Manual Statistic A Social Eco Ion md

5/13/2018 Manual Statistic A Social Eco Ion md - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/manual-statistic-a-social-eco-ion-md 1/264

Academia de Studii Economice din Moldova

Ion PÂRŢACHI Silvia CARAIVANOVA

STATISTICA

SOCIAL-ECONOMICĂ

Editura ASEM

Chişinău, 2007



Ion Pârţachi, Silvia Caraivanova

CZU: 311:[316+338](075.8)P 36

Manualul a fost discutat şi aprobat pentru publicare încadrul şedinţei Catedrei „Statistică şi previziuneeconomică” (proces verbal nr.8 din 10.05.2005),recomandat pentru editare de Comisia Metodică afacultăţii „Cibernetică, statistică şi informaticăeconomică” (proces verbal nr.1 din 01.06.2005) şiSenatul ASEM din 29 iunie 2005 ( proces verbal nr.10 din

29 iunie 2005).

Referenţi: Prof.univ., dr. Constantin Anghelache, ASE BucureştiConf. univ.dr. Tatiana Goncearova , ASEM

Contribuţia autorilor: Ion Pârţachi – cap. 1, 2, 3, 4, 5, 9,12, 13, 14, 15

Silvia Caraivanova – cap. 6,7, 8, 10, 11, 16

Coordonator: Prof.univ., dr. IonPârţachi

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a CărţiiPârţachi, Ion

Statistica social-economică: Man. / IonPârţachi, Silvia Caraivanova. – Ch.: ASEM,2007. – 221 p.

Bibliogr. p. 218-220 (33 tit.)ISBN 978-9975-75-174-2100 ex.

311:[316+338](075.8)

2



STATISTICA SOCIAL-ECONOMICĂ

ISBN 978-9975-75-174-2

3




CUPRINS:

Introducere................................................................................................. 7

Capitolul 1. Obiectul, metoda şi sarcinile statisticiisocial-economice............................................................................ 9

1.1. Obiectul, metoda şi principalele sarcini îndomeniul utilizăriidatelor.....................................................................

..... 10Standardele internaţionale statistice în domeniul

evidenţei statisticii social-economice...................................... 12Sistemul de indicatori ai statisticii social-

economice................... 14

Capitolul 2. Statisticapopulaţiei........................................................... 17

2.1. Populaţia – ca obiect principal al cercetăriistatistice............ 18

2.2. Indicatorii numărului, structurii şi mişcăriinaturale apopulaţiei..................................................................................... 19

2.3. Indicatorii mişcării migratorii apopulaţiei............................. 23

Capitolul 3. Statistica forţei demuncă................................................ 273.1. Caracterizarea potenţialului uman la nivelul

macroeconomic.......................................................................... 28

3.2. Clasificarea populaţiei după statutulocupaţiei...................... 31

3.3. Surse de înformaţii statistice privindocupaţia şi şomajul

în RepublicaMoldova................................................................ 333.4. Indicatorii statistici ce caracterizează 34

4




potenţialul uman şi utilizarea acestuia la nivelmicroeconomic.............................

3.4.1. Relaţia de calcul pentru olună..................................... 343.4.2. Relaţia de calcul pentru un trimestru, un

semestru,9 luni sau un

an............................................................ 353.4.3. Productivitatea

muncii................................................. 353.4.4. Eficienţa utilizării mijloacelor

fixe............................... 353.4.5. Înzestrarea muncii cu mijloacefixe............................. 35

3.4.6. Salariul nominal brut al unuisalariat......................... 35

Capitolul 4. Statistica veniturilorpopulaţiei...............................….. 37

4.1. Importanţa socio-economică a cercetării

statistice a veniturilorpopulaţiei.................................................................. 38

4.2. Indicatorii statistici ai veniturilorpopulaţiei.......................... 394.2.1. Indicatorii statistici ce caracterizează

salariul............ 404.3. Indicatorii diferenţierii veniturilor populaţiei

în cercetările gospodăriilor

casnice.......................................... 434.4. Indicatorii statistici aisărăciei................................................... 45

Capitolul 5. Statistica consumuluipopulaţiei................................... 49

5.1. Sistemul de indicatori ai consumuluipopulaţiei.................... 50

5.2. Indicatorii consumului populaţiei în unităţinaturale.......... 56

Capitolul 6. Statistica bugetului public şi a59

5




sistemului bugetar......6.1. Caracterul socio-economic al bugetului

public şi al sistemuluibugetar...................................................................... 60

6.2. Clasificaţiabugetară.................................................................... 61

6.3. Principalii indicatori de analiză ai bugetuluipublic............... 636.3.1. Indicatorii veniturilor

bugetare ................................... 636.3.2. Indicatorii cheltuielilor bugetare.................................. 66

6.3.3. Indicatorii deficituluibugetar...................................... 68

Capitolul 7. Statistica circulaţieimonetare......................................... 73

7.1. Caracterul social-economic al circulaţiei

monetare şi sarcinilestatisticii........................................................................ 74

7.2. Calcularea agregatelormonetare.............................................. 78

7.3 Indicatorii statistici utilizaţi pentru analizasituaţieimonetare...................................................................................... 82

Capitolul 8. Statisticacreditului........................................................... 91

8.1. Categorii de credite bancare conformclasificaţieiinternaţionale............................................................................... 92

8.2. Calcularea dobânzii, preţului creditului,costului împrumutului şi rateidobânzii.................................................. 94

8.3. Indicatorii credibilităţii calculaţi de băncilecomerciale pentru acordarea

96

6




creditelor........................................................

Capitolul 9. Statistica comerţului exterior cumărfuri.....................

10

9.1. Noţiuni generale privind comerţul exteriorcu mărfuri.........

102

9.2. Principalele concepte, nomenclatoare şiclasificatoare utilizate în înregistrarea şisistematizarea datelor privind comerţul exterior cumărfuri în Republica Moldova.............

103

9.3. Indicatorii statistici ai comerţului exterior lanivelul ţării (la nivelmacroeconomic)..........................................................

107

9.4. Caracterizarea activităţii agenţiloreconomici carepractică activitatea de comerţ exterior cumărfuri..............

109

Capitolul 10. Statistica balanţei de plaţiexterne (BPE)

şi a poziţiei investiţionale internaţionale (PII)a unei

ţări.........................................................................

11

10.1. Sistemul conceptual a BPE şiPII..........................................

112

10.2. Principiile metodologice de elaborare al BPEşi PII...........

114

10.3.Structura balanţei de plăţi externe şi a poziţieiinvestiţionaleinternaţionale..................................................

116

10.4. Indicatorii statistici de analiză ai balanţeide plăţiexterne........................................................................

122

10.4.1. Indicatorii de analiză a Contuluicurent................

122

10.4.2. Indicatorii de analiză a Contului decapital şifinanciar........................................................

124

7




..............10.4.3. Indicatorii de analiză a poziţiei

investiţionaleinternaţionale..............................................................

125

Capitolul 11. Statistica datorieiexterne............................................

12

11.1. Noţiuni şi clasificări utilizate în statisticadatorieiexterne........................................................................

128

11.2. Indicatorii statistici de analiză ai datorieiexterne.............

130

11.2.1. Indicatori ai volumului îndatorăriiexterne..............

130

11.2.2. Indicatori ai structurii îndatorăriiexterne.................

132

11.2.3. Indicatorii efectelor economice şifinanciare ale datoriei

externe..........................................................

13

2Capitolul 12. Sistemul conturilor naţionale(SCN)........................

13

12.1 Noţiuni generale. Precizări metodologice şidefiniţii aleSCN............................................................................................

136

12.2. Arhitectura generală a Conturilor

Naţionale....................

14

112.3. Realizarea conturilor sectoarelorinstituţionale în RepublicaMoldova.................................................................

149

12.4. Utilizarea SCN în analizelemacroeconomice.....................

151

Capitolul 13. Indicatorii statistici ce

caracterizează creşterea economieinaţionale....................................................... 15

8




13.1. Principalele agregate macroeconomice derezultate: produsul intern brut (PIB), produsul

naţional brut (PNB), venitul naţional (VN), venitulnaţional brut(VNB).......................................................................................

158

13.2. Calcularea ritmului creşteriieconomice .............................

162

13.2.1. Rata anuală de creştereeconomică............................

162

13.2.2. Rata medie anuală de creştere

economică................

16

313.3. Metode de calculare a PIB-ului în preţuricomparabile (de deflaţionare a PIB-ului)...................................................

164

13.4. Indicatorii relativi calculaţi pe baza agregatelormacroeconomice......................................................................

166

Capitolul 14. Statistica avuţiei

naţionale...........................................

16

14.1. Caracterul social-economic al avuţieinaţionale.................

170

14.2. Conţinutul avuţieinaţionale ................................................

171

14.3. Sistemul de indicatori al avuţieinaţionale .........................

179

Capitolul 15. Standardizarea statisticii social-economice prin intermediul clasificărilorşi nomenclatoarelorstatistice...........................................................................

181

15.1. Noţiunea generală despre clasificatoare,grupări şi nomenclatoare şi rolul lor în cercetărileeconomice .........

182

15.2. Prezentarea clasificatoarelor statisticenaţionale ale Republicii Moldova: CAEM, CFP şiCFOJ, CUTAM........

184

15.3. Metodologia utilizării clasificatoarelorstatistice naţionale în sistemul de

196

9




evidenţă..........................................

Capitolul 16. Statistica titlurilor nebancare(hârtiilordevaloare)......................................................................

201

16.1 Noţiunile şi tipurile hârtiilor devaloare .............................

202

16.2 Indicatorii statistici ai hârtiilor de valoare.Surse de datestatistice............................................................

206

16.3 Indiciibursieri......................................................................

210

16.4 Analiza indicatorilor acţiunilor şidividendelor ................

212

Bibliografie................................................................................. .............

21

Cuvânt înainte

Pornind de la concepţia şi metodologiaSistemului Conturilor Naţionale, sistem ce răspundecerinţelor informaţionale ale unei societăţi bazate pe

economia de piaţă, prezentul manual abordeazăproblematica axată pe conţinutul, metodologia decalcul şi funcţiile principalilor indicatorimacroeconomici. Această preocupare este evidentă

în domeniul statisticii social-economice, domeniucare furnizează informaţii sintetice referitoare lavariabilele esenţiale ale economiei naţionale,informaţii care stau la baza analizelor privind starea

economiei, a fundamentării politicii economice,măsurării şi analizei nivelului şi evoluţiei economiei,

10




caracterizării proporţiilor şi corelaţiilormacroeconomice.

Având în vedere importanţa acestor informaţiipentru cunoaşterea potenţialului economic, aeficienţei activităţii economice, autorii manualului"Statistica social-economică" au considerat căprezentarea conceptelor, metodologiilor de calcul şifuncţiilor sociale ale principalilor indicatorimacroeconomici răspunde unor cerinţe ale teoriei şipracticii economice, permite înţelegerea conţinutului

şi folosirea corectă a acestor indicatori îninterpretarea fenomenelor social-economice.Lucrarea dată cuprinde problemele principale ale

metodologiei statisticii social-economice, selectate înfuncţie de necesităţile societăţii noastre în etapaactuală de integrare europeană.

Manualul este destinat studenţilor din învăţământul economic care au în programele de

studiu disciplina de statistică social-economică,precum şi economiştilor, în special celor care îşidesfăşoară activitatea în instituţii şi unităţi decercetare ştiinţifică şi au preocupări legate decalculele şi analizele macroeconomice.

Autorii speră ca, prin lucrarea de faţă, să punăla dispoziţia celor interesaţi o carte utilă, care săsatisfacă cerinţele de documentare, însuşire şiactualizare a cunoştinţelor necesare atât pentru

înţelegerea indicatorilor statistici cât şi pentruaplicarea corectă şi eficientă a acestora în analizelesocial-economice.

Autorii mulţumesc cu această ocazie tuturorcelor care prin observaţii şi sugestii vor contribui la

îmbunătăţirea prezentului manual. Autorii

11




CAPITOLUL– I –

OBIECTUL, METODAŞI SARCINILE

STATISTICII SOCIAL-ECONOMICE

Obiectivele capitolului:• Prezentarea scopului şi obiectuluistatisticii social-economice.• Caracterizarea generală a standardelorinternaţionale statistice ce reglementează

modul de evidenţă al statisticii social-economice.• Examinarea sistemului de indicatorieconomici şi sociali cu care se operează înoficiile de statistică.

Cuvinte-cheie :Statistica social-economică,datele statisticii social-economice,metodele statisticii social-economiceregulamentele metodologice,clasificările statistice,ghidurile statistice,

sistemul deindicatori,indicatoriistatistici,indicatoriieconomici,indicatorii sociali

12




1.1. Obiectul, metoda şi principalelesarcini în domeniul utilizării datelor

Statistica social-economică este unul din celemai importante domenii ale statisticii şi se înscrie înrândul ştiinţelor şi activităţii practice a organelorstatisticii oficiale, care studiază, în principal,aspectele cantitativ-numerice ale fenomenelor şiproceselor economice şi sociale ale ţării. Acesteconsideraţii privitoare la particularităţile statisticii

social-economice conduc la definirea obiectului săude studiu: statistica social-economică studiazăaspectele cantitative ale determinărilor calitative alefenomenelor de masă, care sunt supuse acţiuniilegilor statistice ce se manifestă în condiţii concrete,variabile în timp, spaţiu şi de organizare economică.Statistica social-economică este un domeniu alactivităţii practice, reflectat în colectarea,

prelucrarea, generalizarea, analiza şi publicareadatelor de masă, care caracterizează fenomenele şiprocesele vieţii social-economice ale unei ţări.Datele statisticii social-economice permitasigurarea descrierii cantitative şi sistematice atuturor aspectelor principale ale procesului social-economic şi a economiei în ansamblu.

Statistica social-economică cercetează

fenomenele economice, în strânsă concordanţă cuprocesele sociale, unii şi aceiaşi indicatori putând fiutilizaţi atât pentru analiza aspectelor economice câtşi sociale.

De exemplu, indicatorii remunerării munciicaracterizează, pe de o parte, cheltuielile deproducţie (factor economic), iar pe de altă parte -procesul de distribuire a veniturilor (factor social).

Însă, o legătură mai strânsă există între statisticaunor activităţi şi statistica social-economică. Eaconstă în faptul că statistica social-economică

13




utilizează datele statisticii activităţilor economicepentru obţinerea indicatorilor sintetici. Aceasta este

posibil, dat fiind faptul că definiţiile principale şiclasificările statistice sunt coordonate clar custatistica unor activităţi.

Metodele statisticii social-economice. Laelaborarea metodelor de calcul al indicatorilor,statistica social-economică se bazează peinstrumentarul statisticii teoretice. În statisticasocial-economică, se utilizează pe larg următoarele

metode de calcul: mărimile relative, mărimile medii,metoda grupărilor, metoda cercetării exhaustive şiselective, metoda indicilor, formule şi cerinţeanalitice faţă de acestea.

La determinarea conţinutului indicatorilor, seefectuează analiza fenomenelor studiate, care, deobicei, se bazează pe concepţiile de caracterpolitico-economic. Aceste concepţii, în general, se

răspândesc pe principalii indicatori macroeconomici,cum sunt produsul intern brut, venitul naţional,economiile societăţii ş.a.

În statistica social-economică, se aplicărezultatele cercetărilor obţinute în cadrul capitoleloraplicate ale ştiinţei economice. De exemplu,metodologia de calcul al indicatorilor statisticiifinanciare se bazează pe acele principii ale ştiinţeieconomice, care studiază creditul, finanţele şicirculaţia monetară. Ţinând seama de acesteprincipii, statistica social-economică le transformă înforma necesară pentru măsurarea cantitativă afenomenelor corespunzătoare şi le aliniază laparticularităţile concrete de organizare a economieinaţionale. De exemplu, la determinarea volumuluideficitului bugetului de stat, statistica social-economică determină cercul instituţiilor şiorganizaţiilor de stat, veniturile şi cheltuielile, caretrebuie să fie evidenţiate la determinarea deficitului

14




şi regulile concrete pentru stabilirea diferitelor tipuride încasări (fiscale, nefiscale etc.).

Fundamentarea deciziilor social-economicenecesită informaţii privind aspectele principale aleactivităţii social-economice, cum ar fi: dimensiuneaacesteia şi evoluţia în timp, proporţiile şi corelaţiilecare se formează între principalele categoriieconomice, gradul de îndeplinire a prevederilor etc.

Măsurarea variabilelor social-economice serealizează prin indicatorii statistici corespunzători.

Determinarea indicatorilor, stabilirea sferei decuprindere a acestora, instituirea unui sistem deindicatori constituie o sarcină principală a statisticiisocial-economice.

Pe lângă cele menţionate mai sus, statisticasocial-economică mai are un şir de sarcini, careconstau în:

• prezentarea informaţiei organelor

conducerii de stat, necesare pentru luareadeciziilor legate de un cerc de chestiuni înprivinţa formării politicii economice,elaborării diferitelor programe de stat şimăsurilor de realizare a acestora;

• asigurarea conducătorilor diferitelor întreprinderi, firme, companii,manageri cu informaţie despre dezvol-

tarea economiei şi sferei sociale,necesare pentru o mai corectă înţelegere a situaţiei şi climeimacroeconomice ale ţării, în carefuncţionează companiile şi firmele aces-tora, îndeosebi, pentru luareahotărârilor legate de investiţii, lărgireaproducerii, organizarea vânzărilor etc.;

•

informarea opiniei publice, organizaţiilorsocial-politice, precum şi a persoanelorfizice despre rezultatele principale şi

15




tendinţele de dezvoltare social-economicăa ţării,

1.2. Standardele internaţionalestatistice utilizate în domeniulevidenţei statisticii social-economice

Standardele internaţionale statistice se stabilesccu scopul atingerii compatibilităţii indicatorilor,calculaţi în diferite ţări, cu ajutorul cărora secaracterizează principalele domenii social-economiceşi se stabilesc rezultatele pe ţări, regiuni şi lumea

întreagă.În statistica internaţională, se deosebesc

următoarele tipuri de standarde:- Regulamentele metodologice;- Clasificările statistice;- Recomandările (regulamentele) privindcalcularea indicatorilor;- Ghidurile statistice şi îndrumăriletehnice.

1. Regulamentele metodologice suntdocumente ale Biroului de Statistică al ONU, în caresunt formulate principiile şi metodologia de

construire a sistemelor de indicatori generali, carecaracterizează principalele interconexiuni îneconomie şi rezultatele funcţionării acesteia. Printreaceste documente se enumeră, în primul rând, SCN-93 (Sistemul Conturilor Naţionale, varianta 1993),care se utilizează de ţările membre ale ONU şiorganismele internaţionale. Acest standardreglementează utilizarea indicatorilor cu caracterunitar, bazată pe teoria factorilor de producţie şitabelelor legăturilor interramurale, corelate cuindicatorii balanţei de plăţi externe.

16




În al doilea rând, e menţionat Manualul Balanţeide Plăţi, elaborat şi editat de FMI (ediţia 1995), care,

metodologic, este corelat cu SCN-93. Acest manualserveşte la calcularea indicatorilor uniformi privindrezultatele activităţilor externe ale agenţiloreconomici în fiecare sector al economiei naţionale.

În al treilea rând, se aplică Principiile de îndrumare în domeniul statisticii fondurilor naţionale(varianta 1995), care au fost corelate cu SCN-93 şicare se utilizează pentru calcularea indicatorilor

privind activele economice.2. Clasificările statistice internaţionaleutilizate de ţările lumii constau în:

2.1. Clasificarea internaţională a tuturor tipurilorde activităţi economice;

2.2. Clasificarea internaţională a standardelor încomerţul intern şi extern;

2.3. Clasificarea mărfurilor pe principalele grupe

economice, în care se grupează mărfurilepentru export, import, pentru producţie,mărfurile intermediare şi alimentare;

2.4. Clasificarea internaţională a învăţământului,elaborată de UNESCO, care se aplică pentrugrupările unice ale elevilor şi studenţilor petrei niveluri principale de învăţământ;

2.5. Clasificarea internaţională standard aocupaţiilor, elaborată de Biroul Internaţionalal Muncii (BIM);

2.6. Clasificarea internaţională standard aprofesiilor, elaborată de BIM);

2.7. Clasificarea internaţională standard pentruindustrie şi construcţii (1995).

3. Recomandările pentru calculareaindicatorilor se elaborează separat pentrudomeniile respective atât de Biroul de Statistică alONU, cât şi de organismele specializate ale ONU.Astfel, principiile de elaborare a indicatorilor privind

17




mişcarea naturală şi migratorie a populaţiei, stăriicivile şi înregistrării populaţiei, privind modul de

desfăşurare a recensământului populaţiei; metodelede evaluare a necesităţii de locuinţe – se elaboreazăde Biroul de Statistică al ONU.

4. Ghidurile statistice cuprind informaţii cuprivire la conţinutul şi însemnătatea indicatorilorstatistici respectivi, dar îndrumările tehniceprezintă tehnologia de prelucrare şi de generalizarea datelor statistice.

1.3. Sistemul de indicatori ai statisticiisocial-economice

Pentru a înţelege influenţa comportamentuluiunui sistem economic complex, cum este economianaţională, dar şi a elementelor sale integrante, este

necesară cunoaşterea atât a performanţelor, cât şi aresurselor cu care se obţin rezultatele respective. Înacest scop, este necesară sistematizarea activităţiisocial-economice a factorilor de producţie etc., înfuncţie de anumite criterii, precum şi măsurareavariabilelor care caracterizează sistemul economiccu ajutorul unor indicatori statistici, reuniţi într-unsistem de indicatori.

Ansamblul indicatorilor statistici este ocomponentă de bază a sistemului informaţional.Purtătorii de informaţii, fluxurile informaţionale,mijloacele tehnice de transmitere, prelucrare şistocare a informaţiilor sunt elemente ajutătoareimportante, menite să servească sistemul deindicatori pentru înfăptuirea funcţiilor sale.

Sistemul de indicatori este conceput după cerinţe

metodologice unitare, având la bază noţiuni şiconcepte unitare, furnizate de teoria economică,relaţii de calcul unitare.

18




Sistemul de indicatori se elaborează pe diferiteniveluri, conducând la obţinerea subsistemelor de

indicatori la nivel:- de agent economic;- de activităţi economice;- al unităţilor administrativ-teritoriale;- al economiei naţionale.

Aceste subsisteme formează un tot unitar şi dauposibilitatea de a caracteriza activitatea economicăla nivel micro-, mezo- şi macroeconomic.

Actualmente, organele statistice din ţările lumiioperează cu două tipuri de sisteme ale indicatoriloreconomici şi sociali.

1. Indicatori economici: Produsul intern brut şiindicii creşterii economice, volumul producţieiindustriale, inclusiv mărfurile de larg consum,investiţiile capitale în economie din toate sursele definanţare, volumul lucrărilor în antrepriză, volumul

comerţului cu ridicata şi cu amănuntul, volumulserviciilor cu plată, volumul transporturilor, bugetulde stat, exportul şi importul mărfurilor, crediteleeconomice, circulaţia monetară, indicatorii balanţeide plăţi externe, ai datoriei externe a ţării şi alţii.

2. Indicatorii sociali: numărul populaţiei,populaţia ocupată şi şomajul, veniturile populaţiei,inclusiv salariile nominale şi reale, indicii preţurilor

de consum şi alţii.Indicatorii menţionaţi pot fi calculaţi pentrudiferite perioade: lună, trimestru, an, ceea ce oferăposibilitatea determinării principalelor tendinţe şitransformări în sfera socială şi economică a ţării înstrânsă concordanţă cu analiza acestora.

Întrebări de control:

• Definiţi obiectul de studiu al statisticii social-economice.

19




• Ce fenomene cercetează statistica social-economică ?

• Enumeraţi principalele metode ale statisticiisocial-economice.

• Explicaţi importanţa măsurării variabilelorsocial-economice.

• Care sunt sarcinile principale ale statisticiisocial-economice ?

• Analizaţi cele mai importante tipuri destandarde statistice.

• Enumeraţi principalele clasificări statisticeinternaţionale utilizate.

• Explicaţi conţinutul criteriilor care stau labaza elaborării unui sistem de indicatori aistatisticii social-economice.

20




CAPITOLUL

– II –

STATISTICAPOPULAŢIEI

Obiectivele capitolului:• Descrierea populaţiei ca obiect al statisticii

social-economice.• Caracterizarea indicatorilor principali ai

populaţiei.• Examinarea indicatorilor mişcării migratorii a

populaţiei.

Cuvinte-cheie:Populaţia,populaţia stabilă,familia,gospodăria casnică,durata medie a vieţii,recensămintelepopulaţiei ,indicatorii structuriipopulaţiei,caracteristicademografică,caracteristicaeducaţională,caracteristicaeconomică,

caracteristica socială,

caracteristicanaţională,caracteristica dupătipul locuinţei,rata generală anivelului de instruire,proporţia populaţieişcolare,rata sporului natural alpopulaţiei,mişcarea migratorie apopulaţiei,migraţiunea internă,imigranţi,emigranţi.

21



Ion Pârţachi, Silvia Caraivanova22




2.1. Populaţia – ca obiect principal alcercetării statistice

Populaţia – ca obiect principal al cercetării înstatistica social-economică reprezintă totalitateaoamenilor, care locuiesc pe un anumit teritoriu şicare se reînnoieşte încontinuu din contul naşterilor.

Obiectul cercetării, în statistica populaţiei, îlconstituie diferite totalităţi: populaţia în ansamblu(stabilă sau prezentă), diverse grupe de populaţie (în

vârstă aptă de muncă, şomeri, pensionari; urbană şirurală; bărbaţi şi femei), familii tinere, născuţi-vii,decedaţi ş.a.m.d.

Sursa principală de informaţie, în statisticapopulaţiei, o constituie evidenţa curentă apopulaţiei, privind născuţii-vii, decedaţii, migrarea şiobservările neperiodice, care se efectuează carecensăminte ale populaţiei, de regulă, o dată la

zece ani.Informaţia despre populaţie este necesară,practic, pentru dezvoltarea tuturor ramurilor dintr-oeconomie: aşadar, numărul populaţiei în vârstă aptăde muncă este necesară pentru calcularea volumuluiposibil de ocupare; numărul populaţiei dupăconţinutul profesional - pentru determinarea sfereiaplicării în muncă; numărul copiilor în vârsta

preşcolară şi şcolară - pentru determinarea reţeleinecesare a instituţiilor preşcolare, şcolilor şi cadrelorde specialităţile respective.

Datele privind populaţia sunt utile pentruplanificarea (prognozarea) construcţiei de locuinţe,pentru organele ocrotirii sănătăţii, pentru

întreprinderi, comerţul cu amănuntul şi pentru alteactivităţi.

Unităţile de cercetare (înregistrare) în statisticapopulaţiei sunt: persoana, familia, gospodăriacasnică şi localitatea. În funcţie de scopurile analizei

23




economice sau ale problemelor, pe care le rezolvăutilizatorii informaţiei, se aplică diferiţi indicatori

privind numărul populaţiei stabile şi prezente;Populaţia stabilă reprezintă numărul persoanelorcu domiciliul stabil pe teritoriul dat, inclusiv alpersoanelor absente temporar.

Populaţia prezentă constituie numărulpersoanelor aflate pe teritoriul dat în momentulrecensământului, inclusiv persoanele domiciliatetemporar.

O informaţie foarte importantă o reprezintănumărul populaţiei pe vârste, care nu numai reflectăprocesul de reproducere al populaţiei în trecut, dar şicaracterizează perspectiva reproducerii populaţiei.Analiza structurii populaţiei după vârstă se aplică laelaborarea politicilor economice şi sociale în ţară.

Familia este totalitatea persoanelor carelocuiesc împreună, au relaţii de rudenie sau de

alianţă şi un buget de familie comun.Gospodăria casnică reprezintă o persoană sauun grup de persoane înrudite sau nu, care locuiesc

împreună şi au un buget comun.Durata medie a vieţii se consideră numărul de

ani, pe care-i vor trăi, în medie, cei născuţi-vii înperioada respectivă, dacă, în decursul vieţii lor,nivelul mortalităţii la fiecare vârstă va rămâneacelaşi ca în anul naşterii.

2.2. Indicatorii numărului, structurii şimişcării naturale a populaţiei

Recensământul populaţiei reprezintă dateledespre populaţie într-un moment anumit. În

intervalele dintre recensăminte, numărul populaţieise determină pe baza rezultatelor ultimuluirecensământ şi a datelor referitoare la mişcarea

24




naturală şi migratorie în anul de referinţă. Totodată,se ia în considerare şi schimbarea numărului

populaţiei în urma reorganizării teritorial-administrative (după caz). Schema de calcul alnumărului populaţiei între recensăminte, înansamblu, pe ţară, inclusiv pe unităţile teritorial-administrative, este următoarea:

Np(la 1.01)+Nnv+Ns-Nd-Npe=Np(la 31.12) (2.2.1)

unde:Np indică numărul populaţiei, respectiv la 1.01 şi31.12;

Nnv – numărul născuţilor-vii în decursul anului;Ns – numărul celor sosiţi în decursul anului;Nd – numărul decedaţilor în decursul anului;Npe - numărul celor plecaţi în decursul anului.

Numărul populaţiei, în orice localitate, îndecursul anului, se schimbă esenţial. Pornind de laaceasta, pentru un şir de indicatori, în statisticasocio-economică, se determină indicatorul “Numărulmediu anual al populaţiei”, după următoareaformulă:

2

)12.31()01.01( p p

p

N N N

+=

(2.2.2)În conformitate cu divizarea legislativă din ţară alocalităţilor în urbane şi rurale, populaţia ţării, dinpunct de vedere al repartizării în teritoriu, seprezintă ca “urbană” şi “rurală”. Pentru municipiile şiraioanele Republicii Moldova, se determinăindicatorul “Densitatea populaţiei” - (DP), care secalculează după următoarea formulă:

25




)(

)01.01(

2kmS

N DP

p=

(2.2.3)(numărul de locuitori pe 1 km2 de suprafaţă)- unde S indică suprafaţa teritorială a ţării,

municipiului sau raionului.

Corelaţia dintre creşterea economică şi creştereapopulaţiei, exprimată prin “Corelaţia demo-economică fundamentală”, se calculează ca raportuldintre ritmul mediu anual de creştere al PIB-lui realşi ritmul mediu anual de creştere al populaţiei.

Relaţia de calcul: )()01.01(

)(

)()(ori

N R

PIB RCD

pcres

r cres

econ

−

−=

(2.2.4)

Creşterea mai rapidă a PIB-lui decât a populaţiei

denotă creşterea produsului intern brut pe locuitorşi, deci, o dezvoltare economică cu efectele salepozitive asupra vieţii social-economice şi invers.

Indicatorii structurii populaţiei exprimăproporţia dintre diferite grupe ale populaţiei, întotalul populaţiei. Grupele de populaţie se determină

în funcţie de o serie de caracteristici esenţiale şianume:

1) demografică (sex, vârstă, stare civilă);2) educaţională (nivel de instruire);3) economică (statutul ocupării în eco-

nomia naţională);4) socială (statutul rezidenţial, statutul

social);5) naţională;6) după tipul localităţii (urbană, rurală).

Indicatorii structurii populaţiei se calculează caraportul dintre numărul populaţiei dintr-o anumită

26




grupă şi numărul total al populaţiei (la 01.01) şi seexprimă în procente.

Principalii indicatori ai structurii populaţiei,calculaţi şi utilizaţi în analizele social-economice,sunt: indicatorii structurii după sex, care exprimăproporţia populaţiei de sex masculin şi feminin întotalul populaţiei; indicatorii structurii populaţiei pevârste, care exprimă proporţia populaţiei de oanumită vârstă sau grupă de vârstă în totalulpopulaţiei; indicatorii structurii populaţiei din mediul

urban şi rural, care exprimă proporţia populaţiei dinmediul urban sau rural în totalul populaţiei;indicatorii structurii populaţiei după nivelul deinstruire. Nivelul de instruire al populaţiei se exprimăprin indicatorul Rata generală a nivelului deinstruire (P), calculată ca raportul dintre numărulabsolvenţilor de învăţământ primar (Ppr), de

învăţământ secundar (Psec) şi superior (Psup) şi

numărul total al populaţiei în vârsta de 12 ani şipeste (Ppr), ), de 18 ani şi peste (Psec), de 24 ani şipeste (Psup), conform relaţiilor:

10012

⋅≥

= P

Ppr Ppr (2.2.5)

10018

secsec ⋅

≥= P

P P

(2.2.6)

10024

supsup ⋅≥

= P P P

(2.2.7)

Astfel, se stabileşte proporţia populaţiei şcolare, în procente, aflate în procesul de

învăţământ în numărul populaţiei totale.Principalii indicatori relativi, care

caracterizează mişcarea naturală a populaţiei, sunt:ratele de natalitate, mortalitate, nupţialitate şidivorţialitate, care se calculează ca raportul dintre

27




numărul celor născuţi-vii, decedaţi, căsătoriţi şidivorţaţi pe parcursul anului şi numărul mediu anual

al populaţiei la 1000 de locuitori şi se prezintă înpromile (

0 00 ):

0001000

p

nvnat

N

N R =

(2.2.8)

0001000

p

mort

N

Ndec R = (2.2.9)

0001000

p

casat nupt

N

N R = (2.2.10)

0001000

p

divor div

N

N R = (2.2.11)

Rata sporului natural se calculează ca

diferenţa dintre rata natalităţii şi rata mortalităţii:RSN=Rnat –Rmort (

0 00 ), (2.2.12). Concomitent, se

calculează şi ca indicator absolut “sporul natural”,după relaţia:

SN=Nnv-Ndec (persoane) (2.2.13)Pentru caracterizarea corelaţiei între cei născuţi-

vii şi cei decedaţi, în statistica populaţiei, se

calculează coeficientul vitalităţii sau indicatorul luiPocrovschi, care reprezintă raportul dintre ceinăscuţi-vii şi cei decedaţi:

1><=dec

nv

N

N CV (poate fi>1 sau <1)

(2.2.14)

2.3. Indicatorii mişcării migratorii apopulaţiei

28




Numărul populaţiei se modifică nu numai ca

urmare a mişcării naturale, dar şi a mişcăriimigratorii a populaţiei.Mişcarea migratorie a populaţiei reprezintă o

formă a mobilităţii în spaţiu, dintr-o unitategeografică în alta, care presupune, în general,schimbarea domiciliului de la locul de origine la loculde destinaţie şi se compune din migraţiunea internăşi migraţiunea externă.

Migraţiunea internă se determină deschimbările de domiciliu în interiorul graniţelor uneiţări.

Sursa datelor pentru evidenţa migratorieinternă a populaţiei în Republica Moldova oconstituie buletinele statistice de schimbare adomiciliului, care se completează odată cu foile desosire şi plecare de către organele teritoriale ale

Departamentului Tehnologiilor Informaţionale.Migrator internaţional este consideratăpersoana care şi-a schimbat ţara de origine şi estereprezentată de imigranţi şi emigranţi.

Imigranţi se consideră persoanele care auprimit viza de reşedinţă în ţară. Evidenţa imigranţilorse efectuează în baza Regulilor de şedere acetăţenilor străini în Republica Moldova şi aapatrizilor. Evidenţa imigranţilor internaţionali e

înfăptuită de către Departamentul TehnologiilorInformaţionale. Baza acestei evidenţe este sistemulde vize şi permise.

Emigranţi se consideră persoanele care auprimit permis de plecare din ţară pentru a se stabilicu domiciliul permanent peste hotarele ei.

Principalii indicatori ai migraţiei populaţiei pentrufiecare localitate şi a ţării, în ansamblu, sunt:numărul celor “sosiţi” şi “plecaţi”. Diferenţa dintreaceşti indicatori reprezintă Soldul migratoriu – SM,

29




care reflectă sporul migratoriu (scăderea) alpopulaţiei:

)(±−= P S SM (persoane) , (2.3.1)unde S-indică numărul celor sosiţi, P- plecaţi.

Migraţiunea externă a populaţiei se analizează:pe ţări, sex, vârstă, cauzele migraţiunii, nivelul destudii.

Datele privind mişcarea migratorie a populaţieisunt necesare pentru prognozarea multor acţiuni

economice şi sociale în ţară, inclusiv pe localităţi şiservesc drept bază pentru calcularea efectivuluipopulaţiei la orice dată în perioada dintrerecensăminte.

Aplicaţie.Numărul populaţiei Republicii Moldova(fără

populaţia din partea stîngă a Nistrului şi municipiulBender) , la 01.01.2003, a constituit 3617,6 mii

persoane, iar la 31.12.2003 – 3612,6 mii persoane.În anul 2003, numărul născuţilor-viii a constituit36559 persoane, iar al celor decedaţi – 43047persoane. Suprafaţa ţării, la 31.12.2003, a constituit33;8 mii km2. Ritmul creşterii produsului intern brut,

în anul 2003, faţă de anul 2002, a înregistrat 6,3%(în termeni reali). Calculaţi indicatorii demograficiposibili.

Întrebări de control:• Numiţi obiectul cercetării în statisticapopulaţiei.• Care este sursa principală de informaţie

în statistica populaţiei ?• Care este deosebirea dintre populaţia

stabilă şi prezentă ?• Descrieţi familia, gospodăria casnică,durata medie a vieţii.

30




• Ce reprezintă recensământul ?• Scrieţi formula de calcul al numărului

populaţiei.• Cum se calculează numărul mediuanual al populaţiei?• Care este relaţia de calcul dintrecreşterea economică şi cea a populaţiei.• Caracterizaţi indicatorii de structură aipopulaţiei.• Caracterizaţi rata generală a nivelului

de instruire pe grupe de vârste.• Numiţi principalii indicatori relativi, carecaracterizează mişcarea naturală apopulaţiei.• Descrieţi indicatorii mişcării migratorii apopulaţiei.

31




CAPITOLUL

– III –

STATISTICA FORŢEIDE MUNCĂ

Obiectivele capitolului:• Analiza potenţialului uman la nivel

macroeconomic.• Examinarea statutului profesional.

• Caracterizarea potenţialului uman la nivelmicroeconomic.

Cuvinte-cheie :

Resursele de muncă,populaţia economicactivă,gradul activităţiieconomice apopulaţiei,

populaţia ocupată,şomerii,rata de întreţinere,clasificarea populaţiei,statutul profesional,salariaţii,patronii,

lucrătorii pe contpropriu,lucrătorii familialineremuneraţi,membrii unei societăţiagricole sau ai unei

cooperative,productivitatea muncii,eficienţa utilizăriimijloacelor fixe,salariul nominal brut alunui salariat,

înzestrarea muncii cumijloace fixe.

33




3.1. Caracterizarea potenţialului umanla nivelul macroeconomic

Fundamentarea opţiunilor de politică economicănecesită cunoaşterea unor aspecte esenţiale privindpopulaţia şi componentele acesteia, care suntdeterminate în funcţie de modul de participare laprocesul muncii, de nivelul de instruire, vârstă, sexetc. Populaţia ocupă un loc important în fluxulcircular din economie: pe de o parte, ea acţionează

în calitate de consumator, pe de altă parte, forţa demuncă constituie un element absolut indispensabil şicomplementar al factorului capital pentrudesfăşurarea procesului de producţie.

Aceste elemente constituie serioase argumente în favoarea locului important pe care aspecteleprivind populaţia şi resursele de muncă îl ocupă înteoria economică şi în practica statistică.

Pentru măsurarea şi analiza potenţialului uman lanivel macroeconomic, în statistica internaţională aforţei de muncă, se folosesc următorii indicatori:

1. Resursele de muncă, existente la unmoment dat în societate, exprimă numărulpersoanelor apte de muncă, respectiv acea parte apopulaţiei care dispune de ansamblul capacităţilorfizice şi intelectuale care îi permit să desfăşoare o

activitate utilă. Volumul resurselor de muncă (RM) sedetermină pe baza următorilor indicatori:a) populaţia cuprinsă în limitele vârstei demuncă;b) populaţia cuprinsă în limitele vârstei demuncă, dar inaptă de muncă;c) populaţia în afara limitelor vârstei demuncă, dar care lucrează.

Resursele de muncă(RM)= a-b+c ( 3.1.1)

34




Datorită diferenţelor metodologice, în special îndefinirea limitelor vârstei de muncă, în comparaţiile

internaţionale se recomandă includerea, în resurselede muncă, a numărului populaţiei cu vârsta cuprinsă între 15-65 ani.

2. Populaţia economic activă – din punct devedere economic, cuprinde toate persoanele de 15ani şi peste, care, în perioada de referinţă, auconstituit forţa de muncă disponibilă (utilizată sauneutilizată) pentru producerea de bunuri şi servicii în

economia naţională. Populaţia economic activăcuprinde populaţia ocupată (PO) şi şomerii (Ş) :PEA=PO+Ş (3.1.2)

3. Gradul activităţii economice a populaţieisau rata generală de activitate (RGA), calculatăconform relaţiei:

(%)10012.31⋅=

p

AEP N PEA sauRGAG

(3.1.3)

4. Populaţia ocupată (PO) - în mod curent,cuprinde toate persoanele de 15 ani şi peste, careau desfăşurat, în săptămâna de referinţă, oactivitate economică sau socială producătoare de

bunuri sau servicii de cel puţin o oră, în scopulobţinerii unor venituri sub formă de salarii, plată înnatură sau alte beneficii. Normele internaţionaleprevăd criteriul “de cel puţin o oră” pentrupersoanele ocupate, din următoarele motive:

- pentru a putea cuprinde şi activităţilecu timp redus, ocazionale sau sezoniere;- pentru a asigura corelaţia dintre timpul

de lucru şi volumul producţiei;

35




- pentru a defini “şomajul” ca o lipsătotală a muncii şi a măsura dimensiunile

reale ale subfolosirii forţei de muncă.În baza datelor despre populaţia ocupată (PO), secalculează rata generală de ocupare a populaţiei(RGO) sau “gradul de ocupare” (GO) al populaţiei,după relaţia:

(%)100)01.01(

)( ⋅= p

GO p N

PO RGO

(3.1.4)

Un indicator deosebit de important pentruanaliza gradului de ocupare a forţei de muncă esterata şomajului (Rş). În acest scop, este necesarădefinirea “categoriei de şomer”.

5. Şomeri - conform clasificării BIM-ului (BiroulInternaţional al Muncii) – sunt consideratepersoanele de 15 ani şi peste, care, în cursul

săptămânii de referinţă, îndeplineau simultanurmătoarele trei condiţii:

• Nu lucrau, neavând un loc de muncă.• Erau în căutarea unui loc de muncă,utilizând, în ultimele 4 săptămâni, diferitemetode pentru a-l găsi (înscrierea la oficiulforţei de muncă şi şomaj sau la agenţiileparticulare de plasare, demersuri pentru a

începe o activitate pe cont propriu,publicarea de anunţuri şi răspunsuri laanunţuri).• Erau disponibile să înceapă lucrul înurmătoarele 15 zile, dacă vor găsi un locde muncă.

Şomeri înregistraţi - persoane apte de muncă, în vârsta aptă de muncă, care nu au un loc de

muncă, un alt venit legal, sunt înregistraţi la oficiileteritoriale ale forţei de muncă ca persoane în

36




căutare de lucru şi care dau dovadă că doresc să se încadreze în muncă.

Rata şomajului se calculează raportândnumărul şomerilor la numărul populaţiei economicactive (în %):

(%)100⋅= PEA

S R

s (3.1.5)

6. Populaţia economic inactivă (PEI) - dinpunct de vedere economic include toate persoanele

de 15 ani şi peste, care au declarat că n-audesfăşurat o activitate economică sau socială,nefiind ocupate şi care nu îndeplinesc nici cele treicondiţii pentru a putea fi considerate şomeri. Facparte din persoanele inactive: copiii, elevii, studenţii,pensionarii de toate categoriile, casnice (caredesfăşoară numai activităţi casnice în gospodărie),persoane întreţinute de alte persoane sau de stat,

sau care se întreţin din alte venituri diferite demuncă. Relaţia de calcul: PEA N I P p E −= 12.31 (3.1.6)

Pentru analiza populaţiei inactive, se calculeazădoi indicatori relativi:

6.1. Rata de întreţinere a PEI, după relaţia:

Rî PEi= 1>< PO

PEI ,

(3.1.7)

Această relaţie reflectă numărul persoanelorinactive întreţinute de o persoană ocupată îneconomia naţională.

