mart-apr 07

Există diverse cauze pentru refuzul faŃă de sfânta spovedanie (mărturisire). Unii se ştiu păcătoşi, dar nu vor să se schimbe. AlŃii cred că-s fără de păcat. Pentru cei din urmă, cuvântul Apostolului se rosteşte cu claritate, fără să lase loc pentru echivoc: „dacă zicem că nu avem păcat, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este în noi” (1 Ioan 1:8). Pentru cei dintâi, cuvintele Scripturii sunt mult mai numeroase, iar cel pe care probabil ar trebui să-l audă mai des este al Domnului Hristos: „nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. […] Nu am venit să-i chem pe cei drepŃi la pocăinŃă, ci pe cei păcătoşi” (Matei 9:12-13). Taina sfântă a mărturisirii, egală cu

sfântul botez şi numită în tradiŃia ortodoxă al doilea botez, pe de o parte dezvăluie realitatea păcatului, pe care oamenii se tem să-l mărturisească, iar

pe de alta exprimă iubirea nemăsurată a Domnului Hristos, care vrea ca „toŃi oamenii să se mântuiască şi să vină la cunoaşterea adevărului” (1 Timotei 2:4). Ne place sau nu să recunoaştem, ştim sau nu că aşa stau lucrurile, sfânta spovedanie reprezintă momentul în care avem şansa de a dezbrăca vălurile mincinoase, în care ne place să ne arătăm lumii, şi de a ne îmbrăca în haina luminii, pe care Mântuitorul ne-a dăruit-o în ziua când am primit sfântul botez. Adevărata noastră identitate şi împlinire personală – fără vreo legătura cu sociala successfulness – nu este aceea a fiinŃei care îşi creează o anumită imagine pozitivă în faŃa oamenilor, ci a omului înnoit după chipul Creatorului său, care se cunoaşte pe sine ca „pământ păcătos” (după cuvântul sfântului Siluan Athonitul) şi care luptă cu propria minte pentru „a înnoi în sine pământul pentru Dumnezeu” (cum spune sfântul Grigorie Teologul). Adevărata noastră identitate şi împlinire nu este, cu atât mai puŃin, aceea a fiinŃei înrăite, care muşcă fără milă din carnea aproapelui, uitând de

� pag. 3

anul XXXII

martie - aprilie 20

07

Bucuria Învierii Alina Paraschiv Acum câŃiva ani, parcurgeam ceva drum de la biserică până acasă, aşa că pentru mine noaptea de Înviere s-a sfârşit în zori. La începutul postului, amintirea acelei dimineŃi mi-a revenit cu putere în memorie… Mă apropiam de casă… Lumina dimineŃii începea să se resfire voioasă, florile copacilor miroseau mai puternic, păsările ciripeau însufleŃite şi un abur odihnitor învăluia totul; mă inunda o bucurie indescriptibilă în suflet şi cântam în gând, neputându-mă opri: Hristos a Înviat! Strigam tuturor celor care vroiau să audă bucuria mea … Firelor de iarbă, furnicilor, copăcelului care-şi scutura petalele sub unda vântului… Oameni buni, a înviat Hristos, de ce dormiŃi? Dacă aŃi ştii bucuria asta, aŃi vrea să nu fi adormit, aŃi vrea să părăsiŃi somnul…

Hristos a Înviat!

H R I S T O S A Î N V I A T !

(1) Stabilirea cuantumului cotizaŃiei anuale la $25, pentru fiecare membru cu drept de vot. Decizia intră în vigoare de la 1 iulie 2007.

(2) Realizarea deciziei anterioare de recondiŃionare a cazanului pentru botez. Cazanul a fost curăŃat chimic

şi placat în nichel, atât interior cât şi exterior. Lucrarea a costat $770.

(3) AchiziŃionarea unui nou proiector LCD, în locul celui stricat. Aparatul, cu redare audio-video, a costat $1227, având o garanŃie de trei ani.

în biserică

■ VIAłA ÎN DOI – Greşeli care ne aparŃin pag. 8 Loredana Tudor-Tomescu

■ LUNA MARTIE pag. 12 M. ConstanŃa din cuprins

Din hotărârile Comitetului parohial (şedinŃa din 16 martie)

Noi gânduri despre sfânta spovedanie Preot Doru Costache

Motto: Nu lăsaŃi ca lucrurile acestei lumi să vă împrăştie mintea. ConcentraŃi-vă toată atenŃia, dedicaŃi-vă toată puterea unei vieŃi care să corespundă duhului poruncilor Evangheliei. [Arhimandritul Sofronie, Din ViaŃă şi din Duh (Iaşi: Editura Pelerinul, 1997) p. 38.] Din numărul anterior: Am descoperit în această scriere a sfântului Maxim Mărturisitorul – scriere alcătuită ca dialog între un ucenic (începător în credinŃă) şi duhovnicul său (bătrânul, cel maturizat spiritual, ajuns la măsura bărbatului desăvârşit) – un catehism, o iniŃiere în istoria mântuirii atât de necesară condiŃiei post-baptismale pe care o experimentăm şi noi cu dificultăŃi. Mă refer aici la inadecvarea experienŃei creştine de astăzi cu tradiŃia apostolică a Bisericii. ConversaŃia se deschide nu prin discuŃii periferice, ci pornind chiar din inima tainei întrupării Fiului lui Dumnezeu, prin delimitarea limpezită a scopului ei: mântuirea omului.2 Dialogul continuă. Şi zise fratele:

Ce porunci trebuie, aşadar, să împlinesc, Părinte, ca să mă mântuiesc prin ele? Aş dori să aud aceasta pe scurt. Iar bătrânul a răspuns: Însuşi Domnul a spus după înviere apostolilor: „Mergând, învăŃaŃi toate neamurile, botezându-i pe ei în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, învăŃându-i să păzească toate câte v-am poruncit” (Matei 28, 19-20). Ucenicul – oricare dintre noi – are

nevoie de un sistem de referinŃă după care să-şi petreacă viaŃa pentru a se salva din moarte, pentru a fi părtaş firii dumnezeieşti (cf. 2 Petru 1, 4). Răspunsul bătrânului surprinde prin faptul că nu debutează cu o simplă enumerare a poruncilor. Cuvinte ale lui Dumnezeu/porunci primise şi vechiul Israel, dar nu le împlinise. Noua umanitate, Biserica, pe deplin

poporul lui Israel, primeşte acum şi calea de a împlini poruncile: botezul în numele Sfintei Treimi, baia renaşterii (cf. Tit 3,5), reaşezarea în sânul Tatălui, hrăniŃi de Fiul şi mângâiaŃi de Duhul Sfânt. Botezul, însoŃit de învăŃătură, îl aşează pe om în postura de a conştientiza condiŃia căzută, de a dori nestrămutat părăsirea acesteia, de a îmbrăŃişa viaŃa cea nouă, al cărei capăt este îndumnezeirea, şi de a o cultiva. Este darul/harul lui Dumnezeu, fără de care orice străduinŃă omenească ar rămâne neputincioasă întru depăşirea condiŃiei căzute. Bătrânul a continuat: prin urmare,

tot omul care s-a botezat în numele Treimii dumnezeieşti şi de viaŃă făcătoare trebuie să Ńină toate câte a poruncit Domnul. Din această pricină, Domnul a unit păzirea poruncilor cu dreapta credinŃă, ştiind că nu e cu putinŃă să-i aducă omului mântuirea numai una dintre ele, despărŃită de celelalte. Prin acest răspuns, bătrânul indică

raportul interior dintre legea Vechiului Legământ şi Noul Legământ, încheiat prin opera Fiului Omului. Trăirea Legii în perioada Vechiului Testament nu a fost doar o etapă pregătitoare pentru întruparea Mântuitorului; ea reprezintă un program existenŃial implicit pentru creştini. SfinŃii vechiului Israel sunt martorii împlinirii acestui model de viaŃă care a permis învierea sufletului, prepararea lui prin pocăinŃă, prin schimbarea minŃii în conformitate cu înŃelepciunea lui Dumnezeu. ViaŃa în Hristos nu a anulat, aşadar, poruncile dumnezeieşti, ca antidot pentru păcat3; dimpotrivă, le-a dat un nou conŃinut. Noul Legământ aduce cunoaşterea, fără de care poruncile nu au sens. Creştinismul este ViaŃa care s-a arătat (cf. 1 Ioan 1, 2) şi la care suntem chemaŃi: aceasta este viaŃa veşnică: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis (Ioan 17, 3).

Ucenicul: Dar cine poate, Părinte, să împlinească toate poruncile, care sunt aşa de multe? A răspuns bătrânul: Cel care îl imită pe Domnul şi merge pe urmele Lui. Şi zise fratele: Şi cine poate să îl imite pe Domnul? Doar Domnul a fost Dumnezeu, chiar dacă s-a făcut om. Iar eu sunt om păcătos, robit de zeci de mii de patimi. Cum pot, aşadar, să îl imit pe Domnul?. Şi a răspuns bătrânul: Nimeni din cei robiŃi de materia lumii nu poate să îl imite pe Domnul. Dar cei ce pot zice: „Iată, noi le-am lăsat pe toate şi Te-am urmat”, aceştia primesc puterea să-l imite şi să împlinească poruncile Lui. Pentru că ucenicul invocă

slăbiciunea condiŃiei căzute, bătrânul contrapune o imagine interiorizate a botezului, asumarea morŃii şi învierii lui Hristos de către cel botezat. A renunŃa la materia lumii este o moarte; moartea unui stil de cugetare, negarea omului a cărui viziune se reduce doar la cele văzute, a tipului de viaŃă generat de un asemenea mod de a gândi. Să spunem că materia lumii este o expresie cu noime care ne sugerează universul dependenŃelor omului căzut: zeci de mii de patimi. Numai exerciŃiul existenŃial al Legii a născut în oameni conştiinŃa necesară recunoaşterii stări dramatice în care se află. Asemenea conştiinŃe au cerut ÎnvăŃătorului milă, şi au primit... Numai recunoscând în Dumnezeu-Sfânta Treime izvorul vieŃii, renunŃând de bunăvoie la chipul pătimaş din el, omul botezat primeşte putere să-l urmeze pe Hristos. Şi numai aşa poate începe drumul recuperării şi construcŃiei omului în dimensiunea sa de persoană: faŃă către faŃă cu Dumnezeu, modul de a fi consacrat în iubire, de iubire, cu iubire. Bătrânul: Dar cei ce pot zice:

„Iată, noi le- am lăsat pe toate şi Te- am urmat”, aceştia primesc putere să-l imite şi să împlinească toate poruncile Lui. Zice fratele „Toată puterea?” Răspunse bătrânul: Auzi

� pag. 3

ViaŃa parohială | martie - aprilie 2007 |

pag. 2

Cuvânt ascetic1 al celui între sfinŃi părintele nostru Maxim Mărturisitorul, prin întrebări şi răspunsuri (II)

Alina Paraschiv

pag. 3


propriile păcate. Cele mai multe conştiinŃe sunt slabe,

nelăsându-se îndrumate de rânduielile divinoumane ale Bisericii lui Hristos. Departe de înŃelepciunea Evangheliei, omul nu se mai cunoaşte pe sine şi rătăceşte fără speranŃă prin ceŃurile propriului orgoliu. Când o asemenea conştiinŃă ajunge pentru prima dată să se vadă nu într-o oglindă mincinoasă, ci faŃă în faŃă cu Hristosul Bisericii, se înfricoşează şi dă înapoi. Este întotdeauna mai simplu să cobori o scară decât să o urci. Dacă însă, prin harul Domnului, în acel suflet înmugureşte smerenia, „totul e cu putinŃă pentru cel ce crede” (Marcu 9:23): facerea din nou a lumii, înnoirea pământului, miracolul schimbării inimii, minŃii şi vieŃii… Cu toate acestea, astăzi, mulŃi dintre

cei care se cred creştini, refuză

îndrumarea duhovnicească, care este singura cale pentru a ne apropia, în smerenie, de smeritul Domn al Bisericii. Să ştie, aşadar, cei care se scandalizează pentru că aud chemarea păstorului la spovedanie, că se află în mai mare păcat, refuzând vindecarea ce nu poate veni fără duhovnic. În cuvintele sfântului Simeon Noul Teolog, „este mai bine pentru tine să fii numit ucenic al unui ucenic, decât să trăieşti potrivit propriilor tale gânduri şi să culegi fructele fără valoare ale propriei tale voinŃe”. P.S. Adaug o mărturisire personală.

