Maria Montessori constituie un nume rasunator in domeniul cresterii si educarii copilului, regasindu-se si in practica educationala denumita semnificativ "Pedagogia Montessori".Scopul educaiei Montessori este de a nve copilul s gndeasc i s acioneze independent, ntr-o manier responsabil ajuta-ma sa pot face singur(M. Montessori, 1963). Nu in van descrie pedadogul italian copilul ca fiind " o personalitate care a invadat lumea sociala". Aceasta ne indeamna sa il tratam pe copil ca pe un individ unic, respectandu-i personalitatea si caracterul independent, ajutandu-l sa depaseasca obstacolele si incurajandu-l in formarea propriului stil si ritm de invatare, dar si in adoptarea propriilor decizii. Astfel, copilul devine practic un om in toata firea, tratat cu respect, detinator de drepturi si de un mediu propriu, nemaifiind considerat " o fiinta exilata la marginea societatii, pe care toti o pot trata fara resoect, o pot injura si pedepsi, in virtutea unui drept conferit de Natura: dreptul adultului".In urma permanentei legaturi pe care Maria Montessori a dezvoltat-o cu cei mici, dar si prin intermediul unor cercetari amanuntite, aceasta a descoperit ca dezvoltarea si cresterea copiilor nu are loc intr-un mod liniar, neintrerupt, ci prin mai multe trepte, mai exact 4( de la 0 la 6 ani, de la 6 la 12 ani, de la 12 la 18 ani si de la 18 la 24 ani), numite planuri de dezvoltare. Pe tot parcursul celor patru planuri de dezvoltare , copilul trece prin faze sensibile n timpul crora este capabil s nvee anumite lucruri necesare dezvoltrii sale fr efort, la potenial maxim, simind n acelai timp o puternic atracie pentru aceste lucruri.Fiecare plan de dezvoltare este fundamental urmtorului plan,iar lipsa unor experiente sau a unor cunostinte din cadrul unui anumit punct al dezvoltarii constituind un obstacol in calea dezvoltarii eficiente a urmatoarei etape a dezvoltarii.Primul plan de dezvoltare se adreseaza nou-nascutilor si perioadei urmatoare, in tot acest timp avand loc dezvoltari fizice importante, dar si schimbari uimitoare in creier. Se vorbeste despre faptul ca dupa nastere mama trebuie ocrotita, considerandu-se ca aceasta a avut cel mai mult de suferit, insa trebuie luat in calcul si faptul ca nou-nascutul a suferit la fel sau poate mai mult decat mama sa. Inca din stadiul de embrion, copilul a crescut intr-un mediu linistit, ferit de orice soc, creat special pentru el, iar deodata, acesta paraseste acel mediu pentru un loc mai putin primitor, plin de zgomote si agitatie, la care se mai adauga si plansetele acestuia, constituind motiv de bucurie pentru parinti deoarece aud pentru prima data glasul copilului lor. Din dorinta de a-l ocroti si de a-l apara de tot felul de factori daunatori, copilul este imediat imbracat de medici ce poarta masti impotriva microbilor, ii sunt cumparate hainute si accesorii scumpe, este asezat in leagane si asternuturi pretioase, cand de fapt, rolul parintilor este acela de a-i asigura copilului un mediu linistit,calduros, primitor, ferit de lumina prea puternica si de agitatia lumii exterioare.Maria Montessori ne atrage atentia asupra paralelei pe care am putea sa o realizam intre ingrijirea acordata mamei dupa nastere si ingrijirea copilui. In timp ce mama este lasata nemiscata, linistita, copilul este mutat dintr-o camera in alta,este curatat, aranjat ca pentru o prezentare publica."Este la fel ca si cum mama ar fi obligata imedita dupa nastere sa se ridice si sa se imbrace elegant pentru a se putea prezenta la o receptie".Ingrijirea infantila nu se refera doar la viata fizica, ci si la cea psihica, educatia facand referire in acest sens nu la invatamant, ci la ajutorul primit de copil in ceea ce priveste dezvoltarea psihica.Pentru aprofundarea problemei legate de cresterea si dezvoltarea copilului , Montessori pune accentul pe doua aspecte importante: primul face referire la studiul glandelor interne care privesc cresterea fizica, iar cel de-al doilea consta in descoperirea asa numitelor periode senzitive ale copilului, oferind noi posibilitati de intelegere a cresterii psihice. Perioadele senzitive dau anumitor arii din creier o energie specific pentru a se dezvolta i a se mbogi, fr a permite altor informaii s interfereze, fenomenul fiind asemanator celui de selectie a informaiei. n timpul unei faze de acest tip copilul nva fr efort, ns aceste perioade sunt trectoare i ireversibile. De ndat ce au trecut, ele nu vor mai reveni niciodat. Dar acest lucru nu nseamn c un copil nu va mai dobndi niciodat acea capacitate, doar c dup ce respectiva faz a trecut, nvarea va fi mai puin uoar. Acesta este motivul pentru care nvarea unei limbi strine este mult mai uoar pna la 6 ani. Activitatea intens i ndelungat pe care copilul simte nevoia s o fac n timpul perioadelor sensibile nu-l obosete, ci l revigoreaz. Fazele sensibile i dau direcia i atunci cnd i se ofer condiiile s fie folosite corespunztor, contribuie la creterea independenei i a cunoaterii. Creierul copilului i contureaza harta cognitiv , reelele neuronale pentru nelegerea i procesarea informaiei prin activitate proprie. Acest proces conduce la o gndire mai abstract pe baza informaiilor preluate din mediu .Mai trziu, n jurul vrstei de 6 ani, creierul ncepe s organizeze informaia i s elimine cile neuronale care nu sunt importante pentru adaptarea i integrarea copilului n timpul, locul i societatea din care face parte.Un exemplu reprezentativ pentru aceste perioade senzitive este faptul ca cei mici manifesta o mare dragoste pentru ordine. Inca de la varsta de un an jumatate sau doi ani copilul isi manifesta inclinatia catre ordinea din mediul inconjurator. Acesta poate observa cu rapiditate dezordinea peste care un adult ar trece cu usurinta, determinandu-l sa se exteriorizeze in modul sau caracteristic, prin plans,provocandu-i multa durere, agitatie si suferinta. Poate pentru adult ordinea reprezinta doar un mod de a-si satisface placerea orizontului vizual, dar pentru copil mediul exterior reprezinta locul unde acesta se formeaza si pe baza caruia se formeaza, fiind absolut necesara o indrumare precisa si determinata si nu o formula imprecisa ori vaga.In afara sensibilitatii fata de ordinea exterioara, exista si cea de ordin intern, legata de partile corpului ce actioneaza prin miscare si la pozitiile lor. Copilul a demonstrat o mare sensibilitate fata de miscarile corpului inainte ca el insusi sa se poata misca, mai ales atunci cand in mediu se afla anumite "dovezi negative" ce impiedica dezvoltarea psihica netulburata a copilului. Exemple pentru acest fapt ar putea fi schimbarea patutului special creat pentru copil cu unul normal, pentru adulti, schimbarea modalitatii de a sustine copilul in momentul imbaierii, etc.Din toate cele expuse mai sus putem spune, deci, ca cel mic "este o enigma de descifrat". Orice mod de exteriorizare a copilului, fie el capriciu sau nu, are o cauza mult mai adanca, nefiind doar o forma de manifestare a respingerii fata de un mediu impropriu. Toate aceste lucruri sunt doar eforturi de manifestare si de eliberare a tot ceea ce "traieste" si ce "se ascunde" in copil.