6.2. Rata în întreţineri a pensionarilor , dupărelaţia:

Rî Pen= 1>< PO

N pension , (3.1.8)

37




Această formulă arată numărul pensionarilor întreţinuţi de o persoană ocupată în economia

naţională.

3.2. Clasificarea populaţiei dupăstatutul ocupaţiei

În statistica forţei de muncă a RepubliciiMoldova, se utilizează “Clasificarea populaţiei după

statutul ocupaţiei” (CPSO), care corespundeClasificării internaţionale privind statutul populaţieiocupate în economie. După statutul ocupaţiei, seclasifică numai populaţia ocupată. Utilizarea acesteiclasificări dă posibilitatea determinării statutuluiprofesional al populaţiei ocupate în economianaţională.

Statutul profesional exprimă situaţia unei

persoane ocupate, în funcţie de modul de obţinere aveniturilor prin exercitarea unei activităţi şi anume:1. Salariaţi – sunt considerate persoanele care-

şi exercită activitatea pe baza unui contract demuncă într-o unitate economică sau socială, sau lapersoane particulare – indiferent de forma ei deproprietate– în schimbul unei remuneraţii sub formăde salariu, plătit în bani sau în natură, sub formă de

comision etc.2. Patroni – sunt persoanele care-şi exercităocupaţia (meseria) în propria lor unitate (societatecomercială, întreprindere, agenţie, atelier, birou,magazin, fermă etc.), pentru a cărei activitate areangajaţi unul sau mai mulţi salariaţi. În aceastăcategorie, sunt incluşi şi patronii care, în acelaşitimp, sunt salariaţi în întreprinderea proprie, ca şi

titularii de contracte de concesiune care folosescsalariaţi.

38




3. Lucrători pe cont propriu - sunt persoanecare-şi exercită activitatea fie în unitatea proprie sau

cu ajutorul unui utilaj propriu (autoturism, tractor,căruţă, instrument muzical), fie pe baza pregătiriisale profesionale (contabil, avocat etc.), dar nu areangajat niciun salariat, putând fi sau nu ajutaţi demembrii familiei, neremuneraţi. Sunt încadraţi înaceastă grupă întreprinzătorii independenţi(vânzători ambulanţi, meditatori, femei care îngrijesccopii, cărăuşi, taximetrişti particulari etc.), liber-

profesionişti (muzicanţi ambulanţi, artişti plastici,avocaţi), agricultorii individuali sau care lucrează însocietăţile agricole.

4. Lucrători familiali neremuneraţi – suntpersoane care-şi exercită activitatea într-o unitateeconomică familială condusă de un membru alfamiliei sau de o rudă, dar care nu primeşteremuneraţie sub formă de salariu sau plată în

natură. Gospodăria ţărănească (agricolă) esteconsiderată o astfel de unitate.5. Membrii unei societăţi agricole sau ai

unei cooperative – sunt considerate persoanelecare au lucrat fie ca proprietar de teren agricol într-osocietate agricolă, fie ca membru al unei cooperativemeşteşugăreşti, de consum sau de credit.

Clasificarea populaţiei după statutul ocupaţiei seefectuează în cursul recensământului populaţiei,cercetării selective privind problemele ocupaţiei şişomajului, sondajelor socio-demografice alepopulaţiei şi constituite un element principal alanalizei structurii sociale a populaţiei.

3.3. Surse de informaţii statistice

privind ocupaţiaşi şomajul în Republica Moldova

39




În scopul obţinerii datelor statistice privindpopulaţia ocupată în economia naţională, şomerii,

populaţia economic inactivă şi altele, Biroul Naţionalde Statistică al Republicii Moldova (BNS) utilizeazăurmătoarele surse de informaţii:

1. Raportul statistic nr.1-m “Munca” (lunarşi anual), colectat de la unităţile economice şi socialecu dreptul de persoană juridică de toate tipurile deactivităţi economice şi forme de proprietate cunumărul de angajaţi de 20 persoane şi peste;

2. Ancheta trimestrială asupra forţei demuncă în gospodării , pentru datele privindpopulaţia ocupată pe grupe de vârstă, nivel deinstruire, grupe de ocupaţii, statut profesional şi peactivităţi ale economiei naţionale;

3. Sursele administrative: Datele MinisteruluiMuncii privind numărul şomerilor înregistraţi pertotal, pe grupe de vârstă, durata şomajului şi

numărul persoanelor cuprinse în cursuri de calificareşi recalificare.4. Rapoartele Casei Naţionale pronunţate de

Asigurările Sociale privind numărul pensionarilor şiinvalizilor şi persoanelor care beneficiază de ajutoaresociale.

40




3.4. Indicatorii statistici cecaracterizează potenţialul uman şiutilizarea acestuia la nivelmicroeconomic

Cunoaşterea aspectelor principale carecaracterizează forţa de muncă a agenţilor economiciare o importanţă deosebită în fundamentareadeciziilor economice ale întreprinderilor.

Potenţialul uman de care dispune un agenteconomic este exprimat prin indicatorul “numărulde salariaţi” (NS), care este format din totalitateacelor care au contract de muncă cu unitatea pentrucare se face calculul, indiferent dacă au fost prezenţila lucru sau au absentat din diferite motive, înperioada de calcul. Astfel definit, “numărulsalariaţilor” este un indicator de stoc. În analizeleeconomice, indicatorii care măsoară nivelul forţei demuncă sunt, în cele mai multe cazuri, corelaţi cuindicatorii de flux. În acest scop, se calculează“numărul mediu” pentru o anumită perioadă,indicator care se corelează cu producţia, vânzările-nete, volumul lucrărilor executate sau serviciilorprestate, pentru determinarea unor indicatoriderivaţi, cum sunt: productivitatea muncii, dotareamuncii cu mijloace fixe, eficienţa utilizării mijloacelor

fixe etc.Numărul mediu de salariaţi se calculează diferit

pentru o lună, un trimestru şi un an.

3.4.1. Relaţia de calcul pentru o lună:

z

i

n

T NS

∑= (3.4.1)

în care Ti indică numărul salariaţilor din ziua “i”(pentru zile libere şi sărbători se consideră numărulexistent în ultima zi lucrătoare premergătoare); nz –

41




numărul zilelor calendaristice ale lunii - 28, 29, 30sau 31.

3.4.2. Relaţia de calcul pentru untrimestru, un semestru, 9 luni sau unan:

129,6,3

... 12321,,

sau

NS NS NS NS NS an semtrim

++++= (3.4.2)

Pe baza acestui indicator se calculează indicatoriisintetici ai eficienţei forţei de muncă, dintre careprincipalii sunt:

3.4.3. Productivitatea muncii W=VP(VL)VS,VVn/ NS (lei/salariat) (3.4.3)

în care: VP indică volumul producţiei industriale

(agricole) fabricate în preţuri curente;VL – lucrări executate (în construcţii);VS – servicii prestate;VVn – volumul vânzărilor nete.

3.4.4. Eficienta utilizării mijloacelor fixe (EFF)

1000)(

⋅⋅=nVV MF

VS VLVP

EFF (3.4.4)

(mii lei de producţie etc. la 1000 lei MF),unde: MF exprimă valoarea medie anuală a

mijloacelor fixe ale întreprinderii, calculată ca mediecronologică.

3.4.5. Înzestrarea muncii cu mijloace

fixe (Zi)

42




NS

MF Z i

i = , (3.4.5)

reprezintă valoarea MF (mii lei), care revin unuisalariat.

3.4.6. Salariul nominal brut al unui salariat

SNB(pe lună)= NS

FRM (lei/pe un salariat)

(3.4.6)SNB(3,6,9,12luni)= 12,9,6,3:

NS

FRM (lei/pe un

salariat) (3.4.7)unde FRM reprezintă fondul de remunerare a

muncii, iar NS - numărul mediu de salariaţi peperioada dată.

Aplicaţie.Populaţia ocupată în economia naţională aRepublicii Moldova în anul 2003 a constituit 1528 miipersoane, numărul şomerilor conform BIM-ului –100,2 mii persoane, iar numărul pensionarilor careprimesc pensii din fondul social – 626,2 miipersoane.

Calculaţi indicatorii posibili pentru anul 2003 cecaracterizează piaţa forţei de muncă a RepubliciiMoldova, utilizând din aplicaţia 1 numărul populaţieirespective.

Întrebări de control• Numiţi indicatorii care caracterizează

potenţialul uman la nivel macroeconomic.• Caracterizaţi populaţia economic activă şi cea

ocupată.

43




• Explicaţi ce include, din punct de vedereeconomic, populaţia economic activă.

• Enumeraţi principalele surse de informaţiistatistice privind ocupaţia şi şomajul înRepublica Moldova.

• Ce caracterizează noţiunea de salariat ?• Ce cuprinde clasificarea populaţiei după statutul

ocupaţiei ?• Care sunt principalii indicatori ce

caracterizează potenţialul uman la nivel

microeconomic ?• Care este relaţia de calcul pentru numărul

mediu de salariaţi pentru o lună, unsemestru, un an ?

• Care sunt factorii ce influenţiază productivitateamuncii ?

• Care sunt factorii ce influenţiază eficienţautilizării mijloacelor fixe ?

•

În ce constă importanţa înzestrării muncii cumijloace fixe?

44




CAPITOLUL

– IV –

STATISTICAVENITURILORPOPULAŢIEI

Obiectivele capitolului:• Cercetarea statistică a veniturilor populaţiei.• Caracterizarea generală a indicatorilor

veniturilor populaţiei.

• Analiza indicatorilor statistici ai sărăciei.

Cuvinte-cheie :

Indicatorii statistici aiveniturilor populaţiei,venituri din muncă,venituri din proprietateşi patrimoniu,venituri din transferurisociale de la stat,

alte venituri băneşti,indicatorii statistici cecaracterizează salariul,venitul disponibil algospodăriei,coeficientuldiferenţierii veniturilor,

coeficientul fondurilor,coeficientul Gini,pragul sărăciei,rata naţională asărăciei,deficitul veniturilorfamiliilor sărace,

intervalul veniturilormici,indicele sărăciei,indicele general alsărăciei.

45




4.1. Importanţa socio-economică acercetării statistice a veniturilorpopulaţiei

Analiza nivelului de trai al populaţiei, a calităţiivieţii este importantă, deoarece întreaga activitateeconomică a unei ţări trebuie subordonată unui singurdeziderat şi anume, acela al creării unor condiţii maibune pentru satisfacerea nevoilor concrete alepopulaţiei.

În sistemul de indicatori utilizaţi în statisticainternaţională pentru analiza nivelului de trai alpopulaţiei, o importanţă deosebită revineindicatorilor veniturilor populaţiei.

Veniturile sau resursele populaţiei în bani şi înnatură, care pot fi utilizate pentru satisfacereanecesităţilor personale, pentru plata impozitelor,altor plăţi obligatorii şi benevole, economii sau

investiţii, constituie baza bunăstării materiale apopulaţiei.

Informaţia statistică privind veniturile populaţieiface parte din categoria principalilor indicatori cecaracterizează dezvoltarea unei economii naţionale şieste în atenţia permanentă a Guvernului, aorganizaţiilor politice şi societăţii ştiinţifice, deoarecereflectă simultan procesele economice şi sociale în

societate.Sursa datelor pentru evaluarea veniturilorpopulaţiei o constituie rapoartele statistice aleagenţilor economici şi sociali referitoare laprincipalele tipuri de activităţi economice privindmunca, bilanţurile contabile şi rapoartele financiareale acestora, datele Ministerului Finanţelor, BănciiNaţionale, Casei Naţionale de Asigurări Sociale,

precum şi rezultatele cercetării selective alegospodăriilor casnice în baza anchetei integrate.

46




Organele statisticii oficiale a unei ţări, în bazasurselor de informaţie menţionate mai sus,

elaborează trimestrial “Balanţa veniturilor şicheltuielilor băneşti ale populaţiei”, indicatorii căreiapermit determinarea veniturilor băneşti şi efectuareacontrolului statistic asupra volumului, structuriisurselor şi direcţiilor de utilizare al veniturilor,calcularea soldului banilor în numerar aflaţi lapopulaţie, determinarea nivelului general deasigurare a cererii de cumpărare a mărfurilor şi

serviciilor şi altele.4.2. Indicatorii statistici ai veniturilorpopulaţiei

Pentru evaluarea veniturilor la macronivel seutilizează indicatorul veniturilor băneşti alepopulaţiei, calculate în baza datelor din Balanţaveniturilor şi cheltuielilor băneşti ale populaţiei. În

conformitate cu metodologia elaborării Balanţei, înveniturile băneşti, se includ: remunerarea munciituturor categoriilor de populaţie, veniturilepersoanelor ocupate în activitatea de antreprenoriat;veniturile obţinute de populaţie de la realizareaproduselor agricole; pensiile, alocaţiile, bursele şialte transferuri sociale; veniturile din sistemulfinanciar (despăgubirile de asigurare, credite,

inclusiv pentru construcţia locuinţelor); veniturile dinproprietate sub formă de dobânzi de la depozitelebancare, la hârtiile de valoare, dividende; veniturileobţinute de la realizarea valutei; banii primiţi prinmandate poştale sau bancare (soldul), alte venituri.În toate aceste cazuri, se au în vedere veniturilebăneşti nominale ale populaţiei, calculate în preţuricurente, care se grupează astfel:

1. Venituri din muncă (Vm) care includ:salariile persoanelor ocupate din activitatea de bază,inclusiv sporuri, premii; venituri din activitatea de

47




antreprenoriat (pe cont propriu), din activităţisuplimentare, ocazionale; din vânzarea produselor

agroalimentare; valoarea autoconsumului produselordin producţia proprie; contravaloarea prestaţiilor demărfuri şi servicii primite gratuit sau cu reduceri depreţ, primite de la patroni.

2. Venituri din proprietate şi patrimoniu(Vp) – dobânzi, dividende, chirii, despăgubiri deasigurare etc.

3. Venituri din transferuri sociale de la stat

(Ts) – pensii, alocaţii sociale de toate tipurile,ajutoare de şomaj, burse, alte venituri provenite dela asistenţa socială.

4. Alte venituri băneşti ( Av ) – credite, mandateetc.

Grupările menţionate permit calculareaveniturilor băneşti ale populaţiei (VBP) după relaţia:

VBP = Vm + Vp + Ts + Av

( 4.2.1)Aceste venituri sunt venituri brute înainteaimpozitării. Dacă, din VBP, se elimină plăţile curentesuportate de populaţie (P), cum sunt: impozitele pesalariu şi venituri, pe patrimoniu şi cotizaţiile deasigurare obligatorie de asistenţă medicală, alteplăţi sub formă de taxe, se obţin venituriledisponibile ale populaţiei (VDP):

VDP = VBP – P (4.2.2)

Acestea sunt venituri nete după impozitare şiplăţi obligatorii, destinate procurării mărfurilor,serviciilor, pentru economii sau investire. Puterea decumpărare a VDP se reflectă prin intermediulindicatorului veniturilor reale ale populaţiei – VRP,calculate în corelaţie cu indicele preţurilor deconsum – IPC, după relaţia:

VRP = VDP/IPC (4.2.3)

48




Analiza statistică al VBP, VDP şi VRP seefectuează în dinamică şi structură, precum evoluţiaVRP se utilizează, ca regulă, pentru determinareadinamicii, când au loc procese inflaţioniste îneconomie, dat fiind faptul că indicatorii VBP(nominali) nu sunt suficienţi pentru analiza petermen scurt.

4.2.1. Indicatorii statistici cecaracterizează salariul Cea mai importantă sursă de venituri băneşti ale

populaţiei este salariul. Salariul nominal secalculează ca salariu brut (SNB) şi salariu nominalnet (SNN).

Salariul nominal brut (SNB) se calculează înfuncţie de analiza care se efectuează. Astfel, pentru o

lună, relaţia de calcul va fi: B N S (lunar) =

S N

FRM (lei/salariat)

(4.2.1.1)pentru 3, 6, 9, 12 luni

B N S (lunar) =)12,9,6,3(

)12,9,6,3(

luniS N

luni FRM (lei/salariat)

(4.2.1.2)

unde:- FRM - fondul de remunerare a muncii –

reprezintă totalitatea sumelor şi avantajelorprimite de angajaţi în contrapartida munciidepuse şi cuprinde: salariile propriu-zise înbani şi în natură (recalculate în bani),sporurile şi indemnizaţiile acordate ca

procent din salariu sau în sume fixe,indemnizaţiile pentru concediile de odihnă şi

49




studii, sumele plătite din fondul deremunerare a muncii pentru concediile

medicale, primele plătite salariaţilor dinFRM, din profitul net şi din alte surse;- S N – numărul mediu de salariaţi pentru

perioada de calcul.

Salariul nominal net (SNN) reprezintă SNBdiminuat cu reţinerile din salariu (R), acestea dinurmă cuprinzând impozitul pe salariu şi contribuţiile

în fondul de pensii (1%): R B N S N N S −= (lei/salariat)(4.2.1.3)

Puterea de cumpărare a salariului nominal net(SNN) se exprimă prin indicatorul “salariul real” (SR).Mărimea SR depinde de doi factori: mărimea SNN şiIPC.

Relaţia de calcul este următoarea:

0/1 IPC

SNN SR = (lei/salariat)

(4.2.1.4)unde: IPC – sub formă de coeficient

Modificarea puterii de cumpărare a SNN seexprimă cu ajutorul indicelui salariului real (ISR),

care se calculează prin două metode:

Metoda I: 10000

1⋅

=

=

SNN SR

SR ISR (%)

(4.2.1.5)

Metoda II: 100⋅= IPC

ISNN ISR (%)

(4.2.1.6)

50




unde: 1000

1 ⋅=SNN

SNN ISNN

ISR calculat prin cele două metode menţionatetrebuie să aibă acelaşi rezultat.

Evoluţia SR depinde de corelaţia dintre ISNN şiIPC, în baza căruia pot fi înregistrare una dinurmătoarele 3 situaţii:

1. ISNN < IPC – atunci evoluţia SNN estedevansată de creşterea preţurilor şi se va

înregistra reducerea puterii de cumpărarea SNN, iar ISR < 100%.

2. ISNN = IPC – atunci SNN creşte în acelaşiritm ca şi preţurile de consum şi, în acestcaz, se va înregistra menţinerea puterii decumpărare al SNN, iar ISR = 100%.

3. ISNN > IPC – atunci evoluţia SNNdevansează creşterea preţurilor de

consum şi se va înregistra creştereaputerii de cumpărare a SNN, iar ISR >100%.

Analiza evoluţiei câştigurilor salariale reflectă, înmod sintetic, modificările, care intervin în condiţiilede viaţă, precum şi costul mediu social al politicii dereformă în ţările respective. În acest context, secalculează corapoartele cu minimul de existenţă al

VDP, SNN şi mărimii pensiei medii lunare ( P ) ,caracterizând acoperirea minimului de existenţă(ME) prin veniturile respective ale populaţiei.Relaţiile de calcul sunt următoarele:

100⋅=ME

VDP VDP

ME RCo (%)

(4.2.1.7)

100⋅= ME

SNN

SNN ME RCo (%)(4.2.1.8)

51




100⋅=MEp

P

P MEp RCo (%)

(4.2.1.9)unde: MEp este minimul de existenţă stabilit

pentru pensionari

4.3. Indicatorii diferenţierii veniturilorpopulaţiei în cercetările

gospodăriilor casniceCercetarea statistică a mecanismului formării

nivelului de trai nu se limitează doar la analizadatelor generalizatoare la macronivel. Diversitateacondiţiilor de trai al populaţiei şi factorilor ceinfluenţează nivelul asigurării materiale conduce ladiferenţieri importante în nivelul de trai al diverselor

grupe ale populaţiei. Pentru elaborarea măsurilorefective ale politicii sociale de stat şi ajutorulacordat păturilor vulnerabile ale populaţiei, estenecesară cunoaşterea în ce măsură variazăindicatorii medii calculaţi la macronivel.

În cercetarea selectivă a veniturilor populaţiei înbaza bugetelor gospodăriilor casnice, petrecute curegularitate, locul principal îl ocupă problemele

diferenţierilor sau treptelor stratificării populaţieidupă nivelul veniturilor obţinute. Indicatorul principalal bunăstării materiale a gospodăriilor casnice estevenitul global, care este constituit din diferite tipuride venituri, obţinute de membrii gospodăriei şivenitul mediu pe un membru al gospodăriei,independent de faptul dacă el are sau nu venituri.Concomitent, în statistica gospodăriilor casnice, secalculează “VENITUL DISPONIBIL AL GOSPODĂRIEI”-care reprezintă venitul provenit din activitatea

52




salarizată, agricolă, individuală şi indemnizaţiilesociale, precum şi alte surse de venit.

Indicatorii diferenţierii veniturilor populaţiei secalculează în baza seriilor variaţionale derepartizare, a gospodăriilor casnice: pe venitul globalşi pe venitul mediu disponibil lunar pe o persoană. Încalitate de caracteristici statistice ale seriilorvariaţionale pentru repartizare, se utilizează: nivelulmediu al venitului global; venitul median, venitulmodal; coeficientul corelaţiei fondurilor; coeficienţii

diferenţierii veniturilor (decimal, quintil, cuartil,variaţiei, coeficientul concentrării veniturilor(coeficientul Gini)).

COEFICIENTUL DIFERENŢIERII VENITURILORmăsoară diferenţierea în situaţia materială mai puţinşi mai bine asigurată şi se calculează ca raportuldintre veniturile disponibile minimale a 10% dinpopulaţia mai bine asigurată şi venitul maximal a

10% din populaţia mai puţin asigurată.COEFICIENTUL FONDURILOR indică corelaţiavalorilor cumulative ale veniturilor, care revin la 10%mai mult şi la 10% mai puţin asigurate de populaţie.

În statistica internaţională se utilizează indiceleconcentrării veniturilor sau coeficientul Gini, careindică măsura în care repartizarea reală a veniturilorpe grupe proporţional numerice de populaţie sedeosebesc de repartizarea uniformă. Unitateastatistică a egalităţii veniturilor la toate grupele depopulaţie variază de la 0 până la 1, în care 0 –egalitatea perfectă a veniturilor la toate grupele depopulaţie, iar 1- inegalitatea perfectă, când totvenitul aparţine unei persoane.

Coeficientul Gini se calculează după relaţia:

)()(11

1

1 ii

n

i

ii

G

S S F F C +−−=−

=

−∑ (4.3.1)

unde:

53




- Fi şi Fi-1 reprezintă cota-parte apopulaţiei în interval;

- Si şi Si-1 – cota-parte a venituluicumulativ, care revine la începutul şi lasfârşitul intervalului “i”.

54




4.4. Indicatorii statistici ai sărăciei

Perioada de tranziţie la economia de piaţă aprodus schimbări extrem de profunde şi contradictorii

în standardul de viaţă al populaţiei. În aceste condiţii,analiza sărăciei a devenit, în momentul de faţă, oproblemă sensibilă, cu implicaţii social-politice majore.

SĂRACII – persoanele ale căror venituri sunt subnivelul pragului de sărăcie (PS).

PRAGUL SĂRĂCIEI (PS) – reprezintă venitul

considerat ca strict necesar unei persoane (sau uneifamilii) pentru a-şi putea procura bunurile şiserviciile de consum în structura şi cantitatea decare are absolută nevoie. Nevoile minime deconsum, avute în vedere, sunt cele specifice celeimai mari părţi a populaţiei, fiind calculate în raportcu standardele colectivităţii. Se deosebesc douătipuri ale pragului sărăciei:

-

pragul sărăciei absolute (PSA);- pragul sărăciei relative (PSR).

Stabilirea pragului sărăciei absolute (PSA)presupune stabilirea “liniei critice” în baza unuiminim de trai considerat a fi decent pentru ţaradată.

Dimensiunea “MINIMULUI DE TRAI” presupunedeterminarea volumului de bunuri şi servicii,

denumit “bugetul minim de consum”(BMC), necesarsatisfacerii necesităţilor fiziologice şi biologice aleomului.

Echivalentul valoric al unui astfel de “buget” arconstitui o “linie critică” (pragul sărăciei absolute) şicei care cheltuiesc mai puţin decât această linie sunt“săraci” şi “non-săraci” - cei ce cheltuiesc mai mult.

Stabilirea pragului sărăciei absolute în baza

mărimii bugetului minim de consum se efectuează,ţinând cont de posibilităţile reale ale economiei ţării şidiferă esenţial de la o ţară la alta.

55




Se practică stabilirea a două niveluri ale sărăciei în cadrul sărăciei absolute. Valorii nivelului I al

pragului sărăciei absolute îi corespunde mărimeabugetului minim de consum total (Poverty line), iarnivelul II al PSA se va determina la nivelul coşuluialimentar (Food line). În baza acestor delimitări,populaţia va fi divizată în două categorii social-vulnerabile:

- “săraci”- gospodăriilecasnice/persoanele, venitul cărora este

insuficient pentru acoperirea totală amărimii valorice a bugetului minim deconsum;

- “foarte săraci” – gospodăriilecasnice/persoanele, venitul cărora esteinsuficient pentru acoperirea totală amărimii valorice a coşului alimentar dinbugetul minim de consum (BMC).

Conform metodologiei Băncii Mondiale, pragulminim absolut al sărăciei este de 1 USD pentru opersoană pe zi.

Stabilirea pragului sărăciei relativepresupune identificarea “păturilor sărace”, nu faţăde un minim de trai, stabilit ca fiind decent, dar înbaza unor indicatori standard (decile, quintile) sau aunor indicatori medii (media, mediana etc.).

)1 Determinarea pragului sărăciei relative (PSR) înbaza indicatorilor standard presupune stabilirea“liniei critice”/ pragului sărăciei la nivelulveniturilor sau cheltuielilor efectuate degospodăriile casnice/persoanele din primadecilă sau quantilă (cele mai puţineasigurate/sărace), ce reprezintă respectiv 10%şi 20% din totalul gospodăriilor/persoanelor.

)2 Stabilirea pragului sărăciei relative în bazaunei anumite cote procentuale a valorii medii

56




a veniturilor pe locuitor/pe unitate adultă saua valorii venitului median. Mărimea acestei

cote procentuale variază de la o ţară la alta înlimitele 40-60% , în funcţie de dezvoltareasocial-economică a ţării. Pentru ţările aflate înperioada de tranziţie la economia de piaţă,conform recomandărilor Comisiei Economicepentru Europa a ONU, cota procentuală sestabileşte în mărime de 50% din venitulmediu/median. Se va considera ca fiind

“săracă” acea parte a populaţiei sau agospodăriilor casnice, ce vor dispune devenituri/cheltuieli mai mici decât aceastămărime.

Rata naţională a sărăciei este procentulpopulaţiei care trăieşte sub pragul sărăciei, stabilitpentru ţara respectivă de către autorităţi distinct, înfuncţie de mediu (urban, rural), care se actualizează

în dependenţă de evoluţia preţurilor şi tarifelor labunurile şi serviciile de consum. Acest indicator semai numeşte “nivelul sărăciei”.

Deficitul veniturilor familiilor sărace (DVf.s)este indicatorul care se utilizează în evaluarea costuluimăsurilor de susţinere socială, având o semnificaţiepractică. Acest indicator se calculează ca valoareamijloacelor băneşti necesare pentru majorareaveniturilor familiilor sărace până la pragul sărăciei (sauminimul de existenţă).

Intervalul veniturilor mici (IVM) esteindicatorul cu ajutorul căruia se stabileşte “Nivelulminimal de pensii şi salarii” în ţară pentrureglementarea măsurilor în politica sa socială. Acestindicator se calculează după relaţia:

100⋅=

ME

DVfs IVM (%) (4.4.1)

Evoluţia sărăciei se caracterizează cu ajutorulIndicelui sărăciei (IS), care reprezintă indicele

57




dinamicii mediu ponderat al minimului de existenţăstabilit de legislativul ţării date. Indicele sărăciei se

compară cu IPC şi cu evoluţia (dinamica) venituluimediu disponibil pe o persoană.Indicatorul sintetic al sărăciei este Indicele

general al sărăciei (Sen - indice) calculat dupărelaţia :

Sen-indice= )(GC

p

d IVM L ⋅+⋅ (4.4.2)

unde:- L reprezintă ponderea populaţiei sărace

în numărul total al populaţiei;

- IVM – intervalul veniturilor mici;- d – venitul mediu disponibil al familiilorsărace;- p – pragul sărăciei (sau minimul deexistenţă);

CG – coeficientul Gini calculat pentru familiilesărace, care măsoară gradul de inegalitatea distribuirii veniturilor.

Aplicaţie.În anul 2001, ponderea cheltuielilor de consum

ale populaţiei Republicii Moldova a înregistrat lamărfurile alimentare – 62%, mărfurile nealimentare –8,2%, la servicii 29,8%. Ritmurile creşterii preţurilorde consum, în anul 2002, faţă de anul 2001, au

constituit la mărfuri alimentare –4,8%, la mărfurinealimentare – 9,2%, la servicii – 5,4%. Salariulnominal net mediu lunar al unui salariat dineconomia naţională a fost în anul 2001 – 543,7 lei, înanul 2002 – 691,5 lei.

Se cere calcularea IPC în anul 2002 SR ISR, luând în considerare că, în anul 2001, IPC a înregistrat –110%.

58




Întrebări de control• Descrieţi importanţa socio-economică a

cercetării statistice a veniturilor populaţiei.• Care sunt indicatorii statistici ai veniturilor

populaţiei, calculaţi la macronivel şi sursa deinformaţie statistică?

• Caracterizaţi indicatorii statistici ai salariului.• Caracterizaţi indicatorii statistici, care exprimă

puterea de cumpărare a salariului nominal netşi modificarea acestuia.

• De ce depinde evoluţia salariului real ?• Cum se calculează corapoartele respective,

privind veniturile populaţiei?• Care sunt indicatorii diferenţierii veniturilor

populaţiei în cercetările gospodăriilor casnice?• Care este relaţia de calcul a coeficientului

Gini?• Ce indicatori statistici se utilizează pentru

caracterizarea şi analiza sărăciei?• În ce bază se stabileşte pragul sărăciei

absolute ?• Ce presupune stabilirea pragului sărăciei

relative ?

59




CAPITOLUL

– V –

STATISTICACONSUMULUIPOPULAŢIEI

Obiectivele capitolului:• Analiza sistemului de indicatori ai consumului

populaţiei.• Examinarea indicatorilor consumului

populaţiei în unităţi naturale.

Cuvinte-cheie :Sistemul de indicatori

ai consumuluipopulaţiei,consumul populaţiei,consumul personal,cheltuielile de consum,coşul de consum,buget minim,consumul privat,

preţuri de achiziţie,preţuri de producţie,cheltuielile totale deconsum alegospodăriilor,indicatorii de analiză aiconsumului populaţiei,indicele valoric alconsumului populaţiei,

indicele volumului fizic

al consumuluipopulaţiei,indicele preţurilorbunurilor şi serviciiloraferente consumuluipopulaţiei,consumul mediu anualde produse alimentare

pe locuitor,consumul alimentarexprimat în calorii şisubstanţe nutritive,

înzestrarea populaţieicu bunuri de folosinţă

îndelungată.

60




5.1. Sistemul de indicatori aiconsumului populaţiei

Nivelul şi structura consumului bunurilor şiserviciilor sunt principalele caracteristici ale niveluluide trai al populaţiei. Dacă se analizează consumulbunurilor şi serviciilor la macronivel, se ia înconsiderare totalitatea produselor alimentare şinealimentare consumate şi a serviciilor folosite depopulaţie într-o anumită perioadă, inclusiv a celor ce

se prezintă gratuit (asistenţă medicală,medicamente, învăţământ, înlesniri şi compensaţiipentru achitarea serviciilor comunale etc.).Consumul populaţiei reprezintă totalitateaproduselor alimentare şi nealimentare consumate şia serviciilor folosite de populaţie în scopurineproductive, într-o anumită perioadă de timp.

Consumul care se manifestă prin actul cumpărării

bunurilor şi serviciilor din contul mijloacelor proprii alpopulaţiei se numeşte consum personal . Dacăprodusele au fost fabricate în gospodăria proprie, deexemplu, produsele alimentare, şi apoi consumate defamilie, gospodărie casnică sau de o persoană, ele seinclud în consum personal (numite şi autoconsumulgospodăriilor).

Cheltuielile efectuate pentru cumpărarea

mărfurilor şi serviciilor se numesc cheltuieli deconsum.În analiza consumului populaţiei, actualmente, pe

larg, se utilizează definiţia “coşul de consum”, carereprezintă un anumit asortiment de produsealimentare, nealimentare şi servicii, destinateconsumului de către populaţie sau de anumite grupeale populaţiei.

În funcţie de scopurile concrete, obiectelecercetării pot fi diferite coşuri de consum: minim –care include asortimentul minimal de produse

61




alimentare, nealimentare şi servicii, necesare pentrupăstrarea sănătăţii individului şi asigurarea activităţii

vitale; coşul minim de consum este acceptat în calitatede normativ special; raţional – alcătuit în bazanormelor raţionale de consum al mărfurilor şiserviciilor; real – care reflectă consumul efectiv demărfuri şi servicii de totalitatea populaţiei sau degrupe diverse a populaţiei.

În situaţia agravării condiţiilor de trai, oimportanţă deosebită se acordă coşului minim de

consum, care se consideră pragul de jos admisibil deconsum al produselor alimentare, nealimentare şiservicii, care asigură reproducţia normală apopulaţiei. Expresia valorică a coşului minim raţionalsau real (de consum) se numeşte, respectiv,bugetul minim, raţional sau real de consum.

Venitul disponibil al populaţiei (VDP) estefolosit de aceasta pentru cumpărarea, respectiv

consumul de bunuri şi servicii utilizate pentrusatisfacerea directă a nevoilor umane individuale alegospodăriilor rezidente, sub forma consumului privat(CP). Diferenţa dintre venit şi consum esteeconomisită sau investită (EP), deci:

VDP=CP+EP (5.1.1)

Consumul privat sau consumul final al

gospodăriilor cuprinde, în principal, următoareleelemente:- cumpărările de mărfuri alimentare,

nealimentare şi servicii efectuate de familii,exclusiv cumpărările de imobile, terenuri,unelte, materiale, îmbrăcăminte specialănecesare activităţii profesionale;

- produsele agricole (alimentare şi

nealimentare) consumate de populaţie, înscopuri neproductive, din producţia obţinută

62




în gospodăriile personale (autoconsumulgospodăriilor);

- bunurile şi serviciile obţinute gratuit şi cupreţ redus (prestaţii sociale în naturăacordate gospodăriilor de cătreadministraţiile publice şi private în cadrulsecurităţii sociale şi al ajutorului social,avantajele în natură furnizate de patronisalariaţilor cu titlu de complement laremuneraţie, donaţiile nete în natură făcute

gospodăriilor de către “străinătate”);- chiriile imputate pentru locuinţele ocupate

de proprietari.Acest indicator (CP) cumulează prin formula

CP=Σq i p i , unde q i cantitatea consumată dinprodusul i, iar p i - preţul produsului i. Evaluarearealizându-se prin intermediul următoarelor tipuri depreţuri:

- preţuri de achiziţie – în cazulcumpărărilor de mărfuri şi servicii de pepiaţă, precum şi în cazul bunurilor primiteca donaţii din străinătate (prin asimilareacu produsele echivalente);

- preţuri de producţie – în cazulproduselor autoconsumate de gospodării şi

al celor furnizate gratuit şi cu preţ redus.Pe baza consumului final al populaţiei secalculează un indicator esenţial în analiza stăriieconomice şi sociale a unei ţări şi anume, pondereaconsumului privat în PIB (γCP):

100⋅= PIB

CP CP γ (%) (5.1.2)

În ultimele decenii, s-au manifestat, la nivel

mondial, unele tendinţe semnificative:

63




- creşterea ponderii consumuluiprivat în PIB în majoritatea ţărilor

subdezvoltate, ajungând la un nivel foarte înalt (80% în 1995); acest nivel exprimă nuatât o îmbunătăţire a consumului populaţieişi, implicit, a nivelului de trai, cât mai ales, înmod specific, o distribuire a veniturilor foartereduse realizate de aceste ţări;

- reducerea ponderii consumuluiprivat în PIB, în unele ţări în curs de

dezvoltare foarte populate: China, India,Pakistan, Thailanda, Turcia, Sri-Lanka,fenomen ce a permis, implicit, alocareaunor fonduri mai mari pentru investiţii.

Atât ca nivel (84,6% , în anul 2002), evoluţiaacestui indicator, în cazul Republicii Moldova seapropie tot mai mult de caracteristicile proprii ţărilorsubdezvoltate:

Tabelul 5.1.1Evoluţia ponderii consumului privat în PIB

în Republica Moldova– % din PIB –

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2001

2002

2003

CP55,8

67,2

67,5

75,4

74,2

87,6

86,0

82,0

89,4

Sursa: Anuarul Statistic al Republicii Moldova – 2003

În analiza structurii consumului populaţiei (C), seutilizează un indicator cu o sferă mai restrânsă decâtcea a consumului privat şi anume, cheltuieliletotale de consum ale gospodăriilor (CT ), care nuinclud: chiriile imputate pentru locuinţele ocupate deproprietari, îmbrăcămintea şi hrana furnizată

militarilor etc.

64




Structura consumului populaţiei se determină pebaza mărimilor relative de structură, prin calcularea

ponderii (γCi) fiecărei grupe de bunuri şi serviciiconsumate (Ci) în cheltuielile totale de consum alegospodăriilor:

100⋅=CT

CiCiγ (5.1.3)

Cea mai utilizată defalcare a consumuluipopulaţiei pe grupe de bunuri şi servicii esteurmătoarea:

- consum alimentar şi băuturi;- îmbrăcăminte şi încălţăminte;- locuinţă şi înzestrare cu bunuri;- medicamente şi îngrijire

medicală;- transport şi telecomunicaţii;- cultură, învăţământ şi educaţie;- alte cheltuieli pentru uz personal.

Prin regruparea posturilor de cheltuielienumerate se obţine o grupare sintetică:

- consum alimentar şi băuturi;- mărfuri nealimentare;- servicii.

Analiza evoluţiei în timp a structurii consumuluipopulaţiei evidenţiază unele tendinţe şi legităţi, dat

fiind faptul că, în satisfacerea necesităţilorpopulaţiei, există întotdeauna o ierarhizare. Auprioritate necesităţile de consum de primăimportanţă din punct de vedere fiziologic (alimente,

îmbrăcăminte, locuinţă etc.) Cu alte cuvinte,ponderea mare a consumului alimentar în bugetulunei familii reflectă un nivel de trai scăzut, în timpce, pe măsura creşterii veniturilor, se măreşteponderea cheltuielilor destinate serviciilor deconsum.

65




Ponderea cheltuielilor alimentare în bugetul uneigospodării în Republica Moldova este, în medie,

extrem de ridicată, semnificativ peste nivelul înregistrat în alte ţări, inclusiv în cele aflate în cursde dezvoltate sau în tranziţie către economia depiaţă. Ponderea excesivă a cheltuielilor alimentare întotalul consumului este un indice al sărăciei. ÎnRepublica Moldova, ponderea înaltă a cheltuieliloralimentare se explică atât prin standardul redus deviaţă al majorităţii populaţiei, cât şi prin apariţia unui

fenomen, în mare parte, specific ţării noastre, şianume creşterea mai rapidă a preţurilor la produselealimentare decât la celelalte bunuri de consum,evoluţie negativă înregistrată, în special, în perioada1995-2000 şi în anul 2003.

În 1993, după estimările World DevelopmentIndicators, din 1997, ponderea cheltuieliloralimentare în consumul total, în ţările cu venituri

mici, a constituit – 48%, cu venituri medii – 27-38%, în ţări cu venituri ridicate – 11-15%, în timp ce înRepublica Moldova se prezintă astfel:

Tabelul 5.1.2Ponderea cheltuielilor alimentare ale

gospodăriilor în total cheltuieli, %

1998

1999

2000

2001

2002

65,7

64,7

63,9

60,4

58,4

Sursa: World Development Indicators

În dinamică, măsurarea creşterii sau descreşterii

consumului populaţiei între cele două perioade detimp se realizează cu ajutorul unui sistem de indici

66




şi modificări absolute, prin care modificareaconsumului populaţiei se descompune, evidenţiindu-

se cei doi factori de influenţă: modificarea volumuluifizic al consumului populaţiei şi modificareapreţurilor/tarifelor produselor şi serviciilor consumate

între perioada curentă (1) şi perioada de bază (0):

- indicele valoric al consumului populaţiei :

∑∑==

00

11

0

1

pq

pq

C

C IC

(5.1.4) ∑ ∑−=−=∆

001101pq pqC C C

(5.1.5)

- indicele volumului fizic al consumului populaţiei :

∑

∑==00

01

0

*)( pq

pq

C

C q IC (5.1.6)

∑ ∑−=−=∆00010*

)( pq pqC C qC (5.1.7)

- indicele preţurilor/tarifelor bunurilor şi serviciilor aferente consumului populaţiei :

∑∑

== 01

11

*

1

)( pq

pq

C

C

p IC (5.1.8)

∑ ∑−=−=∆0111*1

)( pq pqC C pC (5.1.9)

Relaţiile de legătură corespunzătoare sunt: )()( p IC q IC IC ⋅= (5.1.10) )()( pC qC C ∆+∆=∆

(5.1.11 )

5.2. Indicatorii consumului populaţiei în unităţi naturale

67




O importanţă deosebită, pentru caracterizarea

nivelului de trai, o prezintă indicatorii consumului înunităţi naturale, determinările cantitative permiţândefectuarea comparaţiilor internaţionale în condiţiirelativ mai uşoare.

Consumul mediu anual de produsealimentare pe locuitor , în unităţi naturale,reprezintă cantitatea de produse alimentaredestinate efectiv consumului uman, indiferent de

forma sub care se consumă (brută sau prelucrată),de sursă de aprovizionare (magazine alimentare,piaţă ţărănească, resurse proprii ale producătoriloragricoli etc.), precum şi de locul unde se consumă(în gospodăria casnică, restaurante, cantine etc.).

Aceste consumuri medii se calculează pentruprincipalele produse alimentare:

- carne şi produse din carne (în

echivalent, carne proaspătă), în kg;- lapte şi produse din lapte (în

echivalent lapte), în litri;- zahăr şi produse din zahăr (în

echivalent, zahăr), în kg;- cartofi, în kg;- legume şi produse din legume (în

echivalent, legume), în kg;- fructe şi produse din fructe (în

echivalent, fructe), în kg;- produse din cereale (în echivalent

,făină), în kg.În calculul consumurilor, se includ atât produsele

consumate sub forma lor naturală (brută), cât şiprodusele derivate din produsele de bază, înprocesele de prelucrare (preparate, conserve etc.).

Produsele prelucrate se transformă în echivalentulprodusului de bază, cu ajutorul coeficienţilor medii

68




de transformare, stabiliţi în funcţie de produsele deprelucrare (procent de extracţie, consumuri

specifice, reţele de fabricaţie, randamente la tăiereetc.).Consumul mediu anual la un produs alimentar pe

locuitor în unităţi naturale (C ) se calculează dupărelaţia:

NP

qC

∑=

(5.2.1)

unde:- ∑q reprezintă cantitatea totală din

produsul respectiv consumată de populaţie;

- NP - numărul mediu anual al populaţiei.