Anul acesta, în vinerea mare, după slujba prohodului, am rămas în biserică până la 1 noaptea, ascultând mărturisirile sufletelor care îl iubesc pe Domnul. Nu mi s-a mai întâmplat niciodată aşa ceva. Har Domnului, există speranŃă. Dar numai pentru cine vrea să se lepede de deşertăciune şi să îmbrace haina slavei de sus.

Noi gânduri... pag. 1

ce spune El: „Iată, v-am dat putere să călcaŃi peste şerpi, şi peste scorpii, şi peste toată puterea vrăjmaşului; şi nimic nu vă va vătăma (Luca 10, 19). Nu este loc pentru jumătăŃi de

măsură. Creştinul trebuie să sufere această luptă cu propriile patimi, pofte, care nu sunt în concordanŃă cu voinŃa Creatorului său. Realizând acest act de loialitate, omul devine receptiv la darul care i s-a dat, ca să ducă la bun sfârşit lupta împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăŃii, care sunt în văzduh (1 Corinteni 6, 12). Suntem invitaŃi aşadar să luăm în

serios botezul, ca o primă poruncă.... Numai aşa vom descoperi cine suntem cu adevărat, care este adevăratul nostru chip… Iar dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi vieŃui împreună cu El, ştiind că Hristos, înviat din morŃi, nu mai moare. Moartea nu mai are stăpânire asupra Lui. Ce a murit, a murit faŃă de păcat o dată pentru totdeauna, iar ce trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu. Aşa şi voi, socotiŃi-vă că sunteŃi morŃi faŃă de păcat, dar vii pentru Dumnezeu, în Hristos Iisus, Domnul nostru (Romani 6, 8-11).(va urma) 1. În Filocalia, vol. II, traducere din greceşte, introduceri şi note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae (Bucureşti: Humanitas, 2005) p. 23-49. 2. Pentru SfinŃii PărinŃi, mântuirea se identifică cu îndumnezeirea; mântuirea nu reprezintă doar răscumpărarea, salvarea omului din neputinŃe şi moarte, ci şi participare la viaŃa dumnezeiască. 3. De vom nesocoti fie şi numai una (dintre porunci), ni se va deschide îndată calea păcatului, opusă ei (Sfântul Maxim Mărturisitorul, op.cit., p. 24).

Cuvînt ascetic… pag. 2

Din ciclul: Internetul nu conŃine doar otravă Dedicată celor ce nu cred în viaŃa viitoare şi înviere

DiscuŃie între doi embrioni, în pântecele matern... - Şi tu crezi în viaŃa de după naştere? - Desigur. După naştere trebuie să urmeze ceva... Probabil că ne aflăm aici tocmai pentru a ne pregăti pentru ceea ce urmează. - Ce prostie! După naştere nu urmează nimic. Şi, de altfel, cum ar putea să arate? - Nu ştiu exact, dar desigur că va fi mai multă lumină decât aici. Poate că vom umbla pe propriile picioare şi vom mânca cu propria gură. - Ce tâmpenie! Nu se poate să umbli. Iar ca să mănânci cu gura, chiar ca ar fi de râs! Doar noi mâncăm prin cordonul ombilical. Însă ia să îŃi spun eu ceva: putem exclude viaŃa de după naştere, pentru că deja acum e prea scurt cordonul ombilical. - Ba da, ba da, cu siguranŃă va fi ceva. Însă, probabil, ceva mai altfel decât ne-am obişnuit aici. - Pai, de acolo nu s-a întors nimeni. Odată cu naşterea, viaŃa se termină, pur şi simplu. De altfel, viaŃa nu este altceva decât o permanentă înghesuială, în întuneric. - Eu nu ştiu exact cum va fi, dacă ne vom naşte, dar desigur că o vom găsi pe Mama, iar ea va avea grijă de noi. - Pe mama? Tu crezi în mama? Şi, după tine, unde ar putea ea să fie? - Păi, oriunde, în jurul nostru. Doar trăim în ea şi prin ea. Fără ea, nu am fi deloc. - Eu nu cred asta! Eu nu am văzut nicicând, nici un fel de mamă, aşa că e evident că nu există. - Dar, uneori, când suntem în linişte, o auzim cum cântă, simŃim cum mângâie lumea din jurul nostru. Ştii… eu cred ca viaŃa adevărată ne aşteaptă abia de acum încolo!

[Comunicată de preot Nicolae-Cristian Câdă]

Şi le spunea ucenicilor săi: Era un om bogat, care avea un iconom [administrator]; şi acesta i-a fost pârât că-i risipeşte avuŃiile. Şi chemându-l, i-a zis: ce-i asta ce aud eu despre tine? Dă-mi socoteala iconomatului tău, fiindcă nu mai poŃi fi iconom. Iar iconomul şi-a zis în sine: Ce-am să mă fac, că stăpânul meu îmi ia iconomatul?: să sap, nu pot, să cerşesc, mi-e ruşine... Ştiu ce-am să fac pentru ca, atunci când voi fi scos din iconomat, ei să mă primească în casele lor. Şi chemând, câte unul, pe fiecare din datornicii stăpânului său, i-a zis celui dintâi: Cât îi eşti dator stăpânului meu? Iar el a zis: o sută de măsuri de untdelemn. Iconomul i-a zis: ia-Ńi zapisul, aşează-te şi scrie repede cincizeci. După aceea i-a zis altuia: dar tu, cât eşti dator? El i-a spus: o sută de măsuri de grâu. El i-a zis: ia-Ńi zapisul şi scrie optzeci. Şi stăpânul l-a lăudat pe iconomul cel nedrept, fiindcă a lucrat înŃelepŃeşte, căci fiii veacului acestuia sunt mai înŃelepŃi în neamul lor decât fiii luminii. Şi Eu vă spun: FaceŃi-vă prieteni prin bogăŃia nedreaptă, pentru ca, atunci când ea vă va lipsi, ei să vă primească în corturile cele veşnice (Evanghelia după Sfântul Luca, 16, 1-9) Efthimie Zigaben, monah şi exeget

bizantin, tâlcuieşte această parabolă în sensul milosteniei şi al iubirii de săraci, atât de caracteristice predicii Mântuitorului Hristos, insistând, ca şi alŃi SfinŃi PărinŃi, pe ideea că omul bogat nu este proprietar al averilor sale, ci administrator al bunurilor pe care le-a dobândit prin mila şi bunătatea lui Dumnezeu. Sfântul Ioan Gură de Aur merge până la a spune că săracii sunt lăsaŃi tocmai pentru ca bogaŃii să le dea măcar prisosul lor, şi astfel să se dovedească buni administratori – sau iconomi – ai bogăŃiilor primite de la Dumnezeu şi să-şi câştige mântuirea. În interpretarea lui Efthimie

Zigaben, omul bogat este Dumnezeu,

iar iconomul nedrept bogatul care-şi risipeşte averea în lucruri inutile şi nu împarte săracilor cele ce li se cuvin, ca venind de la Dumnezeu. Sfârşitul iconomiei este moartea, după care, aşa cum ne învaŃă autorii duhovniceşti, nu mai este posibilă fapta bună, nici pocăinŃa nu mai este de folos. „Venindu-şi deci în fire”, înŃelegând – cu ajutorul Sfintelor Scripturi, ne spune exegetul – nedreptatea pe care o făcea, iconomul îi cheamă pe datornicii stăpânului său şi îi miluieşte din averea sa, aşa trebuind înŃeleasă ştergerea unei părŃi din datoriile lor. Părându-i rău de nedreptatea pe care o făcuse şi văzându-şi mântuirea pusă în pericol, iconomul „a întrebuinŃat cu înŃelepciune spre folosul său lucrurile stăpânului şi prin acestea şi-a agonisit mântuire pentru viitor, aşa încât cei ce au bogăŃie să înveŃe de aici că ei, care au fost puşi iconomi ai lui Dumnezeu, sunt datori până ce au vreme de trăit să întrebuinŃeze înŃelepŃeşte lucrurile lui Dumnezeu spre folosul lor şi să-şi agonisească mântuire pentru viitor făcând bine prin aceste lucruri celor săraci” (Efthimie Zigaben, Tâlcuire la Evanghelia după Luca, traducere de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti 2006). Astfel, cuvintele Mântuitorului,

„faceŃi-vă prieteni prin bogăŃia cea nedreaptă, pentru ca, atunci când ea vă va lipsi, ei să vă primească în corturile cele veşnice”, este o ultimă şansă ca bunurile pe care le-am dobândit adesea cu nedreptate, să ne devină măcar în ceasul al doisprezecelea ajutor spre mântuire, să ni-i facă pe cei săraci prieteni prin milostenie, pentru ca ei să se roage pentru noi.

