-n târgul lui Cremene, numai cucoane i cuconi e!ș ț

Veronica nu-l cunoscuse personal pe Ion Creangă, îl văzuse pe exdiacon la teatru sau la întâlnirile lui politice, fermecând adunarea cu vorbele lui colorate, împrumutate din limbajul co căresc al ăranilor. Î iț ț ș amintea, elevă fiind, că-l ascultase odată la o întrunire politică i muriseș de râs, întreaga adunare râdea de snoavele lui presărate în cuvântare. A fost nevoie să-l oprească organizatorii căci altfel ar fi transformat adunarea în bâlci. Câ iva junimi ti srigaseră să iasă afară din sală căț ș locul lui e la amvon…

Când Eminescu îi vorbise Veronicăi despre el i-i povestise ceș stofă de povestitor zace în acest om, femeia îi ironizase pe-amândoi:

Tună i v-adunăș Ca doi fră iori,ț Tu împu că-n lună,ș El împu că ciori!șEminescu râsese i-i atrăsese aten ia că astfel de oameni nu seș ț

găsesc pe toate drumurile, el era o tulpină ce răsărise dintr-o rădăcină seculară.

-Pe cine căuta i dumneavoastră? –ie ise cucoana Maria, femeiaț ș din casă, să ia apă rece pentru invita i.ț

-Pe duduca Miclea, pacatele noastre, îi răspunse Creangă, că ne-am luat cu a teptatul i era gata-gata să ne-apuce zorile dând ocolș ș casei…

Femeia se duse în salon i-i opti Veronicăi că Eminescuș ș împreună cu un necunoscut doresc să-i vorbească. Auzise i ea de laș unu i de la altul că, din vară, de când se cunoscuseră, nu puteau fiș văzu i decât împreună; unde era Eminescu trebuia să fie i Creangă iț ș ș viceversa. Se tot întreba i ea ca toată lumea ce-or fi vorbind ei zile-șntregi de nu mai termină. Când Veronica îi imputase poetului că nu mai are timp pentru ea, el dăduse vina pe noua slujbă, dar adevărul era altul i ea îl tia. Creangă cu Eminescu o luau razna pe dealul Buciumului,ș ș

dând ocol Ia ului, sau se închideau la ș Bolta rece i puneau ara la caleș ț stând până-n zori. Ba câteodată mergeau la bojdeuca lui Creangă sau la cancelaria revizoratului i-o continuau a a până a doua zi.ș ș

102

-V-a i îndurat să-mi călca i i mie casa după atâta amar de timp,ț ț ș trebuia să vă a tept cu flori!- ie ise Veronica în pridvor, invitându-i înș ș casă.

-Am venit i cu domnul Creangă, căută Eminescu să se scuze,ș a a că nu prea îndrăzneam să…ș

-Domnul Creangă e a teptat de mult în casa noastră! Pofti i i nuș ț ș mai face i pe supăra ii că nu vă mai stă!ț ț

-Dapăi, dudui ă, ț Popa Smântână, cum m-au botezat junimi tiiș umblă teleleu până-n chindie după ziua de ieri i sireacul n-o maiș găse te!ș

-V-a teaptă doamnele ca pe pâinea caldă, mai ales când au auzitș că-i vorba i de domnul Creangă…ș

Intrară în salon, Creangă se trase ru inos după u ă i Eminescu îlș ș ș urmă. Veronica făcu cuno tin ele:ș ț

-Pe domnul Eminescu cred că-l cunoa te i…Pe domnul Creangăș ț vi-l recomand acum, el e cel mai mare povestitor al românilor…

-Dragile mele cuconi e, începu Creangă, eu a zice s-o lăsa iț ș ț moartă-n popu oi cu ș cel mai mare; obraz de scoar ă cumu-s eu, n-amț motive de-mpăunare, chiar dacă duduia Miclea îmi pune corni ele luiț michidu ă i face din ân ar armasar arăpesc…Vede i-vă de conciurileț ș ț ț ț dumneavoastră căci eu cu conu Mihai am picat cam pe nepusă mămăliga i ni-i teamă că v-am stricat sindrofia!ș

To i râseră i bătură din palme.ț șDupă câteva poetese care citiră poeziile lor, urmă Creangă:-Eu, dragele mele, n-am nimic scris, căci am cutezat că ărăniileț

mele nu sunt pentru obrazul sub ire al domniilor voastre, dar, fiindcăț m-a i rugat, eu am să vă spun una de pe uli a mare!ț ț

i începu să le povestească despre Ș soacra cu cele trei nurori…

24

minescu dădea rar prin Ia i, stătea mai mult pe drumuriș străbătând coclaurile Vasluiului, inspectând colile rurale. Deș altfel noua func ie venise ca un balsam peste rănile din ultimulț

timp, voiajul prin ară, contactul cu lumea satului, cu învă ătorii i înț ț ș mod deosebit cu Creangă, îl depărtară de femeia care în închipuirea lui luase înfă i area Elenei.ț ș

EViermele neîncrederii, rozând tot mai mult din inima poetului, îl

făcuse să uite pe muza de la Ia i din mai multe motive. Mai întâi răriseș

103

vizitele acasă la Veronica, apoi căuta să stea cât mai departe de ea. De vină era i femeia cu ochii luneco i care-i dădea motive de gelozie iș ș ș adesea afi a o relativă indiferen ă fa ă de poet, dar i prietenii care-l totș ț ț ș bârfeau pe la col uri că i-a legat via a de-o curtezană…ț ș ț

i pe lângă toate acestea nu mai avea nici timpul necesar pentru aȘ între ine această rela ie. Ve nicul revizor pe drum, schimba gabrioletăț ț ș după gabrioletă, din cătun în cătun să inspecteze colile. Câteodată,ș când nu găsea nici un mijloc de transport, o lua pe jos, mergând chilometri întregi din sat în sat pentru a face pe plac noului Ministru al Instruc iunii care-l soma să inspecteze cât mai multe coli. Doarț ș edin ele Junimii îl mai chemau la Ia i din când în când, în rest urbea îiș ț ș

devenise tot mai nesuferită…Icoane vechi din copilărie, cu icoane noi se amestecau acum în

imagina ia lui i-i reveneau în memorie, căpătând contururi dulci deț ș amintiri; satele moldave reînviară aura de vis a anilor când călătorea cu tătâne-său pe mo ia boierului Bal prin satele boto enene… Trecuseș ș ș printr-o coală curată i-i plăcuse: un local luminos i înflăcărat deș ș ș dragostea de carte a dascălului…Dar majoritatea colilor arătau jalnicș i rapoartele lui către Minister erau din ce în ce mai sceptice…ș

Rar de tot câte un primar care auzise de el i-i cuno tea valoareaș ș îi punea la dispozi ie câte-o gabrioletă să-i înlesnească munca deț revizor sau îl invita la el acasă pentru a-l cinsti cu o masă sau cu o găzduire peste noapte.

-Hii, la deal, călu ii tatei!ț-Păi încotro, domnule primar?-Fiindcă a i venit prin aceste coclauri neumblate, nu ade să nuț ș

trece i i pe la mine pe la mo ie!ț ș ș-Bine dar nu prea am timp…-Nevastă-mea, Arina, pune mare pre pe poeziile scrise deț

dumneata…Cite te ș Convorbirile i e la curent cu literaturaș junimi tilor… i a a se lasă seara i n-o să vă lăsăm să înnopta i peș Ș ș ș ț drumuri!

Ajunseseră la mo ie seara, primarul avea casă mare, un vechiș conac boieresc cumpărat de la un grec scăpătat, semăna cu mo iaș boierului Bal , administrată de taică-său. ș

În u ă îi întâmpină nevastă-sa care se fâstâcise auzind pe cine areș oaspete.

-Domnul Eminescu, poetul, visul tău…Apoi către Mihai: A făcut pensionul la Paris, acolo ne-am cunoscut noi…

-Arina!- se recomandă femeia. Semăna cu o copilă de pension, nicidecum cu o nevastă de primar. Femeia zâmbi în col ul gurii, făcândț

104

în obrajii înro i i două gropi e mici…Eminescu î i aduse aminte căș ț ț ș semăna cu Milly, copila de la Berlin, care-l înso ise de câteva ori înț excapadele lui de dumunica la Postdam. Avea culoarea fe ei de unț ro u-bujoriu i un păr blond, incendiat, care cădea în bucli oare peș ș ș frunte , făcând-o un fel de trengări ă.ș ț

-Ne-am închis aici, domnule Eminescu, în acest col de lumeț părăsit i de Dumnezeu…ș

Eminescu privi pe fereastră, era spre asfin it, un apus ro ietic prinț ș care soarele privea la ziua care se dusese; valea toată era plină cu vii ruginite, iar din loc în loc câte un nuc verde ce se lupta cu brumele toamnei, străjuind zările. La orizont se zărea o pădure i peste vârfurileș copacilor soarele care scăpăta într-un imens incendiu, înfiorător prin propor iile lui cosmuice…ț

-A vrea să vă servesc ceva gustări!- zise Arina, ru inată deș ș promisiune. Am să vă las singur, so ul cu treburile lui n-are nici o clipăț de răgaz…Îmi spuse că l-a chemat prefectul i se pregăte te de plecare.ș ș

-Cum să refuz eu o asemenea gazdă, Arina!- o măguli poetul. Femeia se minună, îi zisese pe nume, după câteva minute apăru

schimbată, acum nu mai era feti a care i se păruse la început, era oț femeie în plină vârstă, aureolată de distinc ie i gra ie.ț ș ț

-E ti frumoasă,Arina!-glumi poetul, contemplând-o, în timp ceș pregătea masa. Dar în gluma lui spusese adevărul gol-golu .ț

-Mul umesc, dar nu merit complimentele… i dumneavoastrăț Ș cum a i cutezat să da i poezia din Ie i pe proza amară de la ară?ț ț ș ț

<Dacă este a aș , gândi Eminescu, nici proza de la ară nuț e de lepădat!> Proza de la ară-Arina! Poezia de la Ia i-Veronica!ț ș

După masă Arina cântă Chopin la pian, o sonată pe motive populare poloneze.

-E ti cumva fiică de cneaz de- i place Chopin?ș ț-Vi ă nobilă, aruncată pe sol sterp!- râse femeia.țCe se întâmplase peste noapte nici el nu mai tia, se trezise în patș

diminea a, luminat de razele soarelui care băteau violent în geam.ț Romantica Arina stătea lângă emineu pe un scaun i medita, foculș ș sănătos trosnea, răspândind un aer cald în toată încăperea.

-A dormit bine, domnul poet?-Cu vise!

i Mihai nu glumise, visase că strânsese o femeie în bra e i-oȘ ț ș iubise toată noaptea. Pare să fi fost Veronica, dormea cu ea în pat, era lună plină, stelele-făclii făceau cu ochiul pe geam, i-o primăvară ruptăș din rai, cu căldură i verdea ă multă, probabil erau la Văratic, o inea peș ț ț Veronica cu capul pe bra ul lui i-i povestea ceva, o excapadă la Berlinț ș

105

cu o fată, probabil Milly, din când în când îi săruta ochii umezi i ea îiș atingea cu buzele lobul urechii. La un moment dat s-a trezit sub bătăile puternice care se-auzeau în u ă. L-a i văzut, era el, Micle, bărbosul,ș ș avea o bardă mare în mână, asemenea celor folosite de călăi pentru decapitarea condamna ilor la moarte. Venise deasupra lui i ridicaseț ș securea să dea. La un moment dat a strigat tare cineva: <Nuuuu!> Era Veronica. Glasul ei. El s-a ridicat i a fugit pe geam. Veronica strigaș după el: <Mihaiii!> Prive te în urmă, alerga i ea după el, era descul ă,ș ș ț într-o căma ă de noapte care-i atârna până-n pământ. Avea în părș romani e albe i fa a îmbujorată. A a teptat-o, a luat-o în bra e i aț ș ț ș ț ș intrat cu ea în codrii Văraticului. A a s-a terminat visul…ș

- i mă rog, ce vise?ȘÎntrebarea femeii rămase fără răspuns, pe ea o rodea altceva.

Voia să-l părăsească pe primar i să intre institutoare la o coală dinș ș jude .ț

-Nu-l cuno ti, e o bestie! M-a claustrat, m-a închis aici ca pe-oș pasăre-n colivie!

-De acord ,Arina!- îi promise poetul- dar…Ajuns la cancelaria Revizoratului, Mihai găsi un plic pe masă. Îl

desfăcu i îl citi, era de la Veronica:ș Dragă Mihai,

Î i ziceam că e minciunățCând spuneai că eu i-s dragă,ț

Că e ti un împu că-n lună,ș șDrac ce apa o încheagăi că n-a putea vreodatăȘ ș

Nici a te iubi, nici crede,C-a mea inimă jurată

Nici n-aude, nici nu vede.iretenii de muiereȘ

Ca să-ncerce-a ta iubire…Dar tu trist i în tăcereș

Ai plecat plin de mâhnire.Haide, vino, fii cuminte,

Dac-ai fost împu că-n lunășEu am fost, adu- i aminteț

i zglobie i nebună!Ș șVeronica.

106

25

recuse o iarnă grea pentru poet, dar venise o primăvară frumoasă cu bucuriile unei vacan e de câteva zile la Văraticț împreună cu Veronica.T

Tabloul naturii era fantastic, în nord străjuia Ceahlăul, muntele sacru al Moldovei, regele falnic al |ării de Sus, apoi venea Rarăul, seme ul munte, i el tot un străjer la por ile moldave, după care Mun iiț ș ț ț Ciungi, călca i de atâtea ori de picioarele lor în excursiile care seț organizau, urma i de dealurile lui Bogdan, toate înverzite i înflorite,ț ș aducând răcoarea pădurilor până jos la Agapia i Văratic. Dar cel maiș drag loc al lor era Poiana |igăncii, un loc binecuvântat de Dumnezeu în care primăvara erau nuntiri de fluturi i gâze în omătul de iarbă i floriș ș care se ridicau până la glezne…Nici nu mai tiau poe ii de câte oriș ț veniseră ei aici în acest col de rai unde se sim eau nestingheri i, ca doiț ț ț îndrăgosti i, rătăci i pe pământ. Sosea mai întâi Veronica de la Ia i cuț ț ș copilele i se instala la mitoc, apoi Mihai, sub pretextul unui micș concediu, i trăgea la vechea lui cuno tin ă, maica tefania Lungulesei,ș ș ț Ș într-o cămăru ă mică, dar primitoare.ț

Seara Mihai ie ea ca altădată în lungi plimbări pe Calea Filioareiș sau mergea în poiana vestită, a teptând să răsară din întunericul nop iiș ț chipul femeii iubite.

i Veronica fugea spre el la poalele brazilor i se lăsa jos înȘ ș iarbă, cuprinzându-l de ochi, i întrebându-l: <Ghici cine e?> Cine săș fie? <Corinaaa!>- striga poetul, încântat de prezen a femeii, care-lț cople a cu săruturi i cu mângâieri. Apoi stăteau ore întregi privindș ș luna i stelele i ascultând susurul izvoarelor. Jos la mitoc se maiș ș auzeau glasuri, maicile treceau la vecernie, clopotele se tânguiau peste văi cu arama lor grea, ciobanii î i mânau turmele către stâne, câiniiș lătrau făcând larmă, ziua se stingea într-un miracol divin.

-Tu tii de ce acest loc se nume te Poiana |igăncii?- o întrebaș ș Eminescu, dornic să-i spună povestea lui Constandin i a Megaluzei.ș Veronica auzise de la cei bătrâni vechea poveste, dar îi plăcea s-o audă povestită din gura poetului.

-Vezi tu, Veronico, bradul ăla?-|i-am spus ca în asemenea clipe să-mi spui Corina, numele meu

de fată…Da, îl văd…-Dacă vrei să te ridici i să prive ti trunchiul lui, cam pe la nodulș ș

acela…Acolo sunt două nume scrijelite în scoar a copacului…ț

107

Constandin i Megaluza. Află, dragă, că aici, în acestă poieni ă, s-aș ț desfă urat o tulburătoare poveste de dragoste!ș

Povestea pe scurt era cam a a: Între Megaluza, o igăncu ă deș ț ș prin partea locului, i Constandin era o mare dragoste. Noaptea mereuș se întâlneau aici pe această paji te i se iubeau nestingheri i de lume.ș ș ț Dragoste lor a durat aproape doi ani până când Constandin a fost prins într-o noapte cu o călugări ă, iubindu-se. Megaluza s-a aruncat de pe oț stâncă drept în pârâia ul care curge prin mijlocul paji tii. A fost găsită aș ș doua zi moartă în apa însângerată. Iar Constandin a înnebunit i a fostș dus la bolni ă. De atunci poieni a s-a numit Poiana |igăncii.ț ț

-Cam a a se termină orice poveste de dragoste!, conciseș Veronica, sceptică, după ce Mihai termină povestea.

După trista poveste se sculară i o luară încet pe calea Filioarei.ș Se făcuse întradevăr noapte, ie ise i luceafărul de seară iar luna sta-nș ș cuibul ei peste codrii de brad veghind la puzderia de stele care se aprinseseră ca un mare candelabru al cerului.

-E lumină la mitoc!- se miră Veronica.- i ce dacă e?- îi replică Eminescu.Ș-Înseamnă că a venit el de la Ie i! La revedere, Mihai, sări ea deș

lângă poet i o luă la fugă spre casa singuratică din vale.șMihai rămase mut, uitându-se în urma ei.Veronica dispăruse ca o nălucă, Mihai uitase că femeia era

măritată, că are copii; fiorii de la Veronica i se transmiseră i lui,ș depărtându-l de toate visele . Chipul femeii căpătă în imagina ia luiț icoana unei putane din tăblăria târgurilor de provincie care se-nvârt aiurea sub privirile oamenilor, ghicindu-le viitorul, apoi se destrămă în noapte în întunericul slinos. De un an i ceva depusese jurământul caș bibliotecar în fa a severului rector i figura de mucenic a lui încă nu-iț ș da pace. La masa pe care-o dăduse rectorul în cinstea lui participase iș Miron Pompiliu, secretarul Universită ii, care văzându-i alături peț Veronica i pe tefan, îi ironozase. <Sfântul cu Diana!>- botezase elș Ș perechea. tefan Micle i se păruse rece, auster, sigur atât la conducereaȘ Universită ii cât i în familie. Acum ț ș el însemna tefan Micle, nume peȘ care Veronica evita să-l pronun e de fa ă cu poetul. i-l cuprinse unț ț Ș sentiment de mare vinovă ie fa ă de acest om care-i voise numai bineleț ț i care se purtase a a de frumos cu el.ș ș

Ajunse în chilioara lui pu in descumpănit; î i aprinse lampa iț ș ș trecu la masa de lucru. Voia să scrie ceva, să prindă imaginile acelei seri fantastice i să toarne în versuri povestea Megaluzei. Încercă câtevaș frânturi de versuri, dar inspira ia îl părăsise. Se trezi mâzgălind foaia,ț anagramând numele fiin ei de lângă care se despăr ise, voia să-iț ț

108

găsească un nume exotic cu care s-o boteze. Mai întâI i-l răsturnă: Acinorev…Apoi combină literele între ele să vadă cum sună mai bine: Civraneo, Necivra, Vranceova…Lua literele ca într-un joc de cuvinte straniu i le schimba pe rând ordinea: Acinorev, iubit prieten, Verona,ș Aronev, Aqvinora, Aqvinore, Irena, Aroniqva, Enorvica, Vicerona, Acivrone, Civraneo, Necivra, Vranciora, Norviace, Narvioce, Vreona, Voerna, Vanoer, Arnoev…După ce termină toate combina iileț literelor, aruncă tocul i puse capul pe masă…Obosise, îl durea capul,ș aprinse o igară i însăilă un catren pe coala albă:ț ș

Ce s-alegea de noi, a mea nebună,De ne-ntâlneam demult cu-a a iubire?șSau nebuneam mai mult încă-mpreună,

Sau eu muream de-atâta fericire.Toată casa mirosea a busuioc i a crini albi, maica tefanida îiș Ș

culesese un buchet de flori din grădini ă i i-l pusese într-o oală deț ș pământ pe masă. Câteva crengu e de brad, sub adierea vântului, băteauț u or în geam, făcând ca razele lunii să se cearnă ca o mătase peș podea…Mihai se trânti pe pat îmbrăcat, cu fa a în sus, privind pe geamț miile de stele i globul lunii aurite care se răsfă a pe boltă ca oș ț împărăteasă a nop ii; cântau greierii, ârâiau, în acea lini te, Mihai suflăț ț ș în lampă i încercă să adoarmă, dar somnul veni greu i cu vise. O visăș ș mai întâi pe maică-sa, pe Raluca, în straie de călugări ă. De fapt a a îlț ș amenin a ea pe Gheorghie când o certa. <Of, Doamne, Doamne, maiț ș bine mă duceam la mânăstire!> Veni la geamul lui i-l strigă cu voceaș ei caldă: <Mihai! MihăI ă-mamă, scoală că s-au luat nebunii după mineț la bolni ă!> <Care nebuni?>- întreba poetul nedumerit. <Cum careț nebuni? Nebunii de la bolni a Neam u!> <Unde sunt?> <Uite-i că vin!>ț ț Dar Mihai vedea că nu erau nebunii, era parcă o femeie bătrână îmbrăcată în negru, cu o coasă în spinare. <E moartea- gândi el- îi dă ocol!> De un an de zile Raluca bolea acasă cu Henrieta la cap. <E moartea, repeta el, e moartea!> < i ce vreai să- i fac ,mamă?>- reluăȘ ț dialogul cu maică-sa. <Scapă-mă!- striga ea. Poetul voia să se scoale din pat dar nu putea să mi te picioarele, parcă erau legate de capulș patului. După câteva clipe, tot ea bate la geam: <Scoal-te, MihăI ă, căț are frati-tău, erban, nuntă I tu habar n-ai, Mihai, ai plecat de lângă noiȘ ș în lume i nu- i mai pasă!> <Nu e adevărat, gândea poetul- erban e laș ț Ș Berlin, o duce bine, e un doctor apreciat, a fost un pic bolnav, dar i-a trecut!> <Deschide geamul să-l vezi!>- strigă maică-sa. i poetul îlȘ văzu, se zbătea pe iarbă într-o criză de epilepsie. <Deci nunta lui era moartea.>, gândi el, tot în vis. <Nu e adevărat ce văd, îi striga el maică-si, erban e rege, mamă, i regii înainte de a fi încorona i trec printr-oȘ ș ț

109

criză de nebunie…> Apoi îl zări înăl at într-un jil , se urca spre cer,ț ț aureolat de razele lunii, era un tânăr frumos i de tept…ș ș

Visul î i schimbă registrul, se trezi într-o mare sală de dans înș palatul Alhambra, Curtea leilor, la un bal în cinste încoronării lui

erban, sala era arhiplină, lume multă i aleasă din Berlin, femeiȘ ș elegante, tinere i frumoase, domni e în costume de epocă alături deș ț prin ii lor. Acolo era i Veronica, Acinorev, iubitul lui prieten, era laț ș bra ul lui Micle i era frumoasă ca o stea, plutea în admira ia întregiiț ș ț săli, purta pe ea o rochie roză de mătase, decoltată, gâtul, marmoreean, strălucea de coliere, părul nins de confete… Micle, în contras cu ea era parcă un cioclu, purta costum negru, ponosit, de aba sau iac,venindu-iș scurt ca de împrumut, cu un nas coroiat i o fa ă pomădată, ridată iș ț ș pudrată ca a arlechinilor de la circ. Micle, arlechin! Caraghios, bătrânul! i Micle se-ntre inea cu ardelenii lui, habar n-avea deȘ ț Veronica. Irena, Vreona, Anorev îl zări pe poet i- i trăgea bărbatulș ș ostentativ de bra spre locul în care era poetul. <Aaaa, se miră ea, uite-lț i pe domnul Eminescu! Bine-ai venit, domnule poet!>- i s-a desprinsș ș

de la bra ul bărbatului i a rămas cu el. De ce nu vorbe ti, Mihai?>ț ș ș Mihai tăcea i- i rodea musta a a a cum făcea când era supărat. <Ceș ș ț ș caută Veronica la Berlin?>- se întreba el. <Cum să nu fiu supătrat, Veronico, când erban este mort la Berlin! Balul acesta este oȘ mascaradă…Mama, săraca, este bolnavă rău, bătrânul umblă după Aglăi a prin străini…>ț

Apoi începu muzica, o fanfară vieneză care cânta vals, Valurile Dunării, ca altădată, i Veronica vru să-l invite la dans, de-abia acumș observă el că rochia era bătută-n fir de aur, iar gâtul îi ie ea din ea ca unș colan din spuma albastră a mării i sânii, struni i în strânsoareaș ț corsetului, ca două mere violacee, se zbăteau, zdobindu-se de pieptul lui. Ce caldă, ce frumoasă, ce zglobie era această femeie în bra ele luiț la dans! <Ne vede lumea, Veronico, nebuni de-atâta dragoste!>- îi optiș el la ureche. <Nu-i nimic, Mihai, aici nu se mai păstrează obiceiurile pământului, aici gândul cu fapta i cu inima fac una, nu ne maiș dedublăm…> Spusese Veronica a a ceva? Fuseseră cuvintele ei?ș Dansau i Veronica îi optea la ureche: <Ce ferici i suntem, Mihai!> iș ș ț Ș el o strângea la piept i-o săruta. A a se terminase visul…Ca o feerie…ș ș

Se trezi impresionat de frumuse ea visului, privi pe fereastră, eraț noapte, tăcere, întuneric, cântau greierii, luna devenise ro ietică, eraș parcă o comoară aprinsă ce dansa peste pădure în miez de noapte, dumbrava tăcea, totul tăcea, părea încremenit, aerul tare al nop ii, plinț de ră ini mirositoare se răspândea tainic în cameră printre ferestreleș întredeschise, cu miros de viole i roze de lunci…ș

110

Observă că era îmbrăcat. De ce adormise a a? i visul? Ce viseș Ș ciudate avea în ultimul timp! Se sculă, se dezbrăcă, dar somnul nu vru să-i ieie vamă, gândurile zburătăciră aiurea la ai lui, la Veronica, la

erban i la Raluca pe care-o tia bolnavă…Ș ș ș

.26

lini te camerei, Mihai luase un caiet cu poezii i-l frunzărea.ș ș De la un timp îl pasiona figura legendară a lui Andreu Mure anu i voia să facă un poem dramatic plin de romantismș ș

în centrul căruia se afla autorul acelui mar patriotic, care însufle iseș ț întreaga na iune. Cineva însă bătu în u ă i-l sustrase de la lucru:ț ș ș

În-Cine este?- întrebă el, supărat că tocmai în astfel de momente

era deranjat. Dar î i aminti că Veronica îi promisese că-l vizitează.ș-Tolla, cine să fie!Mihai zâmbi i bucuros îi deschise u a i o sărută.ș ș ș-Gajus, obraznicule!- îl apostrofă Veronica.-Credeam că nu mai vii, Veronico!-Să nu mai crezi, eu mă in de cuvânt, ce vreai să fac? Vin i euț ș

când scap de corvoada căsniciei…S-a supărat mama pe mine, am lăsat-o bolnavă cu fetele! Zice: <Fetele-astea parcă ar fi ale mele, le-ai uitat tabieturile, trebuie să le îmbraci i să le hrăne ti, le la i iar în seamaș ș ș mea? Tu nu vezi că nu mai pot?> Cred c-o pierd, Mihai, e bolnavă rău, Marioara stă mai mult plecată pe la ai ei…

-Cu ce-ai venit?-Cu birja! N-a vrea să mă mai vadă tot ora ul…Tu ce faci aici înș ș

pustiul ăsta?-Scriu, ce să fac!-Scrii, scrii, scrii… Mi-a plăcut La aniversară, dar fii atent măi,

băiatule, că e cam transparentă! Tu crezi că lumea n-are ochi să vadă?-Cât a trecut de la ziua ta de pe 22 martie?-Ce rost mai are să mai numărăm zilele?-Ai dreptate…Trec a a de repede…ș- i ce scrii?Ș-Un tablou despre Mure anu…Încă de la Viena îmi stăruia înș

minte…Este un rezultat al peregrinărilor mele prin Transilvania…Aceste pagini le-am scris într-un timp când sufletul meu era pătruns de

111

cură enia idealurilor, când nu eram rănit de îndoială. Lumea mi seț prezenta armonioasă, cum i se prezintă oricărui ochi vizionar, netrezit încă, oricărei subiectivită i fericite în grădina înflorită a închipuirilorț sale!

-N-ai vrea să mi-l cite ti i mie?ș șIa stai tu frumu el lângă mine i ascultă-mă!ș șO privi în fa ă, îi ridică părul de pe ochi i o sărută. Cu mâna peț ș

după gâtul lui, Veronica, într-un gest imprudrnt, îi vărsă călimara cu cerneală pe manuscript. Mihai se bosumflă i se uită la ea urât.ș

-Iartă-mă, te rog!- se scuză femeia- poate-i cu noroc! Hai, cite te-șmi-l, că sunt numai ochi i urechi!ș

-Crezi că mai în eleg ceva din această noapte care s-a a ternut peț ș hârtie?

-Te-ajut eu să în elegi!ț-E un poem dramatic, Veronico, mai întâi am pus un peisaj

sălbatic în mun i cu stânci abrupte i brazi pe vârfurileț ș lor, unii răsturna i de vijelii, al ii de torente…ț ț

-Natura ta romantică, cu dezlăn uiri…ț-…în fund, pe un deal, un sat de colibe ars, în ruină, undeva

turnul bisericii, negru, fumegând. E noapte, cade peste tot galbenă lumina lunii. Un trunchi de copac răsturnat. Pe el ade Mure anu,ș ș visător…Clopotul bate din turn cu glas dogit douăspre zece ore…Mure anu se scoală i declamă:ș ș

Se zbate miazănoaptea în inima de-aramăDin turnul în ruină. i prin a lumei vamăȘNici suflete nu intră, nici suflete nu ies;

Ci prin al nop ii aer întunecos i desț șAbia pătrunde galben lumina-n raze rarePrecum se fur speran e în inime amareț………………………………………………

Mihai citea cu pasiune, juca rolul lui Mure anu i declamaș ș patetic cu vocea lui de bariton versurile. Intră în scenă anul 1848, ca personaj; Veronica î i aminti de tragedia propriei familii i de ororile deș ș după revolu ie, când sus inătorii lui Iancu fură hăitui i i pedepsi iț ț ț ș ț aspru… Tabloul era prea liric I plin de triste e…ș ț

Ajunseră în dreptul petei mari de cerneală unde intrau în scenă Silfii de lumină ce cântau în cor, nevăzu i, o dulce melodie…Eminescuț cuno tea versurile pe de rost, nu mai era nevoie să la mai citească.ș

-Pata asta de cerneală e semn rău, Veronico! Am impresia că o lungă noapte ni se deschide în fa ă, umbrindu-ne viitorul…ț

112

-Ah, Mihai, tu din orice faci o tragedie! |I-am spus eu că-i cu noroc… i Veronica îi trecu mâna prin păr i-l sărută. Parcă ai fi făcutȘ ș numai din ghinioane i semne rele!ș

-Poate c-a a mi-au urzit ursitorile via a…ș ț-N-ai dreptate!- îl încuraja, dar i ea era mai deznădăjduită caș

poetul. Studiase prevestirile i semnele rele într-o carte veche a luiș Micle. Acolo spunea clar că pe parcursul vie ii se accentuiază ideileț triste care ne vin în cap. i ea avea o idee fixă cu otrava care-o va luaȘ de pe pământ, nu suporta să se vadă hâdă i bătrână, neajutorată, povarăș pe capul altora…Se gândea mereu cum va fi acea clipă, trecerea din vremelnicie în neant…Se vedea întinsă pe catafalc cu mul i admiratoriț pe lângă ea, cu femei care-o boceau, doliu peste tot, natură tristă, fori multe i o coroană mare din partea iubitului ei…Îl cuno tea a a de bineș ș ș pe poet, încât îi acorda tot creditul: pata de cerneală vărsată pe caiet era o lungă noapte în via a lor…ț

-Hai, Mihai, se dezmetici ea din reveriile ei, lasă ursitorile iș cite te-mi mai departe, vreau să aud sfâr itul!ș ș

Eminescu reluă lectura. Tabloul dramatic se termina cu acel marș patriotic De teaptă-te, române!,ș declamat încet i expresiv de poet…ș

Din tot poemul, Veronica re inu câteva imagini care-oț impresionară, gândirea lui care se scălda în ocean de flăcări, cântecul lui, comparat cu vântul care trece-n freamăt prin codri de stejar, acompaniat de-o liră zdrobită cu coardele-n rugină…Să caute armonia a sferelor senină…în inima lui zdrobită i-apoi să moară…ș

-Tu Mihai trebuie să fii fericit că scrii a a! Nefericita sunt eu careș niciodată n-am să găsesc formele perfecte! i Veronica începu săȘ plângă…

-De ce plângi?- o întrebă poetul.-Nu tiu nici eu…șFemeia tăcu, Eminescu o traase lângă el i-i mângâie părul i-iș ș

terse lacrimile de pe obraz cu degetele. Apoi o privi în ochi:ș-Ce frumoasă e ti, Veronico!ș De câte ori nu-i spusese el acest lucru i o măgulise cu acesteș

cuvinte! Dar ei îi plăceau, îi intrau la suflet. Când o femeie aude asemenea declara ii de la un mare poet, prinde aripi i se ridică dinț ș mocirla vremii spre ideal…

27

113

Aplecat la masa lui de lucru în redac ia ț Curierului de Ia iș , Mihai răspundea unei cita ii ingrate care data din 15 iunie, care îl soma săț justifice motivele nedepunerii contului de gestiune ca bibliotecar pe anul 1875. Mihai bănuia că e tot lucrătura lui Petrino la mijloc, fapt ce-l inervase la culme. Trecuseră două luni de la primirea cita iei care-lț învinuia de furt de căr i i de mobilier de la bibliotecă, primită de laț ș Tribunalul de Ia I, i el o ignorase. Acum trebuia să răspundă. Dar cumș ș niciodată un necaz nu vine singur, se pomeni la u ă cu mo Scânteie,ș ș po ta ul, care-i aduse un răva i de la Ipote ti. Gândul îi fugi la maică-saș ș ș ș care era bolnavă de câtva timp . Citi repede scrisoarea i văzu realitateaș crudă: Raluca era pe moarte!

Mihai se îmbrăcă i plecă direct la gară, tia că era bolnavă, oș ș luase cu spasme, apoi cu insomnii, trecuse prin atâtea cu copiii, unii îi muriseră, al ii boleau sau erau prin străini…Henrieta îi scrisese căț maică-sa fusese de curând la Boto ani la judecător să hotărască ce faceș cu partea ei de avere. Cam de vreo lună boala luase un curs mai grav, Raluca intrase în lungi i chinuitoare agonii. Zile i nop i, căminarul,ș ș ț Henrieta i Nicolae îi vegheau stingerea pe patul cu tablii din holul deș la intrare. De data aceasta cei de acasă răspândiseră vestea în toate col urile lumii, prin telegrame, după fiii risipi i i-i chemau să vinăț ț ș urgent acasă că poate o mai prind în via ă…ț

Prima sosise Aglaia de la Cernău i i apoi fiul cel mare, Matei;ț ș Mihai încă mai întârzia, pierduse trenul de diminea ă i mama, printreț ș agonii, încă î i mai chema fiul ei cel mai drag la căpătâi…ș

-N-a venit Mihăi ă?- întreba ea printre lacrimi atunci când boalaț îi mai dădea un pic de răgaz.

-N-a venit, Ralucă, dar o să vie!- îi răspundea Gheorghie .ș-Eu nu pot închide ochii până nu-l văd acum la ceasul mor ii!-ț

îngâna femeia, căutându-l din priviri prin toată casa.Tocmai seara, pe înmurgite, când se aprinseseră lămpile, sosi iș

Mihai cu o trăsură tocmită de la Boto ani; era rupt de oboseală după oș zi de umblet prin căldurile lui august. Coborâse din trăsură i urcaș cărarea din ogradă, lătrat de dulăul lor lă os, care nu-l mai cuno tea deț ș când nu mai dăduse pe-acasă. În prag îi ie i înainte Aglăi a cu lacrimiș ț în ochi, care-l îmbră i ă i-i sărută:ț ș ș

-Nu mai soseai, Mihai?- îl apostrofă sora- mama nu- i poate daș sufletul până nu te vede pe tine!

-Taci din gură, Aglăi ă, nu mai plânge!- avu el puterea s-o maiț încurajeze pe soru-sa, de i i el era cu lacrimile în ochi. În prag nu maiș ș putu să se ab ină i izbucni în plâns. Î i aduse aminte de toată copilăriaț ș ș lui fericită la sânul mamei i acum o găsea aproape moartă.ș

114

-Copii, le făcu semn căminarul- nu mai boci i, lăsa i femeia să- iț ț ș dea sufletul i-apoi o să fie timp i pentru bocit! Stai pe pat, fiule, seș ș adresă el lui Mihai, făcându-i semn cu mâna, că pe tine te-a tepta!ș

-Maaamăăă!- o strigă Mihai, trezind-o din somnul ei adânc, mama mea scumpă i dragă, eu sunt, Mihai al tău!ș

Raluca deschise ochii speriată i privi la el. La început nu-lș cunoscu, ochii ei rătăci i priveau fix în tavan i se mutau de la căminarț ș la Aglaia.

-Ralucă, o zgudui căminarul, tu nu vezi c-a venit Mihăi ă?ț-A venit Mihai?-îngână femeia. Mihăi ă-al meu?- întrebă ea cuț

glasul stins.-Da, mamă, eu sunt, nu mă mai cuno ti?șPunând ochii pe el, Raluca începu să plângă, întinzând amândouă

bra ele către el să-l cuprindă i să-l sărute.ț ș-Mihai, băiatul mamei, cel rătăcit prin străini de mic, nu mai

veneai?-Am pierdut trenul de diminea ă, mamă!ț-Ce maifaci tu, e ti sănătos? Te mai dor urechile? Să ai grijă deș

tine, maică, că eu mă prăpădesc!-O să am mamă; acum lini te te-te!ș șRaluca iar avu o criză, ultima, care dură aproape toată noaptea iș

spre diminea ă inima ei cea dulce încetă să mai bată.țPriveghiul fu pentru Mihai cel mai bun prilej de a- i aduceș

aminte de toată copilăria i adolescen a lui…Se vedea mic în cerdac,ș ț îmbrăcat doar într-o căma ă lungă i descul , fugind prin toateș ș ț cotloanele, apoi auzea aievea strigătul ei: ,Mihăi ăă!, hai la masă,ț băiatul mamei…> Sau o vedea pe ea cu furca în brâu torcând iș spunându-i pove ti…Adesea i-o imagina cu to i copiii pe lângă eaș ș ț stând la masă i făcându-le poftele…Au trecut toate, s-au dus ca să nuș mai vie…De-acum n-ar cine să-l mai a tepte-n prag cu zâmbetul iș ș bucuria de mamă

Toată cătuna i toate neamurile ei din Jolde ti veniseră la moarte,ș ș oamenii suiau dealul în ograda căminarului să- i ia rămas bun de laș coana Ralu. Pe mul i Mihai nici nu-i mai cuno tea, crescuseră, seț ș făcuseră oameni mari. Pe la orele două, cei doi popi, după ce terminară slujba de îngropăciune, urcară dealul spre bisericu a lor din deal, printreț salcâmii bătrâni, spre locul unde lăsase ea cu glas de moarte să fie îngropată. În urma lor urca tot satul îndoliat. Fusese femeie bună Raluca i cu dare de mână, ărăncile o boceau i-o regretau că pe multeș ț ș le ajutase la vreme de restri te.ș

115

Mihai mersese în urma cortegiului, privind figura palidă a mamei moartă. Medita, cum de altfel învă ase el, despre vremelnicia vie ii,ț ț amintindu- i cuvinte din Ecleziast: de ertăciunea de ertăciunilor, toateș ș ș sunt de ertăciuni…ce folos are omul din toată truda cu care se trude teș ș sub soare… Totul e vânt, praf, umbră…O vedea pe Henrieta plânsă, trăgându- i picioarele de fier după ea. Oare cine o va mai îngriji de-șacum încolo? Privea la Aglaia cum se zbătea la capătul maică-si. Cine o va mai primi vara aici la Ipote ti? Privea la taică-său care îmbătânise,ș cine-l va mai îngriji, cine-l va mai spăla? i fra ii lui care se dădeau deȘ ț cesul mor ii…Se prăbu a un mit…Mitul familiei care se destrăma! iț ș Ș poate că avea dreptate taică-său să vândă Ipote tii…Cu moarteaș Ralucăi se duceau i Ipote tii copilăriei lui, intrau în legendă…ș ș

Ajunse în vârful coastei, privi groapa negră care-l înspăimântă, se căsca precum o uria ă gură care-i înghi ea fiin a cea mai dragă de peș ț ț pământ.De ce nu poate intra i el cu ea în groapă? Ce se întâmpla cu el,ș cu soarta lui, cu viitorul lui? Avusese destule necazuri în ultimul timp, fusese dat afară de la bibliotecă, fusese revocat din revizorat, rela iileț cu Veronica, de i o iubea nespus de mult, erau ubrede i fără nici unș ș ș viitor, rămăsese un biet scriitora la un jurnal de provincie pe care nu-lș citea nimeni, o foaie a vitelor de pripas, apoi rela iile cu junimi tii careț ș se cam răciseră din cauza Caracudei care-l tot bârfea… i pe deasupra iȘ ș ru inea pe care i-o făcuse baronul Petrino cu furtul de căr i i deș ț ș mobilier de la bibliotecă…

Lovit din mai multe păr i deodată, Eminescu se sim i pentruț ț prima dată neputincios în fa a sor ii. Trei zile i trei nop i păziț ț ș ț mormântul maică-si ca un câine credincios, în zadar traseră fra ii iț ș surorile lui de el să-l ia acasă, sta ca un rătăcit în lungi medita ii iț ș reculegeri, plângând umbra mamai sale. I se părea totul în zare negru, dealurile acelea pe unde colindase descul , lumea în care crescuse,ț natura care-l desfătase din bel ug cu frumuse ile ei, pomii prin care seș ț hârjonise cu fra ii lui, pădurea prin care umblase, câmpul, iazul,ț salcâmul primei iubiri…

28

upă moartea Ralucăi, Mihai rămase în casă câteva zile să- iș revină din nenorocirea prin care trecuse. Stanie coinciden ă,ț odată cu mama lui, murise i dada Ana,mama Veronicăiș D

116

Micle. Apriga ardeleancă închisese ochii pe veci cu două zile înaintea Ralucăi. tirea o aflase de la Creangă care dăduse pe la el i-i povestiseȘ ș despre tragicul eveniment din casa Veronicăi. Vrusese să-i transmită condolean e, îi scrisese chiar o scrisoare, dar, luat prin surprindere cuț moartea maică-si, nu mai avusese timp să dea hârtia la po tă.ș

Acum, în lini tea căminului, se gândea la publicarea câtorvaș poezii care-i erau lui dragi; la citea, la lefuia, dorind să le trimită prinș Miron Convorbirilor…

Toate aceste poezii aveau ceva din durerea de care suferise decurând: Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă,/ Prin care trece albă regina nop ii moartă./ O, dormi, o dormi în pace printreț făclii o mie/ i în mormânt albastru i-n pânză argintie,/ În mausoleu-Ș și mândru, al cercurilor arc,/Tu adorat i dulce al nop ilor monarc!ț ș ț

Dar i ceva din marea dragoste pentru femeia iubită pe care n-oș mai văzuse demult. Dorin aț lui era s-o vadă neapărat, o chema-n codru s-o ină-n bra e, să-i adă pe genunchi i s-o sărute. Rămase la patruț ț ș ș titluri pe care trebuia să le trimită Convorbirilor, Melancolie, Crăiasa din pove ti, Lacul ș i ș Dorin a. ț Puse tocul jos i privi peste decorul tristș al camerei, apoi se uită pe geam peste cartierul dezolant al Văii Plângerii. Trebuia s-o vadă pe ea, sim ea această nevoie, dar acum nuț mai avea nici un motiv să meargă acasă la ea ca altădată. Se îmbrăcă să iasă afară, nu putea să mai suporte singurătatea. O luă spre pădurea Copoului i se a eză pe o bancă. Toate loviturile acestui an băteau caș ș un ciocan în capul lui: întâi erban, apoi biblioteca, ho de căr i i deȘ ț ț ș mobilier, el, care muncise atât de mult s-o puie la punct, destituit din revizoratul colar, conflictul de la ș Curier, dat afară de la scoală de feciorii de bani gata, moartea maică-si, rela iile încordate cu Caracudaț i nu în ultimul rând, rela iile cu Veronica. Î i aminti că prietenul lui,ș ț ș

Creangă, văzând succesul mare pe care-l are Mihai la fete, îl întreabă odată: < Coane Mihai, de ce preferi tu femeile, fetelor?> <O fată e zero, bădie, o femeie e un problem. Ea are numai carnea de copil, dar nu iș mintea de copil…Cine preferă fetele femeilor e ca acel ce preferă pe ucenici maestrului…> Ce-i venise lui Creangă cu asemenea întrebare? Îi adusese aminte că îl vizitase în lipsă o femeie, pe nume Arina, care voia să se încadreze ca institutooare. Bădia i-a spus că Mihai nu mai e demult revizor colar i n-o poate ajuta cu nimic.ș ș

Raluca moartă…Nu se putea împăca cu gândul că mama lui murise. i erban îngropat de Ambasadă la Berlin…Oare ce s-aȘ Ș întâmplat în familia lui din partea mamei? Maică-sa fusese o femeie cu credin a-n Dumnezeu, surorile ei la fel…Le văzuse la înmormântare,ț parcă erau ni te pusnice, ce le-a îndemnat pe ele să ia caleaș

117

Agaftonului? Fevronia, îi povestise unchi-său, din Jolde ti că fuseseș foarte frumoasă… i Sofia la fel…Să fi fost ele bântuite de mariȘ decep ii în dragoste?ț

Visa treaz pe-o bancă în Copou, se vedea la bătrânul Vasile Iura cu, la Jolde ti, când îi povestea Olimpiada despre venireaș ș muscalilor în 1828, când se băgaseră sub pat de frica lor. De ce-i ziceau mamei Rare a? Femeile bătrâne din satul ei a a o jeleau: <Rare o,ș ș ș Rare o!> Iar mătu ă-sa,Frevonia, mai avea chef de glume: <Măi,ș ș Mihai, mă, mai ii tu munte când ai fugit de la Cernău i de la coală iț ț ș ș te-am găsit în părul Isoscelului?> Ce repede trecuse timpul! Iurăsceasca cea nebună…Frevonia avea damblaua ei, unchiul Calinic, un be iv! <ț Îmi spunea mama că semăna cu mine! Cică se-nchidea în chilia lui iș bea i-njura…Probabil că tot o iubire neîmplinită l-a sihăstrit a a!>ș ș Oare ce dezastre bântuie sufletele familiei noastre?

Ridică capul, de departe un om i-o femeie se îndreptaseră spreș el, îi privea printre gene i nu-i vernea să creadă ochilor, unul eraș Creangă, iar femeia era Veronica în doliu, după moartea maică-si. Femeia purta o pălărie neagră cu borurile largi i o rochie lungă, totș neagră. De când n-o mai văzuse el? Ultima întâlnire fusese când venise ea-n Valea Plângerii i se certaseră. Ve nicul joc al dragostei! <E tiș ș ș gelos, Mihai!> < i pe soare sunt gelos, Veronico!> <E ti prostu !>Ș ș ț <E ti nebună!>ș

Se-apropiară de el. Creangă cu jovialitatea lui îl luă la descusut:-Bădie Mihai, da’ tare te-ai sălbăticit de noi de n-ai mai dat nici

un semn de via ă? tiu că i s-a prăpădit mămuca, Dumnezeu s-o ierte!ț Ș ț Pe to i ne cheamă odată i-o dată in irimul…Prime te, te rugămț ș ț ț ș condolean ele noastre… i nu uita că i pe Veronicu a a lovit-o acelaț Ș ș ț ș necaz. Venea de la cimitir i m-a rugat s-o înso esc prin Copou… tii ceș ț Ș ne-am gândit noi? Decât să stai ca un pustnic în Valea Plângerii, mai bine te mu i la mine…Am vorbit i cu Tinca mea, unde mănâncă doi,ț ș mănâncă i-al treilea! Eu cu Veronicu a te rugăm să vii la bojdeucă…ș ț

Veronica tăcea, nu-i trecuse răutatea…Creangă o privi i-o rugăș să nu mai stea a a îmbufnată că nu-i stă bine.ș

-Dragostea n-are nevoie de martori, continuă Creangă, eu am să mă duc pe la Zahei pe vale i voi descurca i-vă i ele că tare-s încurcateș ț ț după cum văd eu…

Creangă plecă, Veronica rămase în picioare în fa a lui.ț-Mă mai umile ti mult, Mihai, tu?-deschise Veronica discu iile.ș ț-După furtuna prin care am trecut amândoi, asemenea lucruri

sunt fleaciuri! Ne-a umilit destul soarta…

118

Veronica, după moartea maică-si, sim ea nevoia să se destăinuie,ț să se spovedească:

-Ai dreptate, Mihai, nu pot să trăiesc cu gândul că mama nu mai există! Dacă eu sunt astăzi ce sunt, îi datorez ei! M-a îngrijit, sărmana, cu o dragoste ne ărmurită! Când eram mică îmi zicea Alintata…țDatorită ei am avut o copilărie fericită…N-am tiut ce-i necazul, mânia,ș durerea…Fugeam totată ziulica despletită prin grădină după flori i-miș împodobeam cu ele pălăria de paie…La o onomastică i-am făcut i-oș poezie: Zi de sărbătoare/ Flori i fără teamă/ Fiicaș iubitoare/ Te sărută, mamă!

Când a fost să mă mărite s-a dus la domnu’ Petre, care era na ulș nostru…El l-a botezat pe frate-mio…<Petre, zice mama, profesorul Micle mi-a cerut mâna fetei, dumneata ce părere ai?> Domnu’ Petre era înalt, semăna cu tata… i parcă-l văd, o întreabă: <Ea ce zice?> <Ce săȘ zică, ea e un copil, zice ce zic eu.> <Fină Ană, eu zic că prunca face bine ce face, profesorul Micle e om a ezat i cu avere, e ardelean de-alș ș nostru de peste mun i…> Atât i-a trebuit mamei că a doua zi a trimisț răva cu acordul…ș

-Dada Ana, Dumnezeu s-o ierte, avea mare ciudă pe mine că- iț stric căsnicia! De câte ori veneam în casă la voi mă în epa cu privirea…ț

-Păi nu i-a zis ea ț Împu că-n lună?ș - glumi Veronica, apoi o mimă: <Ai văzut tu ,Veronico, poet bogat? Ia-l pe Mure an sau peș Bolontineanu…> Odată i-am vorbit de propunerea ta: <Mi-e drag, mamă, a pleca cu el în lume…> <Fată, zice, tu ascultă-mă pe mine căș n-ai pe nimeni pe lume să- i dea un sfat bun, siguran a vie ii nu vine deț ț ț la dragoste ci de la avere…>

-Când eram la voi astă-iarnă am întrebat-o: <Dadă Ană, cum ai reu it s-o faci pe Corina a a de frumoasă? i tii ce mi-a răspunsș ș Ș ș : e născută din dragoste curată, domnule Mihai, din lumina i călduraș soarelui i din florile pământului din două suflete curate…>ș

-Înainte de-a muri, îi luă Veronica vorba din gură, m-a chemat la ea: <Maică, zicea, simt că mi se apropie sfâr itul, trebuie să- i spunș ț ceva: am visat un vis urât, eram la Năsăud cu taică-tău, la iarmaroc, iș cineva, un flăcău care avea pică pe Câmpeanu, mi-a înfipt un cu it înț inimă; asta înseamnă moarte, eu am să mor… i vreau să- i las cu glasȘ ț de foc să nu strici tu legământul cu tefan pănă nu răposează; mai bineȘ ai grijă de fete până se fac mari…>

-Îi era frică de mine că vă stric căsătoria?-Cred că da! Legătura noastră i-a pricinuit mult rău! Se sim eaț

vinovată că mă legase de-un bărbat pe care nu-l vrusesem…Mihai o privi mai îndeaproape:

119

-Ce bine i-ar sta călugări ă în acest costum negru!ț ț-Nu i-am spus că am vrut să mă călugăresc? i poate făceam maiț Ș

bine… i-acum să trecem la ale noastre…De ce, domnule, te-ai dat laȘ fund tocmai acum?

-Pentru că întere noi se cască o prăpastie, tu e ti femeieș măritată…Eu ce rost mai am aici în Ie ul-ăsta în care am ajuns săș cer esc? Mi-e în gând să plec din acest ora unde-am cunoscut iș ș ș fericirea i nefericirea…ș

- i mă rog, unde-ai vrea să pleci?Ș-Unde-oi vedea cu ochii…-Bine, Mihai, fă-o i pe-asta! Înseamnă că nu mai ai nimic pentruș

mine…La revedere!i femeia plecă cu lacrimile-n ochi, dragostea ei se destrăma i eaȘ ș

n-avea nicio putin ă…ț

29

minescu supărat, ie i de pe poarta bojdeucii lui Creangă i o luăș ș în jos către Parchet. Era 13 septembrie, un septembrie înnourat, ce os i trist; burni a, călătorii, îmbrăca i cu haine groase,ț ș ț ț

coborau din Sărăriei jos în ora . I se făcu i lui frig, î i ridică gulerulș ș ș surtucului i-o tăie spre clădirea Tribunalului cu pas grăbit, aprinse iarș o igară, trase de câteva ori cu sete din ea, scuipă apoi ni te firi oare deț ș ș tutun care-i rămăseseră pr buze i cu ele tot amarul din el. Cine eraș Petrino-ăsta? Voia neapărat să-l bage la răcoare? Se războise cu el încă de la Viena când baronul încercase să-l atace pe Pumnul. Oare acum voia să se răzbune? Îl cuno tea de canalie, dar nu tia până unde poateș ș merge…

E

În holul Tribunalului îl găsi pe Petre Stoica, judele instructor, care-l primise ca ziarist din partea Curierului de Ia Iș la edin eleș ț proceselor, i-l cuno tea.ș ș

-Bine te-am găsit, domnule judecător!- îi întinse Mihai mâna.-Bine-ai venit, domnule Eminescu! Nu v-am mai văzut prin sălile

tribunalului din partea Curierului…-Nu mă mai interesează nici Curierul, d-apăi procesele dumitale,

domnule jude!De data acesta, domnul Stoica, i se păru lui Mihai schimbat; se

buhăise, se îngră ase peste măsură ca un butoi pe două picioroange, cuș orbitele ochilor umflate i cu fa a tumefiată. Nu mai era domnul Stoicaș ț

120

pe care-l tia el ca ziarist când asista la procese, acum vorbea de sus cuș o anumită superioritate:

-Cred că ti i, domnule Eminescu, care e pricina chemăriiș ț dumneavoastră?- zise el mângâindu- i chelia, cu o voce gravă.ș

<Avea dreptate bădia Creangă când glumea pe seama popilor i-aș judecătorilor, se gândi Eminescu, când îl întrebase ce asemănare este între ei i ce deosebire: popii judecă pe mor i i judecătorii pe vii, dar iș ț ș ș unii i al ii au bur i de cal i mână de luat.>ș ț ț ș

- tiu, domnule Stoica!Ș-Domnule Eminescu, îl cunoa te i pe domnul Petrino?ș ț-Cum să nu! i încă bine…Ș-Tot poet de-al dumneavoastră…- i încă ce poet!Ș-Domnul Petrino a făcut o plângere la Minister cum că

dumneavoastră a i fi sustras căr i i mobilier pe timpul cât a i fostț ț ș ț bibliotecar la Biblioteca centrală Universitară! Este adevărat, domnule Eminescu?

-Domnule Stoica, mai întâi să-mi ierta i emo iunile, este pentruț ț prima dată când pă esc ca inculpat pe u a Tribunalului! Neam deș ș neamul meu nu s-a judecat prin tribunale, dar vorba proverbului: omul cât trăie te, multe mai pătime te! Iată care e părerea mea: nu cred că eș ș sinceră rela iunea făcută Ministerului de domnul Petrino, eu n-am luatț pe seamă de la nimeni căr ile i efectele bibliotecii, le-am numărat înț ș trei rânduri i nu mi-am putut face convingerea că lipse te ceva…Înș ș timpul cât am servit, nu s-a pierdut nici un volum. Recunosc: am luat două scaune, o masă, un dulap nou i altul vechi pentru a mă folosi deș ele ca revizor colar că nu aveam unde conserva arhiva…ș

-Bun, domnule Eminescu, în cazul acesta trebuie să dăm un rechizitoriu de urmărire! Scrie i dumneavoastră pe hârtie tot ce mi-a iț ț spus mie, după care merge i acasă lini tit i a tepta i răspunsul. Eu plecț ș ș ș ț pe la Leopold, dacă termina i pune i coala pe birou la muine i pute i săț ț ș ț pleca i!ț

Eminescu rămase singur, privi prin cameră, două scaune, o masă i un co cu hârtii rupte. Se uită pe geam, soarele se lăsase peste Dealulș ș

Ciricului, se întrevedea printre nori ca printr-o perdea deasă, orizontul, tot ro u, de i ziua era mohorâtă; nu mai burni a, doar vântul maiș ș ț continua să mai bată. Se-apucă să scrie, nu-i plăcea singurătatea în acea cameră! Termină i ie i supărat, îndreptându-se spre cafeneaua luiș ș Leopold.

În drum spre cafenea se gândi c-ar fi bine să dea i pe laș Veronica să-i spună i ei cum se terminase povestea la Tribunal. Poateș

121

punea i ea o vorbă bună pe lângă rector…La început îi fu ciudă să maiș strige, trecuse de câteva ori în acestă lună pe la ea i n-o găsise acasă…șAvea storurile de la ferestre trase…Vecini curio i îl urmăriseră de dupăș garduri i el se sim ise tare prost. Îi atrăsese aten ia i Veronica: <Teș ț ț ș rog fii mai rezervat cu vizitele că tefan a început a-mi face imputări!>Ș

tefan îi atrăsese aten ia femeii: <Veronico, mai mul i răutăcio i mi-auȘ ț ț ș trimis anonime în care povestesc lucruri fantastice despre tine, cred că reu esc să-mi doboare încrederea ce-o am în tine!> Nu se va mai duceș la ea…Ce-ar fi s-o ia spre birt să înfulece ceva…

La birt cântau lăutarii din Sărărie, îi cuno tea foarte bine, erauș oamenii lui Creangă; veselia umpluse localul…Mihai luă un loc dosnic i a tepta să vină chelnerul. Între timp mai făcu o dată în gând biografiaș ș

baronului…Canalia! Lingăul!-Aaa, domnul revizor! Bună ziua, domnule revizor!-Bună ziua! Dar cine e ti dumneata? Eminescu privi la el, era unș

om cu hainele ponosite, neras carea arăta ca un cer etor.ș-Nu mă mai cunoa te i?ș ț-De unde să te cunosc?-Eu sunt institutorul Sofronie!- i dacă e ti intitutorul Sofronice, ce? Eu nu mai sunt domnulȘ ș

revizor…Zi-mi cum vreai, dar nu a a!ș-Au căzut ai no tri i m-au dat afară…ș ș- i pe mine m-au dat afară!Ș-Nu se poate! Glumi i…Poate-mi punea i o vorbă bună pe lângăț ț

domnu’ ministru Chi u…ț-Eu?-Da, dumneavoastră!-Măi, omule, eu nici pentru tata n-a face a a ceva! Fii bărbat i-ș ș ș

nchină-te la Dumnezeu că el ne face dreprtate tuturor! Uite-te la mine, pe mine m-au făcut ho de căr i i de scaune! Unchiulee Costică, strigăț ț ș el la chelner, adu-mi i mie ni te mici cu un pahar de vin!ș ș

Se întoarse să-i mai spună ceva acelui Sofronie, dar omul plecase, îl zărise pe la u ă i i se făcuse milă de el…Dacă ar fi avutș ș câ iva pi tari i-ar fi strecurat în buzunar să- i astâmpere i el foamea…ț ș ș ș

Mâncă i bău. Altfel vedea lumea acum. <Dă-l dracului peș Petrino, a scăpat el, vorba lui Creangă, Scarao ki din iad, d-apăi el deț umbra baronului…> Afară se întunecase, era momentrul s-o viziteze pe Veronica. Era neras i netuns i se gândi că iar are să-l certe femeia ,ș ș parcă juca i el rolul lui acel Sofronie…Să-i spună necazurile prin careș trecea el? N-avea ea propriile necazuri? i în fond de ce se mai duceaȘ la ea? Ce să-i mai spună, Doamne? Iar c-o iube te? I-o mai spusese de-ș

122

atâtea ori…Ce declara ie banală: ț o iube te!ș tie ea ce înseamnă săȘ iube ti pe cineva?ș

Se sculă i plecă, câ iva pa i merse nehotărât; o luă totu i spreș ț ș ș acea stradă îngustă căreia îi numărase toate pitrele i toate gardurile iș ș to i plopii…Bătu la geam, a a cum stabiliseră ei. Nu mai dăduse pe laț ș ea cam de multi or, ce se făcea dacă era acasă tefan sau vreo rudă de-aș Ș lor? Se descurca el, găsea un motiv…Mai bătu încă o dată i încă oș dată…Se-auzea în casă glasul copileleor, după care apăru o umbră la geam care strigă:

-Vin imediat!Era Veronica, glasul ei, corpul ei…De când murise dada Ana î iș

luase în serios rolul de mamă, mai ales că feti ele se măriseră i aveauț ș nevoie de îngrijire. Femeia ie i la poartă i-l invită pe poet în casă:ș ș

-Bine dar…-Nici un dar…Mama ne mai stingherea, dar acum…Dumnezeu s-

o ierte…s-a dus… tefan a fost chemat la Minister la Bucure ti, suntȘ ș singură cu copilele…

Mihai intră în antreu, î i scose galo ii i- i puse paltonul în cuier.ș ș ș ș-Tu iar ai făcut vreo gafă! Ce-i cu tine, băiatule, în halul ăsta? Tu

tii că mâ a ta se înfurie când vii a a la mine…ș ț ș-Am ajuns rău, Veronico! Ho de căr i…ț ț-Cum a a?ș-Nu i-a spus rectorul?ț-Nu-mi spune el mie de-astea!-De bună credin ă, cum sunt, eu n-am luat căr ile de laț ț

Botnărescu cu proces-verbal… i-acum trag de ele! Mi-e lehamite deȘ via ă… i tu-mi ceri să mai fiu i spilcuit…ț Ș ș

-Cred, Mihai, că adevărul va ie i la suprafa ă…ș ț-O, adevăr, sublimul adevăr…Ca apa e adevărul, e deajuns să-l

tulbure cineva i se ascunde…Dar să lăsăm asta…Am trecut pe la tineș de câteva ori i nu te-am găsit acasă!ș

-Am fost pe la Neam cu fetele…ț-Iară la Neam ?ț-A insistat tefan…După moartea mamei…Ș-Bine, dar acolo mi-a spus cineva că te-a văzut în compania unui

renumit cavaler!-Văd c-o tii i pe asta! Ai pus spioni să mă urmărească?ș ș-Întâmplător…-Dacă vreai să- i spun adevărul, i-l spun: m-a căutat Ghika,ț ț

ofi erul de cavalerie care a fost la noi de anul nou, cred că-l cuno ti iț ș ș

123

tu de la seratele de joia…M-am plimbat într-o seară cu el i i-am dat deș în eles că cucoana nu-I acasă i nu e cazul să…ț ș

- i vreai să nu fiu geleos?Ș-N-ai motiv, Mihai! i apoi i-am spus-o i i-o mai spun că tuȘ ț ș ț

e ti singura mea stea luminoasă în via ă, tu e ti ș ț ș Luceafărul meu la care mă închin în nop ile mele pline de insomnii, mai ales după moarteaț mamei…Ce vreai mai mult?

- iretlicuri de femeie!Ș-Nu e adevărat! Să mă bată bunul Dumnezeu dacă te mint cu

ceva!Veronica se înfuriase i începu să plângă…Cuno tea situa ia luiș ș ț

Mihai i nu dori să-l mai supere. Vrusese să-i spună că s-a sacrificat înș zadar după un om care aleargă după himere, care schimbă munca de pe o zi pe alta, care umblă prin cârciumi, dorea să-i repro eze că făcuse iș ș sacrificii materiale pentru el, ba cu una, ba cu alta…chiar i cu bani…șÎ I aminti scena oribilă când venise la ea, după revizorat, i-i ceruseș ș bani pentru igări…luase banii din pu culi a fetelor i-i dăduse lui…ț ș ț ș Tăcu însă, se ab inu, nu voia să-l mai jignească…ț

-To i, Veronico, te vorbesc de rău; numai eu văd în tine pe Venusț din Milo!- continuă poetul din ce în ce mai iritat.

-Tu crezi că eu nu tiu? Toate aceste persoane de rea credin ă nuș ț pot crede că o femeie ca mine poate să mai fie i cinstită! Văd dinș luminile ochilor lor cum se uită cucoanele junimi tilor la mine; tiu căș ș mă bârfesc i u otesc că i-am sucit capul, dar ce pot să fac eu, Mihai,ș ș ș ț băiatule? Un timp i-am interzis să mai fim apropia i, apoi ne-amț ț trădat; copil, cum e ti tu, te-ai dat de gol…Tu nici nu tii, oare cât sufărș ș eu când te văd a a!ș

-Cum, adică?-A a fără nici un Dumnezeu!șVeronica plângea. Fetele veniră lângă ea i-o rugară să nu maiș

plângă. Femeia î i terse lacrimile i încercă să se ab ină. Îl rugă peș ș ș ț Mihai să le spună o poveste frumoasă i ele se făcură ochi i urechi.ș ș După poveste, Veronica le trimise la culcare I rămase singură cuș poetul. Îi plăcuse cum le numise Mihai: fetele mele…Ce bine era să fie a a… După ce conduse fetele în dormitor, femeia reveni i trecu lângăș ș poet:

-Acum să ne războim, Mihai!-N-am chef să mă războiesc cu tine!-îi replică Mihai, zâmbind.

Apoi scoase batista i-i terse ochii de lacrimi.ș ș

124

-Nu mi-ai spus tu Mihai că: Cine crede vorbelor/Are ochii orbilor? E ti orb, Mihai, n-ai ochi pentru mine, mi-a spus bădia că te-aș căutat una, Arina, cu care tu…Dar eu n-am dreptul să- i repro ez nimic!ț ș

-Dacă n-a avea ochi pentru tine, iubită femeie, n-a mai sta unș ș minut în acest ora !ș

- tiu, am auzit c-ai vrea să pleci în capitală!ȘMihai se apropie de ea i începu s-o mângâie, o sărută pe obraz iș ș

pe gât i o strânse în bra e. Sufletul ei însă era mereu în alertă, trebuiaș ț să vină Micle de la Univesitate…Îi dădu de în eles poetului că e târziuț i-ar putea să vină profesorul…ș

Eminescu în elese i plecă.ț ș

30

oane Mihai, îl chemă Creangă, pe unde umbli că te-a căutat Veronicu a!ț-C

-Când m-a căutat, bădie?-Azi de diminea ă, zicea că are a- i spune ceva în legătură cuț ț

procesul…-Ce să-mi spună? Micle n-a ridica un deget…-Dar tii tale că fac ardelenii a a ceva? M-a întrebat dacă aiș ș

înapoiat mobilierul…-L-am înapoiat de la prima soma ie!ț-Era tare abătută femeia-asta! Tinca, cumu-i ea cunoscătoare la

cele femeie ti, mi-a zis: <Măăă, Ionică, nu-i lucru de agă cu doamnaș ș Miclea! A slăbit, sireaca, i s-a plâns la mine că nu mai poate suportaș calvarul ăsta! Tot îmi vobea de ni te hapuri…O roade căin a rău…Darș ț mi-a spus că vrea să trăiască pentru cele copile!>

-Ce căin ă?- se supără Mihai.ț-Da’păi, bine-i de ea să aibă inima-mpăr ită-n două păr i? În ea seț ț

dă o luptă mare, coane Mihai!- i eu ce să fac? Să adun firimiturile de la masa lui Menelaus?Ș

Bădie, de cât un an cioară, mai bine o zi corb! M-am săturat de Ie iș I de Veronica i de toată lumea asta! A pleca undeva să nu mai aud deș ș ș

nimeni i de nimic! Doar dumneta mă mai ii aici…Altfel…ș ț- i de dragul meu, crede-o i pe Veronicu a. Poate va veni unȘ ș ț

vânt prielnic i pentru dragostea voastră!ș-Ce vânt? Să stau să a tept moartea lui Micle?ș

125

-M-ai în eles gre it, coane Mihai! Unele împrejurări însă potț ș deveni favorabile, ca să vorbesc în termenii tăi filozofice ti!ș

-Împrejurările trebuiesc create; ea nu s-ar lipsi nici de Menelaus, nici de mine!

-E u or să judeci din afară, coane Mihai!ș-Judecata mea-i dreaptă! Numai ea nu în elege…țIe iră pe prispă, cerul se întunecase, trecuse de jumătatea luiș

noiembrie i natura se zburlea, dând semne de iarnă; ciorile zburauș ciopor prin Sărărie, scormonind gunoaiele i uli ele pustii, norii fumuriiș ț se lăsau peste ora , amenin ând cu zăpadă, vântul rece sufla printreș ț garduri , luînd frunzele uscate i jucându-se cu ele pe Dealulș Ciricului…

-O să vină pârdalnica de iarnă, coane Mihai, tot dau ocol pârlitele astea de ciori, bată-le să le bată, că din cauza lor m-au dat pe mine afară din popie…Dar, slavă Domnului, curechi la bute avem, lemne-n curte deavolna, tiutiun a i delea găsim la Zahei, pită albă i mămăligu ă ne-oș ș ș ț face ea Tincu a… i ne va fi pe toată iarna…ț Ș

Eminescu tăcea, se gândea să rezolve ceva cu gazda să nu-i fie lui Creangă povară pe toată iarna.

-Pe la redac ie ai mai dat?ț-N-am mai dat, bădie!-Te văd cam supărat, pacatele mele, parcă i s-au înecatț

corăbiile…-N-am nici motive să fiu vesel…-Atunci hai pe la Bolta-Rece să ne mai înecăm amarul în vini orș

de Cotnari i să mai vedem i noi lumea…ș ș-Sunt de acord, bădie, numai să nu uit de tribunal, azi se dă

semntin a i trebuie să fiu de fa ă.ț ș ț-Cum o să uităm, coane Mihai, las’ pe mine!-Dar eu n-am nici o pi ulă, cu suta mea de lei pe lună… in-amț Ș

primit-o nici pe-aceea…-Dar te-am întrebat eu de parale? Azi am primit sâmbria pe

octombrie; nu mi-ar fi ru ine mie să nu dau i eu o oca, două de vin? Iaș ș spune-mi ce zic cei de la Junimea despre ărăniile mele?ț

-Ce să zică? Cei care i-au intuit geniul tău, te cred mare, cei maiț mul i râd, fără a- i da seama… Maiorescu însă e de altă părere: zice căț ș vei deveni cel mai mare povestitor al românilor…Dar trebuie să scrii, bădie Creangă, scrie tot ce- i trece prin minte că spusa dumitale e ruptăț din popor i tot ce-i rupt din popor e mare i înăl ător…ș ș ț

-Dacă-i a a, e bine! Am să- i mai dau câteva foi să le vezi…Ceș ț zici de Stan Pă itulț , o să meargă?

126

-Cum să nu meargă! Are ni te asemănări cu ș Faust…Ai auzit de Goethe?

-De auzit, am auzit eu, dar de citit, ba!-Faust, ca i Stan Pă itul al dumitale, face contract cu Deavolulș ț

ca să guste fericirea…Amândouă povestirile au crescut din legendele populare…

-A a să fie, dar pe mine mă îngrijorează zvonurile despreș răzbel…Nu se lasă ei, ru ii, cu una, cu două…Tot Ie ul e plin deș ș ofi erime. i tocmai acum pe Costache-al meu l-a apucat patriotismulț Ș pe dinainte i vrea să plece voluntar…Să dăm pe la Zahei să maiș răsfoim gazetele să vedem încotro se mai vântură lumea…Dacă arul eț pus pe treabă, noi, românii să stăm cu mâinile-n sân?

-Guvernan ii no tri nu prea gândesc a a! ț ș ș-Poate că ara se pregăte te!ț ș-Circulă fel de fel de zvonuri…Dar de ce ziceai dumneata că a

venit Veronica?-Eu tiu! Poate c-a ajuns-o dorul de tălică!ș-Dorul!- făcu Eminescu a lehamite.O cotiră pe Strade Primăverii.-Ce-ar fi să dau eu acum pe la Trubunal, apoi vom merge i pe laș

Zahei i-l vom lua i pe el pe la Bolta-Rece!_ zise Mihai.ș ș-Bine zici, că are o nevastă bicisnică i certărea ă!ș ț Eminescu o luă spre Tribunal i Creangă se duse la Zahei. Mihaiș

aprinse o igară i trase câteva fumuri cu poftă. Avea dreptate Creangă,ț ș chestia asta cu războiul bătea la u ă. Nu se luase el la har ă cu liberariiș ț i cu câ iva conservatori că amână neutralitatea? Lumea cerea intrareaș ț ării ăn război de la palat i până la opincă! Trebuiau răzbuna i mo ii iț ș ț ș ș

strămo ii i acum venise momentul… Voin a poporului se va împlini!ș ș ț Visul lui Mircea se va împlini! La arme români!- îi venea să strige…Ce era cu Austro-Ungaria i cu Anglia? Ale cui interese apărau ele? Ce-arș fi să meargă corespondent pe front? Va cere acest lucru negre it! Să-iș piardă toată lumea urma…

Ajunse în fa a Parchetului i intră în biroul lui Petre Stoica,ț ș acela i judecător pântecos, cu chelia care-i lucea la lumina lămpii i cuț ș fa a buhăită. Începuse deja să-i fie simpatic:ț

-Iată-mă la ordin, domnule Stoica! Sper să terminăm odată comedia asta!