Consumul alimentar exprimat în calorii şi substanţe nutritive (proteine, lipide, glucide, săruri

minerale şi vitamine) se calculează, în medie, pelocuitor/zi pe baza datelor privind consumul produseloralimentare în unităţi naturale şi a tabelului decompoziţie a produselor alimentare. Acest indicatoreste foarte des utilizat în comparaţiile internaţionale şipermite atât cunoaşterea nivelului structurii calitativeşi dinamicii consumului populaţiei, cât şi gradul deapropiere de normele fiziologice optime.

Dotarea populaţiei cu bunuri de folosinţăîndelungată se determină pentru principalele mărfuricare constituie elemente indispensabile pentruasigurarea unor condiţii civilizate de viaţă. Bunurile dindotarea unei gospodării constituie, alături de locuinţă,un indicator al standardului de viaţă al familiei. Ele segrupează în:

- bunuri de uz casnic (mobilă, frigider, maşină

de spălat, aragaz, aspirator etc.);

69




- obiecte din domeniul comunicării şitransmiterii de informaţii (radio, televizor,

radiocomunicaţii mobile, computere etc.);- bunuri destinate transportului (autoturisme,

motociclete, biciclete etc.).Dotarea populaţiei cu bunuri de folosinţă

îndelungată ( Z ) se stabileşte în expresie naturală lasfârşitul anului, la 1000 de locuitori şi la 100 defamilii, cu relaţiile:

100012.31

⋅= NP

S Z

(5.2.2)

10012.31

⋅= F

S Z (5.2.3)

unde:

- NP31.12 indică numărul populaţiei la sfârşitulanului;

- F 31.12 – numărul de familii la sfârşitul anului.

Calculele trebuie efectuate pe medii de rezidenţă(urban şi rural), ca urmare a diferenţelor însemnateexistente. Gradul mai scăzut al înzestrăriigospodăriilor din mediul rural poate fi explicat atâtprin faptul că veniturile sunt mai scăzute, dar maiales prin existenţa unui mod de viaţă legat deobiceiuri şi a unui ataşament mai mare faţă devalorile tradiţionale.

Întrebări de control• Ce reprezintă consumul populaţiei?• Ce reprezintă consumul personal, cheltuielile

de consum ale populaţiei?• Caracterizaţi definiţia “coşul de consum”,

inclusiv minimal, raţional şi real.

70




• Ce reprezintă consumul final al gospodăriilor?• Prezentaţi indicatorii de analiză ai consumului

populaţiei.• Ce caracterizează ponderea cheltuielilor

alimentare în consumul total al populaţiei?• Prezentaţi sistemul de indici şi modificările

absolute care se utilizează pentru analiza evoluţieiconsumului populaţiei.

• Ce reprezintă consumul mediu al produseloralimentare?

•

Pentru care produse se calculează şi relaţia decalcul?• Prezentaţi indicatorii înzestrării populaţiei cu

bunuri de folosinţă îndelungată.

71




CAPITOLUL

– VI –

STATISTICABUGETULUI PUBLIC ŞI

A SISTEMULUIBUGETAR

Obiectivele capitolului:• Caracterizarea bugetului public.• Caracterizarea sistemului bugetar.• Examinarea indicatorilor de analiză ai

bugetului public.• Analiza indicatorilor veniturilor şi cheltuielilor

bugetare.

• Examinarea indicatorilor deficitului bugetar.

Cuvinte-cheie :Politica financiară,bugetul de stat,bugetul generalconsolidat al statului,bugetul public naţional,

bugetele administraţiilorlocale de stat,bugetele asigurărilorsociale de stat,fondurile extrabugetare,veniturile fiscale, încasările fiscale,valoarea totală aveniturilor bugetare,

gradul de fiscalitate,

valoarea totală acheltuielilor bugetare,indicatorii veniturilorbugetare,indicatorii cheltuielilor

bugetare,indicatorii deficituluibugetar,indicele de creşterereală,structura veniturilorbugetare,indicele de creşterereală al cheltuielilor

bugetare,structura cheltuielilor,

72




cheltuielile bugetaremedii pe un locuitor,

mărimea deficituluibugetar.

73




6.1. Caracterul social-economic albugetului publicşi al sistemului bugetar

În sens larg, finanţele reprezintă relaţiileeconomice legate de formarea, distribuirea şiutilizarea mijloacelor băneşti în procesul constituiriişi redistribuirii venitului naţional al ţării. Sarcinastatisticii finanţelor publice şi statisticii bugetareconstă în elaborarea metodelor de analiză adecvatecondiţiilor economiei contemporane.

Politica financiară a unei ţări constituie o sferăde activitate independentă a organelor statale îndomeniul relaţiilor financiare. Ea reprezintă ansamblulacţiunilor justificate, realizate de organele de stat,

îndreptate spre mobilizarea, distribuirea şi utilizarearesurselor financiare în scopul îndeplinirii de către stata funcţiilor sale:

funcţia de producere de bunuripublice care, ca regulă generală, sunt pusela dispoziţia colectivităţii în mod gratuit,prin finanţarea cheltuielilor cu caractersocial;

funcţia de stabilizare economică(grad înalt de ocupare a forţei de muncă,grad rezonabil de stabilitate a preţurilor,

situaţie solidă a balanţei de plăţi externe,rata acceptabilă a creşterii economice),funcţie pe care statul o îndeplineşte, pe deo parte, prin politica fiscală, iar pe de altăparte, prin finanţarea din fonduri publice aanumitor programe economice, favorizânddezvoltarea şi modernizarea unor activităţieconomice.

Principalul instrument prin care statul îşi îndeplineşte funcţiile este bugetul general

74




consolidat al statului , care reprezintă balanţafinanciară la nivel macroeconomic, care serveşte la

dimensionarea resurselor financiare ale statului, laprecizarea destinaţiei acestora şi la fundamentareaechilibrului financiar.

Sistemul bugetar şi procesul bugetar sereglementează de legislaţia ţării respective. Astfel, înRepublica Moldova, el este reglementat de Legeaprivind sistemul bugetar şi procesul bugetar nr.847-XIII din 24 mai 1996.

Potrivit acesteia, finanţele publice au următoareastructură: bugetul statului, bugetele unităţiloradministrativ-teritoriale, finanţele instituţiilor publiceşi împrumuturile de stat interne. Alăturat acestora,este prevăzut bugetul asigurărilor sociale de stat, caproces de autonomizare a acestor asigurări. În acestcontext, sistemul bugetar este parte integrantă asistemului de finanţe publice ale statului, constituind

o parte componentă a bugetului public naţional şiinclude:• bugetul de stat sau totalitatea

veniturilor şi cheltuielilor ale strategiilor şiobiectivelor Guvernului în domeniulfinanţelor publice;

• bugetele administraţiilorlocale de stat;

• bugetul asigurărilor socialede stat;

• fondurile extrabugetare.Ca elemente independente, bugetul de stat şi

bugetele administraţiei locale de stat formeazăbugetul consolidat al ţării . Concomitent, bugetulconsolidat al ţării şi bugetul asigurărilor sociale destat constituie bugetul public naţional .

Anul bugetar reprezintă douăsprezece luniconsecutive pentru care se elaborează, se aprobă,se execută şi se raportează bugetul public naţional.

75




Sursele de venituri şi destinaţia cheltuielilorbugetului de stat şi bugetului asigurărilor sociale de

stat pentru un an bugetar se aprobă de cătreParlament prin legea bugetară anuală.

6.2. Clasificaţia bugetară

Bugetele se elaborează şi se execută în bazaunui sistem unic de clasificaţie bugetară, care

reprezintă gruparea veniturilor şi cheltuielilorbugetelor de toate nivelurile. Fiecărui obiect dinclasificaţie i se atribuie un cod distinct. Clasificaţiabugetară serveşte necesităţilor de sistematizare şide corelare a indicatorilor bugetari ai bugetelor detoate nivelurile şi ai fondurilor extrabugetare.Clasificaţia bugetară asigură comparabilitateainternaţională a indicatorilor bugetari, conţinând

similitudini cu sistemele de clasificaţie utilizate deorganismele financiare internaţionale. Clasificaţiabugetară include:

- clasificaţia veniturilorbugetare;

- clasificaţia funcţională acheltuielilor bugetare;

- clasificaţia organizaţională a

cheltuielilor bugetare;- clasificaţia economică acheltuielilor bugetare.

Clasificaţia veniturilor bugetare grupeazăveniturile bugetare în baza legislaţiei ce determinăsursele de venituri: impozite, taxe, alte încasăristatale. Veniturile bugetare nu includ împrumuturilede stat, iar sursele de venituri se grupează astfel:veniturile fiscale (impozitele pe venit, peproprietate, impozitele interne pe mărfuri şi servicii,impozitele asupra comerţului internaţional şi

76




operaţiunilor externe); încasările nefiscale(veniturile din activitatea de antreprenoriat şi din

proprietate, taxele şi plăţile administrative);veniturile din operaţiunile cu capital (dinvânzarea capitalului fix, din vânzarea terenurilor şiactivelor nemateriale); transferurile.

Clasificaţia funcţională a cheltuielilorbugetare grupează cheltuielile bugetare ce reflectăutilizarea mijloacelor financiare în scopulimplementării funcţiilor de bază ale statului. Printre

aceste cheltuieli se evidenţiază: cheltuielile pentruserviciile de stat cu destinaţie generală, activitateaexternă, apărarea naţională, învăţământul de toatenivelurile, cercetările ştiinţifice, ocrotirea sănătăţii,asigurarea şi susţinerea socială, deservirea datorieide stat, completarea rezervelor de stat, investiţiilecapitale şi altele.

Clasificaţia organizaţională a cheltuielilor

bugetare sistematizează cheltuielile bugetare petipuri de instituţii, organizaţii şi măsurile ce reflectădistribuirea alocaţiilor între beneficiarii direcţi demijloace din buget.

Clasificaţia economică a cheltuielilorbugetare grupează şi detaliază cheltuielile bugetare

în conformitate cu destinaţia concretă a acestora.Clasificaţia economică subdivizează cheltuielilebugetare în cinci grupuri principale:

1. Cheltuieli curente;2. Cheltuieli capitale;3. Acordarea de împrumuturi de la

buget şi rambursarea lor;4. Plata dobânzilor şi rambursarea

creditelor contractate de ordonatoriiprincipali de credite;

5. Procurarea de acţiuni.

77




6.3. Principalii indicatori de analiză aibugetului public

Pentru analiza bugetului consolidat al statului, înstatistica internaţională se utilizează trei grupe deindicatori:

• Indicatorii veniturilor bugetare;• Indicatorii cheltuielilor bugetare;• Indicatorii deficitului bugetar.

6.3.1. Indicatorii veniturilor bugetare1. Valoarea totală a veniturilor bugetare (VB)

cuprinde vărsămintele obligatorii (V) în contulbugetului (impozite, taxe, contribuţii, sociale etc.),precum şi veniturile (D) din donaţii, sub forma

încasărilor nerambursabile şi fără contrapartidă, cecorespund vărsămintelor neobligatorii în profituladministraţiilor publice. Deci:

VB=V+D (6.3.1.1)

2. Valoarea reală al VB(r) în corelaţie cu indicelepreţurilor de consum (IPC1/0) în perioada analizată:

)(

)()(

coeficient drept IPC

nVBr VB =

(6.3.1.2)unde:

- VB(n) indică valoarea nominală aVB (în preţuri curente)

Această formulă se utilizează şi pentru calculareaVB(r) pe anumite articole de venituri bugetare.

3. Indicele de creştere reală a VB se calculeazădupă următoarea relaţie:

100

)(

)( ⋅= IPC

n IdVB

VBr ID (%)(6.3.1.3)

78




Această formulă se utilizează şi pentru

determinarea evoluţiei reale a VB pe anumitearticole.4. Structura veniturilor bugetare (γVB“i” ) pe

surse de provenienţă se analizează cu ajutorulmărimilor relative de structură, prin raportareafiecărei categorii de venit (VB“i”) la totalul veniturilorbugetare (VB):

100

)(

"""" ⋅=

nVB

iVBiVBγ (%)

(6.3.1.4)

Conform clasificărilor internaţionale, structuraveniturilor bugetare după principalele surse deformare cuprinde:

- venituri curente alcătuite dinvenituri fiscale (sau impozite directe)

(impozit pe venitul persoanelor fizice,impozit funciar, impozit pe bunurileimobile); venituri nefiscale (sau impoziteindirecte) – impozit pe valoarea adăugată,accize, venituri din activitatea economicăexternă, alte impozite, perceperi şi

încasări.

- venituri din capital.5. Ponderea veniturilor statului în PIB (γVB)

calculată după relaţia:

100⋅= PIB

VBVBγ (%)

(6.3.1.5)

Scăderea ponderii veniturilor bugetului public înPIB caracterizează restrângerea rolului îndeplinit deguvern prin intermediul bugetului.

79




6. Unul din instrumentele de măsurare a graduluide intervenţie a statului în economie este gradul de

fiscalitate (GF ) sau presiunea fiscală (PF ). Acestindicator se calculează ca raportul dintre suma totală aprelevărilor obligatorii (P) la dispoziţia statului şi PIB:

100)( ⋅= PIB

P PF GF (%)

(6.3.1.6)

Prelevările obligatorii la dispoziţia statului (P)

includ toate prelevările de ordin fiscal şi parafiscal(cotizaţii de asigurare socială - CAS) şi anume:• impozite directe;• impozite indirecte cu excepţia

altor impozite, perceperi şi încasări;• CAS.

Deci:P = imp.dir. + imp.indir. + CAS

(6.3.1.7)

Gradul de fiscalitate, considerat drept criteriu dereferinţă în aplicarea politicii fiscale, este de circa28%.

Informaţiile suplimentare privind politica fiscală aguvernului şi a impactului acestuia asupra vieţiieconomice şi sociale a unei ţări se obţin din analiza

structurii fiscalităţii, respectiv a contribuţieidiferitelor impozite la obţinerea veniturilor statului.

Tabelul 6.1. Structura fiscalităţii în Republica Moldova

– % din PIB –

80




1999

1998

1999

2000

2001

2002

Gradul de fiscalitate,inclusiv :- impozit pe venit

din activitatea de întreprinzător

- impozitul pesalariu (pe venitulpersoanelorpublice)

- TVA-

accize- contribuţii de

asigurare socială(CAS)

- alte taxe statale(inclusiv taxevamale)

28,2

2,7

3,1

10,6

4,5

4,0

3,3

31,8

2,0

2,5

12,34,1

8,5

2,4,

24,5

1,9

1,8

7,63,6

6,3

3,3

24,7

1,7

1,7

8,44,1

6,3

2,5

24,2

1,8

1,8

7,93,6

6,8

2,3

26,2

1,9

2,1

9,23,0

7,4

2,6

Comparativ cu ţările dezvoltate din punct de

vedere economic, inclusiv cele în tranziţie, structurafiscalităţii în Moldova prezintă unele “anomalii”, careimpun adoptarea unor măsuri urgente:

- contribuţia foarte mică a TVA în susţinereaveniturilor statului, explicată nu atât prin nivelulratei sale standard (20%, în prezent), ci mai ales prinnumeroasele reduceri/exceptări de la plată, prinurmare, Republica Moldova colectează doar 9,2% dinPIB sub forma TVA, în timp ce, în Polonia, acestprocent este de 13%, în Rusia – 16,9%, Ucraina –17,2%;

- contribuţia cotizaţiilor de asigurare socialăeste foarte scăzută, ceea ce se explică printr-unfenomen de neplată a acestora, în special la nivelul

întreprinderilor mari.

6.3.2. Indicatorii cheltuielilor bugetare

81




1. Valoarea totală a cheltuielilor bugetare(CB) – reprezintă suma cheltuielilor diferitelor

categorii ale administraţiei publice (centrale, locale,de asigurări), din care se deduc transferuri deresurse financiare, de regulă, de la bugetul de stat labugetele locale şi la bugetul asigurărilor sociale destat. Valoarea totală a CB cuprinde:

• cheltuielile (C) administraţiei publice;

• împrumuturile (Î ) acordate de guvern, maipuţin restituirea acestora (R) sub formadobânzilor încasate de guvern.

Deci:CB = C + Î – R

(6.3.2.1)

2. Indicele de creştere reală a cheltuielilorbugetare:

100)(

)( ⋅= DPIB

nCB Id r CB Id (%)

(6.3.2.2)

Această relaţie se utilizează şi pentrudeterminarea evoluţiei tipurilor de cheltuielirespective.

3. Structura cheltuielilor bugetare (γCB“i” ) ,prin care este stabilită ponderea fiecărei categorii decheltuieli bugetare (CB “i”) în totalul acestora:

100""

"" ⋅=

CB

iCBiCBγ (%)

(6.3.2.3)

4. Ponderea cheltuielilor bugetare în PIBarată ce cotă din PIB este preluată de stat şi utilizatăpentru satisfacerea nevoilor sociale:

82




100⋅= PIB

CBCBγ (%)

(6.3.2.4)

5. Gradul de acoperire (GA) a cheltuielilorpublice prin veniturile bugetare :

100⋅=CB

VBGA (%)

(6.3.2.5)

Indicatorul arată capacitatea administraţieipublice şi sociale a unei ţări, a instituţiilor şiorganismelor statului de a-şi procura prin forţeproprii resursele financiare destinate acoperirii uneipărţi cât mai mari din cheltuielile publice. Dacăstatul nu reuşeşte să-şi procure o parte din sumelenecesare, acest lucru va presa şi mai mult bugetul,având un efect negativ asupra economiei în

ansamblu.6. Cheltuielile bugetare medii pe un

locuitor, indicator ce este cu atât mai elocvent cucât este analizat în dinamică pe tipuri de cheltuieli(sociale, inclusiv în domeniul învăţământului,ocrotirii sănătăţii) în condiţii de compatibilitate apreţurilor, ce impune corelarea CB (n) respective cudeflatorul PIB-ului.

6.3.3. Indicatorii deficitului bugetar În majoritatea ţărilor lumii – inclusiv în cele mai

dezvoltate – bugetele se încheie tot mai frecvent cudeficite, ca urmare a creşterii mai rapide acheltuielilor bugetare în raport cu veniturile bugetare(Id CB > Id VB)

1. Mărimea deficitului bugetar (DB)

reprezintă diferenţa (ecartul) dintre valoarea totală aveniturilor bugetare şi valoarea totală a cheltuielilorbugetare:

83




DB = VB – CB (-) (6.3.3.1)

deci mărimea necesarului de resurse financiaresuplimentare pe care guvernul trebuie să le atragăprin diverse metode. În situaţia în care VB > CB se

înregistrează excedent bugetar (EB), care reprezintămărimea resurselor financiare suplimentare alestatului.

Deficitul bugetar prezintă, într-o manieră globală,situaţia financiară de ansamblu a statului şi

incidenţa acestuia asupra cererii interne, balanţei deplăţi externe şi situaţiei monetare a ţării.2. Ponderea deficitului bugetar în PIB (γ

DB)

100⋅= PIB

DB DBγ (%)

(6.3.3.2)Acest indicator este un adevărat “ghid” al

politicii bugetare. Se consideră buget normal când γDB/ PIB nu depăşeşte 3%. Un deficit mare - peste 4%din PIB este un semnal al adoptării unei politicibugetare restrictive (concretizată în reducereacheltuielilor bugetare).

3. Structura finanţării deficitului bugetarPrincipalele obiective urmărite în aplicarea

politicii fiscale a unei ţări sunt menţinerea deficitului

bugetar în limite controlabile şi finanţarea acestuia în condiţii neinflaţioniste, astfel încât bugetul să nucontribuie la creşterea lichidităţilor din economie.

Când veniturile bugetare nu acoperă cheltuielilebugetare, autorităţile ţării sunt nevoite să apeleze lao serie de surse de acoperire a deficitului bugetar:

apelarea la împrumuturi de pe piaţa internă,de la băncile comerciale şi Banca Centrală,

precum şi de la populaţie, prin emiterea detitluri de stat, aceste împrumuturi se

84




soldează cu creşterea datoriei publiceinterne;

apelarea la împrumuturi de stat de pepiaţa externă, de la alte guverne, instituţiifinanciare internaţionale şi bănci străine;aceste împrumuturi au ca rezultatcreşterea datoriei externe a ţării;

apelarea la emisiunea de bani de hârtie (înfapt, un împrumut de la autorităţilemonetare) cu consecinţe negative asupra

economiei naţionale, prin creşterea maseimonetare în circulaţie fără acoperirecorespunzătoare cu bunuri şi servicii,aceasta conduce la reducerea puterii decumpărare a banilor şi implicit, la creştereapreţurilor şi tarifelor, adică la inflaţie.

În aceste condiţii, finanţarea deficitului bugetar(F) este evident egală în valoare absolută cu deficitul

bugetar şi cuprinde: LT IN LT AD IP DB F ∆+=∆+−=−= )( (6.3.3.3)

unde:

- IP indică împrumuturile primite de cătreadministraţiile publice prin finanţăriexterne şi interne;

- AD – amortizarea (rambursarea) datoriiloranterioare, contractate de cătreadministraţiile publice (exclusiv dobânzile);

- ΔLT – variaţia netă a lichidităţilor statului,adică a soldului contului general al

Trezoreriei statului între începutul şisfârşitul perioadei;

- IN – împrumuturile nete (împrumuturi –

rambursarea datoriei);

85




Alegerea tipului de finanţare a deficitului bugetar(externă sau internă) şi a sectorului de la care statul

îşi procură resursele de împrumut (populaţie, băncicomerciale, autorităţi monetare) are efecteeconomice foarte importante, în special, asupraevoluţiei cererii agregate şi a adoptării diferitelormăsuri de politică monetară.

Aplicaţie1.În anul 2002, veniturile în bugetul consolidat al

Republicii Moldova au înregistrat 5084,4 mln. lei (în

preţuri curente) faţă de 4324,8 mln. lei în anul 2001,cotizaţiile de asigurări sociale acumulate – 1630,9mln. lei., PIB-ul (în preţuri curente) – 22040 mln. lei,IPC – 105,4%.

Se cere calcularea indicatoriilor statistici cecaracterizează veniturile bugetare ale RepubliciiMoldova în anul 2002.

Aplicaţie 2.

Cheltuielile bugetului consolidat al RM pentru învăţământ au constituit în anul 2002 – 1240,1 mln.lei, pentru ocrotirea sănătăţii – 792,3 mln. lei,asistenţa socială – 645,1 mln. lei. Numărul mediuanual al populaţiei a constituit 3640 mln. lei.

Se cere să se determine cheltuielile bugetarerespective pe un locuitor în anul 2002 (în termeninominali).

Întrebări de control• Care este politica fiscală a unei ţări şi care

sunt funcţiile statului în acest context?• Ce reprezintă sistemul bugetar şi procesul

bugetar al unei ţări?• Care sunt funcţiile şi din ce constă clasificaţiabugetară?

86




• Care sunt indicatorii statistici de analiză aveniturilor bugetare?

• Care este structura veniturilor bugetare ?• Care sunt indicatorii statistici de analiză a

cheltuielilor bugetare?• Analizaţi structura cheltuielilor.

• Care sunt indicatorii statistici de analiză adeficitului bugetar?

• În ce constă structura finanţării deficituluibugetar?

• Analizaţi structura fiscalităţii în RepublicaMoldova?

• Daţi relaţia de calcul a finanţării deficituluibugetar.

87




CAPITOLUL

– VII –

STATISTICACIRCULAŢIEIMONETARE

Obiective:• Sarcinile statisticii circulaţiei monetare• Calcularea agregatelor monetare• Examinarea indicatorilor statistici utilizaţi

pentru analiza situaţiei monetare

Cuvinte-cheie:Indicatorii agregatelormonetare,eficacitateaagregatelor monetare,masa monetară însensul larg,masa monetară însensul restrâns,indicatorii statisticiutilizaţi pentru analizasituaţiei monetare,gradul monetizăriieconomiei naţionale,baza monetară,multiplicatorulmonetar,coeficientul lichidităţii

masei monetare,

rata actuală arezervelor,structura masei

monetare,dinamica maseimonetare,indicele puterii decumpărare a monedeinaţionale,lichiditatea economieinaţionale,viteza de circulaţie amonedei,viteza de rotaţie,rata de rotaţie adepozitelor la vedere.

89




7.1. Caracterul social-economic alcirculaţiei monetare şi sarcinilestatisticii

Măsurarea şi definirea monedei reprezintă ooperaţiune dificilă, fără a atinge rigurozitateaperfectă, după cum o demonstrează dezbateriledintre economiştii teoreticieni, pe de o parte, şi celedintre statisticieni, pe de altă parte.

Există două definiţii care pot fi atribuite monedei,astfel:

• Definirea funcţională (prin analizafuncţiilor monedei);• Definirea statistică (prin analizareaindicatorilor şi agregatelor monetare).

Formele pe care le cunoaşte moneda suntnumeroase şi în continuă schimbare, ceea ceconduce la definirea acesteia prin funcţiile pe care le

îndeplineşte. Deşi există unele divergenţe de opiniicu privire la numărul funcţiilor îndeplinite demonedă, în esenţă, acestea sunt următoarele, cuposibilitatea regrupării şi divizării într-un număr maimare sau mai mic:

• funcţia de standard sau etalon al valorii;• funcţia de unitate de cont;• funcţia de mijloc de plată (şi de

schimb);• funcţia de rezervă a valorii (sau mijlocde tezaurizare);• funcţia de standard al plăţilor derizorii.

Îndeplinirea acestor funcţii ale monedei trebuieanalizată în contextul economiilor monetare, încadrul cărora moneda reprezintă principalamodalitate prin care sunt realizate tranzacţiile.

Astfel, masa monetară:

90




- reprezintă un indicator de stoc caredesemnează totalitatea mijloacelor băneşti

existente în economia unei ţări, la unmoment dat, sau ca medie pe o anumităperioadă;

- este un indicator statistic, care secuantizează pe baza bilanţului centralizatal întregului sistem bancar dintr-o ţară,după prelucrarea operaţiunilor duble dintrebănci.

Deţinătorii de monedă aparţin atât sectoruluibancar, cât şi celui nebancar. Sectorul bancar aleconomiei este reprezentat de băncile comercialecare deţin rezerve în moneda Băncii Centrale (biletede depozite în cont curent), iar sectorul nebancar aleconomiei este constituit din agenţii economici şipopulaţie, care deţin bancnote, monedă metalică şidepozite în conturile curente la băncile comerciale.

Rezultă că masa monetară este constituită dintr-un stoc de creanţe asupra băncilor, creanţe aflate înposesia utilizatorilor de monedă.

La determinarea nivelului masei monetare, seiau în considerare mijloacele băneşti existente înconturile clienţilor, plus numerarul în circulaţie,respectiv, elementele din pasivul băncilor comercialeşi cele ale Băncii Centrale.

Pentru măsurarea masei monetare, din punct devedere statistic, se recurge la structurarea acesteia,ceea ce permite calcularea indicatorilor şi aagregatelor monetare.

Conform definiţiei utilizate în metodologiaSistemului Conturilor Naţionale - 93, agregatulmonetar desemnează o parte constitutivă a maseimonetare, parte autonomizată prin funcţiile eispecifice prin agenţi specializaţi, care emitinstrumentele de schimb şi de plată, prin instituţiile

91




bancar-financiare care le gestionează, prin fluxurileeconomice reale pe care le mijlocesc.

Deşi agregatele monetare diferă, în general,de la o ţară la alta, în funcţie de condiţiile existente,respectiv de gradul de dezvoltare al pieţeifinanciare, de conceptele şi politicile care dominăscena monetară şi de nevoile practice imediate şi deperspectivă, totuşi, ele au anumite caracteristicicomune. Pornind de la aceste aprecieri, specialiştiiau grupat agregatele monetare în trei categorii:

1. Moneda primară (baza monetară saumoneda de rezervă). Aceasta reprezintă monedaemisă şi controlată de Banca Centrală. Se defineşteca diferenţa dintre activele şi pasivele nemonetaredin bilanţul acestei instituţii. Activul Băncii Centralereflectă, în general, modalităţile prin care aceastacreează moneda şi anume: prin distribuirea decredite băncilor comerciale, altor instituţii de credit

şi tezaurului; prin reescontarea efectelor comercialeşi a celor publice. În ce priveşte pasivul, acestaexprimă mărimea şi repartizarea pe deţinători amonedei primare (bilete de bancă, monedădivizionară, disponibilităţile în contul tezaurului şi înconturile băncilor creatoare de monedă scripturalăetc.).

2. Moneda ca mijloc de plată, respectiv masa

monetară în sens restrâns (oferta de bani), cecuprinde produsele monetare, respectiv mijloacelede plată, create de Banca Centrală şi celelalte băncişi instituţii financiar-bancare.

3. Moneda ca avuţia netă include produselemonetare amintite mai sus, inclusiv aceleactive care nu se utilizează ca mijloace deplată în mod curent, dar care se pot

transforma mai rapid sau mai lent înlichidităţi.

92




Agregatele monetare cuprind atât mijloacele deplată (monedă efectivă, depunerile în conturi la

vedere) deţinute de agenţii nefinanciari rezidenţi,cât şi acele plasamente financiare susceptibile de afi transformate cu uşurinţă şi rapiditate îninstrumente de plată, fără riscul pierderilor decapital. Agregatul mai larg, al lichidităţii, înglobează,

în general, titluri ale pieţei financiar-bancare petermene de la câteva zile la câţiva ani emise deinstituţiile de credit (certificate de depozit, bonuri ale

instituţiilor bancare) şi de agenţii nefinanciari (bonuride tezaur în conturi curente, bilete de tezaur etc.).Plasamentele financiare definite astfel, în sens larg,sunt inventariate în pasivul instituţiilor financiar-bancare, dar, în egală măsură, pentru siguranţă, şi încel al agenţilor nefinanciari.

Delimitarea componentelor masei monetare dincirculaţie se realizează după următoarele criterii,

utilizate în statistica monetară internaţională:• sfera pe care o deserveşte masamonetară;• natura social-economică a deţinătorilorde monedă;• rotaţia şi rolul diferitelor componenteale masei monetare;• gradul de lichiditate al diferitelorcomponente.

A. Din punct de vedere al sferei, masa monetarăpoate fi analizată ca monedă scripturală (banide cont) şi numerar. Aceste sume apar casolduri în conturile bancare sau deţinute depopulaţie sau ca numerar în casieriileagenţilor economici şi ale instituţiilor.

B. Din punct de vedere al deţinătorilor, sedisting:

93




• mijloace băneşti (monede) ce aparţinsectorului public;

• mijloace băneşti ale sectorului privat.C. Din punct de vedere al rotaţiei şi al

importanţei, se disting:• mijloace băneşti cu circulaţie curentă;• mijloace băneşti economisite;• alte mijloace băneşti.

Acest criteriu este utilizat de statistica FMI, care

utilizează noţiunile:money , care cuprinde: numerarul din afarasistemului bancar şi banii din conturile curente(îndeplinesc funcţiile de mijloc de plată şi mijloc decirculaţie);

qvassi money , care cuprinde depozitele petermen scurt ale agenţilor economici şi alepopulaţiei;

other ithems, care cuprinde mijloace băneşti cumişcare lentă sau rară mişcare. D.Din punct de vedere al lichidităţii, se disting:

• lichidităţi primare;• lichidităţi secundare;• lichidităţi terţiare.

Criteriul lichidităţii este facultativ, în sensul că nu îl folosesc toate ţările.

Statisticile monetar-bancare au înregistrat, înultimele decenii, o ascensiune deosebită, odată cu înţelegerea şi recunoaşterea aspectelor monetareale celor patru mari dezechilibre monetare : inflaţia,şomajul, deficitul bugetar şi deficitul contului curental balanţei de plăţi externe.

Sarcina statisticii monetare, în acest context,are ca obiectiv evaluarea agregatelor monetare şi

indicatorilor ce caracterizează situaţia monetară aunei ţări, într-o manieră care să facă posibilă

94




aprecierea opţiunilor monetare în corelaţie cuevoluţia economiei reale.

7.2. Calcularea agregatelor monetare

Indicatorii sau agregatele monetare sunt stabiliţide către autorităţile monetare din ţara respectivă,ţinând seama de trei criterii principale:

• eficacitatea agregatelor

monetare;• caracterul controlabil;• disponibilitatea statistică.

Eficacitatea agregatelor monetare seinterpretează în funcţie de capacitatea acestora de ase constitui în obiective intermediare ale politiciimonetare. Acestea trebuie să ofere informaţiicomplexe şi să atragă atenţia asupra evoluţiei

comportamentului agenţilor economici.Se constată că autorităţile monetare, ca tendinţăgenerală, acceptă mai multe agregate monetare,fixând tot atâtea obiective câte agregate suntcreate. Evoluţia agregatelor monetare nu einfluenţată numai de comportamentul agenţiloreconomici şi al populaţiei, dar şi de modificărilereglementărilor în vigoare.

Caracterul controlabil al agregatelor monetareevidenţiază influenţa pe care o poate exercitaautoritatea monetară atunci când se constată căevoluţia unui agregat nu este corespunzătoare şi se

încearcă corijarea acestuia.Disponibilitatea statistică desemnează

calitatea agregatului monetar de a fi rapid disponibilşi în măsură să permită autorităţilor monetare oreacţie rapidă, în general, se recomandă agregatemai restrânse, mai uşor de calculat.

95




Conform metodologiei Băncii Mondiale(reviziunea a IV-a din 1997), recomandărilor Fondului

Monetar Internaţional, în structura masei monetare aRepublicii Moldova, se includ agregatele monetare(în valută naţională - MDL) simbolizate cu Mo, M1, M2

şi M3

Agregatul Mo cuprinde activele lichide, adicănumerarul.

Mo = banii în circulaţie.(7.2.1)

Agregatul monetar M1, desemnează masamonetară în sens restrâns, acesta fiind format din:numerarul în circulaţie, conturile bancare operabileprin cecuri, aparţinând rezidenţilor nonfinanciari,cecurile de călătorie şi depozitele la vedere (Dv) alepersoanelor fizice şi juridice. Agregatul monetar M1constituie partea ce mai activă a masei monetare,

fiind denumit “lichiditate primară".M1= Mo+Dv (7.2.2.)Agregatul monetar M2, reprezintă masa

monetară în sens larg, cuprinzând, în plus, faţă deM1, următoarele: depozitele la termen (Dt) aflate îngestiunea băncilor şi ansamblul plasamentelor latermen şi în vederea economisirii ale persoanelorfizice şi juridice - rezidente şi nerezidente.

M2= M1+Dt (7.2.3.)Agregatul monetar M3, sau masa monetară

cuprinde, în plus faţă de M2, depunerile în valutăstrăină (Dvs) ale persoanelor fizice şi juridicerezidenţi şi nerezidenţi la băncile comerciale şi alteinstrumente ale pieţei monetare (IPM). Instrumentelepieţei monetare includ certificate de depozit şi altetitluri emise de agenţii economici pe piaţa financiar-bancară.

M3= M2+Dvs+IPM=Masa monetară (7.2.4.)

96




În ţările dezvoltate, cu o puternică piaţăfinanciară, se calculează agregatul monetar L, ce

înglobează agregatul M3 şi titluri negociabile (TN)emise pe termen mediu şi pe termen lung ce pot fitransformate mai rapid sau mai lent în mijloace deplată, respectiv în lichidităţi.

L= M3+TN(7.2.5)

Există, aşadar, suficiente motive ca fiecare ţarăsă opereze cu structuri de agregate diferite în

funcţie de condiţiile şi necesităţile concrete.Următoarele exemple demonstrează că numărulagregatelor diferă în funcţie de obiectivele politiciimonetare.

Astfel, în SUA, în cadrul masei monetare,elementele sunt regrupate în cinci agregate:

M1 = numerar în circulaţie (în afarasistemului bancar) şi depozite la vedere;

M2= M1+ depozite la termen la băncilecomerciale;M3= M2+ depozite la termen la băncilepopulare şi la casele de economii;M4= M3+ certificate de depozit negociabile;M5= M4+ certificate de depozit de marevaloare.În Franţa:M1= numerar în circulaţie + soldul conturilorla vedere;M2= M1+ plasamente la vedere + conturilede economii pentru locuinţe;M3= M2 + active monetare ale rezidenţilor +depozite Ja vedere + bonuri de casă +certificate de depozit.

Operaţiunile de armonizare monetară europeanăau debutat prin definirea unor agregate, denumiteM1, M2 şi M3.

Agregatul M3 regrupează 3 categorii de active:

97




- moneda financiară (bancnote şi piesemetalice);

- exigibilităţi ale instituţiilor financiar-monetare rezidente ale zonei EURO:- exigibilităţi ale anumitor instituţii publice

(Poştă sau Trezorerie).Potrivit definiţiei data de Banca Centrală

Europeană (BCE), în componenţa agregatelor se aflăurmătoarele elemente:

M1= bancnote şi piese + depozite la vedere;

M2= M1+ librete de economii exigibile lavedere;M3= M2+ titluri ale organismelor deplasament colectiv + certificate de depozitcu scadenţe de maximum 2 ani.

Întrucât, în ultimii ani, în ţările dezvoltate s-a înregistrat un declin al reprezentativităţii agregatelormonetare şi un rol din ce în ce mai scăzut în

conducerea politicii monetare, Banca CentralăEuropeană acordă un loc privilegiat agregatelormonetare în adoptarea propriei strategii monetare.

La modul general, se poate aprecia că:- agregatul M1 regrupează toate mijloacele

de plată efective şi depunerile în conturicurente, deci toate mijloacele băneşti cucirculaţie curentă;

- agregatul M2 este mai cuprinzător şiinclude, în afară de M1 , ansamblulplasamentelor la termen în vedereaeconomisirii, posibil a fi transformate înlichidităţi, într-un anumit interval de timp:

- agregatul M3 include pe lângă M2 active cudiferite grade de lichiditate, în structuracărora se află certificatele de depozite,bonurile de casă.

În cazul României, analiza masei monetare esterealizată prin utilizarea următoarelor agregate:

98




- masa monetară în sensul larg (M2 )- masa monetară în sensul restrâns (M1 )

care cuprinde: numerar în afara sistemuluibancar; disponibilităţi la vedere- cvasi-bani, în structura cărora se includ:

economiile populaţiei - depozitele în lei,depozitele în valută

Dacă se utilizează criteriul lichidităţii, se poaleconstrui agregatul L, care înglobează toate celelaltecomponente precedente, la care se adaugă titlurile

pe termen mediu şi lung. care pot fi transformatemai lent în lichidităţi.Indiferent de numărul agregatelor utilizate,

componenta M1 a masei monetare este cea maiactivă, în sensul că intermediază cel mai marenumăr de acte de vânzare-cumpărare din economie.

7.3 Indicatorii statistici utilizaţi pentruanaliza situaţiei monetare

Dimensionarea masei monetare şi urmărireaevoluţiei acesteia, a diferitelor tendinţe pe care le

înregistrează activele componente, cu grade diferitede lichiditate, se realizează folosind anumiţiindicatori statistici monetari, integraţi într-un model

de analiză monetară de natură să explice şi săorienteze procesele şi politica monetară. Eareliefează dinamica masei monetare şi evoluţia ei, şipermite evaluarea conexiunilor dintre proceselemonetare şi cele economice.

În raport cu aceste aprecieri, indicatoriimonetari se pot grupa în două categorii. Un primset de indicatori, consideraţi "indicatori monetari

propriu-zişi", oferă informaţii privind estimarea şimenţinerea sub control a masei monetare, şi, defapt, exprimă caracterul politicii monetare. A doua

99




categorie, consideraţi "indicatori economici",grupează acei indicatori care oferă informaţii

privind estimarea efectelor exercitate de politicamonetară asupra celor economice, sau reflectălegătura dintre obiectivele politicii monetare şiscopurile politicii economice generale ale ţării. Îneconomiile cu procese monetare relativ simple,inclusiv în Republica Moldova, se limitează pentruopţiunea unei singure categorii de indicatorimonetari care să exprime atât caracterul, cât şi

obiectivele politicii monetare.

Indicatorii statistici utilizaţi pentru analizasituaţiei monetare, standardizate pe planinternaţional, cuprind:

Gradul monetizării economiei naţionale(Gm) - indicator ce reprezintă cantitatea de unităţi

monetare ce revin unei unităţi de marfă produse şiservicii prestate, calculat după relaţia:

%100⋅=

PIB

M Gm (7.3.1)

Conform legităţilor dezvoltării economicemondiale, nivelul monetizării creşte pe măsuraatingerii de către ţara respectivă a stabilităţii

financiare şi încetinirii ritmului de creştere alnivelului preţurilor de consum.Baza monetară (BM) - indicator ce

caracterizează modul prin care Banca Centralăreglează procesul de creare a monedei în interiorulsistemului bancar. Relaţia de calcul esteurmătoarea:

BM =EB+RO (7.3.2)unde EB indică emisiunea bănească (numerar în

circulaţie şi cel aflat în seifurile băncilorcomerciale); RO – rezervele obligatorii ale

100




băncilor comerciale la banca centrală.Modificarea bazei monetare are un impact

direct asupra cantităţii de bani oferiteeconomiei naţionale.

Procesul creaţiei monetare este cuantificat prinindicatorul multiplicatorul bazei monetare saumultiplicatorul monetar (m), - indicator ce exprimăsensibilitatea ofertei de monedă la modificarea bazeimonetare. Aceasta exprimă faptul că, la o creştere a

bazei monetare cu o unitate, oferta de monedă semultiplică de m ori:

BM

M m 3= , (7.3.3.)

unde: M3 indică masa monetară, BM - bazamonetară.

Coeficientul lichidităţii masei monetare (CLM)

- indicator ce arată cantitatea banilor aflaţi încirculaţie (M0 ) asupra depozitelor atrase de băncilecomerciale (Dep. tot):

tot Dep

M C

LM .

0= (7.3.4.)

Rata actuală a rezervelor (Rar) - indicator cecaracterizează suma rezervelor obligatorii (RO) alebăncilor comerciale la BNM asupra mijloacelor atrase

în lei şi valută străină ale persoanelor fizice:

%100...∗=

cb Dep

RO RAR , (7.3.5.)

unde RO reprezintă rezervele obligatorii abăncilor comerciale la banca centrală, iarDep.b.c. depunerile la băncile comerciale.

Indicatorul dat se foloseşte în scopul dirijăriimasei monetare aflate în circulaţie şi menţineriilichidităţii băncilor.

101




Rata dolarizării - indicator ce exprimă sumadepozitelor în valuta străină liber convertibilă (Dvs)

asupra depozitelor totale (Dep.b.t.) ale persoanelorfizice şi juridice la băncile comerciale:

%100...

...∗=

t b Dep

Dvs RD

t b Dep

(7.3.6.)

Creşterea acestui indicator caracterizeazăsporirea cu un grad mai înalt a volumului depozitelor

în valută străină, în raport cu depozitele în monedănaţională, principala cauză fiind depreciereamonedei naţionale.

Rata dolarizării masei monetare (RDM3 ) -indicator ce exprimă suma depozitelor în valutăstrăină liber convertibilă (Dvs) asupra volumuluimasei monetare (M3 ):

%1003

3

∗=

M

Dvs RD

M (7.3.7.)

Structura masei monetare este indicatorul ce indică proporţia agregatelor monetare întotalul masei monetare. Se calculează dupăformula:

%1003

1

∗=M

AM g i

AM (7.3.8.)

unde: g Ami reprezintă cota-parte a agregatuluimonetar respectiv (M3, Dv, Dt, Dvs şi IPM)s.

Dinamica masei monetare, reflectă caracterulexpansionist sau restrictiv al politicii monetare şi secalculează astfel:

%1000

1∗=

MM

MM IdMM (7.3.9.)

102




Între dinamica MM şi dinamica producţiei trebuiesă existe o anumită corelaţie, creşterea MM ar trebui

să-şi găsească un corespondent în valoarea bunurilorşi serviciilor create în cadrul economiei naţionale.Când MM creşte mai rapid decât valoarea producţiei,deci atunci când: IdMM > IPIBn, se va înregistra, îngeneral, o creştere a preţurilor. Acesta este şi motivulpentru care emisiunea monetară şi punerea încirculaţie a monedei constituie monopolul BănciiCentrale.