* Citind reflecŃiile Sfântului Ioan de

Kronstadt, preot de mir rus din secolul al XIX-lea, despre relaŃia privilegiată şi în acelaşi timp plină de cea mai adâncă responsabilitate între

un duhovnic şi ucenicii săi, fiii săi duhovniceşti, care îl iau ca martor al mărturisirii (spovedaniei) lor către Hristos, gândul ni se îndreaptă spre o altă interpretare, care nu o anulează nicidecum pe prima, ci pune parabola într-un alt context, eclesial, dând mărturie despre universalitatea cuvintelor Mântuitorului Hristos. Omul bogat este, ca şi în exegeza

anterioară, tot Dumnezeu, iar iconomul cel nedrept este duhovnicul. „Risipirea avuŃiilor” este reaua întrebuinŃare a darurilor duhovniceşti primite prin hirotonie, neglijarea harului ce se revarsă prin Taină. Cu alte cuvinte, duhovnicul nu s-a îngrijit cum trebuia de mântuirea păstoriŃilor săi, deşi avea la îndemână toate mijloacele puse la dispoziŃie de Însuşi Dumnezeu. Confruntat de Stăpânul său – care îi vorbeşte fie prin conştiinŃă, fie prin Sfintele Scripturi, fie printr-o împrejurare a vieŃii – cu perspectiva morŃii şi a JudecăŃii, se gândeşte cum să se îndrepte. Datornicii Stăpânului Dumnezeu sunt chiar fiii duhovniceşti ai „iconomului”, iar datoriile lor sunt, fireşte, păcatele lor. Duhovnicul nu aplică pentru

ucenicii săi un criteriu legalist, nu-i asupreşte cu canoanele cele mai aspre, care de multe ori îi fac pe unii mai slabi să se îndepărteze şi mai tare de Biserică, ci Ńine cont de părerea lor de rău, „de felul pocăinŃei”, cum învaŃă Sfântul Vasile cel Mar. Astfel, duhovnicul face pogorământ, iartă, prin puterea ce-i este dată de sus, şi nu-i Ńine pe fiii săi duhovniceşti prea mult timp departe de Sfânta Împărtăşanie. El se transformă astfel dintr-un judecător aspru al altora, care-i împovărează pe oameni cu sarcini anevoie de purtat, pe care el nu le atinge însă cu nici un deget (cf Luca 11, 46), în adevăratul iconom al milei lui Dumnezeu Cel Preamilostiv, Cel Care a spus „milă voiesc, iar nu jertfă” (Osea 6, 6; Matei 9, 13). Lăsându-se astfel pătruns de har şi

revărsându-l la rândul său, duhovnicul „câştigă prieteni prin bogăŃia cea nedreaptă”, adică prin darul „nedrept” al preoŃiei, pentru că nu l-a primit datorită meritelor sale,

� pag. 5


pag. 4

REFLECłII PE MARGINEA PARABOLEI ICONOMULUI NEDREPT

Paul Grigoriu

pag. 5


CredinŃă şi cunoaştere Postul ca deschidere a ochilor împărăteşti

sau naştere a omului îndumnezeit Duminica 1 din Post

(Evrei 11, 24-26; 32-40; Ioan 1, 43-51) Alina Paraschiv

Pericopa apostolului vorbeşte despre experienŃa umanităŃii Vechiului Legământ, anume la cunoaşterea anticipată a lui Hristos. Moise l-a cunoscut prin credinŃă, unicul mod de cunoaştere propriu persoanei; crezând, lui Moise i s-a dezvăluit adevărata sa apartenenŃă/vocaŃie: aceea a poporului lui Dumnezeu; aceasta l-a ajutat să facă alegerea şi să renunŃe la un mod de viaŃă lipsit de chipul Dumnezeului VieŃii. Puterea neclintirii în credinŃă venea însă şi din vederea răsplătirii: moştenirea împărăŃiei cerurilor. GreutăŃile întâmpinate de Moise în mijlocul lumii idolatre de atunci reprezintă o anticipare a patimilor la care Însuşi Hristos a fost supus de către oameni, deopotrivă şi o vestire a condiŃiei celor care vor fi ocărâŃi şi prigoniŃi pentru că nu vor să rămână robi dulceŃei trecătoare a păcatului. Alături de Moise, alte figuri sfinte

ale Vechiului Testament – Ghedeon, Barac, Samson, Ieftae, David, Samuel, proorocii – mărturisesc cu experienŃa lor particulară lucrarea credinŃei, rodul ei, consecinŃa cunoaşterii tainelor împărăŃiei. Iar toate aceste întâlniri, dintre bunăvoinŃa omului şi iubirea lui Dumnezeu, pot fi văzute-urmărite în diverse ipostaze: de la victoriile vizibile asupra împărăŃiilor lumii până la martiriul aproape nevăzut al locuitorilor crăpăturilor pământului (cf. Evrei 11, 33-38). Dar acestor iubitori ai Domnului

nu le-a fost rânduit să cunoască pe Fiul Omului, pentru că nu se împlinise vremea şi pentru că Dumnezeu rânduise pentru noi ceva mai bun, ca ei să nu ia fără noi desăvârşirea (Evrei 11, 39). Reunirea umanităŃii în Hristos... Pericopa evanghelică din Ioan ne

conduce pe acelaşi drum al

credinŃei: al experienŃei împreună cu Dumnezeu. Iisus îi alege pe ucenicii Noului Legământ. ÎmpărăŃia se deschide şi mai adânc spre om, inima omului se deschide şi mai mult către Lumina care luminează în întuneric (Ioan 1, 5). ExperienŃa acestor chemaŃi este alta decât a predecesorilor, este acel mai bun (Evrei 11, 39). Umanitatea căreia Hristos i se

adresează îl recunoaşte tocmai prin experienŃa înaintaşilor: l-am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în Lege şi proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret (Ioan 1, 45). Filip îl invită pe Natanael să treacă de la cunoaşterea lui Mesia din Scripturi, la cunoaşterea directă, prin întâlnirea cu El. Natanael acceptă. FericiŃi cei curaŃi cu inima, că aceia îl vor vedea pe Dumnezeu (Matei 3, 8). Iată, cu adevărat, israelit în care nu este vicleşug (Ioan 1, 47). Puterea de a vedea este

condiŃionată de curăŃia inimii. Nu poate fii Pesah (Paşti, trecere) fără curăŃie. Umanitatea fără rod – umanitatea de sub smochin – vedea ceea ce generaŃii de sfinŃi nu putuseră să vadă: rabi, tu eşti Fiul lui Dumnezeu, tu eşti regele lui Israel (Ioan 1, 49). Iar Hristos îi anunŃă că vor vedea mai mult decât Iacov: adevărat, adevărat zic vouă, de acum veŃi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului (Ioan 1, 51). Astfel, toŃi devin martorii slujirii Fiului Omului pe pământ, cunoscând îndeaproape această slujire, pentru a se împărtăşi de ea. Acesta este invitaŃia Domnului

nostru, către adevăratul conŃinut al postirii care a început: cunoaşterea Lui şi a slujirii/iubirii Lui, urmarea Lui.

ci prin mila lui Dumnezeu. Iar prietenii, ucenicii săi mântuiŃi, se roagă la rândul lor pentru el şi îi înlesnesc primirea în „corturile cele veşnice”, în ÎmpărăŃia lui Dumnezeu. Rezumând, vom spune că

duhovnicul este iconomul darurilor harice primite de la Dumnezeu prin Taina Hirotoniei, daruri pe care se cuvine să le întrebuinŃeze pentru mântuirea credincioşilor, cu responsabilitate şi în înŃelegerea smerită a faptului că şi el este, ca toŃi oamenii, datornic al lui Dumnezeu.

* Cele două interpretări trimit în

cele din urmă la aceeaşi realitate exprimată în Cartea Facerii 1, 26-27, la momentul creării omului, pus de Dumnezeu să stăpânească toate cele ce sunt pe pământ, nu însă după bunul său plac, cedând impulsurilor egoiste şi individualiste, ci cu conştiinŃa că este, indiferent de domeniul în care acŃionează şi de darurile cu care a fost înzestrat, iconomul celor primite de la Stăpânul Dumnezeu şi dator să răspundă la iubirea Aceluia, lucrând pentru ceilalŃi şi pentru propria mântuire. În cele din urmă, este o variaŃiune a poruncii care le cuprinde în sine pe toate celelalte: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău şi pe aproapele tău ca pe tine însuŃi.”

ReflecŃii... pag. 4

Mama de Nicolae Labiş

N-am mai trecut de mult prin

sat şi-mi spune

Un om ce de pe-acasă a venit

Cum c-a-nflorit la noi mălinul

Şi c-ai albit, mămucă, ai albit.

Un alt om mi-a spus c-ai stat în

pat bolnavă.

Eu nu ştiu cum să cred atâtea

veşti,

Când din scrisori eu văd

precum matale

Din zi în zi mereu întinereşti.

[Comunicată de M. ConstanŃa]

Sfântul Chiril, episcop al Ierusalimului, s-a născut chiar la Ierusalim, în anul 315, din părinŃi creştini. În anul 343, a fost hirotonit presbiter de către episcopul Maxim II al Ierusalimului, căruia îi va deveni succesor în 348. A fost implicat în disputele cu arienii (susŃinătorii lui Arie, a cărui învăŃătură afirma ca Iisus este doar un om, prin care Dumnezeu a mântuit lumea). La început, sfântul a simpatizat cu arienii, dar în cele din urmă a respins erezia ariană şi a recunoscut existenŃa firii dumnezeieşti în Hristos, plasându-se astfel în cadrul adevarului exprimat

prin simbolul de credinŃă al sinodului niceean. De altfel, sfântul a recunoscut într-una din catehezele sale autoritatea formulei de la Niceea, afirmând că „simbolul credinŃei n-a fost alcătuit după părerile oamenilor, ci din toată Scriptura a fost adunat ceea ce este mai important, pentru a da o singură învăŃătură completă de credinŃă.” Datorită poziŃionării sale contra

arianismului, a cunoscut de mai multe ori experienŃa exilului (după unele date, se pare că a fost surghiunit aproape 16 ani), dar Sinodul de la Constantinopol din 381 i-a făcut dreptate, repunându-l în

drepturi. Sfântul Chiril a rămas în conştiinŃa

Bisericii prin catehezele sale (24 la număr) , în care este expusă o variată şi vastă învăŃătură creştină (în primele 19), iar în ultimele (5) se găsesc tâlcuiri referitoare la taina Botezului, a Mirungerii şi a Euharistiei. Scopul acestor scrieri a fost acela de a iniŃia catehumenii (persoane pregătite pentru primirea botezului) în viziunea fundamentală a vieŃii şi a credinŃei creştine, arătându-le că mântuirea lumii venită prin Hristos este o negrăită şi pradoxală minune (după cum afirmă