-E ca i terminată, domnule Eminescu! N-avem probe. Asta este!ș Dar pentru încheierea dosarului trebuie să mai răspunde i la câtevaț întrebări. Petre Stoica scoase din hâr oagele lui câteva hârtii i începuț ș să dicteze:1) Cu ce regulă a i luat pe seamă biblioteca de laț

127

Bodnărescu? 2)Când a i predat-o succesorului dumneavoastră, ceț regulă a i păzit? 3) În timpul serviciului dumneavoastră a i luat mobileț ț ale bibliotecii? 4) Căr ile pe care le-a i luat pentru uzul dumneavoastrăț ț le trecea i în condică pentru a îndeplini această formalitate? 5) Dinț procesul-verbal, în listele notate de prim-procuror la fa a locului, seț constată că lipsesc din bibliotecă aptezeci i unu de volume; cum seș ș face că lipsesc aceste căr i? Le-a i sustras dumneavoastră?ț ț

Eminescu răspunse pe rând la fiecare întrebare în scris iș îmnmână hârtiile judecătorului.

-Cam atât, domnule Eminescu!-îl bătu pe umeri judecătorul. Acum merge i fără grijă acasă, tribunalul vă va scoate de sub urmărireț penală din lipsă de probe! Doamna Micle a insistat foarte mult pe lângă nevastă-mea ca acest proces să se termine în favoarea dumneavoastră! Zicea că ea vă ia pe garant…

Eminescu ie i din clădirea Parchetului cu convingerea căș adevărul i dreptatea îi apar ineau i nu trebuia să se amestece Veronicaș ț ș în astfel de afaceri. Privi cerul, norii se mai răzle iseră, printre ferestreleț lor se zărea soarele ca o pată albă, neputincioasă, care aluneca spre amiază. Eminescu grăbi pasul, îi era foame, Creangă i cu Zahei îlș a teptau la Borta-Rece.ș

31

iulie 1876 Doamnnă,De mult joc un rol nevrednic de mine însumi i nevrednic deș

sim emintele care le-am avut pentru Dumneata, căci sper că nu le maiț am. Cât ai fost dusă, am avut timp să reflectez asupra stării mele i s-oș găsesc nesuferită. Doi ani de zile, Doamnă, n-am mai putut lucra nimic i am urmărit ca un idiot o speran ă- nu numai de artă- nedemnă. Căciș ț ș

întradevăr ce am putut spera? Acum pentru întâia dată ai vorbit limpede cu mine, acesta tocmai nezicând nici un cuvânt, nescriindu-mi nici o literă, căci se vede că la mânăstire nu- i mai trebuie o mantaț cum î i trebuie în Ia i, nu- i mai trebuie un om despre care unii-al ii săț ș ț ț presupuie că-l iube ti, pe când în realitate iube ti pe cine- tie-cine.ș ș ș

tiu multe de Dumneata, eu, care pân-a veni în această arăȘ ț afurisită aveam inimă curată i minte de teaptă. Nu i-ar putrezi oaseleș ș

128

cui a dat fiin ă acestor ări, în care cuvântul nu-i cuvânt, amorul nu-iț ț amor, i frumuse ea e incrip ia unui…otel.ș ț ț

Zgârcită în orice zâmbet i orice privire cu mine, care mi-a fiș ș dat via a bucuros pentru atâta numai, n-ai fost a a cu oricine, o tiuț ș ș bine aceasta.

Dar cred că trebuia să sfâr im odată. Nu pot zice, Doamnă, căș eu a fi dat cauză la acestă ciudată rela ie. În orice caz, pân-a teș ț cunoa te pu in numai, sentimentul meu nu era cu mult deosebit deș ț acela dintre <Amor I Psiche>, Dumneata erai o idee în capul meu iș ș te iubeam cum cineva iube te un tablou. După ce singură ai voit altfelș i ai făcut din visul meu un copil al Dumitale, nu mai pu in rămâneș ț

altfel; nu mai sunt nici de 16 ani, nici de 70. Ei bine, ce ai binevoit Dumneata a face din mine? Mi-ai omorât orice idee mai bună în cap; am stat aicea în acest ora , pe care nu-l pot suferi, pentru a teș vedea<en societe> o dată pe săptămână i pentru a fi ridicol în ochiiș lumii i, ceea ce-i mai mult, în ochii Dumitale. Credeam în Dumneata,ș nu mai cred. Cine mă cunoa te, cum m-ai cunoscut Dumneata, cineș tie cum tii dumneata, că n-am putut iubi nici pe mumă-mea mai multș ș

de cum te-am iubit; că cel mai mic sacrificiu, ce binevoiai a mi-l face mai adăogea încă acea iubire, acela va ti cum am trebuit să fiu, cândș am căpătat siguran a că era destul să ie i pe la Văratic( adică laț ș Piatra) pentru ca să nu mai gânde ti un moment numai la mine.ș

Ce să mai continuăm, Doamnă, o comedie pe care Dumneata ai tiut s-o joci bine, nu-i vorbă, dar în care mie rolul de bufon nu-miș

convine!De-mi voi aduce vreodată aminte de Dumneata, fii sigură că va

fi fără ură i fără amor, fără ură, căci urându-te i-a da o valoare peș ț ș care o femeie de u urin a Dumitale n-o merită, fără amor, pentru că aș ț ș batjocorî sim irea, pe care câinii chiar între sine o simt mai mult deț cum ai sim it-o Dumneata pentru mine.ț

Vei în elege,Doamnă, că nu voiu, n-am vrut i nu voi să împartț ș cu nimeni iubirea. Ce-i al meu e al meu i punctum. Sau erai a mea peș deplin i mă urmai oriunde-n lume, lăsând i pe Menelaus i aceaș ș ș progenitură fără frumuse e i fără generozitate, sau îmi spuneai căț ș voie ti să gu ti via a ca femeie tânără i atuncea mă închinam, pentruș ș ț ș că rolul lui Cicisbelo nu-mi convine. Pentru asta o secătură ca Ghika Cogălniceanu ( Cu care-ai avut aici o sceneă foarte ambarasantă la Avereasca) sau o alta ca…sunt destul de buni. Eu voi inimă curată iș amor vecinic, căci daca-a voi să-mi sprijin via a pe curteniriș ț trecătoare, V-asigur, Doamnă,că a putea-o face i eu.ș ș

129

Deci nu vei spune că mi-ai scris i din Piatra, cum ai spus că mi-șai scris din Ia i i n-am primit eu scrisoarea. Nu mi-ai scris,ș ș Doamnă,nu i iar nu. Aceasta a fost o vorbă pentru a termina cu mine,ș numai ar fi fost bine să fii mai clară, să fii a a de clară precum ai fostș acum.

Nu crede că- i fac imputări. Ce imputări se pot face unei femeiț u oare? Dacă am a imputa cuiva ceva, este numai mie, mie care amș fost atât de dobitoc ca să cred o clipă în vorba Dumitale.

Reîntoarcere din partea-mi nu e decât c-o singură condi ie.ț Aceasta e să împar i soarta rea în care trăiesc eu, să fii a mea oricumț a trăi i oriunde. De-a ti că ai o scânteie de iubire pentru mine, aș ș ș ș ș a tepta o sută de ani, dar tiu că n-ai, de aceea condi ia pusă e ceaș ș ț mai grea posibilă. De o îndepline ti, e bine; de nu, nu. Cred că n-o veiș îndelplini i de aceea adio, Doamnă… i de astă dată pentru totdeauna.ș ș

Gaius.

Iulie 1876 Domnul meu,Deznădăjduita Dumneavoastră scrisoare abia ieri seară am

primit-o. A dori să vă răspund cuvânt cu cuvânt la toate aser iunileș ț Dumneavoastră, însă după cum ti i mă aflu într-un haos unde nu suntș ț un moment singură; iartă dar, Domnule, dacă peste voin a iț ș a teptarea Dumitale voi scrie pu in. Unei inime lipsite de credin ă iș ț ț ș speran ă pute-vei fi eu în stare să-i redau aceea ce natura nu i-a dat?ț Oricum a fi fost eu înainte de a te cunoa te, asta trebuie să- i fieș ș ț indiferent, cu atât mai vârtos că tot ce am făcut au fost provocate de un gelos ca i Dumneata, care credea că face bine făcându-mi scene fărăș cauză, cel pu in când există cauze este o compensa ie<du reste> foarteț ț plăcută.

Tu e ti un Titi rău i gelos i adese îmi vine a crede că toateș ș ș scenele pe care mi le faci tind a rumpere de rela ii între noi i nu tiiț ș ș cum să începi. Eu, din partea-mi, dacă pot i am ceva de mărturisit,ș este că de te vei duce în lumea întreagă, să nu te văd ani de zile, să nu aud nimic de tine i tot te voi iubi i voi gândi la tine cu drag, tu ai fostș ș i e ti pentru mine ceva atât de indispensabil vie ii mele. Ani de zile te-ș ș ț

am visat, te-am dorit, cât, o tie Dumnezeu, în care tu nu crezi, i dacăș ș te in ve nic în echek este tocmai că n-a voi ca o prea mare siguran ăț ș ș ț să mă lipsească de tine, de iubirea ta: nu- i e destulă dovadă că amț

130

renun atmai la toate la vechile mele obiceiuri, căci Tu ai umplut golulț care vecinic l-am sim it în sufletul meu.ț

Pe scrisoarea ta am văzut urme de lacrimi, de ce-ai plâns când eu te iubesc? De ce te îndoie ti de un lucru care a existat, există i vaș ș exista? Micule nerecunoscător, a a-mi răsplăte ti tu dragostea? Prinș ș dojeni i prin neîncredere? Î i iert totul i te îmbră i ez cât te iubesc.ș ț ș ț ș La revedere, pe cât mai curând posibil. Iartă mie, so ioara lui Gajus,ț scriitura rea.

Veronica.

32

rimăvară, soare, verdea ă, tril de păsări prin Copou; Eminescuț merge singur pe alei i se gânde te la timpurile tulburi.ș ș Evenimentele se succed unul după altul: pe 6 aprilie decret de

mobilizare generală, pe 10 aprilie se întrerup rela iile diplomatice cuț Turcia, pe 11 aprilie armatele ruse ti trec frontierele României, pe 12ș aprilie Rusia declară război Turciei…Vom fi noi destul de puternici să-i batem pe turci?

PMihai iese din pădurea Copoului i o ia pe stradă la vale; lumeș

pestri ă, ărani, târgove i, mo negi, femei i copii î i conduc bărba ii,ț ț ț ș ș ș ț feciorii, ta ii la unită ile militare. La gară cântă muzica militară. Oareț ț vor fi ace ti oameni mai ferici i dacă-l batem pe turc? i ce-i cuș ț Ș Veronica de s-a înscris în Comitetul central de dame? Să ajute răni iiț sau să se întâlnească cu ofi erii ei dragi? i în fond ce-l mai interesaț Ș Veronica Micle? i ce-l mai durea de acest ora care-l lăsase peȘ ș drumuri? Î i aminti că n-a mâncat, se căută prin buzunare de bani, darș nu găsi nici o para chioară. Cu ultimii bani î i luase tutun de la Zahei.ș Î i făcu o igară din foi ă, o răsuci i o lipi după tipic, cum făcea taică-ș ț ț șsău pe timpuri; punea tabacherea în poală, cu mâna stângă inea foi aț ț iar cu dreapta ciugulea firi oare din buruiana pisată i le punea înș ș hârtie, apoi o lipea cu vârful limbii i o freca între degete. O aprinse iș ș trase cu foc din ea. Pe lângă el trecu un câine vagabont, vru să-l cheme i să-l mângâie, câinele însă se sperie i o luă la fugă. O perecheș ș de îndrădosti i coborâră dintr-o trăsură i se a ezară pe o bancă; erauț ș ș din lumea bună, femeia avea o umbrelă de soare i junele lornion; ceiș doi discutară, se îmbră i ară i plecară. El era probabil ofi er i mergeaț ș ș ț ș

131

pe front, cu toate acestea se arăta dezinvolt i ș berbant, ea, vaporoasă, ca o lipitoare de gâtul lui…A a e dragostea de când lumea: spectacol deș operetă!

Să meargă la Creangă? În ultimul timp îl văzuse tot mai supărat, tot mai iritat, probabil că-l dureau rătăcirile băiatului cu războiul-ăsta! Îi era dor de o masă pusă de Tinca cu mămăligu ă i sărmălu e…Nu, nuț ș ț se va duce nici la Creangă! Cineva îi pusese piedici, refuzându-i dorin aț lui de a mearge corespondent de război…Nu putea fi decât mâna conservatorilor în frunte cu Maiorescu care-l doreau la ziarul lor, la Timpul. De altfel Slavici care lucra la ziar îl tot bătea la cap prin scrisori să vină la Bucure ti ca redactor că se va bucura de tot concursulș junimi tilor. i ce să facă el în Bucure ti? Unde va sta? Iar să cauteș Ș ș gazde peste gazde? Să stea la Slavici? Cu tabieturile lui, Slavici nu l-ar fi suportat nici câteva luni!

-Aaaa, domnul Eminescu!-îl trezi din gândurile lui o voce cunoscută. Erau preotul Ionescu i cu consoarta lui, Marghioli a,ș ț veneau de la biserică. Nu se mai văzuseră demult cu poetul i acumș erau dornici să stea de vorbă cu el.

-Sărut mâna părinte i coană Marghioli o! De ce-a i rămasș ț ț surprin i, parc-a i fi văzut pe unul de pe altă planetă…ș ț

-Pentru că nu ne-am mai văzut de mult, domnule Eminescu i neș era dor de dumneavoastră, te invităm la noi la masă, cred că acum e tiș disponibil i te rugăm să nu ne refuzi!ș

-Ca să vă stric ziua, nu vă refuz! Mai ales că acum plecasem fără nici un el prin acest ora …ț ș

-Este adevărat că vreai să ne părăse ti?- se întoarse coanaș Marghioli a spre el. Fără să a tepte răspunsul, femeia îl luă la refecat cuț ș ultima poezie a lui pe care o citise în Convorbiri: Da’ ce-i cu atâtea gâze în ultima poezie a dumitale? Altădată scriai poezii de dragoste către muza dumitale, acum…

-Lasă-le dracului de gâze, coană Marghioli o, dumneta nu vezi căț timpurile au luat-o razna? România a intrat în război i dumitale- i ardeș ț de gâze…, sări părintele Ionescu la gâtul nevestei, mai bine te-ai gândi la o masă mai a cătării acum când avem i noi un oaspete atât deș important!

Coborâră câte trei strada i ajunseră acasă la preot. După ceș schimbă câteva idei despre război cu preotul Ionescu, timp în care Marghioli a le puse masa, cei trei se a ezară la băutură; femeia aveaț ș rachie de Suceava, friptură de curcan i colaci proaspe i de la biserică,ș ț udate cu vin sfin it de Patriarhie din pivni a bisericii.ț ț

132

Eminescu, înveninat de situa ia lui ingrată, puse paharul la gurăț i-l sorbi dintr-o înghi itură, ar fi băut toată sticla, poate i mai multeș ț ș

să- i înece amarul…Se ab inu însă, lichidul rece i alunecos îl răcori i-ș ț ș șl învioră. Pe coana Marghioli a o cuno tea mai de multi or, de laț ș ș seratele Veronicăi, i-o păscuse bine; habar n-avea femeia de poezieș dacă ea văzuse numai gâze în Călin (file din poveste), dar avea ochi aluneco i după care se dau în vânt to i bărba ii. Privi pe peretele dinș ț ț fa ă, era un tablou mare în ramă aurită, în care stau epeni Marghioalaț ț cu preotul Ionescu, mireasă i ginere. Lui Mihai îi veni să zbiere: <Fir-șa i ale dracului de femei, creaturi nenorocite, Dalile blestemate! Toateț sunt făcute din acela i material: coasta slabă a lui Adam!>ș

Băură to i i se sim iră bine; câteva clipe Eminescu rămăsese cuț ș ț ochii suspenda i în tavan, îi venea să plângă, foamea îl adusese aici,ț pentru foame juca el teatrul ăsta! Era ursul care juca pe la vecini pentru o îmbucătură de ceva. Câteva lacrimi i se rostogoliră pe obraz, cei doi rămaseră înmărmuri i, nu tiau cum să se mai poarte cu poetul…ț ș

-Părinte, începu Mihai, tii ce singur sunt pe pământ? Măș blastăm singur să zac neîngropat în soare i câinii să tragă din inimaș mea! De-a putea, mort, m-a azvârli în răspântii de drum la corbi i laș ș ș fiare! Mi-a a de lehamite de via ă! Ia ul ăsta mi-a adus numaiș ț ș nenorociri i vreau să plec din el cât mai repede! Schimbă tonul: ierta i-ș țmă dacă v-am supărat!

-Domnule Eminescu, îl consolă preotul, lăsa i blestemele pentruț nenoroci i, dumneavoastră ave i o via ă-n fa ă! De ce vorbi i a a?ț ț ț ț ț ș

Femeia tăcuse, parcă-i luase Dumnezeu gura; nu-l mai cunoscuse în astfel de momente, vorbea în parabole i era foarte iritat.ș

-Aceasta, zise Eminescu, trecând de la una la alta, e licoarea lui Bachus!- i ridică paharul sus. tiu c-am mai băut, coni ă pe laș Ș ț dumneata i-mi luase limba…ș

-Vin de buturugă de la tata, domnule Eminescu!Soarele se lăsase peste deal, spre seară. Eminescu se scuză iș

plecă spre bojdeuca lui Creangă hotărât să-i răspundă lui Slavici.

33

12 octombrie 1877

133

Dragă Ieni,Dacă m-ar hotărî cineva să vin la Bucure ti, ai fi tocmai tu. A- iș ț

spune pe larg câte împrejurări contribuie a-mi face Ia ii nesuferi i arș ț însemna a scrie volume, destul că-i Krahwinchel, unde toată lumea se ocupă de un om, oricât de călugăr ar fi, oricum mi-ar semăna mie. Unaustehlick!

Dar n-am cu ce veni. Asta m-a făcut să-mi in gura pân-acuma-ț 100 de franci am pe lună; din ce dracu să plec. Am i bagaje: căr i,ș ț manuscripte, ciubote vechi, lăzi cu oareci i molii, populate pe laș ș încheieturi cu deosebite na ionalită i de plo ni e. Cu ce să transportț ț ș ț aceste roiuri de avere, mobilă în sens larg al cuvântului. În acest sens îi scriu i maestrului nostru: A nu munci i a nu avea-just.ș ș

A nu munci i a avea- superb!ș A munci ca mine i a nu avea- deplorabil!ș A munci i a avea-just.șPrin urmare, deja considerentul din urmă m-ar face să vin la

Bucure ti pe aripile lui Aiolos (Eol hoch poetisch). A adar, bani deș ș drum i vin.ș

Al tău summo cum amore,

M. Eminescu.

adar tot pleci, domnule Eminescu!- îi râse Veronica înș nas, sarcastic. Zici că-n Ia i nu mai ai loc, dar nu uita că-șn sufletul meu rămâi! Du-te-n Sibarisul României la

patronii tăi…-A

-N-am avut loc niciodată în Ia i, dară-mi-te-n inima ta! De ce săș mai stau aici? Să fiu sclavul papucului tău? Să- i cer esc o sărutare iț ș ș bani pentru igări? Să se uite lumea la mine când îmi faci scene? Să m-țarate cu degetul tot Ia ul pentru rolul pe care-l joc de Cicisbelo? Nu,ș Veronico, voi trece prin via ă ca un astru fără să atingă cu lumina luiț micimea acestei lumi!

134

Veronica începu să plângă, ea era micimea acestei lumi, odată cu plecarea poetului la Bucure ti se spulberau toate speran ele ei de iubire.ș ț Cât stătuse Eminescu în Ia i, era fericită că-l tia lângă ea; la Bucure tiș ș ș poetul intra în altă lume I, cum îl cuno tea a a alunecos, presim ea c-oș ș ș ț să-l piardă definitiv.

Mihai se despăr i de ea rece i distant, lăsând-o în mijlocul străziiț ș plângând.

Câteva zile stătu năuc, nu-i venea totu i să se despartă de ora ulș ș care-i dăduse i via ă i moarte, pe femeia visurilor lui pe care-o iubiseș ț ș ca un nebun. Apoi nu-i venea să se despartă de Creangă care împăr iseț cu el bojdeuca lui din |icău, de pu inii prieteni pe care-i mai avea…țÎndrăgise străzile, casele, pădurile ora ului, Copoul, teiul iubirii lor,ș împrejurimile cu dealurile i cu viile ora ului…ș ș

Merse acasă la Creangă i-l rugă să facă o plimbare cu el deș rămas-bun până peste pădurea Buciumului. Toamna rumenise bătrânii codri ai Buciumului, galbenul aramei strălucea în razele soarelui, iar dealurile molcome sub flăcările ro ietice ale apusului păreau ni teș ș focuri ce ardeau sub albastrul de ametist al cerului. Viile pustii, ruginite i ele, după rodire păreau cuiburi de foc răvăcite de vânt…Mirosea aș

sulfină i-a aglice i-a tămâioasă, aduse de vântul toamnei care mângâiaș ș codri aprin i de mesteacăn, făcând ape-ape în lumina soarelui.ș

-Du-te, coane Mihai, unde te cheamă destinul- îl îndemna Creangă- i dacă soarta o să vrea, te vei lega i cu Veronicu a!…Poateș ș ț că are i ea dreptate, pacatele mele, că-n multe femeile sunt maiș în elepte ca noi: are două copile, barbat, are o situa ie, femeia s-a legatț ț pe via ă cu el…ț

-Dar am rugat-o să plecăm amândoi!-Să tii matale , după cum î i spusei, că adesea femeile sunt maiș ț

a ezate la judecată decât noi, barba ii; nu dă ea cioara din mână pe ceaș ț de pe gard…

Trecură i pe la Bolta-Rece i vorbiră i cu Kir-Amira. Patronulș ș ș fonf, care inea o gazetă în mână, rămase surprins când îl văzu pe poet.ț

-Iaca i pe domnu’ Eminescu! De când n-am mai avut noiș onoarea, domnule…

-Ce mai sporovăiesc gazetele, domnule Amira?- îl întrebă Creangă, curios să mai afle ve ti de pe front.ș

-Românii fac minuni, bădie, dar avem i mor i i răni i destui…ș ț ș țAu început să sosească primele trenuri cu ei…

-Bată-l norocul pe Costache-al meu, băiatul ăsta mă bagă-n pământ…S-a dus singur în bătaia pu tii…Cât îl prive te pe conu Mihaiș ș o să-l pierdem, îl cheamă boierii la Bucure ti la gazeta ș Timpul.

135

- i cum, domnule Eminescu, ne părăse ti tocmai acum?- se mirăȘ ș Kir-Amira. Acum câd turcul joacă sârba cu noi?

-Lasă-l pe turc i adu-ne două bărdăci cu vin, zise Creangă,ș treburile războiului să le judece melitarii…

-O să-mi fie dor de voi, oftă Eminescu, i-o să-mi aduc aminte cuș plăcere i de Kir-Amira…ș

-De ce e ti răutăcios, coane Mihai, inima matale e plină deș Veronicu a, pe ea trebuie s-o regre i cel mai mult, i-apoi pe noi, ă tiaț ț ș ș probozi ii, bată-ne norocul, c-am făcut i noi ce-am putut pentru tălică!ț ș

-Cu Veronica cred că mi s-a spulberat un vis, bădie…-Habar n-ai tu, coane Mihai, cumu-i dragostea! E ca focul, când

zici că s-a stins, atunci se aprinde mai rău… i nu uita, să-mi scrii i să-Ș șmi spui i mie ce mai fac boiarii de la Bucure ti, cum mai învârt eiș ș politica i ce face domnul Maiorescu cu noua lui direc ie…Vei umblaș ț pe la case mari, coane Mihai, i vei afla multe i mărunte…dar dupăș ș mintea mea zic că n-ar fi rău să fie bine…

-La Bucure ti e lumea rea, domnule Eminescu, veni Kir-Amiraș cu vinul, acolo s-a tras toată scursura, toată secătura, to i ciocoii… i euț Ș nu tiu de ce…că de când s-a mutat capitala la Bucure ti, toată lumeaș ș vrea să plece acolo…Dar Ie ul nostru ce-are , fra ilor? Au plecat iș ț ș conu Praporescu cu nevasta, i Bacalu, i Rizescu, căpitanul, i boieriiș ș ș cei mari…Pustiu va rămâne Ie ul nostru, domnule Creangă! i mă rog,ș Ș se adresă el lui Eminescu, la ce pleca i? În diploma ie? În militărie? Înț ț jurnalistică?

-Nu i-am spus că pleacă la ț Timpul!-îl certă Creangă pentru neaten ia lui.ț

-În gogo erie, Kir-Amira!- îI răspunse Eminescu scurt.ș-Asta va să însemne jurnalistică, coane Amira, căci pentru conu

Mihai jurnalistica e gogo erie curată! Îl cheamă boiarii de la Timpul săș întărească gazeta acum în toiul războiului…

-Dacă-i a a, e bine! Că domnul Eminescu are condei!ș-Da’ ce condei! De aur, coane Amira…După ce terminară, Creangă trecu pe la Zahei, iar Eminescu

merse acasă să- i facă bagajele. A tepta banii de la Slavici ca să plece.ș ș Surpriza plăcută fu că atunci când sosi acasă, mandatul cu suta de franci era pe masă. A adar trecu la împachetarea averei lui mobile iș ș imobile pentru a o transporta la gară. Î i adună mai întâi hârtiile, î iș ș revizui manuscriptele, la citea i le ordona, punându-le cu grijă într-șunul din lădoaiele lui. Cât stătuse la Ia i, avusese o recoltă bogată.ș Manuscrisele Cezarei,Melancolie, Crăiasa din pove ti…ș Oare merita Veronica nobilul apelativ de Crăiasă? Nu fuseseră cei patru ani o

136

poveste de dragoste cu o Crăiasă? Veronico, Veronico, Veronico! Apoi Lacul, Dorin a, Călin (file dinț poveste) Nunta lor imaginară, el, Călin iș ea, dulcea lui mireasă! Vorbe, vorbe, vorbe! Apoi Strigoii, el, mândrul rege Arald, ea, logodnica lui, moartă, întinsă în haine albe pe catafalc cu fa a spre altarț … <La ce-ai venit, regină, aicea în pustiu?/ Ce cau iț la barbarul sub stra ina de cetini?>ș Min ea, barbarul venise la regină!ț

-Arald, nu vrei pe sânu-mi tu fruntea ta s-o culci?Tu, zeu cu ochii negri…O! ce frumo I ochi ai…șLas’ să - i înlăn ui gâtul cu părul meu bălai…ț țVia a, tinere ea mi-ai prefăcut-o-n rai-ț țLas’ să mă uit în ochi- i ucigător de dulci!țN-avusese răgazul s-o termine, o va pune la dospit pentru altă

dată! Apoi Antropomorfism, Mure eanu, Nunta lui Brigbelu, Gemenii,ș Icoană i privaz, Tu cei o curtenire, O, dulce înger blând, Cu gândiri iș ș cu imagini, Femeia, măr de ceartă, M-ai chinuit atâta, Sătul de lucru, Albumul, Rugăciunea unui dac… Ce de sentimente i trăiri irosite-nș zadar! Dădu i de ș Morella, de nuvela La aniversară…Î i aminti cândș fusese de ziua ei ivitat acasă i-i dăduse un buchet cu flori…ș Regina Egiptului se numea Tolla…Regină, te iubesc! Iscălit Gajus..De doi ani se mânia foarte u or i se desmănia tot atât de u or…Gajus nu- i areș ș ș ș min ile toate…Ermin, te iubesc…ț Câte amintiri n-aveau împreună! Ce copilării putuse el să spună aici, toate încifrate , numai pentru ei…

Găsi i ni te manuscrise vechi cumpărate de la anticari i le puseș ș ș lângă căr ile lui dragi. Din ele descifra ț limba veche i-n eleaptă…ș ț

Al doilea lădoi îl umplu cu boarfe i ciubote de toate rasele…șÎ i aminti de venirea lui în Ia i, fusese tot toamna, toate marile luiș ș

plecări fuseseră toamna, anotimpul care-l răscolea cel mai mult i-lș întrista peste măsură. Dar la Ia i venise cu o mare bucurie în suflet,ș Veronica Micle! Acum pleca cu o mare triste e în inimă i se numea totț ș Veronica Micle! În patru ani parcursese cu această femeie drumul de la Rai la Iad, de la fericire la nefericire. Acum, în această amarnică toamnă, pleca cu nefericirea în suflet, convins fiind că niciodată nu va mai atinge piscurile fericirii de altădată.

Privi pe geam, se înnorase, burni a peste bojdeuca lui Creangă,ț singuratică, la o margine de lume; picăturile băteau în geamuri, uvi eș ț de apă se jucau pe sticla aburită, făcând fel de fel de desene. Vorbise ca trăsura care-l ducea la gară să plece pe seară, voia să nu fie văzut i săș nu vadă pe nimeni; un fel de mar funebru de adio pentru cei patru aniș petrecu i în ora ul celor apte coline în care gustase i mierea, dar iț ș ș ș ș veninul dragostei. Dăduse i pe la Veronica pe acasă să- i ia laș ș revedere, dar n-o găsise i poate că era mai bine, nu mai deschideaș

137

rănile… Vru să meargă i pe la Ipote ti, dar timpul nu-i dădea răgaz,ș ș Slavici îl a tepta la gară. Se va duce de la Bucure ti să- i vadă iș ș ș ș familia i să le ducă ve ti proaspete, mai ales că după moartea maică-si,ș ș rămăseseră to i descumpăni i cu durerea în suflete.ț ț

Trăsura sosi pe înmurgite, era acela i birjar mustăcios iș ș ro covan care-l adusese acum patru ani la Miron Pompiliu. Bătu la u aș ș bojdeucii I ie i Creangă afară cu lacrimi în ochi:ș ș

-Cine-i, pacatele mele? Apoi băgă capul pe geam către Eminescu: bădie, a sosit birja!

Mihai deschise u a i-l rugă pe birjar să vină să-i ia lădoaiele luiș ș i să le depună în spatele trăsurii.ș

-Bădie, la revedere i să te aibă Dumnezeu în paza bună!ș-La revedere, coane Mihai, i să nu ne ui i, să ne scrii!ș țCreangă îl sărută pe frunte i cu lacrimile în ochi urmări trăsuraș

cum coboară uli a Sărăriei spre ora . Mihai trase acoperi ul de ploaie iț ș ș ș rămase cu ochii după bunul lui prieten care-i făcea cu mâna. Strada era pustie, câteva siluiete de oameni se zăreau prin întuneric, mergând spre casele lor, i două trăsuri care băteau caldarâmul în tactul galopurilorș treceau i ele spre centru.ș

Toată noaptea Mihai mo ăi în tren; pe măsură ce se depărta deț Ia i îl cuprindea un fior de triste e după lumea pe care-o lăsase în urmăș ț i mai ales după femeia de la care nu- i luase nici la revedere. Seș ș

gândea de-acum la viitor, oare ce orizonturi i se vor deschide?Maiorescu era la Bucure ti, de la el, tot de la el, venea speran a…ș ț

35

oană Veronico, o strigă Marioara din bucătărie pe Veronica, aseară v-a căutat un domn acasă! A venit, a dat ocol străzii i casei, nu prea îndrăznea să strige, a bătut înș

poartă, până la urmă am ie it eu i l-am întrebat ce dore te!ș ș ș-C

- i cine era?- întrebă Veronica surprinsă de această vizită.Ș-Păi, asta e! Că nu tiu nici eu…ș-Cum arăta, dragă?-Cum să arate? Purta un costum gri, potrivit de statură, vorbea

gros, cam răgu it!ș- i tu ce i-ai spus?Ș-Ce să-i spun? Că cucoana nu-i acasă!

138

-O fi fost Miron!-N-a fost domnu’ Miron că pe dumnealui îl cunosc eu! Cred c-a

fost domnu’ Eminescu că-i părea tare rău că n-a i fost acasă… A zis:ț <Acum s-a aranjat soră la spital, a uitat de prieteni…> Pentru că eu i-am spus ca proasta că sunte i la spital! Veni i mâine, zic, că mâine eț ț liberă! <Nu mai pot veni mâine, zice, că mâine sunt la Bucure ti!>ș

-Bine, Marioară! Să fie sănătos!- făcu ea pe indiferenta. Dar Marioara văzu că Veronica nu este în toate apele ei pentru că se duse în dormitor i trânti u a. Femeia fusese angajată după moartea maică-si i-ș ș și cunoscuse toate ifosele, mai ales de când se îmbolnăvise Micle.

Veronica se retrase în camera ei cu lacrimile în ochi; de câtva timp so ul bolea în pat i pe la ea se tot vânturau tot felul de rubedeniiț ș i chemate i nechemate care-o cam scoteau din sărite. O lovise i pe eaș ș ș

o durere de cap grea de vreo două săptămâni care-o cam pusese pe gânduri. Vestea plecării lui Mihai o luase prin surprindere, ea credea totu i că poetul glume te, cum o făcuse de atâtea ori, de data acestaș ș însă fusese hotărât.

Î i desfăcu sertăra ul de la birou cu chei a pe care-o inea legatăș ș ț ț de gât i-i căută portretul poetului. Era fotografia pe care i-o furase luiș Miron i de care se îndrăgostise ea, până să-l cunoască la Viena.ș Acum o privea ca pe-o icoană cu lacrimile în ochi; îi întoarse reversul i mai citi odată poezia pe care i-o făcuse ea:ș

Privindu- i fa a de farmec plină,ț țLuci o rază în al meu sân;Crudă fu însă a ei lumină,

Din pieptu-mi scoase un lung suspin!

Dară suspinul ca nălucireZbură cu vântul ce-au adiat;

N-a zburat însă i-acea sim ireș țCe-adânc în suflet l-a de teptat.ș

i-acum mă-ntreb eu: sim irea adâncăȘ țCum de se na te pentru-un portret?ș

Căci nu văzusem ochii tăi încă,tiam atâta: că e ti poet!Ș ș

Î i aminti când scrisese versurile, sim irea aceea de atunci, acumș ț se transformase în zbucium la gândul că nu-l va mai vedea, la gândul că nu-l va mai ti în Ia i i nu va mai veni niciodată s-o vadă. Ceva seș ș ș rupsese în ea; îi veniseră în minte ultimele lui cuvinte, de la întâlnirea lor de la spital. <Nu mai pot, Veronico, nu mai pot suporta nimic!> Era

139

iritat, supărat…Ea venise mai devreme la Spitalul de răni i, î i puseseț ș halatul alb pe ea, trebuia să-l ajute la opera ii pe doctorul Baboianuț împreună cu prietena ei, Lucica, fata lui Kogălniceanu. Amândouă se înscriseseră decurând în Comitetul central de doamne ca surori de caritate pentru a-i ajuta pe doctorii care nu mai pridideau răni ii de laț Plevna i Grivi a. Directoarea Spitalului, doamna Eliza Paladi-Rosettiș ț venise la Veronica i o rugase să-i spună lui Eminescu ca să intervină elș acolo unde trebuie să nu o mai lase vicepre edintă în ș Comitet că avea alte treburi. <Vezi că e la poartă, îi spusese femeia, m-a rugat pe mine să- i zic că te a teaptă!> Veronica îi spusese Lucicăi să înceapăț ș opera iile fără ea că va veni mai târziu. Ie ise la poartă i-l întrebaseț ș ș ironic: <Ce e, domnule Eminescu?> <Trebuie să- i vorbesc, Veronico!ț>- zisese el nervos, fumând i plimbându-se pe trotuar. <Te-ascult!>- îiș răspunsese ea scurt, rezemată de gard. <Am venit să te mai rog pentru ultima dată, e ti de acord să ne căsătorim, au ba?> <Miahi, i-am spus oș ț dată, i-o întoarse ea răspicat, nu pot renun a la pozi ia mea, la fete, i laț ț ș bărbat, a a cum o fi el, pentru ceva iluzoriu… Am gre it atunci cândș ș am fost tânără, vreai să mai gre esc a doua oară?> <Bine,Veronico!>-ș i-o reteză poetul. <Să presupunem că i-a accepta, Mihai, dragosteaț ș ine un an i-o vară… i-apoi … i- i rămân cu două copile i cu o biatăț ș ș Ș ț ș

bătrânică a lui Schopenhauer pe cap. Poate povara cea mai grea…Crede-mă, Mihai, că e mai frumos să rămânem a a, prieteni, poateș vreodată va veni i acel timp…Nu uita însă că te iubesc!> <Dar pânăș când să mă îmbăt eu cu o himeră?> <Dar eu nu sunt o himeră, poată că soarta va ine cu noi!> <Adică să stau să a tept moartea lui Menelaus?>ț ș <E ti răutăcios, Mihai! De ce vorbe ti a a?> <M-am săturat, Veronico,ș ș ș de când tot a tept… i a a purtările tale m-au dezgustat, acum le-ai pusș Ș ș vârf: ai venit între ofi erii tăi unde te sim i în apele tale!> <Mihai, amț ț făcut ce-au făcut toate femeile cu sim ul patriotismului, să dăm o mânăț de ajutor na iunii ajunsă la necaz! După tine doamna Rosetti,ț domni oara Lucica, cucoana Bilcescu sunt toate ni te femei u oare?>ș ș ș <Nu-i vorba de a a ceva!> <E ti gelos, Mihai, gelozia ta nu va duceș ș prea departe!> <A dori să mă ducă cât mai departe…Blesteamă-mă săș mor, să orbesc, să-nnebunec cât mai repede!> <De ce e ti răutăcios?>ș <Veronico, eu plec, a vrea să aud din gura ta: da, ori ba?> <Da, pentruș dragostea noastră, ba, pentru căsătorie deocamdată!> <Bine, atunci la revedere!> <Cred că treci pe la noi pe-acasă să ne luăm la revedere într-un mod civilizat!> <Te rog dă-i scrisoarea asta doamnei Eliza iș roag-o să rămână la post!>

Mihai nu mai răspunse nimic i plecă cu nervii în grindă,ș fumând.

140

Veronica rămase în stradă cu hârtia în mână, uitându-se după el. Plângea, fără să vrea o podidiseră lacrimile…Privi foaia din mână, nici vorbă de scrisoare! Era o coală împăturită-n patru pe care erau însăilate câteva versuri, Mihai încurcase scrisoarea cu această foaie:

Tu e ti? Tu? O, iubito, te rog astfel revinoșSă te mai văd odată, cum te-am văzut atunci

A ochilor tăi lacrimi în suflet eu le sorbSă te mai văd odată, i-apoi să rămân orb.ș

Cu acestă hârtie împăturise portretul poetului i-l pusese în sertarș sub cheie, acum î i aminti întreaga scenă…Reluă de altfel întregul filmș al dragostei lor: Viena, Ia ul, Văraticul, Copoul…Sim ea cum esteș ț urmărită de doi ochi mari, negri, frumo i, de faun, de zeu, cu privirileș lor astrale; câtă patimă i câtă iubire în ei, i câtă durere… i câtăș ș ș via ă…ț

<Mihai, Mihai, nu mă pot despăr i de tine!- murmura femeia,ț dialogând cu portretul poetului, sărutându-l i plângându-i urma. Vru săș se apuce să-i scrie, casa încă mai forfotea de rubedeniile grijulii care-l tot compătimeau pe so ul care bolea la pat. Amână însă, va merge laț po tă, acolo va fi mai în voie…Trebuia să-i explice că n-a fost acasă i-ș și pare rău că nu l-a văzut pentru ultima dată.

36

rima impresie a lui Mihai Eminescu atunci când coborî din tren fu că Bucure tiul nu s-a schimbat cu nimic de aproape zece aniș de când salahorise el la Teatru. Până acum mai venise de câteva

ori în acest ora fanariotizat; ultima dată în septembrie când citise laș Maiorescu acasă Călin(file din poveste) <Vino la Bucure ti, domnuleș Eminescu, îl îmbiase cumnata mentorului, nem oaica, cu un zâmbetț îmbietor, aici i se deschid alte perspective…> < Să vă spun drept,ț Bucure tiul nu m-atrage cu nimic, sunt acelea i băltoace de acum zeceș ș ani, când eram actor la Teastru.> Min ise; dacă ura Ia ul, Bucure tiul îiț ș ș trezea speran e.ț

P

Cu cele două lădoaie în mâini, coborî din tren i trecu în fa aș ț gării în a teptarea trăsurii cu Slavici care-i promisese că-l a teaptă.ș ș

-Dumneavoastră sunte i domnul Eminescu?- îl abordă un ăranț ț oltean cu biciul în mână.

-Da, eu sunt!

141

-Domnul Slavici nu poate să vină, trebuie să iasă ziarul de la rotativă…Mergem în centru, pe Calea Mogo oaiei! Hai sus, cona ule,ș ș că te duc în zbor zmeii mei! Coborâm Filaretul i gata! Da’ grele cufereș mai ave i, parcă-s pline cu aur…ț

-Asta-i toată averea mea, bădie!-Cu ce ocazie pe la noi?-Am venit să mă procopsesc!-Mergem la Palatul Dacia, col cu Lipscanii; acolo îl găsim peț

domnul Slavici! O luăm prin Pia ă s-ajungem mai repede…ț-Dar cum ai scăpat de război?-Sunt beteag, boierule! M-au riformat…Străzile la acea oră încă erau pustii, doar câ iva ărani cuț ț

cobili ele la umăr strigau la cucoane să ia laptele, iar turcale ii zbierauț ț cât îi inea gura: <Ia braga, breee!> Birjarii treceau să- i ia boierii laț ș slujbe sau să-i ducă la Sinaia i la osea…ș Ș

Ajunseră repede i urcară scările la etajul întâi; Eminescu luăș cele două cufere, plăti birjarului i deschise o u ă mare unde eraș ș redac ia. Slavici picota pe un scaun, nu dormise toată noaptea ca să deaț ziarul gata în zori.

-Ce faci Ienciule, iar te-a găsit somnul? Tu care erai ordinea întruchipată…Trăiască na ia! Să ne salutăm ca la Viena când ne luaseț patriotismul pe dinainte…

-Sus cu eaaa, frate Mihai!- răspunse irianul în dialectul luiș ardelenesc. Cum să nu dorm când toată noaptea am salahorit…Bine c-ai venit, mă mai slobozi i pe mine de-atâta muncă!ș

-Unde pun i eu lădoaiele mele?ș-Vidaneee!- strigă Slavici pe băiatul care făcea pe curierul între

redac ie i tipar, mergi jos cu cele două cufere ale domnului Eminescuț ș i adăpoaste te-le la subsol, la magazia de hârtie! Apoi către Mihai: Ei,ș ș

ia spune-mi cum te-ai hotărât?-Când n-are omul de ales, Ienciule, nu mai e vorba de hotărâre…

Dacă nu erai tu…Dar avem atâtea să ne spunem…Să legăm vorbele noastre de la Viena.

-Te-au lăudat to i aici cu poezia ta ț Călin (file din poveste), Mite vrea să te vadă! Ce le-ai făcut, frate Mihai, că de când i-ai vizitat, to iț vorbesc numai de tine i nu mai termină cu osanalele…ș

-Sunt sătul de laude! Dar mai ales de bârfă…-Maiorescu ne promite marea cu sarea…-Ca de obicei!-Simbria însă se lasă mereu a teptată!ș-Cam cât?

142

-Cam trei sute de franci pe lună!-De trei ori cât luam eu la Curier…-|I-am găsit gazdă la Caimata, n-ar strica să mergem să vezi i tuș

casa i dacă- i va conveni, s-o tocmim cu femeia…ș țPlecară pe jos. Casa era foarte aproape de redac ie i aveaț ș

înfă i area bojdeucii lui Creangă, părăsită decurând. Era o casăț ș ărănească cu pridvor i stâlpi de lemn, cu tindă i bucătărie; avea douăț ș ș

cămăru e cam nevăruite în care păiejeni ul se esuse în voie, iar pe josț ș ț era humuită cu pământ.

-Ia spune-mi ce mai face Creangă?-Ce să facă? Rău! Copilul lui, ofi erul, i-a plecat voluntar înț

război, amărându-l foarte tare…În vară a avut primele crize de epilepsie, săracul…

-Am auzit.-De-atunci m-am hotărât să plec de la el, dar nu m-a lăsat. Acum

i-a mai revenit, dar nu mai e el.ș-Muscălăgioaia e la biserică, de-acum trebuie să vie că bat

clopotele…Vezi cum te-n elegi cu ea că e femeie de treabă! Eu mergț să- i trimit bagajele, cheile rămân la tine! Ne întâlnim mâine la redac ieț ț să faci botezul la cel mai mare ziar al românilor…Ura!

-Ura Ienciule!

37

27 octombrie 1877 Mult iubite Titi,

Două sentimente contrarii miau împăr it fiin a aflând de vizita taț ț de bun rămas: părerea de rău de a nu te fi văzut i mul umirea de a fiș ț fost cru ată de tristele emo ii ale plecării tale. Titi, dacă tu ai inimă ( iț ț ș eu sunt sigură că ai avut pentru că tu m-ai iubit mai mult de cât meritam eu), ascultă-mă, judecă-mă i nu mă osândi decât după aceea.ș

Nu-i a a că indiferen a mea i-a sfărâmat sufletul, suflet cu totulș ț ț încărcat de mine, dar iau pe Dumnezeu martor dacă era o veritabilă indiferen ă; această falsă răceală nu era decât o contra-balansare fa ăț ț de iubirea ta imensă pe care tu o dai pe fa ă fără încetare; privirea ta,ț vorba ta, în fine întreaga fiin ă în prezenîa mea nu era decât dragoste,ț

143

tu erai atât de pu in stăpân pe tine însu i într-atât că i un prost î iț ț ș ș dădea seama că tu e ti îndrăgostit de mine; ca atare nu trebuia ca euș să desmint i să simulez în ochii iscoditori reciprocitatea unei iubiri totș atât de mari?

-Pentru ce, vei spune tu?-Ei bine-eu i-oi spune deschis caț singurului căruia am curajul să-i încredin ez întreaga mea via ă iț ț ș toate secretele mele. Nu găse ti tu îndreptă it din partea mea că dupăș ț ce mi-am sacrificat copilăria, ca să spun a a, acestui legământ pe careș eu îl sus in până la capăt…ț

Îi dădură lacrimile, se privi în oglindă, lacrimile curgeau peste obrajii ei aproape incendia i…Se văzu, a câta oară! la paispre zece aniț în ailvagăn cu maică-sa i cu Micle mergând la Năsăud la rudeleș dinspre mamă-sa cu însură elulț la bra i cu maică-sa alături…Ce scenăț ș oribilă! <|i-ai măritat fata, dadă Ană?> <Măritat, măritat- încerca maică-sa să-nfrunte gura satului, e om cu stare i mare dascăl la Ia i!>ș ș

Apoi după două zile s-au lăsat pe drumul care duce în inima Ardealului, spre Cluj, unde au tras la hotelul Biasini..Apoi căsătoria…Parohul Nicolae Pop: <Îl iei pe numitul tefan Micle de so ?> <Da!>-Ș ț căzuse de undeva răspunsul ca o secure pe grumazul unui condamnat la moarte… De câte ori nu se visase ea că în acel moment zisese <nu> iș o luase la fugă pe Dealul Feleacului…Odată, în vis, venise o ploaie mare, un fel de furtună peste tot Cujul i ea fugise din biserică, seș descul ase i o luase la fugă pe deal prin ni te fân mare i căzuseț ș ș ș aproape bolnavă la poala pădurii sub stre inile unei stâne părăsite… iș Ș apare Mihai din senin, venind către ea. Ea îl îmbră i ează i-l strigăț ș ș întruna: <Mihai, Mihai!- i se joacă cu mâna prin părul lui negru- tuș e ti nebun, zice, de ce m-ai adus aici?> Un licăr apocaliptic se juca înș ochii ei mari, rugători…Mihai s-a repezit la ea i-a sărutat-o pe buze,ș pe gât, pe obraji; a vrut s-o dezbrace să-i usuce rochia, făcuse focul, adunase surcele i făcuse un foc mare să-i usuce hainele de pe ea…ș<E ti nebun, zice ea, ne prinde tefan Micle, doar l-am lăsat laș Ș biserică…> i s-au culcat în fân i s-au hârjonit ei cât s-au hârjonitȘ ș până spre seară. Se lăsase soarele peste dealuri, apăruseră umbrele iș răcoarea pe marginea pădurii i stelele începuseră să sclipească, o lunăș nebună , doar o felie din ea, se vedea dinspre Alba i clopotele ora uluiș ș băteau rar a sărbătoare, arama lor suna straniu peste tot ora ul…ș

i ei s-au culcat acolo, Mihai o strânsese lângă pieptul lui i ea,Ș ș mică, flacără, s-a făcut ghemotoc lângă el… <Nenorocitul de legământ făcut acolo în biserica greco-catolică a lui Pop…> <Se cunună robul lui Dumnezeu tefan Micle cu roaba lui DumnezeuȘ Veronica Ana Câmpeanu…> <Veronicu o, o îmbia proaspătul so , aiciț ț

144

a făcut legământul i andor Petofi cu puicu a lui, Iulia…> i-apoiș Ș ț Ș agapa de la restaurant cu urări i cadouri…<Între Petofi, gândeaș Veronica, i Iulia Szendrei fusese altceva, nu se putea asemăna cuș mascarada de fa ă… i-i imagina precum Dante cu Beatrice…Sau eaț Ș cu Eminescu…

Uitase de scrisoare, privi ceasul, era târziu, trebuia s-o dea la po tă. Începu cu mare febră s-o continuie:ș

… i pentru a putea beneficia de ocazia unei vie i lini tite avândș ț ș micul meu venit? N-ai nevoie de toată asta, îmi vei răspunde tu din nou. Eh, dragul meu! Copil, cum am fost i cu toată diferen a care eraș ț între el i mine, mi-am dat seama de-atâtea ori că eram o povară( oș femeie săracă este totdeauna povară unui bărbat); tu vrei, deci, ca eu să devin din nou povara unui om i încă al unui om pe care-l iubesc?ș

Titi al meu,tu e ti foarte inteligent, dar dragostea nu te lasă săș judeci; nu tii tu că pentru a iubi trebui totdeauna ca închipuirea să fieș continuu între inută de iluzii i de speran ă,- mizeria i nevoia leț ș ț ș distrug.

Tu mă crezi prea u uratică spre a-mi presupune o inimă i eu î iș ș ț pot afirma că sunt o femeie sinceră i n-a vrea cu orice pre să- iș ș ț ț creez o via ă penibilă; într-un an sau doi dragostea ta stingându-se,ț ce-a fi eu pentru tine? nefericita bătânică a lui Schopenhauer, de careș vrând-nevrând, ar trebui să ai grijă. Titi, scrisoarea asta eu am scris-o în afară de casă, într-atât sunt de spionată de oamenii din jur, unul pleacă, altul vine, eu sunt mai rău ca la un hotel… Eu nu- i voi maiț scrie din teama de a te plictisi-dar de- i voi scrie, tu răspunde laț scrisoarea mea; eu vreau să tiu dacă tu mă vei ierta, dacă tu mă maiș iube ti un pic, micule răutăcios, mic bebelu i prea iubitul meu Titi.ș ș ș

Dacă ai putea grăi inimii mele că mă vei ierta, tu tii cât deș amare sunt hapurile pe care tu mă faci să le înghit, dar eu nădăjduiesc că tu îmi rezervi de-asemenea multe sărutări. Titi, nu-i a a că tu veiș veni de sărbători la Ia i i atunci eu voi fi a a de dulce i a a de bunăș ș ș ș ș cu tine i te voi vedea adormind pe bra ul meu. Î i jur că nu voi mai fiș ț ț răutăcioasă cu tine; dac-ai ti cât regret, eu, i cât blestem fiin a mea,ș ș ț dar la ce bun, tu ai plecat i eu însămi nu sunt în stare să plângș depărtarea ta.

Eu te-mbră i ez din toată inima mea,ț ș

Tola, Cea nefericită.

38

145

ucure tiul păru lui Eminescu acela i ora pe care-l descrisese elș ș ș în romanul lui, un ora igrasios, mizerabil i plin de băltoaceș ș ca cel de pe vremea actoriei lui de acum unsprezece ani…

Până când i casa în care locuise el atunci în Pia a Teatrului era înș ț picioare, pustie, bătută de vântul toamnei târzii, casa în care copiase atâtea roluri, odaia lui cu acea ferestruică care da la stradă i privea oreș întregi fetele care treceau pe sub stre ini… Câte drame nu citise el aici,ș pe unele le tia pe de rost, ba jucase i rolul ciobanului din Răzvan-ș șVodă a lui Ha deu…Toate rămăseseră amintiri…ș

B

Câteva zile făcu drumul dintre redac ie i locuin ă pe jos căutândț ș ț să- i amintească cu lux de amănunte anii de la Teatrul cel Mare…Câtș de însufle it era atunci, cât entuziasm, câtă muncă; avea viitorul înț fa ă…Acum se întorcea însă învins…Sibarisul lui părea fa ă de Vienaț ț un mormânt…

Dar pentru Slavici i Caragiale, Mihai căzuse ca o pronieș cerească. tiindu-l băiat con tiincios i tare în ale condeiului mai că-lȘ ș ș lăsară singur la gazetă i ei se retraseră-n umbră sub diferite motive; baș că unul scrie greu, ba că altul nu se poate debarasa de ardelenismele lui…Ucenicia o făcuse Mihai la Curierul de Ia iș , acea foaie a vitelor de pripas, care-i scosese peri albi; acum era as în ale condeiului i, de laș scrierea articolelor i până la punerea lor în pagină, făcea toatăș salahoreala aproape singur.

-Ienciule, unde este Grecul?- întreba el pe Slavici când îl observa pe Caragiale că lipse te din redac ie.ș ț

-A plecat la birt, mi-a zis că-i e foame i se duce să ia ceva înș gură!

Mare bezevenchi mai e omul ăsta!-De ce Mihai?-Cum de ce, domnule, nu vezi cum ne trage chiulul? Are un

talent al dracului de-a se topi, lăsându-ne baltă cu toată munca din redac ie!ț

-Păi nu l-ai propus tu domnului Maiorescu să vină la noi?-L-am propus că are talent! Nu tiam însă că este lichea! Îmiș

spunea mai alaltăeri că el n-are urechi pentru Schopenhauer i Kant aiș mei i nici nu vrea s-audă de filozofie…Zicea că filozofia e un moft! Înș schimb, Ienciule, să-l vezi la birt admirând toate pu lamalele ora ului,ș ș to i Miticii lui…< Mare minune a mai lăsat Dumnezeu pe pământ, zice,ț i-mi în iră, domnule, o listă de nume de-ale lui să te tăvăle ti pe jos deș ș ș

146

râs…- i începe: Agapiu, Boaică, Băl atu, Bo ordin, Betelie, Cotârle ,ș ț ș ț Chiulopol- mi se pare că ăsta i se potrive te i lui- Chichine , Flea că,ș ș ț ș Sulea, Mache, Mi toc, Pripici, |apu, i dracu le mai ine minte…ș ș ț

-Grecul e dat dracului, Mihai, are pe vino-ncoa, când te-apuci cu el trebuie să fii înarmat cu trei rânduri de pistoale căci altfel te pune jos!

-O fi el cum o fi, dar la caracter e meschin; ură te pe toată lumea,ș n-are prieteni, pe dame le tratează ca pe cârpe, nu-l interesează decât persoana lui i maică-sa! Cât ia simbria, gata, o trimite acasă i apoi seș ș uită-n punga noastră! Nu tiu de ce, dar omul ăsta nu-mi place deloc!ș

-Cu timpul o să- i placă! Nu tu l-ai adus aici?ț-Când l-am adus eu era altul…A început să ne-njure lumea din

cauza lui…-Cine, canalia liberală?- tii că chestia cu <Frazele liberare> a ajuns i la urechile luiȘ ș

C.A. Rosetti?-Păi domnul Rosetti n-o fi vrând să-l periem…Să-l felicităm

pentru neroziile lui?…Apropo, să nu uit, doamna Mite mi-a zis să te duci mâine până la domnul Maiorescu…Cred că nem oaica are cârlig laț tine…

-Nu cred, în vară când am citit Călin…strâmba din nas, nu-i capabilă să în eleagă folclorul românesc!ț

-Poate că n-a în eles poezia!ț-Nu în elege ea multe! Acum vrea să înve e române te…ț ț șCând o văzuse prima dată i se păruse o persoană tearsă; îiș

vorbiseră mul i de ea, până când i Maiorescu îl rugase s-o ini ieze înț ș ț tainele limbii române. În august îi făcuse favoarea să-o publice în Curier…cu o notă care-i lăuda traducerile din Slavici, Odobescu, Gane I Negruzzi…ș

Acum, un pic rătăcit, i din dorin a unui cămin cald, mai ales căș ț avea de-aface cu o femeie inteligentă, Mihai înde ise vizitele în casaș Mitei. Femeia nu rămăsese la rolul unei gazde cumin i, ci, jucândț renghiuri cumnatului înamorat de ea care-o cam neglija, îi avansa poetului apropouri de amor. Divă, cu un fizic gra ios, blondă, ceva maiț blondă decât Veronica, cu un bust suplu, încorsetat în mătăsurile fo nitoare ale rochiei cu care se îmbrăca adesea după amiezile cândș primea pe poet, cu ochii ei sfredelitori i cu o inteligen ă ascu ită, toateș ț ț aceste daruri nu-l putură lăsa indiferent pe Eminescu.

La începutul întâlnirii lor, Mihai lăsă impresii nu prea plăcute; pe parcurs însă când Mite văzu cu ce har este înzestrat în ale poeziei iș câtă carte cunoa te, femeia se lăsă tot mai mult târâtă într-o rela ieș ț

147

echivocă cu poetul. Discu iile între ei începuseră întâi cu literatura, apoiț cu arta i cu limba română. Mihai cunoscuse Berlinul regretat deș proaspăta exilată în România i legau conversa ii comune despre ora ulș ț ș în care tânăra femeie î i petrecuse copilăria. Femeia semăna întrucâtvaș cu acea Milly din june ea lui petrecută la Berlin i îi aduse în fa ă ca oț ș ț compensa ie ale acestor clipe nenorocite prin care trecea, anii deț studen ie de la Berlin…Mai ales că Mihai vorbea o impecabilă limbăț germană care-o încânta.

De la Slavici, care frecventase mai des casa lui Maiorescu, Mihai aflase tot ce se poate afla despre ea; mai tânără ca poetul cu doi ani, fiica doctorului Bardeleban, un chirurg vestit din Berlin, căsătorită cu Wilhelm Kremnitz, fratele Clarei Maiorescu, la rândul lui i el doctor laș Spitalul Brâncovenesc, mai apoi medicul Palatului, venise în Bucure tiș cu so ul la rugămin ile lui Titu Maiorescu. Mita devenise confidentaț ț reginei i cronicăreasa Palatului, iar la seratele ei de miercureaș între inea o atmosferă de intelectualitate intensă i uimea prin discu iileț ș ț ei vaste din litere, tiin e i arte…ș ț ș

Gurile rele sus ineau că Maiorescu ar fi adus-o lângă el tocmaiț pentru a i-o păstra ca amantă. i lucrurile se cam potriveau pentru căș Ș tocmai acum criticul avea probleme sentimentale cu so ia sa, Clara.ț Eminescu însă nu prea tia unde bate Maiorescu cu gesturile lui deș bunăvoin ă exagerată. Pentru câtva timp poetul fu mutat aproape cuț for a în casele criticului, părăsindu- i chilioara lui de la Caimata undeț ș se sim ea-n elementul lui. Găzduirea nu dură mult pentru că în casa luiț Maiorescu totul se desfă ura după un program exagerat de riguros i deș ș ceremonios, fapt ce-l scoase din â âni pe poet i, după câtevaț ț ș săptămâni, reveni la chilioara sa…

-Ce-ai făcut cu Bălăuca, v-a i certat?- îl întrebă Slavici, după oț lungă pauză în care Mihai recapitulase toată biografia Mitei. Cineva care a venit de la Ia i mi-a povestit că Veronica î i plânge urmele…ș ț

-Cine i-a spus, Miron? E o întreagă poveste, Ienciule! Cred căț nu-mi plânge urmele…Ajunsesem de râsul lumii cu ea…

Eminescu se obi nui repede cu obiceiurile casei. Pleca de laș redac ie după amiază în jurul orei patru i de fiecare dată era a teptat deț ș ș frumoasa castelană care-i urmărea pa ii din umbra perdelei.ș

-Aaa, Babi, iar e ti trengar!- sărea Eminescu din u ă, luândș ș ș pruncul amfitrioanei în bra e i jucând tumba cu el prin cameră.ț ș

-Mamiii!- striga copilul- a venit domnul Eminescu…Apărea apoi Mite elegantă, cochetă, de fiecare dată cu o altă

rochie, cu ocoafură buclată cu breton, cu corpul ei incitant de armonios

148

i mai ales ager în mi cări, legănându-se ca un plantur de trestie bătutș ș de vânt.

-Să ne ierte, domnul Eminescu, obrăzniciile, mamai!-Vreau să-mi spună o poveste, striga copilul, povestea aceea cu

Zmeii i cu grădina în care erau merele de aur…ș-În nem e te?- întreba poetul.ț ș-În nem e te!- răspundea Babi.ț ș

i Mihai începea povestea sub privirile curioase ale copilului.Ș După ce-o termina i omora to i zmeii în râsul i bucuria lui Babi,ș ț ș Mihai se scula i punea mâna pe câte-o carte din biblioteca doctorului.ș Mite striga servitoarea i-o ruga să ia băiatul în camera lui. Apoiș rămâneau câteva clipe tăcu i, Eminescu citind i Mite privind pe geamț ș spre apus…Soarele se arăta timid printre crengile castanilor, făcea o dungă ro ie ca o panglică, departe, pe linia orizontului; era un ro uș ș dulce crepuscular ca de purpură…

-Prive te, domnule Eminescu, începea ea, cam într-acolo esteș Berlinul copilăriei mele! Dar ce- i arăt eu Berlinul dumitale când nu teț leagă nimic de el…

-Gre i i, doamnă, de Berlin mă leagă un frate, doctor, care aș ț murit acolo…

-Îmi pare rău…Dar nu-i tot una!Voia să spună că nu-i tot una cu amintirile ei frumoase…Cum de

acceptase ea căsătoria cu Will? Ce căuta ea în acest ora mizerabil? Nuș era mai bine să se mărite la Berlin cu ofi erul din garda imperială?ț Atunci i se deschideau por ile Vienei…ț

-Ora ul dumitale după care plângi rămâne tot Viena…șEminescu tăcu, se făcu că nu pricepe unde bate Mite cu

apropourile ei. Doară povestea dragostei dintre el i Veronica circulaș prin toate saloanele bucure tene, mai ales după ce Eminescu plecaseș din Ia i.ș

Mite se privi în oglindă, era frumoasă, chiar foarte frumoasă, era vârsta de aur a ei, două zeci i ase de ani, când fiecare femeie viseazăș ș să fie furată de fauni; culoarea galbenă, un reflex al focului din cămin o angeliza, pe gâtul ei chihlimbariu se jucau reflexe roze i albastre deș safire ca ni te stelu e căzute din univers. Focul ardea dulce în cămin, caș ț un tors de motan i flăcările lui molcome aruncau ape-ape pe tavan înș dulci luciri ro ietice i violete…ș ș

-Domnule Eminescu, tii că valaha asta a dumitale e mai grea caș chineza?

149

-De ce, doamnă, vi se pare grea? E una din cele mai vechi limbi ale Europei…Dacă a i învă at un pic de latină, româna trebuie să vi seț ț pară mult mai u oară…ș

Privi la poetul care vorbea dulce, i se păru chiar că devernise mult mai agreabil ca la început, de data aceasta se îmbrăcase mai bine, doar pe mâini mai avea mari pete de cerneală.

-Doamnă, reluă poetul discu ia, vezi mata, aici la por ileț ț orientului ne-au bătut multe vânturi…|ări oarele noastre au stat multș timp despăr ite una de alta, dar nu i-au uitat limba. De i are mai multeț ș ș dialecte, limba română e unitară fa ă de-alte limbi…ț

Câtva timp privirile lor se încruci aseră insistent. Furată deș armul poetului, uitase să-i spună că lec ia de astăzi se amână…Trebuiaș ț

să vină so ul de la Palat s-o ia cu trăsura la ziua de na tere a consululuiț ș german. Werter, căci a a îl chema, îi cam făcea curte. Atunci cândș fusese în voiajul ei european împreună cu Maiorescu îl întâlnise pe Werter în holul hotelului i-i recitase din ș Don Carlos . i ce mai ochiȘ dulci îi făcuse! Cumnatul gelos îi strigase: <N-am să te mai aduc la Imperial să te las în ochii tuturor!> <Ce prostu e ti Tit!>, îl mângâiaseț ș ea, dar Maiorescu se răcise i-o cam lăsase în voia sor ii. Supusă tiruluiș ț privirilor poetului, femeia avu câteva clipe penibile:

-Voiam să- i spun ceva, îngână ea, derutată, dar să nu te superi…țTrecuseră de la pronumele de polite e, la pronumele personal.ț-Ascult!- sări Eminescu, desmeticindu-se ca dintr-un vis.-So ul meu mi-a încurcat lec iile, îi mai arde de vizite, ine cu totț ț ț

dinadinsul să fiu i eu acolo…ș-Da, în eleg, se fâstâci poetul i se sculă de pe scaun, voi pleca,ț ș

nu-i nimic, amânăm pentru altădată…-Te rog, domnule Eminescu, încă n-am plecat, dacă Will nu vine

într-un sfert de oră, eu n-am ce mai căuta în această vizită…-Nu se poate, doamnă!-Ba se poate…Să-mi ceară i mie părerea când are asemeneaș

invita ii…ț-Îmi pare rău, vă adusesem i o poezie…ș-Pentru mine?-Da!-Mor de nerăbdare s-o aud, poate-o traduc în nem e te!ț șEminescu scoase hârtia îndoită din buzunar i începu să citească:ș

Atât de fragetă, te-asemeniCu floarea albă de cire i,și ca un înger dintre oameniȘÎn calea vie ii mele ie i…ț ș

150

-E scrisă pentru mine?- întrebă ea , fericită că poate să audă asemenea versuri la adresa ei.

-Desigur, doamnă!-Ooo, cum să- i mul umesc?ț ț-Nu doresc nici o mul umire!ț- i ce titlu îi pui?ȘEminescu se apropie de ea, îi luă pana de scris din mână i-iș

scrise pe foaie: Dir! (|ie…) . Mite, fericită, luă foaia, o sărută i-o puseș în sertar, veni apoi spre poet i-i întinse mâna., Mihai i-o sărută, oș strânse în bra e i o sărută i pe frunte.ț ș ș

De unde avea să tie Mite că poezia fusese scrisă pentru iubita luiș uitată în Ia i, că Mihai suprapunea peste imaginea Veronicăi, chipulș Mitei?

-Oooo, Doamne, îi declară Eminescu, ce frumoasă sunte i! Văț ador, vă iubesc!

Mite puse capul în jos i se ro i toată. O min ea pe Mite? Seș ș ț min ea pe el?ț

Veni însă Will i le strică idila; trăsura o a tepta în stradă, ie irăș ș ș to i din casă, cei doi urcară în trăsură i Mihai o luă spre casăț ș strângându- i pardesiul în bătaia vântului…ș

39

lună de zile Veronica plânse urma pa ilor pierdu i ai luiș ț Eminescu; singura mângâiere a ei era faptul că- i împăr eaș ț timpul între casă i spital. Acasă avea feti ele peste care- iș ț ș

revărsa întreaga dragoste, iar la spital erau răni ii pe care-i alinta cu oț vorbă bună i le mângâia sufletele lor chinuite de răni i de mizerie.ș ș Frumuse ea fizicului ei închisă ca petalele unei mimoze fu un balsamț turnat peste rănile fizice i suflete ti ale osta ilor căzu i în suferin ă…ș ș ș ț ț

OBinevoitorii care-i deschideau u a, îi aduceau fel de fel de ve tiș ș

de la Bucure ti, dar vestea care-o supără cel maimult era legată de nouaș achizi ie în materie de dragoste a lui Eminescu. Auzise i ea despreț ș Mite, aflase că Eminescu se crailice te în lumea mare a Bucure tilor iș ș ș se ia la har ă prin ț Timpul cu liberarii, face vizite lui Maiorescu i chiarș la Palat Carmen-Silvei, I mai auzise că într-un timp se mutase laș Maiorescu. Femeia îi povestise poetului că Maiorescu n-o putea suferi de când fusese martoră la divor ul lui când îl văzuse cu directoareaț

151

colii sărutându-se în cancelarie. tia că-i poartă pică i că-l sfătuie teș Ș ș ș pe poet s-o lase în pace. Rar de tot se mai mângâia i ea cu poeziileș trimise de el Convorbirilor literare la Ia i, recunoscând în ele clipeleș petrecute împreună…

Nemaiputând să suporte despăr irea, Veronica Micle, dupăț aproape un an de la plecarea poetului, se hotărî să-i facă o vizită la Bucure ti. Era spre sfâr itul lui octombrie, burni a peste ora ; amintiriș ș ț ș de tot felul se învălureau în capul i-n inima femeii care stătea singurăș pe verandă i privea la acestă toamnă care-o îmbolnăvise. Cu spitalul seș terminase, fetele mergeau la coală i ea rămânea singură sau cu Micleș ș care mai mult bolea în casă, făcând-o să- i blesteme zilele. Veronicaș merse la so , hotărâtă să-i arunce o minciună, pentru a o lăsa să meargăț la Bucure ti:ș

-Dragă tefane, fetele s-au mărit, merg la coală, a vrea să laȘ ș ș cumpăr ni te haine mai a cătării…M-a duce în capitală, poate leș ș găsesc ceva mai bun acolo…

-Du-te, dragă Veronicu ă, îmbracă fetele ca lumea că au începutț colile i, sărmanele, cu simbria mea, au rămas gola e…ș ș ș

Pe data de 28 octombrie 1878, seara, Veronica bătea la poarta lui Eminescu pe Strada Speran ei, în curtea vechii mânăstiri Caimata cuț bol ile scunde i afumate. Obosită de drum, plouată, Veronica priveaț ș înmărmurită la pitorescul locului unde igrasia se ridica pe zidurile negre ale casei, aidoma cadrului din Sărmanul Dionis; ierburile încă verzi, de i toamnă târzie, stăteau răsucite pe lângă ziduri i salcâmii, înș ș bătaia vântului, î i scuturau mărunt frunzele îngălbenite pesteș caldarâmul străzilor. Ploua amarnic peste tot Bucure tiul i felinareleș ș străzii păreau ni te lumânări aprinse în bezna nop ii care încremeniseș ț ora ul cu întunericul ei.ș

Mai la o parte de mânăstire, într-o casă ărănească cu prispă cuț stâlpi de lemn, cu două odăi i tindă se vedea pe geam o lampă aprinsă,ș iar la masă, poetul, citea sau scria ceva. Biciuită de spicul rece al ploii, Veronica î i luă inima-n din i i deschise poarta, o luă pe o potecu ăș ț ș ț strâmtă, căptu ită cu frunze de salcâm i se îndreptă spre casa din fa ă.ș ș ț Urcă pragul i privi pe fereastră. Voia să intre la el incognito, a a cumș ș făcea altădată la Ia i i să-i acopere cu mâinile ochii lui mari, negri, iș ș ș să-l întrebe: <Ghici cine este?> Trecuse un an însă de la despăr irea lor,ț timp în care rela iile lor se răciseră i auzise fel de fel de zvonuri despreț ș el…E mai bine să strige…Sau nu, să bată în geam de trei ori, a a cumș făcea el când venea la ea…De trei ori… Cifra lor fatidică…Bătu u orș în fereastră de trei ori i tăcu, vântul suna tăblăraia veche de peș acoperi ul mânăstirii. Mihai ridică capul i ascultă câteva clipeș ș

152

împietrit. Nimeni din Bucure ti nu-i mai bătuse a a la u ă în ultimulș ș ș timp i nu-l mai vizitase nimeni. Rar de tot mai venea Slavici, dar elș intra direct pe u ă. Baba Muscălăgioaia făcea curat când poetul era laș redac ie, Caragiale, comod, cum era, nu s-ar fi deranjat el pe unț asemenea timp să vină la Eminescu, i nici Ronetti Roman n-ar fi făcut-șo!

Veronica Micle bătu a doua oară mai tare tot de trei ori.-Cine este ? - întrebă poetul.--Eu!- răspunse un glas de femeie în care poetul deslu i voceaș

Veronicăi. Nu tia ce să creadă, visa ori nu? Zâmbi, plin de bucurie,ș era glasul ei pe care nu-l mai auzise de un an de zile. Ce să caute ea pe un astfel de timp la el? tia că-i dăduse adresa când o felicitase de ziuaȘ ei, pe două zeci i doi aprilie…ș

-Veronicooo!- izbucni poetul într-o cascadă de bucurie, deschizând u a- tu aici? Nu-mi vine a crede că e ti tu în persoană, Tollaș ș mea cea dulce i frumoasă! O cuprinse în bra e i-o învârti prin cameră,ș ț ș sărutând-o ca un nebun pe gură, pe obraji, pe gât.