Indicele puterii de cumpărare a monedei naţionale (IPCM) arată comportamentul monedeinaţionale, dacă s-a devalorizat sau s-a apreciat faţăde perioada precedentă:

%1001001

∗

∗= IPC

IPCM (7.3.10)

Lichiditatea economiei naţionale (L.e.n) -

indicator ce exprimă concordanţa dintre monedaexistentă şi necesităţile de mijloace de plată aleeconomiei naţionale.

CNB

M ne L 3... =

(7.3.11.)unde CNB indică cheltuielile naţionale brute CNB

= CI + M, din care: CI - consumulintermediar. M - importul de mărfuri şiservicii.

Importanţa monedei în economie secaracterizează prin circulaţia şi finanţareatranzacţiilor economice. Ecuaţia cantitativă amonedei, potrivit relaţiei lui Irving-Fisher, permitemăsurarea cererii de monedă din economie:

MV = PQ, (7.3.11.)

103




în care: M indică masa monetară;P - nivelul preţurilor;

Q - volumul bunurilor şi serviciilor;v - viteza de circulaţie a monedei.

Din această relaţie, rezultă că viteza de circulaţiea monedei (v) depinde de volumul tranzacţiilor şinivelul masei monetare:

v = P*Q

(7.3.12.)

M

În cazul dat, variaţiile masei monetare serezolvă printr-o variaţie temporară a vitezei decirculaţie, până în momentul în care se realizează unechilibru. Scopul acestei ecuaţii a fost acela de adimensiona volumul masei monetare, în condiţii deechilibru, pe baza ei s-au putut realiza analize alefluctuaţiilor stocurilor de monedă, gradul deactivitate al acestuia şi variaţiile în timp. Viteza decirculaţie a monedei se stabileşte în funcţie denumărul de acte de vânzare-cumpărare pe care lemijloceşte un semn bănesc, de o anumită valoare,

într-o anumită perioadă de timp.

3

M

PIBv =

(7.3.13)

Viteza de circulaţie micşorează sau amplificăvolumul masei monetare, după cum aceastacunoaşte o creştere sau o descreştere. Spredeosebire de mărfuri, care se află în sfera circulaţieiun interval foarte scurt de timp (atât cât estenecesar, pentru a trece din sfera producţiei în sferaconsumului), cantitatea de monedă staţionează însfera circulaţiei o perioadă mai îndelungată de timp,

104




mijlocind mai multe acte de vânzare-cumpărare îndecursul unui an. Acest indicator este invers

proporţional cu cererea de bani în economie, şirespectiv, cu gradul de monetizare.Numărul circuitelor efectuate de monedă în

practică este dificil să se măsoare cu exactitate, dinacest motiv se calculează un alt indicator, viteza derotaţie (Vr). Aceasta arată frecvenţa cu care banii sereîntorc la bancă, şi poate să fie determinat subformă de coeficient sau de număr de zile.

Viteza de rotaţie sub formă de coeficient aratănumărul de rotaţii pe care le realizează masamonetară pentru a servi un anumit număr de actede vânzare-cumpărare. Pentru a cuantificaoperaţiunile de vânzare-cumpărare, se calculeazărulajul bănesc, respectiv încasările şi plăţile realizate

în decursul unei perioade.Viteza de rotaţie se determină după relaţia:

MM RV r =

(7.3.14)unde: R indică rulajul bănesc.

Cu cât rulajul bănesc este mai mare, cu atât unsemn bănesc efectuează mai multe rotaţii.

Ca durată în zile, viteza de rotaţie se poate

exprima astfel:

R

DpMM

Vr

Dp Dz

∗== , (7.3.15)

în care:Dp reprezintă durata perioadei de analiză(90 de zile sau 360 de zile);Vr - viteza de rotaţie sub formă de

coeficient.

105




Atunci când viteza de rotaţie creşte, durata înzile a unei rotaţii se diminuează. Pentru

determinarea vitezei de rotaţie a monedei secalculează indicatori diferitelor componente alemasei monetare, astfel:

- mişcarea bancnotelor este măsuratăprin analiza vărsămintelor şi retragerilorefectuate la ghişeele Băncii Centrale;

- rata de rotaţie a depozitelor la vederese calculează ca sold mediu al conturilor la

vedere, pentru o anumită perioadă detimp;- rata de rotaţie a altor forme de

monedă se determină ca gradul devariabilitate al diferitelor mijloace băneşti(cu mişcare lentă).

Analiza depozitelor la vedere ale agenţiloreconomici şi ale populaţiei evidenţiază că viteza de

rotaţie este mai redusă în cazul agenţilor economici,ceea ce demonstrează preocuparea acestora pentrugestionarea raţională a disponibilităţilor.

Asupra vitezei de rotaţie a monedei pot acţionaanumiţi factori, diferiţi în funcţie de forma deexistenţă a masei monetare ca numerar sau bani decont.

În cazul numerarului aflat în circulaţie, factorii deinfluenţă directă, pot fi enumeraţi astfel:

• pe măsură ce cresc veniturilepopulaţiei, se înregistrează o diminuare avitezei de rotaţie;• cu cât frecvenţa obţinerii venituriloreste mai mare, cu atât viteza de rotaţiesporeşte;• sporirea dimensiunilor procesului deeconomisire antrenează scăderea vitezeide rotaţie;

106




• existenţa unui decalaj de timpmare, între momentul obţinerii veniturilor

şi al cheltuielilor, diminuează viteza derotaţie;• eşalonarea plăţii salariilor conducela menţinerea unei viteze de rotaţieconstante;• încrederea sau neîncrederea înmoneda naţională influenţează viteza derotaţie, în .sensul că se renunţă mai greu

sau mai uşor la moneda respectivă.Autorităţile monetare pot analiza gradul deactivitate al stocului de monedă, fluctuaţiile acesteia

în timp şi pot adopta măsurile necesare pentru ocorectă dimensionare, în raport cu alte variabilemacroeconomice.

AplicaţieLa 31.12.1999, se cunosc următoarele agregate

monetare ale R. Moldova: moneda în circulaţie (M0)-1122,0 mln. lei, valoarea depozitelor la vedere înbăncile comerciale – 340,0 mln. lei. Depozitelor latermen – 347,0 mln. lei, în valuta străină – 693,2mln. lei, instrumente ale pieţii monetare – 2,1 mln.lei, PIB-ul (în preţuri curente) a înregistrat – 12322mln. lei.

Se cere să se determine agregatele maseimonetare ale Republicii Moldova în anul 1999,gradul monetizării economiei naţionale, viteza derotaţie a banilor şi altor indicatori posibili.

Întrebări de control:• Prezentaţi principalele funcţii ale monedei în

economia naţională şi categoriile monedei.

107




• Care sunt criteriile ce delimiteazăcomponentele masei monetare în statistica

internaţională?• Ce reprezintă moneda primară?• Ce cuprinde moneda ca mijloc de plată?• Ce include moneda ca avuţie netă?• Caracterizaţi masa monetară din mai multe

puncte de vedere.• Prezentaţi relaţiile de calcul ale agregatelor

monetare conform metodologiei BM şi FMI.•

Ce indicatori se utilizează la analiza situaţieimonetare a unei ţări?• Ce reprezintă gradul monetizării economiei

naţionale ?• Analizaţi multiplicatorul monetar.• Ce arată coeficientul lichidităţii mase

monetare?• În ce constă structura masei monetare şi cum

ea se calculează?

108




CAPITOLUL

– VIII –

STATISTICACREDITULUI

Obiectivele capitolului:• Caracterizarea categoriilor de credite bancare

conform clasificaţiilor bancare• Calcularea şi analiza dobânzii, preţului

creditului, costului împrumutului şi rateidobânzii

• Examinarea indicatorilor de analiză aicredibilităţii calculaţi de băncile comerciale

Cuvinte-cheie :Creditul,creditarea de cătrebănci,clasificare a creditelor,Credite pe termenscurt,

Credite pe termenmediu,credite pe termenlung,credite productive,credite consumative,credite performante,credite nerambursate

la scadenţă,creditul obligator,

creditul ipotecar,creditul consumabil,preţului creditului,costul împrumutului,rata dobânzii ca ratăprocentuală,

credibilitatea unuiclient bancar,lichiditatea

întreprinderii,rentabilitateaeconomică,gradul îndatorării derisc,

rata acoperirii riscului.

109




8.1. Categorii de credite bancareconform clasificaţiei internaţionale

Creditul, în termenii cei mai generali, reprezintăschimbul unei valori monetare prezente pentru ovaloare monetară viitoare. Dintre activităţile pe carele desfăşoară orice bancă comercială, cea maiimportantă este cea de creditare, deoarece prinaceasta se asigură redistribuirea resurselorfinanciare existente, la un moment dat, pe piaţă,

precum şi completarea fondurilor proprii aleagenţilor economici preocupaţi să iniţieze şi săfinalizeze proiecte economice.

Creditarea de către bănci este operaţiuneaprin care cel împrumutat ia în utilizare imediatămijloace băneşti în schimbul unei promisiuni,respectiv angajament de rambursare viitoare însoţitde plata unei dobânzi bancare.

Creditele bancare sunt considerate şi analizate înfuncţie de dimensiunile şi varietatea lor multiplă. Unelement important de analiză, din punct de vederestatistico-matematic, îl reprezintă structuracreditelor, care se efectuează în funcţie declasificările în domeniul creditelor.

O primă clasificare a creditelor se face înfuncţie de perioada de acordare. Din acest punct

de vedere, creditele se clasifică în:1.1 Credite pe termen scurt , care se acordăpe o perioadă ce nu depăşeşte 12 luni. În RepublicaMoldova, aceste credite se subclasifică dupăurmătoarele perioade:

1.1.1. până la 1 lună;1.1.2. de la 1 lună la 3 luni;1.1.3. de la 3 luni până la 6 luni

1.1.4. de la 6 luni până la 12 luni1.2 Credite pe termen mediu, acordate pe operioadă de la 1 până la 5 ani, de regulă, pentru

111




activitatea de import-export, sau pentru activitateainvestiţională pe bază de proiecte.

1.3 Credite pe termen lung, care depăşescperioada de 5 ani şi se acordă, de regulă, pentruinvestiţii în capital fix, care au o durată mai lungă de5 ani şi în urma cărora rezultă mijloace fixe cu operioadă înaltă de folosinţă.

În situaţia oricăreia dintre cele trei categorii decredite, suma de rambursat, respectiv R, rezultă dinrelaţia:

d D R += (8.1.1) în care: R indică suma totală de rambursat;D – valoarea creditului acordat;d – suma totală a dobânzilor calculate şi

datorate de către debitor.A doua clasificare a creditelor bancare se

face din punct de vedere al debitorilor. Aceastăclasificare include următoarele subgrupe:

2.1. Credite acordate persoanelor fizice;2.2. Credite acordate agenţilor economici;2.3. Credite acordate altor bănci;2.4. Credite acordate statului.

A treia clasificare a creditelor se face înfuncţie de destinaţie, în care intră două subgrupe :

3.1. Credite productive, acordate pentruactivitatea curentă sau pentru investiţii,preconizate de persoane fizice sau juridice;

3.2. Credite consumative se acordă pe termenscurt în scopul acoperirii costului unorbunuri şi servicii, de care beneficiazădebitorul în reţeaua de prestare aserviciilor sau procurare de bunuri.

A patra clasificare a creditelor se face înfuncţie de calitatea acestora şi se împarte în douăsubgrupe:

4.1. Credite performante – cele pentru carebanca percepe dobândă şi tranşele din credit se

112




încasează la scadenţele fixe, iar în final se asigurărambursarea integrală a creditului.

4.2. Credite nerambursate la scadenţă:acestea reprezintă credite neachitate la termen şi,de aceea, în astfel de împrejurări intervineprocedura de exercitare a garanţiilor de către bancă.

5. Alte categorii de credite sunt:5.1. Creditul obligator, care constă în emiterea

de obligaţiuni.5.2. Creditul ipotecar.

5.3. Creditul consumabil.

8.2. Calcularea dobânzii, preţuluicreditului,costului împrumutului şi rateidobânzii

Dobânda constă în preţul plătit pentru banii împrumutaţi şi constituie o plată a serviciuluifinanciar pe care o bancă îl face debitorului.Dobânda se stabileşte de către bancă în funcţie deurmătoarele criterii:

- proiectul pentru care se obţinecreditul;

- puterea financiară a debitorului;

- condiţiile de remunerare.Dobânda poate fi: nominală şi reală.Dobânda nominală (Dn) este cea convenită între

părţile în cauză (ab initio).Dobânda reală (Dr) este egală cu dobânda

nominală (Dn) minus rata inflaţiei (R infl):Dr = Dn – R infl.

(8.2.1.)Dn = Dr + R infl.(8.2.2.)

113




Spre a-şi păstra nivelul real de pornire dobândanominală în condiţiile inflaţiei trebuie să fie cel

puţin egală cu rata inflaţiei, iar spre a fi real pozitivătrebuie să fie mai mare decât rata inflaţiei.Pentru ca banii din depozite să-şi menţină

puterea de cumpărare dobânda nominală trebuie săfie cel puţin egală cu rata inflaţiei.

Dacă rata inflaţiei este mai mare decăt dobândanominală, atunci dobânda reală este negativă.

În condiţiile unei dobânzi reale negative,

populaţia abandonează depunerile în depozite şicumpără valută forte, aur etc., pe care letezaurizează. Atragerea de monedă naţională îndepozitele bancare se poate realiza numai prinpracticarea unei dobânzi reale pozitive.

Rata dobânzii unui credit este negociată întreclient şi bancă, în funcţie de politica creditară abăncii comerciale.

Dobânda este calculată, de regulă, astfel: încontractul de creditare sunt stipulate ratele medii lavaloarea creditului acordat, care vor fi înapoiate şitermenul de achitare al acestora. Valoarea dobânziieste calculată în funcţie de această rată, ca ratăprocentuală. Formula generală de calcul (se aplică latermenul de rambursare în rate):

100360

.

×

××=

Rd ziledenr VCr Dr (8.2.3.)

unde: Dr reprezintă dobânda reală VCr – valoarea creditului acordat

nr. de zile – termenul de rambursare potrivitratelor egale

Rd – rata medie anuală a dobânzii stabilităde banca comercială.

114




Stabilirea preţului creditului: preţul credituluiinclude rata dobânzii, comisioanele pentru toate

tipurile de credite, care acoperă costurile de creare afondurilor, plus o marjă de profit, inclusiv costurilesuplimentare privind crearea rezervelor pentrupierderile posibile.

Marja dobânzii – reprezintă diferenţa dintreratele dobânzilor creditoare şi debitoare, adică întreratele dobânzilor pe care banca le plăteşte pentrucreditele acordate din fondurile respective –

interest margin.Costul împrumutului (CÎ), de obicei, secalculează pe baza aşa-numitei “Metode-78”, care aprimit denumirea aceasta, deoarece împrumutul pe12 luni trebuie să fie întors cu 78 de părţi egale.Aşadar, 12 părţi – în prima lună a termenului derambursare, 11 părţi – în a doua lună a termenuluide rambursare (dat fiind faptul că 1/12 parte de

împrumut s-a întors în prima lună) şi în ultima lună –o parte. Formula de calcul:

122100

)1(

××

+××=

T Rd SI CI (8.2.4.)

unde: CI reprezintă costul împrumutului;Rd – rata dobânzii anuale;T+1 – termenul împrumutului (în luni).

Rambursarea lunară (Rl) a împrumutului secalculează astfel:

T

CI SI Rl

+= (8.2.5.)

Calcularea ratei medii a dobânzii pentru fiecaresăptămână, lună pentru creditele acordate,

depozitele atrase şi creditele interbancare esteurmătoarea:

115




Sai

airiS Mj

)( ×= (8.2.6.)

unde: M indică rata medie pe credite /depozite;ai – suma unui credit / depozit;ri – dobânda anuală la acest credit /depozit;

j – termenul acordării creditelor / atrageriidepozitelor.

8.3. Indicatorii credibilităţii calculaţi debăncile comerciale pentruacordarea creditelor

Credibilitatea unui client bancar reprezintă încrederea, garanţia asupra potenţialului economico-financiar al unui agent economic, care îi dă acestuiaposibilitatea să solicite şi să primească un anumitcredit, de o anumită mărime, rambursabil la unanumit termen. Decizia care se ia asupra acordăriisau respingerii unui credit are la bază informaţiilestatistice culese şi calculate cu privire lacredibilitatea solicitantului.

Analiza (testarea) credibilităţii dă posibilitateadiminuării riscului sau suplimentării garanţiilor

asupra împrumutului solicitat.În scopul evaluării credibilităţii unui agent

economic, băncile comerciale calculează următoriiindicatori statistici (utilizând informaţia respectivădin bilanţul contabil şi rapoartele financiare alesolicitanţilor de credite):

1. Situaţia netă (Sn) a întreprinderii:Sn = Total active – Datorii total nerambursate

(8.3.7.)2. Fondul de rulment (Fr):

116




Fr = Active circulante – Datorii pe termenscurt (8.3.8.)

3. Necesarul de fond de rulment (Nfr)Nfr = Stocuri materiale + Clienţi(8.3.9.)

4. Trezoreria netă (Tn)Tn = Fr – Nfr (±)

(8.3.10.)IF – imobilizări financiare.

Împrumuturi acordate de întreprindere pe

termen lung + credite primite pe termen lungFr = capital permanent + Ai (active imobilizate).Unde:

Capital permanent = capital propriu Cp +Dml (datorii pe termen mijlociu)

Împrumuturi şi credite AI = Cp + IC + IF

Unde:

IC – imobilizări corporale: valoareaterenurilor şi MF;

5.1. Solvabilitatea (Sb) sau capacitatea întreprinderilor de a face faţă achitării la termen aobligaţiilor faţă de terţi. Relaţia de calcul:

%)(100 in EpcCS

CS Sb ×

+=

(8.3.11.) în care:Sb exprimă solvabilitatea întreprinderii;CS – capitalul social;Epc – elemente patrimoniale constituite din

credite.

Acest indicator apreciază pozitiv sau negativ, sub

forma unui procent, situaţia reală a întreprinderii. Cucât acest indicator este mai aproape de 100%, înseamnă că situaţia solicitantului de credit este foarte

117




bună. Limita minimă a siguranţei unei întreprinderieste de 50%. Sub 50% se consideră că banca se

expune unui risc suplimentar de credit şi nu va fi înmăsură să îşi creeze resursele necesare restituirii latermenele convenite prin contract a sumelor datorate.

5.2. Lichiditatea întreprinderii sau gradul deacoperire a creditelor şi obligaţiilor, prin elementepatrimoniale. Formula de calcul este următoarea:

Cds

AiTcnSi Dmb Lp

+++=

(8.3.12.)unde:Lp indică lichiditatea patrimoniului;Dmb – disponibilitatea şi alte mijloace

băneşti;Si – sume încasate;Tcn – titluri de credite negociabile;

Ai – alte elemente de activ;

Cds – credite şi datorii pe termen scurt.

Acest indicator evidenţiază posibilitatea întreprinderii de a mobiliza rapid activele de caredispune în bani.

5.3.Rentabilitatea economică (Rren) esteindicatorul care exprimă capacitatea întreprinderii de arealiza profit. Relaţia de calcul:

%)(100,,,

inVvnVl VsVp

Pn Rren ⋅=

(8.3.13.)unde:

Rren reprezintă rentabilitatea economicănominală;P – valoarea profitului;Vp,Vs,Vvn – valoarea producţiei obţinute de

întreprindere sau a serviciilor prestate,lucrărilor executate, sau vânzărilor nete.

118




Cu cât rentabilitatea este mai mare, cu atâtcapacitatea solicitantului de credite este mai aproape

de asigurarea garanţiilor contractate.Rata rentabilităţii economice nominale trebuie săfie mai mare decât rata medie a dobânzii la creditelebancare.

Rentabilitatea economică nominală trebuie sădepăşească, în mod necesar, rata inflaţiei, calculată pebaza IPC, astfel ca întreprinderea să-şi poată recuperaintegral eforturile depuse pentru desfăşurarea

activităţii. Se consideră o valoare satisfăcătoare a Rrenmai mare decât 20%. În termeni reali, Rre(r)secalculează astfel:

) IPC inf( R

) IPC inf( R Rren )r ( Rre

+

−=

1

(8.3.14.)

5.4. Gradul îndatorării de risc (GIR) se calculează

după relaţia:( )

%100⋅−

=eriiîntreprind al propriuCapital

lung şimediutermen peîmprumutat Capital GIR

(8.3.15.)

Practica economică recomandă ca valoareaindicatorilor să nu depăşească 100-120% pentru amări siguranţa recuperării capitalului împrumutat,ferind astfel de riscuri banca sau întreprindereacreditoare.

5.5. Rata acoperirii riscului (Rar):

%)în( numerar de Fluxul

lung şimediutermen pe Datorii Rar 100⋅=

(8.3.16.)

Acest indicator reflectă modul în care fluxul denumerar (Casflow) stabilit ca sumă a

119




disponibilităţilor băneşti (formate din profitul netplus amortizarea) poate să asigure acoperirea

datoriilor pe termen mediu şi lung.Aplicaţie.În anul 2002, capitalul statuar al SA “Soro-

conserve” a constituit – 15008 mii lei, valoareaelementelor patrimoniale constituite din creditebancare atrase – 11338,2 mii lei, valoareamijloacelor băneşti ale întreprinderii – 4376,6 mii lei,sumelor încasate în anul 2202 – 96448,5 mii lei,

titlurilor de credite negociabile – 70778,5 mii lei,altor active – 13,7 mii lei, capitalului propriu –130248,7 mii lei, datoriilor pe termen mediu şi lung –9824,3 mil. lei, fluxului de numerar – 19472, 4 miilei, profitului brut – 29170,3 mii lei. În anul 2002,valoarea producţiei industriale fabricate a înregistrat– 200940,2 mii lei; IPC pe republică a constituit105,4% faţă de anul 2001.

Se cere să se calculeze indicatorii credibilităţii SA“Soro-conserve”.Întrebări de control

•Ce reprezintă creditul ?•Cum se clasifică creditele bancare ?•Daţi definiţia dobânzii bancare şi a

relaţiilor de calcul al dobânzii, costului împrumutului, rambursării lunare, ratei

dobânzii lunare.•Care indicatori sunt calculaţi de bănci

pentru evaluarea credibilităţii clientului ?•Ce reprezintă credibilitatea unui client

bancar ?•Ce subînţelegem prin solvabilitate ?•Daţi formula de calcul al indicatorului

lichiditatea întreprinderii•Care este relaţia de calcul al

rentabilităţii economice ?

120




•Cum se explică gradul îndatorării de risc?

•Ce reflectă rata acoperirii riscului ?

121




CAPITOLUL

– IX –

STATISTICACOMERŢULUIEXTERIOR CU

MĂRFURI

Obiectivele capitolului:• Caracterizarea comerţului exterior cu mărfuri• Examinarea indicatorilor statistici ai

comerţului exterior la nivelul ţării• Caracterizarea activităţii agenţilor economici,

care practică activitatea de comerţul exterior

Cuvinte cheie :Comerţul exterior cumărfuri,exportul,reexportul,valoarea franco-frontieră,importul,evidenţa cantitativă amărfurilor,

evidenţa valoriimărfurilor,conversia valutelor în leimoldoveneşti,ţara vânzătoare,nomenclatorul ţărilor,clasificatorul valutelor,comerţ în devizeconvertibile,comerţ declearing/barter

nomenclatorulmărfurilor,sistemul de comerţ,indicatorii statistici aicomerţului exterior lanivelul ţării,coeficientul anual dedevansare,soldul balanţei

comerciale vamale,gradul de acoperire aimporturilor prinexporturi,indicele gradului deacoperire,coeficientul de variaţie,intensitatea participăriiţării la schimbulinternaţional cu mărfuri,

122




greutatea specifică aţărilor partenere în

volumul, exporturilor şiimporturilor ţării date.

123




9.1. Noţiuni generale privind comerţulexterior cu mărfuri

Pe ansamblul economiei naţionale, activitatea decomerţ (CE) şi, mai ales, exportul (E) reprezintă unelement calitativ de apreciere a evoluţiei activităţiieconomice în ansamblu.

Epoca contemporană, cu tendinţele manifestatespre globalism, cu doctrinele şi politicile vizândinstaurarea unei noi ordini economice şi politice

internaţionale, este pe departe epoca în carediviziunea internaţională a muncii şi specializarea înproducţie au creat o astfel de polarizare la nivelmondial, încât nu numai dezvoltarea autarhică, darchiar şi o participare limitată la circuitul economicinternaţional sunt de neconceput pentru definireastării de sănătate a unei economii naţionale.

Schimburile comerciale internaţionale, comerţul

exterior cu bunuri sau comerţul invizibil sunt factorideterminanţi în asigurarea dezvoltării echilibrate aeconomiei, în crearea produsului intern brut (PIB) şivenitului naţional (VN), în definirea balanţei de plăţiexterne (BPE) a oricărei ţări.

Comerţul exterior cu mărfuri reprezintă oactivitate care se desfăşoară prin schimbarea loculuişi a proprietăţii mărfurilor, din şi în ţara dată, şi este

constituit din operaţiunile de export (E) şioperaţiunile de import (M) de mărfuri.Exportul (E) – cuprinde vânzările pe care o ţară

le efectuează în străinătate, precum şi activităţile dereexport. Reexportul cuprinde operaţiunile încadrul cărora se revând altor ţări mărfuri cumpărateanterior din străinătate, fără a fi supuse unui procesde transformare. Valoarea mărfurilor exportate se

exprimă întotdeauna în condiţia de livrare FOB (Freeon Board), care se utilizează pentru stabilireapreţului mărfurilor exportate.

124




Valoarea franco-frontieră a ţării exportatoaresau FOB reprezintă costul mărfii (preţul

producătorului) + toate cheltuielile pentru aducereamărfii la bordul navei (adaosul comercial, cheltuielilede transport până la frontieră, costurile de încărcarepe mijloacele de transport, eventualele taxe deexport), nu cuprind impozite legate de producţie.Exportul de bunuri cedate gratuit se evaluează pebaza valorii FOB a bunurilor similare.

Importul (M) cuprinde operaţiunile comerciale,

prin care o ţară importatoare achiziţionează mărfuriproduse în alte ţări pentru a acoperi necesităţileinterne de consum în materii prime, materiale,subansamble, utilaje, maşini, precum şi mărfuripentru completarea structurii consumului individual.

Importurile de mărfuri se evaluează la valoareaCIF (Cost Insurance Freight), care reprezintă costulmărfurilor în preţurile curente + toate cheltuielile

efectuate până la locul de destinaţie, inclusiv detransport şi asigurare a mărfurilor şi primei nete deasigurare de pagubă.

Volumul CEm este un indicator sintetic ce însumează totalitatea activităţilor comerciale în carese include E şi M, desfăşurate într-o anumităperioadă de timp. Deci,

VCEm=E+M (9.1.1)

9.2. Principalele concepte,nomenclatoare şi clasificatoareutilizate în înregistrarea şisistematizarea datelor privindcomerţul exterior cu mărfuri înRepublica Moldova

125




Documentul primar de evidenţă statistică pentru înregistrarea fluxurilor în comerţul exterior este

Declaraţia vamală unică, în detaliu.Momentul realizării mărfurilor – constituiedata la care se acordă în scris liberul schimb devamă şi care, de fapt, reprezintă data terminăriioperaţiunilor de vămuire, înscrise în declaraţiavamală unică.

Pentru exportul şi importul de energie electrică şigaze naturale, momentul realizării îl constituie data

înscrisă în actul de predare - primire, întocmit pe bazacitirii contoarelor pe liniile de interacţiune sauconductele de gaze. Raportarea acestor operaţii seface de către societăţile comerciale, societăţile peacţiuni, întreprinderile corespunzătoare sau regiileautonome respective, în baza raportului statistic“Export-Import de energie electrică şi gaze naturale”,nr.EI-8.

Pentru coletele poştale, momentul realizării estedata înscrisă pe chitanţa de la poştă, la expediere(pentru export), la primire (pentru import).

Evidenţa cantitativă a mărfurilor se ţine atât laexport, cât şi la import în tone neto (fără ambalaj) şi

în una sau mai multe unităţi de măsură specificemărfurilor menţionate în clasificatorul de mărfurifolosit (bucăţi, perechi, decalitri etc.).

Evidenţa valorii mărfurilor exportate şiimportate se ţine în dolari americani (USD), pentruasigurarea comparabilităţii datelor între ţări.

Conversia valutelor în lei moldoveneşti serealizează folosind cursul oficial în vigoare la BancaNaţională a Moldovei (BNM) în momentul realizăriiexportului sau importului. În cazul în care operaţiunilese contractează şi se realizează în alte valute decâtdolari americani, transformarea valutei respective îndolari americani se face prin înmulţirea valorii decontract cu raportul dintre cursul în lei moldoveneşti

126




al acesteia şi cel al dolarului american, stabilite şicomunicate de Banca Naţională a Moldovei, în

vigoare în momentul realizării operaţiunii de exportsau de import.

Repartizarea geografică a comerţuluiexterior pe ţări

Mărfurile exportate se înregistrează pe ţări, dupăultima ţară destinatară a mărfurilor, iar la import –după ţara producătorului.

Pentru export, “ţara destinatară” esteconsiderată ultima ţară către care trebuie să fieexpediate mărfurile.

Pentru import, “ţara producătorului” (de origine)este considerată ţara în care mărfurile au fostprelucrate în totalitate sau ultima ţară, în caremărfurile au suferit apreciabile transformări fizice,unde produsele agricole au fost recoltate,

minereurile au fost extrase.Dacă în momentul livrării nu este cunoscută ţarade destinaţie sau de provenienţă a mărfii, atunciexportul sau importul se reflectă după ţara devânzare (cumpărare a mărfii). Ţara vânzătoare esteţara pe teritoriul căreia se află firma sau organizaţiacare vinde sau cumpără, indiferent de apartenenţa einaţională.

Pentru ţări se foloseşte “Nomenclatorul ţărilor” ,elaborat de Biroul de Statistică al ONU. Acestnomenclator conţine codurile standard şi abrevierile

în limba engleză a numerelor de ţări/zone (seria M,nr.49). Codul numeric atribuit ţării/zonei este alcătuitdin trei cifre (între 000 şi 999). Abrevierile în limbaengleză conţin codurile alfabetice ISO de 2-3 litere.

De exemplu: AM – Armenia 911;BG – Bulgaria 918;PL – Polonia 964;

JP – Japonia 158;

127




BE – Belgia 126;DE – Germania 134;

MD – Moldova 921,US – SUA 111.

Pentru valute se utilizează “Clasificatorulvalutelor” elaborat de Departamentul Statistic alFMI, în care fiecare valută naţională se prezintă caabreviere în limba engleză din 3 litere şi codulnumeric alcătuit din 3-4 cifre între 001-1200.

De exemplu: EURO – 1109;USD – dolari americani – 840;HUF – forinţi maghiari – 348;RUR – ruble ruseşti – 643;MDL – lei moldoveneşti – 948;ROL – lei româneşti – 642;

TRL – lire turceşti – 792;UAH – hrivna ucraineană – 980.

Din punct de vedere al modalităţilor de plată,operaţiile comerciale se grupează în două grupe:

Grupa I – comerţ în devize convertibile,(DLC) în care se includ operaţiile comerciale cudecontare în DLC (dolari SUA, dolar canadian, francelveţian, yen japonez, euro etc.), precum şi cele înclearing, care, periodic, se regularizează în devizeliber convertibile.

Clearing – este sistemul comerţului bilateral, pebaza acordurilor interstatale, în cazul acesta,exportul şi importul trebuie să fie echilibrate sausoldul nu trebuie să depăşească nivelul sumei fixate(sau plafonul creditării comerciale). Cliringulinternaţional se mai numeşte şi cliring valutar.

Grupa II – comerţ de clearing/barter – în carese includ operaţiile comerciale cu decontare fărănumerar, în cadrul acordurilor de cliring sau altor

înţelegeri de barter, fixate în contractele comerciale.

128




Nomenclatorul mărfurilor . Mărfurile exportate şiimportate de Republica Moldova sunt clasificate în

conformitate cu Nomenclatorul mărfurilor al RepubliciiMoldova, elaborat în baza Sistemului Armonizat(S.A.96) de descriere şi Codificare a Mărfurilor. Acestnomenclator reprezintă clasificarea multifuncţională amărfurilor care circulă pe piaţa mondială şi estedestinat:

- elaborării tarifului vamal;- ţinerii evidenţei statistice a operaţiunilor

din cadrul comerţului exterior.Nomenclatorul mărfurilor are cinci trepte declasificare: secţiuni, capitole (2 semne), grupe (4semne), subgrupe (6 semne) şi poziţii de mărfuri (9semne), fiind structurat la circa 10000 de poziţii demărfuri. Fiecare poziţie de marfă este identificatăunic în declaraţiile vamale.

Sistemul de comerţ. Evidenţa statistică a

comerţului exterior în Republica Moldova se ţine înbaza Sistemului general de comerţ, care includeteritoriul economic al ţării (fără raioanele din parteastângă a Nistrului), iar în volumul exportului se includeşi reexportul.9.3. Indicatorii statistici ai comerţului

exterior la nivelul ţării (la nivelmacroeconomic)

Printre indicatorii statisticii utilizaţi în statisticainternaţională pentru analiza activităţii de comerţexterior al unei ţări, se enumera:

1. Coeficientul anual de devansare – CD secalculează după relaţia:

100)(

)(⋅

+=

n PIB Id

M E Id CD (9.3.2)

CD arată, prin valoarea sub 100%, contribuţiainsuficientă a CEm la procesele economice interne.

129




2. Soldul balanţei comerciale vamale,

calculat după formula:SBC=E-M, poate fi (+, -)(9.3.3)

3. Gradul de acoperire (GA) a importurilorprin exporturi – se calculează ca raportul:

100⋅=M

E GA (9.3.4)

4. Indicele gradului de acoperire – IGA:

1000

1 ⋅=GA

GA IGA (9.3.5)

Între aceşti doi indicatori există o strânsălegătură. Aşadar, un sold activ (E>M) corespundeunui GA>100%, un sold pasiv al BC-deficitar (E<M)unui GA<100%, iar o balanţă echilibrată (E=M) secaracterizează prin GA=100%.

5. În acest context, în statistica internaţională, secalculează raportul dintre SBC şi PIB, ca expresiea rolului activ (sau pasiv) al CE în procesul intern:

100/ ⋅= PIB

SBC PIBSBC γ , (9.3.6)

– se exprimă cu semnul respectiv al SBC:

5.1. Coeficientul de variaţie:

PIB

SBC SBC C

∆

∆=∆

(9.3.7)unde: ΔSBC=SBC1-SBC0;

ΔPIB=PIB(1)-PIB0; (n)

6. Pentru a caracteriza intensitatea participăriiţării la schimbul internaţional cu mărfuri se

130




calculează indicatorul de intensitate prinurmătoarea relaţie:

p

PSI N E I = (d SUA/locuitor) (9.3.8)

7. Datorită faptului că E şi M joacă roluri diferite în procesul economiei naţionale, cele două fluxuri seraportează, de obicei, separat la PIB:

Formulele de calcul:

7.1. 100/ ⋅= PIB

E PIB E γ

(9.3.9)

7.2. 100/ ⋅= PIB

M PIBM γ

(9.3.10)7.3. Coeficienţii de variaţie ai E şi M:

PIB

E CVE

∆

∆= (9.3.11)

7.4. PIB

M CVM

∆

∆=

(9.3.12)

8. Greutatea specifică a ţărilor partenere învolumul exporturilor şi importurilor ţării date(în cazul nostru – Republica Moldova):

8.1. 100⋅=tot

i E i

E E g

(9.3.13)unde: Ei indică exportul în ţara analizată;

Etot – exporturile totale ale ţării analizate(RM).

8.2. 100⋅=tot

iM

iM

M

g (9.3.14)

unde: Mi – importurile din ţara analizată;

131




Mtot – importurile totale ale ţării.

9.4. Caracterizarea activităţii agenţiloreconomicicare practică activitatea de comerţexterior cu mărfuri

Caracterizarea activităţii agenţilor economicicare practică activitatea de CEm se realizează prinindicatorii fizici, cum sunt:

1. Volumul mărfurilor exportate (E) sauimportate (M) se exprimă în două unităţimonetare: moneda naţională şi în USD.

2. Cota-parte a exportului în volumul producţieifabricate:

(%)100⋅=iVP

E g , (9.4.15)

se calculează pe întreaga producţie a firmei(VPi), precum şi pe fiecare sortiment şiprodus.

3. Rata dependenţei de pieţele externe deaprovizionare (m) caracterizează rolulimportului (M) în consumul de materie primă(Mp):

(%)100⋅= pM

M m (9.4.16)

Întrebări de control• Ce reprezintă comerţul exterior de mărfuri ?• Caracterizaţi exportul şi reexportul.

132




• Care operaţiuni comerciale cuprinde importul?• Definiţi volumul comerţului exterior de

mărfuri.• Enumeraţi principalele concepte,

nomenclatoare şi clasificatoare utilizate în înregistrarea şi sistematizarea datelor privindcomerţul exterior cu mărfuri în Republica Moldova

• Prezentaţi repartizarea geografică acomerţului exterior pe ţări.

• Enumeraţi indicatorii statistici ai comerţului

exterior la nivel macroeconomic.• Analizaţi greutatea specifică a ţărilor

partenere ale R. Moldova în volumul exporturilor şiimporturilor.

• Caracterizaţi activitatea agenţilor economicicare practică activitatea de comerţ exterior demărfuri.

133




CAPITOLUL

– X –

STATISTICA BALANŢEIDE PLĂŢI EXTERNE

Obiectivele capitolului:

• Caracterizarea sistemului conceptual albalanţei de plăţi externe şi poziţieiinvestiţionale internaţionale

• Analiza structurii balanţei de plăţi externe şipoziţiei investiţionale internaţionale

• Examinarea indicatorilor statistici de analiză abalanţei de plăţi externe

Cuvinte-cheie:Balanţa de plăţi

externe,poziţia investiţionalăinternaţională,agenţii rezidenţi,agenţii nerezidenţi,

teritoriul economic alţării,tranzacţiileinternaţionale,fluxurile de bunuri,fluxurile financiare,

principiul dublei înregistrări,contul curent,contul de capital şifinanciar,transferuri curente,

investiţii directe,investiţii de portofoliu,activele de rezervăvalutare ale ţării,activele financiare.

134




10.1. Sistemul conceptual albalanţei de plăţi externe şi poziţieiinvestiţionale internaţionale

Locul ocupat de către o economie naţională înierarhia internaţională este oglindit în douădocumente statistice cu caracter financiar,denumite: balanţa de plăţi externe şi poziţiainvestiţională internaţională (BPE şi PII).Aprofundarea, analiza şi interpretarea acestor douădocumente statistice şi financiare stau la bazapoliticilor economico-financiare interne şi externe alefiecărei economii naţionale.

Aspectul comun al acestor două documenteconstă în faptul că sunt utilizate de către BancaMondială (BM) şi Fondul Monetar Internaţional (FMI),fiind elaborate după un set de reguli, ce definescagenţii economici, natura şi modul de înregistrare atranzacţiilor în vederea evaluării poziţiei

internaţionale a economiei în cauză.Diferenţele esenţiale ale celor două instrumente

sunt date de modul de abordare a raportului dintreeconomia naţională şi “străinătate” sau “RestulLumii” (RL) şi de tipul de indicatori utilizaţi,respectiv indicatori statistici financiari de flux

în cazul BPE şi indicatori financiari de stoc încazul PII.

Echilibrul financiar extern al unei economiinaţionale se analizează pornind de la soldul înregistrat de Contul Curent al BPE al unei ţări.

În esenţă, soldul şi dinamica acestuia constituiesemnale indirecte ale majorării sau diminuăriiperformanţelor economiei naţionale.

BPE este un document statistic elaborat în mlnUSD şi publicat de autoritatea monetară centrală

(BNM), ca urmare a agregării activităţii tuturorbăncilor comerciale ce au dreptul să efectuezetranzacţii financiare cu străinătatea. BPE se

135




elaborează global, respectiv pentru toate relaţiileeconomiei cu străinătatea, regională sau

comunitară, pentru relaţiile economiei cu grupări saucomunităţi de state partenere şi bilaterală, pentrurelaţiile economiei cu agenţii economici rezidenţi aialtei economii. În Republica Moldova, BancaNaţională elaborează:

- BPE globală;- BPE regională, cu ţările CSI şi ţările“Restul Lumii” (RL);- BPE bilaterală (cu Rusia, Ucraina,Belarusi, Germania şi România).

La baza elaborării BPE şi PII stau norme, concepte,definiţii, clasificări şi convenţii cuprinse în ediţia acincea a Manualului balanţei de plăţi, publicat deFondul Monetar Internaţional în anul 1993.

Importanţa BPE şi PII constă în următoarele:- într-o lume în care interdependenţele

economice sunt în continuă creştere, evoluţiile în privinţa raportului dintre încasările şi plăţileexterne, respectiv intrările şi ieşirile deinvestiţii străine joacă un rol important înluarea deciziilor politice cu caractermacroeconomic;

- pe baza datelor cuprinse în acestedocumente, se efectuează o serie de studii

analitice, cum sunt: determinarea cauzelordezechilibrelor dintre încasări şi plăţi şinecesitatea aplicării unor măsuri depromovare sau de ajustare; stabilirea relaţiilordintre comerţul cu mărfuri şi investiţiiledirecte; prezentarea unor aspecte ale comer-ţului cu servicii; determinarea fluxurilor şistocurilor din sistemul bancar internaţional;

conversia acţiunilor şi dezvoltarea pieţei decapital; analiza problemelor legate de datoria

136




externă; plata dividendelor şi a dobânzilor şicreşterea economică; stabilirea legăturilor

dintre cursul de schimb şi fluxurile contuluicurent şi contului de capital şi financiar etc.;- datele cuprinse în aceste două documente

sunt indispensabile alcătuirii diferitelorcomponente ale conturilor naţionale (contulde producţie, conturile de venituri, conturilede capital şi financiare) şi, de asemenea, suntutile la calcularea produsului intern brut al

ţării.

137




10.2. Principiile metodologice deelaborareal BPE şi PII

Tranzacţiile care fac obiectul înregistrărilor înbalanţa de plăţi externe pentru a putea fi clasificateşi integrate conturilor de care aparţin, trebuieselectate din mulţimea tranzacţiilor, iar criteriulfundamental îl constituie rezidenţa economică. Înprincipiu, tranzacţiile înregistrate în balanţa de plăţiexterne sunt operaţiuni desfăşurate între rezidenţi şinerezidenţi, în balanţă incluzându-se şi tranzacţiilecu creanţe financiare între doi rezidenţi din diferitesectoare ale economiei (autoritatea monetară,guvern, bănci, alte sectoare), precum şi tranzacţiilecu angajamente financiare externe între doinerezidenţi (dar rezidenţi în ţări diferite).

Definirea noţiunii de rezident presupune

înţelegerea economică a următoarelor conceptemetodologice:

1. Agenţii rezidenţi – reprezintă subiecteeconomice situate în teritoriul economic alţării analizate (persoane fizice şi juridice).2. Agenţii nerezidenţi – identificăsubiecte economice plasate în afarateritoriului aceleiaşi economii şi pot ficonaţionali sau nu.3. Conaţional – persoana care, în raportcu alta, face parte din aceeaşi naţiune.4. Teritoriul economic al ţării coincidecu teritoriul geografic administrat de cătreguvernul ţării respective şi unde circulaţiapersoanelor, mărfurilor şi capitalurilor este

liberă.