� pag. 7

sfinŃi români

Cuviosul Vasile s-a născut spre sfârşitul secolului al XVII-lea, în zona Poltavei. Originea slavă nu l-a împiedicat să vieŃuiască după rânduiala călugărească în zona Vrancei, motiv pentru care a fost asimilat de spiritualitatea ortodoxă românească ca sfânt autohton. În preajma anilor 1705-1706, a

fost schimonah în schitul DălhăuŃi (Focşani), unde s-a dedicat lecturii Bibliei şi scrierilor părinŃilor Bisericii. Aici a primit darul rugăciunii inimii şi a devenit părintele duhovnicesc al fraŃilor din aşezământul călugăresc. Zece ani mai târziu, a fost hirotonit, devenind ieroschimonah. Din 1715, a fost pentru douăzeci de ani egumen al mânăstirii DălhăuŃi, comunitate monahală al cărei număr de membri a ajuns, sub conducerea sa, la patruzeci de sihaştri. Norma de vieŃuire a fost stabilită de cuviosul Vasile, prioritate în programul monahilor având ascultarea, smerenia, tăcerea şi exersarea permanentă a rugăciunii lui Iisus. Disciplina isihastă (căutând pacea interioară şi vederea luminii divine)

transmisă de stareŃ ucenicilor săi era de factură filocalică, inspirată de teologia mistică a sfinŃilor părinŃi. Obştea mânăstirii DălhăuŃi a devenit astfel recunoscută în epocă drept o şcoală duhovnicească, reunind – sub figura charismatică a ieroschimonahului Vasile – călugări munteni, moldoveni, ardeleni şi ruşi, în comuniunea lor ascetică interferând tipare spirituale şi culturale distincte (greacă, slavă şi română), reprezentative pentru pluralitatea creştinismului răsăritean. Numele sfântului este legat în

memoria Bisericii de schitul Poiana Mărului. Aşezământul monahal a fost regenerat între anii 1730-1733 de Vasile, ieroschimonahul stabilindu-se aici împreună cu 12 ucenici. În această perioadă, el nu a fost stareŃ doar pentru sihăstria din Poiana Mărului, ci şi coordonator duhovnicesc al tuturor schiturilor din MunŃii Buzăului (printre care Trestieni, Ciolanu, Cârnu, Răteşti, Rogoz). În această calitate l-a călugărit, în 1750, la Muntele Athos, pe Paisie de la NeamŃ (sărbătorit în fiecare an la 15 noiembrie), ucenic al

cuviosului Vasile în perioada noviciatului consumat în cadrul Schitului Trestieni. Conform Patericului românesc,

pravila monahală a sfântului Vasile de la Poiana Mărului era articulată pe vieŃuirea în desăvârşită comuniune, citirea zilnică a Sfintei Scripturi şi a sfinŃilor părinŃi, practicarea rugăciunii lui Iisus, păzirea curată a minŃii, mâncarea o dată pe zi şi împărtăşirea săptămânală. A prefaŃat scrierile filocalice ale sfinŃilor Nil din Sorska, Filotei, Isihie şi Grigorie Sinaitul. Cuvintele sale introductive despre trezvie (paza minŃii) şi discernământ, despre practica rugăciunii şi evoluŃia spirituală sunt, la rându-le, mărturii filocalice autentice, scrise în continuarea tradiŃiei isihaste a Orientului creştin. StareŃul de la Poiana Mărului a

trecut la Domnul în anul 1767, personalitatea şi activitatea sa fixându-se în memoria Bisericii Ortodoxe Române, care îl prăznuieşte în fiecare an în ziua de 12 aprilie.


pag. 6

Sfântul cuvios Vasile de la Poiana Mărului preot Nicolae-Cristian Câdă

părinŃii bisericii

Sfântul Chiril al Ierusalimului (18 martie) Ion Nedelcu

pag. 7


Într-o lume a limbilor amestecate, a limbajelor care nu mai derivă din şi nu mai converg spre Verb, Cuvântul lui Dumnezeu, dezvrăjirea surzeniei poate veni, neaşteptat poate, prin curăŃirea ochilor inimii de către limbajul imagistic la icoanei. Meditând asupra necesităŃii

drumului interior pe care îl avem de parcurs, icoana epitafului mi-a răsărit în memorie ca portal al unui asemenea parcurs. Epitaful este bucata de pânză pictată sau brodată înfăŃişând punerea trupului Domnului în mormânt.1 Ce vedem? Propria noastră

condiŃie căzută, pe care Hristos a venit să o vindece, coborând în mormânt cu trupul, în iad cu sufletul (Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur). Contemplăm aşadar mila lui Dumnezeu care a asumat moartea noastră pentru a ne readuce la viaŃă. Şi, de-a lungul postirii – trecerii

prin pustiul sufletului nostru – se zăreşte o lumină …căci începătorul vieŃii (Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur) nu putea rămâne rob morŃii. Această lumină este nu numai speranŃa Învierii, ci accesul la Învierea însăşi, pe care a sădit-o în

noi botezul în numele Sfintei Treimi. Astfel, în tăcerea postului, am aşezat lângă icoana epitafului, pe cea a Femeilor MironosiŃe stând înaintea Mormântului, singura reprezentare cuvenită a Învierii lui Hristos.2 În epitaf privim întristaŃi chipul

livid al Mântuitorului, participând îndureraŃi alături de Maica Domnului, Apostolul Ioan, Iosif din Arimateea, Nicodim, Maria Magdalena, Maria lui Cleopa, Marta, înconjuraŃi de cetele îngereşti.3 În icoana Femeilor MironosiŃe, stăm alături de ele în faŃa unui mormânt gol, privim aparenta absenŃă... De ce căutaŃi pe Cel viu între cei morŃi? (Luca 24, 5), ne întâmpină îngerul. Nu vă înspăimântaŃi! CăutaŃi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus (Marcu 16, 6), [...] giulgiurile puse jos (Ioan 20, 6), ...iar mahrama, care fusese pe capul Lui, [...] înfăşurată, la o parte într-un loc (Ioan 20, 7). Cu această interogaŃie începe şi

propria noastră înviere, căci de mă voi sui în cer, Tu eşti acolo, de mă voi coborî iad, de faŃă eşti (Psalmul 138, 8) ...şi cei ce-L caută pe Dânsul, vii vor fi inimile lor în veacul veacului (Psalmul 21, 30), iar tristeŃea şi durerea se preschimbă în bucurie. Şi vom putea trece. Vom fi în

Paşte, pentru că El Însuşi este cu noi în această dinamică, El Însuşi Paşti-Trecere: Eu sunt uşa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla (Ioan 10, 9).

1. Există şi epitafuri cu două secvenŃe înfăŃişând înmormântarea Domnului; prima: Coborârea de pe cruce, cea de-a doua: Punerea în mormânt sau Plângerea lui Iisus. Un asemenea epitaf, se află în pronaosul bisericii Mănăstirii Negru-Vodă din Câmpulung-Muscel. În oricare dintre formule însă, epitaful este simbolul mormântului Domnului nostru Iisus Hristos. 2. Monahul Grigorie Krug, Cugetările

unui iconograf despre sensul şi menirea icoanelor (Editura Sofia, Bucureşti, 2002) p. 172. Părintele Grigorie readucea în atenŃie opinia exprimată de către Leonid Uspensky cu privire la caracterul reprezentabil al Învierii lui Hristos: […] Învierea lui Hristos este o taină cu neputinŃă de cuprins în profunzimea ei, mai presus de înŃelegere şi ca atare nu poate fi reprezentată, căci în acest fel ar fi depreciată însăşi natura tainică a evenimentului (op.cit., p. 172). 3. Am adunat împreună, toate persoanele

înfăŃişate pe epitafuri realizate în mănăstirile din łările Române în perioada secolelor XV-XVII. Sursa: Maria Ana Musicescu, Broderia medievală românească (Editura Meridiane, Bucureşti, 1969).

Iisus pe cruce de Pan Halipa (1883-1979)

PriviŃi la faŃa lui umilă

La sângele-I nevinovat,

Vărsat cu-atâta făr’ de milă

De-o lume neagră de păcat.

PriviŃi la crucea ne-ndurată,

Pe care este Ńintuit,

Şi spuneŃi dacă v-a fost dată

Aceeaşi jertfă de-mplinit…

O, fraŃilor de suferinŃă,

RăbdaŃi şi inimile sus!

Căci noi avem în umilinŃă

Ca-ntâi tovarăş pe Iisus.

6 aprilie 1914 [Comunicată de M. ConstanŃa]

ICOANE DE POST Alina Paraschiv

în catehezele sale), „căci noi nu am fost cu adevărat morŃi, nu am fost cu adevărat îngropaŃi, noi suntem înviaŃi fără să fi fost răstigniŃi. SuferinŃa şi moartea sunt chipuri ale mântuirii şi adevărului. Hristos a fost într-adevăr răstignit, a murit, a fost îngropat şi înviat în mod real. Şi aceasta ne-a fost dăruită prin har, pentru ca, participând la aceste suferinŃe să putem dobândi cu

adevărat mântuirea.” În acelaşi context al biruinŃei

crucii, în cateheza baptismală sfântul descrie urmările benefice aduse de victoria lui Hristos asupra morŃii, acestea fiind iluminarea celor pe care ignoranŃa îi orbise şi eliberarea celor pe care păcatul îi Ńinea captivi, răscumpărând întreaga umanitate. Sfântul Chiril a murit în anul 386,

fiind sărbătorit la 18 martie.

Sfântul… pag. 6


pag. 8

Mă uit în jurul meu şi mă încearcă, pe rând, descurajare, tristeŃe, furie. Parcă nimic nu merge aşa cum ar trebui, lucrurile par să fi ieşit din matca lor firească, fără putinŃa de a fi aduse la normalitate. O normalitate confortabilă şi convenabilă tuturor. Sigur, sintagma „Zâmbeşte! Mâine va fi mai rău” îmi sugerează că lucrurile ar putea degenera cumplit, atingând acute şi luând întorsături ireversibile şi, deci, în concluzie, să fiu mulŃumită că nu s-a ajuns încă acolo. Dar nu pot asista neputincioasă la toate acestea, spunându-mi cu fals optimism şi distructivă delăsare „bine că nu-i mai rău!”. łine de noi ca răul să nu prindă rădăcină şi să nu dea lăstari. Normal ar fi fost ca generaŃia mea,

prima care şi-a încheiat adolescenŃa odată cu RevoluŃia din Decembrie, să fie altfel – mai atentă cu propriile valori şi cu sine însăşi, mai informată deci, mai abilă, mai aptă de negociere, mai tolerantă, în ciuda frustrărilor deja acumulate printr-un trecut de care nici nu vreau să mai pomenesc. Şi, totuşi, nu-i aşa. Tarele comunismului, înmagazinate în părinŃii noştri (tot respectul pentru excepŃii!) şi transmise – cum altfel? – nouă, noii generaŃii, muşcă astăzi lacom din prezentul şi viitorul nostru. Acolo unde, în loc de sabie scoasă, ar trebui să înceapă a lucra plusul de cunoaştere pe care-l avem faŃă de generaŃiile trecute (care nu că n-au vrut, ci n-au fost lăsate să poată mai mult; să ne amintim că-n 1982, parcă, a fost închis singurul Institut de Psihologie din Ńară), iată că apare tot nevoia de înfruntare. Război, nu dialog şi toleranŃă! ViaŃa în doi e un îndelung

exerciŃiu de răbdare şi de ajustare – răbdare nu în sensul de a îndura şi de a accepta cât mai mult(e), ci de a-Ńi şi a-i oferi partenerului timp ca, prin învăŃarea particularităŃilor celuilalt şi a unui tip anume de negociere, să se ajungă la un model de convieŃuire

compatibil cu ambii parteneri de cuplu. Uneori, te trezeşti, însă, sleit de puteri şi aştepŃi ca celălalt să înŃeleagă asta. Nu va înŃelege pentru că, la rându-i, e sleit de puteri. De la punctul acesta nu mai putem vorbi de dialog, ci de un teren fertil pentru conflict. Cel mai trist şi mai deconstructiv

lucru într-un cuplu e ca fiecare dintre cei doi (sau chiar şi numai unul dintre ei) să aducă în noua familie frustrări acumulate în mediul familiei-matcă (cea a părinŃilor) şi/sau modele comportamentale ale acesteia din urmă. Încet-încet, noua familie va scrie un nou capitol de frustrări, de data aceasta numai al ei, nereuşind să scape însă nici de cele vechi care, întărite de cele noi, vor căpăta cronicitate. Nu ştiu dacă ideile cu care vin pot

