Marea ruptura: Doctrina Truman si semnificatia sa in politica externa americana

Ambasadorii americani in Turcia si in Rusia au atras atentia in 1946 ca Turcia este in pericol sa fie agresata de Uniunea Sovietica si, din acest motiv se impune un ajutor pe termen lung din partea SUa, fara de care Turcia nu ar supravietui.Viziunea celor doi diplomati a fost contracarata de politicienii americani care nu concepeau ( inca) sa iasa din canoanele vechii politici externe americane (Vezi Doctrina Monroe!)Pentru britanici insa, implicarea Americana era binevenita pentru o situatie de criza.Situatia regional a continuat, pentru cei care mizau pe implicarea Americana, sa fie privita la Washington ca o amenintare la adresa securitatii nationale. Concret: in Grecia, conflictul dintre factiunile de stanga ( ELAS, condus de comunisti) si regalisti ( sprijiniti de britanici) a izbucnit dupa alegerile din primavera lui 1946, castigate de monarhisti. Comunicstii au beneficiat de sprijinul satelitilor URSS- Iugoslavia, Bulgaria si Albania, care le ofereau alimente si tabere de antrenament. Decizia de implicare Americana in regiune a venit dupa anuntul facut de britanici, care au spus ca sisteaza ajutorul military si economic catre Grecia si Turcia din cauza propriilor dificultati economice ( 1947, februarie). Marea Britanie nu mai putea furniza echipamente pentru fortele aeriene si navale, fara efectuarea unor aranjamente financiare. In acelasi timp, Turcia avea nevoie de un program de dezvoltare economica si unul de modernizare a armatei, dar aceste obiective erau nerealizabile cu propriile resurse. ( Grecia si Turcia constituiau ancora sudica a liniei orientale de aprare. Daca deveneau comuniste, ar fi aparut o extraordinara problema ptr intreaga lume). Anuntul M. Britanii a convins Washingtonul ca este o problema urgenta, cu implicatii globale si ca era in joc securitatea Statelor Unite. Generalii si amiralii americani, plus planificatorii din cadrul Departamentului de Stat au cazut de accord asupra acordarii unui ajutor Graciei si Turciei. Intr-un raport American, se arata ca Grecia trebuia sa fie pe lista de prioritati, si apoi Turcia. Ele trebuiau sprijinite economic si militar. S-a mai exprimat idea ca un govern communist grec ar putea afce presiuni asupra Turciei pentru a ceda rusilor controlul Dardanelelor. In aceste conditii, George Marshall, proaspatul secretar de stat American, a ajuns la concluzia ca cele doua crize erau reale, ca britanicii nu aveau cum sa ajute statele in discutie, ca colapsul guvernului turc va pune interesele SUA in pericol si ca SUA trebuie sa acorde ajutor acestor tari. Dar pentru ca un astfel de program sa obtina sprijinul Congresului, trebuia ca membrii acestuia sa inteleaga ca rezistenta fata de expansiunea sovietica era o conditie esentiala pentru stabilitarea mondiala. Dar legislatorii nu au fost convinsi de gravitatea situatiei. In consecinta, Dean Acheson (Dean Gooderham Acheson, om politic american a fost secretar de stat i consilier pentru patru preedini, principalul artizan al politicii externe a Statelor Unite n perioada Rzboiului Rece de dup al doilea Rzboi Mondial.) a descris presiunile sovietice asupra Turciei: daca rusii vor prelua controlul asupra Turciei, isi vor extinde influenta asupra Greciei si Iranului (..) Daca vor domina Italia, unde presiunile comunistilor sunt in crestere, atunci vor putea controla Grecia, Turcia si Orientul Mijlociu. De aici, posibilitatile de patrundere in Asia de Sud si Africa sunt nelimitate. Si a continuat: numai doua mari puteri au ramas in lume: SUA si URSS() Cele doua sunt divizate de o prapastie ideological de netrecut. Pentru noi, libertatea si democratia sunt fundamentale, pentru ei, disctatura si conformismul absolute. Si este evident ca URSS este agresiva si expansiva. Congresmanii au fost uluiti de aceasta expunere. Au lasat impresia ca vor sprijini orice ajutor ar fi solicitat Washingtonul. Acesta va fi un prim pas catre Doctrina Truman. Programul de ajutor a fost prezentat in contextual unei retorici de confruntare globala