138




5. Tranzacţiile internaţionale, privite cafluxuri economice internaţionale, se clasifică

în tranzacţii ce reunesc fluxurile comercialeşi tranzacţiile ce sintetizează fluxurilefinanciare.

5.1. Tranzacţiile ce reunesc fluxurilecomerciale cuprind:5.1.1. fluxurile de bunuri corporale –

constituie comerţul exterior cu mărfuri(produse primare sau manufacturate);

5.1.2. fluxurile de bunuri necorporale (know-how, brevete,copyright, proiecte, mărci):- fluxuri de servicii internaţionale(turism, transport, asigurări financiare,construcţii etc.).

5.2. Tranzacţiile ce sintetizează fluxurile

financiare reunesc:5.2.1. fluxurile financiare de

compensare a comerţului (bunuri+servicii);

5.2.2. fluxurile financiare de tipautonom în raport cu activitateacomercială;

5.2.3. mişcarea internaţională acapitalului , reprezentată prin: crediteşi investiţii externe, transferuri decapital pe termen scurt, migraţii;

5.2.4. veniturile din plasamentefinanciare internaţionale şi transferuri unilaterale (îndreptate

într-o singură direcţie, care este hotărât

sau efectuat de una dintre părţi, caregenerează obligaţii numai pentru unadintre părţi);

139




6. Preţurile de evaluare a tranzacţiilor înBPE sunt preţuri ale pieţei, iar momentul

de înregistrare a tranzacţiilor coincide cuschimbarea de proprietate (momentul înscrierii în evidenţa contabilă a agentuluieconomic).

7. BPE funcţionează pe principiul dublei înregistrări a fiecărei tranzacţii. În creditsau la partea de activ, se prezintă

încasările valutare, rezultate din furnizări

reale de resurse materiale sau financiareale rezidenţilor către nerezidenţi, iar îndebit sau la partea de pasiv – se prezintăplăţile valutare.

PII este un instrument de evaluare (în mln. USD)a stocurilor de active şi pasive externe ale uneieconomii la sfârşitul anului. Împreună cu BPE, PIIreprezintă, de fapt, cerinţele unei ţări faţă de

nerezidenţi, vis-à-vis de angajamentele acestei ţărifaţă de ei.Articolele de bază al PII sunt identice celor

prezente în Cc şi F al BPE: ID, IP, AI (creditecomerciale, împrumuturi, valută şi depozite, altele)şi activele de rezervă, prezentate, respectiv, îngrupele: activele financiare externe şi pasivelefinanciare externe.

PII la finele anului, constă din stocurile ei lasfârşitul anului precedent, actualizate, pe de o parte,de fluxul din BPE şi, pe de altă parte, de modificărilesurvenite din variaţia cursului de schimb al valutei,din reevaluări de stocuri şi din alte ajustări îndecursul anului de calcul.

Tranzacţiile efective reprezintă fluxurile din Cc şiF înregistrate în BPE.

140




10.3. Structura balanţei de plăţiexterneşi a poziţiei investiţionaleinternaţionale

Structura BPE constă din două conturi:- Contul curent (CC).- Contul de capital şi financiar (Cc şi F).

I. Contul curent (CC) cuprinde patru capitole

distincte: A – Bunuri; B – Servicii; C – venituri; D – Transferuri curente.Capitolul A – Bunuri – cuprinde, la rândul său,

balanţa comercială (BC), adică importul şi exportulde bunuri corporale (tangibile sau vizibile).Amândouă fluxurile de mărfuri sunt evaluate lafrontiera vamală a ţării exportatoare F.O.B. şi sereferă la toate bunurile pentru care schimbul deproprietate se face între rezidenţi şi nerezidenţi.

Capitolul “Bunuri” cuprinde pe credit încasărivalutare, iar pe debit plăţi valutare, respectiv pentruexportul (importul) de mărfuri, procesarea de bunuri,reparaţiile la bunuri, vânzarea (procurarea) debunuri în porturi către (de către) cărăuşi şi exportul(importul) de aur monetar.

Capitolul B – Servicii – cuprinde, la rândul său,balanţa serviciilor (BS), adică încasările (credit) şiplăţile (debit) generate de comerţul internaţional cuservicii: de transport de mărfuri şi călători, derecepţie şi control cantitativ, de înmagazinare,manipulare şi transbordare a mărfurilor,comisioanele reprezentanţelor externe de comerţ,taxele şi spezele portuare şi aeroportuare, reclamaşi publicitatea comercială, serviciile de poştă şitelecomunicaţii, radio şi televiziune, turismul

internaţional, asigurările şi reasigurărileinternaţionale, gestiunea reprezentanţelor

141




diplomatice, consulare, economice, culturale,militare; serviciile de construcţii, financiare,

drepturile de autor etc.Capitolul C – Venituri , numit şi balanţaveniturilor (BV), cuprinde, în principal, veniturile dininvestiţii (directe şi de portofoliu), veniturileacumulate de un investitor din deţinerea de activefinanciare (depozitele bancare, împrumuturile şicreditele comerciale acordate, obligaţiunile, efectelede comerţ, participaţiile la capitalul unei

întreprinderi sau creanţele unei societăţi-mamăasupra sucursalei deschise într-o ţară).Balanţa veniturilor (BV) se referă la încasările sau

plăţile pentru utilizarea a doi din cei trei factori deproducţie: muncă şi capital, având următoareastructură:

- venituri din muncă al emigranţilor(compensarea pentru muncă);-

venituri din investiţii directe (venituridin ID);- venituri din investiţii de portofoliu(venituri din IP);- venituri din alte investiţii de capital(venituri din AI);

Capitolul D – Transferuri curente, numit şibalanţa transferurilor (BTC), cuprinde intrările

valutare sau ieşirile valutare de resurse reale şifinanciare fără compensare din partea beneficiarului.Aceste transferuri sunt divizate în transferurileguvernului general (subvenţii acordate-primitepentru asistenţă tehnică, reparaţii impuse printratate de pace, contribuţii la bugeteleadministrative ale organizaţiilor internaţionale),granturile, ajutorul umanitar, transferurile private

(economii ale muncitorilor angajaţi în alte economii,premii, burse, pensii etc.), alte transferuri între

142




entităţi neguvernamentale rezidente şi guvernestrăine şi entităţi neguvernamentale nerezidente.

II. Contul de capital şi financiar (Cc şi F) –cuprinde două conturi distincte: A – Contul de capital(Cc) şi B – Contul financiar (CF).

A – Contul de capital cuprinde totalitateaoperaţiunilor de încasare şi plăţi în vedereatransferului internaţional al capitalului, precumachiziţionarea sau vânzarea de active (nefinanciare)care nu sunt rezultatul activităţii umane (pământul şi

bogăţiile subsolului) şi active intangibile (brevete,copyright, mărci, închirieri sau alte contractetransferabile etc.) tranzacţionate între rezidenţi şinerezidenţi.

B – Contul financiar grupează toate tranzacţiiledeterminate de schimbarea proprietăţii activelorfinanciare străine, inclusiv crearea sau lichidarea decreanţe faţă de restul lumii în cadrul activelor şi

pasivelor financiare externe ale unei economii.Fluxurile incluse în contul financiar se clasifică,conform Manualului balanţei de plăţi externe (ediţiaV, 1993), din punct de vedere funcţional, în patrutipuri de tranzacţii:

1. investiţii directe (ID);2. investiţii de portofoliu (IP);3. alte investiţii: active/pasive (AI);4. active de rezervă valutare.

1. Investiţii directe. Investitor direct într-o întreprindere este acel investitor care deţine 10%sau mai mult din acţiunile sau activele întreprinderiivizate. Relaţia “Investiţie directă” se extinde asupra

întreprinderilor, în care s-au investit bunuri şi/saubani, asupra întreprinderilor asociate cu ele, adică sereferă la investiţiile de capital între întreprinderileasociate, filialele şi centralele lor. Ca partecomponentă, se evidenţiază: capitalul subscris,venitul reinvestit şi alte capitaluri (prezente, în

143




special, prin împrumuturi acordate între întreprinderilegate prin relaţii de investiţii directe).

ID nu se înregistrează în CF pe principiulactive/pasive, ci pe principiul direcţiei investiţiei: ID în străinătate (care au sens economic de active), ID în economia naţională (care au sens economic depasive).

2. Investiţii de portofoliu sau în hârtii devaloare (HV). Ele se evidenţiază sub formă de:

1) titluri de participare (de natura acţiunilor);

2) titluri de creanţe (angajamente), care, larândul lor, se divid în:I.1.obligaţiuni;I.2.şi instrumente ale pieţei monetare.

3) derivate financiare, care se divizează în 2grupe: active şi pasive. Aici se includtranzacţiile cu derivate financiare ce apar

între firmele-mame şi filialele lor rezidente/

nerezidente numai din sectorul bancar. Pentrucelelalte sectoare, astfel de tranzacţii seinclud la investiţii directe.

În “alte pasive”, se reflectă diverse arierate: ladeservirea împrumuturilor externe, la plăţi pentruimportul de mărfuri (de exemplu, resurseenergetice).

Ca moment metodologic unic pentru articolele CFenumerate mai sus, se prezintă structurarea lor pesectoare: autorităţi monetare; guvernamental;bancar; alte sectoare (agenţii economici).

3. Pentru IP şi alte investiţii, se facestructurarea suplimentară în funcţie de termen: petermen lung şi pe termen scurt.

În creditele comerciale, în CF, se înregistreazăplăţile/livrările în avans, mijloacele nerepatriate din Eşi I de mărfuri, barterul neechivalent.

4. În contul financiar, se includ şi activele derezervă valutare ale ţării. Activele de rezervă

144




valutare se află la Banca Centrală (BNM), şi constituieo categorie distinctă de capital, formată din aur

monetar, DST, devize LC (USD, euro, lire sterline), HVde stat, valută şi depozite. Acestea sunt creanţe decare pot dispune autorităţile monetare dintr-oeconomie, în scopul finanţării directe a dezechilibrelorBPE şi pentru a interveni pe piaţa valutară în vedereainfluenţării cursului de schimb valutar al monedeinaţionale.

Rezervele statale internaţionale (active de

rezervă) reflectă capacitatea unei ţări de a face faţăobligaţiilor de plăţi externe. Aceste rezerve reprezintăun potenţial cert de încasări pentru balanţa de plăţi înperioada următoare, lichiditatea internaţională, înorice moment, depinzând de valoarea rezervelorvalutare şi de situaţia balanţei de plăţi, ca elementeprincipale destinate să asigure decontăriinternaţionale. Rezervele valutare constituie şi una

din garanţiile principale ale convertibilităţii monedeinaţionale.Deoarece structura BPE nu se identifică cu multe

din operaţiunile bancare uzuale, apar erori de încadrare a tranzacţiilor. Pentru încadrarea corectă aacestor erori, BPE apelează la o soluţie unitară, îninteriorul ei există o poziţie suplimentară în raport cucele două conturi, denumită “Erori şi omisiuni”.

Orice s-ar întâmpla în CC, din punct de vedere alsoldului acestuia, BPE este echilibrată. Soldulcontului curent se echilibrează întotdeauna prin CCşi F astfel:

- excedentul constatat în Cc “se rezolvă” printr-o modificare de semn invers în Cc şi F, şianume:

1) echilibrarea poate avea loc prindiminuarea DE;

145




2) echilibrarea poate avea loc princreşterea rezervelor valutare ale Băncii

Centrale;3) echilibrarea poate avea loc printr-un export de capital (împrumuturi acordatesau investiţii de capital).Structura poziţiei investiţionale

internaţionale a ţării (PII)Numită frecvent balanţa de creanţe şi

angajamente externe, poziţia investiţională

internaţională a ţării (PII), presupune stocul(acumularea) de active şi pasive financiare externe,pe care rezidenţii unei ţări le deţin, la un momentdat, în relaţiile lor cu restul lumii, ca urmare atranzacţiilor derulate de-a lungul timpului. Prinurmare, PII cuprinde drepturile (creanţele) asupranerezidenţilor şi obligaţiile (angajamentele) asumatefaţă de nerezidenţi până în momentul întocmirii

acestui document statistic, de obicei, sfârşitul anuluicalendaristic.PII cuprinde două capitole:1. Activele financiare externe ale unei ţări

constau în investiţii directe şi de portofoliu,efectuate de rezidenţi în străinătate, împrumuturivalutare acordate nerezidenţilor (fie de stat, fie desectorul bancar, fie de către societăţile comerciale),precum şi în activele de rezervă ale statului,gestionate de către autoritatea monetară a ţării(BNM).

2. Pasivele financiare externe ale ţării suntalcătuite din investiţiile străine directe şi deportofoliu în economia naţională şi din împrumuturileangajate de rezidenţi în străinătate pentruacoperirea unei necesităţi interne de finanţare.

Fiecare componentă a PII este reflectată prinurmătoarele şase caracteristici (indicatori absoluţiexprimaţi în mln.USD):

146




- situaţia la începutul anului;- tranzacţii nete (activ-pasiv) în

timpul anului;- efectul schimbărilor de preţuri

folosite în evaluarea activelor/pasivelor;- efectul modificării cursului de

schimb al monedelor efective de evidenţăa activelor/pasivelor faţă de USD;

- alte ajustări (efectul deteriorării,distrugerii, casării etc.);

- situaţia (poziţia) la sfârşitulanului.

PII înregistrează nu numai rezultatultranzacţiilor (fluxurilor) derulate de-a lungul anului

între rezidenţii unei ţări şi restul lumii, ci şi efectelevariaţiei preţurilor de evaluare a activelor/pasivelorfinanciare externe, influenţa modificării cursului deschimb al monedelor de cont faţă de USD şi alte

ajustări.Poziţia investiţională netă (PI netă) se calculează

ca diferenţă dintre activele externe şi pasiveleexterne şi poate fi net debitoare (–) sau netcreditoare (+):

PI netă=Active Ex – Pasive Ex (±)(10.3.1)

10.4. Indicatorii statistici de analiză

ai balanţeide plăţi externe

Cele două conturi al BPE fac obiectul unor analizestatistice separate.

10.4.1. Indicatorii de analiză a Contului

curent Asimilând toate înregistrările din creditul contuluicurent cu încasările generate (X), iar cele din debitul

147




contului curent cu plăţile valutare (M), soldulcontului (Scc) se va calcula după relaţia:

Scc=X-M(±) (10.4.2)Soldul contului curent poate fi:-Scc>0, sold excedentar sau activ, când

încasările depăşesc plăţile;-Scc=0, sold echilibrat sau sold zero,

atunci când încasările sunt egale cu plăţile;-Scc<0, sold deficitar sau pasiv, atunci

când încasările sunt depăşite de plăţi.

Notăm prin “j” un anumit post (balanţă) alcontului curent, soldul acestora se va calculaconform relaţiei:

Sj=Xj-mj(±) (10.4.3)Prin raportarea soldului contului curent (Scc) la

produsul intern brut (PIB) rezultă un alt indicatorimportant pentru aprecierea stării economiei la unmoment dat – mărimea relativă a soldului contului

curent faţă de PIB (MRScc):100/ ⋅=

PIB

Scc PIBMRScc (%) (10.4.4)

Dacă raportul are valoare de ±2%, ±3% sau±4%, se apreciază că nu există în economieprobleme deosebite, însă, dacă ia valori între ±5% şi±10%, atunci indicatorul exprimă un semnal dealarmă pentru toţi factorii de decizie la nivel

macroeconomic.Gradul de deschidere al economiei (GDE) uneiţări sau “ventilarea internaţională” a produsuluiintern brut al ţării respective, calculat după relaţia:

100⋅+

= PIB

Mcc XccGDE (%) (10.4.5)

Raportul poate fi mai mare sau mai mic decât100%, indicând măsura în care tranzacţiile curente

externe contribuie la realizarea PIB-ului.

148




Mărimea relativă a soldului contului curent, faţăde totalul tranzacţiilor curente (TTC=Xce+Mce), se

calculează după relaţia:)(100/ ±⋅=

TTC

SCC TTC MRScc (10.4.6)

- Cât timp MRScc/TTC<-10%,dezechilibrul contului curent esteacceptabil şi nu implică măsuri monetaresau fiscale imediate;

- Când MRScc/TTC>-10%,

dezechilibrul contului curent este grav, seimpune intervenţia autorităţii monetare,fiscale şi a guvernului, corecţia lui urmânda se realiza în timp.

Gradul sau rata de acoperire (GA) a plăţilor(pasivului CC) prin încasări (activ CC) de valută:

100⋅=Mcc

XccGA (%) (10.4.7)

Indicatorul se stabileşte şi pentru fiecare capital,respectiv fiecare cost al contului curent:

100⋅=mj

xjGAj (%) (10.4.8)

În analiza dinamicii dezechilibrelor, se utilizeazăurmătorii doi indici:

1. Indicele soldului contului curent (IScc) calculatdupă relaţia:

100)0(

)1(⋅=

Scc

Scc IScc (%)

(10.4.9)cu condiţia că Scc(1) şi Scc(0) au acelaşi semn.Dacă IScc>100% şi soldurile sunt negative,

creşterea deficitului contului curent se explică printr-o deteriorare a contului curent.

Dacă IScc>100% şi soldurile sunt pozitive,creşterea excedentului contului curent se explicăprintr-o ameliorare a soldului CC.

149




Indicele gradului de acoperire a plăţilor prin încasări valutare ale contului curent calculat după

relaţia:100

)0(

)1(⋅=

GAcc

GAcc IGAcc (%)

(10.4.10)Pentru a explica originea dezechilibrului ce

caracterizează contul curent, se calculează ratele decontribuţie ale posturilor, poziţiilor saucomponentelor (RCj) la formarea excedentului saudeficitului total, calculat după relaţia:

100⋅=Scc

Sj RCj (%)

(10.4.11)cu condiţia că Sj şi Scc au acelaşi semn.

10.4.2. Indicatorii de analiză a Contului

de capital şi financiar În analiza acestui cont, se utilizează aceiaşi zeceindicatori, ca şi în cazul contului curent, completaţicu următorii indicatori ce caracterizează investiţiiledirecte străine:

Rata investiţională străină (R1inves) =

100).(⋅

PIB

CrtCF nat economiain ID (10.4.12)

Rata investiţională doi (R2inves) =

100)(.

)(⋅

crtCF nat economiain ID

DtBV IDdinVenituri(10.4.13)

R2 investiţională este utilizată, în special, pentruţările în curs de dezvoltare. Raportul este favorabilţării respective când este <100%, caz în care

investiţiile directe noi sunt mai mari decât plăţile încontul veniturilor din investiţii directe acceptate înanii precedenţi.

150




Mărimea investiţiilor directe străine în economianaţională, în medie, pe locuitor, se calculează

conform relaţiei:

p N

CrtCF nat economiain IDlocuitor ID

)(./ = (USD/lo

cuitor)(10.4.14)

Investiţiile directe se analizează după ţările careau alocat investiţii de proporţii în economia ţării,

analizate şi anume: depuneri în capitalul statutar dinmomentul înregistrării întreprinderii până la 31.12 aanului de analiză.

10.4.3. Indicatorii de analiză a poziţiei investiţionale internaţionale

Analiza PII se realizează pe componente(investiţii directe, investiţii de portofoliu şi alte

investiţii, precum şi active de rezervă) urmărind:- stocul iniţial;- tranzacţiile în timpul anului;- efectul schimbărilor de preţ al

creanţelor şi al angajamentelor;- efectul modificării cursului de

schimb;-

alte ajustări;- stoc la sfârşitul anului.În analiza situaţiei valutare a ţării, se utilizează

indicatorul “numărul de luni” (L), pentru care esteasigurat importul de bunuri şi servicii de cătrerezerva internaţională brută (RIB) existentă la unmoment dat, calculat după relaţia:

)(Im sb

RIB L

+

= (luni de import) (10.4.15)

unde:

151




- RIB indică rezerva internaţională brută, carereprezintă soldul activelor de rezervă la

31.12. din PII.- Im(m+s) – volumul mediu lunar alimporturilor de mărfuri şi servicii în anul deanaliză, calculat ca IM(m+s) anual:12 luni.

Indicatorul (L) exprimă pentru câte luni esteasigurat importul de bunuri şi servicii al ţării de cătreactivele externe de rezervă. Nivelul minim al acestui

indicator este 3 luni.

Întrebări de control:• Prezentaţi sistemul conceptual al BPE şi PII.• Care sunt principiile metodologice de

elaborare al BPE şi PII?• Pe ce principiu funcţionează BPE?• Ce indicatori se utilizează la analiza situaţiei

monetare a unei ţări?• Numiţi preţurile de evaluare a tranzacţiilor în

BPE .• Descrieţi structura balanţei de plăţi externe şi

a poziţiei investiţionale internaţionale.• Descrieţi structura poziţiei investiţionale

internaţionale a ţării (PII).• Numiţi indicatorii statistici de analiză a

balanţei de plăţi externe.• Daţi indicatorii pentru analiza contului curent.• Analizaţi indicatorii contului de capital şi

financiar.• Cercetaţi indicatorii de analiză a poziţiei

investiţionale internaţionale.

152




CAPITOLUL

– XI –

STATISTICA DATORIEIEXTERNE

Obiectivele capitolului:

Descrierea clasificărilor utilizate în statisticadatoriei externe• Cercetarea indicatorilor statistici de analiză a

datoriei externe• Examinarea indicatorilor efectelor economice

şi financiare ale datoriei externe

Cuvinte-cheie:Datoria externă brută,datoria externă netă,datoria externăpublică,datoria externăamortizabilă,anuitate,

indicatori ai volumului îndatorării externe,cuantumul datorieiexterne,indicele datorieiexterne,gradul de îndatorareexternă,

datoria externă pelocuitor,indicatori ai structurii

îndatorării externe,indicatorii efecteloreconomice şifinanciare ale datoriei

externe,efectele financiare aledatoriei externe,indicele devulnerabilitatefinanciară.

153




11.1. Noţiuni şi clasificări utilizate în statistica datoriei externe

În economia unei ţări, poate fi situaţia cândresursele naturale şi financiare interne nu suntsuficiente pentru a satisface cererea. Există o singurărezolvare-apelarea la importul de mărfuri şi servicii saude capital. De cele mai multe ori, mijloacele de platăsunt insuficiente pentru achitarea acestor importuri şi,astfel, iau naştere obligaţiile de plată care, ulterior, vor

duce la o aşa-numită îndatorare.Conceptul de datorie externă (DE) include

următoarele noţiuni:1. Datoria externă brută (DEB) care, în sens

larg, cuprinde sumele de bani şi alte valori, pe carerezidenţii unei ţări (persoane fizice şi juridice) ledatorează străinătăţii. În sens restrâns, datoriaexternă brută (DEB) cuprinde obligaţiile băneşti faţă

de străinătate, mai puţin:- credite sub un an;- investiţiile directe în străinătate;- ajutoarele nerambursate;- împrumuturile externe cu o perioadă degraţie mai mare de 10-15 ani;- creditele efectuate de persoanele fizicesau juridice negarantate de autoritatea

statului;- împrumuturile acordate de firmeleexterne sucursalelor sau filialelor în condiţiimai avantajoase decât cele de pe piaţamondială.

2. Datoria externă netă (DEN) reprezintădiferenţa dintre activele publice şi private alerezidenţilor unei ţări în străinătate şi activele

deţinute de rezidenţii străini în ţara analizată.

154




De regulă, datoria externă netă este utilizatăpentru ţările care apar în dublă ipostază, creditoare

şi debitoare, în relaţiile cu străinătatea.3. În practica internaţională, este utilizată şinoţiunea de datorie externă în interpretareaBăncii Mondiale, care cuprinde: sumele datorateunor creditori publici şi privaţi în valută străină; bunurisau servicii pe o perioadă de rambursare mai mare deun an; sumele datorate de persoane private garantatede autoritatea publică.

Această accepţiune este folosită în statisticainternaţională pentru analiza îndatorării externe aţărilor.

4. Datoria externă publică (DEP) reprezintăansamblul obligaţiilor pe care statul (guvernul) şi-leasumă atunci când contractează împrumuturi externe

în vederea finanţării economiei, din sectoarele public,bancar şi privat, ultimele garantate de guvern.

5. Datoria externă amortizabilă (DEA) estedatoria externă rambursabilă la termen fix sau înanuităţi, conform serviciului datoriei externe (SDE).

Anuitatea – este suma de bani, care include oparte din capital şi dobânda corespunzătoare, carese plăteşte anual pentru a rambursa datoria.

Există situaţii în relaţiile economiceinternaţionale, în ceea ce priveşte datoria externă,când o ţară este restantă la plata dobânzilor ladatoria externă efectuată.

6. Restanţele la dobândă pe termen lung sedefinesc ca fiind masa dobânzilor scadente, însăneplătită, cumulată în timp.

În scopul autorizării guvernului de a contracta împrumuturi de stat şi de a acorda garanţii de statpentru împrumuturile interne şi externe, precum şi

în scopul stabilirii principiilor de bază privindonorarea acestora, Parlamentul Republicii Moldova a

155




adoptat “Legea privind datoria de stat şigaranţiile de stat”, nr.943-XIII din 18 iulie 1996.

Conform legii menţionate, instrumentelegeneratoare de datorii de stat externe sunt:- hârtiile de valoare de stat (valorimobiliare de stat), reprezentând uncontract de împrumut cu valoareaexprimată în orice monedă legală, cuexcepţia monedei naţionale;- împrumuturile externe de la guvernele

altor state, de la agenţiile guvernelor altorstate;- împrumuturile de la instituţiilefinanciare străine, de la organizaţiilefinanciare internaţionale;- alte împrumuturi bilaterale saumultilaterale.

Mijloacele obţinute din împrumuturile de stat

externe se utilizează pentru:- acoperirea deficitului bugetului de stat(când acesta s-a aprobat de către organullegislativ);- susţinerea balanţei de plăţi externe;- finanţarea proiectelor de investiţiipentru dezvoltarea domeniilor prioritareale economiei;- importul de materie primă, resurseenergetice şi alte produse;- onorarea obligaţiunilor asumate prinacordarea garanţiilor de stat pentru

împrumuturi;- serviciul, refinanţarea şireachiziţionarea datoriei externecontractate anterior;

156




- finanţarea cheltuielilor legate delichidarea consecinţelor calamităţilor

naturale şi a altor situaţii extraordinare.

11.2. Indicatorii statistici de analizăa datoriei externe

Analiza datoriei externe a unei ţări cuprindeaspecte referitoare la mărimea, structura datoriei

externe, precum şi la influenţele acesteia asupraagregatelor macroeconomice.

11.2.1. Indicatori ai volumului îndatorării externe

Cuantumul datoriei externe reprezintămărimea datoriei externe pe termen lung şi mediu şise determină la sfârşitul anului calendaristic sau la

sfârşitul anului financiar al ţării respective,exprimată în dolari americani (USD).

Pentru analiza în dinamică a mărimii datorieiexterne, se utilizează indicele datoriei externe (

DE I 0/1 ):

100)0(

)1(

0/1 ⋅= DE

DE I DE (11.2.1)

unde:DE1 reprezintă cuantumul datoriei externe înperioada curentă;DE0 – cuantumul datoriei externe în perioadade bază.

Pe lângă indicatorii calculaţi în mărimi absolute(cuantumul datoriei externe), în analiza statisticăsunt utilizaţi şi indicatori determinaţi ca mărimi

relative.

157




Primul este “Gradul de îndatorare externă(GI)” calculat după relaţia:

GI= 100⋅ PIB DE (11.2.2)

Indicatorul arată cât la sută din produsul internbrut al anului considerat ar trebui să fie destinatrambursării datoriei externe existente. Nivelul critic alacestui indicator este 60% din PIB. Acest indicator,deşi este pe larg utilizat în statistica internaţională,are o valoare mai mult teoretică, deoarece datoria

externă este rambursată în mod eşalonat, iar din PIB-ul al unui an numai o parte este utilizată pentruachitarea angajamentelor scadente în acel an.

Raportul între DE şi exportul de mărfuri şiservicii este un alt indicator deosebit de expresiv,deoarece exprimă numărul de exporturi anuale decare ar fi nevoie pentru lichidarea promptă adatoriei. Relaţia de calcul:

)()(/

sm E DE sm E DE +

=+ (ani, luni de export)

(11.2.3)Când raportul este mai mare de 2 ani, situaţia

devine alarmată pentru factorii guvernamentali dedecizie.

Un indicator frecvent utilizat în caracterizarea îndatorării externe a unei ţări este datoria externă

pe locuitor (DE/Np):

p

p N

DE N DE =/ (USD/locuitor) (11.2.4)

Indicatorul arată suma datorată străinătăţii, la unmoment dat, în medie, pe locuitor şi este utilizat încomparaţiile internaţionale.

11.2.2. Indicatori ai structurii îndatorării externe

158




Se utilizează ponderi (ni) sau greutăţi specifice(gi) în raport cu categoriile specifice ce compun

datoria externă. Structura datoriei externe serealizează în raport cu următoarele criterii:- termenul rambursării datoriei

(scurt, mediu, lung);- eşalonarea datoriei pe ani

calendaristici (cu precizarea tranşelorscadente anual);

- modalitatea de rambursare

(tranşă unică sau eşalonată pe mai mulţiani);

- tipologia creditorilor (sectorpublic, sector privat, instituţii financiareinternaţionale);

- destinaţia instituţională acreditelor (administraţie publică centralăsau locală, autoritate centrală monetară,

bănci comerciale şi firme);- activitatea de destinaţie a

creditelor (investiţii, acoperire anecesităţilor de consum, echilibrare abalanţei de plăţi externe).

11.2.3. Indicatorii efectelor economiceşi financiare ale datoriei externe

Efectul economic al datoriei externe rezultă dinraportarea ratei profitului activităţii, în care fondurile

împrumutate au fost investite, la rata dobânzii:

100⋅= De

dobanda

profit DE

R

R E

(11.2. 5)

- Dacă EDE>100%, îndatorarea externă în

activităţi productive are efecte economice

159




pozitive asupra dezvoltării economiei saufirmei;

- Dacă EDE<100%, îndatorarea externă areefecte negative (cu atât mai mari, cu cât

îndatorarea s-a realizat pentru satisfacereanevoilor de consum sau pentru echilibrareacontului curent al BPE) şi va rezolva undezechilibru momentan amânând, practic,nota de plată a economiei.

Efectele financiare ale datoriei externe rezidă în

continuarea unui efort valutar pe seama încasărilor dinexporturi de bunuri şi servicii, destinate restituirii

împrumutului. Principalii indicatori sunt :

- rata medie anuală a dobânzii ( Rd ):

100⋅⋅

=∑∑

neachitatecredite

Rd achitatecreditene Rd

(11.2. 6)

- volumul anual al dobânzii (VAD) (pentru împrumuturi nerambursate):

∑ ⋅= Rd neachitatecrediteVAD (11.2.7)

- tranşa anuală scadentă (TAS) pentru toate împrumuturile angajate:

∑= neachitate scadenterateTAS

(11.2. 8)- anuitatea sau serviciul datoriei externe

(SDE):SDE=VAD+TAS (11.2.9)

- greutatea specifică a serviciului datoriei externe în totalul intrărilor valutare dinexportul de mărfuri şi servicii (E(m+s)):

160




100)()(⋅

+=

+ sm E

SDE sm E

SDE g

(11.2. 10)Se apreciază drept prag critic valoarea de 15%:

dacă greutatea specifică depăşeşte pragul critic,povara îndatorării externe va afecta puterea decumpărare a exporturilor economiei.

Efortul de rambursare a datoriei externe de cătreţările în curs de dezvoltare se evidenţiază prinraportul dintre achitarea anuităţilor (∑SDE ) şi

suma noilor intrări de capital sub forma asistenţeipublice şi/sau private pentru dezvoltare (∑ APPD ),acest raport se numeşte “fluxul net de resurse(FNR)”:

∑∑

= APPD

SDE FNR (11.2.

11)

unde: ∑APPD = valoarea asistenţei tehniceprimite de ţara de analiză + volumulinvestiţiilor străine directe în economianaţională.

Dacă FNR este subunitar, apare o diferenţă întreasistenţa publică şi/sau privată pentru dezvoltare şianuităţi (SDE) care contribuie la dezvoltareaeconomiei în cazul ţărilor în curs de dezvoltare

puternic îndatorate; dacă raportul este supraunitar, în mod sistematic, are loc un transfer invers deresurse.

Indicele de vulnerabilitate financiară (IVF)se determină ca raportul dintre FNR şi rezerveleoficiale de valută (ROV), ale unei economii, numaiatunci când FNR<1 după relaţia:

100⋅=

ROV

FNR IVF (11.2.

12)

161




Vulnerabilitatea financiară a unei ţări este cu atâtmai mare cu cât valoarea FNR>1.

Întrebări de control:•Numiţi clasificările utilizate în statistica

datoriei externe.•Ce cuprinde conceptul de datorie

externă ?•Numiţi indicatorii statistici de analiză a

datoriei externe.•Analizaţi indicele datoriei externe.•Ce reprezintă gradul de îndatorare

externă?•Caracterizaţi indicatorii structurii

îndatorării externe.• Examinaţi indicatorii efectelor

economice şi financiare ale datoriei externe.• Din ce rezultă efectul economic al

datoriei externe.• Caracterizaţi principalii indicatori ai

efectelor finaciare.

162




CAPITOLUL

– XII–

SISTEMULCONTURILORNAŢIONALE

Obiectivele capitolului:• Precizarea aspectelor metodologice alesistemului onturilor naţionale.• Prezentarea arhitecturii generale aconturilor naţionale.• Analiza conturilor sectoarelor instituţionale

în Republica Moldova.• Metodologia utilizării SCN în analizelemacroeconomice.

Cuvinte-cheie:Sistemul conturilornaţionale /Contabilitatea naţională,unităţile economice,fluxurile economice,sistemul de conturi,utilizări,

resurse,circuitul economic,unitatea instituţională,societăţi şi cvasi-societăţi nefinanciare,sectorul “Instituţiifinanciare”,sectorul “Administraţia

publică” ,sectorul “Administraţiaprivată”,

sectorul “Gospodăriilepopulaţiei”,sectorul restul lumii,contul sintetic de bunuri(contul 0),contul de producţie(contul 1),

contul de exploatare(contul 2),contul de distribuireprimară aveniturilor(contul 3),contul de redistribuireprimară a veniturilor(contul 4),

contul de redistribuire aveniturilor în formănaturală (contul 5),

163




contul de utilizare avenitului disponibil

ajustat (contul 6),

contul de capital (contul7),

contul străinătatea saurestul lumii (contul 8).

164




Noţiuni generale. Precizărimetodologice şi definiţii alesistemului conturilor naţionale(SCN)

Contabilitatea naţională este un instrumentindispensabil în analiza şi previziunea fenomeneloreconomice. Ea îşi justifică existenţa prin intermediuleconomiei, mai concret prin macroeconomie,

întrucât măsoară tot ce este necesar la elaborareaipotezelor şi cuantificarea metodelor pe care sebazează economia în modelarea dezvoltării sale. Înmacroeconomie, măsura este rezultatul agregăriimultiplelor date elementare, agregarea bazându-sepe utilizarea diferitelor clasificări şi nomenclatoare.Aceste nomenclatoare sunt folosite, în special,pentru gruparea agenţilor economici şi a bunurilor(în fluxuri sau stocuri).

Modelele utilizate în analiza economică sebazează pe patru mari grupe de relaţii:

1) ecuaţii contabile (care fac legătura întrefluxuri şi bunuri economice);2) ecuaţii tehnice (pentru unităţi fizice);3) ecuaţii instituţionale (pentru anumiteconstrângeri legale sau contractuale);4) ecuaţii de comportament (care pun în

evidenţă legile propuse).Pentru punerea în practică a acestor ecuaţii,

economia are nevoie de un anumit cadru la scaranaţională, în care măsura elementelor estecongruentă cu ipotezele de lucru. Acest cadru a fostpus la punct progresiv de către economişti şiconstituie “contabilitatea naţională”.

Contabilitatea naţională are o importanţă

deosebită, deoarece:

165




1) este un excelent mijloc de informareasupra structurii şi evoluţiei economiei

unei ţări. Ea pune la dispoziţia publiculuiun cadru coerent, complet şi permanent,care permite accesul la principaliiindicatori macroconomici;2) este un instrument utilizat pentrupreviziune ecoomică şi pentru testareaanumitor măsuri de politicăeconomică (fiscalitate, paritate monetară,

subvenţii, investiţii etc.);3) este utilizată drept cadru generalpentru o mare parte a statisticii;4) este un instrument pedagogic importantpentru învăţarea macroeconomiei şicontribuie la realizarea unui limbaj comunutilizabil de către toţi participanţii ladezbaterile politice şi sociale;

5) comparaţiile internaţionale dintre ţări serealizează pe baza contabilităţii naţionale.

În cadrul Uniunii Europene, contabilitateanaţională este un mijloc de comparare aperformanţelor şi cadru al dezbaterilor de politicăeconomică.

Cadrul central al contabilităţii naţionale se referăla:

• Unităţile economice şi regruparea lorEconomia naţională este împărţită în două tipuri

de unităţi, fiecare răspunzând unor necesităţianalitice specifice:

- pentru descrierea fluxului de venituri şicheltuieli, a fluxului financiar şi a conturilorde patrimoniu, sistemul grupează agenţiieconomici în unităţi instituţionale şi în

sectoare pe baza funcţiilor,

166




comportamentului şi obiectivelor lorprincipale;

- pentru reprezentarea proceselor deproducţie şi, în acelaşi timp, pentru analizaintrări-ieşiri, sistemul conturilor naţionaleregrupează unităţile de activitate economicăla nivel local pe ramuri de activitate, pe bazatipului de activitate desfăşurată. Oriceactivitate este caracterizată de o intrare deproduse, un proces de producţie şi o ieşire

de produse.• Fluxurile şi stocurileÎn conturile naţionale, se înregistrează două mari

tipuri de informaţii: fluxuri şi stocuri. Fluxurile sereferă la acţiunile şi efectele evenimentelor care auloc în cursul unei perioade date, în timp ce stocurilereflectă o situaţie la un moment dat.

Un flux economic reflectă crearea,

transformarea, transferul sau dispariţia unei valorieconomice. El determină o variaţie a valorii activelor şipasivelor unei unităţi instituţionale. Se disting douătipuri de fluxuri economice: operaţiuni şi altemodificări de active.

Prin operaţiune se înţelege un flux economicrealizat în comun acord de către unităţileinstituţionale. Contabilitatea naţională clasifică

operaţiunile în patru categorii principale:- operaţiuni cu bunuri şi servicii (produse), care prezintă originea (producţiainternă sau importuri) şi utilizareaproduselor (consum intermediar, consumfinal, formare de capital sau exporturi);

- operaţiuni de repartiţie, care relevămodul în care valoarea adăugată brută

generată de producţie este distribuită întremuncă, capital şi administraţia publică, şi

167




detaliază procesul de redistribuire avenitului;

- operaţiuni financiare, care descriucrearea, circulaţia şi extindereainstrumentelor financiare;

- alte operaţiuni , care nu sunt incluse încele trei grupe menţionate şi care se referăla consumul de capital fix şi achiziţii, minuscedările de active nefinanciare neproductive.

În ansamblul său, SCN pune în evidenţă şi dăposibilitatea să se analizeze producţia, repartiţia,consumul şi acumularea de bunuri şi servicii caprocese ce au loc în cadrul şi între întreprinderi,instituţii, stat şi gospodării ale populaţiei, purtânddenumirea de “subiecţi economici”.

Subiecţii economici sunt legate între ele prinoperaţiile de vânzare, cumpărare, schimb de valorifinanciare etc., aspecte evidenţiate în conturi, carestau la baza determinării unor indicatori statistici.

SCN foloseşte tehnica contabilă şi anumeprincipiul dublei înregistrări. Fiecare cont din cadrulsistemului înregistrează, pe de o parte, resursele, iarpe de altă parte – folosirea acestora. Utilizareatehnicii contabile în SCN se efectuează pentrualcătuirea conturilor analitice, care exprimăactivitatea desfăşurată de agenţii economici în

cadrul ansamblului economic analizat.• Sistemul de conturi şi agregareUn cont în cadrul Contabilităţii naţionale permite

înregistrarea unui anumit fenomen economic, fie înutilizări şi în resurse, fie în variaţiile de active şipasive din timpul perioadei contabile, fie în stocurilede active şi pasive externe la începutul sau lasfârşitul acestei perioade.

Un cont are două părţi:

168




- partea dreaptă , numită “utilizări”,unde sunt înregistrate operaţiunile care au

ca efect reducerea valorii economice a uneiunităţi sau sector;

- partea stângă , numită “resurse”, încare se înregistrează operaţiunile care au caefect creşterea valorii economice a uneiunităţi sau a unui sector.

În cazul conturilor de acumulare, partea dreaptăse numeşte “variaţia activelor”, iar partea stângă –“variaţia pasivelor” şi a valorii nete.

Conturile de patrimoniu înregistrează în parteastângă activele, iar în partea dreaptă – pasivele şivaloarea netă (adică diferenţa dintre active şipasive). Din confruntarea a două conturi depatrimoniu succesive reiese variaţia pasivelor şi avalorii nete, precum şi variaţia activelor.

În orice economie bazată pe diviziunea muncii,Circuitul economic reprezintă un model adecvatprocesului economic la nivel macro. Privitor laoperaţiunile de schimb care compun acest proces,este esenţial să se cunoască:

1) între ce persoane (instituţii) au loc;2) ce rezultate se schimbă, respectiv cefuncţie economică îndeplinesc;3) ce cantităţi, respectiv ce rezultate, în

expresie valorică, se schimbă. În CM (calculelemacroeconomice) prezenarea tuturorsubiectelor economice (unităţi instituţionale)şi a tranzacţiilor realizate de acestea, într-oanumită perioadă, sunt elemente-cheie pentruefectuarea calculelor.

În contabilitatea naţională, tranzacţiile similarese reunesc într-un flux, iar subiectele economice,

între care au loc aceste tranzacţii, se reunesc însectoare.

169




Sectorul reprezintă regruparea unităţilorinstituţionale în ansamblu pe baza funcţiei lor

principale şi a surselor de finanţare.Unitatea instituţională (UI) este o unitateeconomică rezidentă (care are centru de interes,deci desfăşoară o activitate economică de cel puţinun an pe teritoriul respectiv), care are autonomie dedecizie în exercitarea funcţiei sale principale şi/saudispune de contabilitate completă (deţine atâtdocumentele contabile în care apar toate

operaţiunile economice şi financiare efectuate îndecursul perioadei, cât şi un bilanţ al activelor şipasivelor sale). Unităţile instituţionale-rezidente segrupează pe sectoare: societăţi şi cvasi-societăţinefinanciare, instituţii financiare, administraţiapublică, administraţia privată, gospodăriile populaţieişi sectorul “restul lumii”.

1. Sectorul societăţi şi cvasi-societăţi

nefinanciare înglobează unităţile instituţionalenefinanciare a căror funcţie o constituie producţia debunuri şi servicii nefinanciare destinate pieţei şi alecăror resurse principale provin din vânzarea producţieisau prestarea serviciilor. În acest sector, se includeactivitatea agenţilor economici autonomi şi asocietăţilor comerciale nefinanciare.

2. Sectorul “Instituţii financiare” cuprinde UIa căror funcţie principală constă în colectarea,transformarea şi redistribuirea disponibilităţilorfinanciare. Resursele principale ale acestor unităţisunt constituite din angajamentele contractate(depuneri, bonuri, obligaţiuni etc.) şi din dobânziprimite. La acest sector, se referă instituţiile decredit, întreprinderile de asigurări, bursele de valorişi alte instituţii financiare auxiliare.

3. Sectorul “Administraţia publică” cuprindeUI a căror funcţie principală este producereaserviciilor nedestinate pieţei pentru colectivitate şi

170




efectuarea operaţiilor de redistribuire a veniturilorstatului. Resursele lor provin din prelevări sau

vărsăminte obligatorii efectuate de unităţiaparţinând altor sectoare. Sursa de finanţare aunităţilor incluse în acest sector o constituie bugetulconsolidat şi fondurile extrabugetare.