fi numite soluŃii sau secrete pentru o nivelare a inerentelor asperităŃi specifice vieŃii de cuplu, date atât de structura personalităŃii fiecăruia dintre parteneri, cât şi de bagajul emoŃional acumulat în trecut, de greutăŃile vieŃii de zi cu zi, de eşecuri socio-profesionale, de evenimente dramatice (un deces sau un accident în familie sau în cercul de intimi) şi mai ales de impresia, mai mult sau mai puŃin reală (după caz) că partenerul nu-l înŃelege, nu-l respectă, nu-l susŃine (toate odată

sau numai una dintre ele). Voi încerca să împart cu dvs. ceea ce profesorii şi instructorii mei au împărŃit cu mine, timp de patru ani, la Facultatea de Psihologie, şi alŃi trei ani de formare psihoterapeutică în psihanaliză. Sper să vă fie de folos, pe mine toate acestea m-au ajutat nu de puŃine ori şi încă mă ajută. Restul, mai e şi hazard, şi voia Domnului. Îmi orientez acum atenŃia asupra greşelilor care ne aparŃin. Pare prea simplu spus, dar e,

totuşi, foarte greu (pentru unii chiar imposibil) să admiŃi că (şi) tu eşti de vină într-un conflict. Asta decurge şi din faptul că noi nu am fost învăŃaŃi să analizăm, pas cu pas, ce facem, ci ne-am folosit forŃele ca să ne apărăm, tot sau cea mai mare parte din ce trăiam înainte de ’89 constituind un continuu lanŃ de abuzuri şi agresiuni la adresa noastră, a fiecărui individ în parte şi ca popor. De aici, toate energiile noastre şi-au denaturat menirea lor firească, de a lucra pentru devenirea noastră (profesională sau spirituală, căci cu socializarea stăteam excelent tocmai pentru că ni se refuzau celelalte şi se petrecea aidoma cu preluarea unor funcŃii specifice de către alŃi lobi, în mod normal răspunzători pentru cu totul alte funcŃii – de pildă, exacerbarea celorlalte patru simŃuri, când unul din cele cinci a fost lezat sau eliminat – ale unor zone cerebrale afectate), începând a fi folosite pentru supravieŃuire, care însemnă să mai conservi ce se mai putea din tine, ca fiinŃă morală şi spirituală (nu mai zic de aspectul pur biologic). Aşa se face că, individual sau luaŃi în grup, oricum ai fi privit lucrurile, noi eram nevinovaŃi. Şi ne-am obişnuit cu ideea că nu putem fi decât victime, nicidecum agresori (vă rog să luaŃi termenii în sensul lor psihologic). De aceea este astăzi atât de greu travaliul repunerii noastre în

� pag. 9

VIAłA ÎN DOI – Greşeli care ne aparŃin Loredana Tudor-Tomescu

pilula de psihologie

pag. 9


drepturi, ca fiinŃe, ŞI cu responsabilităŃi. Atunci nu aveam nici o răspundere, alta decât a tăcea şi a înghiŃi, şi „a face frumos”. Peste noapte, ne-am trezit aruncaŃi de-a dreptul în viaŃa reală, care nu ne-a deschis poarta doar spre drepturi, merite şi libertăŃi, dar ne şi cerea să ştim să ne asumăm răspunderi. Un exerciŃiu care ne lipsea cu desăvârşire. Plus setul de valori personale, nu întotdeauna cel mai bun cu putinŃă. Aceasta ar fi explicaŃia incapacităŃii noastre de a ne asuma răspunderea pentru greşeală, pentru eroare. Din momentul în care vom putea sesiza şi, mai ales, accepta că şi noi suntem purtători de vină, se poate spune că un prim pas spre vindecarea acelei tare, de care pomeneam, a fost făcut. După cum se spune, it needs two

to tangle şi, de asemenea, orice conflict are nevoie de doi, nu se poate naşte un conflict doar cu participarea unuia. Cineva acŃionează greşit, iar celălalt reacŃionează. În cupluri, în timp, se stabilesc relaŃii „de forŃă”, în baza cărora va deveni aproape o regulă cine e cauza conflictului şi cine doar reacŃionează. Problema nu trebuie, însă, privită unilateral. Nu poate fi la nesfârşit numai vina unuia. Cel care, prin preluarea şi cronicizarea rolului de reactant, se va simŃi îndreptăŃit să nu fie responsabil pentru conflict, are şi el, totuşi, partea lui de vină: - întâi, pentru că acceptă

cronicizarea posturii de victimă, frustrarea împiedicându-l să vadă soluŃii sau să opteze pentru dialog şi determinându-l să accepte, în continuare, postura de victimă; - apoi, pentru că, datorită acestei

inerŃii, nu-şi oferă sieşi sau cuplului nici o deschidere spre ceva mai bun, ci doar deschide porta larg spre noi frustrări, întărind poziŃia celuilalt de „agresor”; - şi-n ultimă instanŃă pentru că,

obişnuindu-se cu acest stil de viaŃă, intră într-un tipar inflexibil, lăsând lucrurile să meargă mai departe aşa, pentru că îl scuteşte de experimentarea unor noi situaŃii (teama de necunoscut, de

imprevizibil, chiar când acesta poate aduce ceva mai bun) pentru care nu are pregătit un set de noi atitudini-răspuns. Cât despre cel care rămâne

„captiv” în rolul de cauză a conflictului, lucrurile ar fi mai uşor de analizat şi de înŃeles pe baza unor exemple, fie concrete, reale, fie ipotetice. În general, dacă excludem cazurile de infidelitate şi de abuz psihic care, prin gravitatea lor imediată şi vizibilă, fac oricând obiectul unei soluŃionări în perimetru juridic, generatorului de conflict i se poate reproşa (după caz) cel mai ades: - inflexibilitate în raporturile cu

celălalt (de genul celui care „nu lasă de la el”, părerea lui trebuind să fie „literă de lege” în casă); - indiferenŃa faŃă de eforturile şi

dedicarea celuilalt pentru viaŃa de cuplu (neparticipare fizică şi emoŃională), care conduc la supraîncărcarea de roluri a celuilalt şi-n final, la frustrarea acestuia din urmă; - indiferenŃă faŃă de nevoile

celuilalt, de orice natură ar fi ele; - o (permanentă) atitudine

superioară sau de dominaŃie („eu sunt şeful în casă”); - imaturitate de gândire, care

atrage după sine şi un comportament neadecvat (şi lista ar putea continua), toate acestea constituindu-se în tot atâtea forme de abuz emoŃional şi generând în partener un nesfârşit şir de frustrări şi tensiuni. La rândul lor, acestea se întorc cumva, mai devreme sau mai târziu, tot către viaŃa de cuplu, sau, în cazurile cuplurilor cu copii, nu puŃine sunt situaŃiile când frustrarea sau tensiunea unuia dintre membrii cuplului, chiar dacă fără intenŃie, face, la rându-i, o victimă din cel mai slab: copilul; nu vorbim neapărat de corecŃii fizice, ci tot de abuz emoŃional; - un anumit tip de discurs

parental, de regulă devalidant pentru copil (nu eşti bun de nimic, ce e tâmpenia asta aici?, pe ce pui mâna, strici, semeni numai cu taică-tău / maică-ta, mi-ai mâncat sufletul, dacă nu înveŃi/faci/dregi, n-o să faci nici o

brânză în viaŃă etc. etc. etc.); - un ton, de regulă, fie ridicat

(Ńipat), fie foarte autoritar, care nu admite nici un drept la replică sau nesupunerea imediată; - pedepse neconforme cu vârsta

copilului sau cu gravitatea erorii/greşelii comise (de pildă, când copilul nu anunŃă că are nevoie să meargă la toaletă şi face în chiloŃei, e lăsat un timp îndelungat sau chiar toată ziua neschimbat, „ca să se înveŃe minte”) sau inadmisibile (ex: pentru că ai luat 4 la matematică, nu mai ieşi din camera ta două zile şi azi nu primeşti mâncare); - aplicarea pedepselor chiar şi

pentru cea mai mică greşeală; se instituie un regim de teroare pentru copil, abuzul emoŃional atinge praguri insuportabile şi, în timp, copilul învaŃă să se protejeze psihic nemaidând atenŃie sau valoare pedepsei – pur şi simplu face ce îi trăzneşte prin cap, pentru că ştie că oricum tot are să fie pedepsit, şi dacă ar greşi puŃin, şi dacă ar greşi mult. Există şi posibilitatea de a se petrece o absorbŃie puternică a tensiunilor, a spaimei, ajungându-se la denaturări majore ale personalităŃii copilului şi a imaginii de sine. Este, totuşi, foarte important să se

înŃeleagă că a abuza este dovadă nu de tărie, ci de slăbiciune. Un om puternic ştie să-şi gestioneze astfel tensiunile interioare, încât să nu caute supape „umflându-şi muşchii” cu cine-i merge: cu cel mai slab. Atât agresivitatea, cât şi îndelunga acceptare a acesteia, sunt semne de slăbiciune accentuată a caracterului, semne de personalitate tulburată. Concluziv pentru tema (tratată la

modul destul de general, deocamdată) de azi, este ideea că adulŃii, cu un pic de ajutor specializat (consiliere maritală, preot, etc.) şi prin efort personal de înŃelegere şi bunăvoinŃă, iar în ultimă instanŃă, cu ajutor juridic (divorŃ), îşi pot soluŃiona, într-un fel sau altul, problemele şi-şi pot reconstrui viaŃa între parametrii de normalitate. Cel mai grav lucru însă, se petrece atunci când la mijloc sunt copiii care, o dată sunt afectaŃi de

ViaŃa... pag. 8

� pag. 11

Troparul Buneivestiri (25 martie) Text: Astăzi este începutul [literal capul] mântuirii noastre şi manifestarea veşnicului mister: Fiul lui Dumnezeu devine Fiul Fecioarei, iar Gabriel binevesteşte [venirea] harul[lui]. De aceea şi noi, împreună cu el, să-i strigăm Născătoarei de Dumnezeu: bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine. Momentul Buneivestiri reprezintă

un punct crucial în planul dumnezeiesc privind mântuirea şi desăvârşirea lumii. Este punctul în care, prin întruparea Fiului lui Dumnezeu, aşadar prin coborârea sa în pântecele Preasfintei Fecioare, se descoperă şi se împlineşte planul dumnezeiesc. Mai înainte ca lumea să fie creată, Sfânta Treime a decis deja nu doar cum să fie alcătuit universul, ci şi prin ce mijloace să fie creaŃia adusă la desăvârşire, înveşnicită, prin participare la viaŃa dumnezeiască. În principiu, întreaga strategie divină se concentra în proiectul întrupării Fiului lui Dumnezeu, care, înfrăŃindu-se cu noi, ar fi conferit prin aceasta umanităŃii calitatea filiaŃiei, introducând creaŃia întreagă în circuitul vieŃii nesfârşite. Ceea ce însă condiŃiona, potrivit înŃelepciunii divine, împlinirea acestui plan, era cooperarea liberă a omenirii cu Dumnezeu. Abia Sfânta Fecioară Maria a ajuns să împlinească, prin smerenia şi puritatea inimii sale, calitatea fiinŃei în stare să dea un răspuns cuvenit iubirii mântuitoare a lui Dumnezeu. Acceptarea de către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a veştii aduse de către înger reprezintă împlinirea tuturor condiŃiilor necesare pentru înfăptuirea planului divin privind mântuirea şi

desăvârşirea creaŃiei. Nu întâmplător, coborârea Fiului lui Dumnezeu în pântecele Fecioarei, în Duhul Sfânt şi cu bunăvoirea Tatălui, este contemplată aşadar în sărbătoare ca început sau cap al mântuirii.