a democratiei si totalitarismului. Mai ramanea sa obtina acceptul poporului American, in noua orientare a politicii externe. George Kenan, reprezentant al diplomatiei americane era impotriva ajutorarii militare la nivel macro si sprijinea doar ajutot financiar ptr Gracia. El se opunea ajutorului de orice natura fata de Turcia, chiar daca apararea stramtorilor era vitala. Truman a ramas de neclintit. La 12 martie 1947, el s-a adresat Congresului American cerand 400 de milioane de dolari ajutor ptr Gracia si Turcia, care urma sa fie acordat pana la 30 iunie 1948., aratand ca numai SUA pot furniza acest sprijin financiar acestor tari. In discutsul sau a evitat cuvantul COMUNISM, inlocuintul, prudent cu TOTALITARISMUL, ca pericol imediat pentru cele doua state. A mai solicitat Congresului autorizarea trimiterii de personal civil si military I cele doua state cu scopul de a superviza folosirea ajutorului financiar ce urma sa fie acordat. Henry Kissinger afirma ca acest discurs al lui Truman proclama o politica universalista externa, in amniera wilsoniana, opusa Realpilotikului sovietic si britanic, (..), iar conflictul nu se putea termina decat prin prabusirea sistemului sovietic sau prin amndoua. Truman a deschis, astfel, calea indiguirii ( pe care Kenan o va teoretiza mai tarziu) in sensul acordarii unui ajutor economic pentru a impiedica instalarea unui regim communist in Grecia si a intari capacitatea de rezistenta a Turciei fata de amenintarea comunista. Doctrina Truman nu interpreta securitatea drept rezultanta a echilibrului de putere, ci o consecinta a ordinii interne mentinuta de toate statele, nu numai de unele dintre ele.Secretarul de stat American a mai spus ca nu se pune problema trimiterii de trupe militare in cele doua tari, iar misiunile militare urmau sa fie formate numai din consilieri si observatori. Dean Acheson a mai spus ca este importanta interdependenta securitatii dintre cele doua state si spatial adiacent, in termenii teoriei dominoului: daca integritatea Greciei va fi pierduta, efectul asupra Tuciei va fi inevitabil si ar urma efectul asupra intregului Orient Mijlociu si al instaurarii unor regimuri totalitare aici. Se remarca globalizarea unei situatii regionale prin posibile evolutii. Departamentul de stat a fost solicitat sa lamureasca daca nu cumva presedintele a pus prea mult accent pe dimensiunea universal, decat sa se limiteze strict la Turcia si Grecia. Raspunsul a fost ca discursul presedintelui a fost in deplin accord cu principiile Cartei Natiunilor (Carta Organizaiei Naiunilor Uniteeste un tratat care nfineaz organizaia internaional numitOrganizaia Naiunilor Unite. A fost semnat la Conferina Naiunilor Unite privind Organizaia Internaional de laSan Francisco,California,Statele Unite ale Americii, pe26 iunie1945, de 50 din cele 51 de ri membre originale (Polonia,iniial, alte state, care nu a fost reprezentate la conferin, au semnat-o mai trziu). Acesta a intrat n vigoare la data de24 octombrie1945, dup ce a fost ratificat de ctre cei cinci membri permaneni ai Consiliului de Securitate:Republica China(mai trziu nlocuit cuRepublica Popular Chinez),Frana,Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice(mai trziu nlocuit deFederaia Rus),Regatul Unit, iStatele Unitei de majoritatea celorlalte state semnatare.) si cu indatoririle membrilor ONU si ca ONU nu are la dispozitie fonduri sau alte resurse materiale. In plus, s-ar pierde mult timp cu discutii in cadrul ONU, chiar si in cazul in care propunerile nu ar fib locate de obiectiile anumitor membriIn presa americana, s-a apreciat ca liderii partidului de guvernamant si cei ai opozitiei erau ingrijorati de un posibil esec al Congresului si al poporului in sprijinirea politicii externe a lui Truman, lasand Turcia singura in fata unui amenintari rusesti. Un astfel de esec ar determina o presiune a rusilor pentru stabilirea unor baza in Dardanele, care reprezentau iesirea turcilor spre pietele mondiale.Congresul a aprobat ajutorul American la 22 mai.Accentul era pus pe asistenta financiara si economica, in principal.