4. Sectorul “Administraţia privată” –regrupează UI care produc, în principal, serviciinedestinate pieţei pentru gospodării cu titlul gratuitsau cvasi-gratuit şi ale căror resurse, în cea mai

mare parte, provin din contribuţiile voluntareefectuate de gospodării şi din veniturile dinproprietate. În acest sector, se includ: cultelereligioase, sindicatele, partidele, asociaţiile culturaleşi sportive, fundaţiile, alte organizaţii obşteşti.

5. Sectorul “Gospodăriile populaţiei”cuprinde indivizi sau grupuri de indivizi care

îndeplinesc, în acelaşi timp, funcţia de consumatori

şi, eventual, de întreprinzători. Resursele principaleale acestora provin din remuneraţia salarială,venituri din proprietate şi transferuri efectuate dincelelalte sectoare sau din încasările provenite dinvânzarea producţiei proprii.

6. Sectorul restul lumii (RL) reprezintă unsector ce nu este caracterizat printr-o funcţie şi niciprin anumite resurse principale. El grupează unităţinerezidente în măsura în care ele efectueazăoperaţii cu unităţile instituţionale rezidente.Conturile specifice acestui sector furnizează ovedere de ansamblu a relaţiilor economice careleagă o ţară cu restul lumii.

12.2. Arhitectura generală a

Conturilor Naţionale

171




Pentru a analiza aspectele esenţiale ale vieţiieconomice din societate, în statistica

macroeconomică, conform metodologiei SCN-1993,se alcătuiesc următoarele grupe de conturinaţionale:

Grupa (A). Conturi naţionale care stau la bazacalculării indicatorilor sintetici ai producţiei debunuri. În acest scop, se elaborează două conturi:

1) Contul sintetic de bunuri (contul 0);2) Contul de producţie (contul 1).

1. Contul sintetic de bunuri (contul 0) seelaborează la nivelul economiei naţionale dupăconceptul intern. În el, se evidenţiază, pe de o parte,dimensiunea şi provenienţa bunurilor materiale şiserviciilor pe sectoare şi activităţi economice, iar pede altă parte, utilizarea acestora în scopuriproductive, pentru consum şi dezvoltare, elementeevidenţiate, de asemenea, pe activităţi şi sectoare

economice.Contul 0. “Contul sintetic de bunuri” în preţuricurente

(mii lei)Resurse – R Utilizări – U

Producţia brută de bunuri şiservicii (în preţuri de bază) –PBImport de b+s – Im

Impozite de produs şi import– IPISubvenţii pe produs şiimport (-) – Sv

Consumul intermediar – CIConsumul final – CFFormarea brută de capitalfix – FBCF

Variaţia stocurilor – VSExport de b+s – E

Total R Total utilizări

Prin acest cont se sintetizează tranzacţiile cecaracterizează activitatea de producţie a subiectelorinterne. În contul de producţie, se înregistrează, înpartea stângă, valoarea producţiei pe sectoare şi înpartea dreaptă, CI pe sectoare şi VAB din fiecare

172




sector respectiv PIB pe economia naţională. Soldulcontului este VAB (la nivelul unui sector), respectiv

PIB (la nivelul economiei naţionale). Soldul contuluieste plasat în partea dreaptă şi aceasta seevidenţiază în contul următor (ca resursă).

Contul de producţie (contul 1)Resurse Utilizări

Valoarea producţiei (pesectoare economice) – PB

Consumul intermediar(pe sectoare economice)– CI

Impozite de producţie şiimport – IPISubvenţii pe producţie şiimport – Sv

VABpp pe sectoare sauPIBpp pe economianaţională

Relaţia de calcul al soldului:- la nivelul sectoarelor: VABpp=PB-CI- la nivelul economiei naţionale:PIBpp=PB-CI

Consumul intermediar CI este egal cu valoareabunurilor şi serviciilor utilizate ca intrări în cursulproducţiei, excluzând activele fixe, al căror consumeste înregistrat ca un consum de capital fix. Bunurileşi serviciile respective sunt fie transformate, fieconsumate în timpul procesului de producţie.

Grupa (B). Conturile naţionale care, princonţinutul lor, stau la baza calculării indicatorilor ce

permit analiza formării veniturilor, repartiţiei şiutilizării acestora. În acest scop, în SCN 93 sealcătuiesc:

- contul de exploatare sau de creare aveniturilor (contul 2);- contul de distribuire primară aveniturilor (contul 3);- contul de distribuire secundară a

veniturilor (contul 4);

173




- contul de redistribuire a veniturilor înformă naturală (contul 5);- contul de utilizare a veniturilordisponibil ajustat (contul 6).

Contul 2. “Contul de exploatare (sau decreare a veniturilor)” descrie modul de distribuirea valorii adăugate între diferiţi factori de producţie:

Resurse Utilizări

Vab(pp) pesectoare –

PIB(pp)

Remunerarea salariaţilor – RImpozit pe producţie şi import – IPI,

din care:- impozite pe produs – IP- alte impozite legate de producţieSubvenţii de exploatare – SE, din care:- subvenţii pe produs – Svp- alte subvenţii de exploatare – ASE

Sold Excedentul brut pe exploatare (venitmixt – EBE/VM)

EBE/VM(în preţuri curente (mii lei))=(PIBpp-R-IPI)+SE

EBE/VM reprezintă ceea ce rămâne în economiedin valoarea nou-creată în procesul de producţie,după remunerarea salariaţilor şi plata impozitelor peprodus şi import.

Contul 3. “Contul de distribuire primară aveniturilor”. La alcătuirea acestui cont, se trece dela calculul după conceptul “intern” la calculul dupăconceptul naţional.

Resurse UtilizăriEBE/VMRIPISE(-)Venituri din proprietate primite dela “Restul Lumii” (din străinătate)– VPPS

Veniturile dinproprietate transmise“Restului Lumii”(străinătăţii) – VPTS

Sold Venitul naţional brut -

VNBVNB=(EBE/VM+R+IPI-SE+VPPS)-

174




VPTS

Veniturile din proprietate cuprind veniturileprimite sau transmise străinătăţii, de unităţileinstituţionale cu dreptul de exploatare a activelorfinanciare, pământului şi altor active nefinanciareneproductive acordate acestora (bogăţiile subsolului,licenţe, dobânzi etc.)

Venitul naţional brut (VNB) reprezintă sumaveniturilor primare, obţinute de rezidenţii ţării date.

VNB diferă de PIB în valoarea soldului veniturilor dinproprietate: SVP=VPPS-VPTS(±).Din VNB, orice ţară efectuează o serie de plăţi

către alte ţări, plăţi care nu sunt legate de activitateade producţie, cum sunt: cotizaţiile la organismeleinternaţionale, la care este afiliată, asigurări sociale,daune, penalizări, ajutoare etc. Aceste plăţimicşorează VNB. Totodată, fiecare ţară poate încasa,

de la alte ţări, sume ce constituie: ajutoare, asigurărisociale, despăgubiri etc., încasări care măresc VN.VNB creat, corectat cu soldul încasărilor şi plăţilor înraport cu străinătatea şi care nu sunt asociate cuactivitatea productivă se exprimă prin venitul naţionaldisponibil – VNDb.

Contul 4. “Contul de distribuire primară aveniturilor”

Resurse UtilizăriVenitul naţional brut (înpreţuri curente) – VNB Transferuri curenteprimite din străinătate – TCPS

Transferuri curente transmisestrăinătăţii – TCTS

Sold Venit disponibil brut (înpreţuri curente) – VDB

VDB=VNB+TCPS-TCTS

175




Venitul disponibil brut – VDB – reprezintăpartea din valoarea creată, de care dispune naţiunea

pentru consumul final şi economii. Transferul reia operaţia în cazul când o UIefectuează, în calitatea ei de producător: bunuri,servicii sau active (financiare sau nefinanciare)pentru altă unitate, fără a primi, de la ultima, dreptrecompensă bunuri, servicii sau active.

În SCN, se deosebesc: transferuri curente,capitale, transferuri sociale în natură.

Transferurile curente cuprind impozitelecurente pe venit şi patrimoniu, vărsăminte pentruasigurarea socială, vărsăminte voluntare şi cadouricu caracter necapital, amenzi.

Contul 5. “Contul de redistribuire aveniturilor în formă naturală”.

Resurse UtilizăriVDB – venitul disponibilbrut Transferuri sociale înnatură primite – TSNP

Transferuri sociale în naturătransmise – TSNT

Sold=VDAB Venitul disponibil ajustat brutVDAB=VDB+(TSNP-TSNT)

Veniturile societăţii se redistribuie nu numaiprin intermediul transferurilor în bani, dar şi al

transferurilor sub formă naturală, deci gratuit prinprestarea serviciilor şi bunurilor cu caracter socio-cultural (de exemplu: atribuirea gratuită invalizilor amedicamentelor, mijloacelor de transport, căru-cioarelor pentru invalizi şi altele). Acest tip detransferuri sociale în natură revin sectorului“gospodăriilor casnice” de la sectorul “administraţiepublică” şi sectorul organizaţiilor necomerciale care

deservesc gospodăriile casnice.VDAB este indicatorul macroeconomic, carereflectă valoarea creată, corectată cu soldul TS în

176




natură, care se utilizează pentru consumul final alţării.

Contul 6. “Contul de utilizare a venituluidisponibil ajustat”Resurse – R Utilizări – U

Venitul disponibil ajustatbrut – VDAB

Consumul final efectiv – CF,din care:- consumul final al

gospodăriilor casnice(private) – CPv

- Consumul final aladministraţiei publice – CPb

Sold: EB – economiilebrute naţionale

EB=VDAB-CF

Consumul final (CF) – reprezintă sumaconsumului final al gospodăriilor casnice (private), aconsumului final al administraţiei publice şi a

consumului final al administraţiei private(CF=Cpv+Cpb+Cap).Economiile brute (EB) măsoară partea din

venitul disponibil ajustat, rămasă în societate dupăCF (care nu este alocată operaţiunilor de consumfinal), care este factorul principal al acumulăriifăcute în societate, element care sporeşte avuţianaţională acumulată de ţara dată.

Economiile brute naţionale reprezintă sumaprincipală de finanţare a cheltuielilor capitale, decipentru investiţii în capital fix, alimentate şi cutransferurile de capital – TC.

Transferurile de capital constituie operaţiunicu caracter unic şi considerabile după valoare,legate de procurarea sau ieşirea activelorparticipanţilor la aceste operaţiuni. Ele includ:

sursele financiare din bugetul de stat pentruinvestiţii capitale, transmiterea fondurilor respective

177




în capitalul statutar în procesul privatizării, impozitepe capital, subvenţii pentru investiţii şi altele.

Contul 7 “Contul de capital”Modificări în pasive şicapital propriu

Modificări în active

Economii brute – EB Transferuri de capitalprimite din străinătate – TCPS Transferuri de capitaltransmise străinătăţii –

TCTS

FBCFVSAchiziţii nete de activeneproductive nefinanciare(ANANN) (-)

Sold=Capacitatea (+) sau necesarul (-) de finanţare=C(N)FinC(N)Fin=EB+(TCPS-TCTS)-(FBCF+VS-ANANN)

FBCF exprimă valoarea bunurilor durabiledobândite de unităţile rezidente şi instalate,valoarea clădirilor şi construcţiilor construite şi date

în folosinţă, a mijloacelor de transport şi altor tipuride fonduri fixe.VS indică diferenţa dintre stocul la sfârşitul

perioadei considerate şi cel iniţial, al materiei prime,materialelor, combustibilului, instrumentelor,producţiei nefinisate şi producţiei finite, însănerealizate.

Contul 7. “Contul de capital” exprimă, pe

ansamblul ţării, modificările intervenite în nivelul şistructura creanţelor şi angajamentelor financiare aleţării.

Contul 8. “Contul străinătatea sau restullumii” arată tranzacţiile subiecţilor economiciinterni cu alte ţări. În partea dreaptă, se

înregistrează plăţile făcute către străinătate, iar înpartea stângă veniturile încasate din străinătate.

Contul 8. “Contul restul lumii”Resurse Utilizări

Vânzări de bunuri şi Cumpărări de bunuri şi

178




Resurse Utilizăriservicii (export)

Venituri din activitateaeconomică şi dinpatrimoniu încasate dinstrăinătate Transferuri curente primitedin străinătate Transferuri de capital încasate din străinătateModificarea

angajamentelor

servicii (import)

Venituri din activitateaeconomică şi din patrimoniuplătite străinătăţii Transferuri curente cătrestrăinătate Transferuri de capital cătrestrăinătateModificarea creanţelor

Contul 8 este echilibrat şinu conţine sold

Contul sintetic 8 se defalcă pe patru subconturi,astfel:

1. Subcontul extern de bunuri şi servicii evidenţiază importul şi exportul. Soldul

contului reflectă soldul balanţei de plăţiexterne (BPE) de bunuri (balanţa comercială)şi servicii (balanţa serviciilor) =SBC+SBS.

2. Subcontul extern al veniturilor factorilor şi al transferurilor curente. Soldul acestuisubcont este soldul balanţei veniturilor (BV) şitransferurilor curente (STC) din contul curental BPE, =SBV+STC.

3. Subcontul de capital relevă influenţatransferurilor de capital din/către străinătate şieste egal cu soldul contului de capital dincontul de capital şi financiar al BPE.

4. Subcontul financiar exprimă modificărileintervenite în nivelul şi structura creanţelor şiangajamentelor ţării faţă de străinătate şi esteegal cu soldul contului financiar din BPE.

179




12.3. Realizarea conturilorsectoarelor instituţionale înRepublica Moldova.

În Republica Moldova, calcularea conturilornaţionale s-a introdus în anul 1993 în bazametodologiei ONU – SCN 1993, care se utilizează decătre statele membre şi organizaţiile internaţionale.SCN 1993 creează cadrul general în care tranzacţiiledintre diferiţi agenţi din economie se grupează şianalizează în mod unitar.

O altă caracteristică esenţială a SCN 1993 estecea a armonizării, astfel, operaţiunile şi conturilesale sunt în concordanţă cu balanţa de plăţi externe,statistica bugetară a statului, statistica monetară şibancară (statistici realizate de FMI), cu ClasificareaInternaţională Standard al activităţilor economice aleONU, cu metodologiile în domeniul forţei de muncă

elaborate de Biroul Internaţional al Muncii.În cadrul SCN 1993, Biroul Naţional de Statistică

al Republicii Moldova calculează cele opt conturidescrise în subcapitolul 12.2. şi sectoareleeconomice prezentate în subcapitolul 12.1.

Având în vedere procesul de integrare a RepubliciiMoldova în Uniunea Europeană, va fi necesarăintroducerea, în practica statisticii oficiale a ţării, a

Sistemului european de conturi naţionale şi regionale(SEC 1995). Acesta este perfect coerent cu versiunearevizuită a SCN 1993, iar datele obţinute în cadrulacestui sistem au numeroase aplicaţii specifice foarteimportante, care privesc:

a) urmărirea şi orientarea politicii monetare europene: criteriile deconvergenţă fixate, pentru punerea în practică

a ultimei faze a Uniunii Monetare Europene,sunt definite pe baza agregatelor

180




contabilităţilor naţionale (deficit public,datorie publică şi PIB);

b) acordarea de subvenţii regiunilor UniuniiEuropene prin intermediul fondurilorstructurale ale căror cheltuieli se bazează, înparte, pe datele conturilor regionalizate aleconturilor naţionale;

c) calculul resurselor proprii ale UniuniiEuropene, care depind de datele din conturilenaţionale în trei moduri:

- totalul resurselor Uniunii Europene estedeterminat ca procent din produsele naţionalebrute (PNB) ale statelor membre;

- contribuţia fiecărui stat membru la a treiaresursă proprie a Uniunii Europene (numită

TVA) este foarte mult influenţată decontabilitatea naţională, deoarece este fixatăpe baza unei taxe medii, se calculeazăpornind de la datele conturilor naţionale;

- contribuţia relativă a fiecărui stat membru la apatra resursă proprie a Uniunii Europene estebazată pe produsul naţional brut propriu.

Între SEC 95 şi SCN 93 există câteva diferenţe,care se referă la faptul că:

a) prezentarea nu este identică- SEC 95 consacră capitole distincte pentru

operaţiunile de produse, de repartiţie şipentru operaţiile financiare, în timp ce SCN 93descrie operaţii în şapte capitole, caretratează conturi diferite (de exemplu, contulde producţie, contul de distribuire primară avenitului, contul de capital şi contul restuluilumii);

- pentru descrierea unui concept, SEC-95

prezintă, mai întâi, definiţia sa şi apoienumeră elementele pe care le include şi

181




elementele pe care le exclude. SCN 93 descrieconceptele în termeni generali, explicând apoi

logica ce susţine convenţiile adoptate;- SEC 95 conţine, de asemenea, capitole

consacrate, în mod special, conturilorregionale şi trimestriale;

- SCN 93 conţine un capitol al conturilor satelit.b) în multe cazuri, conceptele din SEC 95 sunt

mai precise decât cele din SCN 93. Deexemplu:

- SCN 93 nu dă definiţii foarte precise pentrunoţiunile “de piaţă”, “consumul final propriu” şi“alte non-piaţă”, la care recurge pentruclasarea unităţilor instituţionale în unităţi cuactivitate economică (UAE) locale şi producţiilelor. Aceasta înseamnă că evaluarea producţieişi clasificarea sectoarelor nu sunt, din acestpunct de vedere, tratate suficient de detaliat.

Astfel, SEC 95 aduce numeroase explicaţiisuplimentare şi adaugă, pentru câteva cazurispecifice, criteriul, conform căruia vânzărileunui producător pe piaţă trebuie să acopere celpuţin 50% din costul său de producţie;

- SEC 95 pleacă de la principiul, conform căruiamai multe tipuri de producţii de bunuriobţinute de către populaţie (de exemplu,

confecţii şi mobilă) nu sunt semnificative înstatele membre ale Uniunii Europene şi, deci,nu trebuie să fie înregistrate în contabilitateanaţională;

- SEC 95 face referire explicită la dispoziţiilenaţionale specifice Uniunii Europene, deexemplu, Sistemul Intrastat pentru înregistrareafluxurilor de bunuri intracomunitare şi contri-

buţiilor statelor membre la Uniunea Europeană;- SEC 95 recurge la clasificări statistice ale

Uniunii Europene, de exemplu, clasificarea

182




produselor şi a serviciilor (CPA) pentruproduse şi NACE Rev.1. ramurile de activitate

(ele sunt, în acelaşi timp, armonizate cunomenclatoarele corespunzătoare NaţiunilorUnite);

- SEC 95 conţine o clasificare specifică pentrutoate operaţiile cu exteriorul, prin care se facedistincţie între cele care au loc între rezidenţiiUniunii Europene şi cele cu rezidenţii din ţăriterţe.

12.4. Utilizarea SCN în analizelemacroeconomice.

Informaţiile statistice cuprinse în SCN, pe larg, seutilizează în analiza la macronivel al fiecărei ţări, înmodul următor:

1. Informaţiile sintetice cuprinse în contul“Producţie”, întocmit pentru sectoareleinstituţionale, stau la baza analizei contribuţieisectoarelor la formarea produsului intern brut, amăsurării eficienţei cu care au fost folosiţi factorii deproducţie şi caracterizării structurii producţiei brute.Valoarea adăugată – indicator care exprimăproducţia finală pe sectoare instituţionale, este o

mărime pe baza căreia se determină şi se analizeazăalţi indicatori fundamentali pentru judecareaactivităţii economice, printre care un loc central îlocupă excedentul de exploatare.

2. Evidenţiind valoric producţia finală de bunurimateriale şi servicii produse de agenţii economiciinterni, în perioada pentru care se face calculul,produsul intern brut este apreciat ca un agregatmacroeconomic fundamental calculat în SCN. Pebaza lui, se apreciază rezultatele politicii în domeniul

183




dezvoltării economice, se caracterizează - înstatisticile naţionale şi internaţionale - nivelul

dezvoltării economice, se analizează structurabunurilor şi serviciilor în funcţie de utilizarea lorpentru consumul final, pentru formarea brută acapitalului şi pentru export, se apreciază nivelul detrai al populaţiei şi se analizează folosireapotenţialului productiv al economiei naţionale.

Măsurarea şi aprecierea acestor elemente, pebaza produsului intern brut, trebuie să ţină seama şi

de evoluţia preţurilor bunurilor şi serviciilor carealcătuiesc conţinutul acestui indicator.3. În legătură cu folosirea produsului intern sau a

produsului naţional pe locuitor pentru apreciereanivelului de trai al populaţiei, subliniem necesitateafolosirii acestui indicator cu multă precauţie, întrucât

în mod automat o creştere a producţiei de bunuri şiservicii pe locuitor nu duce la o ridicare a nivelului

de trai. Pentru aprecierea corectă a bunăstăriipopulaţiei, pe lângă produsul intern sau naţional pelocuitor - care permite o apreciere de ansamblu -este necesar să se utilizeze în analiză şi informaţiireferitoare la repartiţia bunurilor şi serviciilor.

4. Circuitul veniturilor, generat de producerea şifolosirea bunurilor şi serviciilor în economie, sereflectă în SNC prin intermediul mai multor conturi.Prin repartizarea veniturilor produse, distribuite încele două faze ale repartiţiei şi utilizate pentruconsum, pentru plăţi obligatorii şi benevole şi pentrueconomii se ajunge la unele valori de echilibrare aconturilor, exprimate sub formă de solduri, care au omare putere informaţională privind circuitulveniturilor în economie.

5. Informaţiile privind repartiţia primară aveniturilor stau la baza analizei modului în carevaloarea adăugată este distribuită factorului muncă

184




şi capital şi, dacă este cazul, de la şi către restullumii (străinătatea).

6. Conturile care pun în evidenţă creareaveniturilor reflectă tranzacţiile ce sunt în legăturădirectă cu procesul producţiei. Informaţiile din acesteconturi permit măsurarea excedentului deexploatare realizat de sectoarele şi ramurileproducătoare pentru piaţă. Excedentul deexploatare exprimă suma totală rezultată dinactivitatea direct productivă şi care asigură atât

compensarea capitalului propriu şi atras, cât şi plataimpozitelor curente pe venit. Pe baza acestuiindicator - excedentul de exploatare – se măsoarăşi analizează, de regulă, rentabilitatea şiprofitabilitatea activităţii economice.

7. Distribuirea veniturilor se remarcă prinindicatorul venit primar sau venit naţional (brut saunet), care exprimă totalitatea veniturilor primare ale

subiectelor economice naţionale. Contul “repartiţiaprimară a veniturilor” evidenţiind componenteleveniturilor factorilor de producţie - venituri dinmuncă angajată, venituri din patrimoniu, excedentde exploatare, impozite nete pe produse - oferăample posibilităţi de analiză a dimensiunii şistructurii acestor venituri. Analiza posibilităţilor deconsum şi de economisire de care dispune economia

naţională se bazează pe informaţiile referitoare lavenitul disponibil (brut şi net) al societăţii.Informaţiile furnizate de contul “redistribuireavenitului” stau la baza analizei structurii venituluidisponibil, a politicii în domeniul fiscalităţii, asistenţeişi protecţiei sociale. Pentru a caracteriza folosireavenitului disponibil, în interiorul ţării, acest indicatorse evidenţiază pe sectoare care au consum final

(gospodăriile populaţiei şi statul) şi peansamblul economiei naţionale, prin intermediulagregatelor consum final şi economii. În acest fel,

185




se oferă posibilitatea cunoaşterii unor aspectemacroeconomice esenţiale privind dimensiunea şi

structura consumului final după natura bunurilorfolosite şi după modul de acoperire a cheltuielilorpentru acest consum.

8. Pe baza componentelor venitului disponibil sedetermină rata consumului final şi rataeconomisirii, indicatori derivaţi folosiţi în analizamacroeconomică.

9.Posibilităţile de capitalizare a economiei

naţionale se analizează conform informaţiilor privindeconomiile. Mărimea economiilor, împreună cutransferurile de patrimoniu din străinătate, esteevidenţiată în contul “capital”. Informaţiile cuprinse

în acest cont servesc drept reper la măsurea şianaliza dimensiunii şi structurii capitalizării.

10.Calculul şi analiza agregatelormacroeconomice de rezultate se bazează pe

informaţiile privind activitatea economică a agenţiloreconomici naţionali, şi externi, ceea ce presupunecunoaşterea tranzacţiilor cu străinătatea.Aceste tranzacţii, evidenţiate în contul“străinătatea”, reflectă exportul şi importul debunuri materiale şi servicii, veniturile factorilor din şicătre exterior, transferurile din şi către străinătate şimodificarea creanţelor şi angajamentelor financiare.

Sintetizând toate tranzacţiile cu străinătatea, seasigură informaţii privind fluxurile de bunurimateriale, de servicii, de venituri din activitateaeconomică din şi către străinătate, utilefundamentării politicii valutare a statului.

11. Persistenţa depăşirii exportului de cătreimport poate duce la o penurie de surse valutare deplată, iar afluenţa de bani speculativi din exterior

poate afecta stabilitatea monetară internă. Privite,deci, din punctul de vedere al politicii valutare,

186




informaţiile furnizate de contul "străinătate" suntinsuficiente, ceea ce face necesară alcătuirea

balanţei de plăţi formate din balanţacomercială, balanţa serviciilor şi balanţamişcării capitalului.

12.Un obiectiv principal, urmărit în efectuareacalculelor macroeconomice, îl constituiecaracterizarea stabilităţii dezvoltării economice.Informaţii utile, în acest sens, se obţin, la nivelmacroeconomic, prim măsurarea modificării

preţurilor şi a gradului de ocupare a forţei de muncă.13. Măsurarea rezultatelor activităţii obţinute într-un sector instituţional sau în întreaga economiese poate realiza numai prin intermediul indicatorilor

în expresie bănească, deci calculaţi cu ajutorulpreţurilor.

Evoluţia preţurilor poate influenţa semnificativconcluziile desprinse din analiza indicatorilor

nominali - atât în cazul indicatorilor de nivel şistructură, cât şi, mai ales, a celor care exprimăevoluţia în timp şi spaţiu. În aceste condiţii, toţiindicatorii calculaţi pe baza componentelor ceexprimă producerea şi utilizarea bunurilor, precum şiveniturile generate şi utilizate de aceste procese, sedetermină ca indicatori nominali (exprimaţi înpreţuri curente) şi indicatori reali, exprimaţi înpreţuri constante. Trecerea de la indicatorii nominalila cei reali se face cu ajutorul indicilor de preţuri,prin deflaţionarea sau inflaţionarea indicatorilornominali. Deflaţionarea presupune împărţireaindicatorului nominal la indicele preţurilor.

14. Determinarea mai multor indici de preţuri -indicele preţurilor de consum, deflatorul PIB, indiciipreţurilor producţiei ramurilor, indicii preţurilorproduselor exportate, importate etc. - este impusă,

în principal, de necesitatea deflaţionării indicatorilor,de calculul puterii de cumpărare a veniturilor, de

187




măsurarea nivelului inflaţiei. Indicii de preţuriservesc la cunoaşterea nivelului real al unui indicator

macroeconomic. Determinarea acestor indici ridică oserie de probleme metodologice care sunt cu atâtmai complexe, cu cât indicatorul care urmează să fiedeflaţionat are o sferă de cuprindere mai largă.Aceasta se referă atât la tipul indicelui care trebuiefolosit, cât şi la eşantionul de bunuri şi servicii pebaza căruia se măsoară mişcarea preţurilor.

În deflaţionarea indicatorilor sintetici de

rezultate, de cele mai multe ori se recurge ladeflaţionarea PIB şi la indicele preţurilor de consum(IPC).

Întrebări de control• Ce reprezintă sistemul conturilor naţionale al

unei ţări?• Care sunt principalele conturi ce alcătuiesc

SCN?• Care este conţinutul contului sintetic de bunuri

(contul 0)?

• Care este conţinutul contului de producţie(contul 1)?

• Care este conţinutul contului de exploatare

(contul 2) ?• Care este conţinutul contului de distribuire

primară a veniturilor(contul 3) ?

• Care este conţinutul contului de redistribuireprimară a veniturilor (contul 4) ?

• Care este conţinutul contului de redistribuirea veniturilor în formă naturală (contul 5) ?

• Care este conţinutul contului de utilizare avenitului disponibil ajustat (contul 6) ?

188




• Care este conţinutul contului de capital(contul 7) ?

• Care este conţinutul contului străinătateasau restul lumii (contul 8) ?

• Analizaţi evoluţia implementării SCN în R.Moldova?

• Cum se utilizează în analiza la macronivelinformaţiile statistice cuprinse în SCN ?

189




CAPITOLUL

– XIII–

INDICATORIISTATISTICI

CE CARACTERIZEAZĂCREŞTEREAECONOMIEI

NAŢIONALEObiectivele capitolului:

• Caracterizarea principalelor agregatemacroeconomice de rezultate

• Calcularea ritmului creşterii economice• Metode de calculare a agregatelor

macroeconomiceCuvinte-cheie :

producţia finală,producţia brută,consumul intermediar,produsul intern brut,metoda I – pe categoriide resurse,

metoda II – pe categoriide utilizări,metoda III – metodaveniturilor,produsul naţional brut,venitul naţional brut,venitul disponibil ajustatbrut al societăţii,

preţurile pieţei,preţurile comparabile(constante),

rata anuală de creştereeconomică,rata medie anuală decreştere economică,indicatorii relativicalculaţi pe baza

agregatelormacroeconomice,productivitatea muncii în economie,rata investiţiilor brute,necesarul de capital fix,rata consumului final alsocietăţii,

rata consumului privatal ţării,

190




rata consumului publical ţării,

191




13.1. Principalele agregatemacroeconomice de rezultate:produsul intern brut (PIB),produsul naţional brut (PNB),venitul naţional (VN), venitulnaţional brut (VNB)

Calculele şi analizele macroeconomice privindstarea economiei naţionale necesită informaţii

statistice sintetice, referitoare la activitateaeconomică desfăşurată de agenţii economici. Într-oformă agregată, aceste informaţii sunt furnizate deSCN (sistemul conturilor naţionale), prin intermediulagregatelor macroeconomice (AM).

AM sunt mărimi sintetice care măsoarărezultatele întregii activităţi economice şi care au caefect producerea de bunuri şi servicii. AM de

rezultate evidenţiază producţia finală (PF), carereprezintă producţia brută (PB) – valoarea bunurilorşi serviciilor produse într-o perioadă şi consumate înaceeaşi perioadă, pentru a produce noi produse;acest consum se numeşte consumul intermediar(CI). În consecinţă, agregatele macroeconomice derezultate sunt de forma producţiei finale:

PF=PB-CI

(13.1.1)Rezultatele economice se măsoară prinintermediul unor indicatori sintetici semnificativipentru aprecierea dezvoltării economice a unei ţări,o importanţă deosebită având-o PIB, PNB şi VN,VNB, în termeni reali, atât per total, cât şi pelocuitor.

PIB – principalul agregat din SCN sedefineşte ca producţie finală brută realizată îndecursul perioadei de calcul de către subiecţiieconomici, ce-şi desfăşoară activitatea în interiorul

192




ţării (unităţi rezidente), indiferent dacă factorii deproducţie (muncă, proprietate, capital) sunt furnizaţi

de rezidenţi sau de străini. PIB se calculează prin treimetode diferite, pe baza a trei abordări distinctecare conduc la evaluări identice.

Metoda I – pe categorii de resurse:PIBpp=VAB+IP+TV-SP (13.1.2)

unde: VAB indică valoarea adăugată brutăcreată în toate activităţile economice sau

în sectoarele economice;

IP – impozite pe produs, inclusiv TVA; TV – taxe vamale;SP – subvenţii pe produs şi import;PIBpp – produsul intern brut în preţurilepieţei.

La nivelul ansamblului de activităţi economiceale ţării, în funcţie de datele iniţiale:

PIBpp=∑VAB(a.e.)-∑CI(a.e.)(13.1.3)PIB astfel calculat este mai potrivit pentru analize

privind utilizarea producţiei finale.

Metoda II – pe categorii de utilizări:PIBpp=CF+FBCF+VS±Export net

(13.1.4)unde: CF reprezintă consumul final al

societăţii=CP+CG;CP – consumul privat al gospodăriilor;CG – consumul guvernamental (consumulpublic);FBCF – formarea brută de capital fix;VS – variaţia stocurilor sau bunurilor, alteledecât cele de capital fix;

Export net = E(m+s)-Import(m+s) (±).

Metoda III – metoda veniturilor:

193




PIBpp=R+EBE/VM+IPRI-SE (13.1.5)unde: R exprimă remunerarea salariaţilor din

economia naţională;EBE/VM – excedentul brut de exploataresau venitul mixt;IPRI – impozitele pe producţie şi importuri;SE – subvenţiile de exploatare pe produs şiimport.

Excedentul brut de exploatare reprezintă soldulcontului de exploatare din SCN care arată

partea rămasă din valoarea nou-creată înprocesul de producţie, într-o ţară, dupăremunerarea salariaţilor şi plata impozitelorlegate de producţie.

Produsul naţional brut (PNB) se calculeazăprin corectarea PIB-ului cu soldul veniturilorfactorilor de producţie în raport cu străinătatea –

SVFS, venituri concretizate în venituri din muncă(salarii), din investiţii (dividende) şi din proprietate(dobânzi).

PNB(p.c.)=PIB+VFIS-VFPS=PIB±SVFS(13.1.6)

unde: VFIS indică veniturile factorilor deproducţie naţionali încasate dinstrăinătate;VFPS – veniturile factorilor de producţiestrăini încasate din ţara de analiză.

Diferenţa dintre cele două agregate esteurmătoarea:

- PIB măsoară producţia realizată deunităţile de producţie rezidente; în timp ce- PNB măsoară producţia realizată defactorii de producţie (muncă, proprietate,capital) furnizaţi de rezidenţi.

194




În funcţie de semnul SVFS, PNB poate fi maimare sau mai mic, comparativ cu PIB. În Republica

Moldova, în anul 2002, PNB era mai mic decât PIB cu4,8%, ceea ce este caracteristic ţărilor în curs dedezvoltare, în care investiţiile străine deţin opondere importantă.

Venitul naţional brut (VNB) reprezintă sumaveniturilor primare, obţinute de rezidenţii ţării date şidiferă de PIB în valoarea soldului veniturilor dinproprietate (SVP).

VNB(p.c.)=EBE/VM+R+IPRI-SE+VPPS-VPTS==EBE+R+IPRI-SE±SVP (13.1.7)unde: VPPS exprimă veniturile din proprietate

primite din străinătate (RL);VPTS – venituri de proprietate transmisestrăinătăţii.

Venituri de proprietate – veniturile primite sau

transmise străinătăţii de unităţile instituţionale cudreptul de exploatare a activelor financiare,pământului şi altor active nefinanciare neproductive(bogăţiile subsolului, dobânzi, licenţe etc.).

Din VNB, orice ţară efectuează o serie de plăţicătre alte ţări, plăţi care nu sunt legate de activitateade producţie, cum sunt: cotizaţiile la organismeleinternaţionale, asigurările sociale, ajutoarele,penalizările, daunele etc. Aceste plăţi micşoreazăVNB. Totodată, fiecare ţară poate încasa de la alteţări sume, care reprezintă: ajutoare, asigurări sociale,despăgubiri etc., încasări care măresc VNB. VNBcreat, corectat cu soldul încasărilor şi plăţilor în raportcu străinătatea, se exprimă prin VND brut (sau VDB):

VDB(p.c.)=VNB+TCPS-TCTS=VNB±STCS(13.1.8)unde: TCPS indică transferuri curente primite

din străinătate; TCTS – transferuri curente transmisestrăinătăţii;

195




STCS – soldul transferurilor curente înraport cu străinătatea.

Venitul disponibil brut – VDB, reprezintă parteadin valoarea creată de care dispune naţiunea pentruconsumul final.

Veniturile societăţii se redistribuie nu numai cuajutorul transferurilor în bani, dar şi transferurilorsub formă naturală sau gratuit prin acordareaserviciilor şi bunurilor cu caracter social şi cultural

(de exemplu, prestarea gratuită invalizilor amedicamentelor, mijloacelor de transport etc.).Acest tip de transferuri sociale în natură le primeştesectorul “Gospodăriilor casnice” de la sectorul“Administraţia publică” şi sectorul organizaţiilornecomerciale, care deservesc gospodăriile casnice.VDB corectat cu soldul transferurilor sociale înnatură reprezintă venitul disponibil ajustat brut

al societăţii (VDAB):VDAB(p.c.) =VDB+TSNP-TSNT=VDB±STSNS(13.1.9)

unde: TSNP reprezintă transferurile sociale înnatură primite din străinătate;

TSNT – transferuri sociale transmisestrăinătăţii;STSNS – soldul social în raport custrăinătatea.VDAB este indicatorul macroeconomic carereflectă valoarea creată, corectată cusoldul transferurilor sociale în natură, carese va utiliza pentru consumul final al ţării.

În analiza efectuată de organismeleinternaţionale, în ceea ce priveşte comparaţiileinternaţionale ale ţărilor dezvoltate din punct devedere economic, se utilizează indicatorul

196




reprezentativ PNB, iar pentru ţările în curs dedezvoltare – PIB.

Preţurile curente – sunt preţurile anuluirespectiv.Preţurile comparabile (constante) – sunt

preţurile unui singur an pentru întreaga serie dedate (preţurile de bază ale anului de bază).

Indicatorii economici exprimaţi în preţuri curentesunt indicatori nominali, iar cei exprimaţi înpreţuri comparabile sunt indicatori reali.

13.2. Calcularea ritmului creşteriieconomice

În analizele macroeconomice, evoluţia în timp aagregatelor macroeconomice de rezultate seexprimă nu numai în preţurile curente ale fiecărei

perioade, ci şi în preţurile comparabile sauconstante. În acest caz, agregatul macroeconomicde rezultate exprimă mărimea valorică reală,obţinută prin eliminarea din mărimea exprimată înpreţuri curente a influenţei modificării preţurilor îndecursul perioadei de calcul.

13.2.1. Rata anuală de creştere

economicăPentru perioade anuale, indicatorul caresintetizează cel mai bine evoluţia, sensul şiamplitudinea dezvoltării, precum şi impactulrestructurării la fiecare trecere de la o perioadă laalta, este rata anuală a creşterii economicereflectate, în principal, în ritmul de creştere a PIB-ului (real) şi a elementelor sale componente.

Evoluţia reală presupune recalcularea în preţuricomparabile ale perioadei de bază a PIB-ului şicomponentelor sale din perioada curentă printr-una

197




din metodele prezentate în continuare (în subcapitolul13.3.), calcul care, în forma sa generală, se prezintă

astfel:

)(

..1

.).(1coeficient ca DPIB

cur pr PIB PIB comp pret =

(13.2.10)Ca urmare, evoluţia reală a PIB-ului se determină

după relaţiile:

100)(

.).(0

).(1⋅=

comp pret

comp pret

PIB

PIBr IdPIB (%)

(13.2. 11))(;100)()( %

−+−= r IdPIBr RPIB

(13.2.12)Deoarece preţurile comparabile sunt preţurile

perioadei de bază, PIB0(pr.comp.)=PIB0(pr.cur.).Deflatorul PIB-ului (DPIB) este cea mai

generală măsură a modificării nivelului preţurilor,

luându-se în considerare nu numai schimbările depreţuri la bunurile şi serviciile ce intră în consumulpopulaţiei (ca IPC), ci şi pe acelea înregistrate lacheltuielile de investiţii, guvernamentale, export şiimport.

Deflatorul PIB-ului se calculează dupăurmătoarea relaţie:

100.).)(1(

.).)(1(

⋅= comp pr

cur pr

PIB

PIB

DPIB (13.2.13)

şi reprezintă, de fapt, un indice de preţuri de timpPaache cu ponderi din perioada curentă.

1001

1100

1

0/1

.).(1

.).(1⋅

⋅

=⋅=

∑ γ ip

PIB

PIB DPIB

comp pr

cur pr

(13.2.14)

198




13.2.2. Rata medie anuală de creştereeconomică

Dinamica rezultatelor macroeconomice seanalizează nu numai pe un an, dar şi pe o perioadăsuficient de lungă pentru a se delimita expansiuneaconjucturală pe termen scurt din cadrul ciclului deafaceri, de creşterea economică propriu-zisă, ce semanifestă ca tendinţă dominantă în cadrul uneiperioade mai mari de timp (5, 10, 15 ani). În aceastăsituaţie, se analizează serii cronologice de indici

sintetici (anuale de evoluţie a PIB-ului real).Ritmul şi indicele mediu de creştere aagregatelor macroeconomice pe perioade mari detimp (5, 10, 15 ani) se calculează ca mediageometrică, după formula:

100)...()( 321 ⋅⋅⋅⋅⋅= nnT T T T r PIB Id

(13.2. 15)unde: T1, T2, T3, …, Tn sunt indici de dinamică

individuali în lanţ exprimaţi în coeficienţi;n – numărul de ani.

Şi atunci rata medie de creştere economică va fi:100)()( −= r PIB Id r PIB R

(13.2.16)Pentru extragerea rădăcinii de gradul “n”, se

recurge la logaritmare, folosind microcalculatorul

sau tabelele speciale (ale lui Airapetov).

13.3. Metode de calculare a PIB-ului în preţuri comparabile (dedeflaţionare a PIB-ului)

Pentru calcularea produsului intern brut (PIB-ului) în preţuri comparabile (sau în scopul deflaţionării PIB-ului), se utilizează metoda componentelor, prin

199




raportarea fiecărui element al PIB-ului la indici depreţuri corespunzători sferei de cuprindere a fiecărei

componente. Aceste calcule se efectuează în funcţie desursa de informaţie şi de necesitatea utilizării,aplicându-se următoarele metode:

Metoda I – pe activităţi economice –cunoscând valoarea adăugată brută (VAB) creată înactivităţile economiei. Relaţia de calcul:

comert

comert

constr

constr

indus

indus

agric

agric

comp pr IP

VAB

IP

VAB

IP

VAB

IP

VAB PIB ++++= ...

.).( (13.3.17)

unde: IPagricultură, industrie, comerţ sunt indicii depreţuri aferenţi produselor şi serviciilorcreate în fiecare activitate economică.

Metoda II – pe elemente de producţie brutăşi consumul intermediar:

CI I

CI

PB I

PB PIB

p pcomp pr −=.).(

(13.3.18)unde: I pPB şi I pCI indică indicele de preţuri

corespunzătoare produselor şi serviciilorincluse în producţia brută (PB) şi consumulintermediar (CI).

Metoda III – pe elemente de utilizare finalăa PIB-ului:

(Im)

)Im(

)(

)(.).( p p p p pcomp pr

I

sm

E I

sm E

FBC I

FBC

CG I

CG

Cp I

Cp PIB

+−

++++=

(13.3.19)unde: FBC indică formarea brută de

capital=FBCF±VS;

200




I pC p – indicii de preţuri la consumul privat algospodăriilor;

I p

CG – indicii de preţuri la consumulguvernamental;I pFBC – indicii de preţuri la formarea brutăde capital;I pE(m+s) – indicii de preţuri la exportul demărfuri şi servicii;I pIm(m+s)- indicii de preţuri la importul demărfuri şi servicii

După calcularea PIB-ului (în preţuri comparabile)prin intermediul uneia din metodele prezentate, secalculează dinamica (evoluţia reală) a PIB-ului.

201




13.4. Indicatorii relativi calculaţi pebaza agregatelor macroeconomice

Pe baza agregatelor macroeconomice, sedetermină numeroşi indicatori, rapoartele cărorafigurează “în bordul” analizei la macronivel. De celemai multe ori, aceşti indicatori sunt mărimi relativede structură, denumite “rate”, exprimate procentualsau mărimi relative de intensitate, deci raportuldintre doi indicatori de natură diferită.