-Stai, zgrăbun ule, lasă-mă să mă dezmeticesc i eu că-mi ajungeț ș o zi de drum prin mizeria toamnei…Am ajuns să vin eu la tine… Te-a tept de-atâta timp să-mi dai un semn de via ă i tu m-ai uitat, Mihai!ș ț ș Ai jurat să nu mai dai prin Ia i, de ce, Mihai? De ce?ș

Eminescu tăcea; tăcu i Veronica i privi peste universul luiș ș intim…Ce umil i ce sărac i ce simplu în sărăcia lui…Patru pere iș ș ț vărui i proaspăt, acoperi i cu policioare cu fel de fel de căr i, aruncateț ț ț în neorânduială; tavanul înnegrit, afumat, cu grinzile ie ite în cameră,ș apoi o masă, un scăunel, un lighean cu apă într-un col …o velin ăț ț ărănească pe pat, pe jos pământ acoperit cu rogojini, drept pre uri…ț ș

-Voiam să vin, Veronico, dar când? A teptam aniversareaș Junimii să te văd, aveam i eu un motiv, nu mai clevetea lumea…ș

-Ia ascultă, Mihai, tu crezi că lumea e proastă? Ce-ai vrut tu să spui cu singurătatea ta? Tu crezi că eu nu sunt singură? Sau cu Departe sunt de tine? Am ro it pentru amândouă poeziile când le-amș citit în Convorbiri, to i se uitau la mine i bănuiau pentru cine suntț ș scrise…Singurătatea ta seamănă cu modul tău de via ă din aceastăț căsu ă… i ca dovadă că încă te iubesc, i-am învă at-o pe dinafară!ț Ș ț ț Ascultă-mă! i Veronica Micle se retrase ca o colări ă i cu talentul eiȘ ș ț ș de artistă, începu să recite:

Cu perdelele lăsateed la masa mea de bradȘFocul pâlpâie în sobă

153

Iară eu pe gânduri cad

Stoluri, stoluri trec prin minteDulci iluzii. Amintiri

|ârâiesc încet ca grieriPrintre negre, vechi zidiri,

Sau cad grele, mângâioasei se sfarmă-n suflet trist,Ș

Cum în picuri cade cearaLa picioarele lui Crist.

În odaie prin unghereS-a esut păiejeniț ș

i prin căr ile în vrafuriȘ țUmblă oarecii furiș ș

……………………….Câte-odată prea arare

A târziu cânr arde lampa,Inima din loc îmi sare

Când aud că sună clampa…

Este Ea. De arta casășDintr-o dată-mi pare plină,

În prdvorul negru-al vie i-mițE-o icoană de lumină.

i mi-i ciudă cum de vremeaȘSă mai treacă se îndură,

Când eu stau optind cu dragașMână-n mână, gură-n gură…

-Iată-mă, Mihai, eu sunt, poate că i poeziile tale m-au făcut săș vin, îmi era dor de tine, de glasul tău, de sărutul tău…Ce te ui i a a laț ș mine? Sau poate că i-am căzut plocon când nu te a teptai? Există clipeț ș când Dumnezeu i-a min ile, numai a a-mi pot explica graba cu care m-ț ț șam hotărât să vin la tine pe-o astfel de vreme! Zi-i i tu ceva, ce stai caș mutul…

Drept răspuns, Eminescu o luă iară în bra e i o sărută,ț ș strângând-o la piept ca pe o comoară.

-Ce te ui i a a la mine?- repetă femeia văzând că Eminescu nuț ș mai zice nimic i o tot prive te, după ce-i recitase poezia ș ș Singurătate.

154

-Mă uit i nu-mi vine a crede ochilor că e ti tu! E prea mareș ș contrastul între toamna asta banală cu ploi i vânturi i bucuria pe careș ș mi-ai făcut-o cu venirea ta!

-Hai dezbracă- i haina, nu vezi că e ti plouată, fă-te lejeră iț ș ș simte-te ca la noi acasă!

Veronica î i lepădă pelerina udă, î i lăsă un geamantan la u ă, î iș ș ș ș scoase pantofii i se urcă în pat, cuibărindu-se în a ternuturi.ș ș

Eminecu dispăru, merse în bucătăria lui i luă de-ale mâncării; îiș cumpărase Muscălăgioaia carne de la măcelărie i-i făcuse fripturicăș de porc, patronul ziarului Timpul îi adusese ni te vin din podgoria luiș de la Panciu i toate acum erau bine venite.ș

- i acum, intră Eminescu pe u ă cu bunătă ile, spune-mi,Ș ș ț Veronico, ce mai faci tu?

-Ce să fac, Mihai- îi sări ea în ajutor- î i plâng urma pa ilor tăi,ț ș de când ai plecat tu din Ia i mă simt a a de singură fără tine…Niciș ș copilele nu mai sunt în stare să mi le mai iubesc ca înainte…

-Dar nu mai era cu putin ă, Veronico, să mai rămân acolo! Pentruț mine Ia ul însemnai tu! |i-am propus căsătoria, mi-ai refuzat-o! De ceș era să mai stau? Devenisem un caraghios în fa a ta i-a întregii lumi!ț ș

Veronica tăcu, avea dreptate Eminescu.-Bine, reluă ea discu ia, dar trebuia cel pu in să- i iei ț ț ț la revedere

de la mine!-Te-am căutat în ultima seară acasă i nu te-am găsit, am colindatș

tot Ia ul în speran a că te întâlnesc, dar degaba, am vrut să rămânș ț pentru a doua zi, dar luasem bilet de tren i nu se mai putea…Refuzulș tău m-a supărat rău…

-Refuzul meu? Bine, Mihai, doar tii, i-am explicat de o sută deș ț ori că eu mi-am sacrificat copilăria pentru această mizerabilă mezalian ă i-acum când să beneficiez i eu de o via ă lipsită de nevoi,ț ș ș ț să-i dau cu piciorul? Ce ne-ar oferi mizerabila de via ă amândorura? Caț dovadă că nu sunt răutăcioasă cu tine, iată-mă, am venit! De ce taci? Mâ afurisit ce e ti! Condamnă-mă, bate-mă, fă ce vreai cu mine, darț ș lasă-mă să te iubesc!

Veronica îl îmbră i ă i-l sărută, apoi se desprinse din bra ele luiț ș ș ț i-l scutură de păr:ș

-Prea te-am răsfă at rău, Mâ ule ce e ti!ț ț șVeronica a ternu masa si se a ezară să cineze.ș șNiciodată poetul nu trecuse prin aceste clipe de dulce trai casnic,

erau numai ei doi; femeia radia toată un aer proaspăt de fericire, de iș era neodihnită de o zi i o noapte. Poetul nu se mai sătura privind-o: eraș chipul ei mult dorit, erau ochii ei, vorba ei, gra iile ei, cu mi cărileț ș

155

corpului ca ale unei dulci i sălbatice feline, râsul ei i buzele ei iș ș ș parfumul ei care se răspândise în toată casa. La Ia i se furi au pentruș ș câteva clipe pe undeva să fie singuri i n-aveau timp să- i spună totș ș unul altuia. Aici camera luase un aer intim de dulci nebunii în doi a aș cum î i dorise el i cum visase…ș ș

Mâncară în lini te, le era foame; Veronica servise ceva în tren înș fugă i poetul, la masa de lucru, uitase de mâncare, cum uitaș întotdeauna când se-apuca de scris.

-Spune-mi ce noută i mai sunt prin Ia i?ț ș-De când ai plecat tu, Ia ul mi-a devenit un târg nesuferit!ș-De la Creangă ce ve ti mi-aduci?ș-Regretă i el plecarea ta; pe zi ce trece devine tot mai posac,ș

după criza lui de epilepsie…- i feti ele tale?Ș ț-Feti ele mele s-au făcut fete! Valeria vrea conservatorul…Dacăț

eu n-am avut noroc, poate că are ea…Are i talent, cântă la pian i are oș ș voce superbă de soprană…Nproc!- întinse Veronica paharul.

-Nu tiu, Veronico, dar norocul fuge de mine ca Fata Morgana.ș Noroc să dea Dumnezeu! Spune-mi tu ce mai faci pe-acolo? Te mai învâr i printre boieri i împăuna ii ceia de ofi eri?ț ș ț ț

-Iar e ti răutăcios, Mihai! M-am lăsat de spital, am fetele mari,ș trebuie să le port de grijă… i-apoi boala lui tefan mi-a dat totul pesteȘ Ș cap…

Tăcură i mai băură câte un pahar. Veronica se întristă i puseș ș capul în jos, Eminescu oftă i el i o privi insistent; avea impresia căș ș visează un vis frumos. Privea la ea i nu-i venea să creadă că eș Veronica în carne i oase. Oare era femeia lui pe care o dăruise cu toateș epitetele pământului? Acel chip angelic ce-l visase i care se esuse înș ț închipuirea lui înainte de- a o cunoa te la Viena? Visul blond i blondulș ș lui noroc care-l urmărise peste tot cu ochii aceia mari i gura mucă?…șAcum era lângă el, în cameră cu el, îi auzea glasul, îi prindea chipul cu privirile pe furi , ochii ei alba tri, vocea ei dulce, cântată, cu zâmbetulș ș ei ve nic pe fa ă care-o întinerea i-o făcea atât de iubită de to iș ț ș ț bărba ii, părul ei ca o mătase lungă, corpul ei plin, rotund, cu olduriț ș arcuite, cu picioru ele sprintene, un fel de sălbăticune dulce…ș

-Pe tine, Mihai, te roade gelozia ca un vierme! Ce Dumnezeu te mai gânde ti la boieri i la ofi eri, ce vreai dovadă mai bună ca asta: să-ș ș ți la i bărbatul bolnav în casă i copilele singure i să iau câmpii dupăț ș ș ș

tie? De ce Dumnezeu crezi că am venit? Pentru că te iubesc, Mihai, pentru că m-am în elat; plecând tu din Ia i am crezut că-mi trece, că-i oș ș toană trecătoare, dar n-a fost să fie a a! Depărtarea m-a apropiat maiș

156

mult de tine, te-aveam în minte, trăiam cu tine sub pleoape, numai tu erai în inima mea bicisnică, tu, cu Despăr ireaț ta i cu ș Singurătatea ta…Le citeam în Convorbiri i plângeam…ș

Mihai nu-i răspunse, nu-i veneau cuvintele.-De ce taci? Crezi că eu nu tiu de vizitele tale? Mi-au venit iș ș

mie fel de fel de vorbe pe la urechi, dar eu n-am dreptul să mă supăr…Poate că i de-aia a venit mâ a pe la tine!ș ț

Mihai zâmbi, nu tăgădui, dar nici nu confirmă, o prinse de mână i o mângâie, sărutând-o pe obraz. ș

-Ce-i cu poezia asta tristă pe care mi-ai trimis-o? Era un fel de scrisoare în versuri, scrisă într-un moment de grea triste e. i scoase oț Ș foaie din geantă i începu s-o citească:ș

Departe sunt de tine i singur lângă foc,șPetrec în mine via a-mi lipsită de noroc,țOptzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit,Că sunt bătrân ca iarna, că tu vei fi murit.-Cum să mor, dragă Eminescule?-zise ea i-i dădură lacrimile,ș

apoi continuă, tergându- i o lacrimă de pe obraz:ș șAducerile-aminte pe suflet cad în picuri,Rede teptând în fa ă-mi trecutele nimicuri;ș țCu degetele-i vântul love te în fere ti,ș și toarce-n gându-mi firul duioaselor pove ti,Ș ș

i-atuncea dinainte-mi prin cea ă parcă treci,Ș țCe ochii mari în lacrimi, cu mâini sub iri i reci;ț șCu bra ele-amândouă de gâtul meu te-aniniți parc-ai vrea a-mi spune ceva…apoi suspini…Ș

Eu strâng la piept averea-mi de-amor i frumuse i,ș țÎn sărutări unim noi sărmanele vie i…țO! glasul amintirii rămâne pururi mut,Să uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut, Să uit cum dup-o clipă din bra ele-mi te-ai smuls…țVoi fi bătrân i singur, vei fi murit demult!șDupă recitare, poe ii se priviră i se surprinseră unul pe altulț ș

plângând.-Dă-mi voie acum să- i dau replica. Scoase o altă foaie i începu,ț ș

cu mai multă vervă:De ce- i mai numeri anii să vezi de e ti bătrânț șCând tii ce grea durere tu por i în al tău sân,ș ți pentru ce oglinda întrebi privind în eaȘă- i spună că nu-i încă sbârcită fa a ta,Ș ț ț

157

Când tii c-a tale lacrimi ce curg neîncetatșAdânci i triste urme în suflet i-au lăsat,ș ți crezi c-o ve nicie amară e de cândȘ ș

O clipă fericită avut-ai pe pământ?De afară se auzea vântul toamnei bătând în ferestre i bici deș

ploaie izbind geamurile. Dar decorul de acum le devenise bun prieten. Se a ezaseră în pat ca doi prunci, mângâindu-se unul pe altul. Veronicaș se dezbrăcase i Mihai îi cuprinsese gleznele i mijlocul, sărutându-i totș ș corpul; îi sim ea respira ia, căldura corpului care ardea ca o flacără vieț ț între palmele lui i amândoi, cuprin i de be ia dulce-amară a dragostei,ș ș ț gustară din cupa de aur a lui Eros…

40

orii zilei îi găsiră în pat, leneveau. Mihai se sculă i aprinseș focul în sobă, acum avea lemne tăiate de Raisa Muscălăgioaia pe prispă. Prima grijă fusese să cumpere lemne de foc să nu mai

tremure ca iarna trecută. Veronica se sculase i făcuse ordine în toatăș casa, iar Mihai pregătea micul dejun.

Z- i zici că Maiorescu ine la tine?- îl întrebă Veronica pe poet,Ș ț

care aflase că un timp Mihai stătuse la la el în gazdă.-Nu tiu dacă ine, îi răspunse Eminescu, dar tiu că e singurulș ț ș

care m-a ajutat mai mult.-Crezi c-o face de dragul tău? A intuit în tine un mare poet iș

vrea să demonstreze lumii că e un mare Mecena…Îl cunosc eu destul de bine…

-Îl cunosc i eu, dar ce să fac? Societatea lor e singura în care amș putut să-mi citesc produc iunile…ț

La micul dejun făcură planul pentru toată ziua; Eminescu va da pe la redac ie să-i ceară voie lui Slavici să meargă prin ora cuț ș Veronica. Femeia va face cumpărături i se vor întâlni în fa a caselorș ț Momuloaiei, lângă clădirea teatrului.

158

Mihai o luă pe Calea Mogo oaiei spre redac ie, iar Veronica spreș ț Lipscănărie, unde putea găsi marfă mai multă.

Slavici, care tuna i fulgera îngropat în hârtii, îl luă la rost peș Eminescu,care întârziase atât de mult,pe un ton amenin ător :ț

-Ce s-a întâmplat, Mihai, cu tine? N-avem material, vine băiatul după manuscript i tu vii acum, căzut din lună! Ai scris articolul?ș

-N-am avut timp, Ienciule!-Bine , dar ce-ai făcut? Te-a inut Mite toată noaptea? Văd că e tiț ș

i nedormit…ș-Nu!-Ai umblat cu amicii prin cârciumi?-Nu!-Te scoate din sărite, domnule cu nu, nu, nu! De spelcuit văd că

e ti spelcuit! |i-ai pus i ilindrul! Vreo damă?…ș ș țMihai râse.-Am ghicit, ai? i cine este fericita?- schimbă Slavici tonul,Ș

uitând i el de articol.ș-Nu se spune!-O fi fata popii, bătu-o-ar ciorile! –-Nu e!-Aaaa, am ghicit! Bibilica de la Ia i! Păi bine, domnule, spuneaiș

că nu mai e nimic între voi? Bravos na iune! Tu cu damele, Caragialeț cu damele, eu ce pot să fac singur aici? Ne zboară patronul cât ai zice pe te i ne trezim to i pe drumuri…ș ș ț

Eminescu într-un târziu îl întrebă:-Ai terminat, nene Ienciule, cu dojana?-Am ternminat!- încheie Slavici scurt, posomorându-se.-Mai pe seară poate vin i eu…A vrea să-mi acorzi câteva oreș ș

libere…-Păi spune, măi omule, a a!ș-Eu venisem de altceva…-De ce venisei?Slavici ridică ochelarii de pe nas i se uită insistent la el,ș

a teptând răspunsul la întrebare.ș-Dă-mi câteva pi ule până la leafă…ț-De ce nu i-ai cerut lui Maiorescu? De ce-ai tăcut când te-a

întrebat dacă ai nevoie de ceva?-Mă tii pe mine un astfel de om?șSlavici se scotoci prin buzunare i-i întinse câteva bancnote, fărăș

să le numere:-Poftim, atâta am!

159

Mihai numără banii i-i vârî în buzunarul pardesiului:ș-E mană cerească, Ienciule!Plecă imediat, pe drum se întreba în sinea lui cum dracului o fi

putând Slavici să păstreze pi ulele de la lună la lună pe când lui nu-iț ajungeau nici două săptămâni. Acum se bucura de această calitate a prietenului său; dacă n-ar mai fi astfel de oameni, de unde s-ar mai împrumuta el? Banii îi ajungeau i de restaurant i de drum, voia să-iș ș plătească biletul de călătorie Veronicăi până la Ia i.ș

Se întâlni cu Veronica la ora stabilită în fa a teatrului Mare;ț femeia îl rugă să fie mai discre i, să nu se expună privirilor tuturor căț poate e cineva care-o toarnă lui Micle. Hotărâră să meargă pe Bulevardul Academiei, la Cosman, patronul unui restaurant care-l servea pe poet i cu care se cuno tea bine.ș ș

-Am încredere-n tine! Doar e ti crai de Bucure ti!- glumiș ș Veronica când Mihai îi făcu acestă propunere.

-Cunosc localul, Veronico, eu merg adesea cu amicii acolo…Domnul Cosman e discret, are i separeuri…Eminescu nu min ea, eraș ț aproape de redac ie i venea aproape în fiecare zi să servească masa iț ș ș un pahar de vin, fie cu Slavici, fie cu Caragiale sau cu al i amici de-aiț lui…Aici se lua la har ă cu inginerul Sim ion, cu Danielescu sau cuț ț Dunca pe teme politice sau de altă natură; to i erau ardeleni i înț ș mijlocul lor se sim ea foarte bine.ț

-La domnul Cosman mă întânlesc cu ardelenii tăi, îmi place vorba lor, aduc cu ei parfumul insolit al Ardealului aici în mica noastră capitală.

La u ă îi întâmpină patronul:ș-Trăiască poe ii României, domnule Eminescu! Apoi trecu laț

urechea lui: Achizi ie rară, îi opti patronul, e rost de nuntă, domnuleț ș Mihai?

-Sperăm, domnule Cosmin!-Frumoasă domni ă! Cum tiu poe ii ă tia să culegă cele maiț ș ț ș

ginga e flori!șJos în localul comun se-auzeau cântând lăutarii. Era un taraf

oltenesc care cânta balade cu Iancu Jianu i cu Tudor i mai alesș ș cântece de dor i de dragoste. Melosul oltenesc cu ridicăturile iș ș coborâturile lui nea teptate îi era a a de drag poetului încât ar fi statș ș nop i întregi să-l asculte. Fusese pe vară la conacul lui Mandrea de laț Flore ti-Dolj, trimis mai mult la insisten ele lui Thoderi ă Rosettiș ț ț pentru a se lecui de trohana lui care-l tot încerca i, printre traducereaș cronicilor hurmuzăche ti, Mihai făcea adesea excapade prin satele iș ș ora ele oltene precum Craiova, Târgu-Jiu, Filia i asculta astfel deș ș ș

160

tarafuri. Muzica de acum îi împrospătă amintirile doljene: râuri, es,ș dealuri, pe fondul mun ilor din depărtare. Lăutarii îi ziceau cânteculț Iancului:

Frunză verde-a braduluiIancu a PietraruluiCu fata olteanului

În codri AlbeanuluiÎmi fac sama banilorLa tupina brazilor,

Tot galbeni i irmilicișCare-i beau, dragă, pe-aici!…………………………..

Cântecul se depărtă până se stinse. Mihai intră cu Veronica într-o cameră dosnică i se a ezară la masă. Mihai comandă purcelu la capacș ș ș i vinul casei cu tot tacâmul. Mai ceru să i se aducă i un buchet deș ș

garofi e ro ii.ț ș-De ce ro ii i de ce garofi e?- îl întrebă Veronica- tu nu tii careș ș ț ș

e floarea noastră dragă?-Floarea noastră-i albăstreaua sau veronicu a! Veronicu ele sauț ț

albăstrelele tale cresc numai pe la noi prin Moldova. E numele tău, simbolul curat al dragostei noastre:

i te-ai dus, dulce minuneȘi-a murit iubirea noastră,Ș

Floare-albastră, floare-albastră,Totu i este trist în lume!ș

-Eu nu tiu de ce ai crezut tu c-a murit iubirea noastră…Iubireaș noastră, Mihai, nu va muri niciodată! Noi vom fi blestema i să ne iubimț toată via a…Depinde de tine încotro va merge rela ia noastră…Iată căț ț acum i-am devenit I metresă…ț ș

-Să ne iubim i să ne urâm…Când sunt gelos pe tine, te urăsc,ș Veronico!

-Dragoste-pacoste, cum zicea mama, Dumnezeu s-o ierte, c-un Împu că-n lună!ș

-Nebunatică mai e ti!șMâncară apoi pe tăcute, Veronica privi ceasul, trecuse aproape o

oră. <Ce repede trece timpul lângă Mihai>- gândi ea. Vinul o îmbujora i-i descle ta limba:ș ș

-Iar ne vom despăr i! i-acum nu tiu, zău, pentru cât! Nu potț Ș ș nici eu să stau pe drumuri…Parcă a pleca la galeră. Acum e rândulș tău…La ce te gânde ti?ș

161

-La neîmplinirile noastre, la faptul că rămân singur la gogo eriaș asta de jurnal, la faptul că vine iarna i stau singur…ș

Se-auziră bătăi în u ă, erau iganii, un viorist, un ambalagiu i-ș ț ț șun cobzar:

-Să trăi i, boierilor! Ne-a trimis domnul Cosman să vă facem oț cântare!

-S-o auzim!- îi îndemnă Eminescu.Lăutarii î i acordară instrumentele i începură:ș ș

Puiule, puiu ule,țRău ai fost, drăgu ule,ț

Mi-ai fost arpe mu cător,ș șAmora , amor, amor!ș

Pentru tine le-am tras toate,Mori, puiule, mori!

i-acum zici că nu se poate,ȘMori, puiule, mori!

Le-am tras i le pătimescșMori, puiule, mori!

Pentruun pui care-l iubescMori, puiule, mori!

ed în loc i ard în foc,Ș șMori, puiule, mori,

Ies afară,ard în pară,Mori puiule mori,

Ies la câmp ca să mă sting,Mori, puiule, mori!

Bate vânt mai rău m-aprind,Mori, puiule, mori!

Jalea-mi este piste fire,Mori, puiule, mori!

În ceasul de despăr ire,țMori, puiule, mori!

Că pedeapsă mai grea nu-iMori, puiule, mori!

Decât depărtarea lui,Mori, puiule, mori!

Veronica i Eminescu bătură din palme, le plăcuse cântecul.ș Lăutarii î i dezlegaseră gurile i trecură la alt cântec:ș ș

Auzi, lele, auzi, dragă,Auzi, lele, popa toacă,Ie i afară i te roagă.ș ș

162

Te roagă la DumnezeuSă fie pe gândul meu:

Să moară bărbatul tău,Să mă-nsor, să te iau eu,

Să mă culc pe sânul tăuCa arpele de dudău.șAuzi, lele, popa toacăIe i afară de te roagă!șRoagă-te la Dumnezeu

S-ajung eu bărbatul tău,Să- i iau ie de arnici,ț

i în picere cipiciȘLa gât salbă de mărgele,Să te fudule ti cu ele…ș

De data aceasta Veronica cu Mihai tăcură, cântecul le atinsese o coardă sensibilă, cum să a tepte ea moartea lui Micle, ar fi nedrept fa ăș ț de Dumnezeu să gândească a a. Eminescu schimbă tonul:ș

-Voi ti i, mă, să scrie i?ș ț ț-Eu tiu, domnu ef!ș ș-Să-mi scrie i i mie cântecele astea să le dau la ziar! Poporul eț ș

cel mai mare poet!Veronica interveni:-Roman e ti i să cânta i?ț ș ț ț-Cum să nu tim, cocoană! Ia asculta i:ș ț

Nu pot uita i orice-a faceș șE în zadar, nu pot uita;

În pieptul meu inima zaceArsă de dor. Nu pot uita!

M-ai nebunit cu-a ta zâmbire,Cu ochii tăi ce strălucesc.

Tu mă prive ti plin de uimireșCe vreai? A a e, te iubesac!ș

Începu i poetul cu glasul lui de bariton, înso it de Veronica:ș țDar te iubesc la nebunie!

Cât am luptat, tu nu vei ti,și în zadar! Ei, bine, fie,Ș

Iubindu-te , eu voi muri!Eminescu privi la ceas i dădu semne de plecare, ie i în stradă săș ș

caute o trăsură, voia să meargă acasă să-i ia bagajele VeronicăI i apoiș s-o conducă la gară. Se lăsase seara, vântul toamnei se juca cu frunzele

163

ve tede pe străzi; ploua mărunt peste ora i rarii trecători treceauș ș ș zgribului i spre casele lor, sub umbrelu e. Eminescu aprinse o igară,ț ț ț trase câteva fumuri i se gândi că nu mai avea timp să ajungă laș redac ie a a cum îi promisese lui Slavici. Dar spera ca Ienciu să-l ierteț ș pentru că era un om concesiv i-l iubea mult pe Mihai.ș

Ajunseră la gară repede I Mihai se grăbi să- i ia ș ș la revedere iș să plece la redac ie. Nu-i era de Slavici cât de fichiuirile lui Caragialeț ș care semăna vorbele ca pe ghimpi.

-Eminescule, bine c-ai venit mai repede, o veste pentru sufletul tău!- îl luă Caragiale în primire.

-Slavici îi întinse câteva bancnote de franci i-i zise:ș-Dumunică se joacă Luiza Muler la Ia i, i-am făcut delega ie dinș ț ț

partea Timpului, dă-i drumul la gară să nu pierzi trenul…-Vezi cum se gândr te nenea Ienciu la tine!- sări Carageale. Să-lș

arunce pe om în gura iernii pe drumuri… Ce oameni, dom’ne! Se dezbrăcase de haină i rămăsese în vestă, trecând lângă sobăș

la masa de scris cu nasul în hârtii…-Tot lene ai rămas Grecule, i-o reteză Mihai, stoarce- i i tuș ț ș

creierii i fă un articol, nu mai profita de munca altora…Te-ai ro it caș ș un rac acolo lângă sobă…Vă salut, am plecat!

În stradă Eminescu făcu semn unei trăsuri, se urcă în ea, î iș strânse mantaua la piept pentru că se lăsase răcoarea i încă mai plouaș i fugi la Filaret. Se vedeau picăturile de ploaie la lumina felinarelor,ș

căzând pe caldarâm. Urcă pe dealul Filaretului pe la Mitropolie, pe lângă pădurice cu gândul la ora ul pe care-l părăsise cu un an în urmă.ș Va revedea Ia ul! Nu-l mai încânta ca altădată…Dar se va întâmni cuș Miron i cu Creangă, îi era tare dor de ei… i mai înainte de toate eraș Ș Veronica, pe ea o găsea la gară, pentru ea alerga…Vor pleca împreună la Ia i…ș

Pe Veronica o găsi pe o bancă în sala de a teptare, dormea lângăș geamantan, merse la ea i o strânse cu palmele de ochi: ș

-Ghici cine e?Femeia tresări speriată:-Miahai, tu erai? Ce-i cu tine, ce-ai pă it?ț-Merg i eu la Ia i!ș ș-E ti nebun, de ce mergi?ș-Duminică se joacă Luiza Muler, mi-a dat ziarul delega ie să asistț

la reprezenta ie!ț-Ce bine-mi pare! A a de greu îmi venea să călătoresc singură…șSe aprinseseră felinarele, gara la acea oră era aproape pustie,

trăsurile aduceau câte un om rătăcit sau plecau spre centru cu clien i.ț

164

Mihai se a eză lângă ea pe bancă, îi prinse mâna i i-o strânse, eraș ș rece…

-Mihai, Mihai, zise Veronica, unde-o să ajungem noi cu atâta dradoste?

-Poate vii i tu duminică la reprezenta ie!ș ț-Poate!- urmă Veronica.-De ce poate?-Dar ai uitat, domnule, că eu sunt căsătorită? Am bărbat iș

copii…Eminescu tăcu, de câte ori Veronica aducea aminte de situa ia ei,ț

poetul se întuneca, parcă ceva se rupea în sufletul lui.-Sper că vei veni la aniversarea Junimii? Am să- i citesc atunciț

ni te poezii…Spuneai odată la Viena că i-ai început cariera cu teatrul,ș ț de ce n-ai rămas actor?

Mihai râse:-Pentru că eram poate un actor prost! Cu tine era altceva, aveai

talent, puteai să te realizezi.Veni trenul în gară i Mihai cu Veronica se urcară i ocupară unș ș

cupeu. Mihai îi trase pelerina i i-o agă ă în cuier, î i dezbrăcă i elș ț ș ș mantaua i se a eză lângă Veronica. În tren era cald,felinarul de peș ș peron lumina u or, aruncând umbrele pe jos, într-un joc dulce de luminiș i umbre, printre care se zăreau fluturi albi de nea care cădea din înaltulș

cerului. Cei doi erau ferici i, vor merge o noapte singuri până la Ia i; auț ș să- i spună multe…Se apropiară unul de altul, Mihai o cuprinse tandruș pe după gât i o sărută, Veronica îi răspunse la sărut , făcându-se micăș în bra ele lui. Câtva timp rămaseră mână-n mână, gură-n gură, uitându-țse unul la altul, extazia i, îmbăta i de dragoste. Era o atrac ie reciprocăț ț ț ruptă din marea atrac ie a astrelor, din acel mister al universului careț învârte planetele…

-Vorbeam despre teatru, reluă Veronica discu ia, ie nu i-aț ț ț plăcut, dar eu am fost înnebunită…Eram elevă în ultima clasă i-am datș un spectacol în sala teatrului…Jucam Violeta din Traviata de Verdi, a a de mult îmi plăcea acest rol, pe-atunci cântam bine, aveam o voceș frumoasă i dulce…Eram îmbrăcată fermecător de frumos, aveam oș rochie albă, albă, i un aer degajat de mare artistă. Parcă pluteam,ș Mihai, peste toată sala aia plină cu lume… Cum s-a întâmplat că în sală era i o trupă de actori italieni. Parcă o văd pe doamna Macri,ș directoarea noastră, că se apropie de scenă i-mi face semn să cobor. Euș eram în culmea fericirii, aplauzele nu mai conteneau. <Bravooo! Bravooo!>- striga sala. În sfâr it, cobor, lângă doamna Macri era unș domn, mai pe urmă am aflat că era directorul acelei trupe italiene. iȘ

165

întreabă el: <Cine este această distinsă domni oară care cântă a a deș ș frumos?>. Doamna Macri se umflă în pene, lăudându-se cu mine: <E cea mai vestită cântărea ă a românilor i se cheamă Veronica Anaț ș Câmpeanu!>-zisese ea cu mândrie. Î i închipui ce-a fost pe mine cândț am auzit-o a a! <Domni oară, zice acel domn, adresându-mi-se, e tiș ș ș divină, n-ai vrea să te angajezi în trupa mea?> Eu am tăcut, nu puteam să hotărăsc, trebuia s-o întreb pe mama. <|i se deschide un viitor strălucit, mai zice el, doresc să fac un turneu în Orient i Occident i-aș ș ș vrea să te iau cu mine, e ti tânără, înve i repede, vei ajunge o mareș ț artistă!…Î i dau o mie două sute de lire pe seară!>, insistă el, dacă vedeț că pe mine nu prea mă încântă…Dar eu proastă…Se-apropiau iș examenele, eu trebuia să mă pregătesc…I-am spus mamei i nu m-aș lăsat. <Artistele, zice ea, sunt ni te destrăbălate>,cunoa te ea <destuleș ș artiste care au murit sărace!> Apoi au venit examenele i a pus Micleș ochii pe mine…

-Poate ajungeai artistă la Scala!- glumi Eminescu.-De ce nu? Tu e ti ironic! Dar îmi astâpăram i eu o sete aș ș

sufletului, sete care mă va arde toată via a! Cu doamna directoareț avusesem eu ni te conflicte mai vechi tot pe tema ș Thaliei. Eram în clasă la medita ie, eu scrisesem o piesă de teatru despre via a lui Danteț ț Aligheri i ardeam de nerăbdare s-o citesc colegelor… Era un poemș într-un act, ac iunea se desfă ura în parcul cimitirului din Floren a, euț ș ț citeam, dar în acela i timp jucam i rolul Beatricei…Ah, de câte ori n-ș șam visat eu acest rol… Îngenuncheasem în fa a catedrei pe care eu mi-oț imaginam mormântul marelui florentin i recitam ni te versuri. <Ooo,ș ș tu, moarte care mi-ai răpit iubitul…> sau cam a a ceva. Între timp intrăș doamna Macri i, fără s-o văd eu, se posatează în u ă, urmărindu-mă. Înș ș clasă era o lini te mormântală. Aud doar atât: <Eleva Veronica Anaș Câmpeanu, dă-mi caietul acela!> Eu am înlemnit, m-am ridicat spăsită i i-am dat caietul. Atât a zis: < tii ce te-a teaptă, nu?>ș Ș ș

-Rugul!- trebuia să răspunzi i tu.ș-Da, rugul! Dar nu mai tiam de mine…Caietul acela nu l-amș

mai văzut nici în ziua de astăzi…Trenul se pusese de mult în mi care, înainta prin noaptea slinoasăș

spre dealurile i mun ii Moldovei cu iu eala unui bolid, din când înș ț ț când, urmând câte un fluier lung prin cine tie ce sta ie…Niciodată nuș ț mai călătoriseră împreună atât de mult…Erau parcă într-un vis, peste o câmpie albă-albă, cu un alb imaculat câzut de câteva ore din albastrul infinit al cerului.Ningea peste natură i peste via a lor, sporindu-leș ț fericirea i bucuria revederii. Veronica se înghesuise în sufletulș poetului, sim indu-i respira ia i căldura corpului. Privi pe fereastră:ț ț ș

166

-Mihai, Mihai, ce frumos ninge afară!- se bucură ea.-Iarna nu m-a bucurat niciodată, dar acum, când sunt cu tine, n-o

mai simt!-Hai lasă, nu mă mai peria! Poveste te i tu ceva din via a ta!ș ș ț-Tot despre teatru, dacă vreai! La început i eu am fostș

îndrăgostit de teatru, las la o parte copilăriile prin ară cu Iorgu i Mateiț ș Millo când a venit tata i mi-a tras o chelfăneală…La Viena mi-am datș seama cât de departe sunt de teatru…Treceam pe stradă cu Chibici pe lângă Burgtheaterul-Imperial, se juca Lear, era iarnă, crăpau pietrele de ger, ne-am a ezat la coadă încă de diminea ă să luăm bilete, amș ț tremurat acolo câteva ore i tot n-am ajuns la casă…Îl văd pe Chibici căș pune mantaua în cap, trage o înjurătură pe nem e te i pleacă, lăsându-ț ș șmă pe mine acolo…Până la urmă am reu it să iau bilet; ce spectacolș minunat, Veronico! Ce actori! Vedeam pentru prima dată o piesă de teatru după toate regulile artei dramatice! Era ceva fantastic cum î iț dădea iluzia realită ii…Clocoteau pe scenă toate pasiunile omene ti!ț ș Mi-a rămas întipărită pe retină imaginea regelui orb, asemenea unui cer etor pe câmp, în bătaia vântului, sub un cer rebel care ploua, fulgeraș i trăznea…Un simplu cer etor cu mâna întinsă după pomană…Cinevaș ș

spunea că pe timpul lui Sachespeare scena era o încăpere goală, cu o pătură în loc de cortină; el a făcut-o însă un câmp pentru monarhi…Ce coală de educa ie pentru popor!ș ț

Mihai observă că Veronica adormise în bra ele lui, lăsă i elț ș capul într-o parte i adormi i el mângâiat de zgomotul sacadat alș ș trenului care-i legăna u or…ș

41

zadar se uită Mihai s-o zărească pe Veronica la piesă; femeia ori nu vrusese să vină, ori ceva o re inuse să nu vadăț spectacolul. Poetul se întoarse cătrănit la Bucure ti i-i declarăș ș

lui Slavici răspicat că-n via a lui nu va mai da prin acest ora . Veronicaț ș trebuia să se explice, poetul n-avea de unde să tie prin ce necazuriș trecea ea. Găsise acasă pe Virginia bolnavă într-un pat iar pe tefan înȘ altul, rudele lui o priveau ponci ca pe o proscrisă, bănuind unde fuseseș i ce făcuse ea. i peste toate astea îi plecase i femeia din casă pentruș Ș ș

neplata la timp a salariului, lăsând-o baltă cu toate treburile. Cu concediile medicale ale lui Micle veniturile lor se sub iaseră i nu maiț ș

În

167

puteau face fa ă cheltuielilor de tot felul. A adar intră în rolul deț ș gospodină, făcând ordine în toată casa i îngrijindu- i bolnzvii. Dupăș ș fericirea de câteva zile cu Mihai o apucase o mare triste e, două zileț plânse întruna, blestemându- i soarta, apoi o apucară vechile ei dureriș de cap care o intuiau nop i întregi, neputând să închidă ochii.ț ț

Eminescu, supărat, dădu totul pe capriciile femeii i găsiș mângâieri mai tandre în saloanele Mitei. Dacă rătăcitul sentimental fusese recâ tigat de Veronica cu pre ul suprem al cedării, Eminescuș ț trecu dintrodată de la starea Sărmanului Dionisos la cea a pajului Cupidon:

Pajul Cupido, vicleanulMult e rău i alintatșCu copilele se joacă

La femei el doarme-n pat.Cu mari eforturi Slavici îl determinase să meargă la cea de a

cincisprezecea aniversare a Junimii la Ia i. În trenul care-i ducea înș capitale Moldavă pentru acestă mare sărbătoare a spiritului, Slavici avea în buzunar Gura satului spre a o citi în adunare, Caragiale ducea în servietă O noapte furtunoasă, sperând a-l consacra ca cel mai mare scriitor dramatic al românilor, Maiorescu, bucuros că- i sărbătore teș ș triumful de mentor al Junimii, numai Mihai mergea fără niciun el, cuț sentimentele răvă ite. Se întreba dacă trebuie să se mai arate femeiiș iubite pe care o strânsese cu atâta patimă în bra e, după idiferen a ei dinț ț ultimul timp. Avea de gând să se retragă în Sărărie, la bojdeuca lui Creangă să mai guste o dată din via a patriarhală a prietenului său care-țl tot somase în scrisori că l-a uitat.

Dar surpriza fu mare când văzu că de data acesta, scăpată de corvoada căsniciei, Veronica îl întâmpină la hotel i-l invită la ea acasă,ș sub umbrela protectoare a so ului care dorea să- i revadă pe fostulț ș bibliotecar de la Universitate. Totul fusese pus la cale de femeia care trebuia să reînnoiască firul dragostei lor , rupt câtva timp.

Mihai intră în casa ei după aproape trei ani i totul i se păruș intact; îl salută ceremonios pe tefan, care se ridicase în capul oaselorȘ pe speteaza patului, i pentru care Mihai avea o mare stimă, dar i oș ș jenă enormă pentru că-i iubea femeia, trădându-l. O sărută, pe Veronica pe frunte i apoi pe Virginia. Sărbătoarea ș Junimii luă o altă turnură pentru Mihai, căpătând aspectul unei feerii în doi-trei. tefanȘ Micle fu bucuros că are cu cine schimba câteva vorbe, amintindu- i deș clipele frumoase de la rectorat, de Universitate, de bibliotecă, de colegii lui mai tineri de la Bucure ti pe care-i cuno tea i poetul, Eminescu îiș ș ș povesti ce face el la Timpul, ce voia el de la jurnalistică, îi explică

168

cearta cu ro ii, îi vorbi despre ș Noua Direc ieț a lui Maiorescu, despre schimbarea ortografiei pe care mentorul preconiza s-o discute în Academie…

Apoi Veronica îl invită în salon, sub pretextul că-l obose te preaș rău pe Micle. Femeia tia de Mihai că vine i-i pregătise o masăș ș copioasă; mai veseli ca oricând, serviră masa, după care ea cântă la pian, terminând cu un vers din Dante, optit la urechea poetului:ș

-L’amor che move il sole e l’altre stelle!-Da, Veronico, iubirea mi că soarele i celelalte steleș ș , numai pe

tine nu te-a mi cat! Te-am a teptat la ș ș Luiza Muler i n-ai venit!ș-Cum puteam să vin? Tu nu vezi ce-am eu în casă? Fii i tu maiș

în elegător! De ce nu mi-ai scris, Mihai? Crezi că eu nu tiu că m-aiț ș părăsit? O simt, Mihai, eu am o a doua vedere…Aud pe unul i pe altulș că nu te mai dezlipe ti de fusta Mitei; fraier e ti, băiete, face voiaj înș ș toată Europa cu cumnatu-său, singuri-singurei în văzul întregii lumi iș tu acum o curtezi….|i-a aruncat-o domnul Maiorescu în bra e caț momeală ca să scape de ea… i probabil să ne despartă i pe noi…Ș ș

Eminescu îi explică însă că so ii Kremnitz fuseseră foarte drăgu iț ț cu el, pe vară îl consultase domnul Wilhelm atât pe el cât i pe taică-șsău; îi apăruseră iară bubele lui pe picioare i gra ie lui căpătase unș ț concediu la mo ia boierului Mandrea la Flore ti-Dolj. Aveaș ș considera ie fa ă de ei i de aceea răspundea la chemările Mitei, careț ț ș dorea să înve e bine limba română.ț

Veronica nu fu convinsă, rămase totu i cu sufletul îndoit; poe iiș ț se despăr iră cu rugămintea să- i scrie mai des unul altuia.ț ș

Eminescu plecă la aniversarea Junimii i tot timpul stătu trist iș ș abătut. Ascultă cele citite de tovară ii săi i-i plăcu mult ș ș Noaptea furtunoasă a lui Caragiale. În edin ă nu citi nimic, dar la plecare îi lăsăș ț lui Negruzzi câteva poezii să le publice în Convorbiri…Era vorba de Pajul Cupidon, O rămâi i ș Pe aceea i ulicioară…ș Pe primele două le luase de la Veronica în manuscris, iar pe ultima o scrisese noaptea la hotelul Dacia, aducându- i aminte de strada pe care călcase de atâteaș ori, spre locuin a Veronicăi.ț

42

Decembrie 1878

169

Scumpul i mult iubitul meu Titi,ș

Tu trebuie să fii foarte supărat pe mine, văzând c-a trecut duminica i nu i-a ajuns scrisoarea; dar nu mă învinui de uitare căciș ț eu m-am gândit la tine i cauze în afară de voin a mea m-au împiedicatș ț să- i scriu. Fii încredin at că eu dispun de primul meu moment liberț ț de-a pune pe hârtie gândul meu care este întotdeauna la tine.

Dar uitasem cu totul, nu trebuie decât două iruri i eu amș ș depă it cu mult numărul, dar dacă trebuie să nu- i scriu decât numaiș ț două iruri, eu voi renun a a- i adresa scrisori, căci, să mă crezi, mi-eș ț ț imposibil să fiu atât de concisă cum dore ti tu, i apoi tu tii că nouă,ș ș ș femeilor celorlalte, ne plac îndeajuns frazele pentru a nu ne folosi de ele.

Dacă ai ti tu cât doresc să fiu lângă tine, mi-e lehamite deș lumea asta, care nu mă lasă în pace, i care mă destramă, eu amș momente atât de jalnice că văd via a alandala i a vrea să mor, darț ș ș sunt prea la ă ca să mă sinucid i în aceste clipe de slăbiciune îmiș ș spun dacă Titi s-ar afla lângă mine poate pofta de-a muri nu m-ar încerca adesea, el ar goli din sufletul meu acest gol pe care-l simt i peș care-l văd în jurul meu.

tii tu, scumpul meu, întreaga mea via ă a fost o născocireȘ ț pentru lume, în care eu râd, eu glumesc i sunt socotită o persoanăș foarte veselă, i de câte ori inima mea sângeră , de câte ori eu plâng înș timpul nop ii, tie singur Dumnezeu, căruia-i deschid inima mea iț ș ș care cunoa te mai bine decât oricine triste ea ce-mi sfâ ie inima.ș ț ș

La revedere, Titi, eu te îmbră i ez de o mie i o mie de ori, nuț ș ș mă uita.

Tolla

43

desea Mite Kremitz se posta la fereastră i stătea a teptând oreș ș întregi. Privea prin sticla fumurie ora ul i strada…Toateș ș rămăseseră negre, de i era iarnă i-ar fi trebuit să capeteș ș

culoarea albă a zăpezii. După lungi i chinuitoare ploi, rămăseserăș A

170

noroaie i frunzele castanilor putrezite pe străzile pustii, jucându-seș vântul cu ele. Mite privea de sus de la fereastră spectacolul i se sim eaș ț claustrată ca o floare ruptă din locul ei i plantată aiurea prin cine tieș ș ce buruieni; se gândea acasă la Berlin, o prinseseră dulci melancolii de părin i, de rude, de ora i de împrejurimile lui cu păduri încântătoare.ț ș ș Compara aceste imagini: Berlinul, ora mare, modern, cu tramvaie, cuș magazine mari, cu teatre, cu operă, cafenele, bâlciuri i Bucure tiul,ș ș acest mizerabil ora a ezat la por ile Orientului, plin de gropi i deș ș ț ș noroaie, de negustori ambulan i care te agasează cu marfa lor, deț igănci cer etoare, i de o lume pestri ă i incultă…ț ș ș ț ș

Ce căutase ea aici? Se luase după Maiorescu care-i promisese marea cu sarea i acum sta închisă între cei patru pere i ai casei. Veniseș ț Crăciunul i n-avea nici o bucurie; nu invitase pe nimeni, se săturase săș stea înaintea câtorva ciocoi care-l vizitau pe doctor. Maiorescu, supărat, îi rărise vizitele, se plictisise de ea în turneul lor european i acum oș neglija. Probabil că- i găsise mângâierea în altă parte. So ul era unș ț ingrat, niciodată nu tia când pleacă de acasă i când vine i o neglijaș ș ș cu săptămânile. Sta mai mult pe la bolnavii lui prin spital i uita să maiș vie acasă.

De data acesta i Eminescu întârzia, era ora patru i un sfert iș ș ș profesorul, altădată punctual, acum nu mai sosea. Se îmbrăcase special pentru el ca o regină cu o rochie lungă, galben-aurie, î i pusese peș umeri o e arfă de mătase crem, adusă de Will tocmai din Palestina. Seș privi în oglindă, o oglindă masivă, care-i fura tot chipul ei în verdele luciului. Fa a părea incendiată, un ro u aprins colorase obrajii i ochii iț ș ș se măriseră, speria i parcă de frumuse ea chipului; pe pielea albă aț ț gâtului e arfa dădea reflexe aurii…Era frumoasă sau o în elau ochii?ș ș Ochii aceia mari, arcui i de sprâncene sub iri, cu sclipiri din fiareleț ț Nordului, ale căror irisuri jucau diabolic în orbite… i dacă eraȘ frumoasă, ce căuta ea aici? Îi surâsese Parisul, Viena, Barcelona… Î iș ridică părul blond în mari bucle pe frunte i-i dădu drumul pesteș arcuirile gra ioase ale gâtului, într-un joc inocent cu făptura dinț oglindă. Î i puse la gât safirele, irul acela lung de mărgele, făcut cadouș ș de ziua ei de Regină. Reflexele strălucitoare ale pietrelor jucau ape-ape pe gâtul marmoreeam al femeii , răspândind în tot corpul fioruri reci. Rochia îi cădea până jos pe covor, drept, mulată pe un mijloc suplu cu forme ovaloide, în cre uri temperate, acoperindu-i picioarele lungi.ț Zâmbi. Se dusese departe cu fantezia: o regină egipteană din Templul lui Ra, cum o numise Eminescu.

Privi interiorul camerei; mobilele salonului comandate la Paris iș cadorisite de perechea regală la na terea lui Babi, cu luciul lor argintiu,ș

171

îi prinseră reflexele corpului i i le multiplicară. Două canapele mari cuș motive rococo, stil Ludovic al aisprezecelea, în centrul salonului, apoiș biblioteca de palisandru a lui Will cu înflorituri în nuan ele canapelelorț care străjuia un întreg perete, adusă de taică-său de la Francfurt-and-Main, după care urma pianul, încadrat de o parte i de alta de două mariș vase de Saxa, pline cu crizanteme ro ii.ș

Focul în cămin ardea dulce, moale, aruncând pe pere i ape-ape deț luciri violete i albăstrii..ș

Mai privi încă odată pe geam i nu se vedeau nici so ul, niciș ț poetul; numai soarele scăpătase undeva la orizont într-o baie de sânge, arătând cât este de mică lumea noastră pământeană, fa ă de mareleț univers.

-Sărut mâna, domni ă!- o luă Eminescu prin surprindere.ț-Dar pe unde-ai intrat, domnule Eminescu, că stau de-o oră cu

ochii pe fereastră…-Ca Zburătorul, domni ă, pe co ul casei!- râse poetul, văzând-oț ș

a a de speriată. Vai, dar ce frumoasă sunte i!- se minună el. Dar undeș ț este Babi că i-am adus un cadou de Crăciun?

-E cu femeia la plimbare! Dar î i mul umesc eu pentru el…ț ț-Primesc i mu umirile dumitale, dar nu vreau să mă lipsesc niciș ț

de-ale lui… Cum mai merge cu româna?-Încerc să fac ni te traduceri din poeziile dumitale, a fiș ș

bucuroasă să le public la Berlin, apropie-te să- i citesc ceva: ț Gleich ist’s ob heut ob morgen ich meinen Tod werd finden…

-Dumneavoastră a i tradus a a: ț ș Tot una-I dacă astăzi sau mâine o să-mi găsesc moartea căci eu voi dispare complet fără urme din fiecare suflet… Versul: Când voi să-mi piară urma în mintea tuturor se traduce mai bine Da ich aus jeder Selee…Dar ce ne facem însă cu ritmul i cu rima? i aici: ș Ș Kukukruf und Amselsang,/ Wer verstehn sie zu erlauschen? A luat forma: Strigătul cucului i cântwecul mierlei…șDar s-a stricat ritmul, s-a lungit…

-Mă interesează titlul Dorin eiț , e ti de acord cu ș Liebeslied?-Da, dar nu se mai vede că e o dorin ă! – râse poetul, uitânduse-nț

ochii ei.-Dar ce-i aceea dorin ă?ț-A vrea ceva de la cineva…-Aaa, ia, ia, ia!- râse Mite i se uită cu subîn eles la poet…ș ț-Adică eu te doresc pe tine, te iubesc!- accentuă Mihai.-Aaa, ia, ia, ia, nicht, nicht!- repetă femeia, lăsând privirile în

pământ.

172

Mihai îi prinse mâna i i-o sărută, femeia se ro i toată, călduraș ș corpului îi inundă fa a. Se sculă sub pretextul că nu se mai vede înț cameră i vru să aprindă lumina. Se auziră pa i, veneau cei doi, Babi iș ș ș cu femeia de serviciu. Se întâlniseră în ora cu doctorul i-o trimiseseș ș repede acasă s-o anun e pe Mite că în această seară vor avea invita i,ț ț vor veni Maiorescu, consulul austriac, prin esa i doi doctori, prieteni aiț ș lui Will. Mite, cu un car de nervi, nu tia ce să mai facă, să maiș continuie lec ia cu poetul sau să se apuce de pregătiri pentru oaspe i.ț ț

Mite se scuză lui Eminescu i plecă repede la bucătărie să-i dea oș mână de ajutor femeii. Era târziu, din clipă-n clipă trebuia să vină invita ii i ele nu erau gata cu pregătirile. Mihai rămăsese cu Babi, care-ț șl tot întreba dacă mai vine Mo Crăciun. Se-auziră tropote de cai, veniș întâi Will i-l salută ceremonios pe Eminescu, , î i urară la mul i ani i-lș ș ț ș întrebă ce mai e pe la Camere…Camerele se închiseseră cu ocazia sărbătorilor de Crăciun…

- tii ceva?- continuă doctorul care venise de la re edin a regală.Ș ș ț Ai făcut valuri i la Palat…Regina vrea să te cunoască…Ai încântat-oș cu poeziile dumitale…Apropo: peste câteva zile e ziua de na tere aș Mitei, fără să tie frau, fă-mi te rog, un răva în versuri de ziua ei.ș ș

Eminescu n-avu timp să mai răspundă, pe u ă apăru Maiorescuș cu so ia care, ironic, cum era, i se adresă poetului:ț

-Aici e i Pajul Cupidon! Bonjur Eminescule! Ia spune-ne tu înș inimile cui mai arunci săge ile? Cum merge eleva Mite, promite ceva laț română? tii ce mi-a zis domnul Rosetti în Parlament? Că am pus ni teȘ ș băie i la ț Timpul care nu tiu decât să-njure! Eu i-am răspuns că băie iiș ț aceia fac fala literaturii române! Slavici nu vine?

-Ba da, mi-a spus că vine! M-a rugat să-i spun doamnei Mite să trimită trăsura să-l aducă, îi răspunse Eminescu.

-Am aranjat cu Păulescu să vă dea salariile…Cu nădejdea la cotiza ii, rămâne i pe drumuri…ț ț

-Nu-i nimic, domnule Maiorescu, românul n-a murit de foame niciodată!-îi răspunse Mihai.

-N-a murit, da, dar a dus-o greu! N-a vrea să mă-njura i pe mineș ț care v-am adus aici i-acum să vă privesc ca pe ni te fra i vitregi.ș ș ț

Eminescu nu-i mai răspunse, vrusese să-i spună că cei trei, el, Slavici i Caragiale demult se sim eau vitregi i la gazetă, î i opriș ț ț ș vorbele în gât i se-ndreptă spre un raft cu căr i, aduse proaspăt de laș ț Berlin de doctorul Von Bardeleban pentru Mite. Erau operele lui Lenau I Heine legate în piele, scrise cu litere aurite. Ce i-ar fi dorit i el oș ș ș

astfel de bibliotecă în care să aibă căr ile legate în piele…Deschise peț Lenau, blestemat poet!- se gândi el. <Cred că adăpostesc în mine un

173

demon al nenorocului!>- exclamase el, plin de dezamăgire la sfâr itulș vie ii. De ce făcea Mihai o paralelă între via a lui i cea a lui Lenau?ț ț ș Presim ea oare că i el va călca pe urmele marelui nefericit prinț ș ospiciul de la Oberdobling, stând acolo apte ani cu mintea rătăcită?ș Reciti Lini tea măriiș I ș Tânguire de toamn, apoi închise volumul i-lș puse la loc. Luă pe Heine, poetul era alt os, mai viguros, înfipt mai adânc în solul german. Citi Corabia sclavilor i se gândi asupra soarteiș oamenilor…

-Domnul Eminescu s-a retras în lumea ideilor!- se gudură Mite pe lângă poet. Mihai o privi atent, î i pudrase fa a i î i ro ise preaș ț ș ș ș insistent buzele, acel ro u aprins n-o prindea, îi da o notă de vulgaritateș ca fetelor de la Cafee Chantant…

-Cu asemenea căr i vă invidiez, doamnă!ț-Cred i eu, cadou de la papa! Vă plac prea mult? Nebunul ăla deș

Lenau?Mihai nu-i răspunse, zâmbi ironic.- tiu ce crezi! Ce să ceri de la o femeie ignorantă! Parcă văd căȘ

asta e părerea dumitale!-Nu uita i, doamnă, că nefericitul Lenau e născut pe solț

românesc! Când am trecut cu trupa de actori prin Timi oara, am dat oș fugă i până-n satul lui, să-i văd casa i să stau de vorbă cu urma ii…ș ș ș

-Daaa? Voi poe ii sunte i egoi ti, vă iubi i numai între voi…ț ț ș ț-Pentru că ceilal i ne cred ni te nebuni!- făcu Eminescu aluzie laț ș

discu ia anterioară…ț-Poate că nu m-am exprimat eu bine, am citat impresiile unor

prieteni…Eu personal am o mare stimă pentru cei neferici i…ț-Stimă, doamnă, dar nu iubire!Tăcură.Pe Mite o chemă femeia de serviciu să primească oaspe ii. Veniț

i Slavici plin de promoroacă, tot singur ca de obicei motivând că so iaș ț lui are o migrenă de care nu poate scăpa. Trase la bibliotecă unde era iș Mihai să schimbe câteva cuvinte cu el i să se mai dezmor escă pentruș ț că venise cu trăsura i se chircise pe capră de frig.ș

-Ve ti de la redac ie?-îl întrebă Eminescu.ș ț-Nici o veste! Am închis taraba i-am plecat!șMihai î i cercetă ceasul lui de aur cu care se mândrea, primit înș

dar de la bătrân . Era trecute de nouă.- tii ceva, Ienciule? Eu n-am chef să rămân la sindrofiaȘ

doctorului, mă supără capul, ca să evit rugile lor am s-o iau pe u a dinș dos…Spune-le i tu ceva, un motiv, ceva, că mă doare-n…Ceva să măș sco i cu fa a curatră…La revedere!ț ț

174

Slavici crezu că glume te, mormăi ceva, buimac, i rămase cuș ș ochii epeni, urmărindu- i prietenul care trânti u a i coborî scările înț ș ș ș curtea interioară.

44

ocoană, o întâmpină Marghioli a, femeia de serviciu,ț revenită proaspăt la slujba ei, după ce Veronica se rugase în genunchi de ea să n-o lase tocmai acum la necaz c-o va

plăti cu vârf i îndesat după ce va primi Micle ajutorul de boală, dom’ș profesor e supărat rău, o zâs că unde dracu mai umbla î acu pe zloataț asta! i ti i ce-a mai zâs?- se strâmbă ea i trecu la urechea Veronicăi-Ș ș ț ș o mai zâs că vă pu că, cocoană, zău a a, că a cumpărat un pistol de laș ș Armean Grecoteiu i-acu îl âne su’ pernă, la capu patului…Zâc eu: hai,ș ț dom’ profesor, că nu vă-ndura î dumneavoastră de mândre ea deț ț cocoană s-o pu ca î, că-i frumoasî i ginga ă ca o cochilă, bat-o s-oș ț ș ș bată norocu’! Da’ el, nimic! Asemenea fimeie nu-mi mai trebuie la curte! Nu ’cine i-o băgat ni te gărgăuni în cap, c-o zâs că te-ai dus laș ș Bobulescu să te drăgoste ti cu el i te-a făcut magopa ă…ce-o fi aia…ș ș țDa’ eu am zâs: dom’ profesor, o crede i pe cocoana a a de proastă? O fiț ș fost i ea la Bobulescu să dea o leturghie ceva să fugă răul din casă peș pustii, că nu vede i ce blestem… i ce-are lumea cu fimeia dacă se-ț Șmplimbă pe la Copou sau dacă se mai duce pe la teatru? Să stea cu capu-n sac aci? Nu pătează ea onoarea dumneavoastră de famelist i deș profesor ce-a i fost! Lumea e rea, cocoană! Aruncă sămân a netraiuluiț ț unde e fericirea mai abitir…|âne arma cu cartu u’ pe gaura evii, o face,ș ț nebunul că nu tie multe…Zâcea că i-a a nu mai are mult de trăit…ș ș ș

-C

-Ce-a da eu, Marghioli o, să am un asemenea noroc! Adică săș ț mor înaintea dumnealui…

-Da’ de ce, cocoană, că sunte î tânără, pacatele mele?ț-Căile inimii sunt a a de întortocheate, Marghioli ooo!ș ț-Aoleooo, parc-a intrat Ucigăl-Toacă-n casa asta!Veronica, nervoasă, încheie discu ia cu Marghioli a i intră înț ț ș

dormitor, trântind u a. Privi patul unde zăcea Micle, murmură ceva, arș fi vrut să se certe cu el, dar bolnavul dormea dus. Avea un chef nebun de ar ag; altădată când avea acest chef era temperată de vocea lui dulceț de ardelean: <No, dar ce-ai copilo?> Sau :<Veronicu o, fată, ce te-aț apucat?> i ea se îmblânzea i nu-i mai răspundea la insinuările lui.Ș ș

175

Acum ar fi vrut să-i repro eze multe, dar mai ales faptul că-i nenorociseș viitorul i-o lăsase cu două copile pe drumuri să se descurce cu ele cumș poate. Poate că intra i ea institutoare ca Măndica, prietena ei, i aveaș ș familie pe placul ei, sau poate că pleca aiurea i se făcea artistă iș ș colinda lumea, î i potolea dorul de umblet, vedea multe, auzea multe,ș se instruia, vizita ări i ora e, se-apuca ca George Sand să scrieț ș ș romane, se iubea cu cine vrea ea fără să fie amenin ată cu pistolul…Elț îi tăiase aripile…

Dar n-avu cu cine se război, tefan dormea cu fa a în sus ca unȘ ț mucenic al lui Dumnezeu, avea barba răvăcită i culoarea fe eiș ț cadalverică. I se făcu frică, dacă a murit, dacă, de data aceasta, gândul acela ascuns al ei se împlinea i so ul ei murise cu adevărat? Deodată îiș ț văzu i înmormântarea, cioclii, cortegiul cu oameni în doliu, popii înș fa ă, poate Babulescu i cu Ionescu, profesorii de la Universitate,ț ș studen ii…Apoi ea, văduvă, pe la unii i pe la al ii cer ind bruma lui deț ș ț ș pensie…Nu vru să mai gândească nimic, pentru prima dată nu-i mai dori moartea…A a a fost să fie, a a a fost soarta! Eminescu eș ș imprevizibil, nu po i conta pe el! Iube te ca un nebun i-apoi uită deț ș ș tine când crezi c-ai intrat în sufletul lui… Micle îi asigurase totu iș lini tea materială atât ei cât i copilelor, în casa lui avusese libertateș ș deplină, mânia pe Dumnezeu dacă-i imputa ceva. Era adevărat că pe măsură ce se agrava boala, el devenea din ce în ce mai ursuz… i careȘ so nu- i ceartă consoarta dacă-l lasă în pat bolnav i ea pleacă hai-huiț ș ș cu dorul Copoului sau al teatrului cu gândul la Eminescu…Vru să închidă u or u a i să iasă din cameră, î i aduse aminte de pistol i doriș ș ș ș ș să se convingă dacă era adevărat ce-i spusese Marghioli a, că-l ine laț ț cap sub pernă. Privi peste tot, jos lângă pernă stătea pistolul căzut, băgat aproape în părul lui lung, lucea cu eava întoarsă spre capulț bolnavului. Prin cap îi trecu o nebunie, tot căuta ea arsenic să- i iaș zilele, mai ales că Eminescu o părăsise; n-ar fi mai bine să ia acestă armă i s-o descarce-n inimă? În inimă, da, căci inima o trăda, ea- iș ș cerea dreptul la via ă…<ț Nu tiu, mintea, inima s-ascultș ?>- se întrebă ea i deodată îi apăru în fa ă imaginea Nildei cu făptura ei nevinovată:ș ț

<Mămico, eu vreau să mă fac artistă de operă, în elegi dumneata?>ț <Nu fac a a ceva, gândi ea, copilele astea au nevoie de mine, Doamne,ș Doamne, se întoarse ea către Prea-Curata, care veghea deasupra lumini ei candelei la capul lui tefan, iartă-mă, Doamne, iartă oț Ș păcătoasă ca mine!>

-Tu e ti, Veronicu o?- se trezi tefan din somnul lui adânc.ș ț Ș-Da, eu!-Te-am a teptat toată ziua, unde-ai fost?ș

176

-La băcănie i la magazine!ș-Te rog vino lângă mine, fata mea, e-n firea lucrurilor ca în astfel

de clipe să ne mărturisim unul altuia gândurile…-Dar ce-i cu pistolul ăsta?- se făcu că se sperie femeia.-Tocmai asta este! În mine astăzi s-a dat o lupltă grea, se sculă

bolnavul în capul oaselor, mai întâi m-am visat în grădina Ghesimani, mă plimbam printre flori, flori multe-multe i eu am întins mâna i-amș ș rupt o floare îmbobocită i a venit arhanghelul Gavriil în chip de îngerș i m-a certat: <De ce-ai rupt bobocul, zice, de ce nu l-ai lăsat să seș

desfacă i să- i lase parfumul cui dore te?> Apoi a apărut o igancă,ș ș ș ț semăna cu Marghioli a noastră i-mi zice: < Nu vreai să- i ghicesc,ț ș ț boiarule?> <Da, vreau!>- i-am răspuns eu. <Dă-mi palma, zice, să- iț văd linia vie ii!> Îi întind palma i se miră: <Aoleooo, boiarule, zice,ț ș linia vie ii se opre te aici!> i pune mâna pe-o cifră din calendar, eraț ș ș apte sau opt august… Apoi ai apărut tu plângând, nu mi-ai spus de ceș

plângeai i-am întrebat pe arhanghelul Gavriil i tii ce mi-a zis? <Iatăș ș ș bobocul pe care l-ai rupt i nu l-ai lăsat să se coacă!> Tu erai acelș boboc…Venisei să mă cer i…ț

Lui tefan Micle îi dădură lacrimile, plângea ca un copil, priviȘ pistolul, îl luă în mână, îl clăn ăni de vreo câteva ori, ăpoi continuă cuț el în mână:

-Mă întrebi de ce l-am luat? Voiam să te împu c pe tine cu el…șApoi m-am gândit că te-am drăgostit aproape cinsprezece ani, m-am culcat cu tine i-am făcut copilele astea i acum să te împu c? Eramș ș ș gelos, asta este! i acum, după acest vis, mi-a căzut răspunsul: boboculȘ acela de floare e ti tu! i-a deschis petalele colorate i acum vinș Ș ș fluturii, Veronicu o, să-i soarbă nectarul…ț

Veronica se feri, trăgându-se mai la o parte, Micle vorbea parcă aiurea, î i împreunase mâinile, holbase ochii, fa a i se decolorase, barbaș ț se făcuse epi ca la satirii din comediile antice…Îi căzu pistolul dinț mână i el se lăsă u or pe pernă. ș ș

-Acum a venit pedeapsa i pentru mine, mai avu el puterea săș zică, pedeapsa cea mare, să te pregăte ti de moarte, să înve i aceastăș ț lec ie dinainte…gelozia ucide, Veronico, acum i-a înfipt ghearele înț ș mine…Nu- i cer să-mi spui dacă m-ai în elat, dacă ai făcut-o, i-ai cerutț ș ț dreptul la via ă…Î i cer să-mi faci obiceiurile cre tine ti cu toateț ț ș ș onorurile, să iai patru popi să-mi citească toate metaniile, să mă îmbraci cu costumul negru de fetru nem esc, să ai grijă să nu râdă lumea de tineț că la înmormântare vine lume multă…

-Hai, tefane, lasă glumele!- încercă Veronica să-i sustragăȘ aten ia de la gândurile lui, cu lacrimile în ochi.ț

177

-Ia pistolul acesta i pune-l bine, poate vei avea nevoie de el…șLa atingerea fierului rece, Veronica avu un fior, era poate unealta

cea mai sigură cu care, poate, î i va zbura i ea creierii; nu trebuia săș ș mai cer ească arsenic pe la unii i pe la al ii…ș ș ț

-Ai în eles?- mai avu timp tefan Micle să mai zică i căzu într-oț Ș ș comă care sperie toată casa. Veronica începu să plângă i să cheme peș Marghioli a, veniră i feti ele de la coală i începură i ele să bocească.ț ș ț ș ș ș Marghioli a fugi după doctor, săriră vecinii, toată lumea intră în panică,ț vestea se răspândi în tot Ia ul: moare profesorul…ș

Sosi doctorul, fusese coleg de coală cu el la Viena i de câte oriș ș era solicitat, lăsa totul baltă i venea la vechiul prieten, repede, deș obicei cu trăsura. Îl consultă, vru să-l întrebe ceva, dar bolnavul nu răspunse, băgă capul între perini i refuză orice răspuns.ș

-Doamna Micle, îi spuse doctorul femeii, pulsul e bun, nu există un pericol imediat, pare speriat, boala însă înaintează repede, pregăti i-țvă totu i; moartea e iminentă!ș

45

juns acasă în chilioara lui, Eminescu aprinse o igară i seț ș întrebă i el de ce făcuse o a a gafă, să plece în toiulș ș petrecerii…Nu-i era jenă decât de Maiorescu i de Mite…ș

Acum numai Slavici îl mai putea salva, depindea de el ce va spune… iȘ la urma urmei ce-l durea pe el ce vor zice ei despre plecarea lui!

AChilioara era neîncălzită, se zgribuli în paltonul lui sub ire, darț

nu era chip să doarmă a a. Căută lemne pe sală, dar nu găsi. Raisa leș tăiase i le dusese la biserică; se săturase de Mihai care le lua pe furi iș ș i încălzea soba cu ele fără să-i ceară voie. Ie i afară, de undeva dinș ș

apropiere străbăteau sunetele unui pian i glasuri de voie bună; cerulș mohorât se închisese i bătea sub irel crivă ul.ș ț ț

Merse la gard, rupse câteva uluci dintr-un zaplaz aproape putrezit, le strânse în bra e i le duse în casă. Aprinse focul i- i traseț ș ș ș lângă el ma ina de făcut cafea. Puse două ce ti de apă i apoi praful deș ș ș cafea. Ar fi vrut să meargă să se încălzească la un birt în acestă noapte, dar toate erau pline de cheflii i pe deasupra n-avea nici un ban. Seș a eză pe un scăunel la gura sobei i aprinse iară o igară. Se gândi laș ș ț propunerea doctorului. Va să zică peste câtva timp este ziua Mitei…Cum să scrie el o poezie pentru Mite ca din partea so ului? Se întrebăț

178

apoi de ce îi plăcea singurătatea în astfel de sărbători; căuta să- i dea unș răspuns i nu-l găsea. Gândul îi zbura la Mite, o punea fa ă în fa ă cuș ț ț Veronica. Aristocrata de Mite avea ceva ce nu găse la Veronica: distan ă, ironie, cultură, educa ie prusacă, un corp, făcut din alteț ț aluaturi, ce mirosea a parfumuri de Frankfurt. i totu i Veronica tia săȘ ș ș intre în sufletul lui, avea pe dracul în ea: numai când o vedea îl cuprindeau emo iile…Nu cumva dorul de Veronica îl apropia mai multț de Mite? Erau două femei care se completau una pe alta…Bău cafeaua i se mai încălzi. Se sculă, î i trânti galo ii i paltonul i se culcă în pat,ș ș ș ș ș

adormind.Visă că era acasă la Veronica în salon i citea o poezie, femeia seș

uita la el i îl mustra din ochi, în cameră era lume multă care-i urmărea.ș Pe u ă intră Micle dar nu semăna cu el, era un fel de stafie a lui, un omș slab i tras la fa ă, cu barba i cu părul răvăcite, fără din i, îmbrăcat într-ș ț ș țun halat alb, a a cum stătea el în laboratorul lui de chimie laș Universitate. În mână avea un cu it cu care amenin a pe toată lumea.ț ț <Unde este Eminescu?>- striga el, învârtind cu itul prin aer. <{sta aț înnebunit, gândi poetul, vrea să mă omoare!> Veronica se uita la el iș râdea. Mai mult rânja ca o vrăjitoare, bucurându-se de isprăvile so ului.ț <Am să-l omor dacă se apropie de mine, gândi poetul, am să-i iau cu itul din mână i i-l înfig în inimă!>ț ș

Se trezi cu mari palpita ii, privi pe geam, afară începuse un puiț de viscol care urla în tăblăraia bisericii, se-auzeau fulgii de zăpadă cum băteau în geamul înghe at. <Oare ce era cu acel vis, ce-o fi făcândț acum Veronica?> tia de Micle că bole te cam de mult i oȘ ș ș compătimea pe femeie că trage de necazuri cu el. Primea scrisori de la ea în care se plângea c-o duce rău, s-a îmbolnăvit de cap i nu tie ce săș ș mai facă.

Se culcă i adormi iar, de data acesta fără vise. De diminea ă seș ț sculă , se îmbrăcă i plecă la redac ie unde rămăsese singur, Slavici î iș ț ș luase un mic concediu iar Caragiale plecase pe la Ploie ti. Eminescuș trecu pe Lipscani pe la un librar al lui, cumpără un frumos album legat în piele ro ie i cu gândul la ziua Mitei care se apropia, îi copie pe elș ș patru poeme: Cu mâne zilele- i adaogi, Despăr ire, Foaieț ț ve tedă ș iș Rugăciunea unui dac i pe patru ianuarie, pe seară, se înfiin ă cu elș ț acasă la Mite să i-l dea în dar.

