“Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul

Meu” (Matei 26,26)

“Eu sunt pâinea vieţii”

(Ioan 6, 48)

Glasul Evangheliei duminicale(Ioan 1, 43 - 51)

Publicaţie editată de Biserica Sfântul Sava de la BuzăuSerie nouă, nr. 156 (825) 7 - 13 martie 2011

MARE ESTE DUMNEZEU !

Înscrieţi-vă numele în cartea veşniciei lui Dumnezeu prin ajutorarea acestei Catedrale Sf.Sava

– unică în Europa prin „Bisericuţa copiilor” de la demisol care se doreşte a fi un simbol al renaşterii

României în duhul credinţei ortodoxe.

Această foaie religioasă apare cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Arhiepiscop EPIFANIE NOROCEL.

ADRESA PAROHIEI: B-dul Unirii, nr.186, Buzău, România, telefon 0238-710249, cont nr.: RO64 BRDE 100S VO175011 1000 BRD Buzău, cod fiscal

5681035. Machetare computerizată: Editura ,,Sfântul Sava”.

Colectiv redacţional: Sava Bogasiu, Aurel Burlacu, Lidia - Elena Dinu, Maria- Ionela Staicu, Gheorghe Mincă

Tipărită la Fundaţia pentru copii ,,Sfântul Sava de la Buzău”. Tel. 0238 / 710349

APEL UMANITAR

,,A doua zi voia să plece în Galileea şi a găsit pe Filip. Şi i-a zis Iisus: Urmează-Mi. Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei şi a lui Petru. Filip a găsit pe Natanael şi i-a zis: Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în Lege şi proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret. Şi i-a zis Natanael: Din Nazaret poate fi ceva bun? Filip i-a zis: Vino şi vezi. Iisus a văzut pe Natanael venind către El şi a zis despre el: Iată cu adevărat israelit în care nu este vicleşug. Natanael I-a zis: De unde mă cunoşti? A răspuns Iisus şi i-a zis: Mai înainte de a te chema Filip, te-am văzut când erai sub smochin . Răspunsu-I-a Natanael: Rabbi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Regele lui Israel. Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin crezi? Mai mari decât acestea vei vedea. Şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă, de acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului ”.

2

DESPRE CINSTIREA SFINTELOR ICOANE

Noi vă sfătuim şi vă reamintim învăţătura dogmatică a Bisericii. Închinaţi-vă cu credinţă şi evlavie Sfintelor Icoane şi purtaţi-le în casă, şi oriunde călătoriţi, ca să vă fie de ajutor în izbăvirea de primejdii, ştiind că cinstea dată icoanelor se ridică la sfinţii pictaţi pe ele. Faceţi rugăciuni şi acatiste în faţa icoanelor, mergeţi în pelerinaj la icoanele făcătoare de minuni din ţară şi la moaştele sfinţilor noştri, că veţi primi uşurare şi mare ajutor în necazurile vieţii. De asemenea, cinstiţi Sfânta Cruce, pavăza credinţei şi o purtaţi cu credinţă, că prin ea izgonim pe diavoli şi liniştim pe sectanţii hulitori de Dumnezeu. A trecut prima săptămână din Sfântul Post, numită şi ,,Săptămâna Mare”. Ne bucurăm că bisericile iarăşi s-au umplut de credincioşi, că aţi postit cu toţii şi că alergaţi cu credinţă şi evlavie la Dumnezeu Mântuitorul şi nădejdea noastră. Vă îndemn, fraţii mei, să continuaţi a posti Sfântul Post şi să vă rugaţi, să citiţi cât mai mult şi să faceţi după putere milostenie şi veţi vedea câtă bucurie şi pace veţi primi în suflet. Dar, mai ales, vă îndemn să vă spovediţi de două ori la duhovnici şi în aceste zile, şi la sfârşitul Postului Mare, iar care aveţi dezlegare, să primiţi şi Sfânta Împărtăşanie. Creştinii evlavioşi, mamele, copiii, bătrânii şi bolnavii sunt datori să se spovedească şi să se împărtăşească de două ori în acest mare post. Siliţi-vă la Hristos. El vă cheamă, vă aşteaptă şi vi se dăruieşte în dar tuturor celor ce păzesc poruncile Lui. Nu treceţi cu vederea dragostea şi harul lui Hristos. Să-L rugăm pe Fiul lui Dumnezeu să întărească dreapta credinţă şi evlavia ortodoxă, ca să biruim cu puterea Lui şi pe diavoli şi pe sectanţii hulitori, şi pe necredincioşi, şi să trăim veşnic în bucuria lui Dumnezeu. Amin! Arhimandrit Ilie CLEOPA