1. Productivitatea muncii în economie:

PO N

PIBW

c p

En

.).(= (mii lei/persoană ocupată

sau USD/1 persoană ocupată)(13.4.20)

unde: PO N este numărul mediu anual alpopulaţiei ocupate în economie.

2. Intensitatea capitalului (înzestrareatehnică a muncii):

PO N

MF IC = (mii lei/1 persoană ocupată)

(13.4.21)

unde: MF este valoarea medie anuală amijloacelor fixe din economie.

3. Rata investiţiilor brute:

100.).(

. ⋅=c p

bruteinves PIB

FBC R (%)

(13.4.22)

4. Necesarul de capital fix la 1 leu din PIB(coeficientul capitalului):

202




.).(

)12.31(

c p

cap PIB

laVMF C = (mii lei) pe o unitate din

PIB(13.4.23)

unde: VMF valoarea mijloacelor fixe la 31.12.din economia ţării.

5. Rata consumului final al societăţii :

100.).(

⋅=c p PIB

CF RCF (%)

(13.4.24)

6. Rata consumului privat în ţară:

100.).(

⋅=c p

p

pv PIB

C RC (%)

(13.4.25)

7. Rata consumului public al ţării :100

.).(

⋅=c p

pb PIB

CG RC (%)

(13.4.26)

8. PIB sau VN pe locuitor = Np

VN PIB c p .).(

(mii

lei/locuitor)(13.4.27)unde: Np este numărul mediu anual al

populaţiei.

9. Structura PIB-ului

100""

.).(

"" ⋅=c p

i E PIB

i E γ

(13.4.28)

203




unde: E”i” reprezintă elementelecorespunzătoare ale produsului intern brut.

Întrebări de control• Ce reprezintă agregatele macroeconomice ?• Caracterizaţi principalul agregat

macroeconomic – produsul intern brut.• Descrieţi prima metodă de calculare a

produsului intern brut.• Descrieţi a doua metodă de calculare a

produsului intern brut.• Descrieţi a treia metodă de calculare a

produsului intern brut.• Caracterizaţi produsul naţional brut.• Explicaţi conţinutul venitului naţional brut.• Ce reprezintă venitul disponibil ajustat brut al

societăţii?• Cum se calculează ritmul de creştere

economică?• Calculaţi rata anuală de creştere economică.• Calculaţi rata medie anuală de creştere

economică?• Ce reprezintă deflatorul PIB-ului (DPIB)?• Analizaţi metodele de calculare a PIB-ului în

preţuri comparabile.

204




CAPITOLUL

– XIV–

STATISTICA AVUŢIEINAŢIONALE

Obiectivele capitolului:• Caracterizarea generală a avuţiei naţionale.• Analiza conţinutului avuţiei naţionale.• Examinarea sistemului de indicatori al avuţiei

naţionale.

Cuvinte-cheie:Avuţia naţională a uneiţări,bunuri materiale dinsfera producţiei,bunuri durabile deconsum al populaţiei,

active şi pasivefinanciare,principiul naţional încalcularea avuţieinaţionale,

active nefinanciare,capital fix, inclusivmaterial,active nemateriale,mijloace financiar-valutare,

resurse naturale,resurse minerale,resurse spirituale,mediul înconjurător.

205




14.1. Caracterul social-economic alavuţiei naţionale

Avuţia naţională (AN) – principală categoriesocio-economică, utilizată pentru evaluareapotenţialului economic şi a nivelului dezvoltăriieconomice a unei ţări. În noul standard internaţionalSCN 1993, se recomandă utilizarea clasificării unicea principalelor elemente ale activelor avuţieinaţionale şi metodologia de calcul al acestora în

sectoarele economice şi, în general, pe ţară.Metodologia standardizată permite agregareanivelurilor indicatorilor corespunzători ai activelordin diferite ţări, în totalurile regionale şi mondiale,asigurând analiza comparativă a avuţiei naţionaledin diferite ţări.

Integrarea metodologiei caracteristicii statistice aavuţiei naţionale, în Sistemul general al contabilităţii

naţionale (SCN-1993), o pune în acord cu indicatoriimacroeconomici, reflectate în SCN, cu rezultateleactivităţii economice şi lărgeşte posibilitatea analizeiinformaţiei obţinute.

În SCN, prin avuţie naţională se înţelegetotalitatea activelor materiale şi nematerialeacumulate, care aparţin ţării sau rezidenţilor ei şicare se găsesc pe teritoriul economic al ţării date şi

după hotarele ei (proprietatea naţională), precum şia resurselor naturale de explorare şi antrenate încircuitul economic.

În definiţia avuţiei naţionale din SCN, seaccentuează următoarele:

- avuţia naţională este un indicatormomentan, ceea ce îl deosebeşte de alţiindicatori macroeconomici;-

după sursele de provenienţă, avuţianaţională este constituită din două părţi:

206




activele neproductive şi proprietateanaţională;

- în componenţa avuţiei naţionale seevidenţiază nu numai activele materiale, darşi nemateriale (financiare şi nefinanciare);- componentele avuţiei naţionale, careaparţin unei ţări, pot fi situate atât peteritoriul ei economic, cât şi peste hotareleei;- are loc forma juridică a existenţei

avuţiei naţionale: în volumul AN intră atâtavuţia de stat, cât şi cea care aparţinepersoanelor fizice şi juridice-rezidente:- AN - capitalul propriu – diferenţa dintrevaloarea tuturor activelor şi tuturorangajamentelor.

Un compartiment esenţial al avuţiei naţionale îlconstituie proprietatea naţională – rezultatul

acumulării capitalului propriu: activelor materiale,nemateriale, financiare şi nefinanciare la persoanefizice şi juridice, în activităţile economice şisectoarele economice ale ţării şi regiunilor ei.Separat, se evidenţiază mărfuri de consum de lungădurată, investiţii străine directe şi rezerve de aur. Încomponenţa proprietăţii naţionale intră şiproprietatea personală a populaţiei (locuinţe şi

construcţiile neproductive, bunuri de uz casnic defolosinţă îndelungată şi stocuri de mărfuri deconsum).

14.2. Conţinutul avuţiei naţionale

În practica statisticii internaţionale, calculele

situaţiei patrimoniale sau avuţiei naţionale, deobicei, se efectuează la începutul şi sfârşitul anului.

207




Indicatorii avuţiei naţionale sunt indicatoriistocurilor care, în decursul anului, pot nu numai să

crească, ci şi să scadă. Calculul avuţiei naţionalediferă de la o ţară la altă în funcţie de informaţiilefurnizate de sistemul informaţional propriu.

Modalităţile de măsurare a avuţiei naţionale înfuncţie de componentele care se iau în calcul sunt:

- AN – cuprinde bunurile materialeexistente la un moment dat (avuţieacumulată – bunuri sub formă de capital fix,

stocuri de materiale, bunuri de folosinţă îndelungată aflate la populaţie);

- AN – cuprinde: avuţia acumulată,resursele naturale şi avuţia spirituală (stoc decunoştinţe în producţie, de cunoştinţeştiinţifice acumulate de-a lungul timpului etc.).

Deci, măsurarea categoriei AN înseamnădeterminarea a trei indicatori, care exprimă valoricsau în unităţi naturale elementele AN şi anume:indicatori ai avuţiei acumulate; indicatori airesurselor naturale şi indicatori ai resurselorspirituale.

Conform recomandărilor din statisticainternaţională cu privire la volumul, componenţa şireproducţia AN, aceasta cuprinde următoarele:

1. Bunuri materiale din sfera producţiei:

1.1. Bunuri de capital fix (fonduri fixe);1.2. Stocuri.

2. Bunuri durabile de consum al populaţiei;3. Bunuri materiale aflate pe teritoriul ţării

(3=1+2)4. Distincţia dintre bunurile materiale ale ţării şi

cele ale altor ţări:4.1. Bunuri materiale ale ţării pe teritoriul

altor ţări;

208




4.2. Bunuri materiale ale altor ţări pe teritoriulnaţional.

5. Bunuri materiale ale ţării (5=3+4.1-4.2);6. Active şi pasive financiare:6.1. Active care măresc avuţia naţională

(rezerve de devize: creanţe asuprastrăinilor);

6.2. Pasive care diminuează AN (rezerve demonedă naţională deţinută de alte ţări;obligaţii faţă de ţările străine).

7. Avuţia naţională acumulată (7=5+6.1-6.2).AN se poate calcula după două principii:

a) principiul teritorial , conform căruiaAN cuprinde toate bunurile situate peteritoriul ţării, care aparţin statului şicetăţenilor ţării sau ai altor ţări;

b) principiul naţional , conform căruia

avuţia naţională cuprinde bunurile materialecolective şi private de naţionalitate şi caresunt situate pe teritoriul ţării sau înstrăinătate; bunurile străinilor situate peteritoriul naţional sunt deci excluse dincalcul.

Componentele AN sunt calculate pe forme deproprietate, pe categorii de menaje şi pe activităţiale economiei naţionale.

Bunurile de capital fix şi stocurile din toatesectoarele economice, indiferent de forma deproprietate, sunt determinate prin metode contabileşi statistice; pentru evaluarea elementelor AN sefolosesc trei tipuri de preţuri: preţuri curente aleanului considerat pentru exprimarea valorii AN,valoarea contabilă; preţuri constante (comparabile)pentru exprimarea volumului fizic şi calcululdinamicii AN.

209




Rezervele de devize, creanţele asupra străinilorsunt calculate în moneda naţională cu ajutorul ratei

de schimb în vigoare la data calculului.Calculul AN şi al valorii nete a capitalului propriupentru sectoarele economiei se reflectă în tabelespeciale şi anume: în balanţa activelor şi pasivelor,care se calculează pentru începutul şi sfârşitul anuluide referinţă.

Balanţa activelor şi pasivelor

la începutul (sfârşitul) perioadeiActive (creanţe) Pasive (angajamente)

1. Activele nefinanciare 3. Angajamentele financiare

2. Activele financiare4. Valoarea netă a capitaluluipropriu al unei ţări (4=1+2-3)

Figura 1. Balanţa activelor şi pasivelor la începutul (sfârşitul) perioadei

În baza informaţiei statistice din balanţa activelorşi pasivelor pe sectoarele economiei, se poatedetermina repartizarea avuţiei, activitateainvestiţională în sectoarele economice, nivelul lichi-dităţii şi altele.

Toate activele care se includ în componenţa AN, în corespundere cu recomandările comisiei destatistică a ONU, se repartizează în două grupeprincipale: nefinanciare şi financiare.

Active nefinanciare (ANef) se considerăobiectele, care posedă unităţile instituţionale(unităţile economice rezidente) în urma cărora eleobţin avantaj economic pe parcursul unei anumiteperioade, ca rezultat al realizării sau păstrării

activelor. În dependenţă de modul de creare, acesteactive se divizează în două subgrupe: produse şi

210




neproduse. Activele nefinanciare produse secreează în urma procesului de producţie şi includ trei

elemente principale: fondurile fixe (sau capitalul fix),stocurile mijloacelor circulante şi valorile.Capitalul fix reprezintă activele produse care, în

repetate rânduri, sau permanent se utilizează pentrufabricarea mărfurilor şi executarea serviciilor destinatepieţei, precum şi producţia serviciilor nedestinatepieţei şi care funcţionează mai mult decât un an.

Capital fix material include clădiri, inclusiv

locuinţe, construcţii, maşini şi utilaje cu excepţiacelor pe care le procură populaţia pentru consumulfinal (autoturisme, televizoare, frigidere etc.) şiactivele cultivate. Activele cultivate – unul dinelementele principale ale capitalului fix material înagricultură, care includ valoarea animalelor dereproducţie şi de muncă, şi plantaţii multianuale.

Activele nefinanciare produse includ cheltuieli

pentru explorarea zăcămintelor de minereu;asigurarea cu programe pentru calculatoareleelectronice, fondurile fixe ce constituie obiecte aleproprietăţii intelectuale, opere originale dedistracţie, de artă plastică şi literatură; tehnologiiindustriale, construcţii neterminate.

Activele neproduse includ pământul,subsolurile, resursele de apă.

Activele nemateriale – licenţele, drepturile deautor,

contractele de arendă, “gudvil” şi altele.Stocurile mijloacelor circulante includ: stocurile

de producţie, producţia neterminată, producţiafinită, mărfurile procurate pentru revânzare.

În această categorie, se includ rezervelemateriale, mai bine zis, stocurile materialelor cucaracter strategic, cereale şi alte mărfuri, care au o

însemnătate deosebită pentru ţară.

211




Valorile includ metale şi pietre preţioase, care sepăstrează la gospodăriile casnice şi la întreprinderi,

însă nu ca stocuri de producţie, articole de bijuterii şianticariat, opere de artă unice, colecţii.A doua grupă, activele financiare includ

subgrupele:1) aur monetar şi drepturi speciale de

împrumut (de tragere - DST);2) bani în numerar şi depozite;3) hârtii de valoare (în afara acţiunilor);

4) acţiuni şi alte tipuri de participare lacapital;5) rezerve tehnice;6) împrumuturi;7) alte conturi ale debitorilor şi creditorilor;8) informativ – investiţiile străine directe.

Aşadar, activele financiare sunt activele, acăror trăsătură caracteristică constă în faptul că

majorităţii lor li se opun obligaţiile financiare dinpartea altei unităţi instituţionale. Obligaţiunilefinanciare apar în cazul când o unitate instituţionalăacordă resurse financiare alteia. În acest caz,mijloacele creditului sunt activele lui financiare,dat fiind faptul că el primeşte de la debitor plăţipentru folosirea resurselor acordate. Pentru debitor,mijloacele financiare primite se considerăobligaţiuni.

Indicatorii altor elemente ale AN. În afară deFF şi stocuri de materiale, în componenţa AN intră:bunurile de folosinţă îndelungată şi cu durata mediede folosinţă, mijloacele financiar-valutare, resurselenaturale atrase în circuitul economic, resurselespirituale şi mediul înconjurător.

1. Bunurile de folosinţă îndelungată şi cudurata medie de folosinţă cuprind diferite cerinţemateriale şi spirituale ale populaţiei şi care exprimăavuţia acumulată (locuinţe, autoturisme, televizoare,

212




aparate de radio, video, frigidere, mobilă etc.).Aceste bunuri sunt evaluate la valoarea de procurare

iniţială şi la valoarea rămasă finală.2. Mijloacele financiar-valutare reprezintăsoldul dintre creanţele (drepturile) şi angajamentele(obligaţiile) externe ale unei ţări faţă de alte ţări lasfârşitul anului pentru care se face calculul. Dacădrepturile sunt mai mari decât obligaţiile, soldulacestora măreşte AN, iar dacă sunt mai mici, în modevident, soldul diminuează AN. Mijloacele financiar-

valutare se determină pe baza tabelelor “poziţieiinvestiţionale internaţionale” elaborate de BN al RM.3. Resursele naturale atrase în circuitul

economic reprezintă: fondul funciar şi rezervele desubstanţe minerale. Evaluarea fondului funciar seface cu ajutorul preţului mediu de vânzare, obţinut înurma vânzării-cumpărării diferitelor categorii deterenuri. Caracterizarea fondului funciar se face prin

suprafaţa totală a fondului funciar şi pe principalelesale elemente componente: suprafaţa agricolă,fondul forestier şi terenuri cu alte destinaţii.

Resursele minerale, din punct de vedere alatragerii lor în circuitul economic, se înregistreazăastfel: substanţele minerale utile existente înzăcământ, substanţe minerale utile recuperabile dinzăcământ şi substanţe minerale valorificate camaterii prime brute. Evaluarea resurselor mineralese face la preţul de vânzare al acestora, dar şi îndolari pe piaţa internaţională, pe fiecare categoriede substanţe minerale.

4. Resursele spirituale se exprimă prin gradulde instruire, capacitatea de creaţie ştiinţifică, prinvalorile ştiinţifice, cultural-artistice. Se pun înevidenţă cu ajutorul valorii investiţiilor în ştiinţă,

învăţământ şi inovaţii, numărul şi costul lucrărilorştiinţifice, artistice etc.

213




5. Mediul înconjurător include ansamblulfactorilor naturali şi al celor creaţi prin activităţi

umane, care, în strânsă interacţiune, influenţeazăechilibrul ecologic, determină condiţiile de viaţăpentru om, cât şi condiţiile de dezvoltare a societăţii.Se pun în evidenţă cu ajutorul volumului investiţiilorcapitale pentru protecţia mediului ambiant.

Componenţa avuţiei naţionale a unei ţări esteprezentată în figura 14.1.

214



STATISTICA SOCIAL-ECONOMICĂ 215




14.3. Sistemul de indicatori alavuţiei naţionale

Avuţia naţională în calitate de categorieeconomică complexă se caracterizează prin sistemulde indicatori statistici, în care se evidenţiazăurmătoarele subsisteme de indicatori:

1) volumul total al avuţiei naţionale şi alcomponentelor acesteia;2) componenţa şi structura AN;

3) starea diverselor componente ale AN;4) utilizarea AN;5) eficacitatea utilizării AN;6) reproducţia simplă şi lărgită a AN şi acomponentelor acesteia;7) dinamica AN.

Caracterizarea multilaterală a avuţiei naţionalepresupune unirea indicatorilor respectivi în diferite

grupe. Una din cele mai principale grupări estegruparea AN în active materiale şi nemateriale, carepermite evaluarea nivelului dezvoltării economieinaţionale: ponderea mai înaltă a proprietăţiinaţionale în volumul avuţiei naţionale, ilustreazănivelul mai înalt al dezvoltării economice. Pondereaconsiderabilă a resurselor naturale (activelornemateriale) în componenţa AN caracterizează

posibilităţile potenţiale de dezvoltare a ţării.O importanţă deosebită în analiza AN o aregruparea pe sectoare ale economiei naţionale, peactivităţi economice, forme de proprietate şi regiuni,care permite nu numai cercetarea structurii AN, darşi aprecierea potenţialului dezvoltării. Aceastademonstrează importanţa indicatorilor activelor, dincare se formează capitalul propriu al sectoarelor,

activităţilor şi regiunilor economiei naţionale şi dincare, la rândul său, se formează avuţia naţională(capitalul naţional al unei ţări).

216




Întrebări de control:• Definiţia avuţiei naţionale a unei ţări.• Componentele avuţiei naţionale care aparţin

unei ţări.• Ce reprezintă proprietatea naţională?• Ce presupune determinarea avuţiei naţionale?• Principiile de calcul al avuţiei naţionale.• Componentele balanţei activelor şi pasivelor.• Componenţa activelor din cadrul avuţiei

naţionale.• Ce componente includ activele nefinanciare?• Ce intră în active nemateriale?• Ce reprezintă resursele naturale atrase în

circuitul economic?•

Ce includ resursele spirituale?• Componentele şi definiţia mediului

înconjurător.• Sistemul de indicatori ai avuţiei naţionale.

217




CAPITOLUL

– XV–

STANDARDIZAREASTATISTICII SOCIAL-

ECONOMICE PRININTERMEDIUL

CLASIFICĂRILOR ŞINOMENCLATOARELOR

STATISTICE

Obiectivele capitolului:• Caracterizarea generală a clasificatoarelor,

grupărilor şi nomenclatoarelor statistice.• Prezentarea clasificatoarelor statistice

naţionale ale Republicii Moldova: CAEM, CFP şi CFOJ,CUTAM.• Analiza metodologiei utilizării clasificatoarelor

statistice naţionale

Cuvinte-cheie:Clasificarea/gruparea

în activitatea statistică,

clasificatorul,nomenclatorul,cod în clasificare,clasificarea activităţilordin economia Moldovei– CAEM,clasificatorul formelorde proprietate - CFP,

clasificatorul formelororganizatorico-juridice

- CFOJ,clasificatorul unităţiloradministrativ-teritoriale - CUATM,unitatea de observare,activitatea de bază,activitatea secundară,activitatea auxiliară,

unitatea teritorial-administrativă.

218




15.1. Noţiunea generală despreclasificatoare, grupări şinomenclatoare şi rolul lor încercetările economice

Participarea unei economiei la circuitulinternaţional de valori conduce şi la o uniformizarerelativă a indicatorilor şi standardelor statistice.Integrarea unei economii în spaţiul vast alComunităţii Europene este precedată de alinierea lastandardele oficiale ale statisticii ComunităţiiEuropene, prezentată de EUROSTAT.

Alinierea sau armonizarea statisticii oficiale aunei ţări la standardele europene şi internaţionalepresupune atât asigurarea unui sistem comparabilde indicatori statistici la nivel macro- şimicroeconomic, cât şi standardizarea statisticiinaţionale prin intermediul unor clasificări şinomenclatoare similare, dacă nu chiar identice.

Trăsătura esenţială a clasificărilor şinomenclatoarelor statisticii naţionale o constituiearmonizarea lor permanentă, mai întâi cu celeeuropene şi apoi cu cele internaţionale.

Clasificarea, nomenclatoarele statistice, datoritămaterialului statistic, sunt instrumente de bază aleprelucrării şi analizei datelor privind economia şi

societatea. Prin intermediul acestor instrumente, seasigură sistematizarea pe grupe/clase omogene dinpunct de vedere statistic. Omogenitatea înseamnăasemănarea cât mai mare şi variaţia cât mai mică aelementelor în cadrul grupelor/claselor.

Clasificarea/gruparea în activitatea statistică îndeplineşte o serie de funcţii, dintre care semenţionează:

219




− sistematizarea datelor individualeprin restrângerea numărului de valori ale

caracteristicii de grupare;− structurarea (împărţirea)colectivităţii în părţi omogene;− prezentarea şi descrierea structuriicolectivităţii; relevarea tipurilor social-economice (în cazul în care ele există);− caracterizarea legăturii dintrecaracteristicile statistice etc.

Clasificarea statistică este, deci, o operaţie desistematizare a unui ansamblu de elemente, obiecte,activităţi etc., pe baza atributelor comune, în clase, aclaselor “în clase de clase” ş.a.m.d., ca ele să ocupeun loc precis şi stabil, iar elementele încadrate în easă fie cât mai omogene. Clasificarea se efectuează,de obicei, după criterii exprimate nominal, întermeni economici şi sociali.

1. În practica SFB, se utilizează sistemestandardizate de clasificări – clasificatoare careconstituie componente de bază ale sistemuluiinformaţional economice şi sunt instrumenteindispensabile pentru organizarea culegerii, stocării,prelucrării şi analizei statistice. Ansamblul acestoraeste sistemul naţional unitar de clasificatoare şinomenclatoare social-economice, ce funcţionează lanivel macroeconomic.

Clasificatorul în statistică este un tabelsistematizat al obiectelor (întreprinderi, activităţi,ocupaţii, Fonduri fixe etc.), din care fiecăruia i seatribuie un cod. Codul înlocuieşte denumireaobiectelor şi serveşte ca mijloc de identificare aacestora, dat fiind faptul că codul este un semn sautotalitatea semnelor, acceptate pentru evidenţiereagrupărilor clasificaţionale şi a obiectelor de clasificare.

Clasificatoarele, care se elaborează de organelestatistice, financiar-bancare, sau alte organe – se

220




coordonează cu utilizatorii informaţiei şi trebuie săfie armonizate la nivel internaţional. Clasificatorul se

completează şi concretizează în nomenclatură – carereprezintă un tablou standard al obiectelor şigrupelor acestora, de exemplu – nomenclatorularmonizat de descriere şi codificare a mărfurilor încomerţul exterior HS.

Grupările clasificaţionale pot avea structuraierarhică sau faţeta1, sau combinată. De obicei, înclasificatoare se utilizează structura ierarhică – când

obiectele de clasificare se distribuie consecvent pegrupările clasificaţionale subordonate obiectelor declasificare. Prin aceasta se obţine subordonarea sauierarhiezarea.

Ierarhie este sistemul de subordonare aelementelor, a gradelor, a funcţiilor inferioare faţăde cele superioare.

Gruparea obiectelor în clasificatoare permite

totalităţilor complexe, după componenţa lor, să fiedistribuite pe grupe omogene cu caracter esenţial şicare au acelaşi semn sau semn apropiat decaracterul grupării. În SE, se utilizează un numărmare de grupări cu destinaţia concretă. Cele mairăspândite sunt: gruparea întreprinderilor dupămărime, a populaţiei – după localităţi, după veniturietc.

Pentru gruparea obiectelor în clasificări seutilizează codul numeric, îndeosebi după caracteruldestinaţiei obiectelor de codificare şi se construieştedupă metoda ierarhică. Nivelul superior de agregareeste “secţiunea”, după care urmează“subsecţiunea”, apoi – grupe, clase şi subclase.

1 Faţetă – fiecare dintre aspectele unei probleme, unei lucrări,care împreună alcătuiesc un ansamblu.

221




15.2. Prezentarea clasificatoarelorstatistice naţionale ale RepubliciiMoldova: CAEM,CFP şi CFOJ, CUTAM.

În sistemul unitar de clasificări social-economice,locul principal îl ocupă Clasificarea activităţilor dineconomia Moldovei – CAEM, (versiunea a 2-a) care seutilizează pentru încadrarea unitară, pe ramuri,subramuri a tuturor activităţilor, desfăşurate înunităţile economice şi sociale, a tuturor bunurilor,produselor şi serviciilor executate, consumate sauexportate, pentru gruparea pe activităţi principale acelor mai iportanţi indicatori economici, financiari,sociali etc.

În faza pregătirii cercetării–observăriistatistice, este necesar să se clasifice cazurileindividuale asemănătoare pentru generalizareaacestora la nivelul întregii economii, pe sectoare, tipuride întreprinderi, activităţi economice, forme deproprietate, FOJ şi UTA. Împreună cu sistemulmetodologiilor statistice, clasificatoarele statisticecreează cadrul conceptual menit să asigureconsistenţa şi coerenţa statisticilor macro. Fără unsistem de clasificări şi nomenclatoare statistice, carese bazează pe o concepţie unitară, nu pot fi concepute

calculele şi analizele macroeconomice şi, îndeosebi ,comparaţiile internaţionale dintre ţări.

A clasifica – a împărţi sistematic; a repartiza peclase sau într-o anumită ordine.

Clasificator – îndrumător, carte în care seclasifică ceva, şi care serveşte la clasificare.

Nomenclator – lista, broşura, cartea, carecuprinde nomenclatura dintr-un anumit domeniu al

ştiinţei, economiei etc. sau enumerarea

222




sortimentelor produse sau a grupurilor de produse,clasificate după un anumit criteriu.

Cod în clasificare este un sistem de semne saude semnale convenţionale care serveşte latransmiterea unei comunicări, unei informaţii; decieste un număr atribuit obiectului de clasificarestatistică.

În statistica macroeconomică din RepublicaMoldova, inclusiv statistica socio-economică, de ceamai mare importanţă sunt CFP, CFOJ, CAEM-2, CPS şi

CUA TM.Elaborarea clasificatoarelor statistice naţionaledin RM a început în 1994, odată cu trecerea lastandardele internaţionale de statistică, conformProgramului de Stat, aprobat prin HotărâreaGuvernului nr.710 din 19.09.1994 pe anii 1994-1997.

Clasificatorul formelor de proprietate (CFP)al RM intră în componenţa Sistemului Unic de

clasificare şi codificare a informaţiei tehnico-economice şi sociale al RM (SUCCITES) şi seutilizează pentru clasificarea şi codificarea obiectelordreptului de proprietate: pământul, alte resursenaţionale, mijloacele de producţie, bunurile deconsum, fondul locativ, de asemenea, întreprinderileşi organizaţiile, atât în legătură cu gruparea lorconform formelor OJ, cât şi în afara acestuia.

CFP cuprinde schemele principale ale formelor deproprietate constituite după metoda ierarhică declasificare şi anume:

− codul de clasificare, cifric, de lungimevariată, construit după metoda succesivă decodificare;− specificarea formei de proprietate;− codul de identificare cifric, construit înbaza sistemului de serii succesive, care seutilizează pentru codificarea poziţiilor de

223




grupare la prelucrarea informaţiei statisticeprimare – algoritmul grupării.

Schema principală a clasificatorului formelorde proprietate (CFP) cu algoritmul grupărilor

Основная схема классификатора формсобственности

Coduldecla-

sificareКлаc-сифи-кацион-ныйкод

Denumireaformelorde

proprietate

Codulde

identi-

ficareИденти-

фика-цион-ныйкод

Algoritmul

grupăriiАлгоритм

группировки

Наименованиеформ

собственности

1 2 3 4 5

1.ProprietateaRepublicii

Moldova

10 11+14+20 СобственностьРеспублики

Молдова10a11+14+20+21

1.1.Proprietateapublică

1112+13 Публичная

собственность

1.1.1.Proprietateade stat

12Государственнаясобственность

1.1.2.Proprietateamunicipală

13Муниципальнаясобственность

1.2.Proprietateaprivată

1415+16+17+18+19

Частнаясобственность

1.2.1. Proprietateprivată 15 Частнаясобственность

1.2.2Proprietatecolectivă

16Коллективнаясобственность

1.2.2.1inclusivcolhoznică

17в т.ч. колхозная

1 2 3 4 5

1.2.3.

Proprietateaorganizaţiilorşi mişcărilor

obşteşti

18

Собственностьобщественныхорганизаций и

движений1.2.4. Proprietatea

organizaţiilor19 Собственность

религиозных

224




religioase организаций

1.3.

Proprietatea

mixtă (publicăşi privată) fărăparticiparestrăină

20

Смешаннаясобственность(публичная,частная) безиностранногоучастия

1.4.

ProprietateaRM încomponenţaproprietăţiimixte cu

participareainvestitorilorstrăini

21

СобственностьРМ в составесовместнойсобственности синостранным

участием

2.

Proprietateast r ăi n

ă

2223+24+25+26

Иностраннаясобственност ь

22a

23+24+25+26+27

2.1.Proprietateastatelorstrăine

23Собственностьиностранныхгосударств

2.2.

Proprietateacetăţenilorstrăini, apersoanelor

juridice şi apersoanelor

fără cetăţenie

24

Собственностьиностранныхграждан,юридических лици лиц безгражданства

2.3.Proprietateaorganizaţiilorinternaţionale

25Собственностьмеждународныхорганизаций

2.4.

Proprietateastrăină mixtă(fărăparticipareaRepubliciiMoldova)

26

Смешаннаяиностраннаясобственность(без участияРеспубликиМолдова)

1 2 3 4 5

225




2.5.

Proprietateainvestitorilorstrăini încomponenţaproprietăţiimixte cuparticipareaRepubliciiMoldova

27

Иностраннаясобственность всоставесовместнойсобственности сучастиемРеспубликиМолдова

3.Proprietateaîntreprinderi lor mixte

28Собственностьсовместных предприятий

Clasificatorul formelor organizatorico- juridice (CFOJ) – intră în SUCCITES al RM şi estedestinat utilizării la prelucrarea corespunzătoare adărilor de seamă statistice, contabile, altor rapoarte,comparabilităţii informaţionale pentru rezolvareaproblemelor sistemelor automatizate. Obiectele declasificare în CFOJ sunt formele organizatorico-

juridice ale agenţilor economici în sfera comercială şinecomercială.Schema principală a CFOJ cuprinde:

– codul de clasificare (cifric, de lungimevariată, construit în baza sistemului deserii succesive);

Capitalul social este definit ca suma de bonurimateriale, nemateriale şi a celor băneşti.

Determinarea FP a întreprinderii. Forma deproprietate a întreprinderii se stabileşte în momentul

înregistrării, care are la baza constituirii un act juridic: unilateral, bilateral sau multilateral, cumeste decizia (hotărârea) fondatorului. Fondatorul

înregistrează întreprinderea cu bunurile necesareactivităţii antreprenoriale care îi aparţin cu drept deproprietate. Voinţa fondatorului se identifică cuvoinţa întreprinderii. Fiecărui fondator, care a

transmis integral aportul său în capitalul social, i seeliberează un certificat al cotei de participare, care

226




este un document ce adevereşte că persoana deţineo cotă-parte în capitalul social. În cartela de

înregistrare, la capitolul “fondatorii”, se reflectănumele persoanelor fizice şi juridice, care aucontribuit la constituirea capitalului social al

întreprinderii. În funcţie de acest criteriu, sestabileşte cea mai înaltă cotă-parte a capitaluluisocial, în mărimea totală a capitalului social ce stă labaza determinării Formei de Proprietate, care se

înscrie în certificatul de înregistrare al întreprinderii.

După structura capitalului social, întreprinderile RM, conform legislaţiei, se divizează în:

1) întreprinderi al căror capital social este divizat în cote-părţi (societăţi în nume colectiv,societăţi în comandită, SRL, cooperative deproducţie);

2) întreprinderi al căror capital social este divizat

în acţiuni (SA);3) întreprinderi al căror capital social nu sedivizează şi aparţine integral fondatorilor(întreprinderi individuale, de stat, municipale),gospodării ţărăneşti;

– FOJ – conform certificatului de înregistrare şi datele din fişa de înregistrare; – specificarea formei OJ sau a grupeide forme OJ;

– codul de identificare (cifric,tripoziţional, construit după metodasuccesivă de codificare);

– algoritmul grupării (reprezentândpoziţiile grupate, ca o sumă a altor poziţiiale codurilor de identificare).

CUATM – Clasificatorul unităţilor administrativ-teritoriale al RM. Intră în SUCCITES şi este destinatutilizării la prelucrarea rapoartelor statistice, dărilor

227




de seamă contabile, altor rapoarte şi asigurareacomparabilităţii pentru rezolvarea problemelor

sistemelor automatizate. Obiectele de clasificare înCUATM sunt unităţile administrativ-teritoriale: oraşe(municipii), sate (comune) – constituie primul nivel,raioanele, Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia şimun.Chişinău – al doilea nivel. Fiecare poziţie aclasificatorului include:

− codul statistic;− codul statutului localităţilor;−

codul unic de identificare alocalităţilor;− denumirea unităţilor administrativ-teritoriale (UAT);− denumirea localităţilor dincomponenţa UAT.

Schema clasificatorului formelor

organizatorico-juridice ale agenţilor economiciСхема классификатора организационно-правовых форм хозяйствующих субъектов

Coduldecla-

sificare

Клаc-сифи-кацион-ныйкод

Denumireaformelor

organizatorico-juridice

aleagenţiloreconomici

Codulde

identi-ficareИдент

и-

фика-ционный код

Algoritmulgrupării

Алгоритмгруппировки

Наименованиеорганизационно-правовых формхозяйствующих

субъектов

1 2 3 4 5

1.Întreprinder

i 400

410+490Предприятия

1.1.

Întreprindericu dreptul depersoană

fizică

410 420+430+440Предприятия справом физическоголица

1.1.1.Întreprinderiindividuale

420индивидуальныепредприятия

228




1.1.2.

Societăţi înnume colectiv(gospod.ţărăneşti dela 1.09.98)

430

полныетоварищества

(крестьянские/фермерские хозяйства)

1.1.3.Societăţi încomandită

440коммандитныетоварищества

1.2.

Întreprindericu dreptulde persoană

juridică

490

500+530+540+550+570+590+620+660+670+

+680+690

Предприятия справомюридического лица

1.2.1.Societăţi peacţiuni

500510+520 акционерные

обществаinclusiv: в том числе:

1 2 3 4 5

1.2.1.1.

Societăţi peacţiuni de tip

închis510

акционерныеобщества закрытоготипа

1.2.1.2.

Societăţi peacţiuni de tipdeschis

520акционерныеобщества открытоготипа

1.2.2Societăţi сurăspunderelimitată

530общества сограниченнойответственностью

1.2.3.

Cooperativede producţie(inclusivpentru

producereaproducţieiagricole)

540

производственныекооперативы(включая

сельскохозяйственные)

1.2.4

Cooperativede consum(inclusivpentruprestareaserviciilor)

550

потребительскиекооперативы(включаяоказывающиеуслуги)

1.2.5.Întreprinderi

de arendă

570арендные

предприятия1.2.6.

Întreprinderide stat

590 600+610государственныепредприятия

229




inclusiv: в том числе:

1.2.6.1

.

Întreprinderideconcesiune

600концессионные

предприятия1.2.6.2

.Întreprinderide stat

610государственныепредприятия

1.2.7.Întreprinderimunicipale

620630+640

муниципальныепредприятия


1.2.7.1.

Întreprinderideconcesiune

630концессионныепредприятия

1.2.7.2. Întreprinderimunicipale 640 муниципальныепредприятия1.2.8. Colhozuri 660 колхозы

1.2.9.Întreprinderiintergospodăreşti

670межхозяйственныепредприятий

1 2 3 4 5

1.2.11.

Asociaţii ale

gospodăriilorţărăneşti (defermieri)

681

ассоциации

крестьянских(фермерских)хозяйств

1.2.12.Alte

întreprinderi690 другие предприятия

2.

Instituţii şi organizaţii necomercial e

860870+880+890++900

Некоммерческиеучреждения иорганизации

2.1.Instituţii de

stat

870

871+872

государственные

учрежденияinclusiv: в том числе:

2.1.1.Administraţiade stat

871государственнаяадминистрация

2.1.2.Instituţiisociale

872социальныеучреждения

2.2.Instituţiimunicipale

880881+882

муниципальныеучреждения


2.2.1.

Administraţia

municipală 881

муниципальная

администрация2.2.2. Instituţii

sociale882 муниципальные

социальные

230




municipale учреждения

2.3.Asociaţiiobşteşti

890891+892+893++894

общественныеобъединения


2.3.1.Mişcăriobşteşti

891общественныедвижения

2.3.2.Organizaţiiobşteşti

892общественныеорганизации

2.3.3.Instituţiiobşteşti

893общественныеучреждения

2.3.4.Fundaţiiobşteşti

894общественныефонды

2.4. Alteorganizaţii 920 другие организации

Codul statistic al UAT reprezintă un cod din 7cifre, atribuit conform sistemului de codificare înserie şi de ordine, are un caracterinterdepartamental şi poate fi utilizat la schimbulinformaţional de baze de date.

Pentru utilizatorii CUATM,structura codului este următoarea:

În CUATM, statutul localităţilor este indicat prin

intermediul cifrelor:

231

codul localităţilor din componenţa oraşelor (municipiilor) şi satelor (comunelor)

codul raionului, mun.Chişinău UTA Găgăuzia;UATS Nistrului

codul oraşului (municipiului) –//– sectoruluimunicipal, codul satului (comunei)

X

X

XX

X

X

X




1 – raion; 2 – unitate administrativ-teritorială denivelul doi; 3 – oraş; 4 – sector al municipiului; 5 –

municipiu; 6 – localitate din componenţa oraşului(municipiului); 8 – sat (comună); 9 – localitate dincomponenţa satului (comunei). În afară de aceasta,

în CUATM, sunt incluse codurile unice deidentificare a localităţilor din 4 semne, care pot fiutilizate de către sistemele informaţionaleautomatizate.

Exemplu:

Mun. Chişinău – codul statistic 0101000statutul 5cod unic de identificare – 0100Sect. Botanica – 01100; 4; 0110;Or. Sângera – 011000; 3; 0111;Satul Băcioi – 0112000; 8; 5511 ş.a. m.d.

CAEM-2 – Clasificarea activităţilor din EconomiaMoldovei este destinată categorisirii producţiei sau

altor unităţi instituţionale în corespundere cuactivităţile economice practicate. Ea constituie bazaelaborării datelor statistice privind rezultateleactivităţii economice, diverse cheltuieli pentruprocesele de producţie (muncă, materiale, energieetc.), formarea de capital şi operaţiile financiare aleunor astfel de unităţi.

Clasificatorul este constituit din două blocuri:identificări şi denumiri. Blocul de identificări conţinetrepte ierarhice ale sistemului de clasificare şi unsistem succesiv de codificare cu utilizareasimbolurilor alfa-numerice. Codul CAEM, versiunea a2-a, conţine puncte între semnul al doilea şi altreilea, respectând sistemul de codificare NACE, şi

între al 4-lea şi al 5-lea semn, evidenţiind, la al 5-leasemn, existenţa grupărilor naţionale ale activităţilordin economie.

232




Formula de structură a codificării în CAEM,versiunea a 2-a, este următoarea:

În prima treaptă de clasificare, sunt evidenţiategrupările coordonatoare (17 secţiuni), care

reprezintă cele mai importante ramuri ale economieişi sunt notate cu litere ale alfabetului latin (de la Apână la Q). Unele secţiuni se divizează în mai multesubsecţiuni – 31.

În treapta a doua de clasificare, activităţileeconomice sunt grupate după principiul ramural îndiviziuni de la 01 până la 99 (inclusiv cele derezervă).

Indicii de bază de determinare a diviziunilor şigrupelor (respectiv 2 sau 3 semne) sunt: naturaproduselor şi serviciilor fabricate şi utilizate,organizarea procesului de producere, tipul dematerie primă, caracterul şi tehnologia prelucrării.

Indicii de bază de determinare a claselor (4semne) sunt: tipurile de produse şi servicii, carealcătuiesc partea preponderentă a producţiei,fabricate de unităţile statistice din această clasă.

Subclasele (5 semne) reprezintă clase divizate,care ţin cont de particularităţile economiei naţionale.

233

codul subclasei (marcat cu cifre)

X XX

XX

X X X

codul clasei (marcat cu cifre)

codul grupei (marcat cu cifre)

codul diviziunii (marcat cu cifre)

codul subsecţiunii (marcat cu 2 semne-litere)

codul secţiunii (marcat cu litere de la A până la Q)




În legătură cu aderarea R. Moldova la ConsiliulEuropei şi având tendinţa de a deveni membru al

Comunităţii Europene, a apărut necesitatea detrecere a ţării noastre la sistemul european declasificare, de aceea, a fost pregătită versiunea a 2-aa Clasificatorului Activităţilor din Economia Moldovei.Prima şi a doua versiune ale CAEM se deosebesc prinfaptul că versiunea a 2-a se bazează pe sistemuleuropean de clasificare a activităţilor din economie(NACE, redacţia 1), care reprezintă un sistem mai

dezagregat de clasificare.Comparabilitatea standardelor

CAEM (versiunea 1) şi CAEM (versiunea a 2-a)CAEM,

versiunea 1

CAEM,versiunea a

2-aCod

17secţiuni

17 secţiuni Literele de la A până la Q

– 31subsecţiuni

Cod din două semne-litere

60diviziuni

60 diviziuni Cod din două semne de la 01până la 99

159grupe

222 grupe Cod din trei semne de la 01.1până la 99.0

292 clase 503 clase Cod din patru semne de la 01.1până la 99.0

487 clase 475 subclase Cod din cinci semne de la01.11.1 până la 99.00.0

În noul Clasificator al Activităţilor dinEconomia Moldovei, întreprinderile şi organizaţiile cuorice tip de activitate se divizează în întreprinderiextractive, prelucrătoare şi cele care presteazăservicii. Conform standardelor internaţionale, suntconsiderate extractive întreprinderile din agricultură,

vânătoare şi silvicultură, piscicultură şi întreprinderile industriei extractive. La întreprinderile

234




prelucrătoare, se atribuie întreprinderile industrieiprelucrătoare, cele producătoare de energie

electrică, gaze şi apă. Întreprinderile şi organizaţiilecu alte genuri de activitate, de exemplu, comerţul,ştiinţa, ocrotirea sănătăţii, administraţia publică suntcele care prestează servicii. Întreprinderile deconstrucţii ocupă un loc intermediar între celeprelucrătoare şi cele care prestează servicii, şi suntclasificate convenţional la cele care presteazăservicii.

15.3. Metodologia utilizăriiclasificatoarelor statisticenaţionale în sistemul de evidenţă

1. Unitatea de observare este prezentată prin

unitatea de cercetare statistică, în cadrulcăreia se efectuează observarea şi înregistrarea unor indicatori.

În statistica întreprinderilor, deosebim două tipuriprincipale de unităţi de cercetare: întreprinderi şiunităţi locale.