Troparul intrării Domnului în Ierusalim (sărbătoare cu dată schimbătoare)

Text: Mai înainte de patima ta, ne-ai încredinŃat despre învierea tuturor, înviindu-l pe Lazăr din morŃi, Hristoase, Dumnezeul nostru. De aceea, şi noi, purtând semnele biruinŃei precum pruncii, îŃi strigăm, Celui ce eşti biruitorul morŃii: Osana întru cei de sus! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! În sâmbăta lui Lazăr şi duminica

Floriilor (a intrării Domnului în Ierusalim), Biserica îşi exprimă evlavia faŃă de faptele Mântuitorului prin intermediul aceluiaşi tropar. Este un ultim memento privind sensul venirii Domnului, mai înainte de contemplarea ultimelor sale zile pământeşti şi a patimilor. Cel smerit, venit între noi ca Domn al Ierusalimului interior, al sufletelor iubitoare de Dumnezeu, nu avea intenŃia de a întemeia un imperiu terestru, ci revoluŃionarea omului interior, schimbarea lui după chipul slavei divine. În acelaşi timp, cel smerit, mergând conştient spre jertfa mântuitoare, nu era un învins. Învierea lui Lazăr arată, chiar mai înainte de experienŃa durerilor crucii, că Hristos Iisus este Domnul vieŃii, biruitorul, Cel ce aduce viaŃă lumii. Aşadar, mai înainte de îmbrăcarea doliului pentru patimile mântuitoare ale Domnului, Biserica îşi reaminteşte în sărbătoare că Cel

ce a murit, pentru viaŃa noastră a murit. Astfel, duminica intrării în Ierusalim devine prefaŃa necesară pentru luminata noapte a învierii.

Troparul învierii Domnului (sărbătoare cu dată schimbătoare)

Text: Hristos a înviat din morŃi, călcând peste moarte cu moartea [sa], şi dăruindu-le viaŃă celor din morminte. Noaptea de Paşti reprezintă

punctul culminant al drumului săvârşit de Biserică, împreună cu Cel smerit, spre cruce şi mormânt, de-a lungul marelui post. Perioada scrutării propriei conştiinŃe şi a exersării voinŃei prin post a condus către asumarea morŃii mistice cu Hristos, moarte faŃă de ritmurile şi spiritul lumii, moarte pentru viaŃa lumii. Simbolurile acestei experienŃe culminante au fost trecerea pe sub sfântul epitaf şi începutul slujbei pascale în întunericul deplin al mormântului în care – liber – ne-am îngropat împreună cu Hristos; ecouri ale evenimentului botezului nostru pot fi acum percepute, ca o înnoire a acelei experienŃe, de vreme ce scufundarea în apă este mistic moartea împreună cu Hristos. Acum, în noaptea învierii, Biserica serbează lumina ce a răsărit din mormânt, răsărind nebiruită pentru toŃi cei care, crezând, trăiesc viaŃa lui Hristos. Este un moment al înnoirii, pe care îl indică explicit troparul: Hristos a biruit prin moartea sa moartea lumii, moartea păcatului, împărtăşind tuturor lumina speranŃei: moartea a fost înfrântă, iar noi trăim aici ca înviaŃi din morŃi, fii ai Tatălui Domnului nostru, moştenitori ai ÎmpărăŃiei cerurilor…


pag. 10

Troparele sărbătorilor domneşti (2) martie-aprilie Preot Dr. Doru Costache


pag. 11

Am cunoscut puŃini români, în răstimpul de când am venit din România; aş putea spune chiar că mi-am făcut mai multe cunoştinŃe printre australieni decât printre români, cum ar fi fost de aşteptat. Şi, ce e mai trist, e că nu toŃi mi-au adus bucurie (cine ştie – poate că nici eu lor). Dar nu e un subiect asupra căruia să insist; e destul de trist că s-a constituit ca subiect în sine. Mai departe, deci. Am auzit multă lume plângându-

se că aici nu se întâmplă nimic sau mai nimic, în afară de picnicuri şi 2-3 întâlniri “oficiale” pe an, la vreo dată de importanŃă istorică pentru români; prin “aici” înŃelegând comunitatea românească din Sydney, în special, şi din Australia, în general. Am zis că doar lamentându-ne nu văd multe şanse să se schimbe ceva. Şi am organizat un festival de poezie, care se Ńine şi în alte 60 (şi ceva) de Ńări. Poezie şi alte activităŃi care Ńin de ea: mese rotunde cu discuŃii pe teme de literatură, recitaluri poe-tice, work-shop-uri de poezie, au-diŃii muzicale, întâlniri cu scriitori australieni-australieni sau de di-verse naŃionalităŃi, întâlniri cu ar-tişti (actori, muzicieni, pictori etc), lansări de carte, expoziŃii visual arts (în cazul de faŃă, expoziŃie de fotografie), concurs de poezie. Am scris 7 pagini de ziar numai despre cultură (şi, dat fiind evenimentul poetic al momentului, au fost dedi-cate acestuia), am realizat transmi-sii radio, am tipărit afişe de festi-val şi programul festivalului, am făcut, în biserică, anunŃul unei seri de poezie şi muzică românească. Am avut bucuria să nu fiu singură la toate acestea şi să trăiesc triste-Ńea de a numara pe degete “consumatorii” de cultură, în gene-ral, şi de poezie, în special. Să fi fost printre ei cei care se plângeau că în comunitatea românească e o

secetă culturală inadmisibilă??? Nu ştiu. De plâns, s-au plâns mulŃi ; de venit, au venit puŃini. MulŃumesc celor care au venit! Am înfiinŃat o societate culturală

româno-australiană, cu o sumă modică, infimă, de înscriere şi de participare lunară, doar aşa, ca să nu se spună că e gratis şi, ca tot ce e pe gratis, nu va fi de calitate şi nu se va alege nimic de capul ei. Din nou, “linişte şi pace”! Mă tem că “foamea” de cultură aici ori nu a existat niciodată, ori, printr-un miracol înaintea Învierii Domnului, a fost astâmpărată cu diverse surogate. Sau, conform unei deja tradiŃii pe aici, dată fiind împărŃirea şi subîmpărŃirea comunităŃii româneşti pe “biserici şi bisericuŃe”, “cine nu e cu noi, e cu duşmanul”, şi atunci nu interesează nici un fel de eveniment, oricât de interesant sau de frumos, câtă vreme e organizat de “tabăra adversă” (care o fi aia?). Tristă realitate! Mă întreb de ce să mai încerc să fac ceva şi, mai ales, pentru cine să fac ceva: pentru cine o societate culturală, pentru cine un cenaclu literar bilingv, pentru cine un magazin exclusiv cultural, româno-australian, pentru cine o librărie de carte românească, pentru cine 3 concursuri literare şi unul de proiecte culturale, pentru cine 3 proiecte editoriale (de carte) în manşetă, pentru cine nopŃile mele pierdute la tastatura computerului, în loc de un aşternut odihnitor, îmbietor şi binemeritat, până la urmă? Dacă n-am pentru cine altcineva, atunci pentru mine! Uite aşa: eu centrez, eu dau cu ca-pul! Dacă s-o mai nimeri vreun “ameŃit” ca mine, căruia să-i placă arta de dragul artei, scrisul de dra-gul scrisului şi cultura de dragul culturii, it’s just good enough for me! La bună (re)vedere!

Din ciclul Eu centrez, eu dau cu capul!

Loredana Tudor-Tomescu

starea generală de disconfort şi tensiune din familie, apoi de abuzul emoŃional (nici nu îndrăznesc să-l adaug şi pe cel fizic) din partea unuia sau chiar a ambilor părinŃi. Gravitatea decurge nu doar din abuzul în sine, cât şi sau mai ales din faptul că acesta se instalează într-o perioadă extrem de importantă a vieŃii lor: cea de formare a - unui set de valori morale - unui set de valori despre viaŃa

de cuplu - concepŃiei despre lume şi sine

însuşi - unui set de atitudini - personalităŃii, în sine Rezultatele sunt dezastruoase

pentru copilul de azi – mâine, un adult dezechilibrat psiho-emoŃional: - imagine de sine foarte slab

conturată - stimă de sine scăzută - neîncredere în propria

persoană, forŃă, capacitate şi aptitudini - fie izolare socială, fie anturaj

reprobabil - atitudini (pseudo)suicidale - depresii şi comportament

antisocial - slabă sau defectuoasă

relaŃionare şi comunicare cu cercurile socio-profesionale - o viitoare viaŃă de cuplu

nearmonioasă, conflictuală Un eşec garantat, altfel spus. Nu

degeaba tinerii în care recunoaştem aceste aspecte reprezintă, de fapt, eşecul nostru atât ca parteneri de cuplu, cât şi ca părinŃi, una decurgând din alta.

Dacă tratarea unor astfel de

subiecte vi se pare interesantă şi, mai ales, utilă, vă rugăm să ne scrieŃi pe adresa redacŃiei sau la emailul de mai jos, unde puteŃi să ne adresaŃi şi eventualele nelămuriri sau probleme de natură psihologică, cărora le doriŃi o rezolvare. ([email protected])

ViaŃa... pag. 9

pag. 12


Potrivit unor tradiŃii ancestrale, anul începe cu luna martie, mai precis cu echinocŃiul de primăvara (în emisfera nordică), atunci când ziua devine egală cu noaptea. Desigur, acelaşi lucru se petrece şi în momentul echinocŃiului de toamnă (în emisfera nordică), iar creştinii ortodocşi serbează începutul anului bisericesc în luna septembrie.

În emisfera nordică, martie este luna trezirii la viaŃă a întregii naturi. În prima zi a lunii, are loc un obicei străvechi, acela de a dărui celor dragi mărŃişoare. IniŃial, mărŃişorul era doar o sfoară împletită din două fire, unul de culoare albă şi unul de culoare roşie, unul simbolizând spiritul, celălalt viaŃa. Şnurul simplu, format din cele două fire colorate, simbolizează armonia perfectă dintre viaŃă şi spirit, reprezentând semnul unei conştientizări superioare. Dăruind un mărŃişor în luna martie, nu facem decât să reamintim celor dragi interdependenŃa dintre spirit şi viaŃă.

Tot la 1 martie este sărbătorită Sfânta Evdochia, care a trăit în timpul împăratului Traian. A fost o femeie frumoasă, bogată, de neam samarinean, care s-a convertit la bătrâneŃe. Şi-a împărŃit săracilor averea şi s-a retras într-un loc singuratic, pentru a se dedica rugăciunii. Folclorul românesc a produs multe legende legate de numele acestei sfinte, numită de autorii populari Dochia, legende care introduc în obiceiurile şi practicile (magice) de înnoire a timpului, proprii lumea pastorale.