CONVORBIRI DUHOVNICEŞTI Autor: Sfântul Ioan Cassian Bucureşti, Editura Institutului Biblic, 2004 Autorul ,,Convorbirilor duhovniceşti”, de ,,neam scit”, cum spun istoricii, este unul din reprezentanţii de seamă ai literaturii patristice de la începutul secolului al V lea. Dar Sfântul Ioan Cassian are şi un alt merit: el a făcut legătura dintre Răsărit şi Apus prin întemeierea la Marsilia (Franţa), a două mănăstiri, cărora le-a fixat şi reguli de vieţuire. Aceste reguli monahale se regăsesc în lucrarea ,,Despre aşezămintele mănăstireşti”, în finalul ei Sfântul Ioan Cassian prezentând cum se pot birui cele 8 păcate esenţiale. ,,Convorbirile duhovniceşti” tratează în general despre viaţa monahului şi lupta lui pentru desăvârşire. Cartea este sub formă de întrebări şi răspunsuri; cei care răspund sunt monahi cu viaţă aleasă din pustiurile Egiptului. Regăsim aici teme de teologie, spiritualitate, filosofie, psihologie. Se vorbeşte despre desăvârşire, curăţie, virtuţi, rugăciune, post, cumpătare, har, libertatea voinţei, pocăinţă, iertare, vindecare sufletească, ocrotire dumnezeiască. Deşi referirile se fac cel mai adesea la viaţa monahală, există destule sfaturi care pot fi puse în practică şi de mireni. Paza gândurilor este esenţială. ,,Suntem datori să ştim încotro trebuie să ne fie îndreptate gândurile, în ce direcţie trebuie să ne îndreptăm privirea sufletului nostru” (pag. 22). Gândurile ,,păzite” înlesnesc dreapta judecată; ea se naşte din smerenie şi duce la cumpătare care, în funcţie de puterile, corpul şi vârsta fiecărui om, înseamnă a mânca nu pe săturate, ci cât să se menţină trupul sănătos. Creştinul are de luptat cu opt păcate capitale: lăcomia de mâncare, desfrânarea, lăcomia pentru bani, mânia, tristeţea, lenea - numită şi ,,lehamitea inimii” (pag. 111) -, slava deşartă şi trufia. Cine biruie aceste păcate devine frumos, plin de lumină, de lumina harului lui Dumnezeu: ,,după cum virtuţile şi însăşi dragostea, care le este izvor, dobândite în acest veac şi după sfârşitul acestei vieţi îl fac pe cel ce le are frumos şi strălucitor, tot aşa păcatele îl mută în acea viaţă veşnică infectat şi pătat oarecum de culori negre” (pag. 74). Merită reţinută şi tâlcuirea rugăciunii ,,Tatăl nostru”, care surprinde prin profunzime şi originalitate. De altfel, înţelesurile, ,,pline de foc” ale tuturor acestor ,,convorbiri” dau la o parte învelişurile cuvintelor şi permit accesul la adevărurile cuprinse în ele. Celui ce trăieşte curat şi smerit cuvintele i se deschid, mai ales cuvintele scripturistice: ,,dacă vrei să ajungi la ştiinţa cea adevărată a Scripturilor, să-ţi însuşeşti mai ales umilinţa statornică a minţii, care te conduce nu la ştiinţa care împăunează, ci la cea care te face luminat prin trăirea dragostei de oameni” (pag. 354). Aceste cuvinte, scrise acum 16 secole, sunt valabile şi pentru noi. Lidia - Elena DINU * carte disponibilă la Filiala de Carte Religioasă ,,Dionisie Romano”, cu sediul la Fundaţia pentru copii ,,Sfântul Sava de la Buzău” (strada Bistriţei nr. 19).

*

3

FRUMUSEŢEA ORTODOXIEI TRANSFIGURATE

a lui Dumnezeu, tot aşa în Icoane se arată lumea cea nevăzută din ceruri. Ortodoxia ne oferă la tot pasul şi oricând puterea sfinţeniei prin nealterarea moaştelor de sfinţi şi a aghiasmei mari pe care o primim în fiecare an de Bobotează. În nici o religie din lume nu există aceste dovezi grăitoare despre Duhul Sfânt care se revarsă din plin în Ortodoxie. Ortodoxia ne îndeamnă să trăim în bună înţelegere cu toţi oamenii, indiferent de religie, sex, stare socială sau etnie. Toţi oamenii de pe această planetă, Terra, au ,,chipul lui Dumnezeu” în ei. Mă simt atât de fericit că sunt ortodox, că pot să-i iubesc pe toţi oamenii aşa cum sunt ei şi că pot fi solidar cu cei în suferinţă, dar şi cu cei care se bucură în lumea aceasta. A doua oară, dacă m-aş naşte, tot ortodox aş vrea să fiu, pentru că numai în Ortodoxie am descoperit deplinătatea Adevărului şi sensul vieţii mele. Crezul vieţii mele este să trăiesc, să mor şi să înviez în credinţa ortodoxă, care face parte din identitatea mea spirituală şi din veşnicia lui Dumnezeu. Slavă lui Dumnezeu pentru ortodoxia vieţii mele!