Femeia uitase de poet i făcuse impolite ea de a nu-l fi invitat laș ț serbarea zilei ei de na tere. De fapt nu avusese chef să i-o mai serbeze,ș ș insistase însă so ul. <Nu se poate, îi spusese el, tocmai acum când aiț vârsta de aur să treacă neobservată?…> Îl chemase i pe Bardeleban deș la Berlin, făcu invita ii tuturor prietenilor i rudelor. <Dar tu tii că nuț ș ș

179

mă simt bine! Am tot alergat de sărbătorile Crăciunului i am obosit!>ș <Pentru tine găse ti resurse să- i revii.>-îi spusese so ul i chemaseș ț ț ș câteva surori de la spital i-i pusese casa la punct. Făcuse cumpărături,ș încărcase bucătăria cu fel de fel de meniuri…

Pe Eminescu nu-l chemase special, îl prefera în compania ei singur. Era sătulă de ironiile lui Maiorescu: <Ce- i face poetul?> sauț <profesora ulș ?> Cât despre taică-său care o teroriza mereu cu o întrebare banală, nu dorea să-l vadă iar. <Cum po i, dragă trăi aici,ț zicea el, între atâ ia mojici?> Despre cei câ iva consuli invita i î iț ț ț ș făcuse impresia ei: le licăreau ochii în cap după femei, to i erau la fel,ț lăsau nevestele în hol i ciupeau subretele…Apoi după ce se afumauș începeau cu politicalele sau cu bârfele…Cât prive te femeile, erau ni teș ș inculte, se spionau una pe alta sau vorbeau despre moda nouă a Parisului…

Atunci când apăruse Eminescu, doctorul îi făcuse mustrarea:-Parcă ziceai că pe Eminescu nu l-ai invitat?-E de-al casei, dragă, sărise Maiorescu, ce-i mai trebuie

invita ie…ț-Tot ironic ai rămas, Tit!-îI răspunse Mite răutăcios.-Miroase-a gelozie!- trânti vorba ca nuca-n perete Păuceasca cea

tânără care o spiona de mai mult timp.Mite se înfurie, trânti u ile i se duse să-l întâmpine pe poet.ș ș- tiu că nu sunt dorit, doamnă! Îngădui i-mi însă un mic dar deȘ ț

ziua celei mai frumoase femei de pe pământ!<Dăamneee, se miră Mite, ce trăzni i trebuie să mai fie poe iiț ț

ă tia!> Eminescu n-apucase să termine cu declara iile lui că seș ț supărase, fuma i tremura tot. Mite îl apucă de mână i-l pofti în hol.ș ș După câteva ezitări se lăsă dus ca un copil în camera ei.

-Scuză-mă, domnule Eminescu, încercă ea să dreagă gafa, n-am avut cum să te anun ! i să nu crezi c-am uitat gestul din noapteaț Ș Crăciunului când ai plecat a a…ș

-Ceva se întâmplă, doamnă între noi; nu uita i că un poet românț vă iube te i iubirea lui pură nu merită atâta dispre !ș ș ț

I-a apucat mâna i i-a sărutat-o, Mite s-a ro it i i-a optit laș șț ș ș ureche:

-Nu trebuie, domnule Eminescu!-Ba trebuie, frumoasă berlineză! Primi i din partea lui Cupidonț

acest album scris în seara Crăciunulu…În el v-am dedicat patru poeme, ca semn al nebuniei mele de-a îndrăzni să vă iubesc!

180

Mite îl sărută pe Mihai, luă albumul i-l desfăcu la prima pagină.ș Cu scrisul lui frumos, un titlu, apărea în onduleul buclat al literelor lui: Despăr ire…ț Citi primele patru versuri:

Să cer un semn,iubito,spre a nu te mai uita?Te-a cere doar pe tine, dar nu mai e ti a ta;ș ș

Nu floarea ve tejită din părul tău bălai,șCăci singura mea rugă-i:uitării să mă dai.

-Pentru mine sunt aceste versuri?- întrebă ea cu o mare bucurie în suflet.

-După cum vede i, da!țMite începu să plângă, era fericită, cineva o iubea cu adevărat…

Dar ce este iubirea în acest mare ocean al vie ii? Un moft, cum leț replicase Caragiale la o sindrofie. Eminescu, după despăr irea deț Veronica, juca rolul fals al îndrăgostitului de i în forul lui interiorș oglinda femeii iubite strălucea ca un safir pus între rarele lucruri sfinte.

-Dar eu, Mihai, nu sunt făcută pentru iubire, pentru inima ta atât de sensibilă!

-Cei două zeci i apte de ani a vrea să vă aducă numai fericireș ș ș i bucurii…ș

-Dar pofte te în salon!ș-Plec la ziar, n-am timp!La intrarea în sufragerie, oaspe ii o întrebară:ț-Dar unde este Eminescu?-Eminescu a plecat la ziar!- le răspunse ea. Mi-a lăsat acest

album pe care l-a comandat so ul meu lui Mihai să scrie pe el câtevaț poezii…

Ca i când nu s-ar fi întâmplat nimic, oaspe ii continuarăș ț sindrofia, cântându-i lui Mite: Mul i ani trăiască!ț

46

4 august 1879…Călduri mari in încremenit ora ul, sub un soare torid, neîndurător, careț ș tope te totul în calea lui.ș

Câ iva popi într-o trăsură coboară dealul Copoului; la Mitropolieț bat rar clopotele, sunetul lor de aramă grea cade trist peste lini teaș urbei. Pu inii trecători care se mai încumetă să mai circule pe-oț asemenea vreme caută trotuarele umbrite sau Codrii Copoului…

181

-Cine a murit?- se interesează un trecător bătrân care se sprijină într-un baston, tergându- i fruntea de sudoare.ș ș

-Domnul Miclea!- îi răspunde o femeie durdulie care trăgea din greu de picioare spre Sărărie.

-Dumnezeu să-l ierte!- îngână bătrânul mai mult pentru el i- iș ș făcu semnul crucii stând pe loc i privind spre Universitate. Vorbeaș singur căci femeia care-i răspunsese se pierduse pe uli ele lăturalniceț ale străzii principale.

-…mare om!- î i continuă el monologul- domnule, cum se ducș marii bărba i ai ării! Mare profesor, fra ilor, trebuia să moară aici, iț ț ț ș arătă spre clădirea Universită ii, nu în casă la târfa aia!…ț

-Ce faci, domnule Pencescu?- îl întrerupse un om înalt, îmbrăcat în alb, care tot î i făcea vânt cu o pălărie de paie peste fa a plină deș ț sudoare.

-Ce să fac?!- se miră bătrânul că nu este lăsat să- i continuieș perora ia, protestez cerului, auzi mata, a murit domnul rector Miclea,ț păi dumneata tii ce chimie cuno tea? i ce fizică! i-auzi, frate, să- iș ș Ș Ș ș bată joc o…hâc! că nu tiu cum să-i zic! Zi-i mata că te pricepi maiș bine; mie nu-mi vin cuvintele, mă-n elegi? Avea i studii înalte laț ș Viena…

-Eu te-n eleg, dar hai acasă că m-a trimis coana Catinca dupăț dumneata…Zice: <Du-te să-l aduci acasă lovi-l-ar boala că se scoală cu noaptea-n cap i fuge la Bolta Rece, i-a luat băutura min ile!> Zice:<ș ț Cum a fost i cum a ajuns…>ș

- tiu ce zice! A a e femeia! A a a născut-o Domnul DumnezeuȘ ș ș pe pământ! Unde rămăsesem?- se întreba el i gesticula din mâini- laș nevasta lui Miclea… Păi tii ce vorbe te lumea prin târg, domnule? Că-ș șl lăsa-n casă pe moarte i ea…mă-n elegi ce vreau să- i spun? Ce mi-iș ț ț ea, ce mi-i Catinca mea! Femeia e făcută din aluatul satanei!…

La poartă la profesor flutură praporele, pe sală, în curte, în salon, lume multă îndoliată: universitari, studen i, transilvăneni de-ai lui veni iț ț să-i dea ultimul salut i femei care-o compătimeau pe Veronica…Dinș când în când clopotele ora ului bat rar peste acoperi urile caselor,ș ș anun ând marea durere. Domnul Micle doarme cuminte în sicriu cuț mâinile pe piept, boala l-a tras, l-a uscat, doar barba i se mai vede dintre perini i flori. Hainele-i stau epene pe el ca pe o sperietoare de ciori.ș ț La capul lui, Veronica a ezată pe un taburet, tristă i îndoliată ,prime teș ș ș condolean ele. Era îmbrăcată într-un saten negru prin care răzbăteaț culoarea rozalie a pielii; avusese grijă de inută, părul bogat îl strânseseț cu o pamblică neagră, fa a trasă i palidă îi da o notă de madonăț ș îndurerată la capul unui Crist. De o parte i de alta Valeria i Virginia,ș ș

182

cele două feti e, cu lacrimile în ochi, ca doi îngeri în Empireu, vegheauț la capul mortului; i una i alta î i iubiseră tatăl i acum nu le venea săș ș ș ș creadă că el a murit i stă întins în această cutie de lemn. El, în rareleș lui clipe de odihnă, le lua adesea de mână i pleca cu ele pe străzileș Ia ului sau pe Dealul Ciricului, prin împrejurimi, i le povestea despreș ș via a lui grea, cum se între inuse cu palmele la coala din Cluji, cum îlț ț ș ascultase la Blaj pe Simion Bărnu iu i-i devenise prieten, cum trecuseț ș la Sibiu, la facultate, urmând tiin ele Juridice, apoi cum încercase totȘ ț felul de meserii: tâmplărie, lăcătu erie, ceasornicărie, turnătorie,ș armurărie…Zile întregi le vorbise despre Aron Pumnul, cum participaseră ei la 1848 pe Câmpia Libertă ii la marea adunare subț steagurile revolu iei, cum luptaseră ei în bătăliile dintre Cluj iț ș Some falău…Apoi prigoana lor, după înfrângerea revolu iei, fuga înș ț regat de teama represiunii, aventurile prin care trecuseră la trecerea grani ei…arestarea…eliberarea…După care urmaseră studiile de laț Viena i numirea ca profesor de fizică la Universitatea din Ia i,ș ș recomandat de Bărnu iu…ț

-A dus-o greu, sărmanul!- îl compătimea un bărbat încărun itț care se recomandase coleg de coală de la Cluj- făcea de două ori pe ziș calea dus-întors drumul dintre Feleac i Cluj, fie descul , fie-n opinci…ș țOdată fusese luat prin surprindere de iarnă, să fi fost prin noiembrie, iș căzuse zăpada…El venise descul la coală…Un coleg din Cluj i s-aț ș oferit să-i dea încăl ările lui până acasă…A fost atât de mândru înț sărăcia lui încât i-a refuzat încăl ările i a plecat descul prin zăpadă….ț ș ț

-A fost un mare caracter!- reluă altul discu ia, probabil un fostț coleg de la Universitate. i un mare om de tiin ă, continuă el cuȘ ș ț lacrimile-n ochi.

Veronica rânduise totul a a cum stabilise cu el; să-i facă oș înmormântare decentă, demnă de un profesor…Alergase pe la câteva cuno tin e după bani, mai cu ce-o ajutase i frati-său, Petre, reu ind săș ț ș ș -i satisfacă ultimele lui dorin e. La capul lui avea con tiin a împăcatăț ș ț că- i făcuse datoria de so ie i de bună mamă. Sufletul ei, atât deș ț ș zbuciumat în ultimele luni,fusese împăr it în două: o parte din el,ceaț sentimentaslă, în subcon tient, îi dorise moartea, altă parte, ceaș umană,îl plângea. Acest om îi fusese so i părinte, îi asigurase o via ăț ș ț frumoasă pusă la adăpost de griji, la umbra lui se instruise, citise, se cultivase, î i educase fetele, i de ce nu, avusese i acea libertate ca oș ș ș femeie să viseze i să iubească. Cealaltă parte, sentimentală, scăldatăș parcă în lacrimile lui Eros, jubila, fugea, exaltată romantic de gândurile neîmplinite, spre o via ă de vis, care acum putea fi posibilă…Se vedeaț regină la bra ul lui Eminescu, a a cum visaseră ei la Viena, fie laț ș

183

Bucure ti, fie în alt ora , recomandată so ia poetului, artistă de canto…ș ș țÎi reveniseră în cap ideile din tinere e ca în perioada doliului să reiaț repeti iile de canto i pianul i să bată pentru angajare la u a unuiț ș ș ș teatru, poate ajutată i de poet care avea mari influien e în Bucure ti.ș ț ș Acum doar un singur gând îi întrezărea: va fugi din sânul amintirilor, va părăsi Ia ul, se va duce oriunde pe această planetă, numai la Ia i nuș ș va mai sta! Ora ul acesta în care crescuse, iubise, se instruise, i se păreaș al zecelea cerc din Infernul lui Dante. În mijlocul acestor oamnei care o consolau cu o fă ărnicie de nedescris se sim ea o paria pusă în vârfulț ț săge ilor, legată la stâlpul infamiei de inimi seci, răutăcioase,ț intrigante…O pasăre liberă, care vrea să zboare, n-are loc aici, gândea ea. Ziua de azi nu era decât o ritornelă care încheia prima parte a ariei vie ii ei atât de zbuciumate, iar clipele de fa ă, un fundal de tragedieț ț burlescă, în care ea juca un rol prost, care n-o prindea… I se părea că visează, adesea erau clipe lungi care, rupte din logica lor, o transpuneau într-un basm a cărui eroină era ea. Mirosul de tămâie, a a de dulceș atunci când era la Văratic, acum o îmbăta i-o făcea să plutească peș nori de iluzii ca un înger care a cucerit înăl imile ame itoare ale ceruluiț ț i acum e suveran peste tot universul…ș

La sosirea popilor, toată lumea se dădu la o parte, corul lor divin, început încă din curte părea o litanie ruptă din marile începuturi ale lumii. Valeria i Virginia, impresionate de această tragedie, începură săș plângă la capul mortului i să- i cheme tatăl din neant…Era ora cândș ș mortul î i ia la revedere pentru ultima dată de la familie, de la prieteni,ș de la copii, de la lucrurile pământe ti i pleacă pe ultimul drum. Toatăș ș lumea rămase împietrită când patru bărba i luară sicriul cu corpul luiț Micle i-l depuseră în curte în carul mortuar; Veronica, trezită din visulș ei, se văzu singură pe pământ, fără prieteni, fără ajutor, ea singură cu cele două copile rupte din sufletul ei de-asupra cerului senin…Singurul ei ajutor, Micle, nu mai era…Mai rămâneau speran ele, poate pensia luiț care venea peste un an pentru că Dumnezeu îl luase când nu trebuia…

De aici încolo toate au urmat după tipic: s-a organizat convoiul, ciocli, prapore, coroane, cruci, popi, carul mortuar, oameni i femeiș îndolia i, urcând spre ț Eternitatea…

Veronica în urma carului, mergea încet, demnă, cu cele două copile de bra . Din când în când coloana care erpuia în năclăialaț ș căldurilor de vară se oprea pe la răspântii, se făceau slujbe, oamenii se-nchinau i plecau mai departe.ș

O întrebare pusese stăpânire pe ea: oare Eminescu a auzit?Lăsă capul în jos i se mustră că profanează i astfel de clipe.ș ș

i tăcu până la cimitir cu gândurile rătăcite…Ș

184

47

11 august 1979

Dulcea mea amică,

Tu tii prea bine că dacă este cineva care poate a pre uiș ț pierderea ce ai suferit-o, acela sunt eu. Trăind într-o pozi ie sigură iț ș respectată, te vezi astăzi, prin acea sigură lovire, expusă unor schimbări nea teptate, pe care nu le prevezi, pe care o natură sfioasăș de femeie, precum e a ta, nici nu le poate prevedea i dacă lini teaș ș unui liman al vie ii e adevărata fericire, tu, cel pu in, de n-ai fostț ț fericită, ai avut o lipsă de suferin e, încât aceste se nasc din greută ileț ț vie ii. Ai avut sprijin pe care-l respectai, precum o tiu eu însumi.ț ș

I dacă-mi dai voie să vorbesc de mine, de acea dureroasă, darȘ adâncă i întinsă fericire pe care atingerea în treacăt a inimii tale,ș zâmbetul tău, privirea ta au răasfrânt-o asupra unei vie i atât deț izolată i de lipsită de fericire, precum este a mea, totu i eu nu voi uitaș ș că acea fericire mi-a fost dată între patru păre i, ai tăi, ai lui.ț

Tu tii, dulce i nobilă amică, că în sentimentul de care- iș ș ț vorbesc nu e nimic banal, nimic care să aibă ceva comun nici cu teoria plăcerii la care se-nchină mul imea celor ferici i, nici cu platitudinileț ț unei tinere i necorupte. Nici tinere ea, nici frumuse ea ta, nici virtu iț ț ț ț suflete ti, nici gra ii fizice nu au fost cauza acelei sim iri, care aș ț ț aruncat o umbră adâncă asupra vie ii mele întregi. Eu nu cutez să-iț dau nume i nu i-am dat nicicând.ș

185

Adesea există legi, enigme matematice, pentru a căror dezlegare î i trebuie o singură cifră cunoscută. Adesea un complex întreg deț cauze se dezleagă prin o singură cauză necunoscută.

Astfel via a mea, ciudată i azi i neexplicabilă pentru to iț ș ș ț cunoscu ii mei, nu are nici un în eles fără tine.ț ț

Nici nu tiu de ce tu e ti parte întregitoare a tuturor gândurilorș ș mele, nici mă preocup s-o tiu, căci nu mi-ar folosi la nimic, dar este oș legătură cu tine neexplicabilă; de nu între via a ta i a mea, darț ș desigur între a mea i tot ceea ce te atinge pe tine, între a mea iș ș răsuflarea ta pe pământ.

Veronică- e întâia oară că- i scriu pe nume i cutez a-l pune peț ș hârtie- nu voi să- i spun, dar tu nu tii, nici po i ti cât te-am iubit, câtț ș ț ș te iubesc.

Tu nu m-ai făcut fericit, i poate că nici nu sunt nici capabil a fi,ș tu nu m-ai făcut nici atât de nefericit încât să mă nimicesc, dar ceea ce era mai adânc ascuns în sufletul meu, privirea ta le-au scos la lumina zilei. Văzându-te, am tiut că tu e ti singura fiin ă în lume, care în modș ș ț fatal, fără să vrea ea, fără ca eu să voiesc, are să determineze întreaga mea via ă.ț

Tu tii prea bine că nici să te amăgesc nu voi, nici îmi pare bineș de pierderea ce-ai suferit-o, i Dumnezeu tie de n-a muri ca s-o facș ș ș nefăcută. Tu tii asemenea că nu fericirea mea o am în vedere i căș ș doresc toate nefericirile cu putin ă, dacă acesta ar putea fi pre ulț ț fericirii tale. Tu tii dar bine că nu voiesc fericire i de i tu e ti în stareș ș ș ș a-mi da- i numai mie- mult mai mult decât ai tu însă i, tu care înș ț zâmbete neînsemnate pentru altul pe mine mă îndumnezeie ti, totu iș ș am renun at de mult la toate i fii cu toată fericirea, care pentru mine eț ș una cu persoana ta; eu a putea să mor, nedorind alt nimic decâtș lini tea ta; Dumnezeu e în inima noastră. Am în eles că un om poateș ț avea totul- neavând nimic i nimic, având totul.ș

Eminescu

48 12 august 1879

186

A micul meu,

În adânca durere de care sunt cuprinsă, scrisoarea ta m-a făcut să plâng lacrimi de duio ie i mângâiere, i poate mai mult de câtș ș ș oricând am putut aprecia înăl area sufletului tău, - tu care cuno tiț ș starea sănătă ii mele î i po i închipui această lovitură inumană la ceț ț ț stare a trebuit să mă readucă, sunt atât de slabă că abia pot cugeta iș mai nu pot lega o idee de alta, însă astfel e nenorocirea făpturii noastre omene ti că nici măcar nu putem fi lung timp nenoroci i, toateș ț zilnic se pierd încet, încet, tabloul trist i dureros se tot îndepărtează iș ș parcă mi-i groază când mă gândesc că va veni o zi în care durerea mea de azi fără urmă va pieri.

E ti atât de generos încât mă întrebi de starea în care am rămasș i cu ce m-ai putea îndatora; când voi fi mai în putere i mai lini tită iș ș ș ț

le voi spune toate- acum însă mă mărginesc a te ruga să-mi faci o suplică la Ministerul de Culte în care să ceri din parte-mi, să-mi acorde salariul răposatului până la regularea pensiunei; în suplică vei arăta că am două fete a căror educa ie e abia la început i să ară iț ș ț curat că nu am cu ce trăi; suplica o vei trimite la mine să o prescriu. Pe urmă te voi ruga să-mi faci suplica pentru pensiune.

Kogălniceanu a fost la înmormântare i mi-a promis multe.ș|i-a mai scrie, dar nu mai pot, îmi tremură mâna. Te rogș

răspunde-mi. Adresa tot coala de Arte.Ș

Veronica

49

Zilele se scurgeau greu de la moartera lui Micle; Veronica voia ca timpul să se ducă mai repede, să uite totul, să poată pleca, să poată visa, să poată scrie poezii i să citească , să meargă iar la teatru i săș ș reînvie seratele ei literare de odinioară…După moartea lui Micle o durea capul îngrozitor i insomnii groaznice o chinuiau noapte deș noapte. Atunci când închidea ochii câteva clipe- i asta spre diminea ă-ș ț se repezeau spre ea fiare i mon tri cu mii de gheare i trăgeau dinș ș ș carnea ei i, cu ghearele însângerate, dispăreau repede, fără ca ea, cândș se trezea, să-i poată vedea…. Când deschidea ochii i-i făcea ocol pesteș

187

toată camera, nu găsea decât lini tea nop ilor de vară, bătăile inimiiș ț care-o înspăimântau i, câteodată, luna, care-i bătea în geam ca oș lumină ireală venită din bolgiile dante ti, chinuindu-i privirile iș ș sufletul, lună care, altădată, presăra în calea dragostei ei cu poetul razele argintii ca într-un vis romantic.

Acum se întreba dacă aceste fiare i ace ti mon tri nu sunt oareș ș ș figura de satir a lui Micle, întors, după datină, cum auzise ea din bătrâni, ca strigoi, s-o chinuie i s-o târască după el? <ș Dumnezeu nu e în cer,- îI scrisese Eminescu- nu-i nici pe pământ: Dumnezeu e în noi, în inima noastră. Am în eles căț un om poate avea totul- neavând nimic i nimic, având totul>ș

Dar Veronica nu-l mai avea pe Dumnezeu nici în cer, nici pe pământ, cu atât mai mult nu-i mai putea sălă lui nici în suflet. Căci oș femeie văduvă e ca o biserică părăsită, rămasă ziduri; oamenii o hulesc i-o blesteamă, câinii o latră, pro tii aruncă cu pietre în ea, nebunii oș ș

pângăresc cu vorba i cu fapta. Blestemul cel mare al unei femei careș tie ce-i dragostea i patima i pe care nu le-a avut când trebuia esteș ș ș

blestemul singurătă ii, să rămână loc viran, ziduri părăsite, floare ofilităț de brumele toamnei, plină de bălării, în care se cuibăresc dihăniile nop ii care s-o slu ească, s-o schilodească i s-o usuce…Femeiaț ț ș închidea ochii să doarmă, să uite, dar nu putea. Vise năstru nice îiș apăreau sub pleoape, secven e contorsionate din via a reală sau deț ț aiurea, se derulau prin fa a ochilor ei.ț

Era la treisprezece ani prin pădure la Văratic, noaptea; fugise undeva în inima codrilor i asculta de acolo dintr-o poiană misterulș acelei nop i: cântau greierii, fo neau u or codrii cu frunza lor deț ș ș catifea, mângâia i de un vânt cald, i luna se juca cu razele ei de mătaseț ș prin pletele stejarilor i brazilor, aruncând pe jos vetre incendiare de aurș care mi cau i jucau ca ni te flăcări de comori prin iarba mare iș ș ș ș mirositoare. Apoi spre orizont, undeva spre Ceahlău, un fulger a spintecat zarea-n două i din acel fulger se întrupează un rege, un regeș frumos îmbrăcat în armuri metalice de argint care călca din stâncă-n stâncă i se apropia de ea. Ea zice: <Este Mihai!> El îi aude glasul i seș ș opre te, se preface stâncă i încremene te a a. i tot ea continuă:<ș ș ș ș Ș Doamneee, ce minuni po i să faci, lasă-l să vină la mine căci tare mi-iț dor de el!> De undeva, pare a fi glasul lui Dumnezeu, vine o voce care acoperă totul: <Nu pângări i lăca ul Domnului!> i deodată ea î iț ș Ș ș aminti că e văduvă de câteva zile i se trezi într-o biserică, ea singură înș miez de noapte printre sfin ii de pe pere i…To i păreau că o cunosc i-oț ț ț ș urmăresc cu privirile, făceau ochii mari, în acea tăcere de mormânt. Veronica merse spre altar i trecu la orgă, îi veni ideea să cânte Bach,ș

188

apăsă clapele i sunetele căzură trist pe un recviem, răspândindu-se înș tot lăca ul. La u a, rămasă deschisă, apăru acel rege, îmbrăcat la fel, înș ș armura lui argintie. Acum Veronica avea o certitudine: era Mihai Eminescu, dar el tăcea, era un mort încă viu, dar frumos ca un faun, cu părul lui corb strâns în chică. <De ce taci, Mihai?>- îl întrebă ea. <Să-l cinstim pe tefan-Sfântul!>- i-a răspuns el. i deodată avu o iluminare:Ș Ș erau la serbarea de la Putna, venise cu rădvanul cu Micle, înso i i deț ț Kogălniceanu i de primarul Ia ului, Cerchez. Ea cu Mihai erau peș ș deal, vălul serii cuprinsese totul, în vale era forfotă mare, lume multă din toate col urile ării veniseră de la Cernău i, de la Ia i, de laț ț ț ș Bucure ti, Blaj, Timi oara, Viena, Craiova, Sibiu… <Ce bine-mi pareș ș că te văd, Zână Mirandoniz!- zice Eminescu. < i mie-mi pare bine,Ș Mihai!>- îi răspunde femeia. i se priveau ochi în ochi, ar fi vrut să seȘ sărute, dar era prea multă lume în preajma lor. Mihai o luă de bra peț marginea pădurii de brazi, prin iarbă; mergeau unul lângă altul tăcu i i-ț și sim eau reciproc răsuflarea i bătăile inimilor lor blestemate. Apoi auș ț ș

coborât pe-o cărăruie spre apa Putnei; totul se prefăcuse în ro u. <De laș focurile oamenilor!> , a zis Mihai, căci oamenii aprinseseră mari vâlvătăi pe dealuri…Veronica era îmbrăcată într-o rochie albă-albă, ca spuma laptelui i lungă, atârnându-i pe jos prin iarbă. Mihai zicea,ș repeta: <Amândoi într-o nuntire,/ Tu mireasă i euș mire!> i ea râdeaȘ i striga:< E foc, Mihai, să nu te ardă!> i Putna curgea agale, ro ie, iș Ș ș ș

ei trebuia s-o treacă. Mihai o luă în bra e i intră cu ea în apă s-o treacăț ș pe celălalt mal. i ce frumo i erau, i ce frumos le stătea, el ginere I eaȘ ș ș ș mireasă: <Totul,Veronico, va fi foc, se va înro i, se va înro i i va luaș ș ș foc, ca la începuturi; a a a fost la începutul Genezei, foc, i din foc ne-ș șam născut i-n ghearele focului murim!>- îi zise Mihai, privindu-i ochiiș ei mari, în bra ele lui. i-au trecuț Ș t dincolo i, Doamneee, de ce rai auș dat, iarbă mare, mii, sute de mii de floricele în felurite culori, i cântauș păsările cerului, i cădeau, se scuturau agale flori de tei peste ei, iș ș mirosea a albăstrele i-a căl una i i-un dulce vânticel le mângâiaș ț ș ș făpturile lor de basm…

i Mihai a lăsat-o jos din bra e pe un covor de iarbă moale i-aȘ ț ș sărutat-o i sărutul lui a ars-o. <Să- i tai musta a!>- i-a optit ea laș ț ț ș ureche i l-a sărutat i ea pe obraz.ș ș

Din vechii codri ai lui tefan răsună un corn i imediat acel ro uȘ ș ș s-a prefăcut în alb, un alb pur ca razele unui soare de vară care a scăldat dintrodată mânăstirea…În vale s-a încins hora mare, fete i flăcăi înș costume na ionale se hârjoneau, râdeau, spuneau, în tactul vechilorț lăutari ai Sucevei…

189

Deodată a apărut tefam Micle, venea fugind pe deal ca unȘ nebun cu părul în vânt i cu barba vâlvoi, venea spre ei bolborosind iș ș înjurând în ardeleneasca lui. <Mihai, vine el!>- a zis ea. <Du-te!- a îndemnat-o Mihai- poate te împu că!> Întradevăr profesorul venea cuș un pistol în mână i când a ajuns la câ iva metri, a tras câteva focuri deș ț armă în ei; zgomotul armei a făcut să încremenească toată Valea Putnei, ei doi, se uitau unul la altul i priveau uimi i cum le â ne teș ț ț ș ș sângele din cap în jeturi uria e, înro ind de-adevăratelea Valeaș ș Putnei…

Veronica după asemenea vis se trezi cu ochii în tavan, plângea, inima îi bătea puternic; privi ceasul, era cinci, se vedeau prin rozul perdelei zorii dimine ii. Se sculă din pat, luă lampa în mână, merse laț masă, trase sertarul, pistolul era la locul lui…<Doamneee, ce vise!>- se miră ea i se trânti iară în pat cu gândul la acel vis căruia îi căuta să-iș dezlege în elesurile ascunse…ț

50

Amicul meu,

Nu tiu dacă o nenorocită ca mine, mai poate avea dreptul de aș i face imputări, cu toată îndoiala însă, eu îmi permit a- i face- deț ț

Duminică i-am scris, te-am rugat, să fii bun să-mi faci o suplică laț Minister, în care să ceri să mi se acorde leafea lui Micle de la Universitate, până la regularea pensiei mele, i cum î i spusei mai sus,ș ț de duminică tot a tept i tu nu-mi răspunzi nimic. Acea scrisoare eraș ș totodată răspuns la mult duioasele tale iruri, pe care se vede căș într-un moment de negândire mi le-ai adresat- iartă dacă sunt răutăcioasă, eu cred că to i nenoroci ii sun răutăcio i.ț ț ș

Până acum n-am făcut nici un pas pentru a-mi regula pensiunea mea. Nu tiu dacă te-ai supăra dacă i-a cere un sfat, anume, n-ar fiș ț ș mai bine să vin eu însămi în Bucure ti mai târziu?ș

Cred că astă dată vei fi poate mai bun i îmi vei răspunde. Aș dumitale amică, Veronica…16 august 1879

51

Izgonit din empireul inimii Mitei, unde de altfel nu avusese niciodată loc, Mihai, cu sentimentele rătăcite i răvăcite de foculș

190

dragostei tartanice care părea că nu se stinsese definitiv pentru Veronica, găsise acum un dulce narcotic sentimental, un paleativ de ultimă oră, în văduva disponibilă din societatea pe care o frecventa atât în casa Kremnitzilor cât i în cea a lui Maiorescu, pe numele ei de fostăș nevastă, de Cleopatra Leca-Poenaru.

Femeia semăna i-n nume i-n renume cu faimoasa regină aș ș Egiptului, cu care-i plăcea adesea să se compare. Aluat din coca lui Caragiale, veri oara lui primară,- cum i-o recomanda amicilor înș ș batjocură,- Cleopatra era înainte de toate o frivolă. Înaltă, solidă, cu un corp atletic, bine pus la punct în strânsorile dedesubturilor, Dalila nu era chiar de lepădat i bărba ii, amatori de uiete, roiau pe lângă ea, atâtș ț ș pentru izul dulceag al glumelor ei, cât i pentru amorurile ei împăr iteș ț cu atâta non alan ă i-n stânga i-n dreapta, mai mult din instinct, căciș ț ș ș de inimă nu putea fi vorba.

De altfel fostul so , căpitanul Poenaru, divor ase de ea tocmaiț ț dintr-un asemenea motiv- un flagrant delict amoros cu alt bărbat în căminul conjugal- i procesul devenise celebru în urbea Bucure tiului,ș ș dând de furcă câ iva ani tribunalelor. Apoi, nu tocmai tânăraț văduvioară uitase repede cele întâmplate i- i juca rolul încontinuare,ș ș având în vedere că femeia era i artistă. În costum de amazoancă,ș umbla lala călărind pe un bidiviu pur-sânge din herghelia regală pe la Lole ti i Popânzăne ti-Romana i, pe mo iile ei, pe care le păpa ca oș ș ș ț ș crăilicească a Bucure tiului la roata norocului sau la căr i cu fan i de totș ț ț felul…Adesea mergea la teatru, la concerte, la baluri, la serate literare. Stătea mai mult pe la Momuloaia, în casele ei, i mătu a o proboziseș ș cu numele scurt de Cleo…Aici o cunoscuse Eminescu prin amicul său, Caragiale, care i-o recomandase artistă de teatru. După care era nelipsită de la seratele literare din casele Kremnizilor i Maiorescu.ș

Primele discu ii fuseseră despre teatru, Eminescu o întrebaseț unde făcuse teatru, cu cine arta dramatică, ce piese jucase, ce roluri îi plăcea, dacă văzuse Viena i Parisul…Da, femeia fusese i la Viena iș ș ș la Paris, văzuse de toate, se cultivase, îi plăcuse totul, muzica Vienei, pădurile Vienei, Teatrul cel Mare, Opera, Cabareturile pariziene, pictorii timpului, mai ales că unchiul ei fusese pictor i-o ini iase înș ț această artă, depravarea dulce a ora ului Soare…ș

La jumătatea lui august Mihai primi scrisoare de la Veronica Micle că are de gând să vină la Bucure ti să rezolve problema pensieiș lui Micle. Dar scopul ei nedeclarat era altul, auzise că rătăcitul sentimental alunecă prin saloanele boiere ti după dame i voia să-lș ș aducă pe drumul cel bun…Socot să vin la Bucure ti, eu îmi facș pregătirile, trebuie ca tu să mergi înainte cu câteva zile ca să-mi

191

găse ti o locuin ă care să nu fieș ț scumpă ( i să aibă toate aparen eleș ț chilioarei mele atât de visate!). Nu mă întorc mai devreme de 2 septembrie, sau fă cum vei voi tu…

De i Eminescu cârcotea, în mintea lui i-a poetei începu săș ș încol ească proiectul mult visatei lor căsătorii. Acum femeia eraț disponibilă, el era acela care atârna mai mult. Se gândea că î i iaș asupra- i o povară prea mare; între inerea unei femei ca Veronica cuș ț două fete mari îl costa o avere. Din leafa lui era imposibil să le între ină. Dar trebuia să discute cu ea i să hotărască ceva. Scrisoarea oț ș primise seara i- i aduse aminte că nu făcuse nimic pentru rezolvareaș ș cererii de ajutor; femeia avea să-i impute pasivitatea cu care privea el situa ia financiară precară a ei. Acum venea o altă sarcină: să-i găseascăț o locuin ă mult visată…Oricum la Slavici nu putea sta! Îi dădea ocaziaț doamnei Slavici să se amuze de luna lor de miere… i doreau să fieȘ singuri, undeva unde să nu-i cunoască nimeni, să nu-i tie nimeni…șDragostea lor avea nevoie de singurătate…

Se înserase, căldurile de peste zi se ostoiseră, bătea un vânticel ce aducea răcoare pe veranda unde poposise câteva clipe cu scrisoarea în mână; prin geam se vedeau felinarele, se aprinseseră i acum stăteauș aliniate, luminând toată strada. Îl durea capul, iar avusese balamuc la redac ie; rămăsese singur cu toată munca i salahorise toată ziua. Voiseț ș să meargă la un birt să mănânce ceva, dar acum foamea dăduse-n sete. În timp ce el se gândea ce să facă, apăru ca din senin doamna Slavici care urca scările, luându-l prin surprindere:

-Bine, domnule Eminescu, dumneata vii acasă i pe Ienciu unde-lș la i?ș

-Ienciu n-a dat azi pe la redac ie, i-a făcut o vizită lui Maiorescuț i s-a topit!- îi răspunse poetul, căutând să intre în gra iile cucoanei laș ț

care se mutase cu câtva timp în urmă în gazdă. Fă i dumneata ceva săș vină mai devreme acasă!- glumi poetul.

-Ce să-i fac?- se întrebă femeia.-Dă-i cu lipici! Căci Maiorescu nu face nimic fără el…-Nu mai râde, mai bine vezi de burlăceala dumitale!- îl luă

femeia în zeflemea.-Eu burlac, doamnă Slavici? Zău c-a vrea să vă rog ceva!ș- i te-am refuzat eu vreo dată?Ș-Îmi vine logodnica!-Care logodnică?-Veronica de la Ia i!ș-A-haaa! Mi-a spus mie Ienciu că i-a murit bărbatul… i ce dacăȘ

vine?

192

-A dori să-i caut o gazdă…ș- i mă rog aici de ce n-ar sta?Ș- tii cum e Iencu, s-ar supăra…Ș-Ai dreptate, domnule Eminescu, unde-s doi nevoile cresc! Dar te

rog, când vine doamna Veronica, vino i pe la noi cu ea; a vrea s-oș ș cunosc i eu! Mi-a vorbit bărbatu-mio despre ea i-o lăuda nevoie mare,ș ș ba că-ifrumoasă, ba că scrie poezii…Cred că nici el nu s-ar supăra dac-a i rămâne la noi!ț

-Mi-e imposibil! Veronica m-a rugat să-i caut o locuin ă modestăț undeva, poate tii dumneata pe undeva o casă liberă…ș

-Nu tiu, dar a putea să mă interesez! Am s-o întreb pe coanaș ș Sofronica, so ia domnului Precupiu i pe Ibolya, unguroaica aceea deț ș pe Mogo oaiei cu magaziunul de delicate uri…Poate cine tie…ș ț ș

-Te rog mult , că eu nu prea am timp!- i chiar vreai, domnule Eminescu s-o termini cu burlăceala?Ș-De ce n-a face-o? M-a strânge i eu de pe drumuri…ș ș șDoamna Slavici voi să-i facă o destăinuire. Vorbise adesea cu

so ul despre Veronica i Slavici i-o descrisese în culori sumbre.ț ș Veronica e femeia păpu ă, vrea lux, vrea bani, vrea baluri, teatru,ș excursii, tualete; într-un cuvânt trai pe picior mare i pe deasupra e iș ș alunecoasă în ochii bărba ilor; cu farmecul ei aparte, i-ar produce luiț Mihai numai necazuri. Slavici discutase i cu amicii despre ei i camș ș to i ajunseseră la aceea i părere. Eminescu este un fluieră-vânt, nu po iț ș ț pune bază pe el, azi iube te, mâine are toanele lui, se închide în bodegăș i, la câteva pahare cu amicii, tună i fulgeră la adresa femeilor! Via aș ș ț

în doi, în afară de iubire, are jugul ei, când unul o ia mai înainte i lasăș jugul pe celălalt, căru a căsniciei se răstoarnă. Vorbele ajunseseră i peț ș la urechile lui Maiorescu i-i făcuseră mult rău. El îl voia pe Eminescuș cu o singură dragoste: poezia! Avea el venituri să între ină aceastăț femeie care pe deasupra mai avea i două fete la coli cărora trebuia săș ș le asigure educa ia?…Tocmai el care până la leafă se împrumuta deț două-trei ori…

Doamna Slavici se gândi că n-are nici un rost să deschidă ea această discu ie, mai ales că părerile ei erau altele…Că acolo laț Junimea erau numai boieri i că nu priveau cu ochi buni o parvenită caș Veronica! Mai tia i de procesul acela care le compromisese mentorulș ș i la care femeia fusese martoră, pusă la cale de Micle, să-l incriminezeș

pe Maiorescu de delict amoros. To i o urau pe Veronica! Dar to i oț ț doreau… i pentru frumuse e, dar i pentru darul acela al eiȘ ț ș dumnezeiesc pus în glas i-n corp i-n gra ie… i asta o recuno tea iș ș ț Ș ș ș

193

Maiorescu. Doamna Slavici o auzise cu urechile ei de la critic, dar i deș la al ii…ț

-Ai dreptate, domnule Eminescu, cu strângerea de pe drumuri!- îi răspunse ea într-un târziu. Numai că trebuie făcut totul cu judecată…

-Doamnă Slavici, dac-ar judeca to i îndrăgosti ii, n-ai mai vedeț ț căsnicii!- îi replică poetul, râzând.

-Din partea mea numai flori i fericire, domnule Mihai! i să tiiș Ș ș că n-am să uit de locuin ă!ț

Eminescu intră în cameră, aprinse lumina i se trânti pe pat, cumș făcea deobicei. Mai întâi î i aminti că nu i-a răspuns Veronicăi laș scrisori… i ea cu aceste scrisori începuse să-l cam agaseze! El îiȘ recomandase să meargă în natură, fie i la vie la Bucium; natura e oș oază de lini te care te lecuie te de toate agnoasele…El, să aibă timpulș ș ei, ar lua câmpii, ar colinda pădurile cu poienele, ar umbla ca nebunul i nu s-ar mai plictisi.<Fugi din sânul amintirilor, din inima durerilor,ș

nu vezi această toamnă frumoasă care a pogorât din ceruri peste noi? Du-te la vie la Bucium i culege i pentru mine tot aurul ei, el esteș ș averea noastră, fă din iluzii certitudini!> Fusese la vie la Bucium i seș întorsese repede, plictisită de natura tristă i lăcrimoasă. <Cine dăș lec ii?.- se întrebă el zâmbind. Cel mai incurabil însingurat…Trebuieț să-i scrie, trebuie să-i spună c-o iube te, să n-o mai chinuie cu tăcerileș lui nenorocite…E destul de bolnavă, prin mintea ei umblă numai băzăuni, fantezii care-o chinuie i-o omoară…Trebuie s-o cheme la el;ș după atâta amar de timp trebuie să se regăsească, să-i spună: <Te iubesc, Veronico, i nu putem trăi unul fără altul, trebuie să coborâmș din ceruri pe pământ să se petreacă i minunea mult visată: căsătoria!…ș

52

eronica dormea ca pe jar, noapte de noapte se da de ceasul mor ii cum să facă să pleca mai repede la Bucure ti. Rătăcitulț ș sentimental o luase razna! Nu mare-i fu mirarea când, primind

Convorbirile, citi în ele poezia Atât de fragetă. Femeia o cuno tea peș dinafară, i-o recitise de atâtea ori poetul în clipele lor de fericire, o citise i ea între manuscrisele lui în drama ș Bogdan-Dragoș i tia că-iș ș scrisă pentru ea. De ce o publica el tocmai acum? Deci zvonurile iș fanteziile ei se adevereau! Eminescu în acel Sibaris avea femeile lui,

V

194

auzise de Mite, auzise i de Cleopatra, dar vestea, de curând ajunsă laș urechile ei cum că el, Eminescu, a început s-o curteze i pe reginaș Elisabeta, o lăsase perplexă. Deci această poezie e scrisă pentru o persoană din lumea mare i această persoană nu putea fi alta decâtș regina Elisabeta!

Aruncă Convorbirile i cu lacrimi în ochi se repezi la tocul deș cerneală, să-i scrie poetului. Scoase hârtia din sertar, privi ceasul, era unu noaptea…Începu să-i a tearnă gândurile ei, plină de nervi:ș Cât am admirat poezia ta< Atât de fragetă…>, cât am admirat-o, pot oare să-i spun? tu singur trebuie să o admiri tainic în sufletul tău i să teț ș

închini la propria- i crea iune ca la însă i fiin a pe care o divinizezi înț ț ș ț ea. E un sentiment atât de înalt, atât de curat, atât de adânc- însă adresate unei fiin i cu care din nefericire sau din fericire poate eu nuț mă pot nici măsura, nici compara (Elisabeth).

Eminescule, acea poezie e sim ită- i dar eu am dispărut dinț ș inima ta,- era oare altceva decât inima ta la care eu am inut, mult maiț mult decât am avut aparen a? Versurile tale m-au făcut durere săț simt că o figură Souverenement Superieure m-a alungat afară din sufletul tău, unde poate fără drept i fără veste intrasem.ș

Scriindu- i, plâng lacrimi de durere, durere nouă i necunoscutăț ș mie până acum i care poate e cu atâta mai amară cu cât îmi vine într-șo stare deja destul de tristă.

Să nu crezi că sunt supărată pe tine, din contră, dacă î i descriuț toată starea sufletului meu, o fac ca să tiu cauza unei eterne resignăriș din partea-mi, a unei renun ări dureroase care mi-o impun, pentru caț să te pun în pozi ie de a nu- i nega fa ă cu minme nici un momentț ț ț individualitatea, de a nu fi ipocrit, i ca să-mi po i acorda dreptș ț mângâiere apres tant d’amour unei parfaite et sincere amitie.

Crezi tu că nu le-am presim it toate acestea? Ce vrei? Suntț nefericită că am un fel de a doua vedere, i ghicesc direct câte îmiș pregăte te soarta, ce să- i mai spun, mă tem să nu-mi pierd, după ceș ț am pierdut tot, i pu ina minte ce mi-a mai rămas.ș ț

Eminescule, nu le lua aceste ca repro uri, po i repro a inimiiș ț ș ceva? i din iubirea ta trecută nu încerca să faci un act de con tiin ăȘ ș ț pentru sus inerea unei cauze pentru care inuma ta i sufletul tău strigăț ș că e pierdută.

Amica ta, Veronica

195

53

eronica hotărî să plece la Bucure ti pe ase septembrie cu trenulș ș de diminea ă. i nu mai avu timp să mai gândească i altceva.ț Ș ș Î i aruncă hainele de doliu de pe ea i încercă câteva rochii dinș ș

garderobă. Nu o mai prindeau, slăbise i cădeau pe ea aiurea. Chemăș croitoreasa ei, o vecină care-i cosea pentru feti e, i-i spuse ce să facă;ț ș va modifica patru rochii, una de catifea, una de tricot i alte două deș stofă englezească pe care le luase ea odinioară de la Viena i aproape căș le uitase într-un cufăr. Pe una nu o îmbrăcase deloc iar pe a doua o singură dată la balul universitarilor de la Club, când mersese cu tefanȘ Micle.

V

Acum le lua la rând pe ea i însemna de unde să taie i ce să leș ș pună în plus. Croitoreasa îi tia gusturile i ea însă i învă ase de laș ș ș ț Veronica cum să facă o rochie modernă, iar acum hotărau amândouă cum să le modifice.

Apoi trecu la făcut bagajul: călca totul impecabil, încerca în oglindă fiecare lucru or cum îi stă, constată că ederea în casă oș ș îngălbenise, obrajii mai aveau însă ceva din culoarea lor de odinioară. Nu se poate, gândea ea, trebuia să iasă din acestă via ă nenorocită! Eraț convinsă că plecrea ei la Bucure ti i întâlnirea cu Eminescu îi va faceș ș bine. De lume nu-i păsa! Croitoreasa chiar rămăsese surprinsă: <Dar bine, coni ă, n-a trecut doliul!> < tii ce, dragă, i-a răspuns ea, eu nuț Ș sunt schivnică!>- i închisese acest capitol ingrat de i în forul inimii eiș ș încă mai continua lupta. De-abia acum lumea putea să dea crezare bârfeleor de odinioară! Dar nu-i mai păsa, nu mai avea nici-o obliga ie!ț Cui să mai dea socoteală? Propria ei con tiin ă era curată, ea nu-l iubiseș ț decât pe Mihai Eminescu; biserica e în noi, îi spusese odată poetul, iș altarul ei e sufletul nostru în care trebuie să credem. i sufletul ei a a îiȘ ș spunea: să plece la Eminescu. tia că Eminescu este un aiurit i eaȘ ș trebuia să-l aducă cu capul pe pământ. Cum să renun e la el tocmaiț acum când adevărul sunase la u a dragostei lor i-i chema unul cătreș ș altul? i dacă el va fi a a de ingrat, ceea ce n-ar crede,ea are motivele eiȘ ș să plece la Bucure ti…ș

- i cât stai, coni ă, la Bucure ti?- o întrebase croitoreasa.Ș ț ș-Până rezolv problema pensiei, Mărioară! Trebuie să umblu mult,

să ajung până la Ministru…

196

tia că Mărioara colportează tirile urbei de colo până colo i nuȘ ș ș voia să-i spună adevărul. Dar nici femeia nu era a a de proastă să nuș observe că în ochii Veronicăi se vedeau sclipiri de fericire în contrast cu doliul de pe ea. Ea tia mult mai multe despre Veronica, dar o lăsaseș să creadă că acesta e adevărul….

În preziua plecării n-a dormit toată noaptea, nu se mai întâlnise cu Mihai demult, î i imagina scene de dragoste din trecutul lor i dinș ș viitoarea lor întâlnire. Pu lamaua nu-i dăduse nici adresa unde să-lș caute că doar n-o să se ducă plocon peste Slavici…Ea îi telegrafiase doar atât: vin cu trenul de seară, stop; a teaptă-mă-n gară, stop! Oare i-șo fi găsit locuin ă? tia că aici era slăbiciunea lui când venea ea; doreaț Ș să stea singuri, să fie numai ei, să se sature unul de altul ca aman ii dinț poveste… Ce sublimă copilărie este i amorulș !- exclamase A. Dumas-fiul. Dragostea e ca focul; dacă n-o între ii, se stinge!-ț îl acompaniase Lermontov. Cine poate pune frâu îndrăgosti ilor i să dea legi?-ț ș se întrebase Petrarca. Bogă ia, gloria i puterea sunt fum! Neant! Bogatulț ș găse te peș unul mai bogat decât sine, gloria oricui poate fi întunecată de o glorie mai mare a altuia, cel puternic e învins de altul i maiș puternic…doar dragostea ne face egali cu zeii- decretează Sienkievivicz. i ei amândoi erau egali cu acei zei nemuritori, rup i dinȘ ț coasta lui Eros cel incendiar. Eros, născut din Haos, care oferă nebunia dragostei? Dragostea ne înal ă la ceruri i ne coboară în infern, gândeaț ș Veronica, amitindu- i toate lecturile i citatele despre dragoste, învă ateș ș ț de ea de-alungul vie ii.ț

Închidea ochii să doarmă, voia să se odihnească ca să fie frumoasă mâine la întâlnirea cu poetul. De câte ori dormea bine, frumuse ea ei sporea, dispăreau semnele anilor i ea devenea maiț ș copilă, a a cum îi plăcea poetului. Nu putea însă să închidă ochii; seș întorcea când pe o parte când pe alta i armate nevăzute de du maniș ș parcă veneau cu suli ele spre ea s-o omoare, le sim ea înfipte în corpulț ț ei, le răbda ca pe ceva salvator ca o crucificată.

În spre ziuă a auzit clopo elul la poartă, era birjarul, venise s-oț ducă la gară… i ea atunci a ipise…Privi ceasul din perete i drămuiȘ ț ș timpul secundă cu secundă. Trenul pleca la orele ase, ea se îmbrăcăș repede, renun ă la mâncarea pregătită decuseară i ie i cu geamantanulț ș ș în mână în aerul rece al dimine ii. Începu să tremure, umezeala iț ș răcoarea dimine ii o făcu să se zgribulească în pernele trăsurii. Oț diminea ă nouă - gândi ea privind orizontul- poate ca i via a mea deț ș ț azi înainte! Eminescu îi spusese să nu mai gândească în simboluri, ea căuta să persiste în această gre ală. Soarele se presupunea spre răsăritș ca un incendiu ro u de lumină peste toată partea aceea de lume. Lăptariiș

197

i târgove ii se plimbau cu marfa pe uli ele Ia ului în timp ce locatariiș ț ț ș încă mai dormeau în dosul perdelelor trase.

Gara era pustie, câ iva călători mo ăiau în hainele lor de aba; erauț ț ărani care veneau la procese sau cu alte treburi la ora . Trenul , tras peț ș

linie, a tepta călătorii; Veronica se grăbi i urcă în cupeu, era singură iș ș ș voia să doarmă. Călătoriile, oricât de obositoare ar fi fost, îi făceau bine, îi împrospătau sufletul. Revederea peisajului îmbrăcat în culorile arămii ale toamnei o melancolizau. Toamna rămânea simbolul rodirii! Eminescu îi spusese acest lucru când plecase din Ia i. i iarna esteș Ș simbolul bătrâne ii!- îi zisese el. Trenul a plecat i Veronica, zgribulită,ț ș s-a băgat într-un mantou i a adormit, de i voia să mai revadă dealurileș ș i mun ii Moldovei. i i-a venit un somn fără vise ca de copil, trezindu-ș ț Ș

se tocmai la Roman.În gară se mai urcară doi ofi eri i o doamnă. Pe unul din ei îlț ș

cunoscu, fusese la Ia i în campanie, trecuse prin spital, rănit la Plevna;ș glon ul îi fulgerase un deget de la mâna dreaptă. Celălalt era mai tânăr.ț Amândoi mergeau la Bucure ti iar doamna se ducea la mo ie peș ș Ialomi a. Fusese în vizită la socri i întrerupsese trenul pentru două zileț ș la Roman unde avea o soră profesoară. Femeia flancată de cei doi ofi eri vorbea întruna; avea o vorbă rotundă, pu in limbută, cu o voceț ț stridentă, cântând consoanele i aruncându-le pe nas. Ofi erului nu-iș ț mai re inea numele, el însă o cuno tea bine din spital deoarece eraț ș singura femeie după care se uitau to i răni ii. tia că e poetă, o poetăț ț Ș distinsă a Ia ului, tia că este so ia rectorului Micle…ș ș ț

-Să mă scuze doamna, dar eu o cunosc!- deschise ofi erul vorba.ț- i eu vă cunosc, dar nu vă mai re in numele; au trecut a a deȘ ț ș

mul i răni i prin sputal…ț ț-Fotescu, doamnă! Cel care sta lângă Scipione Bădescu pe care l-

a i sculat din mor i.ț țVeronica î i aminti, cu Scipione Bădescu fusese o întreagăș

istorie. Doctorii îl aruncaseră pe o saltea în hol că nu se mai face bine, avea stomacul sfârtecat de un obuz. Veronica rugase pe doctorul Baboianu să-l bage totu i în sala de opera ii să încerce imposibilul.ș ț Băiatul se făcuse bine i venise pe la el o ilvăneancă care-i eraș ibovnică i cu care se i însurase.ș ș

-Acel om a înviat din mor i, domnule ofi er!ț ț-Mereu vorbea de dumneavoastră, zicea că dacă nu era i, el eraț

mort…-Soarta!- zise Veronica.-Dar ce soartă!- se miră ofi erul. i după o pauză o întrebă: Darț Ș

unde merge i?ț

198

-Mi-a murit so ul i merg să-i caut pensia…ț ș- i eu tot cu pensia!- zise ofi erul. Armatei române nu-i maiȘ ț

trebuie ofi eri fără degete…țZările scăldate-n soarele toamnei fugeau nebune prin fa a ei; erauț

mun i, erau dealuri, ape, case, sate… Pe toate le cuno tea, pe toate leț ș regreta. Ar fi vrut să mai vină la Văratic cu Mihai ca odinioară să colinde mun ii cu poienele, să se joace în iarba mare pe Poiana |igăncii,ț precum copiii de-a pitita…Dar timpurile trecuseră…Mihai acum era în Bucure ti, departe de ea. Greu l-ai fi mai rupt pe poet de la gazetăș pentru flecăreala umblatului fără rost ca altădată. Prinsese gustul gazetăriei i nu l-ai mai fi dezlipit de ea. Îi scrisese că nu mai poateș veni nici la Ia i, n-are nici o clipă liberă, scrie întruna la negustoria aiaș de gogo i. De fapt tot ce spunea el erau numai gogo i. Nebuna de eaș ș fugea numai după himere i după gogo ile lui…ș ș

-Mai scrie i poezie, doamnă?- o întrbă după o scurtă pauzăț ofi erul.ț

Banală discu ie, gândi Veronica, obi nuită cu spiritul bărba ilorț ș ț inteligen i.ț

-Câteodată!Dar min ea; după moartea lui Micle nu mai scrisese nici un vers.ț

A tepta alte ocazii mai favorabile pentru a scrie poezii…și conversa ia se rupsese aici, Veronica băgase nasul în mantou,Ș ț

prefăcându-se că doarme…

54

e la ziar Mihai Eminescu merse la gară, o luă pe jos pe Calea Mogo oaiei, trecu Pi a i urcă spre Filaret. Mersul pe jos îiș ț ș făcu bine, ie ise din atmosfera ziarului i acum călca încet cuș ș

gândul la Veronica. Trenul sosea la orele două zeci, dar avea toate ansele să întârzie căci peste toată câmpia se instalase o cea ă groasă.ș ț

Plouase peste zi, apoi ie ise soarele, după care, încet-încet se a ternuseș ș această cea ă fumurie care învăluise totul într-o atmosferă tenebroasă.ț Scoase o igară i o aprinse, se a eză pe o bancă, îl dureau picioarele,ț ș ș de i ulcerele de pe ele aproape că trecuseră. Opri o trăsură i rugăș ș birjarul să a tepte până la trenul de seară, după care merse la bodegaș gării i bău o halbă de bere. În ultimul timp îl mai lăsase i durerea deș ș cap; durerile îl apucau din senin, parcă venea cineva i-i strângea capulș într-o minghină, i tot din senin îi dispăreau. În acest timp îi venea săș

D

199

fugă, să se tăvălească pe jos, să se dea cu capul de pere i, dar seț ab inea; punea capul în palme i-l strângea cât putea. Durerea inea deț ș ț la câteva minute până la câteva ore, după care dispărea, lăsându-l vlăguit i cu un gol imens în cap i în tot corpul. Obsesia lui era căș ș durerea este din cauza urechilor; când fusese mic se scăldase prin toate tioalnele i răcise. I se umflaseră de câteva ori pe rând i de atunciș ș ș

rămăsese cu această slăbiciune. Dar din când în când i din ce în ce maiș des îl stăpânea o îndoială: dacă va fi vorba de boala lui erban? CitiseȘ undeva despre nebunia lui Heldernin i făcea asemănări simtomaticeș între durerile lui de cap i boala, cumplicta boală, care-l răpusese peș marele liric german. După asemenea dureri i se părea totul lipsit de sens i mai ales îl cuprindeau melancolii ucigătoare, anihilându-i toatăș

voin a lui…țSperan e de arte alternau în sufletul lui cu imense hiatusuri deț ș

ataraxie. Tot a a i acum întrebări mistuitoare puseseră stăpânire pe el.ș ș Încotro o va lua dragostea lor? Va avea el posibilitatea cu leafa lui de la gazetă să-i asigure Veronicăi un trai omenesc? Întrebarea aceasta i-o pusese i Slavici când deschisese discu ia despre căsătoria lor. Darș ț marea întrebare care-l năruia era dacă Veronica îi va aduce lini tea iș ș sănătatea de care avea din ce în ce mai multă nevoie. Alunecoasă, cum o tia, i stăpânit de otrava geloziei, Veronica deveni dintrodată mareleș ș semn de întrebare pe care-l a tepta i obiect de controverse suflete tiș ș ș care puseseră stăpânire pe el, mai ales după moartea lui Micle.

Toate acestea îl frământară până la sosirea trenului, apari iaț Veronicăi aduse dintrodată înseninarea. Niciodată n-o văzuse a a deș frumoasă ca acum; părul bogat i mătăsos îi încadra un cap angelic cuș buze mici, nas fin de por elan i ochi calzi de culoarea murei coapte,ț ș obrajii fini, îmbujora i, care rămăseseră parcă ai aceleea i copile de laț ș Viena. Numai privirile erau parcă mai triste i din ele se ghicea amarulș prin care trecuse. Slăbise mult fa ă de anul trecut i sprinteneala dinț ș corp dispăruse, maturizând-o i angelizând-o. Glasul însă îi rămăseseș acela i, un clopo el care cânta vorbele, spărgându-se parcă pe un covorș ț de catifea invizibil.

Primul gest al ei fu să se aga e de gâtul lui ca un copil i să-lț ș sărute; îl sărută pe buze, pe ochi, pe obraji i el o îmbră i ă cu aceea iș ț ș ș pasiune.

-Am venit să te-arestez, ho ule! Mă perpele ti pe jar de aproapeț ș un an!- îl amenin ă Veronica cu degetul.ț

-Arestează-mă, leagă-mă, fă-mi ce vreai tu, dar lasă-mă să mă bucur de această clipă!-o rugă poetul.

200

Eminescu îi luă geamantanul din mână i plecară spre trăsuraș care a tepta la poarta gării, urcară amândoi i deabia atunci poetul îiș ș sim i căldura corpului până în străfundul inimii lui; o strânse la pieptț spre el i, privind-o, slobozi două vorbe:ș

-Veronico! Veronico!-Unde merge cona u’ cu domni a?- veni întrebarea birjaruluiș ț

care-i trezi din intimită ile lor.ț-Cuno ti strada Segmentului?- îl întrebă Eminescu.ș-Cum să n-o cunosc!-Atunci pe Segmentului 5!-Ai găsit locuin ă?-îl întrebă Veronica, dornică să afle dacă Mihaiț

se interesase.-Exact a a cum m-ai rugat tu!ș-Câte camere?-Două odăi cu intrare separată care dau spre pădurea

Ci migiului!ș-Ce frumos! Îmi pare bine…Cu pensia ai încercat ceva?-Am încercat, dar mă lovesc de capete patrate! To i se miră cumț

de-a murit răposatul tocmai când nu trebuia, de parcă el ar fi vinovat , sărmanul…

- i ce trebuie să mai facem?Ș-Să insistăm! Îi trebuie o aprobare de la Chi u!ț-Dumneata, cona ule, zici că stai în casele Săpunarului?-ș

interveni în discu ie, întrerupându-le dialogul, birjarul.ț-Chiar a a, jupâne!ș-Îl cuno ti pe răposatul?ș-Nu-l cunosc!-Era un grec dat dracului de zgârcit! Deschisese prăvălie de

săpunuri…Îi tremura mâna pe părălu e…ț- i cum e casa?- interveni Veronica dornică să afle cât mai multeȘ

despre locuin ă.ț-Cum să fie? A a cum ai visat-o tu! Un cuib al dragostei în careș

vom trăi ferici i…ț

55

201

ihai cu Veronica urcară mai întâi ni te scări de lemn, apoiș dădură într-un pridvor, a a ca prispele ărăne ti, ceva maiș ț ș larg i mai lung cu tăvăneală i pavaj din scânduri vechi,ș ș

apoi trecură în două camere cu intrări separate, amândouă la fel de mari i de spa ioase, văruite proaspăt, fiecare din camere cu pat, dulap, masă,ș ț

oglinzi i perdele. De la fereastră se vedea pădurea Ci migiului, cuș ș pomii zdren ui i de năzbâtioasa toamnă.ț ț

M-Îmi place nemaipomenit, Mihai! i locuin a i decorul…Ș ț ș- i mie îmi pare bine că- i place!Ș ț-Costă scump?-Nu chiar atât de scump ca să mă ruineze!-Cu mine n-ai să dai faliment niciodată!- glumi Veronica. Mihai

îi răspunse cu un sărut i apoi îi aminti că-i cuno tea gusturile de laș ș Văratic. Întotdeauna chilioara ei i-o alegea la poale de pădure…ș

Veronica deschise fereastra, afară se-auzea fo netul toamnei,ș frunzele stejarilor căpătaseră tonalită i galben-verzui i se uscaseră peț ș jumătate, vântul se juca prin ele ca o minune a nop ii; câteva felinareț băteau pe aleea principală. Încă mai răzbătea prin geam forfota de pe stradă i trăsurile pe caldarâmul proaspăt pietruit treceau în sus i-n josș ș in pasurile sacadate ale cailor, îndemna i de birjari guralivi. Dintrodatăț femeia, lângă Mihai, avu senza ia că se află într-un paradis. Într-o clipăț de seninătate se i întrebă ce resorturi schimbă în om stările i leș ș alternează, căzând ca ni te sfori de cortină pe o imaginară scenă; pânăș alaltăeri chema moartea, o dorea, o adora, începuse s-o iubească i să seș culce în culcu ul ei, acum însă o cuprinsese un dor imens de via ă, deș ț dragoste, de Mihai; dorea să-l aibă aproape i să-i mângâie pletele caș unui copil, să-l sărute i să-i audă răsuflarea lângă a ei. Aproape un anș trecuse prin stări care-i anulaseră toată pofta ei de via ă, acum însăț â nea din ea, ca dintr-un vulcan, o stare de fericire negustată: era atâtaț ș

timp comprimat în această stare, atâtea clipe de a teptări, de îndoieli ,ș de repro uri i de suferin e…ș ș ț

Î I aruncă mantoul i se a eză în mijlocul patului, îl trase peș ș ș Mihai lângă ea i-i a eză capul în poală, i-l cuprinse între palme i-lș ș ș sărută pe buze, pe ochi, pe obraji…Mihai o îmbră i ă i- i înfundăț ș ș ș sărutul în coapsele femeii. Amândoi trăiră clipe pe care nu le bănuiau, senza ii negustate, o fericire venită din alte lumi, de basm, a a cumț ș numai ei tiau să le trăiască. Târziu de tot se treziră din acestă be ie iș ț ș se ospătară. Discutară apoi tot ce le venise în gând: Veronica îi povesti cum s-a desfă urat înmormântarea lui Micle, ce-i fac fetele, ce mai eș prin Ia i, îl întrebă despre aventurile lui cu femeile, despre munca lui deș la gazetă, despre prieteniile lui, Mihai tăcu mai tot timpul i-iș

202

răspundea scurt, mai mult mârâind ca un motan, cum îi repro a adeseaș femeia. Apoi se culcară; căldura femeii îl strânse mai mult lângă corpul ei, o îmbră i ă i-o iubi cu o poftă nebună, revărsându- i asupra ei toatăț ș ș ș dragostea din lume.

De diminea ă Mihai plecă la redac ie, Veronica trebuia să meargăț ț la o prietenă. Femeia se sculă plină de fericire, deschise larg geamurile, privi Ci migiul, totul i se părea ca într-un basm în care ea joacă un rol.ș Găsi tocul pe masă, îl luă în mână, rupse o foaie din caietul poetului i-iș scrise câteva cuvinte care ilustrau starea ei de fericire, dacă Mihai vine mai înainte acasă, le va citi…

Scumpul meu drag!Nu tiu cum să încep, cum vei găsi tu această lettră rosă! Nu măș

mai recunosc după noaptea noastră întreagă.Inimă bună, garoafe sângerii, iubire i numai iubire, scumpulș

meu drag!Ce-ai visat? Mă vei ierta?Un echo răspunde inimilor noastre în auz de diminea ă.țScumpul meu Emin, să-l ascultăm mărit în noi.Cu totul, de-acum cu totul a ta,Veronica.

Veronica puse biletul pe masă , se privi în oglindă i pelcă. Totș ora ul cânta, sufletul ei cânta, corpul ei cânta: era vocea dragosteiș împlinite care face din de ert paradis, oază de fericire…ș

56

acă până acum inuseră ascunsă legătura lor, de acum încoloț hotărâseră să iasă din clandestinitate i să se arate lumii a aș ș cum sunt. Când se întâlniră cu Iacob Negruzzi pe Calea

Mogo oaiei, Mihai i-o prezentă pe Veronica logodnica lui i perecheaș ș părea fericită. La despăr ire ironicul gazetar îi privi cum se depărteazăț bra la bra ca doi adolescen i îmbăta i de fiorul primei dragoste, Mihaiț ț ț ț era îmbrăcat impecabil într-un costum de camgăr englezesc gri, cu ilindrul lui de zile mari pe cap, ras proaspăt, cu musta a lăsată pu in peț ț ț

buza de sus; părea un Joulien Sorel, purtându- i trofeul dragostei lui, peș Veronica, pe străzile Bucure tiului ca pe o mare cucerire. Veronicaș părea că vine din visele cele frumoase ca o regină, purtându- i corpulș seme , la bra ul poetului.ț ț

D

203

Câteva săptămâni umblară năuci prin tot Bucure tiul, o duse peș Veronica la teatru, nu le lipsi nici plimbările la osea, nici vizitele laȘ prieteni i nici restaurantele.ș

Mihai deschise u i peste u i i o ajută pe femeie să- i câ tigeș ș ș ș ș pensia bărbatului prin Ministrul de Interne, Kogălniceanu, care păru foarte binevoitor , încântat de vizita lor, urându-le fericire i casă deș piatră.

Trecură aproape trei săptămâni de când Veronica stătea în Bucure ti I începuse să dea semne de plictiseală. Eminescu o consolaș ș că Bucure tiul nu-i Viena ca să ai posibilitatea să te cultivi; aici înș câteva ore dai ocol ora ului i începi să te plictise ti. Toamna aici aiș ș ș parte de noroaie i de vânt; câteva grădini care i-au închis por ile,ș ș ț plimbările la osea, câteva birturi, Teatrul i cam atât, sunt singureleȘ ș posibilită i de distrac ie. Degeba se mutase capitala în acest ora , nuț ț ș oferea nimic în plus fa ă de Ia ul ei. Începuse i sezonul ploilor; noriț ș ș uria i se ridicau de la orizont i migrau spre vest aducând răceală i spicș ș ș de ploaie măruntă peste tot ora ul… i cârduri uria e de ciori careș Ș ș treceau în sus i-n jos pe bolta cerească făceau decorul macabru iș ș dezgustător.

-M-am tot gândit, Mihai, rupse Veronica tăcerea, cred că ar fi bine să mă mai duc i pe acasă, mi-i dor de feti e i de cuibul meu…ș ț ș

-Nu se poate, Veronico, eu te rog să mai stai!-La ce-a mai sta? Tu pleci diminea a i vii seara, natura e rea iș ț ș ș

oarbă cu mine… Am început să mă plictisesc; adu-mi, te rog, Scrâncioabele i ș Farfaralele să-mi mai omor timpul cu ele… i i-aȘ ț ș spune i-un secret al meu, dar nu tiu cum ai să reac ionezi…ș ș ț

-Ce secret?- o întrebă poetul curios.-Mi-i teamă c-am rămas grea, Mihai!-Nu se poate!-Ba se poate!-Ce bine-ar fi să fie un băiat! I-am pune numele Călin, rod al

dragostei noastre!-Te bucuri, zgrăbun ule, dar tu nu te gânde ti la mine? Nu creziț ș

c-ar fi cazul să legalizăm legătura noastră? Să nu ne găsească feciorul amant i amantă?ș

-Ai dreptate, Veronico, trebuie însă să mai gândim cum s-o facem… Ne re ine partea materială ubrezită i sănătatea mea i-a taț ș ș ș care de la un timp nu ne dă pace!

-Sănătatea ta depinde de tine! Nu vezi că-n cele trei săptămâni nu mi te-ai mai plâns de nimic? Dacă-mi umbli prin bodegi, nemâncat iș neîngrijit, nop i i zile-ntregi cu a a-zi ii prieteni de pahar, nu trebuieț ș ș ș

204

să te a tep i la altceva! Î i distrugi sănătatea, inând-o tot a a! Câtș ț ț ț ș prive te sănătatea mea, depinde de tine! Dar cred că de-abia a tep i săș ș ț plec să- i reiai vizitele tale nocturne. Apropo: tii că-i simpaticț Ș Caragiale ăsta al tău? Zice ieri, când ne-am întâlnit pe stradă: < Doamnă Veronico, cum vă prie te Bucure tiul?>ș ș

-Când, ieri în fa a redac iei?ț ț-Da,când vorbeai tu cu Slavici! i eu: <Nu-mi prie te, domnuleȘ ș

Caragiale, toamnele aici au coloratură de pu cărie…> <Ave i dreptate,ș ț zice,Ia ul toamna miroase a tămâioasă i-a femei frumoase…De undeș ș tie el Ia ul?ș ș

-De la seratele Junimii!- i tii ce mi-a mai spus?Ș ș-Ce?-Că o dă dracului de redac ie i face tot posibilul să vină-n Ia i!ț ș ș- i tu l-ai crezut?Ș-Nici atât! i nu în eleg de ce pune Maiorescu atâta credit pentruȘ ț

el!- tii de ce? Are talent, bezevenchiul! tie să râdă de toată lumea!Ș Ș

E mare om în teatru! Dar e nestatornic ca apa i nu m-a mira s-oș ș facă…Despre filozofia lui Schopenhauer spune că e un moft! Auzi, tu, regele gândirii moderne un moft! i-i place al dracului mahalaua. MăȘ duce la cârciumile lui Botezatu sau la Lăutarul orb i nu s-ar mai săturaș să privească la papugii i la coate-goale! Prinde din gura lor câte-oș vorbă, o întoarce pe toate fe ele i-i dă strălucire… Dar mi-e tareț ș nesuferit: n-are caracter, tri ază, i-n dragoste se-nvârte ca un cocoș ș ș printre muieri!

-De ce vorbe ti a a despre el?- se miră Veronica.ș ș-Pentru că asta e realitatea!…Sau i-a făcut i ie cu ochiul?ț ș ț-Nu e genul de bărba i care-mi plac!ț-Nu-i nimic, tie să joace teatru i-l prinde. Mor cucoanele dupăș ș

el!-Hai să schimbăm subiectul!- îl rugă Veronica. Te-am întrebat

cum rămâne cu noi, eu a vrea totu i să plec i trebuie să lămurim uneleș ș ș chestii…

-Care chestii?- întrbă Eminescu, părând absent.-Unu, se inervă Veronica, legătura noastră trebuie legalizată, mai

ales că e posibil să avem un copil; doi: a vreea să-mi rezolvi maiș repede pensia, copilele mi s-au mărit i am nevoie de bani să le între in;ș ț trei: tu e ti iremediabil, după plecarea mea iar î i faci de cap…M-amș ț săturat, Mihai, începu Veronica să plângă, A vrea să te am lângă mineș în Ia i dacă aici nu putem trăi! Dar tu depinzi de patronii tăi…Când eș

205

vorba te via a ta, nu te interesează nimic! Nu mai bea i nu mai fumaț ș atâta i mai lasă i cafeaua la o parte, - e recomandarea doctoruluiș ș Kremnitz- tu mi-ai spus-o! i asta de anul trecut de când te-a trimis laȘ Mandrea la mo ie să te odihne ti…ș ș

-Ai început să mă dădăce ti, Veronico!ș-Da, tiu lec ia: am intrat în proza amară a vie ii în doi…î i citescș ț ț ț

gândurile: să stăm departe unul de altul i să nu ne atingă decât aripaș poeziei…Nu mai pot, Mihai, crede-mă!