În ziua a opta a lunii martie are loc o serbare seculară, ziua dedicată femeilor. Aceasta e o zi de sărbătoare, dar şi de reflecŃie asupra rostului prezenŃei feminine în

societate. În contextul contemporan, şi pentru aria de tip european a lumii – produs al celor două mii de ani de experienŃă creştină –, femeia are, în urma unor succesive transformări ale mentalităŃilor, un statut în societate. Femeia de astăzi este confruntată şi cu alte aspecte decât cele specifice antichităŃii şi lumii medievale. Ea este mamă, soŃie, gospodină, dar şi aducătoare de venituri. În revers faŃă de implicarea tot mai mare a femeilor în muncă şi servicii publice, se constată astăzi o implicare mai mare a bărbaŃilor în activităŃile gospodăreşti. Este evident totuşi că majoritatea funcŃiilor de lideri în societatea modernă sunt ocupate de bărbaŃi şi că trăim într-o lume a bărbaŃilor. De asemenea, este evident că o parte din bărbaŃi au încă o concepŃie medievală privind rolul femeii, motiv pentru care unii invidiază succesul soŃiilor în societate. Mult mai trebuie făcut în acest sens, iar spiritul credinŃei creştine poate furniza fundamentul unei societăŃi înnoite; rolul Maicii Domnului în Biserică poate inspira soluŃii echilibrate în privinŃa dilemelor sociale legate de raporturile dintre bărbaŃi şi femei.

Pe 25 martie, sărbătorim Blagoveştenia (Bunavestire). Blagoveştenia este un termen de origine slavă, însemnând „veste bună”. Bunavestire sau Blagoveştenia este unul din cele patru praznice împărăteşti de peste an închinate Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, alături de Naşterea, Intrarea în biserică şi Adormirea Maicii Domnului. Sensul acestei sărbători este de a marca întruparea Fiului lui Dumnezeu. Potrivit Evangheliei după Luca, Arhanghelul Gabriel a anunŃat-o pe Fecioara Maria că a fost aleasă de Dumnezeu pentru a da naştere

Mântuitorului Hristos. Sărbătoarea creştină a fost aşezată la această dată cu scopul evident de a înlocui, sau de a reinterpreta sensul unor sărbători dinaintea creştinismului, legate de ritmurile naturii. În folclorul românesc, ziua de 25 martie este ziua cucului, suprapunându-se cu echinocŃiul de primăvară (în emisfera nordică) şi anunŃând sosirea efectivă a primăverii. Primul cântec al cucului este aşteptat de obicei de Bunavestire, zi în care, potrivit tradiŃiei populare, oamenii trebuie să întâmpine evenimentul cu haine curate, veseli şi cu bani în buzunare, pentru a avea un an cu sănătate şi împliniri. Pentru bucuria sărbătorii, de Bunavestire, moment care are loc în timpul postului mare, cei care Ńin postul în mod riguros pot consuma peşte.

LUNA MARTIE M. ConstanŃa

Tăcere Anca Maria Ştefănescu

Să trăim într-o cută a timpului,

spuse.

Intrăm printr-o bucată de lună

AgăŃată de-un gard

Şi trecem dincolo

Firesc şi fără teamă.

(Tărâm în care picturile sunt vii,

Cântecele vorbesc,

Poemele curg

Şi vindecă răni

De pe lumea ailaltă.)

Tăcerile ar putea fi o poartă.

Tăcerea ta,

Tăcerea mea.

Dincolo de ele mereu

rămâne ceva

mai viu decât noi.

Nu te risipi, nu te mai risipi.

Rămâi aşa, cufundat în

tăcere.

Tăcerea mea

Tăcerea ta


pag. 13

George ROCA: „BĂIEłELUL CEL BUN” După cursuri, Nicuşor îşi aştepta mămica să îl ia de la şcoală. Îi era tare foame, aşa că se duse la chioşc şi îşi cumpără un pachet de biscuiŃi. Se aşeză pe o bancă din apropierea porŃii, lângă un băieŃel dintr-o clasă mai mică. Puse ghiozdanul între ei, îşi scoase o carte să citească, pipăi cu mâna pachetul, îl desfăcu şi luă un biscuite. Observă cu uimire că băieŃelul îşi luă şi el un biscuite din acelaşi pachet. Luând încă unul, văzu că şi băieŃelul mai ia unul. Se supără şi fu cât pe ce să îl ia la bătaie. Totuşi se abŃinu şi nu zise nimic! De fiecare dată când Nicuşor lua un biscuite, băieŃelul îşi lua şi el unul. Când mai rămase doar unul singur în pachet văzu că băieŃelul întinse mâna, îl luă, îl rupse în două şi îi întinse o jumătate lui Nicuşor. Acest gest îl călcă pe nervi! Se ridică să îi dea o palmă, dar in acelaşi moment cineva îl prinse de mână. Se întoarse. Era mama lui! Se uită urât la cel rămas pe banca şi plecă bombănind. Când ajunse acasa îşi puse ghiozdanul pe masa din camera lui. Îl deschise, îŃi scoase cărŃile şi din el căzu un pachet nedesfăcut de biscuiŃi. Rămase uimit şi se ruşină! Abia atunci Nicuşor înŃelese cât de rău şi egoist fusese. Mâncase de fapt, jumătate din pachetul de biscuiŃi al băieŃelului, care, cu inimă bună, considerase că e normal să-l împartă cu un alt copil flămând. Abia aştepta să îl întâlnescă pe baieŃelul cel bun şi generos pentru a-şi cere scuze! (După o idee preluată de pe Internet)

---- ZECE BROAŞTE ZECE BROAŞTE ZECE BROAŞTE ZECE BROAŞTE----N N N N

BALTĂ ZAC ŞI ADUNĂ BALTĂ ZAC ŞI ADUNĂ BALTĂ ZAC ŞI ADUNĂ BALTĂ ZAC ŞI ADUNĂ

APĂ APĂ APĂ APĂ----N SAC, DACĂ N SAC, DACĂ N SAC, DACĂ N SAC, DACĂ

BALTABALTABALTABALTA

O SĂ SECE, SĂ RĂMÂNĂ O SĂ SECE, SĂ RĂMÂNĂ O SĂ SECE, SĂ RĂMÂNĂ O SĂ SECE, SĂ RĂMÂNĂ

SACI VREO ZECE... SACI VREO ZECE... SACI VREO ZECE... SACI VREO ZECE...

---- NU NU NU NU----I FU FRICĂ DEI FU FRICĂ DEI FU FRICĂ DEI FU FRICĂ DE----AI FI AI FI AI FI AI FI

FRICĂ SĂ FURE O FRICĂ SĂ FURE O FRICĂ SĂ FURE O FRICĂ SĂ FURE O

FLORICICĂ, DAR PRINS FLORICICĂ, DAR PRINS FLORICICĂ, DAR PRINS FLORICICĂ, DAR PRINS

CU OCAUA MICĂ ÎI FU CU OCAUA MICĂ ÎI FU CU OCAUA MICĂ ÎI FU CU OCAUA MICĂ ÎI FU

FRICĂ LUI FLORICĂ ! FRICĂ LUI FLORICĂ ! FRICĂ LUI FLORICĂ ! FRICĂ LUI FLORICĂ !

---- SAŞIUL STĂ PE ŞASIU SAŞIUL STĂ PE ŞASIU SAŞIUL STĂ PE ŞASIU SAŞIUL STĂ PE ŞASIU

ŞI ŞUŞOTEŞTE ŞI ŞUŞOTEŞTE ŞI ŞUŞOTEŞTE ŞI ŞUŞOTEŞTE

---- PAPANACHE PAPĂ PAPANACHE PAPĂ PAPANACHE PAPĂ PAPANACHE PAPĂ

PAPARĂ DE PAPARUDĂ PAPARĂ DE PAPARUDĂ PAPARĂ DE PAPARUDĂ PAPARĂ DE PAPARUDĂ

PE PĂR UDĂ PE PĂR UDĂ PE PĂR UDĂ PE PĂR UDĂ

Vasile Militaru

HRISTOS A ÎNVIAT !

Hristos a Înviat! Ce vorbă Sfântă! ÎŃi simŃi de lacrimi calde ochii uzi Şi-n suflet parcă serafimii-Ńi cântă

De câte ori creştine o auzi.

Hristos a înviat în firul ierbii, A înviat Hristos în Adevăr;

În poieniŃa-n care zburdă cerbii, În florile de piersec şi de măr.

În stupii de albină fără greş, În vântul care suflă mângâios În ramura-nflorită de cireş

Dar vai, în suflet Ńi-a ’nviat Hristos?

Ai cântărit cu mintea ta creştine Cât bine ai făcut sub cer umblând,

Te simŃi măcar acum pornit spre bine Măcar acum te simŃi mai bun, mai

blând?

SimŃi tu topită-n suflet vechea ură? Mai vrei pieirea celui plin de Har?

łi-ai pus zăvor pe barfitoarea-Ńi gură? Iubirea pentru semeni o simŃi iar?

O, dacă-aceste legi de-a pururi sfinte În aur măcar azi te-au îmbrăcat Cu serafimii-n suflet imn fierbinte Ai drept să cânŃi: Hristos a Înviat!

8

RUGĂCIUNILE COPIILOR

ÎNGERAŞUL

Înger, îngeraşul meu Ce mi te-a dat Dumnezeu Întotdeauna fii cu mine Şi mă-nvaŃă a face bine

Eu sunt mic, Tu fă-mă mare Eu sunt slab, Tu fă-mă tare În tot locul mă-nsoŃeşte Şi de rele mă fereşte!

Doamne, îngereii Tăi Fie păzitorii mei Şi ziua şi noaptea

Până-n ceasul cel de moarte!

RUGĂ

Doamne, Doamne ceresc tată Noi pe Tine te rugăm

Luminează a noastră minte Lucruri bune să-nvăŃăm! Că Tu eşti stăpânul lumii Şi al nostru tată eşti Şi pe toate cele bune Numai Tu le împlineşti!

CRUCEA

Doamne-ajută Cui sărută

Sfânta cruce a Ta Şi se roagă Şi se-nchină

Însemnându-se cu ea!