MARE ESTE DUMNEZEU!

Sava BOGASIU

Prea iubiţilor!

Ortodoxia este ,,Lumină din Lumină” şi ea îşi are izvorul în ,,Răsăritul cel de sus”, care este Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Frumuseţea Ortodoxiei este un miracol divin care ne umple de uimire. Deşi Ortodoxia de la început şi până astăzi este crucificată, ea devine din ce în ce mai transfigurată, învăluită într-o strălucitoare lumină taborică. Celui care nu a cunoscut încă adâncurile spiritualităţii creştine ale Ortodoxiei poate să i se pară că această Biserică a rămas de-o parte în umbra vremii şi că este lipsită de strălucirea cu care s-a împodobit în aparenţă creştinismul apusean. Prin suferinţele şi grelele încercări prin care a trecut Ortodoxia, cu prigoniri păgâne, cu nelegiuiri şi masacre, cu distrugeri ale patrimoniului ortodox - care a pierdut sute de mănăstiri ortodoxe în Kosovo, dar şi în alte colţuri ale lumii -, această străveche credinţă a devenit şi mai puternică.

Ortodoxia a avut acest mare merit că a rezistat la toate presiunile şi a depăşit obstacolele pe care le-a avut în faţă. Frumuseţea Ortodoxiei nu trebuie căutată în latura estetică, în măreţia catedralelor Apusului, ci în evlavia credincioşilor ortodocşi, în smerenia locaşurilor de cult: Peştera de la Betleem, Golgota etc. Ortodoxia a primit de la Dumnezeu un dar deosebit de mântuire şi sfinţire, înnobilând credinţa sa ,,printr-un dar al lacrimilor, un botez al lacrimilor, o sfântă tristeţe sau o teologie a lacrimilor”, după cum a fost denumită pe bună dreptate de către teologul Karl Hell, un dar care stă în fruntea celorlalte vocaţii ortodoxe, ca postirea, fecioria, sărăcia de bună voie, pustnicia etc. În Ortodoxie, lumea care ne înconjoară apare ca o imagine profetică şi o pregustare reală a împărăţiei lui Dumnezeu ce va să vină. Prin ochii credinţei Ortodoxe, privim prezenţa şi Slava lui Dumnezeu în persoanele umane şi în frumuseţea creaţiei, la fel ca în evenimentele mundane şi în suferinţele tragice. Întreaga noastră viaţă pământească este trăită într-o tensiune minunată între cer şi pământ, între timp şi veşnicie. Rugăciunile noastre se ridică dincolo de lumea aceasta, sau, mai degrabă, ridică lumea cu noi, şi unesc întreaga creaţie cu Creatorul Vieţii în comuniunea veşnică a sfinţilor. Ortodoxia este plină de viaţă şi de nădejde sfântă; ea aşteaptă cu nerăbdare ,,cer şi pământ nou”. Ferice de toţi cei care s-au născut în dreapta credinţă şi au descoperit frumuseţile spirituale ale Ortodoxiei!

Această bucurie harică nu poate fi înlocuită cu nici o altă bucurie din lumea aceasta trecătoare. Ortodoxia îşi are izvorul în Sfânta Tradiţie şi în Sfânta Scriptură, care împreună formează un tot unitar: REVELAŢIA DIVINĂ. În aceste izvoare aflăm ,,apa cea vie”şi ,,pâinea cerească” prin care dobândim veşnicia lui Dumnezeu. Sfinţenia Ortodoxiei vine de la Duhul Sfânt care se revarsă peste noi prin cele 7 Taine, pe care Biserica le oficiază prin slujitorii ei sacramentali. Ortodoxia este plină de lumină sfântă pentru că ea primeşte această strălucire de la Mântuitorul Iisus Hristos, care este ,,Lumină” şi ,,luminează pe tot omul ce vine în lume”. Puterea ortodoxiei vine din ceruri de la Dumnezeu întreit în Persoane: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, Cărora li se cuvin toată închinăciunea şi mărirea în veci. Amin! Ortodoxia este jertfelnică deoarece porneşte din jertfa Mântuitorului de pe Cruce. În Cruce descoperim iubirea ortodoxiei şi duhul iertării: ,,Părinte, iartă-le lor că nu ştiu ce fac”. A fi ortodox înseamnă a te închina ,,în duh şi adevăr”; a-ţi face semnul Crucii spunând: ,,În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin”. Crucea este semnul Ortodoxiei şi arma biruinţei împotriva răului. În ortodoxie, icoanele sunt ferestre cereşti ale Veşniciei. Aşa cum în stropii de rouă se reflectă lumea văzută