57

dată cu plecarea Veronicăi din Bucure ti, poetul răsuflă u urat.ș ș În acest răstimp pierduse multe vizite, pe la redac ie dăduseț rar, i cu Maiorescu nu se mai întâlnise din vară. i mai mult iș Ș ș

mai mult îi părea rău că nu mai scrisese nimic în această perioadă. În capul lui cel hodorogit se întâmpla ceva extaordinar, invoca cuvinte, le chema, le împerechea, le lefuia, voia să lase posterită ii o poezieș ț lefuită ca pietrele lui Michelangelo, pornise de la acel basm al luiș

Kunisch, Fata în grădina de aur i nu putea să-i strunească epica, s-oș pună-n simboluri…El ,Luceafărul, apoi o Cătălină pământeană care pendula între cer i pământ i Demiurgul, care învârte soarta tuturor…ș ș

O

Sosi primul la redac ie i- i aprinse spirtiera punând de-o cafea.ț ș ș Prin birouri era lini te, numai prin deschizătura ferestrei începuse să seș audă larma străzii: lăptarii, surugii, birjarii, boiangii î i strigau deș mama focului mărfurile . După câteva clipe scâr âi u a i intră Slavici.ț ș ș

-În sfâr it, ai venit la post!- îi replică el poetului. Nu cumva aș plecat Veronica?

-Mul umesc lui Dumnezeu c-am scăpat, Ienciule! Crezi că eramț nebun să mă căsătoresc cu ea? Nu văd eu cum chioapătă căsniciileș unora!- făcu el aluzie la căsnicia lui Slavici care era pe dric.

-Eu nu împărtă esc părerea ta, Mihai! Bărbatul nu se întrege teș ș decât prin femeie…

-Vorber ti ca din Biblie, Ienciule! Întotdeauna femeia a adusș numai nefericire bărbatului…Nu este strămo ul Adam victima Evei?ș

-Este i ea un rău necesar…ș-Serve te mai bine o cafea cu mine!- îI întinse Mihai o cea că,ș ș

uitând că Slavici e bolnav i n-are voie să bea cafea.ș-Băutura i cafeaua la mine nu există!ș

206

-Ai să trăie ti o sută de ani cu ideile tale! Pe la ș Junimea ce-a iț mai făcut?

-Ne-am adunat de vreo două ori…Maiorescu întreba mereu de tine! Zicea:< Unde-i, domnule, rara avis?> Te-a potcovit Negruzzi, i-a spus că te căsătore ti cu Veronica!ș

- I el ce zicea?Ș-Nu i-a venit la socoteală! Strâmba din nas…Eminescu tia părerea lui Maiorescu cu privire la Veronica, darș

credea că nu va fi capabil să se răzbune.-Auzi, Ienciule, românului dacă-i dai un pumn zice: <Rogu-te

mai dă-mi unul, să fie doi, s-avem pentru ce ne socoti>, mă-n elegi?țSlavici nu-i răspunse, îi întinse manuscriptul spre corectare iș

începu să scârme prin hâr oagele lui. Din zi în zi i se părea că Mihai eț mai agresiv i-n vorbe i-n fapte i lucrul cel mai plauzibil eraș ș ș comportarea lui fa ă de Caragiale cu care avea conflicte aproape zilnicț din te miri ce. i în aceste împrejurări, Slavici îl lăsă în pace să creadăȘ ce vrea el.

58

M icu ul meu Eminescu,țBunul meu Eminescu! Scumpul meu Eminescu! Să ne îmbră i ăm,ț ș Eminescule. Să ne îmbră i ăm, Veronico, -E u or de spus, dar săț ș ș vedem, întinde-mi bra ele, micule Eminescu, ca să pot să te ajut i să teț ș strâng i apoi, tu să dispari ca printr-un farmec! Pentru ce n-ai tuș însu irea de-a înfrunta depărtarea?ș

Eu sunt sigură că tu fără să vreai mi-ai acorda acestă favoare, tu tii cât îmi place să dezmierd mâinile tale, dar la ce bun, asta esteș rău să te gânde ti- distan a e atât de mare- ieri la chiar această orăș ț furăm foarte aproape i astăzi ne desparte o lume întreagă.ș

Razachia, care te va fi interesând mult a ajuns la Ia i fără nici oș stricăciune.

Acum câteva amănunte de drum. Până la Barbo i am vegheat deș teamă să n-adorm i să nu pierd momentul să-mi cumpăr bilet, apoi amș adormit să tot fi fost pe pu in o oră, este tot ce-am dormit.ț

Abia la ora 9 trenul a ajuns la Roman, mi-era foame i-am luatș o cea că de cafea cu lapte. (Pompiliu a venit când eu ajunsesem înș acest loc; eu a trebuit să întrerup scrisul vreme de cinci ore).

207

El mi-a spus: să nu umbli cu ahăr-mahăr i să-i trimi i pe Antonș ș ț Pann. În acela i timp el î i mul ume te pentru căr i, i d-lui Caragialeș ț ț ș ț ș multe complimente i o mie de salutări amicale, ca i ie.ș ș ț

Eu sunt tristă, micu ule Eminescu, acest burduhănos de secretarț îmi face necazuri, mă duc să mă plâng d-lui Prefect. Ah! dacă m-aș vedea odată mutată, eu voi fi în al noulea cer când voi fi din nou la mine acasă; cel pu in, micu ule Eminescu, dacă tu ai fi aici nu m-aiț ț lăsa să mă azvârl în aceste triste presupuneri. Eu te-a îmbră i aș ț ș atunci ca o pisică afurisită i totul ar pieri.ș

Micu ule Eminescu, te-mbră i ez cum îmbră i ez copilele.ț ț ș ț ș 19 octombrie 1879 Veronica

P.S. Am regretat mult că n-am avut plăcerea să- i mul umescț ț pentru toate drăgălă eniile tale, pentru toate amabilită ile iș ț ș sacrificiile ce le-ai făcut pentru mine.

59

junsă acasă la Ia i, un sentiment straniu puse stăpânire peș Veronica; de i era în casa ei, acum i se părea străină. Era un altș aer, mai stătut, mai rarefiat, cu mirosuri lâncede. Deschise larg

ferestrele, dar vântul aduse miros de gunoaie arse de la vecinii care le dăduseră foc. Acasă nu găsi pe nimeni, fetele erau la coală iar femeiaș pe care-o angajase după moartea lui Micle avea liber prima jumătate din zi i robotea la casa ei.ș

AAmintirile proaspete ale Bucure tiului, larma ora ului, călătoria,ș ș

oamenii, gările, Eminescu, prietenii lui de la Timpul cărora le fusese prezentată, toate la un loc se amestecau în capul ei i ie eau în fa ă cuș ș ț iu eala fulgerului…Era obosită; se hotărî totu i să se culce. După o ziț ș i-o noapte de călătorie sim ea nevoia unui somn adânc. Printreș ț

pleoapele închise, întrebările continuau să vină nechemate. Încotro o va lua prietenia ei cu Eminescu, mai ales că bănuia că a rămas i gravidă?ș Ce va face copilului în cazul când Eminescu nu se va căsători cu ea? Ce impresie î i vor face fetele despre ea i cum va mai scoate ea capul înș ș lumea Ia ului? Ajunsă acasă, călcase parcă pe un vulcan de răută i.ș ț Câteva cunoscute o ignorară pe stradă, întorcându-i spatele. tia i deȘ ș ce făceau acest lucru. Î i dădea seama că atmosfera Ia ului era viciatăș ș de plecarea ei la Bucure ti i de graba cu care se dăduse drept doamnaș ș Eminescu…Dar nu-i păsa sau lupta să nu-i pese. Apoi alte griji o

208

a teptau: mutarea din vechea locuin ă, somată s-o facă cât mai repede,ș ț banii de împrumut i grija fetelor în preajma începutului de coală…ș ș

Totu i Eminescu stăruia în inima ei i începu să numere zileleș ș până la 8 noiembrie când era invitatul ei pentru a-i sărbători ziua lui onomastică. Îi luase de ocazie o tabachere de aur pe care gravase ini ialele numelui lui i voia să i-o facă cadou. Apoi se gândea la oț ș masă de zile mari, va cumpăra curcan i va desface butoiul de vin de-șabia oprit din fiert. Va vorbi cu Eminescu despre copilul lor; dacă va fi băiat îi vor piune numele Călin! <Cum te cheamă, măi, băiete?> <Ca pe tată-mio, Călin!> Râse, îi cuno tea poemul pe dinafară! i Eminescu arș Ș fi râs de prostia ei…

Încet-încet o fură somnul i-o prinse un vis frumos: era copilă laș Neam , plecase cu maică-sa, Ana, la Văratic pe jos, descul ă, într-oț ț rochie cumpărată din iarmaroc de la Suceava, era o rochie ro ie cuș buline albe, rochia care-i plăcea ei cel mai mult. Era primăvară, crescuse iarba mare pe poalele pădurii i flori albastre i ro ii i galbeneș ș ș ș împodobeau covorul verde al pădurii; fluturii se jucau cu miile printre ele i vântul adia, mai mult le mângâia fe ele, venea ca o boare caldăș ț dinspre munte…Maică-sa zisese: <O să plouă, maică!> Mereu tia eaș când plouă. Când pripea soarele i adia vântul cald era semn de ploaie.ș A a fusese i-n acel an fatidic de 1849 când îi murise bărbatul, rănit deș ș honvezi…Două muntence trec pe lângă ele cu desagii la spinare: <Sărut mâna, dadă Ană!> <Să trăi i, rudărencilor, încotro?> <Mergemț la iarmaroc cu ca , dadă Ană!> <S-ave i vânzare bună!> <Mul am!>.ș ț ț Dinspre Cetate coborau nori, se învolburau peste dealuri i se-adunauș negri i înfuria i cu limbi de balaur. <Mamă, mi-e frică!>- ziseseș ț Veronica. <E ti nebună, de Dumnezeu să nu- i fie frică niciodată!> Subș ț nori un cârd de ciori zburau, făcând zarvă mare cu gărăiturile lor. <Stuchi-v-ar Ucigăl-Toacă!>- le blestemă femeia. <Dacă ne-apucă ploaia, poposim la Troi a cea mare.>- îi spuse femeia fetei. i Veronicaț Ș se uită i făcu socoteala cât ar mai fi până la Troi a cea mare.ș ț

Din partea opusă venea o trăsură, cai roibi de nun i împărăte ti,ț ș un birjar bătrân pe capră, un rutean ro covan cu mustea a lungă iș ț ș răsucită care da bice cailor i-i înjura de mama focului. În spateleș trăsurii un domn; cât îl văzu, Veronica tresări, i se părea că seamănă cu Mihai, era îmbrăcat în negru, căma ă albă, păr corb, cu chica strânsă laș spate, fa a lătărea ă cu obrajii mari, frunte lată, cu bastonul în mână.ț ț Vru să-i spună maică-si că ăsta e Mihai Eminescu, dar tăcu, tia căș maică-sa nu-l agreează.

Se deschise cerul, fulgeră dinspre Cetate o lumină orbitoare i-șapoi un tunet care zgudui dealurile i mun ii ca pe ni te jucării. Apoiș ț ș

209

începu o răpăială de ploaie puternică care întunecă zările. Eminescu coborî, luă copila în bra e i fugiră spre mânăstiri. Ploaia cădea i eiț ș ș fugeau prin lacuri, prin iarbă, o luaseră pe scurtătură să ajungă mai repede. La călugări e intrară într-un mitoc. Maicile le aduseră haineț curate i de-ale gurii. Poetul refuză să se îmbrace, din el se desprinse oș lumină care urcă la cer. De fapt se transformase într-un glob de lumină care urca pe boltă, în văzul tuturor. <E Luceafărul!>- zise Veronica. iȘ din puterea lui deodată ploaia stătu, cerul se întunecă ,se făcu noapte, cer de sticlă, albastru, cu stele, cu lună, o lună mare i galbenă, un talerș uria de aur care străjuia de-asupra brazilor.ș

În mitoc, ea singură culcată în pat, era măritată cu Micle, ea se despletea, părul galben îi ajungea până la glezne; Mihai o privi de acolo de sus, coborî pe scări de lumină către ea i se vârî în pat . Acum oș mângâia u or, îi atingea buzele cu buzele lui i ea tremura, îi era frig,ș ș era parcă bolnavă… <Eu sunt salvatorul tău, Veronico!>- îi opteaș Mihai la ureche i-i săruta lobul urechii drepte. Vreau să te iau de aiciș să te duc pe tărâmul unde oamenii cunosc numai fericirea…Este o insulă la capăt de lume unde toate-acolo sunt de aur i unde via a seș ț desfă oară după alte legi…> Veronica zâmbi i-i zise: <Mincinosule,ș ș mereu mun i!> <Cine minte frumos i ia minciuna drept realitate, acelaț ș va înfrunta Timpul, va fi Nemuritor!> i iar mângâieri, tandreȘ mângâieri, i iar tăceri, i iar tăceri, i iar lună cu mreje esute din fir deș ș ș ț aur peste tot, o bogă ie de basm peste tot i numai sărutări i îmbră i ăriț ș ș ț ș i ârâit de greieri i adieri de vânt, i licărit de fulger peste zări, înș ț ș ș

depărtare, deasupra mun ilor, i tăceri ame itoare , i miros de busuiocț ș ț ș i de cicoare, i dangăt de clopote, i trist sunând un corn peste Mun iiș ș ș ț

Cingi, i vecernia de la mânăstiri căzând ca o litanie peste noapteaș albastră, i-apoi Veronica valsând pe scenă, balerină, în ritmul muziciiș vieneze din Valurile Dunării, i maică-sa somând-o să-l ia de so peș ț Micle, acel cioclu cu nasul coroiat care-i nenorocise via a, i dulcile eiț ș iluzii la intrarea în împără ia acelei insule invocate de Mihai,ț întâmpina i de un cor de îngeri îmbrăca i în imaculata culoare albă, iț ț ș ea cu Mihai de mână, călcând pe covor de stele, ea, mireasă, el, ginere (ah, de câte ori nu se visase ea a a!); ea mireasă cu rochia cumpărată deș Micle la Cluj, cu ghirlande i beteală ruptă din mierea lunii, eaș Frumoasa- Frumoaselor care mergea gra ios pe sub tunelul de flori, iț ș el, în urma ei, admirând-o i optindu-i la ureche: <Te iubesc,ș ș Veronico, să mergem cât mai repede pe tărâmul acelei lumi, să fugim de răutatea oamenilor…> i apoi Maiorescu cu masca lui serioasă,Ș optindu-i ceva caraghios la ureche despre Mihai i Mite, o obscenitateș ș

neru inată, i Mihai care-o roagă să nu-l creadă i iar i iar cornul acelaș ș ș ș

210

care cântă peste Mun ii Ciungi, lung, a triste e, preluat de văi iț ț ș multiplicat în mii de ecouri i corul măicu elor domol ca o litanie pesteș ț acea seară… i iar Poiana |igăncii i Veronica într-un joc de-a dragosteaȘ ș cu Mihai… i-apoi visul în vis cum că Mihai s-a transformat într-unȘ arpe i i s-a cuibărit în burtă, a intrat pe gură când dormea i i s-aș ș ș

cuibărit în burtă, i-i roade cu din ii lui ma ele, i dureri violente,ș ț ț ș provocate de mu cături, o fac să se tăvălească ca o nebună pe josș strigând-o pe maică-sa s-o salveze.

Apoi cerul se deschide în două i din spărtura boltei apare aceaș fiară care avea chip cunoscut, venind spre ea cu un cu it în mână iț ș strigând la ea: <Ia-l, femeie, e ultima salvare, proscriso de Dumnezeu, taie- i pântecele i scoate- i răul, numai a a te po i salva!> După careț ș ț ș ț zgomote uria e, cineva bătea la u ă, dar în care u ă că ea nu vedea niciș ș ș o u ă; deasupra cer, dedesubt cer, i ea plutind i totu i cineva cu bătăiș ș ș ș puternice spărgea parcă u a…Se trezi din visul ei i ascultă, se-auzeauș ș bătăi în u ă…Privi afară, era ziuă, adormise i visase, Doamnee, dar ceș ș vise… Se sculă cu inima împietrită de durere i merse la u ă s-oș ș deschidă.

-Mamăăă!- îi sări feti a de gât sărutând-o i îmbră i ând-o -ț ș ț ș când ai venit, mamă?>

Era Valeria, fata ei, venea de la coală, o îmbră i ă i ea la rândulș ț ș ș ei i o sărută pe ochi, pe fa ă, pe părul ei mătăsos…ș ț

-Feti a mea, feti ele mele, mielu elele mele, ce dor îmi era deț ț ș voi! Ce mai face i voi, cum merge i cu coala? V-am adus cadouri, fataț ț ș mea, ie o rochi ă frumoasă, luată de pe Lipscani i, soră-ti, o bluzi ă,ț ț ș ț a a cum m-a rugat ea, i-o fusti ă cu bulinu e…ș ș ț ț

-Ce-ai făcut cu pensia?- o întrebă fata.-Promisiuni! L-am rugat pe Eminescu să se intereseze el…

Doamneee, ce vis urât am visat! Aprinde candela să fugă spiritele rele din casă…

60

7 noiembrie 1879

Eminescul meu scump,

211

Astăzi sunt pline două luni de când am îndeplinit un vis, visat atâta timp, un dor purtat cu atâta amar i suferin ă; nu tiu dacăș ț ș pentru tine nu a dispărut tot farmecul închipuit de bogata ta fantezie, după ce realitatea lucrurilor a înlocuit zborul imagina iunii; cât pentruț mine, tu e ti i vei fi pururea iubitul meu ideal, visat i dorit într-unș ș ș chip vag, nehotărât, chiar din copilăria mea.

Mâine e ziua numelui tău; îmi pare destul de rău că nu pot măcar să te sărut pe ochii tăi cei frumo i; fă-mi să-i pot săruta cât maiș în grabă i să pot a- i cere iertare, dacă poate din prostie te-am jignitș ț cu ceva, tu de mă iube ti, de sigur că mă vei ierta, i vei veni La Ia i,ș ș ș să ne mai îmbătăm unul de altul. Telegrafiază-mi de vii, te sărut, dorindu- i toată fericirea din lume.ț

Veronica.

61

mediat ce Veronica primi vestea de la Mihai că va veni la Ia i pe 8ș noiembrie, de Sfântul Mihail i Gavril, se schimbă dintrodată. Uităș de boală, uită de oboseală ( umblase atât de mult cu mutarea,

muncise ca o roabă la cură enie, spălase, călcase…), uită deț singurătatea ei i de faptul că Mihai nu-i mai scrisese demult, zgârcit caș întotdeauna în răspunsuri, i se învinovă i pe ea; î i impută că eraș ț ș răutăcioasă, că e geloasă i posesivă, Mihai n-o uitase, cum credea ea,ș iată-l, vine la Ia i, a a cum promisese…ș ș

I

Acum avea să-i ceară explica ii la acel răspuns al lui încifrat. Eaț îi ceruse ni te explica ii cu privire la rela iile lor intime, avea bănuialaș ț ț că se îmbolnăvise după legăturile lor trupe ti. Ce voia să spună el cuș acest răspuns: <…via a mea compusă din suferin i fizice i rele morale,ț ț ș dore ti ca amorul unui nenorocit ca mine să nu fi aruncat o umbră înș via a taț senină, iube te-mă i-mi iartă păcatele…> ș ș Ce păcate? Ce suferin i fizice i rele morale? Nu cumva îi spunea toate aceste lucruriț ș ca să-i dea prilejul să termine cu el?

Dar uită repede i începu să-i aranjeze camera unde se va culca,ș îi va citi ultimele ei poezii, îi va cânta la pian i-i va da cadoul multș dorit, acea tabachere de aur. Dar înainte de toate vor retrăi clipele frumoase începute în Bucure ti i-i va aduce aminte că trebuie săș ș legalizeze în fa a lui Dumnezeu legătura lor sufletească.ț

Toamna, de i trecuse cu penelul ei galben peste natură, deveniș blândă, soarele î i făcu apari ia după câteva săptămâni de ploi i acum,ș ț ș

212

parcă, precum strigoii, privea înapoi spre vară. Numai vântul o trăda, scuturând frunza nucului din grădină i jucându-se ca un hoinar prinș livezi i prin vii. Zilele se scurtară i veneau acele nop i lungi în careș ș ț somnul nu mai era somn i via a via ă i în care fantezia alerga ca oș ț ț ș fiin ă vie peste mări i ări în umbra focului care torcea în cămin…ț ș ț

Eminescu sosi seara i orbecăi mult până-i găsi noua locuin ă.ș ț Veronica îl a teptă la poartă; aflase când sose te trenul în gară i ie iseș ș ș ș la poartă:

-Ho ule! Vii noaptea, hai mai repede că am înghe at, a teptându-ț ț ște!- se gudură femeia pe lângă el, luându-l de bra i intrând cu el peț ș poartă. Am reu it să mă mut, sper să- i placă casa, curtea iș ț ș grădina….Nici nu- i po i închipui cât am alergat după toate astea… iț ț Ș pe deasupra, tăcerea ta care mă omora!

Mihai o trecu pragul în bra e; Veronica agă ată de gâtul lui nuț ț mai contenea cu sărutările: <Na, zicea ea, una pentru că nu mi-ai scris atâta timp, asta puntru că e ti rău cu mine i mă faci să tremur pe laș ș poartă, i asta pentru damele tale care te in acolo la Bucure ti legat!>ș ț ș

Mihai râse, damele lui erau ziarul, pe la Mite nu mai fusese de luni de zile, pe Cleopatra n-o mai văzuse la edin ele Junimii iar peș ț Maiorescu îl evita. <Minte de femeie, se gânde te numai la dame!>-ș concluzionă el în gând.

- i acum, bine-ai venit în casă nouă, domnule Eminescu! SfinteȘ Mihai, eu i-am pregătit un cadou modest, sper să-l prime ti cu plăcere!ț ș

i Veronica îi întinse tabacherea aurită, făcându-i marea surpriză.ȘCamera mirosea a var proaspăt i-a busuioc, pe peretele din fa ă,ș ț

Veronica pusese tabloul ei de la paisprezece ani, o feti cană cu codi eș ț groase i lungi, cu un u or zâmbet pe buze; de o parte i de alta erauș ș ș copilele ei ca ni te îngera i cu rochi e albe, fotografiate la trei iș ș ț ș respectiv la cinci ani. Fotografia lui Micle dispăruse, voia să-l uite i deș aceea o pusese într-un sertat în odaie. În col ul de la răsărit pâlpâiaț candela, a a o rugase maică-sa, să ină candela aprinsă pentru gonireaș ț spiritelor rele din cămin i ea îi respectase rugămintea.ș

-Cum î i place? -îl întrebă Veronica, curioasă să-i afle părerea.ț-Ceva mai bine ca-n rai!- glumi poetul. Un rai cu draga mea!-Cred că e ti obosit, odihne te-te pu in i vino la masă!ș ș ț ș-Când vin la tine îmi trece oboseala…De fapt numai picioarele

mă mai dor, doctorii mi-au recomandat marea! Dacă vom mai trăi până la vară, vom merge la mare la Constan a!ț

- i ce-i cu scrisoare ta cu Ș suferin ile fizice i relele morale?ț ș-Mi-ai cerut ni te explica ii i eu i le-am dat! De unele mi-i jenăș ț ș ț

să vorbim, de altele nici eu nu-mi dau seama…

213

Veronica văzu că poetul evită discu ia i nu mai insistă.ț ș-Dar toate astea pot avea repercursiuni asupra copilului! Trebuie

să ne tratăm!-Eu mă tratez cu fier iodat, cred c-ar fi bine să consul i i tu unț ș

doctor!-Ai primit actele de pensie?-Le-am primit i le-am dus la Minister. Domnul Kogălniceanu aș

zis că- i telegrafiază personal dacă se aprobă!ț- i cum să- i mul umesc?Ș ț ț-A a cum numai tu tii!ș șVeronica îl sărută i-l mângâie cu mâna prin păr. În astfel deș

clipe era superbă, îi dispărea ca prin farmec triste ea i deveneaț ș exuberantă i veselă ca un copil, râdea spunea vrute i nevrute,ș ș povestea nimicuri din via a ei, cânta i dansa prin casă.ț ș

A doua zi după masa festivă, Veronica îl rugă să asculte o poezie, închinată lui:

Că astăzi nu mai sunt stăpânăPe mine, pe sufletul meu,

Numai c-o strângere de mânăÎndeajuns i-am spus-o eu.ț

i că o slabă jucărieȘSunt astăzi înaintea ta,

Privirea mea i-ar spune-o ieț țÎn ochii mei de vei căta.

i c-a mea singură dorin ăȘ țE roabă ca să- i fiu în veciț

|i-o spune-ntreaga mea fiin ățCând tu pe lângă mine treci

Însă tu treci precum o razăDin soare, pe un biet pribeag,-Ce-i pasă ei că-l luminează…

Ce- i pasă ie că-mi e ti drag!ț ț șLui Mihai îi plăcu imaginea razei de soare care luminează un biet

pribeag. I se lămureau ni te imagini din acel basm care-l tot obseda.ș Astrul (Soare, Luceafăr, Stea) prin Marele Univers lumina pentru o clipă pe acest sărman pribeag care putea să fie Ea. Era frumos, era superb, se întrevedea antiteza, El- Steaua nemuritoare-Ea- fiin aț pământeană care se zbătea să ajungă la el.

214

-De ce taci, Mihai?-Cu acestă poezie mi-ai dat o idee superbă pentru basmul meu!- i voi avea loc i eu în această poezie?Ș ș-Tu vei fi acel pribeag peste care trece raza aceea de Soare!- i tu Soarele?Ș-Da, Eu astrul care mă voi strecura seara ca un Zburător lângă

tine!E ti a a de străin, Mihai, de mine…Ce te mai împiedică, dragă,ș ș

să fim împreună?Mihai se schimbă la fa ă, nu-i plăcea să i se aducă aminte de ei,ț

de fericirea lor. Veronica îl observă i schimbă vorba; îl cuno tea destulș ș de bine în astfel de clipe…

Eminescu se scuză, trebuia să plece la hotel Dacia pentru aniversarea Junimii. Ie i afară în aerul rece al toamnei târzii, priviș dealurile gola e, pomii tri ti , desfrunzi i, care a teptau zăpezile iernii.ș ș ț ș Ia ul acesta devenise străin, prea mic, un târg care încremenise în timp,ș parcă Mihai nu mai încăpea în el. O luă spre Copou, voia să dea pe la Creangă să-l ia i pe el la sindrofia junimi tilor; cerul senin i soareleș ș ș care totu i mai avea putere îi deschiseră inima; aprinse o igară i priviș ț ș spre Universitate unde odată fusese bibliotecar. Ce de timp trecuse! Atunci, în expansiunea lui, era un visător vizionar, astăzi devenise un sceptic irecuperabil. Î i amintea de fiecare pom, de fiecare casă, deș fiece col i or pe unde trecuse cu Veronica…Intră în pădurea Copoului,ț ș văzu teiul lor cum stătea gola în bătaia vântului, banca unde poposeauș ei troienită cu frunze galbene, potecile lor prin care acum hoinăreau puzderie de frunze zdren uite; de la Copou o luă spre Creangă, pe uli aț ț Sărăriei, plină de noroaie; Ciricul, chelba , i se părea o movili ăș ț singuratică la un capăt de lume i orizontul în depărtare la fel, trist iș ș abătut ca i starea lui sufletească.ș

La poartă la Creangă era pusă încuietoarea, aceea i de peș vremuri; o desfăcu i intră în curte. Trase în fa a casei la fântâni a deș ț ț unde luau ei apă cu o donicioară, scoase o ciutură de apă i sorbi câtevaș picături, apa rece îI răcori i-l învioră. Dădu ocol casei, se sui pe prispă,ș acolo unde dormiseră ei nop i întregi i unde vorbiseră ei vrute iț ș ș nevrute i nu găsi pe nimeni: doar câteva bra uri de lemne aranjate laș ț capătul săli ei de Tinca. Privi pe geam, îi era dor să mai doarmă câtevaț nop i pe velin ele de ară ale dascălului din Sărărie i să-i mai asculteț ț ț ș cuvintele lui de duh, venite parcă dintr-un trecut ancestral. Sau să mai stea la gura sobei i să fumeze o pipă, să-l vadă pe Mo Smântânăș ș jucându-se cu mâ ele lui i să mai lenevească fără nici o grijă pe prispăț ș privind dealurile din jur. Dar nu se mai putea, timpul acela se dusese,

215

peste Creangă trecuse aripa mor ii ca un trăznet; acea boală nemiloasăț care-l făcuse din om neom. i peste Mihai parcă trecuse un veac deȘ necazuri care culminaseră cu salahoreala de la Timpul i cu boala luiș care se agrava văzând cu ochii.

Plecă trist spre hotelul Dacia, aici adunarea era în fierbere, intră în sală i se a eză lângă Creangă care plecase mai devreme de acasă,ș ș dornic de taclale cu junimi tii din Bucure ti. Când se văzură, seș ș îmbră i ară i plânseră de bucurie. Maiorescu deschise adunarea;ț ș ș centrul aten iei era Caragiale care trebuia să citească o comedie. i peț Ș tot parcursul citirii, dramaturgul î i juca drăce te personajele în râsulș ș pantagruelic al mul imii adunate să-l asculte. La sfâr it, nenea Iancu seț ș bucură de cele mai frumoase clipe din via a lui, aplauzele i laudele nuț ș mai conteneau!. Urmă apoi poezia, o proză corozivă a lui Creangă care la fel stârni râsul, după care petrecerea.

Pe seară Creangă plecă cu Eminescu, dornici să mai stea împreună; rătăciră până târziu pe uli ele Ia ului povestindu- i unulț ș ș altuia întâmplările prin care trecuseră în răstimp. După ce-l conduse până-n Valea Plângerii pe Creangă, Eminescu se întoarse acasă la Veronica. Intră pe sală i privi înăuntru, pe fereastră. Femeia era parcăș o zei ă a frumuse ii, la lumina lămpii î i despletea părul, aruncându-l peț ț ș umerii ei de ninsoare…

Stau în cerdacul tău…Noaptea-i senină.Deasupra-mi crengi de arbori se întind,

Crengi mari în flori de umbră mă cuprindi vântul mi că arborii-n grădină.Ș ș

Dar prin fereastra ta eu stau privindCum tu te ui i cu ochii în lumină.ț

Ai obosit, cu mâna ta cea finăÎn val de aur părul despletind.

L-ai aruncat pe umeri de ninsoare,Desfaci visând pieptarul de la sân,

Încet te-aridici i sufli-n lumânare…ș

Deasupră-mi stele-mi teremură prin ramuri,În întuneric ochii mei rămân.

i-alături luna bate trist în geamuri.Ș

216

62

lecând din Ia i, Eminescu îi mai smulse Veronicăi o promisiune:ș era rândul ei să vie la Bucure ti i stabiliră i data: 6ș ș ș decembrie…Dar niciodată nu se despăr iră a a de tri ti ca acumț ș ș

în prag de iarnă. Veronica îl conduse la gară cu lacrimi în ochi iar la despăr ire plânseră amândoi ca doi copii. Pe Mihai îl a tepta o iarnăț ș grea i plină de privas iuni i-o muncă peste puterile lui la ziarulș ț ș Timpul; pe Veronica o a teptau acele nop i lungi de nesomn i o boalăș ț ș care se agrava din zi în zi, dându-i motive de disperare. Era mai mult ca sigur că Mihai nu dorea o căsătorie cu ea i atunci problema copiluluiș se complica; acel rod al dragostei lor nu trebuia să nu se mai nască. O cuprinseră gânduri atât de negre încât ar fi dorit să - i ia zilele.ș Ame elile i durerile de cap o intuiră la pat câteva săptămâni.ț ș ț

P

i totu i a a bolnavă cum era pe ase decembrie fu în Bucure ti,Ș ș ș ș ș a a cum promisese. La întâlnire găsi un om al cărui entuziasm scăzuseș fa ă de ea; Eminescu era obosit i dădu acestă stare pe munca de la ziar.ț ș Dar altceva se petrecea cu el, Veronica îl găsi nebărbierit i prostș îmbrăcat, fără nici un chef de via ă, plângându-se de gerul iernii, deț durerile de cap i de picioare. N-a stat decât o noapte cu el, a doua zi aș plecat dezamăgită acasă, imputându- i faptul că mai venise înș Bucure ti.ș

Veniră apoi sărbătorile Crăciunului pe care fiecare le petrecură în singurătate. Iarna î i intrase în drepturi, ninsese nop i i zile la rând iș ț ș ș troienele puseseră stăpânire peste tot pământul. Singurele legături ale lor erau scrisorile, î i scriau de mama focului unul altuia. Era un fel deș dialog la distan ă în care legătura lor lua forme dramatice, de laț iubirea pătima ă la ură i blestem. În adresările lor, atât de diverse i deș ș ș personale, atât Eminescu cât I Veronica se strigau ca-ntr-un pustiu,ș punând toată ura i dragostea lor în ele, de la răceală până la focul ce-iș mistuia, de la iubirea pură până la strigătul de durere , ură i geloziaș de-a nu putea fi împreună .

Eminescu se adresa Veronicăi pe un registru de apelative de la alintare până la formule de respect protocolar, după con inutul scrisoriiț i după sentimentele transmise: Tolla, Draga mea copilă, Doamna mea,ș

Amica mea, Stimabilă Doamnă i respectata mea amică, Dragă Nicu ă,ș ț Dulcea mea Nicu ă, Dragă i dulce Nicu ă, Dragă Cu ă ( de laț ș ț ț Veronicu a),Scumpă Cu ă, Draga, dulcea i îngereasca mea Cu ă,ț ț ș ț Draga mea Veronica, Iubită femeie, Dragă Nică, Momo el, Măi,ț îngera ule, Dulcea mea Doamnă, Dulcea mea Momo i, Draga meaș ț

217

Veronicu ă, Dulcea mea copilă, Măi, Momo elule, Dragă i dulce fată,ț ț ș Dulcea mea Nică, Draga i mititica mea Mo i, Feti ule dragă, Dragulș ț ț meu bobocel mo at, Îngerul meu blond, Amica mea, Dudue, Draga meaț Duduie, Drag Momo , Dragul meu suflet, Dragă fată, Dragă Minunică,ț Măi, fată nebună i drăgăla ă, Măi, ramură de liliac (aluzie la nuvela eiș ș pe care o tradusese i voia s-o publice), Madam, Doamnă.ș

Veronica, imitâmdu- i iubitul, îl chema cu insolite apelative,ș pornite din inimă: Bien aime Titi, Mon cher et bien aime Titi, Titi al meu, Mi ule iubit, Amicul meu, Scumpul Titi al meu, Mi ule iubit,ț ț Scumpul meu Eminescu, Al meu iubit i drăgăla Eminescu mititel,ș ș Mon petit Eminesco, Eminescu meu scump i drăgăla , Dragul meuș ș Eminescu, Scumpul i iubitul meu Emin, Mâ âcule iubit i drăgăla ,ș ț ș ș Eminescul meu, Domnule Eminescu, Monsieur, Mi ul meu deț odinioară i de totdeauna, Iubitul sufletului meu i dragostea inimiiș ș mele, Mi ulică drag, Zgrăbun ule.ț ț

Veronica, ducându-i dorul, îl implora într-o scrisoare de pe 13 ianuarie să vină la Ia i: <ș De ce nu vii la Ia i? De ce măș la i să cer escș ș în a a mod fiin a ta?>ș ț

<Măi îngera uș le, îI răspundea Eminescu pe 14 ianuarie, A a te-șa săruta -a a a veni la tine repede, dacă n-a fiș ș ș ș ș bolnav i dacă nuș m-a teme de acest ger nemaipomenit să mă îmbolnăvească mai rău…șDepărtarea asta ne strică rău. De s-ar mântui odată afacerile tale iș de-a găsi i eu ceva mai sigur decât tâmpenia Timpului, ca să fimș ș odată un trup i-un suflet- auzi tu?>ș

<Eu mai mult doresc, îi răspundea Veronica pe aptisprezeceș ianuarie, să mi se lămurească odată starea mea, căci atunci, ca o pasăre nebună, a zbura drept la tine… i te-a surprinde cine tie în ceș ș ș ș flagrante delicte.>

Printre aceste scrisori se strecura un spiridu care avea să leș otrăvească existen a.ț

Caragiale, zgribulit într-o sanie, îmbrăcat într-un palton de camgăr negru cu guler din piele de miel, cu căcilă de astrahan pe cap se opri la poarta Veronicăi; gerul iernii se înte ise de i trecuse Boboteaza,ț ș ninsese peste tot ora ul cu năme i mari i Ia ul părea scufundat înș ț ș ș poveste. Copiii la săniu , urcau i coborau derdelu ul într-un vacarmș ș ș universal. Se mai auzeau ici i colo clinchete de zurgălăi i săniile careș ș zburau de pe strada principală, pierzându-se spre Palat. Peste albul imaculat al zăpezii se ridica fumul de pe co uri i urca în sus înș ș firi oare cenu ii spre albastrul de sticlă al cerului.ș ș

Domnul Caragiale coborî din sanie i bătu cu bastonul în poartă;ș câteva javre de câini începură să latre. Înjură de două ori potăile

218

neru inate care-l înfruntau i, neprimind răspuns, se întoarse spre saniaș ș care-l a tepta, hotărât să plece.ș

-Cucoane, îl încurajă birjarul de pe capră, mai încearcă tălică, doar cu ochii mei am văzut mi cându-se perdeaua de la fereastră i-unș ș cap de muiere care s-a tras la o parte!

Dar n-apucă să termine bine vorba că după porti ă apăruț Veronica pe pârtia proaspătă, pă ea încet, cam nedumerită, făcându- iș ș scut din singurătatea ei, căci nimeni n-o mai căutase în această iarnă grea. Îl recunoscu, era prietenul lui Eminescu de la Timpul, acel personaj curios care-o tot privise clipe-ntregi când îl vizitase cu Mihai la redac ie.ț

-Aaaa, domnul Caragiale, dar ce vânt v-aduce prin păr ile noastreț pe astfel de timpuri?- se miră Veronica, privindu-l cu curiozitate.

-Nici un vând, coană Veronico, afaceri! Te trimite nevoia peste tot în lume…Birjar, se adresă el chirigiului, ia- i colea plata i dă-iț ș drumul…Opre te restul pentru sufletul tău!ș

-Mul umesc, cona ule, că mi-a ie it i uica!ț ș ș ș ț- i, mă rog, ce afaceri?- îi râse Veronica în fa ă cu zâmbetul eiȘ ț

îmbătător, acest timp numai de afaceri nu-i bun!-Hei, coană Veronico, ce tii tale; acum merg afacerile căciș

afanisi ii i lene ii stau închi i în case…Îmi place Ia ul dumitale i-aț ș ș ș ș ș ș dori i eu o simbrie pe-aici, după cum i-am spus odată…M-am săturatș ț de gazetărie i de Bucure ti! Dumneta a ep i ve ti de la Eminescu?ș ș ș ț ș

-Nu mai vreau nici o veste! Tot a tept un răspuns de la el i din ziș ș în zi i-l zmulg mai greu…Dar…ne-am luat cu vorba i nu v-am invitatș în casă…

-Ce femeie drăgu ă e ti, coană Veronico!…Ce-ai vrea să- i spunț ș ț despre Mihai? Că-i scâr ar i ticăit…Se ia de mine din te miri ce; dacăț ș eu îi zic că-i neagră, el zice că-i albă i viceversa…Un fel de fariseu alș răului… i tiu că te chinuie i pe tălică cu purtările lui …Ș ș ș

-Cât m-ar chinui, eu tot in la el! Dacă el joacă teatru, pot juca iț ș eu!

-Hei, coană Veronico, to i jucăm teatru pe scena vie ii…Depindeț ț fiecare ce rol joacă!

- i dumneavoastră ce rol juca i?Ș ț-Acum? Rolul amorezului…- i eu a i dori să joc rolul curtezanei?Ș ț- tii că- imerge bibilica? Curtezanele mă sperie, n-am pamplezirȘ ț

pentru nasul lor! A vrea ceva romantic…ș-O Julietă, probabil…-La vârsta mea nu mai merge…

219

-Atunci Văduva veselă!-Văduviorele sunt femeile cele mai gentile din lume…-Este o aluzie?-Nu-i nici o aluzie… tii că ai fler? i pe deasupra e ti iȘ Ș ș ș

inteligentă… tie el Mihai ce oi să păstorească…Numai ciobanul să fieȘ bun…

- i dumneavoastră nu cumva a i venit pe post de câineȘ ț ciobănesc?

-Ei, pe dracu! Chiar a a mă crezi? Am venit i eu ca la o vecheș ș cuno tin ă… i de ce să nu fiu sincer că-mi placi, doar e ti o femeie deș ț Ș ș lume…

Veronica tăcu, Caragiale părea destul de serios în declara iile lui.ț Îl privi mai cu aten ie, nu era bărbatul care-i plăcea, dar avea cevaț drăcesc în el; ochii, privirea de săgeată otrăvită i pe deasupra spiritulș de zeflemea care-o amuza peste măsură. Cunoscuse fel de fel de bărba iț care bătuseră la poarta ei, mai ales ofi eri i juri ti, dar ca el cu minteaț ș ș rece i sclipitoare nu mai văzuse. Auzise de operele lui citite laș Junimea i aplaudate îndelung, îi spusese i Eminescu că este cel maiș ș mare dramaturg al timpului, dar acum se convinsese…

-O gustare, ceva?- îl rugă Veronica, după ce se mai încinseră discu iile.ț

-Nu, cucoană, servii la bodega din Strada Mare.-Atunci o dulcea ă, ceva…Una de la Pomârla de la Miron…Amț

cules astăvară cu fetele vi ine…șVeronica dispăru câteva clipe, Caragiale privi camera i-i plăcu,ș

focul din sobă ardea i-l încălzise; se ro ise la fa ă i depărtă scaunulș ș ț ș ceva mai la fereastră…Când reveni, Caragiale o întrebă:

-Mai scrii poezii?-Arare, când vreau să uit de toate!-Ce să ui i?ț- i via ă, i trai, i timp, i dragoste, i moarte…Ș ț ș ș ș ș-Da, ai dreptate..-Ce să fac altceva?-Parcă i-a intrat Eminescu-n inimă! Ai aceea i structurăț ș

roman ioasă…ț-Crede i că nu mi-a intrat? Spune i-mi ce câini mai adapă el pe-ț ț

acolo prin Bucure ti…Pe-ai Mitei? Pe-ai Cleopatrei? Acum am auzit căș s-a dat i la regină!ș

-Coană Veronico, eu cu Mihai suntem ca Oreste cu Pilade…La drept vorbind ce contează ce câini adapă când gândul lui este la frumoasa cu ochi alba tri din dulcele târg al Ia ului? Nuda veritas!ș ș

220

Pănă când ia papară i de la Mecena că i-a uitat pana pentru muza dinș ș Ia i!ș

-Vorbi i cam încifrat, domnule Caragiale!ț-Ce să-i faci, a a e vorba românului…A vrea să-l părăsesc,ș ș

coană Veronico; am venit să mă interesez de-un post de revizor colarș pe la Neam ! M-am săturat acolo!ț

-Vre i să-i călca i pe urmă?ț ț-Vreau pe dracu! Nevoia, coană Veronico!Î I privi ceasul din vestă, timpul trecuse, se ridică, î i luăș ș

paltonul, bastonul, o onii i se grăbi să plece spre gară; mai aveaș ș ș aproape o oră până la plecarea trenului i nu- i luase bilet.ș ș

Veronica, după ce-l conduse până la poartă, intră în cameră, se privi în oglindă, se ro ise toată; îi dispăruseră i migrenele ei ca prinș ș farmec i- i descoperi o stare nouă de adevărată euforie, întrebându-seș ș i ea ce-o făcuse să devină a a: prezen a lui Caragiale? Discu iile lorș ș ț ț

despre Eminescu? Sau faptul că cineva venise totu i în această iarnă i-ș șo vizitase i-o întrebase ce mai face…ș

63

30 ianuarie 1880, Ia iș

Domnule Eminescu,

Gra ie interven iei d-lui Caragiale am căpătat după douăț ț săptămâni un răspuns de la d-ta.

Te îngroze te roiul de epitete ce o fi plăsmuit mintea mea, fii peș pace i lini tit, la adresa d-tale nu mai am nici un cuvânt de îndreptat;ș ș eu sunt prea grosolană, desigur, pentru ca să pot în elege gingă iaț ș amorului, poetica aten iune ce d-ta îmi acorzi mie; astfel fiind, preferț mai bine să renun la o legătură care nu e sub nici un raportț compatibilă cu fiin a mea, în urmare, deci, te rog, totul să fie de aziț înainte rupt i stâns între noi; cred că- i voi face aceasta un serviciuș ț imens. Te voi descărca de povara, de grija care- i apasă umerii i careț ș te face să- i iai lumea-n cap. Fii liber de azi înainte de orice ar atingeț

221

persoana mea, că-mi va fi bine sau rău, că voi trăi sau voi pieri, pu inț să- i pese, după cum i eu, din minutul în care- i scriu, mă lepăd deț ș ț tine i chiar de amintirea ta; î i po i închipui ce urme plăcute mi-aiș ț ț lăsat; am făcut caz pu in de ele, crezând că cel pu in vei avea inimă; săț ț poată chiar să i-o ai, dar repet că nu sunt atât de fină pentru a puteaș s-o apreciez i las dar unei alteia însărcinarea i norocul de a seș ș bucura cu plenitudine de toată fericirea pe care vei fi în stare să i-o pricinuie ti.ș

Nu pot însă să mă despart de d-ta, să sfâr esc această scrisoare,ș fără a- i multumi de multe i nenumărate servicii, prevenien e iț ș ț ș îndatoriri pe care mi le-ai făcut în amândouă rândurile când am fost în Bucure ti, lucruri pentru care vei avea totdeauna un titlu laș recuno tin a mea.ș ț

<Creanga de liliac>, într-o zi cu bună dispozi ie de voi fi, o voiț trimite domnului Caragiale, cu care ocazie îi voi mul umi de nespusaț înrâurire pe care a întrebuin at-o asupra d-tale pentru a mă îndoi.ț

Prime te, d-le Eminescu, cu acestă ocazie, urările mele deș fericire, de pace, de lini te, de iubire fericită, de viitor strălucit, deș noroc, de sănătate, pe care pentru cea din urmă dată i le doresc.ț

Veronica

64

ihai nu mai putu răbda frigul din casă, î i puse paltonul pe elș i plecă la cafenea să se mai încălzească, dar să bea i-o cafeaș ș i-un pahar de Lacrima Cristi pentru a uita de boală i deș ș

amarul vie ii; stătuse prea mult în acestă stare de singurătate i sim eaț ș ț că-i plesne te capul de durere…ș

MAfară se lăsase un ger năpraznic, cerul, senin-sticlă, ca o boltă

uria ă, î i aprinsese candelabrul de lumini, în centrul cărora tronaș ș maiestoasa lună. Jos năme i uria i puseseră stăpânire peste totț ș pământul.

222

<Moartea, gândi Eminescu, are mii de chipuri. Cel mai tragic chip al ei este să mori înghe at; ca o babă uria ă care te strânge întreț ș ghearele ei…Moartea la cre tini e un schelet, la antici e un geniu cuș făclia-ntoarsă…La români are chipul unei babe cu coasa întoarsă spre tine… i se arată în toată schimonosenia ei…> Ar vrea să moară.Ș Acum. Să rămână înghe at; să cadă jos i să moară! Să nu-l cunoascăț ș nimeni. Să fie dus în cimitirul săracilor, ca Bălcescu…O ,mamă, dulce mamă, din negură de vremi/ Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi…-murmură el încet prin întuneric versurile scrise proaspăt. …Când voi muri, iubito, la cre tet să nu-mi plângi…ș Nu-i mai scrisese Veronicăi, voia s-o uite, ce mascaradă mai e i asta: să-i scrii mereu, săș te îmbe i cu cuvinte i ea acolo să strângă în bra e cine tie ce Linge-ț ș ț șblide? Ce rol au cuvintele dacă nu reu esc să lege dragostea?ș

Ajunse la cafenea i se grăbi să deschidă u a, sună clopo elul i-lș ș ț ș întâmpină patronul, un bătrânel slăbănog care dormita ve nic lângă unș godin în care ardea lignit. La masă doi be ivi care vorbeau tare, tăcurăț i- i întoarseră privirea spre el:ș ș

-Eu îl cunosc pe dumnealui!- zise unul din ei.-Ei, pe dracu!- îi răspunse al doilea- acum cuno ti pe toatăș

lumea!-Are dreptate!- interveni Mihai. Ne cunoa tem din Obor, e tiș ș

omul cu căru a cu pepeni de astăvară…ț- i dumneata poetul Eminescu…Ș-Da, poetul Eminescu…O cafea, domnu’ Cristache!- se adresă el

patronului. i dup-aia un pahar cu vin fiert să-mi mai dezmor escȘ ț picioarele!

-E bun acum pe gerul-ăsta, zise unul din cei doi, ne mai încălzesc oasele…

-Ce iarnă, coane Mihai, ce iarnă pârdalnică…Acum e timpul să stai după sobă… i să- i iube ti nevasta!ș ț ș

-Dacă ai nevastă, coane Cristache!-Un băiat ca dumneata găse te el o muiere să- i petreacă urâtul…ș șAprinse igara i mai ceru încă o bărdacă cu vin. < tii că areț ș Ș

dreptate patronul?> Pe-a a timp îi trebuia o muiere! Se gândi la duducaș Cleopatra. Acum câteva zile o întâlnise la teatru i-l invitase pe la ea .ș Acum a sosit momentul să se ducă! Îi va face o declara ie de dragoste iț ș nebuna îl va crede. Nu e ca Mite cu bărbat i copil. Acum femeia eș singură! Îi tia ogeacul, mai fusese în casa ei de două ori cuș Carageale…Plăti patronului i plecă. Casa ei era aproape de centru.ș Strada era pustie i lumina aprinsă. Mihai intră direct, fără să strige iș ș bătu la u ă.ș

223

-Cine e?- se auzi glasul ei din dormitor.-Om bun!- îI răspunse poetul.-Care om bun?-Eu, Eminescu!-E ti i cu Caragiale?ș ș-Pe dracu, ie ea ăla afară din casă pe timpul ăsta?ș- i cine te-a scos, Eminescule, afară din casă pe gerul ăsta?Ș-Frigul, duduie Cleopatro! Am dat pe la bodega din col i tii ceț ș ș

mi-a spus patronul?-Ce?- se strâbă femeia, a teptând un răspuns mai deplasat.ș-Că asta-i vreme să stai cu muierea-n casă!- i de ce nu stai?Ș-Dacă n-am!-Păi bibilica de la Ia i?ș-S-a terminat povestea cu ea…-Afurisi i mai sunte i voi, bărba ii-ă tia, când e timpul frumos iț ț ț ș ș

iarba verde o plimbi pe ie eancă pe la mănăstiri i pe Mite pe laș ș osea… i-acum, când vă bagă gerul în casă, uite domnule, mai e i oȘ Ș ș

actri ă pe care trebuie s-o vizităm…Unde e Caragiale că nu l-am maiț văzut de-un car de timp…

Eminescu tăcu , nu-i răspunse. Se uită la ea cu subîn eles iț ș înghi i în sec.ț

-Doamnă Cleopatra, de când te-am văzut, mi te-ai lipit de ochi!-Haaa-ha-ha, cine spune asta, voi poe ii, sunte i ni te crai deț ț ș

mahala!- i tu o femeie galantă, o Cleopatră adevărată, o Semiramis sauȘ

Anna de Fran a, care- i omorau aman ii-n fiecare noapte…ț ș ț- i-ai venit să te omor i pe tine? Ce naivi, domnule!Ș ș-A a suntem noi, poe ii, naivi! Dar dacă n-am fi noi…ș ț-Dumneata nu în elegi că lumea n-are nevoie de poezie?ț-Lumea, dar femeile…-Dezbracă paltonul ăla i ia un loc pe scaun! Vreau să te întrebș

ceva: este adevărat ce vorbe te lumea că te însori cu doamna Micle dinș Ia i?ș

-De ce n-a face-o? Dar amor fără pi ule nu se poate face! Deș ț aceea dau înapoi!

-Dar despre doamna Micle s-au vorbit atâtea!- i-o să se mai vorbească! Despre toate femeile văduve seȘ

vorbe te…Crezi că de tine nu se vorbe te?ș ș-Pe mine mă lasă rece! Eu sunt o femeie independentă…Cine mă

condamnă că-mi plac bărba ii, uietele, via a în general?ț ș ț

224

- i e ti fericită a a?Ș ș ș-Parcă e cineva fericit! N-ai dreptate cu amorul i pi ulele…Euș ț

am avut i bani i avere i degeaba! Mi-a lipsit ceva, poate statornicia,ș ș ș poate feminitatea…Ne-am luat cu vorba…Am un buchet de la mo ie…șHai să bem un vin, poete! Tot n-aveam eu nici un rost în noaptea asta!

Femeia aduse o carafă cu vin i o puse pe masă. Bachus puseș stăpânire pe ei, via a deveni roză i sângele mai fluid. Obraji femeii seț ș îmbujorară i Mihai îndrăzni să-i sărute. Erau ca merele coapte, dulci Iș ș ro ii. Femeia lăsă căp orul în bra ele lui I Mihai începu s-o mângâie.ș ș ț ș Cleopatra devenise parcă o felină rănită în bra ele lui care căuta ajutor,ț cuprinsă de spasmele mor ii.ț

Se culcară i adormiră; nici ei niu mai tiuseră pe ce pământș ș trăiesc. De diminea ă, când se văzură unul lângă altul, femeia tăcută î iț ș sterse lacrimile de pe obraz i-i opti poetului la ureche:ș ș

-Ce s-a întâmplat cu noi, Mihai?Eminescu nu răspunse; când se dezmetici unde este, se sculă,

privi ceasul, se îmbrăcă repede, î i luă paltonul pe mână i plecă.ș șAfară seninul înghe ase sticlă. Ce era cu el? Devenise oare i elț ș

un companion de crailic? Privi strada Cometa, era a a de tristă; î iș ș ridică gulerul de la palton i întinse pasul. Ajunse în chilia lui i stătuș ș pe scaun, privi pe masă; rămăsese de peste zi un caiet cu poemul lui închinat lui Napoleon, luă tocul în mână i scrise câteva versuri, subș impresiile lăsate de Cleopatra:

Lună, dulce-ai fost în acea plăcută,Sfântă noapte, când suspina Cleopatra…E ti tu cuminte Cleopatra? E ti o mizerabilă cochetă, Cleopatra!ș ș

Tu m-ai ucis moralice te. Mi-ai rupt ira spinării, m-ai dă elatș ș ș moralice te, încât nu mai pot avea nici-o bucurie în via ă. Mi-e atât deș ț frig înăuntru inimei, sunt atât de bătrân, Dalilo…

Despre noua lui achizi ie primul aflase Maiorescu, probabil chiarț din gura femeii care i se lăudase pentru că maestrul îi scria unui prieten din Ia i: ș Eminescu, amorezat de doamna Poenaru-Leca, găse te înș această doamnă cam corpolentă multă inspira ie…ț El trimitea această săgeată cu intă, să-l audă Veronica, doar se vor despăr i definitiv…ț ț Nici lui Mite nu-i convenea. Prietenul lui Maiorescu, dorind să afle date mai concrete, se adresă Mitei. Femeia îi răspundea i ea totș răutăcios, persiflând pe poet : Eminescu era pe de-a -întregul disperat ieri…a spune că absen a doamnei din inima lui explică triste ea lui.ș ț ț Bietul băiat! Cred că ea a răspuns la declara iile sale printr-un hohotț de râs i el, a a se spune, nădăjduia să fie acceptat ca so .ș ș ț

225

Eminescu, deta at de ace ti ș ș binevoitori, o ura i-o incrimina peș Cleopatra în versuri, comparând-o cu faimoasa Dalilă; acum era timpul când i se năruiau definitiv planurile matrimoniale cu Veronica i cândș boala se cuibărea din ce în ce mai mult în corpul lui, instalându-se definitiv:

Unde-s irurile clare din via ă-mi să le pun?ș țAh! organele-s sfărâmate i maestrul e nebun!șNu-i mai rămăsese decât consolarea: Pro tii se-nsoarăș

totdeauna, nebunii câteodată, în eleptul nicicând. Dacă acestaț o face, s-o facă încai din comoditate i în deplină ignoran ă că va fi în elat deș ț ș femeia lui.

Ucenicul lui Schopenhauer începea să- i urmeze maestrul…ș

65

ulcea mea Doamnă, îi răspundea Eminescu Veronicăi la scrisoarea ei- ultimatum- pe 4 februarie- zici că e ultima scrisoare pe care-o capăt de la D-ta? Cea din

urmă? Oare tii D-ta ce zici? Uite, te rog în genunchi, nu să mă ier i,ș ț căci nu mai am nici un drept a- i cere iertare, sunt un mizerabil careț nu te-am meritat nicicând, care nu te voi merita nicicând. Ceea ce te rog e să nu-mi iei cu totul speran a că teț voi reîmpăca.

DIarna trecu foarte greu i veni primăvara, o primăvarăș

pretimpurie, care dădu buzna peste natura aproape înghe ată, înverzind-țo i înveselind-o cu ciripitul păsărilor i cu bâzâitul gâzelor. Soarele seș ș ridicase sus i dădea speran e muritorilor că va veni i binele, după răulș ț ș prin care trecuseră. Eminescu auzise de la Slavici că Maiorescu ar vrea să stea de vorbă cu el. i a a îl ignorase aproape toată iarna i acum seȘ ș ș hotărî să-i facă o vizită. Maestrul era acasă duminica i- i a teptaș ș ș oaspe ii. Mihai se bărbieri, se spălă, căută hainele lui cele bune, le perieț i se îmbrăcă cu ele. Privi în oglindă i i se părură purtate; ie iseră prinș ș ș

ele coatele i genunchii de-atâta stat pe băncile Camerei, ascultând laș balivernele politicienilor. Arăta parcă a lăutar; î i aranjă totu i musta a,ș ș ț puse batista în buzunarul de sus al hainei i se hotărî să plece.ș

Gândul însă îi zbura tot la Veronica, de data acesta n-avea cum s-o mai împace, îl tot soma să-i trimită scrisorile i să termine cuș ea. Cineva se strecurase între ei, i Eminescu, de i bănuia, nu tia cine.ș ș ș

226

Acel cineva o min ise, o înrăise, i vina lui nu era decât pe jumătate. Seț ș gândi că dacă primăvara o va ine tot a a, va lua un mic concediu i vaț ș ș pleca cu ea pe la Piatra, pe la mânăstiri. Poate că femeia avea dreptate,;căsătoria ar fi fost lucrul cel mai în elept din partea lui, s-arț aduna de pe drumuri i unul i altul.ș ș

Ajunse la Maiorescu pe la ora zece i-l întâmpină noul picolo alș maestrului care veghea cu ochi de suveran peste toată casa:

-Ce dore te domnul?ș-Comunică-i domnului Maiorescu că vreau să-i vorbesc, spune-i

că-l vizitează Eminescu.Băiatul n-apucă să deschidă bine u a pentru a- i anun a stăpânulș ș ț

că Maiorescu deja, auzind conversa ia, ie i personal să- i întâmpineț ș ș oaspetele:

-Ei, rara avis, prin ce sfere mi-ai colindat de n-ai mai dat nici un semn de via ă? Îi întinse mâna i dădură noroc, bătându-l pe poet peț ș umăr. Eminescu tăcu, tia unde bate Maiorescu cu discu iile. Răcealaș ț maestrului, distan a, aerul glacial care se instală între ei, făcură clipeleț următoate penibile pentru poet. Maiorescu îl sfida cu inuta luiț impecabilă, parfumat, cu cravată, man ete, gulere albe; toate îiș aminteau poetului de disciplina prusacă i de obiceiurile casei careș pentru el deveniseră de nesuportat.

Maiorescu îl invită în biroul lui, strânse căr ile de pe masă, luăț călimara cu tocul i le vârî în sertar i-i făcu semn poetului să ia loc peș ș scaunul din fa ă. Scaunul supliciului- gândi Mihai- i se a eză cu sfialăț ș ș nu înainte ca maestrul să fi stat în fotoliul lui. La început maestrul evită subiectul cu lipsa poetului, logicianul din el îi spunea că trebuie să- i digere victima cu tact:ș

-Ei, ia spune-mi în ce mreje ai fost prins de n-ai mai dat atâta vreme semne de via ă?ț

-Am avut treabă, ziarul îmi ocupă aproape tot timpul i peș deasupra trebuie să mai înghit i palavrele de la Cameră!ș

-Ai dreptate te-am văzut mereu pe-acolo!- i iarna asta grea care m-a îmbolnăvit…Ș-Ei, lasă că nu numai iarna a fost de vină…Eminescu întârzie răspunsul, î i trecu mâna prin păr de câtevaș

ori, se uită în ochii mentorului, nemul umit de privirile ironice pe care iț le arunca, i-i răspunse:ș

- tiu la ce vă referi i…Dar situa ia este mult mai complicatăȘ ț ț decât crede i!ț

-Zău că nu tiu la ce situa ie te referi!ș ț

227

-Domnule Maiorescu, trebuia să vă spun mai demult, dar cred că nici acum nu-i târziu. Nu mai pot continua via a de până acum, m-amț săturat de burlăceală, doresc din suflet să-i pun capăt! Doresc să mă căsătoresc, domnule Maiorescu!

A adar Eminescu e hotărât să se căsătorească- gândi Maiorescu-ș tia că cu greu îl mai întorceai pe poet din cale când lua o hotărâre. N-ș

avu ce să-i mai răspundă i câteva clipe rămase fără nici un argument.ș Se făcu totu i că nu tie cu cine vrea să se căsătorească i-l întrebă:ș ș ș

- i, mă rog, cine-i fericita mireasă?ȘCâteva clipe tăcerea împără i încăperea; o tăcere grea, apăsătoareț

pentru amândoi. Numele celei căreia trebuia pronun at fusese tabu pânăț acum între ei. Eminescu cuno tea repovestită de atâtea ori povestea deș dragoste a lui Maiorescu de la coala centrală de fete din guraȘ Veronicăi Micle. i nici Maiorescu nu uitase acele clipe penibile care-lȘ purtaseră prin tribunale, datorită ei, care compăruse ca martoră la proces, i care-i atrăsese înlăturarea din învă ământ, apoi conflictele cuș ț bărnu ienii…O ura, asta era, dar el nu ura niciodată pe fa ă; cu mascaț ț lui olimpiană căuta să ascundă totul în sufletul lui.

Eminescu totu I îi răspunse calm i hotărât:ș ș-Veronica Micle, domnule Maiorescu! Astă toamnă am stat

împreună i-am pus totul la cale!șCa să câ tige timp, Maiorescu puse mâna pe clopo el i- i sunăș ț ș ș

băiatul din casă:-Un pahar de apă, te rog! Apoi către Eminescu, pe un ton dulce,

patern: Te-ai gândit serios când ai luat această hotărâre?-Foarte serios!- îi răspunse Eminescu prompt.-Eu mă îndoiesc de hotărârea ta!-Nu trebuie să vă îndoi i: ne iubim, o iubesc i mă iube te!ț ș ș-Nu-i suficient! Dumneata tii câte sarcini, câte greută i implică oș ț

căsătorie? Mai cu seamă că nici dumneata , nici doamna Micle n-ave iț avere!

-Am să muncesc eu pentru amândoi!-Da, dar mai are i două copile mari de între inut! Ce muncă,ș ț

domnule Eminescu? Trebuie să tii cu precizie ce muncă vei face i ceș ș mijloace î i va procura acea muncă pentru un trai civilizat cu o femeieț ca doamna Micle! Să zicem că va fi a a cum ai avansat: ob inerea uneiș ț catedre să supline ti undeva în învă ământ, poate la Ia i, a a cumș ț ș ș inten iona i… Te condamni singur la o via ă plină de priva iuni!ț ț ț ț

-Dar vom munci amândoi!-Dragul meu, tu nu tii ce înseamnă căsătoria! Sentimentulș

dragostei e a a de trecător…ș

228

-Dragoste e un lucru sfânt, domnule Maiorescu!- i cu poezia?Ș-Mă las de poezie! Ce mi-a adus până acum poezia? Suferin ă iț ș

sărăcie…-Nu se poate Eminescule! Cum o să la i tu poezia? Să ajungi unș

om de rând ca to i oamenii? Chemarea dumitale pe lumea asta esteț poezia! Maiorescu părea sincer i convingător.ș

Pe fruntea lui Mihai alunecară câteva bobi e de sudoare. Cu unț gest de amară mâhnire i cu un profund dezgust, Eminescu răspunse:ș

-Poate pentru mine ar fi fost mai bine dacă n-a fi scris nici unș rând de poezie!

Văzând că argumentele lui sunt insuficiente, Maiorescu recurse la o înscenare. Î i aduse aminte că Grecul fusese la Ia i i se lăudase înș ș ș stânga i-n dreapta că a fost pe la Veronica i că-i e amică…De altfel îIș ș povestise i criticului ce-i spusese Veronica despre Eminescu: rela iileș ț lor se răciseră i n-o mai interesa nimic despre poet. Caragiale chiar l-aș rugat să-l ajute să- i ia vreo slujbă-n Ia i să fie mai lângă ea. Acum eraș ș timpul ca Maiorescu să-i arunce năvodul:

-Eminescule, iartă-mă, te rog, începu el cu vocea lui joasă iș convingătoare, dacă- i voi produce neplăceri suflete ti, dar, cea pe careț ș i-ai găsit-o dumneata drept aleasa sufletului dumitale, nu marită acestăț

cinste…De curând a fost i-a lui Carageale, mi-a spus-o el cu guri aș ț lui…

Eminescu transpirase tot, duse mâna la gură i- i terse buzeleș ș ș uscate:

-Canalia!- izbucni el într-un acces de furie.i fără să mai salute, s-a sculat de pe scaun, a trântit u a i aȘ ș ș

plecat acasă. Sim ea pe buze un gust amar de care căuta să scapeț scuipând într-una saliva din gură…

Luni întregi nu mai dădu pe la Maiorescu i pe la seratele lor, iarș cu Veronica intră în război deschis…

66

rimăvara trecuse i n-o mai atrăsese pe Veronica, precumș odinioară, spre Agapia sau Văratic. În contrast cu natura care jubila, via a ei deveni, a a cum se vărsase acea călimară deț ș

cerneală pa manuscrisele poetului atunci când se hârjoneau ei citind pe P

229

Mure anu, o neagră pată de cerneală pe-o coală albă. Era un simbolș care se răzbuna pe ea; toată primăvara nu mai zâmbise. Până când iș fetele intraseră în panică cu sănătatea ei. Pusese stăpânire pe ea un sentiment de nestatornicie i nesiguran ă a vie ii care se adăugase laș ț ț boala ei, aducând-o într-o situa ie disperată de sinucidere. Ar fi plecatț undeva, ca o pustnică, la o mânăstire să se călugărească. O intuiau însăț locului cele două copile cărora voia să le închine ultimii ani ai vie ii ei,ț ajutându-le să iasă la liman cu studiile.

De la Eminescu nu mai primise nici o veste; veneau tiri vagiș prin persoane pu in onorabile care-o dezamăgeau. Ba că Eminescu seț însoară c-o crailiceasă a Bucure tiului, pe nume Cleopatra, ba că aș înde it drumul bodegilor, ba că ar vrea să plece în America, ba că se iaș cu to i la har ă, punându-i în capul lui.ț ț

Se privea adesea în oglindă i se urâ ise ca o ărancă în perioadaș ț ț lehuziei,avea pete pe fa ă, burta bo ită, i nu-i mai venea să se îmbraceț ț ș ca înainte, neglijindu-se. Peste toate acestea boala se înrăută ea vîzândț cu ochii: durerile de cap se înte eau i din când în când se asociau cuț ș durerile pântecelor i cu vărsături. Sarcina înainta i, de i sincer doreaș ș ș să se nască copilul, în subcon tientul ei devenise un ghem dureros care-șo tortura atât fizic cât i moral. Acel Făt-Frumos pe care-l doriseră atâtș de mult amândoi, acum devenea un copil din flori. Ce va spune ea lumii? Cine-o va crede că este copilul lui Eminescu? O femeie văduvă , i mai ales ea, e privită ca o că ea după care aleargă to i dulăii satului.ș ț ț

Nu se adevereau oare vorbele acelor binevoitori care-o taxau pe Veronica drept o femeie u oară? <Doamneee, se lamenta ea, fă ca să seș răstoarne acest pământ în care minciuna a luat locul adevărului, ura locul dragostei i neomenia domne te peste tot!>ș ș

Noaptea visase un vis urât i acum a tepta să i se izbândească.ș ș Visul era destul de prozaic, dar cu întorsături nea teptate. Era cuș Eminescu la Văratic (iar Văraticul ăsta care o obseda!), era lună plină iș stele, cerul iubirii ei, adia vântul, un vânticel cald de primăvară, zburau fluturi peste tot, fluturi ginga i în hlaminde colorate cu toate vopseleleș de pe pământ pe ei, iarbă mare, omăt de iarbă cu floricele ro ii,ș albastre, galbene care le săruta tălpile descul e; curgea apa-n firi oareț ș argintii la vale, izvorul lor fermecat în care plutea ireal tot cerul acela albastru, ireal de albastru, un senin de sticlă spart ca o oglindă în bulbucii răscolitori care curgeau la vale. Ea cu Mihai erau stăpâni peste tot pământul, fugeau ca nebunii de mână, doi copii zburdalnici stăpâni peste toată natura; fugeau toată ziulica, cât era de mare, prin coclauri necălcate de picior de om. Apoi vine noaptea, se lasă ca o hoa ă pesteț mun ii Ciungi, nori uria i se târăsc ca ni te fantome i întunecă tot maiț ș ș ș

230

mult zările, repede, adu i de un vânt blestemat, un fel de furtună, care-iș sperie i-o iau la fugă. Eminescu o trage pe Veronica de mână spreș gurile unei pe teri. <Aici vom înnopta!>- îi opte te el. <Nu se poate,ș ș ș Mihai!>-îl imploră ea, agă ată de bra ul lui. <De ce?>- îi gânguri el laț ț ureche, sărutându-i-o i gâdilând-o cu musta a. <De frică!>- î i joacă eaș ț ș ochii celor două scântei ale luminilor în fa a privirilor lui. <Cine teț mănâncă?> <Cum cine? Căpcăunul!> Era aceea i sperietoare cu care oș amenin a maică-sa să nu se depărteze prea mult de casă. <Eu suntț Căpcăunul!>- glumi poetul.