PALINDROMURI DE POST

EL A GĂTIT AGALE

AVAT ALB LA TAVĂ

EL O SĂ FACĂ FASOLE

graf

ică

Geo

rge

Roc

a

pag. 14


▌18.02: după sfânta liturghie, a fost serbată ziua de naştere a Dnei. Denisa Tita, membră a Comitetului parohial. A fost de asemenea oficiată cununia tinerilor Călin şi Florentina Borbeli, naşi fiind Dl. Radu Bliuc şi Dna. Dana Bliuc, membri cu drept de vot ai parohiei

▌19.02: pavecerniŃa mare şi canonul sfântului Andrei Cretanul

▌20.02: pavecerniŃa mare şi canonul sfântului Andrei Cretanul

▌23.02: a fost instalat noul lumânărar (masa pentru aprins lumânări), lângă biserică. La acŃiunea de instalare au participat Dnii. Gheorghe Costea, George Strungaru şi Bonifacius Tiron

▌24.02: a fost slujită prima vecernie (în istoria parohiei) integral în limba engleză, urmată de o cateheză despre postul mare, susŃinută de preotul paroh

▌25.02: liturghia festivă dedicată Duminicii Ortodoxiei; a fost citit sinodikon-ul Ortodoxiei, documentul oficial care mărturiseşte sensul venerării sfintelor icoane. Seara, credincioşii au participat, împreună cu preotul paroh şi cu părintele Ioan Vasile Prunduş (parohia Sfântul Ioan Botezătorul), la vecernia inter-ortodoxă organizată de Standing Conference of the Canonical Orthodox Churches in Australia (SCCOCA), la biserica greacă Sfântul Nicolae, Marrickville. Slujba, prezidată de EminenŃa Sa, Arhiepiscopul Stylianos, Preşedintele SCCOCA, s-a desfăşurat în toate limbile Bisericilor Ortodoxe reprezentate. Au mai participat PreasfinŃitul Episcop Irinej, al Bisericii Ortodoxe Sârbe din Australia şi Noua Zeelandă, PreasfinŃitul Episcop Seraphim al Apollonias, părintele Vladimir Makeev (Patriarhia Moscovei) şi un mare număr de preoŃi greci şi sârbi

▌04.03: după sfânta liturghie, a avut loc Şcoala de duminică, beneficiind de concursul Dnei. Marika Kalafatis şi al preotului paroh. A fost serbată ziua de naştere a Christinei Cruceanu

▌05.03: seara, preotul paroh a susŃinut o prelegere pe tema The Liturgy and the Orthodox Image of the World, la invitaŃia organizaŃiei de tineret a parohiei greceşti din Sutherland

▌07.03: a avut loc o acŃiune de curăŃire a bisericii, sălii şi curŃii, la care au participat Dnii. George Costea, Stavru Kalafatis, Mihai Zetea şi preotul paroh

▌11.03: duminica sfintei cruci. În cadrul utreniei a avut loc ritualul prezentării sfintei cruci în mijlocul bisericii. După slujbă, a avut loc o repetiŃie a corului

▌12.03: preotul paroh a participat la deschiderea ediŃiei româno-australiene a festivalului internaŃional Primăvara poeŃilor. Organizat de Dna. Loredana Tudor Tomescu, evenimentul a fost găzduit de Consulatul general al României la Sydney

▌13.03: a fost slujită, pentru prima dată în biserica noastră (în istoria sa de 30 de ani), liturghia darurilor mai-nainte sfinŃite (a sfântului Grigorie cel Mare)

▌14.03: a fost organizată o seară de poezie românească modernă şi contemporană, în sala adiacentă bisericii, în cadrul festivalului Primăvara poeŃilor. Dna. Loredana Tudor Tomescu şi preotul paroh au prezentat versuri din poeŃi români ai ultimei generaŃii. Printre participanŃi s-au numărat Dl. Consul general Marius Dragolea şi soŃia sa, Dna. Cornelia Dragolea. După rugăciunea de seară, citită în biserică, a avut loc o agapă în hall

▌16.03: seara, a avut loc o şedinŃă a Comitetului parohial

▌17.03: după slujba vecerniei, preotul paroh a susŃinut o prelegere publică, Sensul patimilor Domnului

▌23.03: denia acatistului Născătoarei de Dumnezeu

▌24.03: dimineaŃa, Dnii. George

Costea şi Mircea Lăutaru au achiziŃionat o cantitate de lumânări, din fondurile colectate în biserică în acest scop. După amiaza, Dnii. Laurian Hrincu şi Mihai Zetea au efectuat diverse reparaŃii în curte şi în sala adiacentă. Seara, au avut loc vecernia în limba engleză şi prelegerea publică, susŃinută de preotul paroh, The Meaning of Christ’s Passion

▌25.03: Bunavestire. După sfânta liturghie şi slujba de pomenire pentru Gheorghe Păunescu, a avut loc o masă comună

▌30.03: seara, Dnii. Mihai Zetea şi Laurian Hrincu au executat diverse reparaŃii în curte

▌31.03: sâmbăta lui Lazăr. După liturghie şi parastas, credincioşii au participat la o masă comună

▌01.04: duminica Intrării Domnului în Ierusalim. După sfânta liturghie, preotul paroh şi un grup de credincioşi au participat la rugăciunea pentru dreptate şi pace, Palm Sunday Peace Event, organizată de Consiliul Ecumenic al NSW în parcul PrinŃul Alfred din Parramatta

▌04.04: seara, au avut loc slujba deniei şi programul de spovedit

▌05.04: Dnele. Maria Costea şi Denisa Tita au amenajat sala adiacentă pentru gustarea din noaptea Sfintelor Paşti. Seara, a avut loc denia celor 12 Evanghelii ale patimilor Domnului

▌06.04: Dnii. Bonifacius Tiron şi Gheorghe Costea au participat la o acŃiune de curăŃire a bisericii şi curŃii. Seara, a avut loc slujba prohodului Domnului, urmată de programul de spovedit

▌07.04: program de spovedit şi împărtăşit. Paralel, Dnii. Gheorghe Costea, Laurian Hrincu şi Bonifacius Tiron au participat la o acŃiune de curăŃire a bisericii şi au pregătit pentru

CRONICA EVENIMENTELOR

Familia G. Strungaru a donat bisericii materialele pentru noul lumânărar. Lucrarea a fost executată (prin eforturile unei familii care a dorit să-şi păstreze anonimatul) în oŃel inoxidabil, masa fiind destinată aprinderii lumânărilor în afara bisericii, spre protejarea sănătăŃii credincioşilor şi a picturii murale

Echipa organizatoare a picnicului din Strathfield Park (21 aprilie), formată din Dl. M. Zetea, Dl. G. Costea, Dna. M. Cruceanu, Dna. I. Păunescu, Dna. V. Hrincu, Dl. L. Hrincu şi Dna. O. Costache, a fost coordonată de Dna. D. Tita şi Dl. L. Tita. Picnicul a beneficiat de donaŃiile generoase ale familiilor: R. Badrea, R. Bliuc, G. Costea, D. Costache, C. Cruceanu, L. Cruceanu, G. Drăgan, P. IoniŃă, L. Păunescu, B. Tiron, L. Tita, D. Vultureanu şi M. Zetea. În urma donaŃiilor, a tombolei şi a licitaŃiei, au fost strânşi pentru susŃinerea activităŃii parohiei $965

Familia Oprea a donat două sfeşnice masive de bronz pentru sfântul altar

Din donaŃii anonime, parohia a trimis, ca dar pentru sfintele

sărbători, suma de $200, Dlui. Ion Nedelcu, webmasterul sitului şi tehnoredactor al revistei parohiale

A fost donată o cantitate de vin pentru sfânta împărtăşanie, în valoare de $100. Vinul a fost achiziŃionat prin donaŃiile familiilor: M. Costache, G. Costea, L. Tita, M. Zetea, şi o familie care a dorit să-şi păstreze anonimatul

Dl. V. Loumbos a donat bisericii $100, dintre care cea mai mare parte au fost folosiŃi pentru coroana de flori care a împodobit sfânta cruce în săptămâna sfintelor patimi ale Domnului. Suma rămasă a fost depusă în contul parohiei

Dna. Dumitra Popescu (Tanti Mica) a donat prescurile necesare pentru sfânta liturghie

Familia G. Costea a donat lumânările pentru uzul sfântului altar şi pahare de unică folosinŃă, pentru uzul meselor comune. Stocul de lumânări pentru sfântul altar a fost completat printr-o donaŃie a familiei M. Zetea

Dl. K. Seifert şi Dna. Andra Furdui au donat obiecte spre a fi puse la licitaŃie, în cadrul activităŃilor noastre sociale

Familia D. Bunescu a ornat biserica de Sfintele Paşti cu două superbe aranjamente florale. Familiile Lăutaru şi Tudor-Tomescu au înfrumuseŃat cu flori biserica în diverse alte împrejurări

Dna. C. Stănescu a donat Şcolii duminicale volumul semnat de Neagu Djuvara, O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri

Dna. O. Costache a asigurat gustările cu ocazia Serilor Sfintei Maria din 17 februarie şi 23 martie

pag. 15


64 Linthorn Ave, Croydon Park,

NSW 2133. phone: (02) 9642 02 60 www.geocities.com/sfmaria_sydney

redacŃia: pr. dr. Doru Costache

concepŃie grafică & tehnoredactare:

Ion Nedelcu (FranŃa)

PENTRU SLAVA LUI DUMNEZEU

sfinŃire pâinea tradiŃională numită „Paşti”

▌07-08.04: slujba învierii şi sfânta liturghie (slujite bilingv) au fost urmate de o gustare în cinstea sărbătorii Sfintelor Paşti. Textele în limba engleză au fost citite, în ordine cronologică, de: Dna. Lily Strungaru (Evanghelia învierii), Dra. Andreea Hrincu (canonul pascal), Dl. Ronald Ştefan Chant (omilia sfântului Ioan Gură de Aur), Dra. Ioana Maria Costache (lectura apostolică) şi Dra. Simona Lisa Strungaru (Evanghelia liturghiei). Împreună cu Dl. Consul general Marius Dragolea şi soŃia sa, la slujbă au asistat şi ceilalŃi membri ai Consulatului general al României la Sydney

▌08.04: prima zi de Paşti. Preotul paroh a săvârşit (bilingv) slujba numită „a doua înviere” la Newcastle. Comunitatea românească locală, organizată în filiala Sfântul Andrei a parohiei noastre, s-a bucurat şi de

această dată de generozitatea caldă a părintelui Nicholas Scordilis, parohul bisericii SfinŃii Apostoli, şi a comunităŃii greceşti din Hamilton

▌09.04: a doua zi de Paşti. Sfânta liturghie a fost urmată de o masă comună

▌13.04: sărbătoarea Izvorul tămăduirii. Ca în fiecare an, preotul paroh a participat la liturghia inter-ortodoxă organizată, sub auspiciile SCCOCA, la biserica greacă SfinŃii Constantin şi Elena, din Newtown. Slujba, prezidată de EminenŃa Sa, Arhiepiscopul Stylianos, Preşedintele SCCOCA, s-a desfăşurat în toate limbile Bisericilor Ortodoxe reprezentate. Au mai participat PreasfinŃitul Episcop Irinej, al Bisericii Ortodoxe Sârbe din Australia şi Noua Zeelandă, PreasfinŃitul Episcop Seraphim al Apollonias, părintele Vladimir Makeev (Patriarhia Moscovei) şi un grup de preoŃi greci şi sârbi

▌15.04: după sfânta liturghie, a avut loc o masă comună

▌17.04: preotul paroh a susŃinut lecŃia Conversion of Life: Understandings from the Eastern Orthodox ecclesial tradition, la Broken Bay Institute, în cadrul cursului intensiv pentru masters Introduction to Spirituality

▌21.04: a avut loc un picnic în Strathfield Park

▌23.04: Sfântul Mucenic Gheorghe. După sfânta liturghie, a fost serbată, în cadrul unei mese comune, ziua onomastică a Dlui. George Costea

mart-apr 07

Documents

Transcript of mart-apr 07