2. Activitatea are loc în cazul când sunt întrunite resursele, utilajul, forţa de muncă.

Tehnologiile, reţelele informaţionale sauproducţia se reunesc în scopul producţiei demărfuri sau servicii speciale. Activitatea secaracterizează prin cheltuielile de producţie(mărfuri, servicii), realizarea procesului deproducţie şi fabricarea producţiei.

În practică, majoritatea unităţilor de producţiedesfăşoară o activitate mixtă. Determinarea

activităţii de bază e necesară pentru clasificareaunităţii de evidenţă statistică la categoria respectivăa CAEM.

235




3. Activitate de bază se consideră activitateacăreia îi revine cea mai mare pondere a valorii

adăugate.În practică, adesea e imposibilă obţinerea unei

informaţii despre valoarea adăugată a întreprinderilor şi unităţilor pentru determinareaactivităţii de bază. În astfel de cazuri, genul principalal activităţii se determină cu aplicarea altor criteriiposibile, ce sunt cel mai aproape de indicatorii valoriiadăugate:

Conform rezultatelor obţinute:− după valoarea producţiei industriale

fabricate în valoare naturală (raportulstatistic formularul 1-P-anuală, capitol II"Fabricarea unor tipuri aparte de producţieindustrială");

− după valoarea vânzărilor realizate,serviciilor prestate (vânzări nete) (anexa 6

la raportul despre rezultatele financiare,notă la diviziunea 1.1).Conform cheltuielilor:

− după numărul mediu scriptic al lucrătorilor(raportul statistic formularul 1-M-anuală).

Activitatea de bază, de regulă, e anunţată de întreprindere în documentele de constituire, dar,ulterior, ea poate să nu corespundă celei anunţate.

De aceea, acest indicator trebuie stabilit de facto, înbaza calculelor economice şi anume, ţinând cont demărimea valorii adăugate create la întreprindere saude criteriile menţionate mai sus, după metoda "desus în jos".

Genul de activitate, conform numărului mediuscriptic al lucrătorilor, se determină pentrudiviziunile 01-41 ale CAEM, versiunea a 2-a, iar

pentru diviziunile 45-99 – după volumul de realizarea mărfurilor şi serviciilor.

236




4. Activitate secundară se consideră orice altăactivitate a subiectului juridic de fabricare a

producţiei sau serviciilor cu scopul vânzării lorunor terţe părţi.

5. Efectuarea activităţilor de bază şi secundarepresupune realizarea unui şir de activităţiauxiliare executate în astfel de sfere caevidenţa contabilă, transporturi, depozitări,desfacere, publicitate, reparaţii, reparaţiicurente etc. Prin urmare, destinaţia

activităţilor auxiliare este, în exclusivitate,realizarea activităţii principale de producţie asubiectului juridic, asigurând cu mărfuri şiservicii cu caracter trecător, destinate utilizării

în această verigă economică.Deosebirile dintre activităţile secundare şi cele

auxiliare se pot observa din următoarele exemple:a) Transportul de mărfuri sau de personal

din contul întreprinderii se considerăactivitate auxiliară. Însă, dacă transportuleste efectuat de o întreprindere detransport în componenţa unităţii deobservare în cauză, care primeşte comenzişi din exterior, atunci ea poate ficonsiderată, conform activităţii, ca ounitate independentă de observare, iar

producţia sa – ca activ sau secundară, îndependenţă de ponderea în volumul totalal vânzărilor de producţie şi servicii;

b) Desfacerea producţiei proprii se considerăactivitate auxiliară, deoarece e oabsurditate să fabrici producţie fără a orealiza. Însă, dacă, în componenţa unităţiide observare, intră un magazin care

realizează mărfurile cu amănuntul, seface şi care se consideră unitate locală,atunci magazinul poate fi considerat ca

237




unitate de observare independentăconform activităţii efectuate, iar producţia

(serviciile) sa – ca activitate secundară.Activitatea auxiliară poate fi caracterizată prinurmătoarele particularităţi:

a) ea serveşte, în exclusivitate, intereselorunităţii respective, iar mărfurile şi serviciilerezultate în urma acestei activităţi nu suntdestinate pieţei;

b) o activitate similară de acelaşi nivel se

desfăşoară în unităţi de producţieasemănătoare;c) pe baza acestei activităţi sunt prestate

servicii sau, în cazuri excepţionale, sefabrică mărfuri cu caracter pasager, carenu intră în producţia finală a unităţii;

d) activitatea este o sursă de cheltuielicurente pentru unitate, adică nu contribuie

la formarea capitalului fix.Nu sunt considerate activităţi auxiliare:a) producţia de mărfuri şi servicii

care contribuie la formarea de capital, deexemplu, realizarea construcţiei capitaleproprii care, în caz de posesie a informaţieirespective, poate fi clasificată pe ramuriaparte ale construcţiilor;

b) fabricarea producţiei destinate, înprincipal, realizării în scopuri comerciale,chiar dacă o parte considerabilă a ei eutilizată pentru necesităţile activităţilor debază;

c) fabricarea mărfurilor care,ulterior, fac parte, ca element integrant, carezultat al activităţii de bază sausecundare, de exemplu, fabricarea cutiilorpentru ambalare a producţiei proprii desecţia în cauză;

238




d) producerea energiei (în staţiileelectrice sau la cocseriile care intră în

componenţa întreprinderii), chiar dacătoată producţia lor acoperă, înexclusivitate, necesităţile întreprinderii, încomponenţa căreia intră;

e) procurarea mărfurilor cu scopulrevânzării lor fără transformări;

f) lucrările de cercetări ştiinţifice şiexperimentale ale construcţiilor, dacă

acestea nu servesc doar pentru prestări deservicii pentru procesul de producţierealizat de unitatea de evidenţă statistică.

Modificări în clasificarea unităţilor deevidenţă statistică

6. Adesea, unităţile îşi schimbă activitatea debază; aceasta are loc brusc sau treptat, pe

parcursul unei perioade de timp. Activitatea debază se poate schimba pe parcursul unui an,care desparte o perioadă de raport statistic dealta, sau din cauze cu caracter sezonier, sau încorespundere cu hotărârea privind schimbareastructurii producţiei fabricate. În orice caz, înurma acestui fapt, va avea loc o schimbaredestul de bruscă a balanţei activităţii deafaceri.

7. Pentru evitarea modificărilor prea dese, estenecesară respectarea "regulii stabilităţii".Fără o astfel de regulă în demografiaeconomică a populaţiei active ar avea loc,probabil, schimbări care ar crea doar oimagine falsă statistică. Regula de lucruconstă în faptul că modificările din

clasificarea unităţilor de evidenţăstatistică cu scop de sondaj statistic auloc nu mai des de o dată pe an, în

239




perioada de trecere la economia de piaţă.Introducerea mai des a unor astfel de

modificări ar conduce la cazuri denecorespundere între statisticile de scurtădurată (lunare şi trimestriale) şi statisticile deo perspectivă mai mare.

Întrebări de control:• Definiţi clasificarea statistică.• Definiţi codul în clasificare.• Prezentaţi Clasificatorul formelor de

proprietate.• Prezentaţi Clasificatorul formelor

organizatorico-juridice.• Prezentaţi Clasificatorul unităţilor teritorial-

administrative.• Prezentaţi Clasificatorul activităţilor

economice al R. Moldova.• Definiţi activitatea de bază.• Definiţi activitatea secundară şi auxiliară.

240




CAPITOLUL

– XVI –

STATISTICATITLURILORFINANCIARENEBANCARE

(HÂRTIILOR DE VALOARE)

Obiectivele capitolului:• Noţiuni generale şi tipurile hârtiilor de valoare.• Examinarea sistemului de indicatorii statistici

ai hârtiilor de valoare.• Analiza indicilor bursieri şi a indicatorilor

acţiunilor şi dividendelor.

Cuvinte-cheie:activele financiarenebancare,activele bancare,activele de capital,activele reale,activele monetare,titlurile financiare,acţiuni şi obligaţiuni,valori imobiliare,valori mobiliare,titluri derivate,produse bursiere,dreptul de acţionar,certificat de acţionar,acţiunile comune,dreptul la dividend,acţiunile preferenţiale,

emisiunea de acţiuni,capitalul statutar,obligaţiunea ipotecară,obligaţiunea asigurată,obligaţiuniconvertibile,contractele “futuresemisiunea HV,plasarea HV,circulaţia HV,veniturile pe acţiuni,rata dividendelor,nivelul profitului net,recompensă pentrurisc,rata dobânziiobligaţiunilor de stat,

241




indicatorii de valoare aiacţiunilor,

valoarea de curs aacţiunii,valoarea reală aacţiunii,capitalul subscris,

titlu,emitent,

indicii bursieri,preţul de calcul alacţiunii valoareapatrimoniului.

16.1. Noţiunile şi tipurile hârtiilor

de valoarePentru înţelegerea naturii specifice ai hârtiilor de

valoare (HV) şi a rolului său în economie, suntnecesare câteva explicaţii privind activele şiobiectul tranzacţiilor la bursele de valori – titlurilefinanciare.

În sens economic, activul desemnează un bun

care are valoare pentru deţinătorul său (prin bun înţelegându-se – în sens foarte larg – element alpatrimoniului unui agent economic, fie că este vorbade obiecte fizice, resurse necorporale (fără existenţăfizică), drepturi băneşti sau bani).

Activul poate reprezenta:a) o valoare de schimb, atunci când bunul

privit ca marfă, serveşte la obţinerea altui

bun (forma cea mai tipică este banul utilizat în actul cumpărării);

b) o valoare de investiţie (sau valoare-capital), atunci când bunul nu este folositpentru consum curent, ci pentru valorificareeconomică, adică pentru producerea devenituri în viitor (banul utilizat pentru aaduce bani).

În raport cu natura procesului de valorificare,activele sunt de două tipuri: reale şi financiare.

242




Activele reale sunt constituite din bunuricorporale (tangibile) cum sunt: lucruri, obiecte; sau

incorporale (intangibile) care, integrate în circuituleconomic generează venituri în viitor sub formă deprofituri, rente, chirii etc.

2. Activele financiare sunt materializate în înscrisuri (hârtii ori înregistrări în cont), careconsacră drepturile băneşti ale deţinătorului lor,precum şi drepturile acestuia asupra unor venituriviitoare rezultate din valorificarea activelor

respective (dobânzi, dividende etc.).Activele financiare se clasifică în două maricategorii: 1) active bancare, sunt cele rezultate dinoperaţiunile specifice băncilor şi instituţiilorasimilate, care produc dobânzi şi prezintă un gradridicat de siguranţă (risc redus); şi 2) activefinanciare nebancare, respectiv cele rezultate dinoperaţiuni de investiţii (plasament) şi care sunt

caracterizate în titluri de valoare cu caracternegociabil. În această categorie, se includ: a)activele de capital, rezultate din plasamente petermen lung şi care dau dreptul la obţinerea unorvenituri viitoare (dobânzi, dividende etc.), încondiţiile asocierii deţinătorului la riscul afacerii; elesunt negociabile pe piaţa de capital; b) activemonetare, respectiv acele active rezultate dinplasamente pe termen scurt şi negociabile pe piaţamonetară; specific acestora este gradul ridicat delichidate, respectiv, posibilitatea transformăriioperative şi pe o bază de continuitate în fonduribăneşti. Negociabil – a efectua diverse operaţiicomerciale (de vânzări de titluri, de rente etc.).

Titlurile financiare (TF) reprezintă modul deexistenţă a activelor nebancare şi ele putând fidefinite prin câteva elemente: În primul rând, TF sunt exprimate într-un

înscris – sub formă materială (document scris) sau

243




ca înregistrare electronică – care atestă existenţaunei relaţii contractuale între emitent şi deţinător şi

garantează drepturile posesorului lor, de altfel, elesunt denumite, în literatura anglo-saxonă, securities(секьюрити).

În al doilea rând, TF pe termen lung (acţiunieconomico-financiare). Ele permit transformareaunor valori imobiliare prin esenţa lor (pământ,clădiri, bunuri de echipament) în valori mobiliare,prin natura lor (acţiuni etc.); de altfel, în literatura

franceză, TF sunt denumite valeurs mobilières. În al treilea rând, titlurile financiare au oanumită valoare (de aici, denumirea în limbagermană wertpariere, hârtii de valoare).Deţinătorul unui titlu financiar se află în poziţia deinvestitor: el a achiziţionat titlul contra bani, optândpentru valorificarea, în acest fel, a fondurilor sale şiasumându-şi un risc corespunzător. Din acest punct

de vedere, TF sunt drepturi (sau "pretenţii") engl.claimis asupra unor venituri viitoare, dobândite decumpărătorul titlurilor la achiziţionarea acestora.

Totalitatea TF care fac obiectul tranzacţiilor pepiaţa de capital, în speţă la bursă, se mai numescproduse bursiere. Din punctul de vedere almodului în care acestea sunt create, ele se împart întrei mari categorii: primare, derivate şi sintetice.

I. Titlurile primare (sau TF, în sens restrâns) suntcele emise de utilizatorii de fonduri pentrumobilizarea capitalului propriu – numite şiinstrumentele de proprietate (engl. equity insruments) şi cele folosite pentru atragereacapitalului de împrumut – numite şi instrumente dedatorie (engl. debt instruments); în prima categorie,intră acţiunile, iar în a doua – obligaţiunile.

Acţiunile sunt titluri financiare emise de ocompanie sau o societate comercială (de obicei, oSA) pentru constituirea, mărirea sau restructurarea

244




capitalului propriu. În această noţiune, seevidenţiază două elemente:

− “dreptul de acţionar” (engl. stock ), careexprimă drepturile deţinătorului – acţionar– asupra societăţii emitente şi estereprezentat printr-un document numit“Certificat de acţionar”;

− “acţiunea” (engl. share), ca unitate adreptului acţionarului şi care reprezintă oparte indivizibilă, de valoare egală, din

capitalul social al societăţii (firmei)emitente.Din punctul de vedere al drepturilor pe care le

conferă, acţiunile se împart în acţiuni comune şiacţiuni preferenţiale.

Acţiunile comune sunt cele mai cunoscute şiele dau deţinătorului lor legal dreptul de vot înadunarea generală a acţionarilor, ceea ce înseamnă

participare la managementul (gestiunea) societăţiiemitente (pe principiul: o acţiune – un vot); dreptulla dividend, adică la o parte din profituriledistribuite ale societăţii respective.

Acţiunile preferenţiale sunt cele care conferădreptul la un dividend fix, ce este plătit înainteadividendului pentru acţiunile comune; în schimb, elenu dau drept de vot.

Pentru firmă, emisiunea de acţiuni reprezintăo principală cale de mobilizare a fondurilor proprii,putându-se realiza atât la construirea societăţii,cât şi cu ocazia majorării capitalului. Totalulacţiunilor emise de o firmă constituie capitalulstatutar (numit încă “social”).

Obligaţiunile (engl. bonds) sunt titlurireprezentative ale unei creanţe a deţinătorului lor,asupra emitentului, care poate fi statul, un organismpublic sau o societate comercială. Ele daudeţinătorului dreptul la încasarea unei dobânzi şi vor

245




fi răscumpărate la scadenţă de către emitent,investitorul recuperându-şi astfel capitalul avansat în

schimbul obligaţiunilor.Pentru emitent, obligaţiunile reprezintă uninstrument de mobilizare a capitalului de împrumut.Dacă, de exemplu, intenţionează să mobilizeze uncapital de împrumut, de 100 milioane de dolari,firma poate emite 100.000 de obligaţiuni câte 1000$ fiecare (valoarea nominală a obligaţiunii).

În practica financiară, se cunosc mai multe

tipuri de obligaţiuni. Astfel, obligaţiuneaipotecară înseamnă că datoria este garantată cuipotecă pe activele firmei emitente; o obligaţiunegenerală este o creanţă pe ansamblul activeloremitentului, fără determinarea ca garanţie a unuiactiv particular; o obligaţiune asigurată estegarantată cu titluri asupra unor terţi, deţinute deemitent şi depuse la un garant; obligaţiuni

convertibile, ce pot fi preschimbate, la opţiuneadeţinătorului, cu acţiuni ale emitentului.II. Există două mari categorii de titluri

derivate: contractele “viitoare” (“futures” ) şiopţiunile.

Contractele “futures” sunt o înţelegere întredouă părţi de a vinde, respectiv cumpăra, un anumitactiv-marfă, titlu financiar sau instrument monetar –la un preţ stabil, cu executarea contractului la o datăviitoare.

Opţiunile sunt contracte între vânzător şicumpărător, care dau acestuia din urmă dreptul,dar nu şi obligaţia, de a vinde sau cumpăra unanumit activ, dreptul obţinut în schimbul plăţii cătrevânzător a unei prime.

III. Produsele sintetice rezultă din combinarea,de către societăţile financiare, a unor active financiare,diferite şi crearea, pe această bază, a unui instrumentde plasament nou. Aceste produse pot fi realizate prin

246




combinarea de contracte futures de vânzare şicumpărare; sau de opţiuni şi contracte “futures”.

Cele mai cunoscute titluri de acest fel sunt contractepe indicii bursieri.

16.2. Indicatorii statistici aihârtiilor de valoare. Surse de datestatistice

Începând cu luna noiembrie 1997, BNM aintrodus un nou instrument: operaţiunile Repo.Operaţiunea Repo este o înţelegere prin care ohârtie de valoare este vândută şi apoi răscumpăratăla un termen şi un preţ stabilit. Operaţiunile Repopot avea o durată de numai câteva zile sau chiar deo noapte. Hârtiile utilizate în operaţiunile Repo suntcambiile de trezorerie ale Ministerului

Finanţelor.Cambia este un act, un instrument, prin care cel

care-l semnează se obligă să plăteascănecondiţionat, la un anumit termen şi într-un anumeloc, o sumă de bani.

Toate SA au registrul acţionarilor:− dacă > 300 acţionari, se transmite

întreg acţionarilor independenţi (companii

de broker ajută la realizarea acţiunilor);− dacă sunt până la 300 – ţin registru

de sine stătător;− 74% acţiuni s-au realizat în 1997 la

un preţ egal sau mai mare de nominal.Statistica TF (sau a hârtiilor de valoare)

este obligată să se ocupe cu colectarea datelordespre hârtiile de valoare, emiterea şi plasarea

acestora, cu ajutorul sistemului de indicatori,respectiv să analizeze piaţa HV.

247




Indicatorii statistici ce caracterizeazăhârtiile de valoare

În scopul caracterizării proceselor, care se petreccu HV, în statistică se utilizează următorii indicatori:1. Emisiunea HV (numărul şi valoarea acestora

la o anumită dată;2. Plasarea HV, sau achiziţionarea lor pe piaţa

primară de către persoanele fizice, juridice,investitori din alte ţări; plasarea HV seevidenţiază după tipurile HV, numărul şi

valoarea acestora;3. Circulaţia HV care se caracterizează prinindicatorii de număr şi valoare a HVcumpărate şi realizate (răscumpărate) dupătipurile respective: acţiuni, obligaţiuni;

4. Veniturile la HV pot fi obţinute sub formă deprocente din valoarea nominală, dividende şivenituri de cupon.

Pe obligaţiunile emise de stat sau de SA, suntstabilite anticipat venituri fixe sub formă de procentedin valoarea nominală, care se plătesc în perioada,pe care au fost emise obligaţiunile.

5. Veniturile pe acţiuni se produc sub formadividendelor, prin care se înţelege o parte dinprofitul net al societăţii pe acţiuni sau alcompaniei pe acţiuni, care se repartizează înmod proporţional numărului acţiunilor, pe carele posedă acţionarul.

6. Indicatorul care caracterizează veniturile peacţiuni este Rata dividendelor, care secalculează ca raportul dintre valoarea de piaţă(de curs) a acţiunilor – Vac şi sumadividendelor obţinute – Sdiv. Rata dividendelorse exprimă în % - RD. Formula esteurmătoarea:

248




10s

VRD

div

ac ×= (%)

(16.2.1)

Veniturile pe acţiuni se pot caracteriza şi prin alţiindicatori, printre care menţionăm nivelulprofitului net pe o perioadă şi nivelulrentabilităţii aşteptate.

Nivelul profitului net pe o perioadă reprezintăraportul dintre veniturile şi suma modificării preţuluide piaţă într-o perioadă, şi preţul iniţial al activului.

Presupunem că acţiunile SA au fost procurate cucâte 1000 lei acţiunea. Venitul în forma dividendelora constituit în primul an – 100 lei, în al II-lea an – 150lei. După aceasta, acţiunile au fost vândute cu câte1100 lei bucata. Nivelul beneficiului net pe perioadăa constituit:

35%sau0,351000350

10001000)(1100150100Bnet ==+++=

(16.2.2)

E necesar de subliniat faptul că, în momentulluării deciziei de investire a mijloacelor activefinanciare, investitorul nu dispune de un asemeneatip de informaţie. De aceea, investirea mijloaceloreste legată de risc, şi în selectarea activelor

financiare e necesar a lua în considerare douămomente: nivelul rentabilităţii inofensiv şirecompensă pentru risc, care împreună formeazănivelul rentabilităţii preconizat (minimal) – NRA.Drept bază a nivelului rentabilităţii inofensive, deobicei, se aplică rata dobânzii obligaţiunilor destat. Nivelul riscului se estimează ca mărimea"Beta", care este egală cu coeficientul unghiular

înclinat al dependenţei liniare între beneficiul obţinutpe toate acţiunile la bursă, în ansamblu, şi

249




beneficiul, pe acţiunile concrete. Vom exemplificacalcularea NRA – nivelului rentabilităţii preconizate.

Dacă nivelul rentabilităţii inofensiv constituie 30%,mărimea "Beta" – 1,2, nivelul mediu de rentabilitatea hârtiilor de valoare pe piaţă – 45%, atunci nivelulrentabilităţii preconizate – NRA va constitui:

NRA = 30 + 1,2 (45 – 30) = 48%(16.2.3)

Aşadar, în aceste acţiuni se pot investi mijloace,

numai dacă ele vor asigura beneficiu net nu maipuţin de 48%.Cu indicatorii rentabilităţii acţiunilor sunt strâns

legaţi indicatorii de valoare ai acţiunilor. Printreaceşti indicatori se evidenţiază:

1) valoarea de curs a acţiunii – este preţulcurent, care s-a format pe piaţa valorilor;

2) valoarea reală a acţiunii se apreciază ca

evidenţă a nivelului rentabilităţii aşteptateşi sumei venitului obţinut. Calculareavalorii reale a acţiunii (sau altei hârtii devaloare) se efectuează cu ajutorulurmătoarei formule:

CA = D : K, (16.2.4)unde CA reprezintă costul acţiunii, D – suma

dividendelor, K – nivelul rentabilităţii

preconizate.

Să presupunem că suma dividendelor anuale peo acţiune a SA alcătuieşte 200 lei, nivelulrentabilităţii preconizate – 25% anual, valoareacurentă a acţiunilor constituie 1000 lei. Atuncivaloarea reală a acţiunii va constitui 800 lei(200 : 0,25), şi este mai mică decât valoarea de

curs. De aceea, procurarea acţiunilor acesteisocietăţi este neraţională.

250




În formula sus-menţionată de calcul al valoriireale a acţiunii, nu se evidenţiază majorarea

dividendelor SA în viitor. Pentru a urmări aceste datese foloseşte următoarea formulă:

PK

P)(1DCA 0

−

+= ,

(16.2.5)unde P este nivelul preconizat de creştere a

dividendelor.La datele sus-prezentate, e necesar de completat

nivelul preconizat de creştere a dividendelor care sepresupune, în medie, 10%. Atunci, valoarea reală aacţiunii va constitui:

lei.0,25

)200(1CA 1467

10,0

1,0=

−

+=

Rezultatul obţinut ne demonstrează că, odată cuevidenţa nivelului preconizat de creştere adividendelor, valoarea reală a acţiunii este mai mare

decât cea de piaţă, şi în aceste acţiuni se pot investibani.

Pentru evaluarea veniturilor reale care revinacţiunarilor, o importanţă majoră o are pondereasumei dividendelor în beneficiul total, precum şiraportul dintre preţul curent al acţiunii şimărimea anuală a beneficiului care revine la oacţiune. Aceşti doi indicatori se utilizează pentru

estimarea gradului de risc al investiţiilor, situaţieicurente financiare a SA. Ei pot fi calculaţi pe bazainformaţiei, care se publică de către SA în presă şianume: beneficiul obţinut pe an, dividendele achitateşi alte active.

Capitalul subscris – angajament printr-osemnătură, la o contribuţie bănească pentru o operăde interes particular sau public.

Titlu – document de valoare care face obiectulunor tranzacţii financiare.

251




Emitent – persoana juridică care emite hârtii devaloare, bancnote etc.

16.3. Indicii bursieri

Tendinţa de ansamblu a bursei, respectiv mişcareagenerală a cursurilor acţiunilor pe piaţă, esteevidenţiată de indicii bursieri. Indicii sunt, în esenţă,o măsură a dinamicii valorice a unui grup repre-

zentativ de acţiuni sau a tuturor acţiunilor ce secotează la bursă.Practic, pentru construirea unui indice, sunt

parcurse următoarele etape:1. Selectarea eşantionului, format dintr-un

număr restrâns de titluri, astfel încâtacesta să fie reprezentativ pentru situaţiagenerală a bursei sau a unui sector al

acesteia. De exemplu, la Paris, indiceleCAC (Cotation Assistée en Continu) reflectăevoluţia bursei în funcţie de cursul aacţiunilor a 40 de socităţi.

2. Determinarea ponderii diferitelor elementeale eşantionului.

3. Alegerea datei de referinţă şi a indexării(de exemplu, la indicele CAC 40, data de

referinţă este 31.12.1987; mărimeaobţinută la acea dată a fost echivalată cu1000 de puncte, astfel încât un indice de1900 de puncte exprimă o creştere cu 90%faţă de perioada de bază).

Principalii indici utilizaţi în marile centre bursieremondiale, precum şi conţinutul şi semnificaţia lor seprezintă în următorul tabel:

Principalii indici în centrele bursieremondialePiaţa Denumirea Conţinutul Utilizarea

252




bursieră

indicelui

I. New York 1.DJIADow JonesIndustrialAverage

"Media" cursurilorcelor mai mari 30de titluri industrialeamericane.

Indică tendinţabursei de pe WallStreet.

2. NYSENew YorkStockExchange

Capitalizareabursieră a celui maiimportant segmental pieţeinewyorkeze: NYSE

Bun indicator altendinţei deansamblu pentrutitlurile importante.

3. Standard

and Poor

Capitalizarea

bursieră a 500 detitluri cotate laАМЕХ (AmericanStock Exchange)şiОТС (Over theCounter ), NYSE

Indice considerat de

către specialiştidrept cel maireprezentativ pentruevoluţia deansamblu a pieţei.

II.Tokyo

Nikkei Media cursurilor a225 de titluricuprinde însecţiunea I la

Tokyo StockExchange (TSE).

Reprezintă aproape50% dincapitalizareabursieră a primei

secţiuni la TSE.

Topix Capitalizareabursieră a secţiuniiI la TSE

Este reprezentativpentru tendinţa deansamblu a pieţei.

III.Londra

FT-30 Media geometrică acursurilor celor maimari 30 de titlurilistate.

Indicatorul instanţei,cel mai utilizat laLondra.

FTSF-100Financial TimesIndustryOrdinary

Capitalizareabursieră a celormai mari 100 decompanii

Indicator detendinţă valabilpentru urmărireamarilor corporaţii.

IV.Frankf urt

FAZ Media cursurilorbursiere a 100 demari titluri (cursponderat cuvaloareanominală).

Indicatorreprezentativ pentrueconomie, deoareceinclude titluriprovenind din 15sectoare diferite deactivitate.

253




V.Paris

CAC-40 Media cursurilorcelor mai mari 40

de companii de pepiaţa la termen,ponderate cucapitalizareabursieră.

Indicatorul instanţeide referinţă pentru

piaţa franceză.

SBF (sauCACgeneral)

Capitalizareabursieră a 239 detitluri incluse pepiaţă la termen şila vedere.

Indicator mai ampludecât CAC-40 şi,deci, maireprezentativ pentruansamblul pieţei.

16.4. Analiza indicatorilor acţiunilorşi dividendelor

Aceşti indicatori reprezintă interes pentruacţionari şi au la bază informaţiile din contul deprofit şi pierdere (anexa 2 la rapoartele financiare)

1.

emisacţiunideNumărul

Rx(Pnet)Rn

Ex)(Rn=

acţiuneolarevinecare

i exerciţulual net Rezultatul

(16.4.1)

2.

(lei)emiseacţiunideNumărul

or dividendelSuma

(D/A)=

acţiuneola

revinecareDividendul

(16.4.2)

3.

piaţă peacţiuniiCotaţia

D/A

(Rd/A)=

acţiuneolarevine

careui dividendul Rata

(16.4.3)

254




4.

plătit deor dividendelSuma

Pnet

(CAD)=

or dividendel aacoperire

deaCapacitate

(16.4.4)

Valoarea considerată ca minimă pentru mărimeaindicatorului nr.4 este 2,5, deoarece, în acestecondiţii, va rămâne o parte suficientă din Rn Ex,pentru a fi reinvestit.

Analiza rezultatelor activităţii societăţii pe

acţiuni (SA)Acţionarul poate să aprecieze asigurarea

integrităţii patrimoniului SA. În acest scop, secalculează un indicator special – care se numeşte patrimoniu net . El reprezintă valoarea activelor ceaparţin SA cu dreptul de proprietate şi se calculeazăastfel.

Patrimoniul net = Total active (cod 470 BC) –

total datorii (cod 770 + cap.5, cod 970 BC)Prin raportul dintre patrimoniul net şi numărulacţiunilor ordinare ale SA (bucăţi din anexa 4 p.8 laBC), aflate în circulaţie, se obţine preţul de calcul alacţiunii. Mărimea acestui preţ corespunde activelorproprii (după achitarea datoriilor) ce revin, în realitate,la o acţiune. De exemplu, în SA “Basarabia-Nord”, lavaloarea nominală a unei acţiuni de 20 lei, se cuvin

bunuri materiale în suma de 20,46 lei.Valoarea activelor nete are o importanţăprimordială în procesul analizei activităţii SA.Conform Legii “Cu privire la SA”, valoareapatrimoniului ce aparţine societăţii cu dreptul deproprietate nu poate fi mai mică decât valoareacapitalului statutar. În caz contrar, societăţile nuau dreptul de a plăti dividende, de a mări capitalul

statutar şi sunt obligate să convoace Adunareagenerală pentru micşorarea capitalului statutar.

255




Dacă patrimoniul propriu este depăşit cu 1,5-7% decapitalul statutar, aceasta nu trezeşte îngrijorări.

Pentru compararea eficienţei utilizăriipatrimoniului, se determină Randamentul utilizăriipatrimoniului RUP (acest indicator arată de câte orimijloacele societăţii pe acţiuni au fost recuperate cusumele încasate sau câte rotaţii au făcut activele.Acest indicator se mai numeşte numărul de rotaţiiale activelor. Pentru determinarea indicatorului estenecesară compararea volumului vânzărilor cu

valoarea medie a activelor (o doime din totalulbilanţului la începutul şi la sfârşitul anului).

)coeficient fi poate(0,820,82activelor amedieValoarea

netevânzărilor VolumulRUP ==

(16.4.5)

Obţinerea ratelor mai înainte de rentabilitateconstiuie scopul principal al activităţii fiecărui agent

economic, care activează în condiţiile de piaţă.Rentabilitatea reflectă capacitatea firmei de a obţineprofit. În funcţie de scop, pot fi calculaţi şi interpretaţio mulţime de indicatori ai rentabilităţii. Pentruaprecierea rezultatelor activităţii SA, în primul rând, seutilizează rentabilitatea economică (RF). Acestindicator arată beneficiul (în %) obţinut pe seamafolosirii activelor şi se calculează în felul următor:

ă )c r o n o l o g i cm e d i a( c a

V M Aa c t i v e l o r am e d i eV a l o a r e a

2a n e1 3 0 ,c o d,i m p o z i t a r el a p â n ă( p r o f i t B Bb i l a n ţ d eB e n e f i c i u l

e c o n o m i c eă ţ i ir e n t a b i l i t

R ER a t a

−

=

=

(16.4.6)Un interes deosebit pentru acţionarii SA, prezintă

compararea Ratei RE cu rata dobânzii bancare. Încondiţiile creşterii economice (lipsei inflaţiei), se

256




consideră că Rata RE poate şi trebuie să fie maimare decât rata dobânzii bancare. În acest caz,

pentru emitent este avantajoasă utilizareamijloacelor împrumutate în circuitul său economic.Paralel cu rata RE, se apreciază rentabilitateafinanciară = RF.

Anume acest indicator arată care-i mărimea

beneficiului obţinut din fiecare leu al capitalului

acţionarilor. În scopul determinării RF, se utilizează

relaţia:

medca propriuicapitaluluamedieValoarea

2)anexa150,(cod net Profit finan.rentab.Rata =

(16.4.7)

Beneficiul net reprezintă diferenţa dintre beneficiul de

bilanţ şi plăţile efectuate către buget din beneficiu şi poate fi

8,17% - 16,65 %, ceea ce înseamnă că la fiecare leu capital

propriu câştigă 16,65 lei beneficiu net (sau 8,17 lei).

Analiza Bilanţului contabil al unei societăţipe acţiuni (SA)

Pentru aprecierea elementelor patrimoniale se

calculează, în primul rând, rata patrimoniului cudestinaţie de producţie. Acest indicator se determinădupă relaţia, din (anexa 1, cod 030, col 5)

1.

col.5)470,(cod activeTotal

col.5250,cod (col.2.1,

producţiedeStocuri AM

producţiede

destinaţiecu

lui patrimoniuRata +

=

(16.4.8)Rata cu peste 50% reflectă o situaţie bună.

257




O deosebită importanţă pentru independenţafinanciară a SA prezintă nivelul de achitare al

capitalului statutar. Capitalului statutar serveştedrept garanţie care le asigură acţionarilor şi clienţilorSA apărarea intereselor financiare. Se apreciazăurmătorul indicator:

2. 100%; propriuCapitalul

achitat Capitalul

statutar Capit.a

achitaredeNivelul⋅=

(16.4.9)Cap. achitat = Cap.sub – Decon. Fond

Capitalul achitat se calculează ca diferenţa dintrevaloarea capitalului şi suma datoriilor fondatorilor (dinactivul bilanţului din cod 330, cap.2.2). Poate fi =100%. Dacă nivelul este scăzut sau sub 100%, atuncipot apărea dificultăţi în finanţarea activităţii SA.

3.

( activelor ale

sur Total

băneştimijloacescurt termen pe

invest.scurt termen peCreanţe

1)anexacol.5,610,cod (cap.3,

propriuCapitalul

areautofinanţ

deulCoeficient

=+

+=

(16.4.10)

Acest indicator se interpretează prin apreciereamodificărilor în dinamică şi prin compararea cunivelul teoretic recomandat. În sistemul bancar alR.Moldova, se utilizează, pentru apreciereasolvabilităţii agenţilor economici. La nivelulcoeficientului de autofinanţare de 0,5 risculcreditorilor este minim, deoarece jumătate dinpatrimoniul SA serveşte drept garanţie pentruachitarea tuturor obligaţiunilor faţă de creditori.

Lichiditatea sau capacitatea de platăPentru a caracteriza capacitatea de achitare

urgentă a datoriilor, se calculează:

258




B.C.)al970cod 5,(capscurt termen peDatorii

B.C.)al440cod 2.4,(capbăneştiMijl.

iilichidităţ a

rapidăRata=

(16.4.11)

Ea poate fi de la 0.01 şi peste, coeficientularată ponderea datoriilor SA, care pot fi achitateurgent prin mobilizarea disponibilităţilor băneşti.Limita acceptabilă a acestui indicator constituie 0,2sau 20%. Anume, de rata rapidă a lichidităţii depindecapacitatea SA de a plăti dividendele anunţate.

Pentru o perioadă mai îndelungată de timp,pentru aprecierea capacităţii de plată a SA seutilizează coeficientul de acoperire.

scurt termen peDatorii

60)cod (cap.2,circulante Active

acoperirede

ulCoeficient =

(16.4.12)Raportul nominalizat arată ce parte a obligaţiilor

curente este capabilă să achite SA prin mobilizarea

tuturor mijloacelor de plată. De regulă, acest raporttrebuie să fie mare decât 2.0. Întreprinderile situatesub 2.0 au un gol în acoperirea obligaţiilor curentefaţă de gradul de siguranţă stabilit.

Întrebări de control:• Definiţi titlurile financiare.• Analizaţi activele financiare, bancare, de

capital.• Definiţi acţiunile şi obligaţiile.• Prezentaţi indicatorii statistici privind hârtiile

de valoare.• Descrieţi principalii indici bursieri mondiali.• Numiţi indicatorii ce caracterizează acţiunile şi

dividendele.• Care indicatori caracterizează rezultatele

activităţii societăţilor pe acţiuni?

259




Bibliografie

1. Anghelache, C., Niculescu, E. – Statistică:indicatori, formule de calcul şi sinteze.- Bucureşti:Ed. Economică, 2001.-256 p.2. Baron, T., Anghelache, C., Ţiţan, E. –Statistică. – Bucureşti: Ed. Economică, 1996. –279 p.3. Baron, T., Biji, E., Tovissi, L., Wagner, P., Isaic–

Maniu, Al., Korka, M., Porojan, D. – Statisticateoretică şi economică. - Bucureşti: Ed. Didacticăşi Pedagogică – R.A., 1996. - 518 p.4. Băcescu-Cărbunaru, A., Ţiţan, E., Ghiţă, S., -Statistica macroeconomică. –Bucureşti: Ed.Meteora Press, 2001.- 383 p.5. Bădiţă, M. Baron, T. Korka M. - Statisticapentru afaceri. –Bucureşti: Ed. Eficient, 1998.

-591 p.6. Begu, L.-S., - Statistica internaţională. -Bucureşti: Ed. ALL BECK, 1999. - 176 p.7. Isaic–Maniu, Al., Grădinaru, A., Voineagu, V.,Mitruţ, C., – Statistica teoretică şi economică. –Chişinău: Ed. Tehnică, 1994.8. Isaic–Maniu, Al., Mitruţ, C., Voineagu, V., –

Statistica pentru managementul afacerilor. –Bucureşti: Ed. Economică, 1995. -496 p.9. Isaic–Maniu, Voineagu, V., Al., Mitruţ, C.,Săvoiu, Gh., – Statistica afacerilor. –Bucureşti:Ed. Independenţa Economică, 2002. -195 p.10.Ivan Ungureanu, C, – Contabilitateanaţională: concepte, metodologii şi aplicaţi.-Bucureşti: Ed.IRECSON, 2003. -338 p.

11. Jaba, E., - Statistica. – Bucureşti: Ed. Economică,2002. – 488 p.

260




12.Capanu, I., Wagner, P., Secăreanu C., -Statistică macroeconomică. – Bucureşti: Ed.

Economică, 1997.- 384 p.13.Pârţachi, Ion. Concepţii teoretice şi realizareapractică a comparaţiilor internaţionale aleindicatorilor macroeconomici /Ion Pârţachi//Integrarea Republicii Moldova şi României înstructurile economice europene: simpoz. şt., 25-26 septembrie 1996. – Chişinău, 1996. – p. 50-61.

14. Pârţachi, Ion. Unele aspecte metodologice ale

statisticii comerţului exterior /Ion Pârţachi, VitalieArvinte //Politica industrială şi comercială înRepublica Moldova: simpoz. şt., 25-26 septembrie1997. – Chişinău, 1997. – p. 148-153.15.Pârţachi, Ion. Reflecţii şi analize privindcomerţul exterior al Republicii Moldova /IonPârţachi, Vitalie Arvinte //Integrarea euroatlantică

şi relansarea economică: conf. şt. int., 2-6 mai1997. – Sibiu, 1998. – p. 59-62.16.Pârţachi, Ion. Reformarea statisticiimoldoveneşti în corespundere cu cerinţeleeconomiei de piaţă /Ion Pârţachi, SilviaCaraivanova //Reformele economice în RepublicaMoldova şi România: Realizări, tendinţe, probleme:simpoz. şt., 24-25 septembrie 1998. – Chişinău,

1998.- Vol. 2. – p. 181-185.17.Pârţachi, Ion. Analiza reformei statistice înRepublica Moldova /Ion Pârţachi, SilviaCaraivanova //Economie şi finanţe. – 1999. – Nr.1. – p. 14-22.18.Pârţachi, Ion. Elaborarea sistemului deindicatori al securităţii economice al ţării /IonPârţachi //Dezvoltare şi competitivitate la

cumpănă de mileniu: conf. econ. int., 6-7 mai1999. – Sibiu, 2000.- p. 161-164.

261




19.Pârţachi, Ion. Analiza riscului economic şifinanciar al Republicii Moldova /Ion Pârţachi,

Silvia Caraivanova //Drept, economie şiinformatică. – 2000. – Nr. 3. – p. 62-71.20.Pârţachi, Ion. Studiu comparativ privind

STATISTICA, Proiectul Implementarea Acordului deParteneriat şi Cooperare RM-UE, Chişinău, 2002.-55 p.

21.Sora, V., Hristache, I., Mihăescu, C., -Demografie şi statistică socială. - Bucureşti:Ed. Economica, 1996. - 503 p.22.Ţarcă, M., - Tratat de statistică aplicată. -Bucureşti: Ed. Didactică şi pedagogică,R.A., 1998.- 807 p.23. Ţarcă, M., - Demografie: informaşie, metode,analiză, prognoze. - Bucureşti: Ed. Economica,1997. - 352 p.24. Курс социально-экономической

статистики, под ред. М. Г. Назарова, Москва:изд. Финстатинформ, 2000.- с. 77125. Липпе, Петер. - Экономическая статистика.- Штуттгарт, Йена: изд. Федеральноестатистическое управление Германии, 1995. -с. 62926.Экономическая статистика под ред. Ю.Н.Иванова, Москва: изд. ИНФРА-М, -2001. - с. 48027.Сиденко А. В., Матвеева В. М., -Международная статистика. - Москва: изд.Дело и Сервис , 2000. - с. 25528.Социальная статистика, под ред. И. И.Елисеевой., Москва: изд. Финансы истатистика , 2001.- с. 47929.Статистика. Под ред. В. Г. Ионина.

Новосибирск: изд. НГАЭиУ, Москва, ИНФРА-М,1997. - с. 310

262




*** Annuaire Statistique UNESCO, 1990 – până înprezent.

*** Anuarul Statistic al Republicii Moldova, anii1990 – până în prezent.*** Colecţia “Economistul”, Bucureşti 1990 – până

în prezent.*** Dicţionar de statistică generală , coordonator

Al.-I.Maniu,-Bucureşti: ed. Economica, 2003.*** Dicţionar economic şi social de Bremond I.,

Geledan A., Editura Expert, 1995.

*** Mică enciclopedie de statistică de Trebici V.(coordonator), Editura Ştiinţifică şiEnciclopedică, Bucureşti, 1985.

*** The Economics of Transition, 1990 – până înprezent.

*** Raportul naţional al dezvoltării umane,Moldova, 1995 – până în prezent.

*** Revista Română de Statistică, 1990 – până în

prezent.*** Vocabular economic şi financiar de Bernard Y. &Colli I. – C., Ed. Humanitas, 1994.

*** www.statistica.md*** www.insse.ro*** www.insse.fr

263




Redactor – Constantin CrăciunOperator – Tatiana Boicu

Redactor tehnic-designer – Vitalie Spînachi

Semnat pentru tipar 21.06.07Coli de tipar 13,81. Coli de autor 10,02.

Tiraj 100 ex. Tipografia Departamentului Editorial-Poligrafic al

ASEMStr. Bănulescu-Bodoni 59

Tel. 402-910

264

Manual Statistic A Social Eco Ion md

Documents

Transcript of Manual Statistic A Social Eco Ion md