Între timp natura se dezlăn uise, fulgere uria e umpleau hăulț ș acela de întuneric i-apoi totul intra într-o eră primordială. Pământul seș zgâl âia ca o jucărie în mâna lui Dumnezeu, urlând în hăuri iț ș multiplicând acele urlete în văile i văi oarele mun ilor… <Doamnee,ș ș ț se miră Veronica, ce spectacol!> i deodată rămase ca prin minuneȘ singură; Eminescu se dusese după vreascuri să aprindă focul. Dar n-a apucat să stea mult a a că în lumina orbitoare a unui fulger văzu unș arpe uria intrând pe gura pe terii. <Este el!>, îi optise o vorbă caldă,ș ș ș ș

părând să fie a maică-si. <Care el?>- întrebase Veronica, speriată, mai ales c-o tia pe maică-sa moartă. <El, Eminescu!>, repetă vocea, deș data aceasta schimbată în vocea lui tefan Micle. < tefan Micle subȘ Ș formă de strigoi!>, gândi Veronica, privind acea făptură mai cu aten ie.ț După un alt fulger, arpele avea capul de satir al lui Micle; un cap micș cu barbă i cu pungile obrajilor căzute, cu ochii de bufni ă, care oș ț căutau prin întuneric…Ea a luat-o la fugă prin ni te galerii imense,ș speriind stoluri întregi de lilieci. Fugea i striga înnebunită: <Mihai,ș Mihai, aici sunt!> Dar Mihai n-auzea! O voce, o altă voce: <Iată că Domnul Dumnezeu cheamă focul i monstrul ca să facă judecată, foculș să te ardă, i monstrul să facă dreptate, căci tu ai fost o proscrisă!> iș Ș iar se zgâl âie pământul i iar se rostogolesc urlete peste hăul văilor iț ș ș ea fuge înnebunită printr-un labirint de pe teri fără sfâr it. <De ce suntș ș proscrisă?- se întreba ea tare- de ce, Doamne, cât am suferit eu…> iȘ vocea aceea continua: <Nu tii oare că proscri ii i nedrep ii nu vorș ș ș ț mo teni împără ia lui Dumnezeu? i nici desfrâna ii, nici închinătoriiș ț Ș ț de idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomi ii…Nici furii, niciț lacomii, nici be ivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor mo teniț ș împără ia lui Dumneze!> Veronica î i aminti, era cuvintele din ț ș Noul Testament cu care voia s-o îmblânzească tefan: <Mai cite te I tu,Ș ș ș Veronicu o, ț Biblia, cuvântul Domnului î i va face bine, te va spăla deț rele, va goni idolii din tine , să rămâi curată i luminată ca Fecioaraș Maria!>

231

Din acea pe teră a fugit i a dat de o vale înfloritoare ca laș ș început; era în Eden unde fericirea se răsfa ă peste fericire. Acelea i văiț ș primăvăratice pline de misterul vie ii simple, cu iarbă i păsări, cu cerulț ș senin, cu un soare cald ce-i lumina i-i încălzea sufletul, îi dădea aripiș de zbor, aripi nevăzute cu care plutea spre infinitul cerului; totul semăna cu Văraticul sau chiar era Văraticul…Dispăruse acel pitecantrop cu cap de om, capul lui Micle, i în acea tăcere ie ea dinș ș pădure călcând u or cu mersul lui de cerb Mihai Eminescu. Aveaș chipul unui flăcău de ară îmbrăcat simplu, avea un toiag în mână i eraț ș urmat de roiuri de păsări…Când l-a văzut, l-a strigat tare: <Mihai! Mihai!> i a fugit spre el cu bra ele întinse. S-au îmbră i at, s-au sărutatș ț ț ș i au intrat de mână în codri vechi ai Văraticului… i, Dpamneee, ceș Ș

clipe au urmat, câtă revărsare de dragoste, de tandre e sub poala teilorț bătrâni, se sorbeau unul pe altul, se strângeau în bra e ca doi nebuniț care nu se mai văzuseră unul cu altul de zeci i sute de ani…ș

Din iubirea lor, Veronica rămase grea în vis. Visul continua a a:ș dormiseră într-o pădure într-o copită de fân sub ploaia primăvăratecă de stele. Acel arpe enorm pe care-l văzuse la gura pe terii se strecurase înș ș somn, se făcuse mic, mic de tot i-i intrase pe gură în burtă. Eaș rămăsese îngrozită, sim ea mu căturile lui de pântece, în epăturileț ș ț limbilor veninoase i nu putea să-l trezească pe Mihai să-i spună i lui.ș ș Trăgea de el, dar degeaba, Mihai părea mort, un mort cu ochii vii. <Mihai, Mihai!>- îl zgâl âi ea, dar corpul greu al poetului era parcă alț unui mort. i totu i respira…<Poate că nu voia să se trezească!>- aȘ ș gândit ea i a renun at la el; s-a sculat din culcu ul de fân i a luat-o laș ț ș ș fugă, strângându- i cu bra ele pântecele îndurerat. Ploua ploaie de focș ț ca-n Apocalipsă. i ea, femeia înve mântată, cu soarele i luna subȘ ș ș picioare, cu o diademă strălucitoare pe frunte, striga chinuindu-se iș muncindu-se ca să nască acea dihanie, plutind prin cer. Să nască ea copil cu chip de reptilă târâtoare? Nu se poate, Dumnezeule…

i s-a trezit Mihai i s-a dus către ea i ea nu l-a recunoscut, eraȘ ș ș slab i urât, băgat în armuri cavalere ti, cu ochii sco i, cu nasul coroiatș ș ș i cu părul vâlvoi; mergea cu ni te picioroange care atârnau alandala peș ș

burta lăbăr ată a unui cal de tinichea.țStriga la el, dar el n-o auzea. Valeria, atentă, a auzit-o din

cealaltă cameră i a venit repede la ea:ș-Mamă, mamă, ce ai?Dar Veronica nu putea să mai vorbească, avea ochii ro ii, fa aș ț

încinsă i corpul tot îi ardea ca focul…ș-Mamă, trebuie să chemăm doctorul!

232

Ochii femeii i se umeziră. Ie ise din co marul visului i acumș ș ș trecuse hotarul realită ii. O recunoscuse pe Valeria i pentru prima datăț ș în via a ei se gândi că dacă moare, această fiin ă, trup din trupul ei, vaț ț rămâne singură pe pământ.

-Virginia a venit?- mai avu ea puterea să întrebe.-Nu, mamă!-Mergi după doctor, am dureri mari în pântece!Valeria tia că mama ei a teaptă un copil de la Eminescu i crezuș ș ș

că i-a venit sorocul. Fugi înnebunită pe străzi până găsi o moa ă;ș doctorul nu era acasă. Reîntoarsă, o găsiră pe Veronica în ne tire,ș făcută ghemotoc în pat. Gemea, dureri surde o în epau i sudoareaț ș curgea lac peste tot corpul. Moa a, o femeie bătrână, cunoscătoare înș ale mo itului, prietenă de pe timpuri cu dada Ana, mama Veronicăi,ș intră în panică.

-Are infec ie în tot corpul, maică!- îi opti Valeriei. Lasă-neț ș singure, cu Dumnezeu! Dacă va avea zile, va scăpa!

Trebuia să nască, dar copilul nu mai mi ca. Moa a în elese că areș ș ț copilul mort i trebuie să încerce să i-l socată.ș

-Adu lighean cu apă caldă i săpun!șDupă vreo oră urmă miracolul: -Era băiat, maică, dar păcat că nu mai are via ă!țFăT-Frumosul lor! Fructul dragostei lor! Speran a lor! Veronicaț

Micle în elese târziu acest lucru. Se trezi vlăguită a doua zi pe laț douăsprezece, febra începuse să-i scadă; î i schimbă căma a care eraș ș udă i din triste ea Valeriei în elese că a născut copilul mort.ș ț ț

-Ce păcat, mamă, că n-am avut i noi noroc de un fră ior!- îi optiș ț ș Valeria.

Veronica tăcu. Vru să-l blesteme pe Mihai, a a cum seș blestemase el în Rugăciunea unui dac dar n-avu puterea s-o facă; oricât credea ea că nu-l mai iube te, inima ei, atât de rănită, nu îndrăznea să iș se ridice împotrivă. Ochii i se umeziră, plânse ore în ir, î i rememorăș ș iară i tot trecutul ei, a a cum făcea în momente de cumpănă, de laș ș copilărie până în clipa de fa ă, o via ă a a de săracă în fapte. Apoi îiț ț ș reveni în fa ă visul acela straniu cu arpele… i poezia ț ș Ș Cântării cântărilor care-i plăcea atât de mult. Nu era o habotnică, credea într-un Dumnezeu abstract dar Cântarea cântărilor o înăl a în cerurile înalteț ale îm elepciunii: ț Sărută-mă cu săruturile gurii tale, că săruturile tale sunt mai bune ca vinul. Miresmele tale sunt balsam mirositor, mirt vărsat este numele tău; de aceea; de aceea fecioarele te iubesc. Răpe te-mă, ia-mă cu tine! Hai să fugim!ș Îi zisese cândva Mihai: <Hai să fugim!> <Unde Mihai?> <În lume!> În Paradisul lui Dante? Într-o

233

lume abstractă pe steaua lui, undeva în Marele Univers…Fer iodat, sute de pastile, să ia mereu, fără speran a de a se mai face bine…țAmeliorare; toată via a este o ameliorare; speran ă în mai bine…Darț ț vine o vreme când speran ele se năruiesc i atunci totul devine calvar;ț ș calvarul trupului care se năruie, se urâ e te i devii o biată bătrânică caț ș ș a lui Schopenhauer, calvarul dragoste când devii o Ofelie oftând, calvarul spiritului când mintea i-o ia hai-hui i ochiul te-n eală… Săț ș ș vândă căr ile lui Micle să mai facă rost de ceva bani până va veniț pensia răposatului… i o va duce ea i a a…Ș ș ș

Cât trecuse în această stare? O săptămână? Două? Privi în calendar: 27 iunie 1880… Câ i ani avea ea? Avea treizeci de ani iț ș aizeci i ase de zile…Trecuse prin de toate…Putea să moară… iș ș ș Ș

moartea e un vis frumos…Î i luă chei a de la sertăra ul inimii- a a-i zicea ea acelei cheiș ț ș ș

secrete pe care-o păstra cu sfin enie departe de copile- desfăcu cutiaț bătrânului scrin i se întoarse cu teancul de scrisori, voia să le citească,ș amintirile frumoase îi făceau bine. Dar observă ceva, dispăruse acel misterios pistol cu care voise să-i ia via a Micle înainte de a muri. Undeț era? Cine-l luase? Dar atrasă de pamblica ro ie în care erau legateș scrisorile, uită repede de unealta uciga ă i se strânse în pledurileș ș patului, atrasă de amintiri. Îi păstrase scrisorile toate, peste unele făcuse i însemnări. Scrisorile distante de început de când trăia Micle undeș

dragostea răzbătea printre rânduri, scrisori ce-i imputau răceala iș distan a sau scrisori pline de poezie, în care o angeliza sau oț anatemiza…

Una din epistole, scrisă în versuri i numită ș Dorin ă,ț caligrafiată frumos pe hârtie striată în filigran, semnată cu monograma lui <E>, cum numai el tia s-o facă, îi atrase aten ia. Era datadă jos 10 martieș ț 1876. Î I amintea acea dată; fuseseră două zile la Văratic i seș ș plimbaseră până căzuseră mor i de oboseală. Codrii primăvăratici aiț Văraticului fuseseră fantastic de frumo i. Când e dragoste, totul eș frumos- gândi Veronica- i ce zile însorite i nop i albastre i ei laș ș ț ș izvorul lor în Poiana |igăncii, făceau dragoste; Eminsecu o mângâia tandru pe păr i-i optea la ureche: <Te iubesc!> i ea îl certa: <Emin,ș ș Ș Emin, nu-i bună atâta dragoste, tu vei sfâr i prin a mă urî!> i el ,ș Ș replicând: <Niciodată, te voi iubi din recuno tin ă, cât m-ai făcut deș ț fericit!> i câtă hârjoană i câtă fericire a fost în sufletul ei, tie numaiȘ ș ș bunul Dumnezeu. Pentru că nimeni, nici maică-sa, nu mângâia ca el…Nimeni nu săruta ca el…Nimeni n-o privea i n-o dorea ca el…șCriminal de-ar fi, ea n-ar putea să-l uite! Reciti poezia:

Vino-n codru la izvorul

234

Care tremură pe prundUnde prispa cea de brazdeCrengi plecate o ascund.

i în bra ele-mi întinseȘ țSă alergi, pe piept să-mi cazi

Să- i desprind din cre tet vălul,ț șSă-l ridic de pe obraz.

Pe genunchii mei edea-vei,șVom fi singuri-singurei,

Iar în păr înfiorateOr să- i cadă flori de tei.ț

Fruntea albă-n părul galbenPe-al meu bra încet s-o culci,ț

Lăsând pradă gurii meleAle tale buze dulci…

Vom visa un vis ferice,Îngâna-ne-vor c-un cânt

Singuratice izvoare,Blânda batere de vânt;

Adormind de armoniaCodrului bătut de vânturi,

Flori de tei deasupra noastrăOr să cadă rânduri-rânduri.

Poe ii sunt cei mai mari mincino i- gândi ea, după ce citi poezia-ț știu ca lăutarii să cânte din lăută acela i cântec peste tot. Poată căș ș

această dorin ăț i-a împărtă it-o i alteia sau nu-i târziu s-o dăruiascăș ș altei i altei alese…Vru s-o rupă i s-o arunce la cutia de gunoi, erauș ș numai minciuni i minciuni…Să-i mai scrie o scrisoare? Ce să-i maiș spună? Că a nenorocit-o? Pe aceea i foaie scrise scurt, nervoasș ă: <27 iunie 1880. Domnule, Voi distruge scrisorile dumitale de azi într-o lună. Găsind printre hârtiile mele poezii de-ale dumitale, îmi fac o datorie înapoindu-vi-le. Binevoi i…Veronica.>ț

Ce voia să însemne această scrisoare? Că de-acum va termina cu el? Sau voia să-i aducă aminte că, iată, mai există i ea pe pământ.ș Chiar dacă nu mai era nimic între ei, sim ea nevoia să-i spună că dinț

235

dragostea lor se închegase acel ghemule de om care cu siguran ă l-ar fiț ț chemat tot Mihai. Dar s-a dus prea repede, semn că dragostea lor s-a terminat. El era în Bucure ti, era cineva, un mare poet, în mareaș protipendadă a ora ului; to i îi dădeau târcoale i-i doreau compania, deș ț ș la opincă până la Vlădică i acest Vlădică era însu i regele i mai alesș ș ș regina Carmen Silva, căreia-i tradusese decurând Vârful cu dor I alteș poezii.

Dar în câteva săptămâni se puse pe picioare ca prin minune iș prinse o poftă nebună de via ă…ț

67

dolul crud al Afroditei, a a cum o numea el pe Veronica într-oș încercare versificată, păru că pentru câtva timp, în vara anului 1880, dispăru din preocupările lui sentimentale. Cine le tulburase

apele dragostei lor, adânci i cristaline ca cerul senin de vară? iș Ș interesul pentru Cleopatra scăzu repede; femeia era prea experimentată ca să se lase sedusă de un poet; ea căuta amorul în alte păr i cuț parteneri cu buzunarele pline care s-o plimbe prin marile capitale ale Europei. De data aceasta Mihai se retrase la masa de scris i din când înș când î i găsea preocupările în licoarea lui Bacus, la Fialkovski, lângăș Teatrul Na ional. Aici se întâlnea cu anonimi cu care se între inea înț ț discu ii mai mult pentru a omorî timpul.ț

I

-Domnule Eminescu, ce se mai aude cu politica?- întreba un gunoier, o achizi ie nouă din plebea pestri ă a ora ului pe care Mihai îlț ț ș invitase la un pahar.

Auzise de Eminescu că este ziarist la Timpul, ziarul pe care-l ducea el patronului său, i că îi arde rău pe ro ii în articolele sale.ș ș

-Ce să se audă? Sunt to i pe dric!- glumea poetul i se amuza deț ș bucuria necunoscutului care habar n-avea ce e politica, dar îi plăcea să se bage în vorbă ca musca-n lapte.

-Eu, domnule, nu cunosc decât bodegile!- se lăuda el, fălindu-se pe la to i cu această calitate. Nici damele nu mă interesează, pardon, iț ș tii de ce? O damă e un hoit, domnule! Dezgheoacă-i carnea de pe eaș i-ai să vezi un schelet în irat din oase, suntem to i ni e fecale, măș ș ț ș

scuza i, care intră-n putrefac ie… Ce e omul? Un nimic! Bodegile iț ț ș cafenelele ne mai descre esc frun ile! Cu asta rămânem! De când măț ț tiu în Bucure ti am colindat toate coclaurile. Matale cuno ti doar peș ș ș

236

Fialkovski, dar să vezi vad i bună trecere la Frascatti sau la Vilhemș Ungar care are i biliard i- i pune la dispozi ie i jurnale fran uze ti sauș ș ț ț ș ț ș nem e ti, apoi Bulevard, Otetele teanu, Imperial, Regal, Union, Labesț ș ș junior pe Lipscani, teiner, Concordia… i câte i mai câte…Plec de-Ș ș șacasă să ui de necaz! i le iau pe toate la rând; am prietenii mei pe care-Și respect. Noroc i baftă la dame că dumneata e ti mai tânăr i…mă-ș ș șn elegi!ț

Mihai îl în elegea, dar nu la dame îi era lui gândul acum, cuț damele o cam încheiase; se strângeau necazurile în jurul lui ca chinga-n jurul calului: de curând venise cu ve ti triste, bolnav, să-l arateș doctorului Kremnitz, i taică-său, Gheorghie , cu o traistă de necazuri. Iș ș se plânsese că i se răspândise familia în cele patru vânturi, mo ia lor seș dusese pe râpă, ce luase pe ea, o dăduse lor, celor care mai rămăseseră i de fapt el mai rămăsese de bază, om în toată firea care stă bine cuș

boierii de la Bucure ti. Să i-o fi mai spus i lui taică-său de necazurileș ș lui? Nu îndrăznise să-l mai supere! Îl lăsase să creadă că face i el parteș din boierii cei mari de la Junimea. Dar dezamăgirea urma după dezamăgire, picioarele i se coceau, durerile de cap, mai ales în ultimul timp se înte iseră, n-avea casă, n-avea masă i pe deasupra taică-său îlț ș certase că nu i-a găsit i el o femeie cu care să- i rostuiască via a iș ș ș ț ș împartă necazurile. El avusese o femeie la care se împotriviseră to i să-iț fie so ie; de ce-l mai bătea la cap i cu această problemă. Cunoscuseț ș femeia sub toate aspestele ei i-l dezamăgise…ș

Privi la pribeagul gunoier, îmbătrânise săracul, i tia atâteaș ș despre Bucure ti că-l impresionase. Îi povesti despre mo ul lui, care, caș ș i el, colindase altădată cafenelele ora ului i-i vorbise despre dragosteaș ș ș

hangi ei Velica cu Garbovaliu…<Mare om, domnule, i după ce aț ș murit, Velica i-a vândut casele suditului cezaro-crăiesc, Papazoglu, pe nimica toată i ea rămăsaese cer etoare la bătrâne e…Sic tranzit gloriaș ș ț mundi!>

-Dar de unde tii dumneata latina?- îl întrebă Mihai curios.ș-Cum de unde? Nu suntem neam de romani? M-a învă at tata, elț

a fost profesor la Blaj! Eu am fost un prost, nu s-a lipit nimic de mine iș uite unde-am ajuns!- i arătă ditamai măturoiul din mână.ș

Îi venea să-l sărute pe acest necunoscut căruia nu-i tia niciș numele. Îi lăsă pe masă banii să plătească i plecă cu gândul la taică-șsău care îmbătrânise i se îmbolnăvise, îi rămăsese imaginea luiș plecând singur i privindu-l poate pentru ultima oară pentru că doctorulș Kremnitz nu-i mai dăduse speran e de via ă…Vânduse Ipote tii, satulț ț ș acela pe care nu-l mai văzuse de ani i le împăr ise banii lor, se gândi iș ț ș la Henrieta care-i cerea bani i-l certa de ce nu-i mai scrie Bălăucăi. Seș

237

întunecase, părea singur într-o lume de nebuni: unul din nebuni era acel gunoier care-i dezghiocase carnea iubitei i-i arătase un schelet…Îi veniș în minte i erban, doctorul mort la Berlin, care avea i el un schelet iș Ș ș ș învă a oasele omului de pe el. Privi pe cer, apăruse luceafărul i stelele;ț ș negre tit, poezia lui trebuie să părăsească micul univers sufletesc iș ș chiar i cel pământesc i să se îndrepte spre marele, infinutul universș ș ceresc! i se trezi recitind încet ca pe-o litanieȘ : Doamneee, Ce suflet trist mi-au dăruit/ Părin ii din părin i/ De-au încăput numai în el/ț ț Atâtea suferin i?// Ce suflet trist i făr-de rost/ i din ce lut inert,/ Căț ș Ș dup-atâtea amăgiri/ Mai speră în de ert?// Cum nu se simte blestemat/ș De-a duce-n veci nevoi?/ O valuri ale sfintei mări, / Lua i-măț cu voi!

Începu să plângă. Ce dureri lăuntrice răbufneau vulcanic din inima lui? Merse acasă i trase drept la lada cu manuscrise. Căută foaiaș scrisă în noaptea de 1 ianuarie 1880; trebuia să-i dea o versiune definitivă … O implora pe maică-sa să-l cheme i pe el în mormânt iș ș pe iubită să nu-i plângă la cre tet dacă va muri…ș

O, mamă, dulce mamă, din negură de vremiPe freamătul de frunze la tine tu mă chemi;Deasupra criptei negre a sfântului mormântSe scutură salcâmii de toamnă i de vânt,șSe bat încet din ramuri, îngână glasul tău…Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.

Când voi muri, iubito, la cre tet să nu-mi plângi;șDin teiul sfânt i dulce o ramură să frângi,șLa capul meu cu grijă tu ramura s-o-ngropi,Asupra ei să cadă a ochilor tăi stropi;Sim i-o-voi odată umbrind mormântul meu…țMereu va cre te umbra-i, eu voi dormi mereu.ș

Iar dacă împreună va fi ca să murim,Să nu ne ducă-n triste zidiri de in irim,ț țMormântul să ni-l sape la margine de râu,Ne pună-n încăperea aceluia i sicriu;șDe-apururea aproape vei fi de sânul meu…Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu.

Citi I răsciti poezia de câteva ori, dacă se va împăca cu Veronicaș i-o va trimite ei s-o publice-n Convorbiri…

238

68

ebuniile vie ii vin singure i cad la timp pentru a neț ș ridica deasupra sor ii.>- gândea Veronica, în drum spreț Neam . Voia să se elibereze din sclavia iubirii iț ș

singura posibilitate era fuga spre natură. Privind spre trecutul proaspăt, avu revela ia unei iluminări. Scrisoarea lui Caragiale căzuse a a de bineț ș peste inima ei rănită. i el râdea întruna i-n scrisori ca i în via ă.Ș ș ș ț Dulcegării copilăre ti care-o încântau cu pove ti melodramatice. Ziceaș ș că-l lasă dracului de Bucure ti, că gazeta i guvernul sunt pe dric, căș ș amicul Mihai prinde fluturi i se luptă ca Don Quijotte de la Mancha cuș morile de vânt, că lumea asta e pe dos i el, Caragiale, vrea să-i întoarcăș spatele i să ia o gură de aer pe la Văratic…Îi e dor de miros de tămâieș i de călugări ele cele copile care i-au pus fetia-n cui i s-au logodit cuș ț ș ș

Domnul…Au n-a făcut i Veronica la fel? C-a auzit el că se vorbe teș ș prin târg că Mihai a părăsit-o pe Veronica după ce-a făcut-o de râsul lumii recomandând-o pe la prieteni logodnica lui. Ba mai mult, toată lumea din urbea Ia ului o întreabă când devine doamna Eminescu i eaș ș dă din umeri, ne tiind ce să le mai răspundă. i că Mihai, după ce-aș Ș terminat cu ea, a înde it drumul bodegilor, înecându-se în sucul luiș Bachus. N-ar vrea madam Veronica să-l înso ească la o uietă prinț ș păr ile nem ene prin august pe căldurile cele dogoritoare? Cum să nuț ț vrea Veronica acum când are această vacan ă sentimentală; aerul i-arț face bine i ei, care a bolit toată iarna i primăvara. Dar nu va sta mult,ș ș două-trei zile…Că o cheamă acasă fetele pe care trebuie să le pregătească pentru coală; s-au mărit i ele i li se cer multe…ș ș ș

<N

Singură, cu trăsura, coboară dealurile abrupte spre Târgu-Neam ,ț fără nostalgii, fără prejudecă i, născută proaspăt parcă din propriaț cenu ă ca pasărea Phenix…Admiră mun ii din zare, ridica i ca Olimpulș ț ț din laptele norilor, ca pe timpuri când toată lumea era a ei. Nu voia să-i mai reamintească de trecut i, când î i punea în gând, reu ea, de i înș ș ș ș ș

interiorul sufletesc rămânea un col i or care nu pute fi pervertit. Joculț ș spiritului, zicea ea, imaginându-l pe Caragiale la picioarele ei, jucând o scenă burlescă de amor.

Angel-radiosul berbant o a tepta în fa a casei de o jumătate deș ț ceas, întrebându-se cum să facă s-ajungă la inima ei. Auzise el pe burtănosul de Miron Pompiliu că femeia e spirituală i plină de sine,ș de i când fusese în Bucure ti îi furase câteva sărutări. Acum omul eraș ș

239

hotărât să-i facă curte. Văzând trăsura, avu o tresărire, i se păru că o mai înso e te cineva. Dar fugi repede i-i întinse mâna să coboare,ț ș ș convingându-se că era singură. Femeia involtă, cu o rochie de culoarea caisei coapte, cu o largă pălărie pe cap, ca eroinele balzaciene, se gudură instinctual pe lângă el, aprobându-i gesturile i acceptându-iș sărutul. Se făcuse iar frumoasă, se împlinise la trup, obrajii căpătaseră culoarea merelor coapte, femeia avea spiritul vioi i vocea dulce iș ș catifelată…

-Hei, madam Veronico, iată-ne în sfâr it împreună!- deschiseș Caragiale dialogul, ca un novice cavaler care bătea la inima ei.

-Nu-mi vine a crede, domnule Caragiale! Sper că m-am lecuit de dragostea lui Eminescu!

Altădată îi spusese că este bolnavă de Eminescu, îl iube te laș nebunie; acum îl ură te!ș

-Cu ce să vă servesc, domnule Caragiale?-Cu nimic, prefer să stai aici i să trăncănim!ș-Despre ce?-îl întrebă Veronica ironic.-Cum despre ce? Câte n-avem noi de discutat…-Dar fără Eminescu…-Fără…Ce- i fac copilele?ț-Fac bine; se măresc i li se cer din ce în ce mai multe…Sunt laș

coală. Una din ele se ocupă cu muzica i-o ini iez în tainele pianului…ș ș ț-Ce mai e prin Ia i?ș-Călduri! Mi-e a a de antipatic Ia ul…ș ș-De la Bucure ti mai ai ve ti?ș ș-Vede i cum ajungem noi iar la Eminescu…ț- i?Ș-Deschidem răni…-Zău că l-am iubit pe omul ăsta!-Îl ură ti?ș-N-a putea să spun că-l urăsc!ș-Atâta timp cât îl ură ti, înseamnă că-l iube ti, madam Veronico!ș șPauză. Tăceri prelungite. Vru să-i spună prin ce trecuse ea, dar se

ab inu. Urmară lacrimi. Din senin. Sim ea nevoia unei destăinuiri.ț ț-E prea prezent în sufletul meu i a fost a a de…ș ș- tiu, a a e firea lui…un incurabil…Îl cunosc de tânăr, coanăȘ ș

Veronico! De când l-a cules unchiu dintre hamalii de la Gala i i l-aț ș angajat ca sufleor! Este adevărat că i-a propus căsătoria?ț

-Este!- i ce s-a întâmplat?Ș

240

-După ce m-a făcut de râs prin tot Bucure tiul, prezentându-măș drept logodnica lui, acum zice să mai a teptăm. Am amânat; eș imposibil de trăit cu acest om!

-Cu toate acestea vă iubi i!ț-L-am iubit domnule Caragiale; i l-am iubit mult…Acum mi-eș

a a de indiferent…M-a îmbolnăvit i fizice te i moralice te…Uite-teș ș ș ș ș la mine; stau cu pilulele în buzunar; nu merită să-i mai pronun niciț numele…Dar mai bine să-l lăsăm, să ie im la plimbare…ș

Se lăsase seara, vraja Văraticului o dusese-n lumea trecutului. Cu stele i lună i luceferi. Eminescu îi spusese odată: <Dacă vreai să ui i,ș ș ț trebuie să fugi din sânul amintirilor…> Ea venise în mijlocul lor. Caragiale o prinse de bra i-o luară spre Văratic. În tăcere. Luceafărulț ș strălucea straniu pe cer i stelele se aprindeau una câte una; lunaș răsărise i ea parcă din Cetatea Neam ului i se ridica maiestoasă peș ț ș boltă. Oile coborau de pe paji te i tălăngile lor umpleau aerul cu larmaș ș lor. Se-auzea toaca la mânăstire, începea vecernia. Tăcerea îi împresura pe-amândoi. Veronica se gândea la Mihai, Caragiale î i rememoraș reîntâlnirea cu maică-sa care-l implorase să vină-n urbea natală alături de ea că-i singură i neajutorată, ce caută tocmai la fundul pământului,ș la Ia i.ș

Lipsea poezia dragostei. Eminescu i-ar fi vorbit acum despre acest farmec al serii i-ar fi mângâiat-o i-ar fi sărutat-o, i-ar fi luatș ș pletele-n mâini i s-ar fi jucat cu ele. Caragiale mergea tăcut, distant.ș Stângaci. Ca un copil. Veronicăi i se păru că e cam obraznic i- iș ș retrase bra ul dintr-al lui. Se-nchise ca un arici în epile ei iț ț ș merseră mai departe în tăcere, fiecare cu gândurile lui. Caragiale era sigur că nu se va lipi de ea. Era prea încercată ca să joace pe naiva. Trecuse acea vârstă! La Viena, da! Cu Mihai, da! Acum îi plăcea să omoare timpul. i cu Caragiale merita. Pentru spiritul lui ascu it. EraȘ ț doar autorul Nop ii furtunoaseț pe care-o văzuse i Veronica la Teatrulș Na ional…ț

-Văd că sunte i imun la frumuse ile acestei seri!- reluă femeiaț ț dialogul.

-Mărturisesc că-mi place, dar în prezen a dumitale…Dac-a fiț ș singur, nu mi-ar spune nimic! M-a sim i mai bine între bezevenchiiș ț mei, prin mahalale i bodegi…Nu tii dumneata ce faună interesantăș ș este-n lumea asta!…

241

69

August 1881

Domnul meu,

Ai indulgen a i mă cite te… tiu foarte bine că risc, simt foarteț ș ș Ș bine toată umilin a pe care o încearcă sărmanele mele scrisori, i prinț ș ele, eu simt i parcă văz râsul tău batjocoritor cu care întâmpini oriceș frază, i cu toate acestea, sub chiar povara zdrobitoare a acestorș sim iri, uite, î i scriu i- i spun că mi-e ti drag, că te doresc, c-a vreaț ț ș ț ș ș să te văz măcar pe stradă, o clipă, o clipă, numai o clipă…

……………………………………………………………Noi punem sufletul pe hârtie. Ce pune i d-voastră, bărba ii,ț ț

scumpul meu Eminescu?La deschiderea Camerelor sper să vin în Bucure ti, trebuie să-ș

mi spui mai înainte de vei veni să mă vezi, căci, în cazul de tiu că nuș vii să mă vezi, nici nu vin în Bucure ti…de i nu sunt ceva lucru mare înș ș poezie, dar totu i te-am în eles chiar în ciuda năsoasei de M-meș ț Kremnitz…pe care d-ta mi-ai descris-o a a de urât i pe care tiu c-oș ș ș ură ti pentru faptele sale i pentru preten iile de femeie de lettre…ș ș ț

Veronica

70

242

ilele se scurgeau monotone; din când în când câte-o rază de speran ă. i scrisori reci cu : Domnul meu… Se apropia altț Ș Crăciun, ceva mai trist ca cel de anul trecut. i Veronica s-aȘ

hotărât: va pleca la Bucure ti, chemată de mai tânărul poet, Iuliu I.ș Ro ca, care-o divinizase i-o adora, scriindu-i scrisori după scrisori…ș șDe i îi răspunsese că pentru ea Bucure tiul e de-o amintire atât deș ș tristă, încât, dacă afaceri serioase n-ar chema-o, cât lumea n-ar mai pune piciorul în acest ora ! Acolo era acea fiin ă care-i putea da iș ț ș moarte i via ă i pe care cu tot dorul de a-l vedea, i-i groază, se temeș ț ș de ea înse i, era vorba de Eminescu pe care-ar vrea să-l uite, dar nuș poate…

Z

Afacerile serioase erau pensia lui Micle pe care nici acum nu reu ise s-o ob ină. Pe Ro ca,care-i propusese o mezalian ă, îl refuzase,ș ț ș ț spunându-i că-i stă mai bine văduvă, nu se va mai recăsători niciodată! Gândul ei, de i se ducea la o întâlnire cu tânărul poet, era tot laș Eminescu.

Amicul meu,- îi făcuse ea o invita ie lui Eminescu- ț Pute i veniț mâine seară 10 decembrie de la apte ore seara înainte; ziua mai nuș sunt deloc acasă. Rămân cu distinsă stimă i considera ie,ș ț Veronica Micle.

Eminescu nu dăduse pe-acasă i nu tia de invita ie, dar seș ș ț întâlnise cu Veronica din întâmplare pe stradă. i poetul bucuros oȘ sărutase i-o îmbră i ase i amândoi plânseră de bucuria revederii…Darș ț ș ș clipele erau prea scurte, Veronica mergea la gară, se întorcea acasă. i-Șa rămas între ei doar poezia…N-au avut timp decât să se vadă i să- iș ș reînnoiască dragostea. i iarna pentru amândoi a devenit o feerie.Ș Trenul spre Ia i cânta, i inima ei cânta…Se reînnodase un fir i seș ș ș torcea din sufletul ei către sufletul lui…

Eminescu al meu, singurul i unicul obiect al dragostei mele,ș singurul i unicul motiv al durerii i fericirii mele , iată că pot în sfâr itș ș ș să- i scriu odată cu pornire duioasă i iubire. Binecuvântez fatalitateaț ș care, după ce m-a făcut să vărs lacrimi amare, mă lasă acum să nu-mi mai stăpânesc lacrimile de fericire, care sunt cu mult mai rebele decât cele din alte dă i. Să- i mai spun iară i că îmi e ti drag i în ce măsurăț ț ș ș ș umpli golul acestei vie i neîn elese i cum aduci tu pace în sufletul meu,ț ț ș care poate, nu-i decât un abis dintre cele mai nepătrunse i în careș icoana ta fermecătoare s-a gravat pe veci! Pentru un om care are ambi ia cavalerismului încetarea unei coresponden e trebuie să fieț ț foarte semnificativă; eu nu voi face nici un demers ca să-mi capăt scrisorile, lucrul trebuie să vie de la sine.

243

Cum să-i mai înapoieze Caragiale scrisorile ei când el nu dădea nici doi bani pe ele? El le citea i le rupea! Caragiale cu gura lui îiș spusese că, după ce le cite te, le tope te la gura sobei în flăcărileș ș flămânzi, mo ăind pe scaunul lui. Despre gândurile i sentimentele taleț ș nu trebuie să tie nimeni nimic!De ce să ie i cu ele în public să te dai înș ș spectacol i să râdă lumea de tine? i câte gânduri i sentimente puseseș Ș ș ea în ele…Era un fel de joc al soartei, un fel de joc într-un pustiu. De unde să mai ia ea scrisorile? Caragiale nu le mai are. E atât de discret cu sentimentele lui (dacă le are) încât cuvintele la el sunt cătu e agă ateș ț de vârful limbii: bile ele, scrisorele cifrate cu rugămintea de la sfâr it:ț ș rupe-o i dă-o uitării…De altfel i ea făcuse la fel cu ale lui. De ceș ș trebuia să le mai păstreze? Cu Mihai era altceva: scrisorile lui erau aurul care trebuia ferecat! Icoana lui fermecătoare se gravase pe veci în sufletul ei.

Dacă între tine i mine este dragoste,-ș îi scria ea lui Mihai- noi trebuie să binecuvântăm împreună ironia soartei. În mizeria asta a lumii, trebuie să primim cu inimă bună o clipă de fericire, pe care ne-o dă fatalitatea cu toată ferocitatea ei răzbunătoare. Iartă i iube te-mă!ș ș Am o inimă care tie să iubească. Te sărut i te iubesc. Veronica. 23ș ș decembrie 1881, Ia i.ș

23 decembrie…iarnă cu năme i peste întinderile dealurilor i viseț ș dulci cu Mo Crăciun care trebuia să sosească peste două zile, ce maiș era: ajunul i Crăciunul…Ajunul i Crăciunul singurătă ii…Trebuia săș ș ț rămână în Bucure ti, nu- i jucase bine rolul, prea făcuse pe indiferentaș ș i Mihai o crezuse… i-o mai încurcase i poeta ul Ro ca cuș Ș ș ș ș

insisten ele lui…țLa despăr ire, Mihai i se păruse pu in distrat i prea indiferent. Îlț ț ș

întrebase i ea ce mai face i răspunsul lui căzuse cam încifrat: <Lingș ș blidele frumoasei care-mi dă târcoale!> Oare ea să fi fost acea frumoasă? i privea absent cerul, parcă ar fi căutat o stea pe boltă i n-oȘ ș găsea. Dar nu voise să-l supere cu insisten ele ei. Î i continuase drumulț ș i el o condusese până la gară i în câteva clipe de stat împreună iarș ș

planuri i planuri, că tot mai bine ar fi să vină ea la Bucure ti, că poateș ș s-ar aduna i el de pe drumuri, dar îl roade problema materială că nuș vrea să-i frângă i ei viitorul…ș

În ziua de Crăciun se închise în casă i plânse toată ziua, se hotărîș să-i scrie iar lui Eminescu:

25 decembrie 1881

244

Scumpul meu amic,

Sunt zdrobită i departe de a petrece sărbători fericite; suntș pradă unor suferin e suflete ti de care tu nici nu- i vei putea da seama,ț ș ț căci poate tu nu le-ai sim it nicicând.ț

Că sunt victimă, asta o tiu, aceasta e partea oamenilor drep i iș ț ș de inimă.

D-l în chestiune poate să zică orice-i va plăcea, eu am băgat de curând seamă că el e de rea credin ă.ț

Tu tii, amicul meu, cât tiu citi în suflete: el regretă mai mult deș ș cât î i po i închipui, căci el mi-a mărturisit că-i e ru ine să-mi spunăț ț ș până la ce punct mă iube te i e gelos i se teme că mă va pierde.ș ș ș

Lucrul însă care mă doare pe mine e tonul tău re inut i cu totulț ș diplomatic din scrisoarea ta. Când ai ti tu să adânce ti câtă durere eș ș amestecată în fericirea că te-am revăzut, că te-am sărutat; câtă frică mă stăpâne te că poate nu te-am regăsit decât ca iară i să te pierd;ș ș când cunosc a a de bine slăbiciunea caracterului tău; când tiu căș ș voin a ta e voin a celor ce te înconjoară,- mă înăbu esc lacrimile, căciț ț ș tiu că răutatea oamenilor va invidia chiar i fericirea ce a avea de aș ș ș

te iubi în taină;- cât mi-au discutat ei fericirea de-a mă uni cu tine, tu tii mai bine decât mine.ș

Dintr-un punct de vedere, poate că ne-au voit binele, mie i ie.ș ț Amorul e mai puternic când nu e legat cu forme de erte i lume ti,ș ș ș inima simte mai puternic când codicele civil nu-i impune legi pe care ea le recunoa te i pe care îi place a le înfrânge.ș ș

Dacă e o fatalitate care î i bate joc de omenire, să crezi, amiculș meu, că eu am fost jertfa ei, căci am sim it în amorul meu pentru tineț atâta durere încât pare că durerea s-a întrupat în mine, astfel că fericirea chiar are în sufletul meu un răsunet dureros, i o crudăș îndoială îmi roade sufletul i inima, plâng de când m-am întors în Ia i,ș ș mă întreb de nu te-am pierdut chiar când cred că te-am regăsit.

Mă întreb de vei avea tu în sufletul tău atâta generozitate să ier iț o vină mărturisită. i mai mult decât orice mă întreb: mă mai iube ti tuȘ ș cât de pu in?ț

tiu un lucru, scumpul meu, că sfâr itul meu vei fi tu i pentruȘ ș ș tine dacă ai o mică rază de milă în sufletul tău, te rog, nu-mi scrie a aș de rece; sunt atât de tristă i de nenorocită i tu po i atât de lesne să-ș ș țmi îndulce ti via a mea atât de amară!ș ț

Nu tiu dacă vei lua în nume de rău căldura ce pun în scrisorileș mele, poate că ar trebui să fiu mai re inută.ț

245

Veronica

28 dec. 1881, Ia I, 10 ore searaș

Eminul meu,Când ai ti tu ce urât îmi este Ia ul, j’etouffe, nu mai pot trăiș ș

departe de tine, s-a isprăvit- ori tu vii laIa i, ori eu vin în Bucure ti…ș ș………………………………………………………………….Eminescu meu, fii lini tit i cu sânge rece fa ă de el ș ș ț (de

Caragiale) căci prin acesta o să-l dezarmezi- eu îl cunosc deajuns…Tu crezi că regret pe domnul C.? Te în eli, regret ce-am făcut!ș

Veronica.2 februarie 1882, Ia i: Grecu i Miron fost la mine, to i acasă, n-ș ș ț

am putut primi. Salutare, Veronica.9 februarie 1882, Ia i: …a putea eu să te fac jertfa lui? Îmiș ș

pare rău, scumpul meu că nu crezi în cură enia sufletului meu fa ă deț ț tine. Apoi făptuit-am vreodată ca cochetă cu tine? i m-ai crede tu peȘ mine în stare de vreo înjosită răzbunare ca să te nesocotesc fa ă deț cineva i să-mi fac o glorie din faptul că mai sunt i al ii cărora leș ș ț plac? La ce s-ar reduce atunci toată iubirea care o am pentru tine? Crezi tu în ea? Sau crezi că joc o comedie?

………………………………………………………………….Dragul meu, am nesocotit persoane influente, jur pe cruce,

pentru tine, de care atârnă soarta mea -a copiilor mei, i te-a uita,ș ș ș crezi, pentru domnul Cutare?

Pe 11 ianuarie Eminescu o ruga pe Veronica să nu spună nimănui de împăcarea lor. <Ce dacă e urât de multă lume?- seîntreba femeia- ea îl iube te!> <ș Oare nici acum nu cuno tiș tu lumea, dragă i scumpaș mea Nicu ă?ț >-îI scria Eminescu. Ba o cuno tea! Nu era i ea o victimăș ș a acestei răută i? De ce să nu spună nimănui că s-au împăcat? Îi eraț ru ine cu ea? Îl manevrau prietenii? Râdeau oare de el? Ce este în capulș lui? Trebuia să meargă iar la Bucure ti să stea de vorbă cu el! Înș sufletul femeii era o zbatere dramatică: voia să-l recâ tige definitiv. iș Ș s-a hotărât; i-a scris că va reveni . Mihai intră în febra căutării unei noi locuin e; nu voia să stea în preajma lui Slavici cu Veronica. Se mută înț Buze ti 5 unde-o prime te ca pe-o prin esă din basmele orientale. i ceș ș ț Ș clipe frumoase! i ce clipe dulci! De când nu- i mai vorbiseră mână-nȘ ș mână, gură-n gură! Reveren e i îngenuncheri, sărutări de mâini iț ș ș îmbră i ări, dulci îmbră i ări, promisiuni, multe promisiuni…Că se vorț ș ț ș căsători, că va veni i ea în Bucure ti, că la vară vor merge la mare iș ș ș vor sta două săptămâni împreună…Ce-ar fi ca el să- i răscumpereș

246

mo ia de la Ipote ti i să meargă amândoi acolo? Să- i refacă casaș ș ș ș părintească i să se mute în ea? Amândoi! Departe de lumea acesta rea.ș

i să cultive pământul! Da, da! Taică-său nu trăise din această meserie?Ș Doamneee, ce nebunii în doi! Plimbări prin ora . Teatre i cafenele!ș ș Prietenii! i nuami ei doi. Ca doi copii! Între 10 I 16 februarie zilele seȘ ș condensaseră, deveniseră clipe i iarna, o feerie în alb! i-apoi plecarea.ș Ș Ultima revedere. Prevestiri! Ce era cu frumoasa care-i dădea târcoale? De ce rămânea el cu privirea rătăcită i adesea o uita? O numeaș Crăiasa. Fată de Împărat. Crăiasa între sfin i. Fecioara. Ce-i venise luiț pe Caragiale cu aceste scrisori nenorocite? Dacă moftangiul nu-i va da scrisorile Veronicăi, îl va provoca la duel! <Ce-i cu acest nenorocit de duel? Nu cumva Mihai mi-a furat pistolul din serăra ul meu?>>-ș gândea Veronica în trenul care-o ducea la Ia i. i- i imagina un dialogș Ș ș cu poetul: <Mihai, tu mi-ai luat pistolul din sertar!> <Da, eu l-am luat!> < i ce-ai de gând să faci cu el?> <Să-mi reperez onoarea!- cum ziceȘ canalia într-o piesă.> <Prostu e ti!> Glasul ro ilor de tren…Îmagineaț ș ț lui pe retină cu figura lui obosită. Gara, apoi Ia ul, mormântul ei!ș <Sosisit sănătoasă. Salutare. Veronica.> Ia ul îmbrăcat în promoroacă.ș În miez de iarnă. Migrene. Dulci melancolii.< Răspunde-mi de ce nu-mi scrii de opt zile? Sunt nelini tită, te salut! Veronicaș . 23 februarie 1882, Băie elul meu iubit, Întradevăr recunosc că fiin ă maiț ț arhicanalie, după cum ai numit-o tu (d-l Car.) nici că mai poate să existe vreuna. L-am întâlnit azi pe stradă, i-am cerut din nou scrisorile i mi-a răspuns categoric că nu vrea să mi le înapoiască; mai mult, mi-ș

a zis cum că eu nu -am spus, nu -am mărturisit păcatul meu decât caț ț să mă fac mare în ochii tăi i ca să sfarăm prietenia ce există între tineș i el…Eu m-am făcut că nu tiu că a clămpănit pe la u ă la mine iș ș ș ș

l-am întrerbat:< Ce v-a i mai făcut aseară?>; el mi-a răspuns:< Nu seț spune!>; eu lui nu i-am zis nimic. Apropos zice:< Hei, ai să-l faci pe Eminescu să se bată cu mine, să mă-mpu te…> i câte alte prostii.ș ș 26 februarie 1882…ora 12…Tăcerea ta m-au nelini tit foarte mult,ș scrisorile nu mi le-a înapoiat. Scrie. Veronica…> 21 martie1882, Ia I :Răspunde-mi de ce nu-mi scrii de opt zile, sunt nelini tită, teș ș salut, Veronica. 23 martie 1882: Vină-mi de Pa ti, mi s-ar părea căș găsesc o comoară, văzându-te. Mihai: <Îmi zici să vin. Mo i, îmi vineț să ip la ideea de a te vedea i cu toate acestea-Momo elul meu celț ș ț drag i iubit i dulce i desmierdăcios- de ce-a zice să vin, dacă nuș ș ș ș pot? Nu pot, Mo i, mă rog ie, nu pot mânca- i-a guri a ta cea dulce,ț ț ț ș ț nu pot, dragă femee. N-am decât trei zile libere: Duminică, Luni Iș Mar i. Una dusul, una întorsul- ce facem cu una singură?>ț

247

10 aprilie 1882 Feti ule dragă,țNu te supăra dacă nu- i scriu numaidecât după ce- i primescț ț

scrisorile, dar în adevăr înot în stele.Acuma m-au apucat frigurile versului i vei vedea în curândș

ceea ce scriu. Îndată ce mă voi muta de aici î i trimit bani de drum;ț pân-atunci <Legenda> la care lucrez va fi gata i fiindcă Luceafărulș răsare în această legendă, tu nu vei fi geloasă de el, feti ul meu celț ginga i mititel, i nu te-i supăra că nu- i scriu imediat, nici că nu- iș ș ș ț ț scriu mult. Cred că e un gen cu totul nou acela pe care-l cultiv acum. E de-o lini te perfectă, Veronică, e senin ca amorul meu împăcat, seninș ca zilele de aur ce mi le-ai dăruit.

Căci tu e ti regina stelelor din cerul meu i regina gândurilorș ș mele- graziosa- graziosissima dona- pe care o sărut de mii de ori în somn i trează i mă plec ei ca robul din <O mie i una de nop i>ș ș ș ț Emin

1 iunie 1882, Veronica: <Te iubesc i te ador, drag iubit, dragș poet, drag geniu!

71

ăzând că sănătatea lui se înrăută e te, Mihai hotărî, laț ș insisten ele doctorului Kremnitz, să meargă undeva la băi. I seț coceau picioarele i devenea din ce în ce mai iritat, aveaș

câteodată dureri de cap insuportabile, manifestându-se a a din senin,ș cum o pă ise când fugise până-n târgul Obor de durere . Într-o sâmbătă,ț pe când revizuia pagina a treia a ziarului i se întâmplă ceva groaznic. Scuturat ca de friguri din munca lui, se răsuci i î i lovi ucenicul cuș ș pumnii; ochii i se holbară, se izbi cu pumnii în tâmple, căută ni teș pilule, le înghi i i, agitat, începu să măsoare camera cu pa ii lui mari.ț ș ș Î i înfipse mâinile în păr i porni orbe te pe scări, ie ind în stradă.ș ș ș ș Tânărul ucenic se luă după el i îl fugări prin Calea Mo ilor, Olari,ș ș Făinari, până-n Oborul mic, unde găsise o căru ă deshămată i Mihai seț ș trânti în ea, zvârcolindu-se i apăsându- i capul cu mâinile. <Smulge-ș șmi capul!>-striga el cât îl inea gura către ucenicul care rămăseseț îngrozit. Acum nu mai tia nici el ce să mai facă i unde să se ducă,ș ș avea de ales între Pucioasa, Strunga, Balta Albă, Lacul Sărat i Mareaș Neagră. Tratamentul medicamentos nu mai dădea rezultate: fer, fer iș

V

248

iar fer, în formă lichidă I pilule. Picioarele lui aveau nevoie fie de băiș sărate, fie de băi alcaline. Bani avea, îi adusese taică-său partea lui de avere , după vânzarea Ipote tilor, în bani pe in, îi promisese iș ș ș Costinescu de la Giurgiu un împrumut de 600 de lei…

A a că părăsi Bucure tiul cu trenul în primele zile ale lui iunie,ș ș mergând la Giurgiu, unde poposi la prietenul lui, Costinescu, un fost institutor de pe vremea Ia ilor, de unde trebuia să ia i împrumutul.ș ș Aici a teptă un vapor vienez pentru a-l lua până la Cernavodă i de aici,ș ș trenul de Constan a. A doua zi pe seară coborî pe peronul gării în plinț orientalism. Ora ul fusese de câ iva ani dat în primire stăpâniriiș ț române ti, dar nu prea se cuno tea. Bragagii, văcsuitorii de ghete,ș ș hamalii, marinarii mi unau pe chei. Turcii cu fesuri i cu pantaloni deș ș fetru largi, purtând tarabele-n cap i strigându- i marfa ca-n Bazarul dinș ș Istambul îi făcură o impresie destul de proastă:

-Ia braga, breee! Braga bună de la Turek!-Baclavalee i ciubuceee! Baclavale i ciubuceee!ș ș-Braga rece, breee!Mihai avu impresia că ace ti papugii scăpaseră parcă din Mareleș

bazar al |arigradului i inundaseră micul oră el cu marfa lor de doi bani.ș șDupă ce- i duse bagajul sus, la Hotel d’Angleterre, Mihai coborîș

să- i moaie buzele cu pu ină apă. Drumul îl obosise. Mai alesș ț a teptarea vaporului care nu trecea decât din trei în trei zile. Laș Giurgiu, e drept, poposise la prietenul lui i se odihnise. Vorbiserăș despre vrute i nevrute, despre Ia i, despre Ion Creangă, î i povestiserăș ș ș unul altuia via a de după Ia i, de i cu Costinescu se mai întâlnise i-nț ș ș ș Bucure ti. Doamna Costinescu, amfitrioană amabilă, îl îmbiase cuș mâncăruri i băuturi alese.ș

Hotelul era a ezat pe ărmul Mării Negre cu deschiderea în douăș ț păr i către apele învolburate ale mării. Se-auzea vuietul straniu al apei,ț lovind puternic ărmurile, iar pe luciul ei se vedeau valuri cre e iț ț ș înspumate, ve nic mi cătoare, când mai mici, când mai mari, gata înș ș orice moment să ia cu asalt malul. Vântul adia u or peste castanii înș floare i peste cire ii nin i de mirifice flori alese; era briza caldă a măriiș ș ș care mângâia cu mâini nevăzute trecătorii. Femei zvelte, frumoase, îmbrăcate în tualete u oare, î i făceau rondul pe faleza proaspătș ș amenajată de primăria ora ului. Treceau trăsurile pe caldarâm înș galopul cailor, dând urbei un ritm vioi, agitat. În vuietul surd al mării, poetul deslu i un cântec trist, dureros de trist, poate cântecul trist iș ș absurd al vie ii lui însingurate i îl cuprinse un dor nebun de moarte.ț ș Merse tăcut i abătut până pe malul celălalt al ora ului i se gândi totș ș ș timpul la via a celuilalt poet însingurat care i-a petrecut o jumătate deț ș

249

via ă aici, exilat de puternicii Romei. Voia să-i viziteze locurile pe undeț umblase Ovidiu: Donec eris felix…Până vei fi fericit număra-vei amici o mul ime,/Cum se vor întuneca vremile-ț singur rămâi! Ajunse la locul mormântului său, îi sărută pământul i se gândi la via a lui nefericită,ș ț trăită în singurătate ca i a lui.ș

Apoi se întoarse acasă, la mansardă: cameră confortabilă, ceva mai ieftină, pentru punga lui. Servi masa jos în holul hotelului, urcă sus, deschise geamurile, avea o priveli te amplă a mării, îl mângâiaș briza serii, caldă, urla marea ca o fiin ă uria ă. Trase draperiile i seț ș ș culcă, era obosit. Adormi cu acel vuiet surd al mării în cap i cu tactulș galopurilor de cai, sfredelindu-i creierii. Prin cea a somnului se trezi laț Viena. Numai acolo mai mergeau trăsurile a a; era la Burgtheater într-oș lojă, pe scenă erau ni te copile îmbrăcate în negru, jucau un balet,ș dansau pe un nor de fum alb-albastru cu gra ia unor nimfe ce vin de laț izvor cu cofele pline cu apă. Era o melodie din La danse macabre a lui Saint Saens, la flaut cânta Maiorescu i la vioară Micheru, prietenulș lui… Cineva vine la el i-i opte te: <Vă e rândul!> Era actor, deci,ș ș ș gândea el în somn. <Să vă îmbrăca i în alb!>-zice. i se trezi pe scenă.ț Ș Un înger. În alb. Se anun ase ț Somnambula de Meyerbeer, fetele se retraseră-n fundal, lumina se stinse a giorno i Mihai se trezi fa ă-n fa ăș ț ț cu sala. Orchestra atacă câteva note. La pupitru era maestrul Claudela. Stupoare! Dintr-o parte a scenei apăru Veronica Micle. Privea la el tăcută. Răpitoare! Ca Fecioara. Sala era înmărmurită, vrăjită; se-auzeau doar notele muzicale suverane peste toate sufletele. Mihai îi întinse mâna, ea veni în întâmpinarea lui. Se cuprinseră-n bra e, plângând.ț Plângea i sala… i maestrul Claudela…ș Ș

Căzu cortina. Apăru mare în splendoarea ei. Mihai cu Veronica în valurile ei, înoată! S-au depărtat de ărmuri, ei, amândoi, plutind peț oglinda alb-albastră a mării în legănările fantastice ale muzicii…Pe lângă ei o întreagă faună marină: sirene, pe ti colora i, meduze; muzicaș ț î i schimbă registrul, atacă ni te note joase. i marea- i schimbă fa a:ș ș Ș ș ț deveni agitată i-o cuprinse furtuna. Notele muzicale se transformară-nș ni te ipete caraghioase, Claudella se zăpăcise. Din valuri apăru Raluca.ș ț Era îmbrăcată în doliu. Îl plângea pe Matei; lacrimi iroaie-i cădeau peș obraz. Veronica-l inea pe Mihai strâns de mână i-I striga: <Mihai,ț ș Mihai, ne înecăm!> Un uria val le-a acoperit corpurile. S-a auzit glasulș Veronicăi: <Mihaiiii!> <S-a înecat!>- a gândit poetul, dar n-a schi atț nici un efort s-o salveze.

Apoi tunete i trăznete uria e, scăpate din genuni primordiale,ș ș căzură peste întreaga mare, era ceva măre , plin de grandoare, fulgereț uria e, ale căror săge i cădeau ostenite-n mare…Deodată lini te-ș ț ș

250

lini te…Marea se retrage i-n urma ei rămâne câmpie. Valea Nilului,ș ș Sfinxul, Piramidele, Curtea leilor, nimic în via ă, totul e ruină, totulț cenu ă…Se plimbă singur la umbră de palmieri i eucalip i, îl dureaș ș ș capul i bubele de pe picioare, răsărea soarele deasupra Nilului iș ș lumina dimine ii îl orbea, îi sfârteca retina… <Pleacă de-aici!>- i-aț optit cineva. <Să merg la Mecca i-a zis el- să sărut Caaba, să trecș ș

de ertul la Mecca, acolo-mi găsesc starea mea!>șUitase că e solist –dansator, uitase că e pe scenă, uitase că

Veronica s-a înecat i că Raluca plânge îndoliată după Matei. Eraș îmbrăcat cu acela i costum cu care venise la mare, costumul lui cel alb,ș cu pălăria cu boruri largi de sombrero, căma ă cachii, pantofi de lac,ș musta ă, ras proaspăt la frizerie-n Giurgi. i totu i, îI lipsea ceva…nu-lț Ș ș ajutau picioarele să străbată acel de ert, acea pustietate, acea Saharăș nenorocită…

Se-auzi glasul unui pescăru spintecând zarea…șDeschise ochii. Privi împrejurimile. Acum î i dădu el seamaș

unde era. La mare. La Constan a, Chiustenge, cum îi rămăsese numeleț de pe timpul turcilor. Hotel d’Angliterre. La mansardă. Era parcă un refren dintr-un cântec: La mansardă, la mansardă…Privi camera: cameră simplă de hotel cu pere ii aproape goi; pe unul din ei un tablouț prăfuit cu Bosforul, maluri abrupte, case, caiace plutind pe oglinda apei, pe dealuri minarete, lângă pat o mică masă i-un scaun.ș

Se sculă, se îmbrăcă repede, nu putea să scape de teroarea visului, ridică draperiile, răsărise soarele. Un răsărit de soare splendid. Pe oglinda de argint a mării se jucau pescăru ii, stăpâni pe toată aceaș întindere…În zare, undeva, departe, un vapor care lăsa peste orizont o dâră de fum…

Plecă la stabilimentul băilor, făcea i băi calde. La Moscheie eraș ora rugăciunii. Turcii-l implorau pe Allah. Mai departe, pe cheile portului acela Turek care striga în gura mare:< Ia braga, breee!> Mihaiș îi întinse o para i căpătă o cană cu bragă. Turek, bucuros, plecă an oș ț ț ș mai departe, strigându- i marfa…<Aferim, musiu!>-zisese el, înaintândș bucuros prin mul ime…ț

După câteva zile de băi, Eminescu se sim i mai bine. Apa săratăț i caldă îl lini ti, întreg corpul căzuse parcă într-o toropeală,picioareleș ș

se mai u uraseră i putea să le mi te mai u or. Se a eza adesea pe oș ș ș ș ș bancă pe terasa mării i privea extaziat la întinderea nesfâr ită de ape.ș ș Venise pentru prima dată la mare i avea impresia unei nemărginiriș pururea mi cătoare. Nu putea scăpa totu i de teroarea aceluia i vis,ș ș ș scena aceea de balet; pe Micheru i pe Claudella nu-i mai văzuse de aniș de zile, Nilul dispăruse din preocupările lui odată cu lec iile deț

251

egiptologie ale lui Lepsius la Berlin. Schi ase câteva imagini cu el în aț sa Memento mori de care- i aminti cu plăcere:ș

Se-nserează. Nilui doarme i ies stelele din strungă,șCine-a deschis piramida i-năuntru a intrat?șEste regele. În haină de-aur ro i pietre scumpe,ș șEl intră să vad-acolo tot trecutul. I se rumpeA lui suflet când prive te peste-al vremurilor vad…șDar scumpa lui mamă? De ce revenea ea a a de des în visele lui?ș

Împlinise aproape cinci ani de când murise i-l aruncase ca pe un fir deș praf în univers. Blestemat mai fusese de ursitori! La moarte-i lăsase cu glas de foc lui Gheorghie să aibă grijă de Mihai că-i fusese copilul eiș cel mai drag. Proaspăta întâlnire cu el în Bucure ti îi reamintise totul.ș Din mo ia pusă la mezat a Ipote tilor îi adusese i partea lui deș ș ș mo tenire: o sută de galbeni, un costum nou de haine i-un ceas deș ș buzunar de aur. În discu iile lui cu bătrânul î i reamintiseră de Raluca iț ș ș plânseră amândoi. Bătrânul îi povestise că veniseră pe la el surorile ei, Fevronia, Sofia i cu Olimpiada, călugări ele de la Agafton i vorbiserăș ț ș mult de Raluca. Mihai î i amintise, copil fiind, cum se ducea cu taică-șsău cu căru a pe la ele la Agafton, în trecere la mo iile de la Dorne ti,ț ș ș luate în arendă de la boierul Stamatopol…

Dar ce era cu apari ia Veronicăi pe fundalul muzicii luiț Meyerbeer? Îi promisese întradevăr s-o ia i pe ea la mare, dar amănaseș pentru altădată, îi scrisese i câteva scrisori în care-i povesteaș întâmplările prin care trecuse el în această călătorie când trecuse la Rusciuc i-l prinseseră amploia ii regiei de tutun cu o sută de grame deș ț buriuană, pentru care era gata s-o pă ească! ț Dulcea mea amică: ed înȘ mansarda mea I citesc economie politică, pregătindu-mă pentru tristaș campanie de vară, pentru caniculă, când, singur la Timpul voi trebui să scriu în fiece zi altceva.

…O să mă întrebi ce efect mi-a făcut marea pe care o văz pentru-ntâia oară? Efectul unei nrmărginiri pururea mi cătoare…căciș e schimbăcioasă la coloare i în mi cări, de unde unii autori o iș ș ș compară cu femeia…La anul să tii că venim amândoi aici, căci băileș de mare întăresc i grăbesc bătăile inimii.ș

De câte promisiuni nu uitase el! Decât să vină cu Veronica la mare, el prefera Târfa lui, Moartea!. Să se ducă cu ea la mare! Un singur dor: să moară acolo pe malul mării pe unde colindase el. Fără cioclii! Fără popi! Fără alai! Doar pe un pat împletit din tinere ramuri…

i codrul să-i fie aproape… i cerul zilelor senine de vară. Cu stele iȘ Ș ș luceferi…

252

Întoarcerea în Sibarisul-Bucure ti, înhămat la Timpul, peș căldurile lui Cuptor, iată ce-i mai rămânea…

72

e toamnă Caragiale apăru într-o trăsură la Târgu-Neam laț poarta chilioarei Veronicăi. Ploua, ploua des i mărunt pesteș micul târg de sub dealuri. Omul venea de la Piatra; î i luase înș

primire noul post de revizor colar pe jude ele Suceava i Neam iș ț ș ț ș acum, a a cum îi promisese, venea s-o vadă i pe Veronica. Femeiaș ș fusese în tiin ată de vizită i se lăsase i ea pentru câteva zile prinș ț ș ș păr ile nem ene. Îmbrăcat sumar, într-un pardesiu închis, cu pălărie peț ț cap, tremura deabinelea sub o umbrelă veche, la poarta femeii. Veronica ie i să-l primească i-l invită în casă:ș ș

P

-Aaaa, domnul revizor! Pe vremea asta nu-i timp de taclale la poartă, pofti i în casă!ț

-Sărut mânu ele, coană Veronico! Tare s-a schimbat timpul i m-ț șa prins pe picior gre it! Am rămas cu hainele de-astă-vară pe mine i-ș șacum fac frigul…

-Bine vă revăd, domnule Caragiale, dar nu-mi place să-mi zice iț <coană>!

-Atunci <madam>!-E mai acceptabil dacă nu găsi i alt apelativ!ț-Ce mai faci?-Eu fac bine, ce-i cu dumneavoastră de-a i dat munca de laț

Timpul pe revizorat?-Păi mă mai în elegeam cu Eminescu?ț-Dar ce v-a făcut, domnule?-Ei, ce mi-a făcut? Nici nu tii de ce-i în stare băiatul ăsta! Nuș

tiu cine i-a băgat în cap ceva în legătură cu noi… M-am întâlnit cu elș pe stradă i mă opre te: <Auzi, Grecule, zice, e ti infam i canalie, ce-ș ș ș șai clămpănit lui Scipione?> Eu am tăcut, nu tiam unde bate musiu.ș <Ce-am clămpănit?>-zic. Că dumneata mă folose ti drept momeală! Căș

253

l-am făcut gelos… i câte altele… i scoate, duduie, la mine pistolul iȘ Ș ș mă amenin ă că mă împu că!ț ș

Veronica amu i; acum î i dădu seama unde era pistolul dinț ș sertăra . Dar tăcu i se ro i toată.ș ș ș

-Mi-a spus un amic de-al lui că se lăuda că l-a luat astă-vară de la un turc de la mare!

<L-a luat pe dracu, vru să-i spună Veronica, e pistolul răposatului…> Dar tăcu, înmărmurită. Mihai nu tia multe, putea s-oș facă!

-Să- i spun drept, mi-e frică! Zice: Să-i dai scrisorile înapoi căț dacă nu, i-l pun în cap!…O face, duduie…Am avut o ciocnire tare i laț ș Maiorescu acasă…E gelos…Asta e…Te-a iubit, duduie!

-E-adevărat, domnule Caragiale că m-a iubit I l-am iubit, e unș suflet mare…Dar e imposibil de trăit cu el ca om…Atâtea contradic iiț sunt în el încât nu tiu cine-ar putea trăi cu el!ș

-Nu vreau să mai aud de ei! De-aia mi-am luat lumea-n cap i-amș venit pe aceste meleaguri! Matale ce mai faci cu văduvia?

-Greu; am două copile de inut i n-am ob inut nici acum pensiaț ș ț răposatului…Tot a tept de la Cameră…ș

-Ai de gând să te mu i în Bucure ti?- îi zâmbi Caragiale cuț ș subîn eles.ț

-Aveam un proiect, acum însă mi-a pierit cheful…Caragiale îI prinse mâna, era rece-ghea ă! I-o strânse într-a lui iț ș

i-o sărută. Sărut rece, fără fiori, de lemn. O trase spre el i o prinse înș bra e. Corp dulce. O sărută pe buze. Crăpaseră. Arseseră de sete, deț durere. <Cui pe cui se scoate!> Dar în fundul sufletului ei tot furtună era. Scrânteală! De ce-i scrisese ea atâtea scrisori lui? Ochii- sclipiri de stele, fără luciu. Aluneco i. Pofticio i.ș ș

-Nu, domnule Caragiale!-De ce refuzi dragostea mea?-Sunt arsă o dată…Îi descheiase bluza i ie iseră la iveală dealuri de frumuse i.ș ș ț

Zăpezi albe i roze…Îi sărută gâtul. <Sărutul lui Iuda!>- se gândiș Veronica. Femeia se trase instinctiv i- i acoperi sânii. Nu era pasiune.ș ș Era teatru! Ca-n Noaptea furtunoasă! Drăcu or. Spiridu . Cum îiș ș câ tigase ea încrederea?ș

-Cine se arde cu ciorbă, suflă i-n iaurt!ș- i eu sunt, <iaurtul>, madam?Ș-Vorba vine!- I de scrisori cine i-a spus?Ș-Cum cine? Eu!

254

-Să-l faci gelos? Să te iubească?-Nu, v-am considerat prieteni! i dacă e vorba, ce i-a i clămpănitȘ ț

lui Scipione i lui Maiorescu, c-au umplut Junimea cu minciuni!ș-Ce?-Că m-a i avut! Că sunte i o persoană irezistibilă i multe altele…ț ț ș-Oameni de rea-credin ă!ț-Complot, domnule Caragiale, complot! Îl tiam că eș

influien abil, că el ce aude i crede! Îl tia i i voi, cei de la Junimea, iț ș ș ț ș ș ne-a i distrus un vis! Maiorescu et compania tiam că e de rea credin ă,ț ș ț dar nu m-a teptam la dumneavoastră… El îmi plătea o poli ă maiș ț veche…Dar dumneata? Nici o discre ie! Parcă n-a i fi bărbat…ț ț

-Madam, zău că mă superi!-Nu trebuie să vă supăra i! Îl iubesc pe Eminescu cum iubescț

lumina, i pe dumneta, dacă te-am trecut în cartea vie ii mele , amș ț făcut-o pentru că-i erai prieten.

Veronica nu voise să ajungă aici. Se iritase. Începuse să plângă, lacrimile îi iroiau pe obraz. Nu mai plânsese din vară când Eminescuș era la mare. Trecuse vara, se limpeziseră apele. El îi scrisese toată vară. Parcă nimic nu se întâmplase. O somase să-i ceară scrisorile înapoi canaliei. Ea tăcuse. Să-l aprindă, să-l facă să ardă! Visase însă, Eminescu devenise mai indiferent.

-De i nu mai e nimic între noi, eu totu i îl iubesc!ș ș- i ce sunt eu vinovat? Ș-N-am zis că sunte i vinovat că-l iubesc, vinovă ia e că i-a iț ț ț

strecurat neîncrederea-n suflet!- I ce-a putea să fac?Ș ș-Multe! Bunăoară să-i spune i că-s toate numai minciuniț

scornite!- i crezi că m-ar crede?Ș-Cred că da!-Eminescu nu crede pe nimeni!Urmă o pauză. Veronica privi la Preacurata. Îi veni ideea s-o ia

să i-o de în mână să jure că nu s-a lăudat. Pe via a lui.Pe mama lui. Darț tăcu i se ab inu. Tăcu minute-n ir. Se-auzeau afară picurând stre inile.ș ț ș ș Vorba lui Eminescu: lacrimile cerului…Ploaie de toamnă. De ce venise ea aici? Cine-o chemase? De obicei venea vara când era cald i-iș zâmbiea soarele. Ploaie de toamnă care miroase-a roman ă… Boală.ț Lumini a de la candelă pâlpâia. Dor de dor prin călător…ț

-Îmi pare rău că i-am deschis rănile, madam Veronico! Euț venisem de dragul dumitale, nu să răscolesc cenu a amintirilor…ș

- I mie-mi pare rău că v-am supărat!Ș

255

-Ar fi bine să uităm!-Nu pot să uit nimic; sunt prea singură i prea străină i preaș ș

neajutorată să pot uita ceva! Eu am plătit scump i-o clipă de fericire!șVeronica nu-l servi cu nimic, nu tu băutură, nu tu mâncare, nu tu

căldură…Totul rece i distant ca două corpuri cere ti care se resping!ș ș Dar Caragiale prevăzuse. Dăduse vorbă lui Hoga care era director laș liceu să-i pregătească o cameră. i Hoga se executase. Mo negu ul oȘ ș ș ț cuno tea i pe Veronica din preumblările lor prin Mun ii Neam ului i-iș ș ț ț ș spusese lui Caragiale că e greu să răzbată la inima ei…Chiar se întrebă i el în sinea lui ce va fi căutat el la ea. Nu erau destule dame peș

pământ? Ifose. Dramolete. El era un om care nu se complica. <Sentimentele de dragoste, domnule, trebuie ascunse precum aricii, în epi!> Nu merită să te irose ti! O via ă ai…Prinsese i-un guturai cuț ș ț ș

mersul lui cu trăsura pe-asemenea timp. Îi edea bine după sobă laș Hoga c-o uică fiartă în mână… Nu aici să joace pe Rică al lui…Angelș ț radios… i chestii de-astea…Ș

-Prefer să ne despăr im, duduie Veronico! Mie nu-mi placeț războiul!

-Nu se poate, unde-o să merge i acum noaptea?ț-Am aranjat la conu Hoga culcu ul; acolo am să dorm lini tit!ș ș ș-La mine nu putea i dormi lini tit?ț ș-Vezi cum o întorci pe toate fe ele? Dacă- i eram în gra ii, fiiț ț ț

sigură că rămâneam…Î i luă pălăria i paltonul i deschise u a; dispăru în bezna nop ii,ș ș ș ș ț

înghi it de ploaie. Veronica rămase stană de piatră, dar nici nu insistă săț rămână. Afară ploaia- i cânta cântecul ei, acompaniată de-un vânt receș de toamnă. Mirosea a iarnă… i el nici <Bună seara>, nimic! Poc, poc,Ș poc- pe caldarâm până i s-au pierdut pa ii. Undeva lătrau câinii, undevaș în jos de Ozana…Veronica intră în casă dezarmată i descumpănită.ș Păru că aude sarcastic râsul lui Mihai. Era parcă pitit în casă ca un spiridu . i-o urmărea. I ploaia ploua. Ce suflet rătăcit! Prin amintiri.ș Ș Ș Pe dealurile Feleacului cu răposatul…Noaptea nu e bine să- i aminte tiț ș de mor i! Sau pe dealurile Năsăudului cu dada Ana. Amintiri de copil.ț Vânt care bate-n tăblăraia casei i cucuvelele… A pustiu cântă. Aș pustiu…Lumini a candelei pâlpâie-n perete. Preacurata o prive te i-oț ș ș mustră. Veronica se-nchină să gonească spiritele rele. A scăpat din multe necazuri. Trage plapoma să se culce. Îi e urât. E a a de singură.ș Ea cu ea. Ea cu sufletul ei. Ar vrea să se culce i să moară. Dar îi bateș inima. Deci pistolul e la Eminescu! Ho ul! i nu mi-a spus nimic. Poateț Ș să invoce că i l-a luat să nu se…Nu, nu, e mai bună otrava! Dulcea aț otrăvii o ademene te demult. Joacă moartea la fereastră. Dansează.ș

256

Jubilează. Adoarme. Doarme fără vise. Mângâiată de can oneta ploii.ț Glas de flaut, amestecat cu violină:

Bate ploaia în fere tișTe-ai ascuns printre pove tiș

Unde e ti? Unde e ti?…ș ș73

e mai face domnul Eminescu?- veni întrebarea lui Slavici ca tăiu ul unui cu it ascu it. Scăpat-ai din ghearele luiș ț ț Eros?-C

Eminescu rămăsese pe gânduri. N-auzise ce-l întrebase prietenul său. Lumină de lună. A a va numi el cele câteva poezii pe care are deș gând să le strângă într-un voluma . De fapt i Maiorescu îl rugase.ș ș

Slavici repetă întrebarea:-Te-am întrebat ce mai faci? Ai scăpat din ghearele lui Eros?-Î i mul umesc , Doamne,- î i făcu Mihai cruce- că am scăpat, înț ț ș

sfâr it, pentru totdeauna din ghearele lui!ș-Lumea vorbe te că te tragi la Ia i…ș ș-Poate să vorbească ce-o vrea; eu am alte gânduri…Îmi dă

târcoale, Enciule, o Târfă frumoasă!-Vorbe ti ca ucenicii lui Hristos, în pilde!ș-Poe ii sunt ucenicii lui Dumnezeu, trimi i pe pământ să vindeceț ș

lumea de răută i!țSlavici se uită la el atent; în ultimul timp to i cu care venea el înț

contact îl suspectau c-o luase razna. Băiatul de la tipar le povestise întâmplarea cu Oborul i to i rămăseseră cu un semn de întrebare. Ce seș ț întâmpla cu Eminescu? Întrebat de Veronica ce mai face, poetul îi răspunse rece I încifrat: ș În opt ani de când m-am întors în România decep iunea a urmat la decep iune i mă simt atât de bătrân, atât deț ț ș obosit, încât degeaba pun mâna pe condei să-ncerc a scrie ceva. Simt că nu mai pot, mă simt că am secat moralice te i că mi-ar trebui unș ș lung repaos ca să-mi vin în fire. i cu toate astea, ca lucrătorii cei deȘ rând din fabrici, un asemenea repaos nu-l pot avea nicăieri i laș nimeni. Sunt strivit, nu mă regăsesc i nu mă mai recunosc. A teptș ș telegramele Havas ca să scriu de meserie, scrie-mi-ar numele pe mormânt, i n-a fi ajuns să trăiesc…ș ș

i el, care-i promisese Veronicăi că anul acesta o va lua la mare!Ș Uitase de promisiune. i de câte promisiuni nu uitase el? Anul acestaȘ prefera Târfa lui. Odihnă de veci! Să nu se mai târască pe pământ ca o omidă! Ce tot îl duc ă tia duminica în companie cu Maiorescu pe laș

257

osea? Apoi râsul Mitei sarcastic! Îl plimbau ca pe un turist străin pe laȘ Snagov, pe la Căldăru ani, |igăne ti, Cernica, Măgurele, Mogo oaia iș ș ș ș Pasărea după un petec de cer albastru sau după vreo poiană de vis. Devenise un fel de sombrero cu pălăria lui de Panama, străin, adulat de prieteni, huiduit i blestemat de du mani; purta un păr enorm, aveaș ș ochii mici, musta a pleo tită, picioare grele, corp gros de fierar, haineț ș u oare, neîngrijite de care i se făcea ru ine.ș ș

I ce căutase el cu Maiorescu la Cotroceni în trăsură? La Regină!Ș Între două cafele, Regina cite te din poeziile ei. Ce părere areș Eminescu? Cam nepoetice, domnule! Maiorescu lasă capul în jos, ru inat. Mihai tace, stingherit. Făcuse o gafă! Carmen-Silva îi aminte teș ș că e regina României. Eminescu îi replică: <O fi Regina României, dar nu e regina Poeziei!> i accentuează. Refuză i medalia Bene-Merenti!Ș ș

În rest, lefuit frumosul ș Luceafăr. <O proastă imita ie dinț Alecsandri, limba i versurile rele!>, zice Carmen-Silva. <Creier regal!ș>- replică Mihai. Oare să fi semănat cu Leopardi din Aspasia? Luceafărul…Cântecul lui de lebădă, orchestrat ca o mare simfonie pe mai multe voci…

i ce-i cu jocul lui încifrat, acel al treilea ochi al lui iva, aceaȘ Ș Qudratură a cercului cu vârteje de linii, cu acel ochi mic îngemănat în gene enorme în rotire, cu barajul acela a cărui ecluză a căzut, vărsând enorme ape aiurea; apoi acel ochi gigantic care prive te o lume absentă,ș toate sub semnătura lui, exprimând cine tie ce bizarerii…? Ecua iaș ț socială-quadratura cercului…Apele acelea revărsate erau cumva masele deslăn uite? O fi vreo revolu ie în capul lui?ț ț

Fără matematici diferen iale- îi spusese el lui Slavici- nu suntemț în stare să pătrundem adevărata fire a lucrurilor. Încearcă puneri în ecua ii, având în minte războiul care tocmai se terminase: eroi-martiri;ț martiri- eroi…<Cu cât se cheltuie te mai multă putere fizică( mi care),ș ș cu atât trebuie înlocuită prin putere morală(energie)…O singură mi care există în univers…Via a individului nu este decât o frac iune aș ț ț acelei unită i. Dar dacă într-o serie de necunoscute, o frac iune nu eț ț cunoscută, atunci i restul de termeni se rezolvă…ș

3 iunie 1883…<În văzduh cătând o umbră, întind bra ele-nț de ert…>ș La Ia i, la dezvelirea statuii lui tefan cel Sfânt…Laș Ș Veronica. O vizitează pe seară i-o găse te-n compania unui domn cuș ș musta ă. Rece. Arogantă. Joacă teatru. Vrea să-l fiarbă. Dialogul seț leagă greu. Nervos. Dur. Înjură i- i pipăie pistolul în buzunar. Dacăș ș era Caragiale i-l slobozea-n creieri. Venise i el, dar trăsese la hotelș Dacia.

258

Pleacă obosit, extenuat, după cearta cu Veronica, urcând dealul încet spre uli a din Sărărie, spre bojdeuca lui Creangă. Praf. Alai deț copii. i salcâmii fierbând în aerul pâclos al verii. Î i scoase batista i- iȘ ș ș ș sterse sudoarea. Privi panorama ora ului. I se păru un târg nenorocit.ș Cuib de târfe! Înjură iar. A lehamite. i-apoi începu să recite înecat înȘ lacrimi:

Eu te-am iubit îmi pare-un veac,tu nici măcar din când în când,/ I nici ai vrut să alinezi al meu amar din când în când./ Erai frumoasăȘ

cum nu e nimic în cer i pe pământ;/ Azi nu mai e ti precum ai fost,ș ș frumoasă doar din când în când/ i ochii tăi ce străluceau mistuitor iȘ ș înfocat/ Sunt osteni i i se aprind cu mult mai rar din când în când./ O,ț ș spune-mi, suflet dulce, tu, pe care-atâta l-am iubit,/ Dac-ai aflat în calea ta vrun solitar din când în când,/ Care de-adâncul meu amor atâta de nemărginit/ Măcar ca-n vis să- i fi adus aminte iar din când înț când./ Nu! Ai trecut din mâini în mâini prin to i acei oameni de rând,/ț Tu, trupăl tău cel dulce plin le-ai dat în dar din când în când,/ Cu al tău suflet a a cald -adormitor nu i-ai atins,/ O, i nici unul n-a -n elesș ș ș ț atâta har din când în când./ Cu câtă ispitire eu, cu cât înalt ceresc avânt/ Apropiam de gura mea acest păhar din când în când!/ O, iubeam umbra ta i tot ce e în tine, tot ce e ti/ i astăzi dacă măș ș Ș gândesc, nebunesc iar din când în când./Dar vai! Pierdută astăzi e ti,ș orice dorin ă a pierit;/ Tot încă visu-l urmăresc i în zădar din când înț ș când,/ Tot te mai văz naintea mea plutind ca-n vis, pierdută, da,/ Cu buze supte, c-un obraz ca i de var, din când în când./ Pasăreaș Phoenix, numai ea, răsare din cenu a ei,/ Dar oameni ce se mistuiescș nu mai răsar din când în când./ Că a mea via -ai chinuit, iertai demult,ț ci-mi pare rău./ L-al tău trecut eu mă gândesc cu-atât amar din când în când…

Vorbea singur, declamând-o c-o ură ancestrală. Până la poartă la Creangă. În uli ă îl întâmpină Creangă cu chipul lui de patriarh.ț Bolovănos, hidos, mirosind a mirt i busuioc. i se-mbră i ară i seș Ș ț ș ș certară unul pe altul de ce nu s-au mai văzut i plecară ca două arătăriș pe uli ele Ia ului să sărute cârciumile lor de odinioară i de totdeauna.ț ș ș

i Mihai îi spuse durerea lui cu Veronica i Creangă-i replică să nu maiȘ ș bage toate nimicurile-n seamă că totu-i umbră i de ert pe pământ… iș ș Ș băură până târziu i se-nturnară spre bojdeucă ca doi ferici i scăpa i dinș ț ț Rai, săruta i de spuza de stele a cerului care-i străjuia. Cântând. iț Ș Mihai se-nchină i sărută pragul casei, care-i fusese leagăn la timp deș restri te. i scoase pistolul i-l aruncă pe masă. Ca haiducii. i-iș Ș ș Ș porunci lui Creangă să ferece u ile că are du mani cu nemiluita i-arș ș ș putea să-l atace. C-ar vrea să-l provoace pe Caragiale la duiel… iș

259

clăn ăni pistolul. i-l trânti iară pe masă. <Doamneee, se miră Creangă,ț Ș sămân ă semănată de Michidu ă în gândurile lui cele bune de odinioară!ț ț>

Ziua următoare î i adună gândurile să spună i el ceva despreș ș tefan cel Mare. Dar nu-i veni nimic. Înjura. La festivită i lipsirăȘ ț

amândoi. Rătăciră până târziu pe uli ele Ia ului. Numai când dădurăț ș alarma junini tii îi adunară pe rătăci i i Eminescu le citi dintr-o suflareș ț ș Doina:

De la Nistru pân-la Tisa Tot românul plânsu-mi-sa…To i izbucniră-ntr-un tunet de aplauze. Eminescu î i terseț ș ș

nădu elile i le spuse că pleacă pe-acasă-n |ara de Sus. Î i luă laș ș ș revedere de la Creangă i dispăru. Încifrat în purtările lui stângace.ș

Venit în Bucure ti, se trezi în baia de călduri care căzuseră pesteș ora ul blestemat al lui Bucur. Era-n miez de vară în al treizeci i treileaș ș an din via a sa. Cifră fatidică. Cifra trei multiplicată la infinit. Noapteaț se trezea i vorbea cu zeii lui, umbla prin dulap, scria, mototolea,ș arunca. Spre diminea ă adormea. Într-una din zile, pe seară, se sculă , seț îmbrăcă sumar i porni pe stradă. Î i amintise de invita ia la masă a luiș ș ț Maiorescu. Luă o birje i-i indică adresa. La Maiorescu lume multă iș ș masa în toi. Mihai întârziase.

-De ce tocmai acum, domnule Eminescu?- îl întrebă gazda.-Nu mai am timp, domnule Maiorescu! Nu-mi mai ajunge

timpul, vreau să învă albaneza i n-am când…ț șVorbea tare, nervos, gesticula i se ro ea-n obraz. Desena cuș ș

mâinile prin aer cam ce voia să spună. -Mi-a mai rămas un singur refugiu, zise el absent, să mă

călugăresc! A a e, domnule doctor?- se adresă el doctorului Kremnitz.ș-Tăcură to i. Doctorul îi făcu un semn lui Maiorescu. Ceea ceț

prevăzuseră, acum se adeverea! i oamenii de la petrecere se scularăȘ unul câte unul i plecară acasă. Eminesu nu mai era în toate min ile!ș ț

Peste două zile Eminescu î i notează într-un carnet un proces-șverbal straniu, pe la unu noaptea, prin care el i Sim ion, inginerul deș ț poduri, puseseră rămă ag că al doilea va construi un pod între Giurgiuș i Rusciuk, în timp ce Carol întâi, va fi ales de bulgari, principe al lor…ș

Cine va pierde rămă agul plăte te două sticle de vin pe care ei le vorș ș bea la Rusciuk.

Reîntors cu gândurile la dulcea lui mamă, al cărei mormânt îl vizitase decurând, probabil sub impresia pustiului i-a bălăriilor ce-lș înconjurase, îi scrise un epitaf pentru stâlpul ei i-i căuta originile într-oș

260

spi ă de boier moldovean de pe vremea lui Alexandru Mu at, tatăl fiindț ș George Cavaler de Eminovici, castelan ereditar al regelui Poloniei…

În altă zi plecă aiurea pe stradă i intră la Cap a. Vorbea singur,ș ș agitat, i debita cuvinte injurioase la adresa liberarilor. Cu acela pistolș ș îi amenin a i pe ei, arătând că pentru toate astea nu este decât un singurț ș leac: să-l împu te pe rege! Doamna Cap a s-a speriat i a fugit pe scări,ș ș ș l-a întâmpinat prietenul lui, Ventura, i i-a promis că-l duce în deal laș Cotroceni să- i pună planul în aplicare. Au ajuns cu o trăsură până laș poarta palatului, Ventura a simulat că-l caută pe rege, dar că lipse teș din palat. S-au întors pe Splaiul Dâmbovi ei i s-au oprit la băileț ș Mitra evschi, cu gândul că-i vor face bine. Poetul însă a intrat în baie iș ș s-a încuiat. A dat drumul la robinete i a căzut în ne tire. Sim ion cu unș ș ț gardian au spart u a i l-au scos afară. Era obsedat de idei funebre:ș ș cerea pantaloni negri, negri de tot, binecuvânta trecătorii, optindș rugăciuni pentru fericirea lor…

Pe 28 iunie 1883, pe la orele zece, Eminescu apăru într-o trăsură la poarta lui Maiorescu. Poetul intră agitat în casă, o binecuvântează pe doamna Maiorescu iar pe Titu îl îmbră i ază cu o afec iune exagerată:ț ș ț

-Domnule Maiorescu ,zice el, nu mai stau la Slavici căci se mâniază doamna rău! Tremura tot, transpirase i-i curgeau nădu elile.ș ș Apoi se îndreptă spre două statui care erau a ezate în hol i rămase cuș ș ochii holba i la ele. Maiorescu îl lămuri:ț

-Hermes I Venus din Melos!șEminescu îi răspunse trist:-Lasă, domnule Maiorescu, că va învia ea arta antică! Nu vede iț

câtă gra ie, ce seninătate…ț-Da, îl lămuri Maiorescu, cu gazda am aranjat în altă parte, ia

trăsura i mergi la Sim ion, poftim cinci lei pentru birje!ș ț-Da, îi răspunse Mihai cu ochii fixa i pe statui, ave i dreptate, amț ț

să vorbesc cu Sim ion să-mi dea odaia lui de alături. Am să-mi aduc unț dulap cumpărat din târgul cu vechituri, să măsor u a, să nu fie preaș mare, să nu dea loc la supărările câte le-am avut pân-acum. Tot acolo duc căr ile de la Gaster, să nu mai am nevoie a i le împrumuta…ț

<Domnul Eminescu a înnebunit- îI scria doamna Slavici lui Maiorescu- vă rog să face i ceva să mă scap de el, că eț foarte rău…>

Caragiale, la aflarea ve tii, a izbucnit în lacrimi la masă laș Maiorescu…

Ziarul Românul din 1 iuli 1883: < Aflăm cu părere de rău că domnul Mihail Eminescu, redactore la Timpul, tânăr plin de talent iș înzestrat c-un deosebit geniu poetic, a căzut grav bolnav. Sperăm că

261

boala nu va fi decât trecătoare i că în curând vom putea anun aș ț deplina însănăto ire.>ș

Timpul din 3 iunie 1883: <Unul din colaboratorii acestei foi, d. Mihai Eminescu a încetat de a mai lua parte în redac iune, atins fiindț în mod subit de o gravă boală…>

Familia din 17 iunie 1883: <Unul dintre cei mai buni poe iț români, pe care cu mândrie îl avem în cununa colaboratorilor no tri,ș zace bolnav la Bucure ti…>ș

Telegraful, România liberă, Reforma, Po ta…șLiteratorul: Un x pretins poet-acum S-a dus pe cel mai jalnic drum… …………………………………….

74

acob Negruzzi, boierul care părăsise urbea natală cu câtva timp în urmă, îmbrăcat irepro abil, în căma ă i pantaloni albi, cu musta a-ș ș ș țn furculi ă, descinse în fosta capitală moldavă în căldurile luiț

cuptor. Mergând pe stradă se întreba cât timp trecuse de la plecarea lui din Ia i, tergându- i sudorile cu batista. Ia ul rămăsese tot ca peș ș ș ș timpuri: un târg tăcut i trist ce cânta parcă roman a singurătă ii.ș ț ț Acela i fla netar de pe timpuri pe o bancă veche, cânta singur ca pentruș ș el o polcă rusească, plină de caraghioslâc, i, văzându-l în preajma-i,ș întinse mâna după ceva parale. Iacob scoase din buzunarul pantalonilor un galben i i-l puse-n palmă bătrânului fla netar.ș ș

I

-Sărut mâna, boierule!Se dusese boieria! Dăduse pe la mo ie i-o găsise-n paragină.ș ș

Voia s-o vândă, avea nevoie de bani pentru a- i statornici noua via ă înș ț Bucure ti. Pentru că auzise că pleacă la Ia i, Maiorescu îl rugase să deaș ș pe la doamna Micle să se intereseze ce rude mai are poetul la Ia i sau laș Boto ani. Voia să le ceară sprijinul pentru Mihai. Negruzzi, obosit,ș coborî strada spre locuin a Veronicăi. La o adică voia s-o i vadă, totț ș vorbise lumea despre ea că e o damă frumosă i gra ioasă care peș ț deasupra scrie i poezii. Îl vizitase de câteva ori la redac ie i-i aduseseș ț ș poeziile lui Eminescu să le publice; ultima dată venise cu O mamă, dulce mamă… i-i spusese să-i modifice câteva versuri, la rugăminteaș lui Eminescu. Acum îi aducea i vestea cea tristă despre Eminescu. Eraș i egoist i răutăcios, voia să vadă cum reac ionează ea la aflarea acesteiș ș ț

262

triste ve ti. Găsi femeia în fa a casei, în mica grădină la masă, la umbraș ț unui nuc rotat, cu un domn, jucau căr i cu două ce ti de cafea în fa ă.ț ș ț Era tot frumoasă, se cam îngră ase, purta o rochie de vară vaporoasă,ș decoltată. Îi cădea pe ochi o buclă de păr din bogata-i frumuse e. iț Ș râdea întruna de bărbatul care părea stângaci în mânuirea căr ilor.ț

Sună la poartă.Bucuroasă, Veronica îi deschise poarta i-l invită în salon,ș

cerându- i scuze celui ce rămăsese singur la masă.ș-Ce bucurie, domnule Jaq, nu m-a teptam la o asemenea vizită!-ș

se bucură Veronica sincer de vizita unei asemenea personalită i.ț-Nevoia, doamnă!-Ce nevoie ai putea avea dumneta de mine? Eu da, te-a mai rugaș

să-mi mai publici i mie câteva poezii!ș-Cum, doamnă, nu tii?ș-Ce să tiu?ș-Nu tii că Eminescu a înnebunit?șVeronica amu i. Începu să tremure, tirea căzuse ca unț ș

bumerang. Dar pară cât putu:-Nu tiu i nici nu mă interesează!ș ș-M-a rugat Maiorescu să ne spui adresa rudelor lui.-În afară de Henrieta care e-n Boto ani, eu nu-i mai cunosc nici oș

rudă. Mai are un frate militar prin Muntenia…Iacob Negruzzi tăcu i-o privi insistent. Era vitriol în ochii ei. Caș

o panteră rănită.-Să vă fac cuno tin ă cu domnul Alexandru!- luă ea altă vorbă.ș ț

Veronica încerca să le zâmbească amândorura, dar zâmbetul ei avea ceva din rânjetul unei fiare rănite. Parcă i ceasul min ii ei stătuse laș ț aflarea acestei ve ti. O cafea? Nu, domnul Iacob Negruzzi nu bea cafeaș pe asemenea căldură. Cum înnebunise?- voia ea să-l întrebe, dar ezita să nu se trădeze. O mie de întrebări dorea să-i pună, cum se manifestase, ce zisese el în acele clipe, unde era acum?

-Despre Eminescu nu mă mai interesează nimic, domnule Jaq!Voia parcă să-I spună: e al vostru, al Junimii, voi l-a iț

monopolizat, voi i-a i condus voin a, voi l-a i îndepărtat de mine…ț ț țIacob Negruzii tăcea. Într-un târziu îi reaminti că nu mai

colaborează la Convorbiri…-Nu mai sunte i gazde bune! Ne sim im mai bine la ț ț Literatorul!-

îi repro ă Veronica.ș<Ce frivolă, o etichetă în sinea lui Negruzzi, ce răutate de Vidră!

> i tăcu. Discu iile nu mai continuară, se estompară i căzură-nȘ ț ș ridicol. Veronica tia că- i luase la revedere de la ș ș Convorbiri i că pu inș ț

263

o mai interesa rela iile ei cu revista după tragedia prin care treceaț Mihai. Ea era îngrijorată de ce auzise i dorea să afle cât mai multeș despre soarta lui.Dar nu de la Negruzzi care făcea parte din corul celor ce le voise numai răul.

Redactorul Convorbirilor se scuză i plecă. Odată cu el plecă iș ș domnul Alexandru, care voia s-ajungă la inima Veronicăi. Tot o tatona; îi plăcuse femeia i voia sincer s-o ia de nevastă. Îi descrisese un viitorș roz cu plimbări la Paris i-un trai lipsit de griji. < Nebunia lui Mihai, seș gândi el, poate-o va face să se hotărască!> Întrebată fiind despre căsătorie, Veronica-i dăduse acela i răspuns: <Prefer să fiu metresa luiș Eminescu decât so ia ta!>ț

După plecarea lor, femeia rămase descumpănită, începu să plângă. Îi reveniră în minte toate scenele lor de amor; se gândi la toate rugămin ile ei de a-l aduna de pe drumuri. Toate fuseseră zadarnice. Î iț ș aduse aminte că nu citise ziarele i fugi la cutia po tală. Întradevăr,ș ș toate ziarele anun au cu litere de-o schioapă tragicul eveniment.ț <Amicii săi îngrijora i de zileleț unui bun amic, l-au condus mar i laț casa de sănătate. Ei îl vizitează regulat i fac totul pentru a luiș însănăto ire…>ș <Care amici?- se întrebă ea. Cei ce-i refuzaseră căsătoria? Dacă ea ar fi stat în preajma lui să-l mângâie i să-lș îngrijească cum tia numai ea.,poate se putea evita dezastrul…Sfântăș nedreptate ce tronezi pe pământ!>

Pentru Veronica timpul se opri în loc: nu mai primi pe nimeni, se închise în ea i plânse zile în ir…ș ș

În luna august apăru Luceafărul în Convorbiri literare.Veronica Micle îl citi i-l răsciti. Ea îi cuno tea toate variantele.ș ș

Era curioasă să vadă cum îl limpezise el. A adar iubirea lor intrase-nș legendă…Recuno tea frânturi de vorbe de pe timpul când oș desmierda…Prea frumoasa lui fată….cum e fecioara între sfin i i lunaț ș între stele…

Nop i i zile întregi nu dormi i nu mâncă. Nu putea să suporteț ș ș să-i vadă fiin a rătăcită, ea care-l cunoscuse în culmea gloriei…Trebuiaț să-i scrie să vadă cum reac ionează. Luă condeiul i printre lacrimiț ș scrise câteva rânduri în versuri, un fel de replică la Luceafărul lui, hotărându-se să i le trimită la Caritatea în Bucure ti:ș

Să pot întinde mâna s-o pun pe fruntea taÎncetul la o parte uvi ele le-a da,ș ț ș

Senină să rămâie, curată ca un crin,Icoana de iubire la care mă închin.

264

Iar tu ca un Luceafăr departe străluce ti,șAbia câte o clipă în cale-mi te ive ti,ș

Apoi dispari; i-n urmă rămâi în gândul meușVedenie iubită la care mă-nchin eu.

Câteva zile mai târziu gardianul bătea la u a zăbrelită-n fiare deș la sanatoriul Caritas al doctorului u u i-i întinse lui Mihai un plic.Ș ț ș Poetul era de nerecunoscut: avea părul vâlvoi, fa a buhăită i murdară,ț ș hainele zdren uite. Mergea i gesticula prin cameră, invoca to i zeiiț ș ț omenirii, spunea rugăciuni. Poetul întinse mâna după plic, îl desfăcu, tresări de câteva ori I începu să citească tare:ș

Să pot întinde mâna s-o pun pe fruntea ta…

Se făcuse lini te, o lini te de mormânt. Din ochii lui Mihaiș ș începură să curgă câteva lacrimi. Poetul privi pe fereastră vârful castanilor i vara aiurită de afară care jubila. i dintrodată, apucat parcăș Ș de o mare furie, acoperi totul cu impreca ii:ț

-Oooo, Zei, blestema i să fi i! În frunte cu Preaputernicul Zeus!ț ț Blestemată să fii Veneră! Ai auzit? Ble-ste- ma-tă! Hadesul să vă-nghită, dăn uitori ai abisurilor! ț

75

A doua călătorie la Viena….De data acesta o călătorie dincolo de via ă.ț-Unde mergem, Chibici?

-La Viena, Mihai!- I ce căutăm noi la Viena?ȘChibici tăcu. I se făcuse milă de el. Era parcă un sfânt rătăcit pe

pământ. Cuminte. Calm. Cu privirile aiurea. Nu-i răspunse i Mihaiș continuă:

-De ce nu mergem la Ierusalim, la izvoarele lui Crist? i tu,Ș gardian mustăcios,- se adresă el înso itorului-încotro? În Rai se intrăț

265

înso it de îngeri! Pe scări de mătase…Să dai foc la pu cărie i la casaț ș ș de nebuni…Auzi, domnule gardian? Să mă duce i în Eden!ț

Chibici tăcu tot timpul, era mi cat de manifestările stranii aleș fostului său prieten care delira întruna. i acceleratul de Viena mergeaȘ lin prin noapte, fără opriri obositoare, prin acea toamnă târzie, spre necunoscut.

Tăcu i Eminescu. i căzu într-o neagră melancolie. Plângea. Seș Ș uita în bezna nop ii pe fereastra vagonului i plângea. Avea impresia căț ș tot pământul se învârte te-n juru-i. Ca atunci când era mic i se scălda,ș ș învârtindu-se-ntr-un picior pentru a- i scoate apa din urechi. Atunci, caș i acum, avea senza ia că el stă pe loc i toată natura se-nvârte te haoticș ț ș ș

în jurul lui. Era un fel de centru mundi, o axă a universului, o Quadratură a cercului pusă în mi care de care nu putea scăpa nici acum.ș Cercuri hidoase care se-nvârteau ca ni te plane i în jurul lui. Căutaș ț parcă zăgazuri, baraje imaginare cărora să le dea drumul, să se elibereze de ele, să treacă la acea stare lichidă a apei pentru a scăpa de strânsoarea capului care-l apăsa…Repeta mereu:

-Cercurile capului, Chibici! Îmi plesnesc cercurile capului…-Tare trebuie să-l doară capul, domnule Chibici!- îi optiș

gardianul fostului său prieten.La început de noiembrie, pe doi, diminea a, Mihai cu cei doiț

înso itori, coborau în gara vieneză pe peron. Mihai părea a fi arestat cuț gardianul după el i cu Chibici în urma lor; revederea ora ului dupăș ș aproape doisprezece ani, Viena cea plină de amintirea visurilor lui de tinere e, Viena cea de odinioară unde-o cunoscuse pe Veronica Micle,ț în care se esuse visurile lor de dragoste… Recuno tea imagini, darț ș mintea lui zăgăzuită, amesteca planurile. Acestă gară, acum pustie, îi amintea parcă de plecarea lor, odinioară la Putna, căci striga tare:

-România liberată! România liberată!La gară fu întâmpinat de doctorul Popazu, nepotul lui Maiorescu,

care-l sprijini i-l ajută să coboare din tren. Când se despăr ise de el înș ț ară, îl lăsase om în toată firea, acum găsi un trup năruit i-o minteț ș

rătăcită.Chibici, care cuno tea mai bine manifestările bolii, îl rugă peș

doctor să caute o cale mai dosnică până la sanatoriu. Îl urcară într-o trăsură i plecară. Pe traseu Mihai trimitea tuturor frumoaselor Vienei,ș în gura mare sărutări i le făcea bezele cu mâna…Se for a să scape, săș ț sară din trăsură, pentru a înso i damele pe stradă. Scene grote ti iț ș ș tragice ce-i puneau pe cei doi-trei înso itori într-o situa ie penibilă…ț ț

Sanatorul Oberdobling este a ezat la marginea ora ului, acoloș ș unde venise el odinioară cu Veronica la nunta frumoasei Werter, fata

266

doctorului care-o tratase pe iubită. Fusese de fapt ultima lor seară la Viena! De i toamnă târzie, vila centrală în stil neoclasic cu un peronș central ca gările imperiale, a ezată pe coloane zvelte, părea acum unș castel medieval de vânătoare într-o pădure din pampasul sudamerican. Peste tot lini te, o tăcere dureroasă care te năruie i te ucide, tiind ceș ș ș se-ascunde sub acoperi ul lui…ș

Poetul fu întâmpinat de cei doi doctori ai stabilimentului, Obersteiner i Leidesdorf care aveau cuno tin ă de celebritatea luiș ș ț Eminescu. Amândoi fuseră recomanda i poetului i Mihai îi salutăț ș ceremonios cu plecăciuni până-n pământ:

-Bună ziua, rege al iudeilor, Heineric Heine!- se adresă el doctorului Obersteiner.

-Bună ziu, domnule Eminescu! Cum î i place la noi? Aici s-aț tratat i Lenau!ș

-Lenau, poetul, da! Lenau, poetul…Nebunul acela pe care-l ura doamna Mite…

Doctorii îi dădură primele îngrijiri i-l lăsară să se odihnească. Îlș obosise drumul lung i agita ia prin care trecuse.ș ț

A a începu travaliul acelei toamne cu delirante ploi i vânturi, cuș ș nop i zăbrelite în tainele misterului, nop i albe în care poetul, oratorț ț iscusit, se străduia zadarnic să lămurească un auditoriu invizibil despre Buda-Sakia-Muni… Î i lega un tergar la cap ca fachirii indieni, se suiaș ș pe o scenă improvizată dintr-un scaun i chema duhurile printr-oș formulă pe-atunci la modă: Abra-kadabra! Se metamorfozase poate într-un personaj dintr-o nuvelă a lui, călugărul Dan, sau poate Ieronim, sau Dionisos ; din cabalele lui curgeau crâmpeie de filozofie indică, sau cuvinte magige din cartea lui Thot, frânturi de poezii, articole de ziar, injurii i impreca ii la adresa liberarilor sau a lui Dumnezeu.ș ț

Mergea necontenit prin cameră, trântea u ile, se supăra, înjura.ș Apoi devenea sentimental, trecea furtuna i un soare cald se sim ea peș ț cerul lui sufletesc, zâmbea, era cuprins de euforie i cânta neîntreruptș din repertoriul lui preferat: Frunză verde de piper iș Eu sunt Barbu Lăutarul. Cu o logică impecabilă demonstra doctorului că limba românească e cea mai veche limbă de pe pământ, deoarece ea se trage din străbunii traci. Se credea un ceasornic ale cărui resorturi nu mai pot fi oprite din proprie ini iativă. Să i le oprească el, doctorul, da că maiț poate!

76

267

a începutul lunii lui ianuarie, Eminescu deveni dintrodată taciturn. Abia acum î i dădu seama unde se află i o tristă iș ș ș dureroasă melancolie puse stăpânire pe el. Cine îl adusese aici?

Ce se petrecuse cu el? Prin ce metamorfoze lugubre trecuse? Se ru inăș i de propria lui persoană i deveni îngrijorat de viitorul care i se păreaș ș

incert. Pentru prima dată se gândi la Veronica; oare ea tia de soartaș lui? Avusese dreptate femeia când îl dojenise pentru via a luiț dezordonată!

LÎnt-una din zilele însorite de iarnă, când Eminescu se sim i maiț

bine, doctorul Popazu hotărî că e timpul să facă cu poetul o plimbare prin ora cu trăsura. Trecând pe străzi, străin de tot ce vedea, poetulș privea cu ochii înghe a i vechile străzi ale Vienei, străzile de odinioarăț ț pe unde colindase el în via a de student; acelea i străzi, acelea iț ș ș cafenele, aceea i Univesitate căreia-i urcase scările de atâtea ori,ș acelea i teatre i muzee, acelea i castele i parcuri…Dar numai el nuș ș ș ș mai era acela i! i-o aminti ca prin ce ă pe Veronica cum trecea la braș Ș ț ț cu el podul bătrânului Danubiu…Unde erau acele timpuri? Îl rugă pe doctorul Popazu să oprească la un galantar i să- i cumpere câtevaș ș ilustrate; voia să le scrie lui taică-său, acasă la Boto ani, Henrietei iș ș Veronicăi Micle la Ia i. Doctorul Popazu îl rugă să coboare din trăsurăș i să- i cumpere ilustratele. După care-l invită într-o cafenea i-l lăsăș ș ș

singur să le scrie i să le pună la po tă. Pentru doctor era un test să vadăș ș comportamentul poetului după tratament, pentru poet era un prilej de-a intra-n lumea lui de odinioară. Porni pe jos, mergea greu, picioarele încă nu-l ascultau cum trebuie, îi era frică să nu se repete scenele penibile prin care trecuse i ce va face el printre străini, cum va maiș ajunge la sanatoriu? Privea vitrinele, frumoasele vitrine care fuseseră pregătite pentru Crăciun i Anul nou: căr i noi, reviste, îmbrăcăminte,ș ț încăl ăminte i flori, multe flori, acum în toiul iernii…ț ș

După ce- i alese ilustratele, merse la cafenea i se a eză la masăș ș ș să le scrie. Alese cea mai frumoasă ilustrată i i-o scrise Veronicăi.ș Câteva lacrimi se rostogoliră pe obraji. Ce putea să-i mai scrie? Luă tocul în mână. Va ti el să mai facă literele? De când nu mai puseseș mâna pe toc…< Dragă Veronico, Într-un galantar de pe Fresenkstrasse am zărit flori, multe flori violete, garoafe, narcise, liliac înflorit, le-am privit prin geamul aburit de frig i mă gândeam laș tine; doream să le strâng la pieptul meu, să le presar apoi la picioarele tale ca un omagiu suprem de recuno tin ă.> ș ț Semnă scurt: M. Eminescu.

268

Apoi îi scrise lui taică-său la Boto ani; auzise între timp că eș bolnav i se gândea la el că este singur, nu-l mai văzuse din vară, cândș fusese chemat la Bucure ti de Maiorescu să-l pună în cuno tin ă cuș ș ț ceea ce i se întâmplase poetului.

După care îi scrise surioarei lui dragi, Henrieta…Puse ilustra iile la po tă i plecă spre Burgtheater unde aveaț ș ș

întâlnire cu doctorul Popazu, a a cum vorbiseră, care-l a tepta cuș ș trăsura alături, îngândurat că poetul nu mai sosea. Mihai îl rugă să meargă să se plimbe cu trăsura pe colina Tivoli pe marginea pădurii, pe unde odinioară- i plimbase iubita. Un covor alb de zăpadă se a ternuseș ș peste tot, doar singurătatea străjuia aceste meleaguri în miez de iarnă. Ajunse în fa a micii mânăstiri Moldauerkapelle, Mihai făcu semnulț crucii…Aici pe mica poeni ă din fa a ei, Veronica se culcase-n iarbă,ț ț iar el îi culesese un bra de flori i le a ezase la picioru ele ei…ț ș ș șVeronica-i sărutase florile i le strânsese la piept. <Mihai, Mihai, ceș gentil e ti!-îl mângâiase ea, trecându-i mâna prin părul lui. Maiș repetase acest gest i la Copou i la Neam , la mânăstiri. Acum înș ș ț ilustrată îi reamintea acele dulci clipe de nebunii.

-Bietul erban Vodă!- rupse tăcerea doctorul Popazu.Ș-Românii, pe unde ajung, sunt zei, domnule Popazu!- glăsui

Mihai cu vocea-i tristă de mucenic.Urcară în trăsură i porniră spre sanatoriu. Doctorului îi fu fricăș

să nu-l obosească, oricum se restabilise, puteai vorbi cu el omene te…șTo i erau optimi ti: boala dispăruse, pe chipul poetului căzuse însăț ș triste ea; pu in încovoiat, cu pa ii rari, părea un zeu învins, un om dinț ț ș altă lume…

-Domnule Popazu sunt semne că mă nărui clipă de clipă…-Fii optimist, domnule Eminescu, tratamentul te-a pus pe

picioare; în lumea dumitale te vei sim i mai bine…ț-În lumea mea…- murmură el i tăcu.ș

76

Eronica primi ilustrata la sfâr itul lui ianuarie i mare-i fuș ș bucuria când o citi i-i aduse aminte de scenele intime deș dragoste din trecut. Se înveseli dintrodată i prima grijă fu să-iș

transcrie o poezie pe care o iubea atât de mult i să i-o trimită:șV

269

Sunt lăcrimiarele-nflorite…i când duios mă uit la eleȘ

La tine mă gândesc, iubite, i-mi amintesc vremile-aceleȘ

Când înflorite lăcrimioare Cu drag îmi trimiteai tu mie,

i când era în orice floareȘ Un semn de-amor, de bucurie.

Ah! florile atunce date N-a mai rămas nimic din ele-În vânt sunt toate spulberate,Sim irea ta, vremile-acele!ț

Semna: Veronica Micle

La primirea poeziei Mihai manifestă o bucurie fără margini. Citi i sărută petecul de hârtie toată noaptea. Era o veste care-l bucuraș

pentru că venea de la cea mai iubită persoană. Se vedea din poezie regretul ei că sim irea lui i vremile trecute fuseseră toate spulberate-nț ș vânt!

După câtva timp sosi Maiorescu care-l găsi surescitat i se-șntre inu cu el câteva minute. Veniră-n vizită i Petre Carp cu Theodorț ș Rosetti i-l găsiră posomorât, fără chef de vorbă. Mihai se plânse înș câteva rânduri doctorului Ludesdorf că nu-i ajunge mâncarea. Doctorul îl invită acasă la el la masă, dar Mihai refuză sub pretext că nu are haine potrivite. Altădată primi invita ia doctorului Obersteiner săț servească masa la el acasă, prileji cu care Eminescu î i etalăș cuno tin ele de limbă germană i primi în dar pe Habel, pe care-l citeaș ț ș în salon din când în când. Îl implora pe doctor să-i dea drumul cât mai repede din sanatoriu că-i e dor de mămăliga lui strămo ească dinș România.

Când se văzu stăpân pe condei, puse mâna i-i scrise lui Chibici.ș tia că el îl adusese aici, dar pe a cui cheltuială? Căci el, Chibici, n-Ș

avea de unde să plătească pentru că nu era prea avut. i-apoi unde erauȘ lăzile lui cu manuscripte? i căr ile? Dar ceasornicul lui de aur dăruitȘ ț de bătrân la care inea atât de mult? <ț Fii bun, iubite Chibici, iș răspunde-mi cum stau lucrurile cu mine?…Neavând nimic de lucru, închis alături cu un alt individ, hrănit rău precum se obi nuie te laș ș spitale i lăsat în prada celor mai omorâtoare griji în privin aș ț

270

viitorului, mi-e frică chiar de a-mi plânge soarta, căci i aceasta ar fiș interpretat ca un semn de nebunie> i semna:Ș Nenorocitul tău amic, M. Eminescu.

A a s-a încheie cel mai negru capitol din scurta i zbuciumata luiș ș via ă.ț

77În

ciuda dorin ei lui de-a merge acasă, Mihai se pomeni cu Chibici că-lț invită să facă o vizită în Italia. Din cei două mii patru sute de lei stân iș prin vânzarea edi iei lui de poezii de care se îngrijise Maiorescu, la careț se mai adăugau ișcontribu iile junimi tilor, Chibici îi pregăti poetului voiajul… Ce va fiț ș zis Mihai când, în loc s-o ia cu trenul spre Carpa ii lui, se îndreptarăț spre Alpi?

Se opriră întâi la Vene ia. La ceasul serii Vene ia e lacrimă, eț ț scufundare, e triste e…Murii zidurilor de pe o parte i de pe alta aiț ș canalelor plâng ve nic stingerea ora ului. Un facchino publico,ș ș gondolierul, îi duse pe Grand Canale cântând o tristă canzona i-iș îndreptă spre San Marco. Ce triste e în arcuirile melodiei, ce triste eț ț sfâ ietoare-n sufletul lui! Proaspăt de teptat din reveriile lui, se speriaș ș la fiecare plescăitură a lope ii i refuză să viziteze San Marco, cu toateț ș insisten ele lui Chibici.ț

Totu i Chibici o luă cu el spre Pia ă. Era seară, lună dulce ca-nș ț poezia lui. Pia a San Marco era aurită de colbul lunii, prveli te de vis.ț ș Stătură pe-o bancă. Chibici scoase din geantă proaspătul lui volum de poezii i-i reciti ș Vene iaț :

S-a stins via a falnicei Vene iiț țN-auzi cântări, nu vezi lumini de baluri;Pe scări de marmoră, prin vechi portaluri,Pătrunde luna, înălbind păre ii.ț

Okeanos se plânge pe canaluri…El numa-n veci e-n floarea tinere ii,țMiresei dulci i-ar da suflarea vie ii,țIzbe te-n ziduri vechi, sunând din valuri.ș

271

Ca-n in irim tăcere e-n cetate.ț țPreot rămas din a vechimii zile,San Marc sinistru miezul nop ii bate.ț

Cu glas adânc, cu graiul de Sibile,Roste te lin în clipe caden ate:ș ț<Nu-nvie mor ii- e-n zadar, copile!>ț

i el era mort, un mort viu care nu mai reac iona în nici un fel înȘ ț fa a altarelor, a mozaicurilor i-a colonadelor africane. Absent fu i înț ș ș fa a statuilor i basoreliefurilor antice, i în fa a lui Crist, zămislit dinț ș ș ț ferecături zăm uite-n aur i-n argint i bătute-n perle i pietre scumpe.ț ș ș ș O rugă la poalele Mântuitorului în genunchi ar fi fost un gest ucigător de trist pentru cer irea unui dram de via ă pe care poetul n-o mai dorea.ș ț

Apoi Palatul Dogilor cu marea lui sală de consiliu i cu celebra-iș ponte dei sospiri, pe care altădată ar fi călcat-o ca un rege, memorând suferin ele atâtor martiri care-au trecut-o….Sau ar fi urcat în turnul Sanț Marco i-ar fi privit i s-ar fi bucurat de toată panorama Vene iei…Arș ș ț fi văzut cele o sută de insuli e, laguna, grădinile celebre i Palatul Regalț ș cu Rio del Palazzo Reale, sau bazilicele Redenttore, Santa Maria della Salute, Sf. tefan, Santa Maria Gloriosa dei Frari, San Giovani iȘ ș Paolo, cotitul Canal Grande în măre ia lui, pia a, pia eta i apoi mareaț ț ț ș topită în albastrul de azur al cerului…

-Chibici, vreau să merg să mă odihnesc!- îl rugă Eminescu, fără nici un interes pentru aceste minună ii.ț

Chibici tăcu, vedea i el pentru prima dată Vene ia i ar fi vrutș ț ș să-i colinde fiecare col i or, să-i admire frumuse ile. Îi urmă totu iț ș ț ș dorin a, doar pentru el venise. Chemă gondolierul i merseră la hotel.ț ș Adormiră amândoi până diminea a, fără vise.ț

Plecară apoi de diminea ă spre Firenze cu un ocoli pe la Milano,ț ș unde Chibici trebuia să viziteze un prieten. Cerul părăsit de negurile întunericului se trezi deodată luminat ca o imensă catedrală sub a cărei cupolă, se zbătea fantasticul Okeanos în ghearele ucigătoare ale mării. Marea, cu accente rubinii,strălucea în razele soarelui aspru de iarnă.

În gara din Milano, la coborârea din tren, Eminescu cu Chibici găsiră un ora mare, cu străzile Duomului animate, cu femei frumoaseș i copii zglobii. Cele ase sute de statui ale Duomului priveauș ș

indiferente la ei de pe piedestalele arabescurilor lor; pentru câteva clipe Eminescu avu impresia că aceste cohorte de sfin i înal ă un cor ceruluiț ț prin dantelăria gotică a clădirii. Chibici îl imploră să vadă bazilica

272

Santa Maria della Gra ie cu celebra pictură a lui Da Vinci. Acceptăț tăcut, privi Cina cea de taină, dar nu-i spuse nimic. Altădată s-ar fi dus la Scala i în fa a celebrei săli de teatru ar fi îngenuncheat i s-ar fiș ț ș închinat în fa a statuii lui Leonardo Da Vinci. Sau s-ar fi plimbat peț sub somptuosul Arco della Pace, ridicat în cinstea primirii lui Eugenio Beauharnais sau ar fi ascultat în sala Duomului corul martirilor, sub coloanele strivitoare, pline de măre ie, ale aceste minuni, acompaniatț de glasul trist al clopotelor de aramă.

A doua zi, bine îmbrăca i, se prezentară la poarta prietenului, darț Eminmescu nu voi să intre:

-Du-te, tu singur!- îi spuse lui Chibici. Eu stau aici în fa aț casei…. O să mă simt bine, iaca ce copaci fantastici sunt aici. i seȘ a eză pe o bancă sub cupola lor.ș

Revenit, Chibici nu-l mai găsi unde-l lăsase i alarmă autorită ile.ș ț Îl găsiră noaptea într-o osterie de la marginea ora ului, se ospăta singurș la o masă.

-Ce-i cu tine, Mihai aici? Unde te-am lăsat eu i unde teș găsesec?- l-a întrebat Chibici, bucuros că dăduseră de el.

-Vreau să mă duc în ară!- răspunse el scurt, fără a mai motivaț plecarea lui.

Supărat, Chibici se grăbi să ia trenul spre Firenze, inima Italiei, celebrul ora toscan, patria lui Dante Aligheri; aici fiecare piatră esteș purtătoare de legendă…Palatele din ora păstrează bogate comoriș artistice. În ora au stat aproape trei săptămâni; s-au plimbat pe valeaș râului Arno, admirând podurile lui celebre, au trecut prin Viale Carlo Albertino, ie ind în Pia a Beccaria i de aici în Câmpul lui Martie. Va fiș ț ș revenit în Viale Principe Eugenio, apoi în Viale Principe Amadeo, va fi trecut pe lângă Palazzo del Bargello i se va fi oprit în fa a casei degliș ț Aligheri, citind pe poarta de la intrare: Io fui nato e cresciuto sovra il bel fiume d’Arno alla gran ville. Î i va fi reamintit I el, mânat de dorulș ș de ară, de Ipote tii lui, meleagurile natale, acum înstrăinate…A stat iț ș ș a privit ore în ir mormântul lui, al acelui, <onorate l’altissimo poeta>.ș A intrat în bazilica Santa Maria dei Fiore, a privit, înspăimântat, la celebra cruce a lui Giotto I Fecioara de pe tronul lui Bartolomeu.ș

Spre sfâr itul plimbării lor, Mihai îl implora pe Chibici să pleceș acasă…

La sfâr itul lui marte, <seara, la opt>- nota laconic Maiorescu-ș <Eminescu reîntors cu Chibici din Floren a. Eu la gară, cu mai mul i.ț ț Mai pe urmă Chibici la noi, cu Rosetti i nevastă-sa, Kremnitz cu Mite,ș Burghele, Jacques, Slavici, povestind despre Eminescu…>

Povestind despre Eminescu…

273

78

D

or de primăvara românească i de mămăliga lui strămo ească, dor deș ș lutul care l-a zămislit, dor de manuscriptele lui care rămăseseră-n bătaia vântului pe la cine- tie-cine, dor de prieteni, dar mai ales de iubita luiș pe care n-o mai văzuse din vară, regretând ultima lor întâlnire când se certaseră furtunos…Toate aceste doruri i ura fa ă de Sibarisul care-lș ț otrăvise i-l istovise, făcură să-i reînvie nostalgia după ora ul celorș ș apte coline, Ia ul lui, care-l primise i altădată cu bra ele deschise…ș ș ș ț

i plecă spre Moldova de Sus spre o oază de lini te. EraȘ ș reeditarea unei alte primăveri de prin 1876 când se plimba cu iubita prin Copou, la grădina lui Pester sau aiurea, prin împrejurimile Ia ilor…Aceea i explozie de verdea ă i de veselie îl întâmpinase;ș ș ț ș muzicile cântau, grădinile de vară- i deschiseseră por ile, peste totș ț perechi de îndrăgosti i, ciripit de păsări, cafenele i cârciumi veseleț ș unde cântau lăutarii…

Via a poetului păru că reintră în normal; trase tot la vechiul luiț prieten, Miron Pompiliu i toată luna aprilie stătu la el. Apoi se mută înș casele lui Burlă…

Reîntâlnirea cu Veronica fu parcă un miracol; femeia nu se schimbase cu nimic, căpătase doar un plus de frumuse e…O frumuse eț ț care acum nu-i mai spunea nimic rătăcitului de via ă. Adesea colindauț după-amiezile amândoi prin Copou unde stăteau pe banca lor la umbra teilor ce le străjuise odinioară dragostea.

-Î i mai aduci aminte, Mihai, de acele clipe frumoase pe care leț petreceam altădată aici? Ce repede a trecut timpul…

Mihai, absent, privea trist în jos i tăcea; părea că-i dispăruseș orice afec iune fa ă de femeia pe care altădată o divinizase a a de mult.ț ț ș

-Da, Veronico, îmi aduc…-De ce e ti trist?ș-N-am nici un motiv să fiu vesel…Când mă gândesc prin ce-am

trecut eu…-Încearcă i uită…Acum i-a trecut i e ti cu mine!ș ț ș ș-Cum să încerc să uit, Veronico? Nu pot!…-Să-i mul umim bunului Dumnezeu că te-a readus la via ă…ț ț

274

-Mi-a trecut ca să-mi reapară…Căci boala mea e veche, e un morb care mi-a răscolit toată familia…

Adesea Veronica, fără să fie văzută, î i ascundea fa a între palmeș ț i plângea. Plângea soarta lui, dar i pe-a ei; dacă era sănătos poate căș ș

se căsătoreau. Oricum, acum era lângă ea; poate Mihai se va însănăto iș de-a binelea i poate unirea lor devine posibilă. Va rămâne în Ia i i vaș ș ș ocupa un post în învă ământ…ț

-Ce mai face fata ta cea mică, Virginia?-Vrea să-l urmeze pe taică-său, să se facă profesoară de fizică Iș

chimie!-E foarte bine!- tiin ele naturale au început să se caute… i ceaș ț Ș

mare, Valeria?-Mă bate la cap să se-nscrie la Conservator! E bună la canto iș

pian…Poate unde am ratat eu…Fata are talent, dar îmi lipsesc mijloacele materiale, Mihai!

-Ce bine e că tu mai ai aceste speran e; eu nu mai am peț nimeni…

-Cum nu mai ai pe nimeni? Cu tine e o ară-ntreagă, e Junimea,ț prietenii, eu…

-Pove ti! Nici la moartea lui taică-mio n-am fost! Cum i-o fi fostș i lui când mă tia pe mine-n spital?…ș ș

-N-aveai cum să te duci, erai doar bolnav…-Da, a a este…ș-Nebuna de Valeria vrea Conservatorul la Paris! i eu nu pot să-iȘ

asigur cursurile nici în Bucure ti…șScăpat din mâna Veronicăi, câteodată colinda, fie cu Petru

Grigoriu, fie cu Dogaru, junimi ti de mâna a doua, împrejurimileș Ia ilor i adesea mai mergeau i pe la câte-un birt i-i trăgeau câte-oș ș ș ș petrecere i atunci Mihai devenea vesel i cânta i povestea vrute iș ș ș ș nevrute sau î i blestema soarta i-l implora pe Dumnezeu să-lș ș primească în rândul monahilor ca biet călugăra . De nu, să facă cinevaș pomană cu el i să-i procure stricnină pentru a- i curma via a.ș ș ț

Nu-l uitase nici pe Creangă care i el acum era grav bolnav i cuș ș care se furi a de lume la Bolta Rece pentru a mai gusta din licoarea luiș Bacus care-i fericea i le aducea aminte de cele bune din via a lor.ș ț

Când s-a sărbătorit Răscoala lui Horea, Creangă, entuziasmat, a ridicat paharul i a strigat tare:ș

-Să închinăm paharul pentru Eminescu i poezia lui!ș-Uraaaa!- au strigat to i în cor.ț-Noroc, fra ilor!ț-Să ne vorbească Eminescu!- a striga cineva din mul ime.ț

275

Poetul, cuminte, s-a sculat i a închinat paharul pentru ăranulș ț român, cel năpăstuit de secole. Domnul avocat Osvaltd Teodoreanu, altădată, tot la Bolta-Rece, îi trimise lui Eminescu , care stătea singur la o masă, o sticlă cu vin prin birta . Eminescu i-o înturnă. Avocatul î iș ș luă inima-n din i i se prezentă personal cu vinul la poet:ț ș

-Lua i, domnule Eminescu, e vin de Cotnari, îl beau numaiț oamenii de seamă !

-Eu nu mă învrednicesc la asemenea vin, e făcut să-l bea numai domnii!- îI răspunse Eminescu.

-Da, a a este! Vinul acesta e numai pentru domni!- îI replicăș Osvald. Dar numai doi domni au căderea să-l bea:Domnul tefan celȘ Mare al Moldovei i domnul Mihai Eminescu!ș

Între timp, Veronica Micle, îngrijorată de soarta poetului care înde ise bodegile, merse la Bucure ti pe la sfâr itul lui august pentru aș ș ș solicita ajutoarele băne ti promise pentru Eminescu care începuse săș trăiască din mila publică. Voia cu tot dinadinsul să-l rupă de atmosfera întunecată în care intrase I să-l trimită pe malul lacului Cuialni chi, laș ț Odesa, la tratament. Cu acestă ocazie î I călcă pe inimă I-I solicită luiș ș Maiorescu o bursă de studii la Paris pentru Valeria.

Ofensat de tutela gazdei care-l tot dădăcea, Mihai, pe toamnă î Iș mută calabalâcul la Hanul lui Bacalu, într-o casă dărăpănată, rămasă pustie. Locuia la mansardă singur. I tot urcând I coborând schelăriaȘ ș ubredă a scărilor, căzu I- I rupse piciorul drept. A a se face că laș ș ș ș

începutul lui ianuarie, anul 1885, Eminescu se afla internat la spitalul Sfântul Spiridon, cu piciorul în gips, imobilizat la pat în compania bunului medic Gavrilescu, care-l între inea în discu ii, inându-I de urât:ț ț ț

-Cum mai merge cu piciorul, domnule Eminescu?-Hei, hei, domnule Gavrilescu, nu mai calcă iarbă verde piciorul

lui Eminescu!- răspundea poetul, din ce în ce mai sceptic.Auzind de noua ispravă, începură să-l viziteze prietenii; veniră

întâI Burlă I Miron Pompiliu. De sărbători veni I Veronica, înso ităș ș ț de fiica ei, valeria. ÎI aduse ziare I dulciuri. Acum poetul o revăzu peș Valeria, o tia un copil, acum, iată, crescuse aproape cât maică-sa I seș ș făcuse frumoasă tot ca ea.

-Are optisprezece anu, Mihai, e fată mare! Mi-a mo tenit talentulș meu, cântă la pian I face poezii.ș

-Nu, asta nu; să se lase de poezie…-Am intervenit cu domnul Maiorescu să-i acorde o bursă la Paris

la Conservator! - i?Ș

276

-Promisiuni! Cred că va rezolva… Să-mi arate că nu mai are nimic cu mine…

-Da…-Am vorbit i despre tine! Eu am insistat să mergi într-unș

stabiliment la Odesa!-Iar să plec?-Nu-i vorba de nici o plecare! Două săptămâni trec repede…|i-am

adus reviste să cite ti! Am publicat i eu o poezie i i-am închinat-oș ș ș ț ie! Vreai să i-o citesc?ț ț

-Cum să nu vreau, mai întrebi!Se a eză pe patul lui, despăduri ziarul i începu să-i citeascăș ș

poezia cu o voce scăzută, dulce i duioasă. Se ab inu să nu plângă, darș ț nu putu. Mihai o observă i-i dădură i lui lacrimile. Veronica î i terseș ș ș ș fa a cu batista i exclamă:ț ș

-O la vie! La vie! O mizerie! mizerie! Mai bine ne lua Dumnezeu pe amândoi!

Pe coridor se auziră pa ii Valeriei care venea s-o ia acasă.ș Auzind-o, Veronica se ridică, î i puse haina pe ea, î i luă la revedere deș ș la poet i plecă…ș

79

D

e i Mihai era convins că sănătatea lui nu mai putea fi recuperată, laș insisten ele prietenilor i mai ales a Veronicăi acceptă să plece la Odesaț ș la Sanatorul lui Iachimovici. Aici se plictisea de moarte. Făcea băi. iȘ multă, multă singurătate. În rest se coace-n glod la 30 de grade Reaumur. Îl exasperează timpul lung cât trebuie să facă o scrisoare până la el. Caută Sobornâi uli aț i n-o găse te. Ar citi i el ceva. Apoiș ș ș n-are nici bani. Să i se trimită cei 100 sau 110 ruble ca să plătească între inerea. Dacă n-are banii ceru i va cădea pe mâna pravoslavniceiț ț poli ii ruse ti care de-abia a teaptă să puie mâna pe biata lui pieleț ș ș bortilită de bube i boale. N-are nici o companie! Câ iva prieteni caș ț Zaharia, Bu ureanu, Drăghici i doctorul Max s-au întors în ară, numaiț ș ț el, cocostârc străin, măsoară cu picioarele lui arhioloage malurile Limanului.

277

În rest, ploi. Lumea se răre te. Cite te i el, când apucă,ș ș ș Neue freie Presse i-l preocupă întâlnirea celor doi împăra i la Kremsier.ș ț Cam misterioasă întâlnire! Singura mângâiere, tutunul. De i e i rău iș ș ș scump. Răbdare, singurătate i tutun…Stă la Hotel Strassbourg i n-are,ș ș sărmanul nici un ban de cafeneaua care-i face permanent cu ochiul. iȘ Rozalia, ah, Rozalia, frumoasa Rozalia, fata doctorului Iachimovici! A discutat cu ea în nem e te când a luat masa la doctor acasă. tie iț ș Ș ș engleze te i fran uze te! Ce timp macabru: noroi i ploi. Septembrieș ș ț ș ș trist. Nu se mai poate face nici băi. E frig. Umor macabru. Alei lungi cu drumuri pietruite i străjuite de pomi bătrâni, parcă ar fi castani, parcăș stejari…Stepă căzăcească, fără cai. i apă cât vezi cu ochii. Limpede iȘ ș lini tită. Nu ca Marea Neagră, nervoasă i voluptoasă iș ș ș schimbătoare… i poloneza Dange! O urmăre te cât poate; e o minuneȘ ș blondă!

După o lungă a teptare, prime te de la Veronica un jurnal cuș ș poezia ei, dedicată lui. Titlul: Lui x… El a devenit un X, un nimic, o necunoscută…

Vârful nalt al piramidei ochiul meu abia-l atinge…Lângă-acest colos de piatră vezi tu cât de mică sunt-Astfel tu-n a cărui minte universul se răsfrânge,Al tău geniu peste veacuri rămânea-va pe pământ.

i dore ti a mea iubire…Prin iubire pân-la tineȘ șSă ajungă i a mea soartă azi de soarta ta s-o leg,șCum să fac! Când eu micimea îmi cunosc atât de bine,Când mărea a ta fiin ă poate nici n-o în eleg.ț ț ț

Geniu tu, planează-n lume! Lasă-mă în prada sor iiți numai din depărtare când i când să te privesc,Ș ș

Martora măriri tale să fiu pân-la pragul mor iiți ca pe-o minune-n taină să te-ador, să te slăvesc.Ș

18 august 1885 Veronica Micle.

Cite te i râde: el geniu? El, acel colos de piatră, piramida care n-ș șo poate atinge ochiul ei? i dore ti a meaȘ ș iubire…A dorit-o odată, acum s-a năruit totul…

Apoi cale întoarsă: Odesa- Tighina- Chi inău-Ia i…ș ș

278

Se pare că o scânteie de sănătate tot i-a revenit căci acum începe să tălmăcească Gramatica sanscrită a lui Fr. Bopp; merge apoi la Cernău i la sora lui, Aglaia, i la întoarcere popose te la Suceava unde-ț ș și întâlne te vechi prieteni: pe tefan Dracinschi, pe tefureac, peș ș Ș Ș

Bumbac i pe Isopescu…șRar de tot lucrează i la Biblioteca centrală universitară din Ia i,ș ș

mai mult ca o consolare a anilor petrecu i aici…țNu după mult timp iar rătăce te seara pe străzi, gesticulând iș ș

vorbind singur ca un predicator budist despre rolul lui i-al lui Buda.șToamnă. Noiembrie. Frig. Eminescu e parcă un cer etor. O iaș

spre casa de toleran ă Café- Chantant. Frunzele copacilor se războiescț pe străzi, îngălbenite. Tot delir. Tot macabru. Cu bastonul lui, rămas de pe timpul schilodirii, acum în postură de războinic, love te gardurileș sau se luptă cu oalele din vârful ulucilor, luate drept capete de turci…Locatarii, exaspera i, îl identifică i-l dă pe mâna poli iei. Mihai leț ș ț strigă:

-Eu sunt tefan cel Mare al Moldovei! Domnul Moldovei…ȘPoli ia, aflând cine este, îl eliberează. De data acesta, cuminte,ț

merge spre Café-Chantant să- i caute o Evă cu care să se iubească…șMaiorescu, în stilul lui lapidar, î i nota, auzând despre el: <ș Eminescu decăzut cu fetele dela Café-Chantant…>

Intrată în panică, stăpânirea locală, puse pe doctorii Iuliano iș Bogdan să întocmească un raport asupra stării sănătă ii poetului iț ș hotărî să-l trimită sub pază la ospiciul de la Mănăstirea Neam u. i eraț Ș frig. i poetul tremura întruna. i to i plângeau de jalea lui. Burlă i-aȘ Ș ț ș lepădat paltonul i i l-a dat cadou. La Neam u deveni un necunoscut.ș ț Stă cu încă unsprezece bolnavi, dintre care unii foarte furio i…ș

Poetul nu- i dădea seama unde se găse te; era însă voios, cânta iș ș ș fluiera i discuta aprins cu ceilal i nebuni. Tratamentul era empiric:ș ț găle i de apă turnate-n cap i bătăi cu funii ude…ț ș

Prin ianuarie , când î i mai reveni, îi trimise lui Negruzzi oș scrisoare care-l scotea din lumea nebunilor: <Iubite amice, Î i trimitț deodată cu aceasta mai multe versuri, cărora, de i se par acceptabile,ț le vei face loc în Convorbiri… Îndealtminterea, mă aflu bine i sănătosș în mijlocul acestor mun i i- i doresc asemenea. Multe salutări d-lorț ș ț Maiorescu, Theodor Rosetti, Mandrea, Nica i sărutări de mâini d-șoareiș Livia. Cu tot respectul, al dumitale credincios amic M.

Eminescu.>Erau însă versuri scrise din memorie din alte timpuri…

279

79

ătulă de bârfă, de soarta nedarnică de a-l vede pe Eminescu umblând prin cârciumi sau decăzut în a a hal cu fetele de laș Café- Chantant, Veronica Micle hotărî să se mute în Bucure ti laș

Valeria, care se înscrisese la Conservator i-i urma cursurile.șS

Mai întâi pleca dintre amintirile care-o răscoleau la orice pas; aici î i petrecuse pu inii ani ai copilăriei , aici se măritase i- i crescuse celeș ț ș ș două copile, aici se înfiripase dragostea ei pentru Eminescu, aici î iș văzuse iluziile, toate iluziile, spulberate. Eminescu refuzase categoric propunerile ei de-a reveni în Ia i ca profesor… i-apoi, după boala lui,ș Ș hotărârea definitivă de-a nu se mai mărita….

Mai mult ca orice o durea răutatea lumii…Dacă până la căsătorie toată lumea o iubea i-o adula pentru felulș

ei de-a fi, pentru talentul ei revărsat cu atâta dărnicie pe scenele Ia ului,ș pentru frumuse ea i cumin enia ei, pentru bunătatea i simplitatea ei,ț ș ț ș după căsătorie i mai ales după idila cu Eminescu, cologele începuserăș să-i întoarcă spatele, lumea bună a Ia ilor s-o privească ca pe-o intrusăș în saloanele în care era invitat rectorul, un fel de broască proletară, o parvenită… Mai ales că farmecul ei fizic făcea furori prin saloane, având un mare alibiu în ochii bărba ilor…ț

Ea le sim ise pe toate i se blazase, închizând în ea i ură iț ș ș ș durere i iubire. i luase o mască: a indiferen ei i-a dedublării. Dacăș Ș ț ș mai adăugăm la toate acestea i tabloul sumbru al dragostei ei cuș Eminescu, se deschide o perspectivă sumbră a viitorului ei.

Din firea aprigă de ardeleancă nu mai rămăsese decât dragostea pentru cele două copile pe care voise cu tot dinadinsul să le facă o carieră i, în parte, izbutise, cu toate vicisitudinile de ordin materialș prin care trecuse, umilindu-se-n stânga i-n dreapta pe la mai mariiș zilei.

Fata cea mică, Flutura , cum o mângâia ea, mo tenise de la taică-ș șsău dragostea pentru tiin e, îmbră i ând cariera de profesoară de fizicăș ț ț ș i chimie.ș

Cu cea mare, cu Valeria, Nildi or, avea gânduri îndrăzne e: ceeaș ț ce nu realizase ea în via ă, voia să se întâmple cu această fată. Fata aveaț întradevăr stofă de artistă, întruchipa copia ei de pe timpuri: gra ie,ț frumuse e i talent. Picta, scria poezii, dar mai ales cânta foarte frumosț ș i adora pianul. Veronica avea ambi ia s-o vadă pe marile sceneș ț

europene. Nildi or avea ambi ii i mai mari, hrănite probabil i dinș ț ș ș

280

inten iile mamei, dorind să meargă la Paris, la Milano sau la Viena laț Conservator…

A adar Veronica se hotărî să părăsească Ia ul pentru totdeauna iș ș ș să vină în Bucure ti. Lăsă în urmă amintirea unui trecut peste care n-șavea să mai calce. Încă se mai gândea la o mezalian ă cu Eminescuț dacă- i va reveni din reveriile lui. Mutarea ei în Bucure ti, înș ș apropierea fostelor lui locuin e, însemna o apropiere de trecutul lor, deț urma pa ilor lui. Femeia nutrea gânduri mari în noua metropolă; dupăș ce scăpa de grija fetelor, voia să- i ia asupră- i îngrijirea poetului. Cuș ș căldura sa sufletească de mamă i de iubită de care poetul n-avuseseș parte, nici în al noulea ceas, dorea să se apropie mai mult de el, să-l urmărească, să-l hrănească mai bine i să-l adune de pe drumuri.ș

De i speran ele n-o părăsiseră, boala lui Eminescu lua propor iiș ț ț grote ti i de câte ori îl vedea, Veronica se îngrozea: nu putea săș ș suporte să-l vadă pe poet cu scripe ii min ii scăpa i, ea, care-l cunoscuseț ț ț în cea mai spendidă perioadă a vie ii lui…ț

Bucure tiul i se păru la început un ora unde putea să trăiască înș ș lini te i să se bucure de condi iile create în noua metropolă. Laș ș ț începutul toamnei îl găsi însă trist i sărac. Iarna căzu mai abitir ca înș Ia i i o găsi fără lemne i fără pregătirile de iarnă gata. Se statorniciș ș ș pentru câtva timp pe Calea Victoriei, 73, apoi se mută la o prietenă pe Strada Dreaptă, nr. 11, în plin centru, ajutată de Eufrosina i tefan Nei,ș Ș un mărunt consilier la Curtea de Casa ie, care o ajutară i la transportulț ș bagajelor.

Veronica vărui proaspăt camerele, la primul etaj, î i a ezăș ș mobilele modeste i în hol î i instală pianul de care nu se putea despăr iș ș ț nici ea, nici Valeria, care exersa în orele ei de studiu.

Timpul i-l petrecea citind, se abonase la cabinetul de lectură alș lui Haiman, un librar ce împrumuta căr i i la domiciliu i, de câte oriț ș ș dorea o carte bună, o găsea acolo. Frecventa i teatru care era foarteș aproape de locuin a ei, doar cobora strada Luterană i în câteva minuteț ș se afla în fa a clădirii teatrului. Fusese decurând la ț Nazat, comedia lui Negruzzi i Rosetti i-o încântase. A tepta cu înfrigurare fiecareș ș ș premieră, felicita arti tii i le închina i câte-o mică poezioară, cumș ș ș făcuse cu Aristi a Romanescu.ț

Aici nu mai era urmărită de toată lumea ca în Ia i, îi plăcea să seș poarte prin mul ime, să viziteze magazinele i adesea se confesa a eiț ș ț ț Nei- cum îi zicea ea- spunându-i tot ce avea pe suflet. Găsise o ocupa iț plăcută, î i transforma vechile rochii care nu-i mai veneau bine, fieș pentru ea, fie pentru fete. După amiază venea Valeria de la Conservator i-i povestea despre colege i profesori.ș ș

281

În luna martie zăpada se topi ca prin minune, soarele se arătă în toată măre ia lui, natura toată înflori, gâzele i păsărelele inundarăț ș parcurile, tinerii ie tiră la plimbare prin Ci migiu. Pe la sfâr itul luiș ș ș martie, într-o joie, Valeria întârzie, cum rar se întâmpla cu ea. Când veni pe seară acasă, trase la pian i începu să cânte…ș

-De ce vii tocmai acum? i de ce nu serve ti masa?- o întrebăȘ ș Veronica, iritată de întârzierea fetei.

Valeria părea fericită, n-auzi întrebarea maică-si i continuă săș joace degetele pe clapele pianului; sunetele se rostogoleau ca ni teș vietă i nevăzute pe jos, se alergau, urcau i coborau scări invizibile într-ț șun crescendo diafan…

-Mamă, îi sări fata în bra e Veronicăi, sunt îndrăgostită!ț-De cine, mamă?-Î i aminte ti de băiatul acela care m-a invitat acum o lună laț ș

teatru?-Da, ce-i cu el?-Azi mi-a spus că mă iube te! Treceam cu el prin Ci migiu i-iș ș ș

arătam nuferii pe lac i el mă opre te i-mi spune: <Valeria, te iubesc!>ș ș ș i m-a sărutat! Aveai dreptate tu, mamă, când îmi spuneai că întreȘ

dragoste i artă există o legătură tainică! Ce nu-mi reu ea altădată laș ș pian, astăzi am cântat perfect!

-A a e Nildi or! Ai dreptate…A a-mi spunea i Eminescu…ș ș ș ș<Cele mai frumoase poezii, Veronico, sunt scrise când înflorea dragostea noastră!> Citesc i recitesc volumul dăruit de el i-mi vine săș ș plâng când îl tiu cu mintea rătăcită la bolni a de la Neam u…ș ț ț

-Mamă, ia spune-mi când s-a îndrăgostit Eminescu de tine?-Crezi că mai tiu? Noi când ne-am văzut, eram deja îndrăgosti i!ș țDe curând Eminescu o rugase să- i strângă i ea, cum făcuse el,ș ș

poeziile într-un volum. Toată iarna lucrase la strângerea versurilor risipite prin hârtii i ziare într-un voluma . Avea experien a lui Mihaiș ș ț cu volumul din 1883 i dorea să fie un dialog al dragostei între ei doiș prin poezie. Contractase cu Editura I. Haiman apari ia căr ii i cam prinț ț ș ianuarie îi ie ise volumul. Era a doua bucurie a acelei ierni. Primaș bucurie venise din partea Valeriei care debutase în <Fra-Deavolo> pe scena Na ionalului. Ziarele îi lăudaseră vocea ei de mezzosoprană, oț voce caldă, plină de calită i interpretative. Acum, apari ia căr ii cu unț ț ț titlu simplu: <Poezii> o bucurase nespus de mult i primul exemplarș ie it din teasc i-l trimise lui Mihai Eminescu cu dedica ia: ș ț <Scumpului meu Mihai Eminescu, ca o mărturie de ne tearsă dragoste. Bucure ti 6ș ș februarie 1877, Veronica>

282

Prin martie îi apărură în Convorbiri literare trei muniaturi: Că astăzi…Lumea mare… i ș Amicului meu…De data aceasta era consacrată i ea ca poetă. Pusese fotografia lui Mihai pe masă i-oș ș privea adesea i se-nchina ca la un sfânt. Într-una din seri, o luă i-iș ș scrise pe verso câteva frânturi de gânduri în versuri:

Mă pierd uitându-mă la tine;Cuprinsă ca de-un farmec sfânt

i-n sufletul meu iar revineȘDorul ce-avui pe-acest pământ.

i c-un amor peste măsurăȘDesmierd frumosul chip al tău,

i uit c-a fost între noi urăȘi uit de câte sufăr eu.Ș

i te iubesc ca i atunceȘ șCu tot avântu-nchipuirii

i cu acea sim ire dulceȘ țCe-o dă trecutul amintirii…

80

aprilie 1887…Gara Pa cani. Pustie. i primăvară, o primăvarăș Ș care umpluse cu verdea ă toată natura. Doi oameni stau pe peronț i a teptă trenul: unul scund i gras, cu un pardesiu pe umăr, alș ș ș

doilea tot gras, dar ceva mai înalt…Primul este Ion Creangă i al doileaș Miron Pompiliu; amândoi veneau de la un Congres didactic de la Brăila i a teptau trenul de Neam să-l vadă pe Mihai care se întorcea de laș ș ț

bolni a de la Neam u i mergea la sora lui, Henrieta, la Boto ani.ț ț ș ș

8La sosirea trenului cei doi se sculară i a teptară cu emo ieș ș ț

coborârea lui Eminescu din tren. Îl zăriseră la fereastra vagonului iș Mihai nu schi ase nici un gest la vederea lor. Părea că nici nu-iț cuno tea. Era trist, privea spre depărtări într-un imens gol, parcăș dormea în picioare cu ochii întredeschi i.ș

-Breee, coane Mihai,îi întinse mâna Creangă să-l ajute la coborâre, mai bole ti matale mult pe la mănăstiri? Creangă nu putu săș se ab ină, plângea de-abinelea, îmbră i indu-l i sărutându-l…Sau, măț ț ș ș rog, glumi el, dorind să pareze triste ea care-l cuprinsese, i-ai găsitț ț

283

vreo curtezană de călugări ă care nu- i mai dă pas să mergi spre celeț ț lume ti?ș

Apoi urmă Miron Pompiliu, vechiul său prieten de la Ia i, fostulș secretar al lui Micle:

-Trăiască na ia, Mihai! Ce mai faci, măi frate, de ne-ai părăsitț a a?ș

-Curtezana mea de călugări ă e moartea, bădie Creangă!- grăiț Mihai pe un ton grav, care-i impresionă pe cei doi.

-Hai, lasă-ne cu sclifoselile i spune-ne ce mai faci i ce maiș ș gânde ti! i, hai, colea, peste drum să luăm ceva de-ale gurii i să neș Ș ș spui cum a fost căci, fe teleu-be teleu, am pă it-o i eu, sărmanul deș ș ț ș mine, i tot nu mă dau bătut celei cuconi e de călugări ă pe careș ț ț dumneata ai botezat-o moartea! D-apăi nici domnu Miron nu-i departe de noi, sireacul, i tot se uită după fustele nevestelor, bată-vă ciorile, căș n-a i fost i voi în stare să prinde i vreo muiere s-o lega i stâlp la casaț ș ț ț omului… tii că duduia Veronica a părăsit Ia ul?Ș ș

-Cum să nu tiu! Doar ne-am scris…șMerseră i se a ezară la masă la un birt din apropiere. Ar fi vrutș ș

să stea mult împreună, dar trenul îi zorea.- tii ce te rugăm noi, Mihai?Ș-Ce?-Ne-am vorbit i ne-am socotit să te luăm la noi la Ia i!- ziseș ș

Miron, rugător, ca nu cumva să-l supere pe poet. Căci biata Henrietă se va descurca greu cu tine! E mai bine la balamucul nostru de odinioară să mai retrăim clipele de atunci…

-Te rugăm, Mihai, insistă i Creangă, tu nu vezi că boierii de laș Bucure ti ne-au cam uitat?ș

-Nu pot, Miroane, nu pot , bădie, pu inele zile pe care le mai amț de trăit vreau să le petrec cu biata soră-mea, sărmana, destul am fost toată via a pribegit…ț

-Bine, Mihai, continuă Miron, dar noi am zis să nu fii o povară pentru domni oara…ș

-Cum o să fiu o povară când ea insistă demult să mă duc la ea…Ce, pentru voi n-a fi o povară?ș

-Cum o să fii tălică pentru noi o povară, coane Mihai? La mine ai u a deschisă oricând! tiut-ai, tălică, pe Tinca fandosită I bicisnică?ș Ș ș Când veneai tălică la noi, Tinca se sim ea ca-n raiul lui Adam!ț

Mâncară mici i băură bere rece ca odinioară la Arnoteanu sau laș Bolta –Rece. i vorbiră multe i mărunte…Ș ș

284

Poetul n-a cedat, îi promisese Henrietei să meargă la Boto ani laș ea. Surioara lui îi scrisese că-l va îngriji, să nu ducă grija zilei de mâine.

i a a Creangă, cu o adâncă triste e în suflet, î i luă adio de laȘ ș ț ș poet. Avea să-l mai întâlnească, au ba? După cum îl văzu, bănui că aceasta va fi ultima întâlnire. i-n privirile lui înlăcrimate se-ntrevedeaȘ un adânc regret i stranii presim iri. Se-mbră i ară i se sărutară caș ț ț ș ș fra ii…ț

Mihai Eminescu i cu Miron Pompiliu care se hotărâse să rămânăș i el la Boto ani, î i căutară de drum către urbea natală peste Vere ti iș ș ș ș ș

Bucecea iar Creangă rămase să ia trenul de Ia i.șAjun i pe peronul gării din Boto ani, Henrieta care-i a teptase, îiș ș ș

sări poetului de gât, plângând. Văzându-l, femeia î i revedea toatăș copilăria i- i aduna-n lacrimile ei toate amintirile familiei. Îi veni înș ș minte erban, doctorul, care murise la Berlin la Charite’, apoi Iorgu iȘ ș Nicolae, care i ei se duseseră, apoi Raluca, mama lor, care-i alintase iș ș le deschisese ochii-n via ă, apoi Gheorghie , care se prăpădise i el,ț ș ș asistat decât de către ea i neplâns de nimeni. Aglăi a n-o ducea nici eaș ț mai bine. Matei, ofi erul, colinda prin Muntenia schimbând garnizoanăț după garnizoană…Mihai fusese i el lovit de crunta lui boală. Ceș blestem din mo -strămo căzuse pe capul familiei lor?ș ș

Mihai ise păru slăbit, absent, trist, cu privirile rătăcite. O sărută iș el i i se umeziră ochii.ș

De la gară to i trei urcară într-o trăsură, Mihai cu Henrieta înț spate i Miron lângă birjar pe capră i străbătură Calea Na ională,ș ș ț urcând dealul spre biserica Sfântul Nicolae în prvirile localnicilor, care se strânseseră pe la col uri să-i vadă. Auziseră despre tragedia prin careț trecuse marele poet i acum se îngrămădeau să-l salute i să-l cunoască.ș ș

Casele Henrietei, cumpărate cu banii din zestrea ei de fată, proveni i din vânzarea Ipote tilor, erau risipite într-o curte cuț ș zaplazurile părăginite. Cele două cămăru e joase i se părură poetuluiț destul de bune pentru traiul lor; fa ă de locuin ele lui din Ia i sau dinț ț ș Bucure ti, care-l adăpostiseră temporar, în trecerea lui prin cele douăș ora e, care erau i mai jalnice.ș ș

Mihai, obosit de drum, se instală în pat i discutară ore întregi iș ș zile de-a rândul despre copilăria lor, despre familie i despre timpuri.ș

- tii, Mihai, că Bălăuca se ine la curent cu tine?- aduse HenrietaȘ ț vorba despre Veronica Micle. S-a interesat dacă ai venit în Boto aniș prin fie-sa, profesoara, care-i aici la liceu. Mi-a spus coana Eugenia că tot întreabă de tălică, vrea să te distrugă de tot femeia asta! Berecheta!

285

Mihai cuno tea aversiunile Henrietei fa ă de Veronica dinș ț scrisori. Acum încercă s-o oprească din asemenea discu ii:ț

-Tu, Henrietă, nu te mai lua de pe una- i-alta! Las-o pe Veronicaș în pace! Ea a fost i rămâne dragostea mea. Am iubit-o ca i pe tine, caș ș i pe mama. Tu nu po i în elege acest sentiment!ș ț ț

-Bine, Mihai, dar până acum n-a vrut să tie de tine!ș-De unde tii tu? Nu te mai lua după lume! Ce trebuia să-miș

facă? Are i ea problemele ei!ș-Acum când a auzit că te-ai înzdrăvenit se laudă pe la una i pe laș

alta că vrea să devină doamna Eminescu! Bruma aia de bani care i seț cad ie din ajutoare, i-i va lua i-i va da pe dresuri i pe ghiulele…Să seț ț ș ș fălească cu tine…

-Cine i-a spus?ț-Cum cine? Emilianca! Vorbe te tot ora ul…Se laudă fie-sa pe laș ș

to i!ț-Ce se laudă?- Ce i-am spus!ț-N-avea nici o grijă, Henrieto, că Veronica are un suflet nobil iș

nu se gânde te la astfel de gesturi! Dac-o ascultam, poate n-ajungeamș aici!

-Ba lumea zice că din cauza ei ai ajuns aici! Ea te-a pus pe butuci! Ai iubit o femeie care nu te-a meritat!

-Mai termină cu lumea asta! Pe mine mă interesează situa iaț noastră! Vezi- i i tu de sănătate, c-ai slăbit i te-ai îmbolnăvit!ț ș ș

Câteva zile n-au mai vorbit, l-a lăsat în pace pe poet!Venindu-i Familia, dădu de o poezie semnată de Veronica. O citi

i iar îi răscoli tot trecutul. Această poezie venea parcă de undeva dinș altă lume să-i tulbure clipele de fa ă:ț

De câte ori am tresăritLa fiece mi care,ș

Crezând că poate ai venitTu, dulce arătare.

i-apoi de câte ori am plânsȘVăzând că noaptea vine

i lampa singură o-am stinsȘIubite, fără tine.

O, dac-ai ti de câte orișNop i albe, nedormite,ț

|i le-a jertfit până la zoriSălbateca-mi iubire,

286

Măcar o clip-ai fi venitAdus ca de ursite

C-un sărutat să pui sfâr itșDurerii nesfâr ite!ș

A adar Veronica îl a teptase să vină la Bucure ti, tia că a plecatș ș ș ș de la Neam u, dar nu tia încotro o va lua…Dulcea arătare, dorită iț ș ș a teptată nop i în ir pentru a pune capăt durerii nesfâr ite cu un sărut,ș ț ș ș luase alte cărări…

Primit decurând, scoase de la capul lui volumul ei de Poezii iș începu să-l răsfoiască; citea din el ca dintr-o carte de rugăciuni…

81

a începutul lui iunie 1887, ora ul Boto ani se trezi în flăcări.ș ș Focul se apropiase de casa Henrietei i femeia îngrozită ie iseș ș din curte i striga i plângea după ajutor; oamenii erau însăș ș

preocupa i cu salvarea bunurilor lor i nimeni nu le sări să-i ajute.ț ș Femeia se întoarse în ogradă i, a a oloagă, cu picioarele ei de fier,ș ș începu să tragă de bunurile din casă:

L-Ie i, Mihai afară, se adresă ea poetului care bolea în pat, tu nuș

vezi că ardem ca obolanii? Ne-nghit flăcările!- plângea ea i-l imploraș ș pe poet să se scoale i să iasă în curte. Dar Mihai nu voia să tie ce seș ș întâmplă afară, gândurile lui trecuseră hotarul Nirvanei i colindau peș alte tărâmuri:

-Ce dacă vin flăcările? –se întreba el. Pentru mine ar fi cea mai frumoasă moarte! Rugul! Ca semn că l-am iubit pe Buda-Sakia-Muni… M-ar mântui de chinurile sfâr itului!ș

Henrieta se repezi la el i începu să-l tragă de mâini i deș ș picioare, plângând i blestemând. Până la urmă au sărit i vecinii i-auș ș ș localizat vâlvătaia: au venit apoi pompierii i au stins focul, darș Henrieta, destul de bolnavă, n-a putut să suporte emo iile i a căzut iț ș ș ea la pat. În casă la ei era un spectacol dantesc: doi bolnavi, în două paturi, încercând să se ajute unul pe altul…

Pe lângă boală, supărarea Henrietei crescu i mai mult când văzuș că Eminescu aflase că Veronica va veni la Boto ani la fiica ei. Femeiaș trimisese cu câtva timp în urmă pe Valeria la Paris i acum dorea sincerș

287

să-i fie de ajutor poetului. tia că sora lui e bolnavă i pe deasupra maiȘ ș e i îndărătnică i habotnică, împotrivindu-se cu înever unare căsătorieiș ș ș lor.

<Dragă Veronică,- îi scria Eminescu la Bucure ti. ș Uită totul. Nenorocirea care m-a lovit e destulă pedeapsă că n-am voit să te ascult. Ce via ă dezordonată am dus; toate sfaturile tale erau a a deț ș sincere, a a de bune, a a de drepte, încât dacă îndeplineam o parte dinș ș ele, azi n-a zace pe patul de suferin i. Amintindu-mi de bunătateaș ț inimii tale, simt remu cări de fapte din trecut. Ar fi o zi de sărbătoare,ș ar fi o mare plăcere ca să vii la Boto ani, să mă vezi unde sunt bolnav,ș i din minut în minut îmi a tept sfâr itul, căci pentru societate sunt deș ș ș

mult mort. Cu îmbră i ări prietene ti. M. Eminescu>ț ș șPrimind scrisoarea, Veronica se hotărî să plece la Boto ani. Traseș

la locuin a fetei pe Strada Sfin ii Voivozi, numărul 193, dar Virginia nuț ț era acasă. Se a eză pe o bancă în curte, în fa a casei. Se gândea cum vaș ț fi clipa când îl va revedea pe poet. Era luna când ei altădată mergeau la Văratic. i ce frumoase erau plimbările la Văratic cu Eminescu! AveaȘ dreptate Mihai, peste sufletele lor se a ternuse o lungă iarnă i totulș ș devenise amintire…

Veni i Virginia i-i sări maică-si de gât:ș ș-Flutura ul meu drag!- se bucură maică-sa când o văzu. Copilulș

meu cel singur i părăsit! Ce mai faci, tu, maică?ș-Ce să fac, mamă, Vin de la coală, avem cursuri i după amiazaș ș

i sunt ocupată toată ziua!ș-Ce se mai aude pe-aici, după nenorocirea prin care-a i trecut? Ceț

mai tii despre Eminescu? Ce mai face?ș-Ce să tiu? Că stă la soru-sa i sunt amândoi de plâns!ș ș

Intelectualii ora ului nu-l văd cu ochi buni de când cu articolul lui careș râdea de poe ii ora ului… Zic: <Să ne mai lase-n pace cu ajutoareleț ș lor…Unde e Maiorescu cu Junimea lui?> Dar lasă-i! Spune-mi ce mai tii de la Valeria? i-a mai cumpărat ceva de la Magazens du Louvre?ș Ș

Râseră amândouă. Î i aduseră aminte de anul trecut când Valeriaș i-a cumpărat o rochie de la Louvre Berbec, de pe Lipscani…ș

-I-am scris i Elizei chestia asta i s-a amuzat! O tii pe Eliza?ș ș ș Fosta mea colegă de coală…A rămas , sărmana, în Ia i.ș ș

-Valeria nu mi-a scris nici un rând de când a plecat, dar nici eu nu-i scriu! Să-mi mai scrie i ea odată prima!ș

-E ti încăpă ânată ca taică-tău! Nu mai am nici eu nici o veste deș ț la ea. Îi trăznise prin cap să plece la Milano să cânte la Scala, zicea că-i place Italia, că e patria muzicii…

-Tălică cum o mai duci singură?

288

-Cu a a, cu teatrul, cu poezia, cu cititul…Mă omoară gândulț ț când îl tiu pe Eminescu a a i nu pot face nimic pentru el…L-a lua laș ș ș ș Bucure ti, dar nu tiu cum să-l lămuresc…ș ș

-Vezi de treabă că nu i-l dă soru-sa! Acum te bârfe te-n totț ș ora ul. Nu te scoate din Berecheta i Bălăuca! A dat zvonul că e ti iș ș ș ș amoreza lui Miron: ea se chinuie să-i tămăduie i talică-i îmbolnăve ti!ș ș Lumea, mamă, e rea!

-Ia ascultă, dragă, mie nu mi-a păsat de lume niciodată! Nici când moare omul nu-l lasă în pace?

-Apropo: bine că mi-am amintit! Să- i dau ț Istoria i ș Psihologia că am terminat examenele…

- i ce-ai făcut?Ș-Le-am luat cu brio! <Sunte i fata domnului Micle?>- m-aț

întrebat pre edintele comisiei…ș-Atunci, felicitări!-Mul umesc! Am citit volumul tău i mi-a plăcut foarte mult: n-aiț ș

cumva să-mi mai dai câteva exemplare că-mi cer colegii…-Nu mai am, draga mea, poate voi scoate o a doua edi ie…țA doua zi se pregăti să meargă în vizită la poet: se îmbrăcă cu o

veche rochie, bleo, în pliuri largi i se privi în oglindă. O îmbrăcaseș prima dată la balul universitarilor, pe gustul lui Mihai care-i spusese că-i stă foarte bine-n ea. O comandase la casa de mode Nestor i apăruseș îmbrăcată cu ea la bra ul lui Micle, înso i i de Eminescu I Mironț ț ț ș Pompiliu. Toată lumea î i întorsese capul după ei. Eminescu cuș Pompiliu rămăseseră câ iva pa i în urmă. Ea se uitase după Mihai i elț ș ș zâmbise i-i făcuse un semn discret cu mâna, fâlfâind degetele în aer.ș Micle se retrăsese cu ardelenii lui de vorbă i Veronica rămăsese înș urmă. Imediat a venit Mihai la ea i i-a optit: < E ti fermecătoare,ș ș ș Veronico, un înger într-o mantie diafană! A tept să- i iei zborul…> <ș ț A teaptă mult i bine!>- glumise femeia cu el.ș ș

Acum nu-i mai plăcea; se îngră ase i rochia o încorseta, îiș ș ie eau, rebele, oldurile, burta i piep ii ca unei subrete care îmbracă oș ș ș ț rochie de căpătat. Pe lângă toate acestea i îmbătrânise, îi ie eau înș ș relief pe fa ă ridurile i pielea gâtului se îngro ase i se sbârcise. Î i po iț ș ș ș ț ț ascunde prostia, boala, iubirea, sărăcia,- zicea ea- dar bătrâne ea, nu!ț Este cea mai hâdă dintre relele legate de om.

La un moment dat avu senza ia că nu vede bine oglinda; luă unț prosop i o terse, luciul ei de apă adâncă i stătută îi prinse chipul i i-lș ș ș ș răsfrânse, arătându-i adevărate realitate. Totu i voia să aparăș neschimbată în fa a lui Eminescu.ț

289

Bătu la u a Henrietei pe la orele prânzului. A teptă câteva minuteș ș până când fierăria bietei femei se puse în mi care i ajunse la u ă. |ineaș ș ș u a încuiată, îi intrase în cap că Eminescu, într-o clipă de rătăcire, arș pleca aiurea. De altfel o mai pă ise. Îl mai adunase din cârciumi sau deț la marginea ora ului…Într-un timp visase că Eminescu a scăpat i, a aș ș ș nebun cum era,s-a dus la Ipote ti i a dat foc la conac i au ars to i; doarș ș ș ț Raluca scăpase-n căma a ei de noapte, fugind ca nebuna pe dea, spreș bisericu a lor…ț

-Copilă iubită!- o îmbră i ă Veronica. Bine te-am găsit, dragă…ț șHenrieta rămase perplexă când o văzu la u ă i-i dădurăș ș

lacrimile.-Bine-ai venit, doamna Miclea! Bine-ai venit să-l vezi pe

nenorocitul meu frate în ce hal a ajuns!Veronica o luă de bra i se îndreptară spre camera unde zăceaț ș

poetul.-Ce face Mihai?- o mai întrebă ea.-Cred că doarme! Noaptea n-are somn i doarme mai mult ziua…ș

Ce să facă, reluă ea răspunsul la întrebarea Veronicăi, refuză mâncarea, nu vrea în ruptul capului să mai mănânce, izbicni ea în plâns, e ceva mai bine ca la bolni a de la Neam u! Dar sunt clipe, doamnă,ț ț când nu mă mai în eleg cu el… i n-avem din ce trăi! Bruma lui deț Ș ajutor când îi vine, când nu-i vine…

Ajunseră la patul lui în care zăcea; dormea dus sub influen aț tranchilizantelor. Avea chipul dezolant, fa a palidă i trasă, nebărbierit,ț ș ochii mici, du i în fundul capului, părul mare, rebel, îi atârna pe ceafă.ș Era parcă un schimnic într-o chilioară părăsită care- i a teaptăș ș sfâr itul…ș

-Mihai!- îl strigă Henrieta. Treze te-te că avem oaspe i!…ș țEminescu făcu un efort i deschise ochii; nu- i veni să creadăș ș

ochilor că Veronica era în fa a lui. Pleoapele i se umeziră i cătevaț ș lacrimi alunecară pe obraz, apoi pe perină.

-Veronico!- avu el puterea să-i otească i-i întinse mâna lui s-oș ș prindă pe-a ei. Femeia îl îmbră i ă i-l sărută pe obraz i pe gură.ț ș ș ș Credeam că nu mai trăiesc să te mai văd!- continuă el, privind-o cu aten ie.ț

-Mihai, Mihai!- strigă ea numele lui, îmsemnând i implorare, Iș ș imputare, i durere, i iubire, sau poate toate la un loc.ș ș

i apoi urmară lungi tăceri de ambele păr i. Eminescu plânse caȘ ț un copil, inând mâna-i rece a lui în mâna Veronicăi. Peste făptura luiț trecu o boare de fericire, Veronica nu-l uitase, era la capul lui. Numai

290

un bolnav care- i a teaptă sfâr itul, gândea el, tie cât face să ai la capș ș ș ș în acele clipe pe cei dragi… i ea venise…Ș

-Când ai sosit, Veronico?-Am venit de ieri, dar am stat la Virginia. Nu tii că e profesoarăș

aici la liceu?-Ba da, tiu…Ce bine-mi pare c-ai venit…șRămaseră singuri; Henrieta ie ise afară i se apucase de treburi.ș ș

Veronica se a eză lângă Mihai pe buza patului.ș-Tu ce mai faci? Nildi or unde este?ș-E la Paris, la Conservator! I-a aprobat Maiorescu bursa…M-a

ajutat mult, aproape că regret ce i-am făcut altădată!-E un om nobil, nu ine ură! De ce n-ai dus-o mai bine la Viena?ț-Nu i-a plăcut ei! Acum e la modă Parisul… i tu ce mai faci?Ș

Mai bole ti mult?ș-Cred că boala mea o ia spre mormânt!-Hai, nu mai vorbi a a! Tu trebuie să te faci bine…ș-Să te-audă Dumnezeu! Dar… văd că picioarele mă lasă, mi se

coc din nou…capul iară mă doare…poftă de mâncare n-am…, într-un cuvânt sunt sleit, Veronico!

-Dar unde este, Mihai, optimismul tău de altădată? Suntem prea tineri să vorbim despre moarte…

-Tu ai dreptate, suntem prea tineri…numai că moartea nu ineț cont de vârstă…

-|i-a plăcut cartea mea?- se interese Veronica, văzându-i volumul sub pernă.

-Uite-o!- o luă el. O in sub perină i-o citesc adesea i-miț ș ș aduce aminte de nebuniile noastre. Ce mult regret că nu te-am ascultat!

-E bine c-ai ajuns la părerea mea. Dar cam târziu…Nu vezi că dumnealor te-au părăsit?

-Ai dreptate! Negruzzi nici Convorbirile literare nu mi le mai trimite. Mai spune-mi ce mai fac ei pe-acolo prin Bucure ti.ș

-Nu mă mai interesează! Când am apelat la Maiorescu cu bursa Valeriei, am vorbit multe despre tine… L-am rugat să-mi mijlocească o audien ă la Palat pentru bursă…Am să-l cert pe Jaques, ce naiba, aț uitat că tu i-ai făcut faima Convorbirilor? Te-au uitat aici, dragul meu, să trăie ti din mila urbei…Trebuie să facem ceva… Trebuie să mergi laș Bucure ti, oricum acolo ai mai mul i prieteni; trebuie să te mai vadă iș ț ș doctorii…Acum sunt i eu lângă tine, am scăpat de grija copilelor…șAm să mai viu pe la tine să mai discutăm căci mai stau pe la fată o săptămână! Cred că nu te superi dacă te mai vizitez?

-Cum o să mă supăr?

291

-Oricum, pe domnu oara o văd cam mofturoasă!ș-N-o lua în seamă, sărmana! Ea e bolnavă…Toată via a a trăitț

chinuită… i tu, Veronico, nu te-ai schimbat deloc! Tot frumoasă aiȘ rămas…

-Ai observat cam târziu! Altădată era primul compliment pe care mi-l făceai! Au trecut i peste mine multe…ș

-Altădată, altădată!- dădu Mihai din cap a regret.Apoi iar tăcură.Veronica privi prin cameră. Se întrebă în sinea ei dacă cel mai

mare poet al României merită o asemenea soartă; pe când nulită ile seț crailicesc în averi i-n palaturi…Era o cameră joasă cu pere ii burdu i i.ș ț ș ț Pe peretele dinspre răsărit străjuia o icoană pe care Henrieta o luase de la Ipote ti ca amintire de la părin ii ei. Sub icoană lumina ziua iș ț ș noaptea o candelă bătută-n fir de argint, iar deasupra iconi ei, un prosopț ărănesc cusut cu arnici o încadra ca un dublu evantai în ambele păr i.ț ț

Pe grinzile de sus se esuse păiejeni i bâzâiau, bezmetice, câtevaț ș ș mu te. Undeva, într-un col , Henrieta pusese în toamna trecută câtevaș ț mănunchiuri de busuioc să miroase frumos. Deasupra patului lui Mihai, pe perete, străjuiau înrămate fotografiile Ralucăi i ale lui Gheorghie …ș șÎn rest, sărăcie lucie… O masă schiloadă i un lighean din tablă.ș

-Mă întrebai de domnii din Bucure ti, răspunse Veronica cuș întârziere la întrebarea lui, acum au început plimbările la osea, amȘ văzut-o pe madam Ana la bra cu Maiorescu cu Marghilomanii…țTreceau la o sindrofie la Palatul brâncovenesc. M-am întâlnit i cuș domnul Slavici. Îi era tare dor de tine i m-a rugat să te iau la Bucure ti.ș ș Ora ul mi ună de noii veni i în capitală; alimentele i via a s-auș ș ț ș ț scumpit…

Henrieta aduse două dulce uri i-i rugă pe cei doi să servească.ț ș Voia să-i facă pe plac lui Mihai, să se simtă bine Bălăuca. Dar în ea fierbea sufletul de ciudă. Trăsese cu urechea i auzise de ruga Veronicăiș cu plecarea lor la Bucure ti i ardea să deschidă vorba. <Că ce, ea cuș ș cine mai rămâne? i cu ce mijloace de trai? Dacă pleacă Mihai, euȘ rămân vaide capul meu!>-gândea ea.

-Mai odihne te-te i tu, Henrietă!- o rugă Veronica pe un tonș ș dulce. Dacă ai ceva de făcut, te pot ajuta eu…

-Cum să n-am, coană Veronico! Am de spălat rufe. Apa e fiartă, eu m-a duce cu treburi până la drogherie…ș

-Du-te sănătoasă că spăl eu!Veronica î i trase peste rochie un halat alb i merse în antreu.ș ș

Aruncă câteva lemne în ma ina de gătit i se apucă de treabă. Henrieta,ș ș

292

cu picioarele ei boante, trânti u a i o luă spre strada principală,ș ș sprijinindu-se în cele două cârje…

82

are nenorocire a fost femeia asta pe capul lui Mihai, se plângea Henrieta Emiliancei despre Veronica când pe data de 12 aprilie 1888,

diminea a, plecară amândoi, cam pe furi , să ia trenul spre Bucure ti, ț ș ș iș se vede că s-a pus să-l scoată la capete. El o crede iș plânge …În a doua scrisoare vă mira i cum credeț Mihai pe doamna Micle. Nu vă mira i. Acest om iube te pe femeia asta- că numai moartea ar putea să-lț ș desfacă, iară în via ă nu este nimene în stare a-l face s-o urască. -ț Șapoi, dacă i-a putea eu descrie cu ce fel de maniere l-a luat,ț ș declarând fa ă cu persoane de cea mai bună condi ie din Boto ani, căț ț ș preferă să fie metresa lui Eminescu decât femeia unui prin …>ț

< M

Eminescu se instală în Bucure ti într-o casă veche la etajul trei, aș unui anume Herman Weinberger, cam în Pia a Teatrului Na ional…Găsiț ț pentru câtva timp sprijin la redactorii României Libere, oferindu-i două sute de lei lunar, bani pe care-i primea cu intermiten ă.ț

Veronica venea foarte des la el, avându-l permanent sub observare i interzicându-I excesele i distrac iile cu prietenii.Cuș ș ț junimistul mai tânăr, Nicolae Petra cu, se ducea adesea la teatru sau î iș ș mai omora timpul. Într-una din pauze se întâlnise cu so ii Kremnitz iț ș întrebându-l ce mai face, le răspunse că traduce din sanscrită. Mita îl întrebase de când tie el sanscrita. Eminescu, distrat, le răspunsese c-oș cunoa te dintotdeauna i le promise că-i va vizita. Erau semne căș ș scripe ii min ii iar o luaseră razna, observase doctorul Kremnitz. i chiarț ț Ș se întâmplă pe la sfâr itul lui ianuarie, căci după mai multe excapade, peș trei februarie oamenii de ordine îl înhă ară i-l duseră, sub excortă, laț ș Mărcu a.ț

Cei răspunzători de ospiciu arătau parchetului că spitalul nu-i poate hrăni decât pe bolnavii a căror între inere e plătită de primăriaț capitalei…Pe când săracul ce se nume te Eminescu…nu mai poate fiș inut în căutare…ț

La soma ia Parchetului, mai marii zilei, î i amintiră de pensiaț ș viajeră aprobată decurând i se alcătui un comitet de curatelă care să-iș drămăluiască banii. i de la Mărcu a îl mutară la Sanatoriul Caritas alȘ ț

293

doctorului u u, pentru un tratament mai eficace. Dar fericitul, cel cuȘ ț mintea rătăcită, aduna pietre din curtea Sanatoiului i se bucura ca regiiș persani, crezând că a dat de diamante I de imense bogă ii:ș ț

Atâta foc, atâta auri-atâtea lucruri sfinteȘ

Peste-ntunericul vie iițAi revărsat, părinte…

Într-o alterca ie cu nebunul Petrea Poenaru, poetul se trezi cu oț piatră în cap, rănindu-l grav i grăbindu-i sfâr itul…ș ș

În noaptea de 3 iunie 1889, Sanatoriul din strada Plantelor, nr.9, era cufundat în întuneric într-o stranie tăcere . Doctorul de gardă, obosit, se lungi furat de somn, în camera lui de gardă din capul coridorului, mul umit că to i bolnavii fuseseră pa nici. eful,ț ț ș Ș Alexandru u u, când plecase acasă, îi atrăsese aten ia asupra a doiȘ ț ț pacien i, un nebun adus decurând din provincie i Eminescu care veniseț ș de la ospiciul Mărcu a, ve nic distrat, alunecând într-un delir găunaticț ș i lugubru care-i puseseră pe doctori pe gânduri.ș

La ora trei, după miezul nop ii, se înseninase de-a binelea, afarăț era o noapte albastră, presărată cu puzderie de stele peste care răsărise majestos luceafărul de ziuă care tremura deasupra ferestrei zăbrelite a poetului. Eminescu se sculă cu dureri îngrozitoare de cap, vru iară să se culce, dar i se păru că alunecă într-un hău. Privi pe fereastra întredeschisă, dar nu mai fu în stare să mai vadă nimic; deschise cu etaș metalică de la u ă i strigă îngrozit, zbătându-se între reverie Iș ș ș luciditate:

-Doctoreeee!Strigătul poetului venea parcă de la un om încol it de fiare.ț-Doctoreeee! Doctoreee!-Ce este, domnule Eminescu, ce s-a întâmplat?- se auzi de pe

coridor vocea doctorului de gardă, deranjat din somnul lui, frecându-se la ochi.

-Doctoree, mă simt năruit, doctoreee!-Nu-i nimic, domnule Eminescu, trebuie să vă odihni i: să vă dauț

un pahar cu lapte să vă răcorească, după care vă rog să vă lini ti i!ș țEminescu luă paharul cu lapte i-l sorbi dintr-o înghi itură, apoiș ț

încercă să se lungească în pat. Doctorul merse în camera de gardă i seș culcă.; eful, doctorul u u, îl asigurase că nu trebuie să se teamă de unș Ș ț sfâr it apropiat al lui Eminescu. <Va veni un moment, sus inuse el,ș ț când Eminescu nu va mai cugeta nimic, nu va mai putea vorbi nimic iș

294

va cădea într-o prostra ie completă, care îi va lua darul graiului. Atunciț nici nu se va mai plimba…Dacă boala î i va urma mersul regulat, vaș mai putea trăi vreo trei ani; numai un caz accidental ar putea aduce o congestie cerebrală i să-l trăsnească pe loc.>ș

Poetul s-a lini tit întradevăr un pic, poate că a i dormit un timp;ș ș a visat ceva greu, o luptă cu acele fiare care se luaseră după el…După care a sim it că ceva s-a rupt în fiin a lui…A deschis ochii, a privitț ț cerul senin, stelele i luceafărul deasupra ferestrei zăbrelite, apoi l-aș apucat un tremurat greu i l-au inundat sudorile mor ii. U or-u or aș ț ș ș urmat o prăbu ire-n neant, sim ind o u urare în tot corpul, apoi un mareș ț ș i adânc întuneric.ș

Via a poetului se sfâr ise.ț șA fost găsit diminea a rece, în pat, a a cum adormise, numaiț ș

ochii deschi i trădau întregul zbucium al lui din acele clipe. Doctoruluiș i se făcu frică să mai privească luminile, care rămăseseră căutând parcă pe cineva i-i trase pleoapele peste ele, închizându-i.ș

În aceea i noapte nici Veronica nu avu stare deloc; mai întâi deș cu seară visă un vis. Că era prin pădure la Văratic. Se plimba singură; erau clipe dulci ale unei minunate i binecuvântate primăveri. Seara.ș Cu stele i lună. Culegea brebenei i albăstrele… i-i venise un dorș ș Ș nebun de Eminescu, care nu mai apărea. Clopotele se tânguiau la mânăstiri pentru vecernie. Ea singură-singurică prin pădure; urca spre Poiana |igăncii…Parcă acolo hotărâseră ei să se întâlnească. A ajuns. Dar Mihai nu era. Clopotele băteau mai tare. Glasul lor îi spărgea parcă urechile. În vale se-auzea jale, călugări ele plângeau pe cineva… <O fiț el, I-a zis ea, i-a luat-o la fugă spre mânăstiri… i după ea s-a luat unș ș Ș vultur cu ghearele desfăcute deasupra capului…Se lăsa din zbor i-oș ciugulea i-o gherăia…A a s-a trezit, cu inima în bătăi de ciocan… iș ș Ș n-a mai închis ochii. A coborât să bea un ceai să se lini tească. Seș sim ea sleită. Nu- i explica nici ea această stare nenorocită. Urmă apoiț ș un somn agitat… i ce noapte lungă, cât un an…Ș

N-a mai putut dormi i s-a sculat, a tras din sertăra ul ei o coalăș ș de hârtie, a luat tocul de pe masă u a început să scrie:ș

Raze de lună, Lui x…: <Ce n-ar da un mort din groapă pentr-un răsărit de lună!>

Ai zis tu, i eu atuncea, când pe-a dorului aripeșDu i de al iubirii farmec,- privind cerul împreună-ș

Noi visam eternitatea în durata unei clipe.

<Ce n-ar da un mort din groapă pentru-o jerbie de rază.>

295

Ce din lună se coboară i pământul îl atinge;șSă mai simtă înc-o dată fruntea că i-o lumineazăi că-n pieptul său via a cu căldură se răsfrânge!Ș ț

Sigur, noi credem că dânsul ar schimba cu bucurieA sa lini te eternă, pacea lui nestrămutatăș

Pentru-o rază de la lună, pentru-o dulce nebunie,Pentru-o clipă de iubire din via a de-altă dată.ț

Însă clipa de iubire zboară, zboară făr-de urmăi în locul ei amarul i pustiul ne rămâne;Ș ș

Ah! i ca să por i povara unui chin ce nu se curmăș țTu cu moartea ta în suflet te târă ti de azi pe mâne;ș

…………………………………………………..Dac-ar da un mort din groapă pentr-un răsărit de lună

A sa lini te eternă, eu a da de voie bunăș șToate razele de lună, toate razele de soare

Să te pot uita pe tine, să simt sufletul că moare.

Ziarele de după amiaza acelei zile umplură golul lor cu vestea zguduitoare…Veronica, fără să- i dea seama, merse la cutia po tală, luăș ș ziarul i rămase înmărmurită:< ș Anun ămț cititorilor no tri, una dinș ve tile cele mai triste i dureroase.ș ș Eminescu nu mai este! Aici lacrimile-i explodară uvoi, â nind ca dintr-un izvor destupat. ș ț ș Azi diminea ă la orele patru, nenorocitul poet, în urma unor lungiț suferin e, i-a dat ultima suflare în casa de sănătate a d-lui dr. u u.ț ș Ș ț Poezia românească, prin încetarea din via ă a lui Eminescu, a incercatț una din pierderile cele mai adânci sim ite.>ț

<A adar Mi icul meu, Eminul meu, nu mai este…- optiș ț ș Veronica printre lacrimi, numai pentru ea- a adar firul dragostei noastreș s-a rupt aici, Doamneee, Doamnee, ce soartă i-a fost dat! i ce povesteȘ de dragoste am trăit cu el!…> i începu să plângă i mai tare privindș ș retrospectiv tot firul dragostei lor, toate clipele fericite, toate nebuniile lor…

După autopsie i întocmirea actului de deces, corpul luiș neînsufle it a fost depus la Biserica Sfântul Gheorghe cel Nou unde seț perindară pe rând primul ministru Lascăr Catargiu, Mihail Kogălniceanu, Teodor Rosetti, Nicolae Mandrea, generalul Lahovari,

296

Titu Maiorescu cu doamna sa, tefan Mihăilescu, director în MinisterulȘ Învă ământului, colonelul Agiu, Steriade, Cerchez, doamne iț ș domni oare care-l plângeau, profesori, arti ti, ziari ti, studen i, elevi,ș ș ș ț oameni de rând…

Abătută, în giulgiul ei negru, Veronica Micle stătea mai la o parte, singură, privind figura schilodită a poetului, după autopsie. Fumul de tămâie i mirosul lumânărilor îi făceau rău. i n-avea stare,ș Ș doar din când în când î i făcea loc prin mul ime i mai ie ea la aer înș ț ș ș fa a bisericii i se-a eza pe-o bancă din micul părcule …ț ș ș ț

Prohodirea a fost cântată de preotul Bărcănescu. În glasul lui tragic se citea toată durerea de pe fe ele oamenilor. Mul imea toată,ț ț care se strânsese în curtea bisericii i pe străzile din jur, a teptând carulș ș mortuar, plângea amarnic via a lui nenorocită.ț

Sicriul era depus pe o pânză neagră, peste care erau presărate flori i ramuri de tei; o singură lumânare lumina catafalcul, iar lângă ea,ș între crengu e de tei, era depusă cartea lui de poezii, ț Lumină de lună, Convorbirile i ș Fântâna Blanduziei.

După slujbă, corul mitropolitan condus de Bărcănescu cântă cu adâncă jale Mai am un singur dor. Toată lumea rămase consternată, cu lacrimi în ochi i cu durere în inimi…ș

-Din partea familiei este cineva?- îl întrebă curioasă doamna Maiorescu pe so .ț

-Nu-i nimeni!- remarcă Titu Maiorescu rece.Grigore Ventura, prim-redactor la Adevărul îi inu necrologul.ț

<Fra ilor!- începu el mi cat profund- nu vă a tepta i la un discursț ș ș ț funebru! Sunt momente în care durerea nu- i găse te graiul, mai alesș ș când cela ce o resimte, n-a avut timp să se reculeagă….>

De fapt necrologul trebuia inut de Laurian, în numele prietenieiț lor gazetăre ti, dar întârziase i nimeni n-avea ceva pregătit. ș ș Pu ineț cuvinte, continuă Grigore Ventura cu un accent patetic în glas, vor fi doar numai slaba expresiune a durerii care a cuprins ara întreagă laț moartea lui Eminescu. Acel care zace aici înaintea noastră n-a fost al nimănui, ci al tuturor românilor: Nici noi, conservatorii, nici junimi tii, nici liberarii n-au dreptul de a revendica pe Eminescu, caș fiind numai al lor.

În adevăr, el a fost ziarist, a fost chiar dintre acei de frunte. Dar laurii nepieritori nu i-a cules ca soldat al condeiului, ci ca poet…Dar cununile ce acoperă acest sicriu dovedesc că în fa a lui nu suntț camarazi, ci admiratori.

Ele nu împodobesc ni te rămă i e în fa a cărora chiar fo tiiș ș ț ț ș adversari se închină. Nu! Ele apar in poetului Eminescu. i acesteț Ș

297

cununi pământe ti nu sunt nimic fa ă de cununa invizibilă,ș ț Dumnezeiască care va înconjura în veci amintirea sa.

Eminescu a fost mai ales poetul genera iunii actuale; el poate fiț privit ca cel mai mare talent poetic printre tinerii no tri poe i. Avântulș ț său l-a înăl at uneori până la geniu i dacă o crudă boală nu i-ar fiț ș tăiat aripile, de sigur el ar fi îmbogă it literatura noastră cu alteț podoabe nepre uite. Privind la opera care a făurit-o într-o via ă de 39ț ț de ani, oricine poate să- i închipuiască ce ar fi devenit Eminescu dacăș pronia cerească i-ar fi hărăzit zile lungi, dacă ar fi putut să ajungă în vârsta în care avântul tinere ii i talentul se completează prinț ș maturitatea ideilor i experien a lumii.ș ț

Operele lui Eminescu sunt doar cea mai dureroasă dovadă de ce |ara a pierdut întrânsul. Nu e de mirare că to i să-l plângem; darț lacrimile noastre, ale tuturor, se vor schimba în rouă roditoare iș binefăcătoare sub razele luminoase ce se va răspândi în soarele amintirii poetului iubit…>

După necrolog, sicriul a fost ridicat din biserică de către câ ivaț membri de vază ai Junimii i depus într-un car funebru, tras de doi cai.ș Carul funebru, simplu îmbrăcat tot în negru era împodobit cu coroanele ziari tilor de la ș Na ionalulț , de la Constitu ionalulț i de la revistaș Fântâna Blanduziei, o mare coroană a presei, o coroană a amicilor cu panglicu e negre i inscrip ii funerare, jerbe de flori, florile pe careț ș ț poetul le iubise atât de mult în via ă.ț

Veronica Micle, în durerea ei stinsă, se strecură discret prin mul ime, se apropie de sicriu i-i puse pe pânza neagră o cunună deț ș veronicu e, florile lor de nu-mă-uita, albăstrelele lor cu care Mihai oț desmierdase când dragostea lor puternică părea că va dura cât ve niciaș Lângă poet ea murmură numai pentru ea:

i te-ai dus , dulce minune,Și-a murit iubirea noastrăȘ

Floare-albastră, floare-albastrăTotu i este trist în lume…ș

Apoi femeia a urcat într-un cupeu, comandat dinainte, i aș a teptat ca să se pună în mi care cortegiul. Afară cerul se întunecase,ș ș începuse peste tot Bucure tiul o ploaie măruntă, un nor î i scutura u orș ș ș picăturile reci peste pământ, semn că i natura, îndurerată, i atât deș ș mult dragă lui, î i vărsa lacrimile pentru pierderea celui mai mareș cântăre al ei.ț

Cortegiul funebru, având în frunte un singur preot se puse în mi care pe strada Col ei spre Universitate. În urma preotului toatăș ț

298

asisten a pă ea împietrită. În fa a Universită ii, în dreptul statuilor luiț ș ț ț Eliade I Mihai Viteazu, Eminescu fu elogiat de fostul său prieten,ș Dimitrie August Laurian, care venise între timp i de studentulș boto enean, Calmuschi.ș

Profund mi cat, Calmuschi se adresa direct poetului cu unș discurs lung cu o voce care se tânguia, amintind de toate suferin eleț poetului. După frumoasa lui cuvântare, care-i robiră pe to i câtevaț minute, se stârni un murmur de admira ie în toată mul imea. Calmuschiț ț vorbise întradevăr ca un mare orator!

De a Universitate, carul mortuar, a luat-o spre Bulevard, trecând în Calea Victoriei, a coborât apoi Calea Rahovei, a urcat Câmpia Filaretului i Calea erban Vodă până la Cimitirul Bellu. Se făcuseș Ș aproape seară, picăturile de ploaie încă mai cădeau; undeva spre apus, soarele, printre nouri, î i arunca ultimele lui raze ro ietice peste teiulș ș din cimitir. Era un semn că i astrul zilei î i lua la revedere de la umbraș ș poetului.

Studen ii colii Normale, ase la număr, luară pe umerii lorț Ș ș sicriul i-l duseră lângă groapa săpată proaspăt sub un tei; patru dintreș ei îl coborâră u or în hăul pământului…Maiorescu cu câ iva prieteniș ț aruncară primii bolovani care sunară straniu peste cutia de brad, care-i purta rămă i ele pământe ti.ș ț ș

Vorbi apoi doctorul Neagoe, unul dintre fo tii prieteni de peș vremea studen iei de la Viena, aducându-i un ultim omagiu.ț

A a se terminară ultimele clipe legate de via a poetului!ș ț<Să doarmă în pace necăjitul suflet, avea să-i ureze fostul lui

prieten, Caragiale, care se sim ea vinovat pentru icanele sentimentaleț ș pe care i le provocase- Ferventul budist este acum fericit: el s-a întors în Nirvana…>

83

ilele de după moartea lui Eminescu i se părură Veronicăi un greu i lung co mar. Până acum trăia el i mai avea o speran ă.ș ș ș ț Acum se năruise totul…De ce mai trăia ea? Ce-o mai lega de

via ă i de tot ce-i pământesc? Merse zile la rând i plânse peț ș ș mormântul lui. Pleca pe seară, îndoliată, cumpăra flori i mergea laș Bellu la mormântul lui Mihai, stătea ore întregi îngenunchiată înaintea

Z299

mormântului i purta un dialog surd cu poetul. Dar veni Valeria i-oș ș găsi distrusă i-o îndemnă să plece undeva în provincie pentru a seș aerisi i a ie i din acest co mar.ș ș ș

Căldurile Bucure tiului se înte iră i via a devenea aici din ce înș ț ș ț ce mai apăsătoare. Veronica stătea ore întregi la masă i î i rememoraș ș tot trecutul ei…Cum trecuse cu maică-sa mun ii, prigonite deț autorită ile austriece din cauza lui taică-său…Cum se instalase la Târguț Neam i-o ajuta pe maică-sa la treburile gospodăre ti…Apoi plecareaț ș ș la Ia i, coala centrală de fete, episodul atât de nenorocit cu Maiorescuș Ș pe care acum îl regreta amarnic, nefericita ei mezalian ă cu Micle,ț cre terea feti elor, dragostea ei pentru Eminescu, marea i unica eiș ț ș pasiune…

Câteva zile la rând răscoli sertarele i- i strânse toate hârtiile ei,ș ș poezii nepublicate sau încercări neizbutite, ciorne de scrisori pentru Eminescu sau scrisorile lui pe care le păstrase cu sfin enie într-unț sertăra , sub cheie, ascunzându-le de indiscretele fete…Lua câte-oș scrisoare, începea s-o citească, î i amintea apoi episoade din dragosteaș lor, î i punea apoi întrebări care rămâneau fără răspunsuri…Câtăș fericire ar fi fost pe ei de se întâlneau atunci la paisprezece ani! Câtă fericire ar fi fost pe ei de se căsătoreau imediat după moartea lui Micle…Poate soarta lor ar fi fost alta!

Aduna rând pe rând scrisorile, le ordona pe date, le despacheta din plicuri, le întindea col urile, făce adnotări pe ele, apoi le împătureaț i le punea iară la loc cu grijă… După ce le strânse, le făcu pachet într-ș

o coală i le legă cu o pamblică ro ie, strânsă în cele patru păr i cu unș ș ț nod mare terminat în bucli oare.ș

<Aici este coresponden a mea cu Eminescuț - scrise ea îngrijit pe pachet, con tientă de valoarea acestor scrisori-ș o parte din scrisorile mele sunt aici, o parte a rămas la el. De voi trăi, voi scrie ceva relativ la fazele acestui amor trist i nenorocit, de voi muri, lumea să ierte:ș Toate relele ce sunt într-un mod fatal legate de o mână de pământ, cum a zis însu i Eminescu.>ș

Sub pamblică puse ca moto o scurtă poezioară, adresată ei într-una din scrisori:

Copil bălai cu ochi alba tri,șSimbol al vremilor eterne,Ah! ce perfidă este lumea,Nu vrea să tie de amor…șClădeam o lume de iluzii

Pe-aripi de corb croncănitor…

300

Luă pachetul cu scrisori i-l puse bine cu gândul ca atunci cândș va reveni din voiajul său să scrie totu i ceva referitor la acest amorș mistuitor…

Peste câteva zile chemă femeia din casă, o igăncu ă simpatică:ț ș-Pu lenghio!ș-Da, cucoană?-Fă-mi bagajele, dragă, că vreau să mă călătoresc! Plec la Târgu

Neam ; poate voi sta mai mult pe-acolo, să ai grijă de casă… tii ce teț Ș rog?

- tiu dacă-mi spune i!Ș ț-Să vărui tu toate camerele i să speli covoarele că s-au camș

murdărit!Veselă, Pu lenghia, că rămâne singură peste vară i se poateș ș

întâlni în voie cu prietenul ei acasă la Veronica, îi răspunse bucuroasă:-Voi spăla i voi vărui cu plăcere, cucoană…șAcum n-are să mai stea la poartă cu amorezul ei. Toată lumea de

pe strada Soarelui îi cuno tea…ș-Să vii peste o oră să- i dau o scrisoare să mi-o pui la po tă!ț ș-După ce storc rufele i le-ntind , vin!șVeronica se a eză la masă i-i scrise prietenei ei, Smarandaș ș

Gârbea, care era profesoară la Sinaia. Pe ea o mai avea. Voia să i se confeseze…Mai întâi vru să-i propună s-o viziteze la Sinaia, se sim eaț bine întotdeauna la ea; se gândi însă că Măndica poate va merge în vacan ă i ea va sta tot singură…La Târgu Neam avea totu i mai mul iț ș ț ș ț prieteni, erau doar meleagurile copilăriei ei! <Măndico, dragă, începu ea,Trebuie să- i anun cu toată părerea de rău moartea i chiarț ț ș îngropăciunea lui Eminescu. Prin o fatală coinciden ă tocmai în ziuaț când el murise, eu, fără să tiu, am scris versuri pe tema< Ce n-ar daș un mort din groapă…> i pe care le-am publicat în< România>…ș Nu-i mai spusese de visul care-o torturase toată noaptea: acel vultur cu ghearele întinse spre ea. Nu-i mai spusese nici de coinciden a stranieț din ziar: pe aceea i filă cu poezia se relata reportajul mor ii luiș ț Eminescu…

<…gânde te-te,ș continua ea, de un an de zile n-am făcut un vers cât de infim i în ziua aceea m-au cuprins un fel de friguri i în douăș ș zeci de minute a fost făcută…>

Părăsirea Bucure tiului se lăsă în sufletul ei cu adânci păreri deș rău că nu făcuse totul pentru Eminescu…Acum părăsea i loculș mormântului său. În cele două săptămâni, cât trecuseră de la moartea lui, îi pusese în fiecare zi pe mormânt flori i câte-o lumânare, acum nuș mai putea…Cine-i va mai aprinde i lui o lumânare la cap? Ea îi vaș

301

aprinde făcliile pe umedul mormânt în sufletul ei…Îi va aprinde o tor ăț care va arde mereu-mereu…

Dar părăsirea Bucure tiului îi făcu i bine căci, după moarte,ș ș lumea începuse s-o arate cu degetul ca singura cauză a nefericirii poetului, urmare a colportărilor a fel de fel de legende, una mai năstru nică decât alta, despre ei de către junimi ti…ș ș

La plecare î i luă la revedere de la camerele ei, sărută pozeleș copilelor i pe-a lui Mihai pe care-o puse în sertar cu pachetul deș scrisori i-i mai reaminti femeii din casă de cură enie…ș ț

Din Bucure ti luă trenul spre Pa cani. În diminea a aceea seș ș ț lăsaseră călduri mari, sufocante, un fel de pâclă care te îneca. Se-a ezăș la geamul cupeului, a a cum îi plăcea ei, să-i defileze prin fa ă câmpia,ș ț pădurea, mun ii, satele. În compartiment mai călători cu o doamnă careț mergea la Foc ani. Doamna dormi tot timpul i Veronica, cu geamulș ș întredeschis, privea în depărtări i se gândea aiurea legănată deș zgomotul plăcut al ro ilor de tren…ț

La Pa cani se urcă într-o diligen ă i-l rugă pe birjar s-o ducă laș ț ș târgu Neam printre ocoli ul dealurilor, când domoale, când abrupte,ț ș care altădată i se păruseră ni te tărâmuri de vis…. Merse câteva oreș urcând povârni ul Pa canilor cu ochii pe măre ia mun ilor din zare, lăsăș ș ț ț în urmă Câ te tii, tăie cu erpuiri u oare drumul prin Mo ca, Criste ti,ș ș ș ș ț ș Timi e ti, Plăie u, Gra i, până hăt-departe în negura caselor de târg aleș ș ș ș Cetă ii Neam ului, care se zărea spânzurată pe coama dealului, martorăț ț a altor timpuri…Calea era grea, plină de grohoti uri formate din piatrăș spartă, caii înaintau greu, ferindu-se de spărturile zgrun uroase aleț pietrei. Trecu prin Hmule tii lui Creangă la ceas de seară, când soareleș se lăsa la chindie i cuco ii sus pe garduri anun au cu trâmbi ele lorș ș ț ț sfâr itul acelei zile obositoare. Erau locurile ei preferate, copilărise aiciș lângă Ozana i i se întipărise pe retină pentru toată via a… Oare cum vaș ț fi atunci când va închide ea ochii pe veci?- se întrebă, venindu-i în gând ni te idei năstru nice… Nu cu imaginea acestor meleaguri se va duceș ș ea în mormânt? Pe Calea Vânătorului casele de drani ă se răriseră iț ș crescuseră ca ni te săge i cu vârfurile pe cer plutele albe i pădurea deș ț ș mesteceni care fo nea u or, optit, un cântec de adormire…ș ș ș

Fiind foarte obosită, trase la mitocul Frevoniei Sârbu, din chinovia Filioarei i peste noapte se odihni la ea. Noaptea i se păru unș lung chin; de i obosită, nu închise ochii nici un pic! Tot îl vedea peș Mihai cu fa a schimonosită pe catafalc cu ochii închi i, ca un Cristț ș izgonit de pe cruce i părăsit la margine de drum. Ca un proscrisș aruncat la câini…<Gonit de toată lumea, prin anii mei să trec…>- î iș

302

amintea Veronica frânturi din poeziile lui. <Nevrednicu-mi cadavru în uli ă l-arunceț …> Erau cugetările lui, rugăciunea unui Dac blestemat…

A doua zi puse de i se pregătiră două camere lângă biserica Sfântul Ioan, lângă fântâna cu apă rece i limpede de vizavi. Maicile-iș culeseră măghiran i-i puseră-n fereastră, lângă el aranjară meri rota i iș ț ș tulpine crude de molid, aducând miros proaspăt din Valea Fecioarelor. Câteva zile stătu singură în cerdac în haina-i de doliu, apoi le povesti măicu elor cum murise Eminescu acolo la Bucure ti i cum colindaseț ș ș ea cu el aceste meleaguri…Începu să lucreze la un album în care transcria versuri proprii în dialog cu poeziile lui Eminescu, dedicate ei i înso indu-le de comentarii. Câteodată nota pe câte un petec de hârtieș ț

frânturi de versuri pe care i le mai aducea aminte sau le însăila acum:ș Tot e vis…Ca un cântec trist de jale din pustiul amintirii,Ca o searbădă icoană luminată de departe,Astfel tristă, mohorâtă, e arena omenirei,Unde omul se nutre te cu himera nemurirei,șUitând că nimic din via ă nu mai vine după moarte…ț

84

una august veni peste codrii Văraticului cu mari călduri i cuș zile secetoase; iarba verde, stropită parcă cu le ie, se legănaș bătută de adierile lene e ale unui vânt cald acolo în Poiana |ș

igăncii.L

Veronica, singură, mai tristă ca oricând, se a eza jos pe iarbă oreș întregi i privea în gol, bântuită de gânduri negre, în acea tăcere aș zilelor de vară când numai soarele mai este stăpân pe natură… Gâzele bâzâiau zănatic i se strângeau bezmetice de sete pe firi oareleș ș pârâia ului obosit care surgea agale din mun i. Femeia savura acelș ț peisaj de basm, sorbind mirosurile de aglice i de sulfină, amestecate cuș damf de tămâie de la mânăstiri; pârâia ul de apă, firav, aluneca la valeș în reflexe jucău e de lumini argintii, în razele soarelui…ș

Se gândea la scrisoarea ei către Smaranda Gârbea, prietena ei, oare ajunsese la destina ie? Îi scrisese chiar pe 1 august i îiț ș comunicase scumpei ei prietene că Virginia venise la ea la Văratic cu falca umflată din cauza unei măsele…Că luase chinină să-i treacă iș acum îi mai rămăsese doar ni te bubi e pe buze… O ruga pe Smarandaș ț

303

să-i trimită fratele ei, doctorul, o doză de picături de arsenic… i-oȘ invita să vină i ea s-o vadă…<A a moartă, î i continuă ea gândurile,ș ș ș cu rochia aceea albastră, pe catafalc, între flori…Ca un înger… Să zboare u or spre Eminescu…Doamneee, cum vor fi acele clipe?…>ș

O trezi din gândurile ei o călugări ă care trece cu o doni ă plinăț ț cu apă pe carăruia din dreapta; silueta ei în acel décor de lini te iș ș singurătate îi păru Veronicăi o apari ie stranie…ț

Odată, demult, aici se legau visele lor dulci de dragoste iș oglimda râului le prindea chipurile lor împreunate i le legăna în valuriș până când Mihai arunca câte-o piatră i spărgea luciul apei în cioburi deș oglindă.

Acum Veronica se plimba singură pe aceste meleaguri, altădată bătătorite numai de ei; se a eza ore întregi pe câte-o buturugă iș ș rămânea încremenită cu gândurile rătăcite. Ea, care odinioară căuta compania oamenilor, acum fugea de lume ca o sălbatică, ca o puritană jurată să nu-i păteze amintirea celui ce-o iubise atât de mult…Adesea îi veneau ca un laitmotiv în minte versurile lui pe tema mor ii i acumț ș versifica i ea pe acelea i motive în metrica lui:ș ș

O moarte vin de treciPe inima-mi pustie… i curmă-a mele gândurișS-aud cum uraganul mugind în grele cânturi,Se plimbă în pustie mânat de aspre vânturi,Mi-e dor de-un lung repaos…Să dorm, Să dorm pe veci.

În lini tea-mi eternă, să am sub lespezi recișUn somn fără de vise, un vis fără suspine;N-a tept nici recompensă, n-a tept lumini divine,ș șAcestea-s toate basme, sunt toate vis himeric;Via a-i licărire ce piere-n întuneric.țDestul…a vrea repaos…Să dorm…,ș Să dorm pe veci.Apoi adăugă ceva mai jos, ca o stranie presim ire:ț Poiana |

igăncii. 1 august 1889Femeia, îndoliată, rătăcea abătută, cu un toiag în mână, ziua

întreagă, locurile pe unde odată î i purtaseră ei pa ii. Trecea prinș ș brani tea cu mesteceni, prin pădurea lor de argint, cum o numise atunciș Mihai, i privea, printre lacrimi, luciul acela alb, jucău , al frunzelor deș ș mesteacăn în mii de reflexe, părând, parcă, un décor de poveste din povestea lor de dragoste, atât de frumoasă!

304

Fugea apoi repede să gonească umbrele pe cărările Filioarei, reintrând în Văratic i urca dealul spre o chilioară dosnică care, cu aniș în urmă, fusese închiriată i lui Eminescu i în care, acum era cazatăș ș fiica ei, Virginia, bolnavă i ea, sub îngrijirea maicilor din mitoc i aș ș doctorului din Târgu Neam . După ce află ve ti despre fată, plecăț ș înapoi la vale, ceva mai bucuroasă că fata î i recăpătase sănătatea.ș Ochii ei umezi se înseninară dintrodată, plini de o lumină sălbatică, fa a- i căpătă ro ea a de odinioară i uitându-se-n dreapta i-n stânga iț ș ș ț ș ș ș asigurându-se că nu e văzută de nimeni, începu să cânte cântece de jale i roman e cu vocea ei de filomelă.ș ț

Maicile de prinprejur stăteau pitite printre bosche i i-i ascultauț ș glasul ei duios, cum se tânguia-n adevărate bocete i plângeau i eleș ș soarta femeii, atât de crunt lovită.

După ce cântă câtva timp, atrasă de acel loc misterios, plecă iară, pe firul micului pârâia spre Poiana |igăncii. i î i aduse aminte cumș Ș ș stătea cu poetul în iarbă, la umbra brazilor i-i povestise aceaș întâmplare cu Megaluza i Constandin. De oboseală, se a eză pe oș ș buturugă i privi, ca odinioară, oglinda apei, care aluneca u or la vale.ș ș La început avu o ame eală u oară, nu- i dădu seama ce se întâmplase cuț ș ș ea; dădu totul pe valurile mi cătoare ale apei…Auzi apoi un vuietș puternic în urechi. Î i întoarse iar privirea pe luciul apei i văzu deodatăș ș în legănările valurilor figura stranie a lui Eminescu. Avea fa a întoarsă-țn sus, tot cu chica lui, i ochii lui, i buzele lui…<Să fie halucina ie?-ș ș ț se întrebă ea. Nu se poate, era Emin…Mi icul ei drag…Scumpul iț ș iubitul ei Emin, Titi al ei, Băie elul ei iubit…>ț

Păru că vedenia leagă cu ea un dialog. i auzi prin vuietul dinȘ urechi câteva cuvinte, era vocea lui groasă de bariton, ie ită parcă dinș pământ, erau cuvintele poetului, clare, optite la ureche: <Dulcea iș ș draga mea copilă, ce faci tu în acestă singurătate? Veronicu a mea…>ț Ea îi răspunse: <A tept să vin la tine, Mi icul meu…> i figura lui aș ț Ș dispărut, înghi ită de apă. Când se trezi, începu să tremure i săț ș ame ească i mai rău…Eminescu se întorsese ca strigoii s-o ia i pe eaț ș ș cu el. <Ce faci tu în această singurătate?>- mai stăruia în mintea ei acea stranie întrebare… i răspunsul ei: <A tept să vin la tine…> Ce a tepta?Ș ș ș Acel nenorocit arsenic care nu mai venea? Clipe prielnice să se-mbrace-n armuri îngere ti i să zboare spre înaltul zării, acolo undeș ș străluce te el noaptea? Să urce pe scări de mătase-n imensitatea albastrăș i să-l întâmpine cu ruga ei, ca odinioară: <Cobori în jos, luceafărș

blând…> Într-o muzică de sfere i îngeri?…și iar privi oglinda apei.Ș

305

i văzu cum peste chipul ei se suprapuse chipul poetului într-unȘ straniu surâs, mai mult rânjet…Râdea întruna… Îi auzea hohotele de râs care se vărsau peste toată pădurea. i pădurea le fura ecoul i leȘ ș multiplica…

<Strigoii vin imediat după moarte, gândi femeia, se întorc pe pământ să ademenească fiin ele iubite i să le ia cu ei. Doamneee, ceț ș frică, Doamneee, ce singurătate!> i începu să ipe tare i să fugă ca oȘ ț ș nebună de acele imagini înfrico ate…ș

Ecoul ipetelor ei se prelungi până la mânăstire. Câteva maici deț la mitocul din apropiere, alarmate, fugiră spre locul cu pricina. i oȘ găsiră aproape de râu, pe-o paji te verde, căzută în ne tire pe iarbă.ș ș Fugise cât fugise i căzuse, ame ită…Inima-i bătea puternic, mâinile iș ț ș picioarele i se răciseră, fa a i se îngălbenise, sufla greu, gura-i eraț încle tată, buzele vinete i uscate…ș ș

Privea fix ca un bolnav de epilepsie i rar de tot avea mi căriș ș dezordonate din corp, zvâcniri necontrolate ca poseda ii…ț

Maicile o frecară cu o et pe mâini i pe piept, apoi o luară peț ș bra e i-o adăpostiră într-o chilioară din apropiere…ț ș

85

Căldurile de peste zi trecuseră, se lăsase o răcoare binefăcătoare peste pădure; ferestrele larg deschise ale chilioarei aduceau aer proaspăt, îmbălsămat cu mirosuri de busuioc i de ră ină. Călugări eleș ș ț care-i călcaseră casa, curioase să vadă ce mai face doamna Micle iș dacă s-a însănăto it, aduseseră flori i le puseseră într-o ulcică:ș ș măghiran, aglice, maci, izmă i busuioc. În grădină florile veseleș zâmbiau acelei seri, udate de mâinile harnice ale călugări elor. Molidulț din fa a casei, sădit cândva, într-o vară, de mâna lui Micle, cândț fuseseră caza i aici, crescuse mare, acoperind cu umbra lui fereastra dinț fa ă.ț

Veronica se trezise din lunga ei agonie în pat; privea camera cu ochii roată de jur-împrejur, în col ul din dreapta, spre răsărit, vegheaț Preacurata cu pruncul în bra e, sub care lumina pal o candelă bătută-nț fir de aramă, sprijinită-n cui de o cruciuli ă. Pe peretele din fa ă erauț ț puse două prosoape mari, ărăne ti, sub ale căror arcade Valeria puseseț ș chipurile lor când erau mici, înrămate proaspăt la Piatra. Un opai pusț pe masă încă mai pâlpâia stins, aruncând umbre jucău e pe perete.ș Maica Frevonia veghea, îngrijorată la capul Veronicăi i din când înș

306

când îi mângâia fruntea i i-o tergea de sudoare cu un prosopel deș ș bumbac, apăsat de degetele ei aspre i osoase.ș

-Miacă Frevonio, îngână Veronica stins, ce-a fost cu mune? Tare sunt mâhnită…

-Nu tie maica, duduie Miclea! Dar ai slăbit tare rău! Mai staiș locului, nu mai colinda toată ziulica cât e de mare potecile noastre pustii…

-Mi-a fost frică, maică Frevonio! În apa aceea blestemată l-am văzut pe Mihai sub formă de strigoi!

-Prostii, maică! Închină-te la Dumnezeu! Vedeniile sunt închipuiri deavole ti…Sau poate-ai adormit i-au fost vise…ș ș

-N-au fost vise, maică, l-am văzut cu ochii mei…-Poate-ai a ipit, duducă Veronico, poate te-a furat somnul c-amț

auzit că nici azi-noapte n-ai dormit…Tot lucrezi la albumul dumitale iș neglijezi somnul i masa…Cuconu Mihai nu putea să te viziteze ziua înș chip de strigoi; strigoii se lasă seara în casele oamenilor…

-El a fost, maică Frevonio, că se-apropie cele patruzeci de zile de când a murit…

-Mai taci, duduie Veronico, din gură! Odihne te-te! Are să- iș ț aducă maica Frevonia plachie cu smântână i-o fleică de carne perpelităș pe jar cu vini or din beciul mitocului…Lasă mor ii, tale n-ai auzit:ș ț mor ii cu mor ii, viii cu viii! Rânduie te- i via a cu cei vii că ai celeț ț ș ț ț copile să le rostuie ti!ș

Avea dreptate, maica Frevonia, dar nu putea să- i revină. Gustăș ceva din bunătă ile aduse i se mai întremă, sculându-se între perini.ț ș

În a doua seară chilioarele Veronicăi erau pline de oaspe i;ț auziseră i ei de pă ania femeii i veniseră s-o vadă i să-i ie de urât.ș ț ș ș ț Din Roman sosiseră so ii Curelaru, din Ia i veniră cuno tin e de-aleț ș ș ț profesorului, colege de-ale ei de la coala centrală de fete i multeȘ ș admiratoare. Se întinsese în mitoc taifas mare, Veronica auzi ve ti de laș Ia i, discutară despre noua capitală, cum a fost înmormântarea poetului,ș cum trăise el singur, părăsit de to i; le povesti i obsesia ei din Poiana |ț șigăncii, auzi ve ti despre rudele ei de la Roman…ș

După masă oaspe ii plecară i Veronica rămase singură să seț ș odihnească. Se trânti în pat obosită de-atâtea discu ii i încercă săț ș închidă ochii. Închise gemurile să nu mai audă nimic, puse un cearceaf în cap să se ferească de lumină i încercă să doarmă; insomnia care-oș tortura de câteva zile totu i nu-i da pace. Îi reveni în minte o scenă de laș seratele ei literare. Eminescu, pe scaun în fa a ei, citea o poezie,ț privirile lui discrete o învăluiau i ea se ru ina i punea capul în jos.ș ș ș <Să nu mai faci asemenea gesturi!- îl mustrase ea. Te trădezi i-mi faciș

307

netrai în casă!> <Să fugim undeva în lume!>- îi trăznise lui. <Unde?>- întrebase ea tandră cu mâna după gâtul lui. <În ara visurilor! Auzi? Înț ara visurilor!> El tot visa…Altădată răspunsese: <La Paris! Sau înț

Spania! Sau în America!!> Trecuseră de-atunci mai bine de zece ani…Să fugă cu poetul în |ara Visurilor?O vizitase i doctorul:ș-Ce te doare, coană Veronico?-Nimic, domnule doctor! Atât: insomnii, dureri de cap, o stare

generală proastă…-Să iei drogurile astea!- îi zise doctorul. i pe urmă mai stăm deȘ

vorbă…i a plecat i doctorul, a rămas cu ceasornicul din perete careȘ ș

parcă-i bătea timpul drept pe creier. <Of, Doamne, se lamenta ea ce să fac, Doamne?> <Drogurile, Veronico, îi răspundea cealaltă Veronică care se cuibărise în sufletul ei- ele sunt cel mai bun remediu!> Tocmai sosise Virginia cu pilulele de arsenic de la fratele Smarandei i i leș pusese în sertăra ul din noptieră. <Dar trebuie făcut totul foarte repede,ș fără să mai gândesc ceva!>

i coborî din pat i se năpusti asupra sertăra ului, puse la gurăȘ ș ș flaconul cu arsenic i-i sorbi cu o demen ială poftă…ș ț

Se învârti de câteva ori casa cu ea, mai avu timp să- i maiș amintească de cele două copile, apoi ca prin vis, văzu figura lui Eminescu apropiindu-se de ea…După care a căzut în ne tire ca o apăș lini tită după o mare furtună…ș

Când a venit Virginia i a găsit-o a a, a fugit repede la chilioaraș ș măicu ei Frevonia Sârboaica să-i spună i ei. Călugări a tocmai seț ș ț pregătea de utrenie. Se îmbrăca i- i căuta lumânările….ș ș

-Vino, măicu ă, că moare mama! Am găsit-o în epenită în pat!ț ț-Dar ce-a făcut, păcatele mele, că era mai bine!- se mira măicu a,ț

căutând clondirul de o et.ț-Nu tiu! Hai mai repede c-o găsim moartă…ș

i-au fugit repede la Veronica.ȘÎnvine ise i-i ie iseră clăbucii la gură. Găsiră i flaconul cuț ș ș ș

arsenic pe jos.-S-a otrăvit, maică, fugi repede după lapte!Încercă să caute lapte, dar nu găsi sticla. Câteva picături de apă

pe buze nu-i făcură aproape nimic. Rămăsese cu gura încle tată iș ș privirile fixe i umezite…ș

Sosiră i cei doi medici, Cantemir I Ursulescu, care între timpș ș auziseră ce se întâmplase. Dar veniseră prea târziu; Veronica agoniza, vărsa sânge i se răcise, fa a i se crispase i i se bulbucaseră ochii înș ț ș

308

cap. Medicul Ursulescu îi luă pulsul i constată că starea bolnavei esteș foarte gravă; doctorul Cantemir îi făcu câteva injec ii, dar speran ele seț ț spulberară repede când văzu că boala evoluează rapid.

Spre seară situa ia ei se agravă i chilioara ei rămase luminatăț ș toată noaptea. La capul ei, cele două maice, Fevronia i cu Evgheniaș Negri se jeleau i blestemau această zi fatală. Evghenia, în genunchi, cuș fa a la Preacurata se ruga pentru binecuvântarea Veronicăi…ț

La sfâr itul vecerniei, aproape de miezul nop ii, clopoteleș ț mânăstirii începură să tânguie glas de moarte. Slujba de la biserică se terminase, murmurul rugăciunulor încetase i maicile părăseau sfântulș lăca . În chiliile Veronicăi se-auzeau bocete i prin ferestre se vedeauș ș lumânările arzând în paraclisier…Glasul Virginiei spărgea aerul nop iiț cu notele ei dulci de soprană:

-Mamăăă, mamăăă! Blestemată ai fost, mamăăă! i ce via ă tristăȘ ț ai dus, mamăăă! Ce rău i-am făcut noi de ne-ai părăsit a a repede,ț ș mamăăă?

Apoi au venit maicile toate care-o cuno teau. Evghenia oș cuno tea de pruncă de când venise maică-sa cu ea în bra e de laș ț Năsăud… i Pigu a, i Eleonora, i Sofia… Toate o plângeau…Ș ț ș ș

Un zvon trist ca un vânt otrăvit trecu pe toate cărările Văraticului la ceas de noapte: a murit Veronica Micle, ibovnica lui Eminescu…

i călugări ele nu dormiră, începură să depene pove ti despreȘ ț ș via a ei i despre dragostea ei cu Eminescu…Se esea o legendă…Iarț ș ț clopotele spărgeau asurzitor întunericul senin al nop ii, tot cu lună, iț ș tot cu stele…Se-nfiorau florile, plângeau copacii, agoniza micu ulț pârâia , i tot Văraticul era răscolit de cumplita durere…ș ș

Prinzând de vestea mor ii de la călugări ele ce se boceau peț ț carăruie, doctorul Taussig lăsă trăsura încet i-ncepu să se-nchine:ș

-Dumnezeu s-o ierte!-Dumnezeu s-o ierte, domnule doctor!Apoi tăcut, intră în casă, o privi pe moartă, îi aprinse o lumânare

la cap într-o tăcere solemnă, i se-aplecă peste masă, rupând filaș calendarului care rămăsese la 3 august 1889…

Noaptea parcă nu- i mai ridica vălul…șVoia să încremenească într-o legendă…Luceafărul de ziuă, cu ochi de strigoi, privea din alte lumi pe

fereastră chipul iubitei, plecată i ea din această lume spre depărtărileș lui astrale. i din lumea lui repeta oracular blestemul:Ș

<Nici cenu a noastră-n lume,șScumpo, nu s-o întâlni!>

309

BUCOV, 25 MAI, 1970

310